ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...
ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ... ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...
cari va fi să stăm cu toţii... contând cu siguranţă că ilustrităţii tale îţi va servide imbold mai puternic glasul timpului decât apelul meu, nădăjduiesc că-miva fi dat să ne putem revedea la Oradea Mare”. La 12 octombrie 1918,Comitetul Naţional, întrunit la Oradea adopta o moţiune prin care declara căromânii transilvăneni nu mai recunosc Parlamentul şi guvernul imperial,revendicându-şi totodată, libertatea de acţiune.La 30 octombrie 1918, episcopul Aradului, Ioan I. Papp, a cerutepiscopilor români ortodocşi şi greco-catolici să–şi precizeze atitudinea, cuprivire la Consiliul Naţional Român Central. Primul răspuns a venit dinpartea episcopului Caransebeşului, Miron Cristea, sub forma unei adrese din1 noiembrie pentru Consiliul Naţional Român, în care amintea dreptulfiecărui popor de a dispune liber de soarta sa, iar „interesele de viaţă aleneamului românesc...pretind ca un categoric imperativ înfăptuirea acestuidrept de liberă dispoziţie şi faţă de neamul nostru”.La 16 noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român Central aduce lacunoştinţa consiliilor naţionale judeţene, cercuale şi comunale„regulamentul pentru alegerea deputaţilor Adunării Naţionale” şi sedispunea ca în 12 zile, în toate judeţele locuite de români să se facă alegeri.Pentru fiecare circumscripţie se alegeau 5 delegaţi prevăzuţi cu „credenţial”(mandat-n.n.) semnat de preşedintele şi secretarul adunării electorale,precum şi de bărbaţii de încredere aleşi de adunare. Peste câteva zile, înşedinţa sa din 20 noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român Central aadoptat textul convocării Adunării Naţionale pentru ziua de 1 decembrieorele 10 a.m. 34 . La 7/20 noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român convocaîn mod oficial Adunarea Naţională a naţiunii române din Ungaria şiTransilvania la Alba Iulia, „cetatea istorică a neamului nostru”, în ziua de„duminică în 18 noiembrie v. (1 decembrie st.n.-n.n.)a.c.la orele 10 a.m.” 35 .Românilor li se amintea din nou de perioada anterioară caracterizată prin„întunericul robiei” şi „somnul cel de moarte”, în acelaşi timp însă, dedorinţa de a trăi liberi şi independenţi alături de celelalte naţiuni ale lumii înnumele „principiului liberei dispoziţiuni a naţiunilor consacrat acum prinevoluţiunea istoriei” 36 . La Adunarea Naţională de la Alba Iulia urmau săparticipe, potrivit deciziilor Consiliului Naţional Român, episcopii românidin „Ungaria şi Transilvania”, toţi protopopii celor două confesiuniromâneşti, câte un delegat al fiecărui consistoriu şi capitlu, câte doi delegaţiai societăţilor culturale,două delegate din partea fiecărei reuniuni de femei,un reprezentant din partea fiecărei şcoli medii (gimnaziu, şcoală reală), afiecărui institut teologic, pedagogic şi şcoală civilă, doi delegaţi ai fiecăreireuniuni învăţătoreşti, un ofiţer şi un soldat din partea gărzilor naţionale dinfiecare „secţiune comitatensă”, doi delegaţi ai fiecărei reuniuni de meseriaşi,171
delegaţii partidului social-democrat, ca reprezentanţi ai muncitorimii, doidelegaţi ai studenţilor universitari şi cinci delegaţi ai fiecărui cerc electoral,în care locuiau români. Alături de delegaţii oficiali, erau chemaţi la AlbaIulia cât mai mulţi locuitori ai Transilvaniei, ca să consfinţească, prinprezenţa lor, deciziile de urmau a fi luate. Consiliul Naţional Român anunţade asemenea săvârşirea Sfintei Liturghii în cele două biserici din Alba Iulia,„cea ortodoxă răsăriteană şi cea greco-catolică” 37 , care să preceadădeschiderea lucrărilor Adunării Naţionale.Convocarea Adunării Naţionale de la Alba Iulia a generat un mareentuziasm şi pe meleagurile arădene. Preoţimea românească de ambeleconfesiuni în frunte cu ierarhii ei rămânea şi în aceste momente alături depăstoriţii ei. Preoţii ortodocşi care au luptat pentru păstrarea „în deplinacurăţie românească a limbii,legii şi moşiei strămoşeşti,...care cu sufletul lorcald de însufleţire curată, au uscat umezeala temniţelor de stat” 38 , porneauacum „cu crucea în fruntea oastei creştine”, pentru a pune „umărul laînfăptuirea idealului întregii suflări româneşti” 39 . Congresul preoţimii grecocatolice,convocat la începutul anului 1919, urma să afirme de asemenea „cutărie, rolul ce revenea preoţimii în toate revendicările trecutului şi înaspiraţiile din viitor” 40 . Ierarhii români ortodocşi, Ioan Ignatie Papp alAradului - care era şi locţiitor de mitropolit - şi dr. Elie Miron Cristea alCaransebeşului şi cei greco-catolici, dr. Demetriu Radu al Oradiei, dr.Valeriu Traian Frenţiu al Lugojului şi dr. Iuliu Hossu al Gherlei şi-auexprimat în scris adeziunea la Consiliul Naţional Român: „Noi subsemnaţiiepiscopi ai bisericii ortodoxe române şi greco-catolice române avem fermaconvingere că interesele de viaţă ale neamului românesc, ai cărui păstorisufleteşti suntem, pretind ca un categoric imperativ înfăptuirea acestui dreptde liberă dispunere şi faţă de neamul nostru” 41 . În continuarea adeziunii lor,recunoşteau „marele consiliu naţional român de reprezentantul şiconducătorul politic al naţiunii române din Ungaria şi Transilvania” 42 ,exprimându-şi sprijinul pentru întruparea „aspiraţiunilor naţionale”. Cumera firesc, nici clericii locali,în frunte cu episcopul Ioan I. Papp, n-au fostmai prejos de înalta misiune ce le-a pus-o în faţă istoria.La numai două zile după semnarea comună a actului oficial deadeziune la mişcarea naţională, la 10/23 noiembrie 1918 se luau deciziisemnificative de către fiecare Biserică în parte. La Arad a fost convocatăşedinţa sinodului episcopilor Mitropoliei Ortodoxe Române din Ungaria şiTransilvania, care a decis printre altele unele modificări privitoare laecteniile pentