ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...
ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ... ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...
În dimineaţa zilei de 1 decembrie 1918, s-a săvârşit Sfânta Liturghieîn cele două biserici ortodoxă şi greco-catolică. Slujba ortodoxă a fostsăvârşită de episcopul Aradului Ioan I. Papp. Episcopul Caransebeşului,Miron Cristea, a asistat în scaunul arhieresc. În locul pricesnei, corul condusde profesorul Timotei Popovici de la „seminarul Andreian” din Sibiu acântat imnul legiunilor române, compus de poetul Ioan Broşu. La sfârşitulLiturghiei, episcopul Miron Cristea a citit rugăciunea „pentru dezrobireaneamului”. Cuprinsul profund al rugăciunii rostite a creat o emoţie foarteputernică în rândul celor prezenţi, încât întreaga biserică a intonat apoiimnul „Deşteaptă-te române”. „Nu era nici un ochiu uscat. Din ochii tuturorcurgeau sfintele lacrimi ale învierii noastre naţionale” 51 . În biserica grecocatolicăslujba a fost săvârşită de asemenea,cu mare fast, de către episcopulValeriu Traian Frenţiu.Adunarea naţională constituantă a celor 1228 de delegaţi şi-a începutlucrările la orele 10 şi fost deschisă prin cuvântul rostit de Ştefan Cicio-Pop,care a salutat reprezentanţii poporului român din Transilvania, Banat,Ungaria, România,Basarabia şi Bucovina. Au fost aleşi trei preşedinţi(Gheorghe Pop de Băseşti, Ioan I.Papp, şi Demetriu Radu), treivicepreşedinţi şi nouă secretari. Vasile Goldiş a citit proiectul de rezoluţiepentru unirea Transilvaniei cu România. A urmat la cuvânt Iuliu Maniu şiI.Jumanca. A fost ales apoi Marele Sfat Naţional constituit din 212 membri.Episcopul greco-catolic Demetriu Radu al Oradiei a rugat arhiereii prezenţisă binecuvânteze lucrările adunării. Şedinţa s-a încheiat cu cuvântulepiscopului ortodox Ioan I. Papp. Pe câmpul lui Horea, în faţa a 100.000 deromâni, au vorbit între alţii, episcopul ortodox Miron Cristea alCaransebeşului şi episcopul greco-catolic, Iuliu Hossu al Gherlei.Relevanţa sărbătorii nu era dată de numărul delegaţilor sau a celorprezenţi la Alba Iulia,ci de însuşi scopul întrunirii. Episcopul Aradului, IoanI. Papp îşi încheia discursul prin îndemnul la rugăciune de mulţumire cătreDumnezeu pentru toate cele realizate.Prezentând evenimentele desfăşurate în ziua de 1 decembrie 1918 laAlba Iulia, redacţia revistei bisericeşti arădene Biserica şi şcoala aducea îndiscuţie necesitatea unirii bisericeşti dintre românii ortodocşi şi grecocatolici,ca urmare a celei naţionale, concepută ca o reîntoarcere a grecocatolicilorîn Biserica ortodoxă. Statul unitar, creat în acele zile, putea creapremisele revenirii la o singură „lege” (credinţă-n.n.), cea a strămoşilorromânilor. Slujirea celor cinci ierarhi „la acelaşi altar al vechei noastrelegi” 52 ar fi fost foarte impozantă. Chiar în ziua de 1 decembrie 1918 laAlba Iulia, unii preoţi „greco orientali” din Banat s-au exprimat în acestsens 53 . Reacţia românilor greco-catolici a fost negativă. Constatând „trecutul175
omânesc glorios şi nepătat” 54 al Bisericii lor, care a cultivat originea latinăa poporului şi a avut primele legături cu Apusul, şi fiind convinsă căBiserica lor e „biserica cea adevărată”, greco-catolicii erau decişi să nu-şipărăsească Biserica. S-au pronunţat pentru bună înţelegere şi colaborare cuortodocşii,pentru consolidarea unităţii naţionale.Constatăm, pe de o parte, deschiderea totală a celor două Bisericiromâneşti din Transilvania pentru realizarea unităţii naţionale a tuturorromânilor, la care şi-a adus o contribuţie semnificativă, iar pe de altă parte,dorinţa fiecăreia de a-şi păstra pe mai departe propria confesiune. Invitaţia launirea bisericească, pe care ortodocşii o adresau catolicilor, concepută ca şiconsecinţă firească a unităţii naţionale, şi ca revenire în sânul Bisericiiortodoxe, singura Biserică a românilor până la unirea cu Roma din anul1701, a fost refuzată de greco-catolici. Unirea bisericească era concepută defiecare parte ca o încorporare a celeilalte în cadrul propriei Biserici. Acestconcept exclusivist a îngreuiat desigur apropierea între ele. Reunirea celordouă Biserici din Ardeal în spiritul cel mai larg, fără să fie provocateregretele unora sau triumful altora,s-a dovedit aşadar a fi foarte anevoioasăşi greu realizabilă.Note1 Mircea Păcurariu, Contribuţia Bisericii la realizarea actului Unirii de la 1Decembrie 1918, în „Biserica Ortodoxă Română”, Anul CXVI, nr.11-12,nov.-dec.1978, p. 1250.2 Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Ed. UniversEnciclopedic, Bucureşti, 1997, p. 295.3 Ştefan Pascu, Marea Adunare de la Alba Iulia, Cluj, 1968, p. 317.4 Unirea Transilvaniei cu România, Bucureşti, 1970, p. 540; Vasile Goldiş,Scriei social-politice şi literare, Timişoara, 1976, p. 163.5 Românul, anul VII (1918), nr.1.6 V. Martin, I.Munteanu,Gh. Radulovici, Unirea Banatului cu România,Timişoara, 1968, p. 125; Tiron Albani, Douăzeci de ani de la Unire, vol.I,Cum s-a făcut unirea, Oradea, 1938, pp. 138-159, 160.7 Arh.Episcopiei Ort.Rom.Arad (în continuare A.E.O.R.A.), Acte prezidiale28/1907; Actele sinodale pe anul1908; V. Păcăţianu,Cartea de aur, vol.VIII, 1915, pp. 610-615; Teodor Neş, Oameni din Bihor.1848-1918,Oradea, 1937, pp. 377-380, 467-468.8 S. Stanca, Contribuţia preoţimii române din ardeal la războiul pentruîntregirea neamului (1916-1918), Cluj, 1923, p. 9.9 A.E.O.R.A., Grupa II, dosar 35/1914, Actul 5362/1915.176
- Page 128 and 129: „pătimise pentru cauza naţional
- Page 130 and 131: generalul francez Berthelot, N.C. A
- Page 132 and 133: Glasul Bucovinei. Cu redactarea ei
- Page 134 and 135: Friptu; Petru Firică, C. Georgescu
- Page 136 and 137: să sprijine difuzarea în Eparhia
- Page 138 and 139: Sava Raicu şi politica financiar-b
- Page 140 and 141: politic, militant pentru drepturile
- Page 142 and 143: să îl solicite, în 1874, în cal
- Page 144 and 145: Acţiune a Băncii „Victoria” e
- Page 146 and 147: direcţiune, dl. Axente Secula, mer
- Page 148 and 149: Prin noua anexare institutul ungure
- Page 150 and 151: să facă faţă orcăror „eventu
- Page 152 and 153: 149
- Page 154 and 155: Ziarul Românul în numărul său d
- Page 156 and 157: a deţinut, printr-o muncă continu
- Page 158 and 159: Vasile Goldiş şi ideea de evoluţ
- Page 160 and 161: logică al lui Samuil Micu, Loghica
- Page 162 and 163: unei reforme însemna implicit şi
- Page 164 and 165: anul 96 până la anul 1739; ea se
- Page 166 and 167: dar şi conceptele revoluţiei demo
- Page 168 and 169: Biserica arădeană şi Marea Unire
- Page 170 and 171: Datorită repetatelor plângeri tri
- Page 172 and 173: Din scrisorile celor internaţi afl
- Page 174 and 175: cari va fi să stăm cu toţii... c
- Page 176 and 177: lumească” 43 . Luându-se în co
- Page 180 and 181: 10 Ibidem, Actul 1615/1916.11 Ibide
- Page 182 and 183: Trecerea Tisei de către Armata Rom
- Page 184 and 185: În aceste condiţii extrem de difi
- Page 186 and 187: inimile spre rugăciune pentru brav
- Page 188 and 189: Konderes Szolnok, unităţile milit
- Page 190 and 191: Diviziilor de vînători bombardare
- Page 192 and 193: După trecerea Tisei, trupele româ
- Page 194 and 195: decizionali şi categoriile cele ma
- Page 196 and 197: urmărite, la organizarea de turnee
- Page 198 and 199: luarea în seamă a roadelor va ţi
- Page 200 and 201: spaţiu alocat de Înnoirea creaţi
- Page 202 and 203: Permanenţe pedagogice în procesul
- Page 204 and 205: naţional al districtului Oradea Ma
- Page 206 and 207: prin ideea respectării firii româ
- Page 208 and 209: din care elevul înţelege ceva din
- Page 210 and 211: Pedagogia de la începutul secolulu
- Page 212 and 213: lingvişti ai lumii: Eugen Coseriu.
- Page 214 and 215: au venit şi de peste Carpaţi, de
- Page 216 and 217: agricolă în jurul şcolii şi să
- Page 218 and 219: domeniul pregătirii muzicale a vii
- Page 220 and 221: constituirii bibliotecilor şcolare
- Page 222 and 223: cei trei colţi din gură, Baba Sid
- Page 224 and 225: Consecinţa locală imediată a mac
- Page 226 and 227: Această frumoasă serie de timbre,
omânesc glorios şi nepătat” 54 al Bisericii lor, care a cultivat originea latinăa poporului şi a avut primele legături cu Apusul, şi fiind convinsă căBiserica lor e „biserica cea adevărată”, greco-catolicii erau decişi să nu-şipărăsească Biserica. S-au pronunţat pentru bună înţelegere şi colaborare cuortodocşii,pentru consolidarea unităţii naţionale.Constatăm, pe de o parte, deschiderea totală a celor două Bisericiromâneşti din Transilvania pentru realizarea unităţii naţionale a tuturorromânilor, la care şi-a adus o contribuţie semnificativă, iar pe de altă parte,dorinţa fiecăreia de a-şi păstra pe mai departe propria confesiune. Invitaţia launirea bisericească, pe care ortodocşii o adresau catolicilor, concepută ca şiconsecinţă firească a unităţii naţionale, şi ca revenire în sânul Bisericiiortodoxe, singura Biserică a românilor până la unirea cu Roma din anul1701, a fost refuzată de greco-catolici. Unirea bisericească era concepută defiecare parte ca o încorporare a celeilalte în cadrul propriei Biserici. Acestconcept exclusivist a îngreuiat desigur apropierea între ele. Reunirea celordouă Biserici din Ardeal în spiritul cel mai larg, fără să fie provocateregretele unora sau triumful altora,s-a dovedit aşadar a fi foarte anevoioasăşi greu realizabilă.Note1 Mircea Păcurariu, Contribuţia Bisericii la realizarea actului Unirii de la 1Decembrie 1918, în „Biserica Ortodoxă Română”, Anul CXVI, nr.11-12,nov.-dec.1978, p. 1250.2 Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Ed. UniversEnciclopedic, Bucureşti, 1997, p. 295.3 Ştefan Pascu, Marea Adunare de la Alba Iulia, Cluj, 1968, p. 317.4 Unirea Transilvaniei cu România, Bucureşti, 1970, p. 540; Vasile Goldiş,Scriei social-politice şi literare, Timişoara, 1976, p. 163.5 Românul, anul VII (1918), nr.1.6 V. Martin, I.Munteanu,Gh. Radulovici, Unirea Banatului cu România,Timişoara, 1968, p. 125; Tiron Albani, Douăzeci de ani de la Unire, <strong>vol</strong>.I,Cum s-a făcut unirea, Oradea, 1938, pp. 138-159, 160.7 Arh.Episcopiei Ort.Rom.Arad (în continuare A.E.O.R.A.), Acte prezidiale28/1907; Actele sinodale pe anul1908; V. Păcăţianu,Cartea de aur, <strong>vol</strong>.VIII, 1915, pp. 610-615; Teodor Neş, Oameni din Bihor.1848-1918,Oradea, 1937, pp. 377-380, 467-468.8 S. Stanca, Contribuţia preoţimii române din ardeal la războiul pentruîntregirea neamului (1916-1918), Cluj, 1923, p. 9.9 A.E.O.R.A., Grupa II, dosar 35/1914, Actul 5362/1915.176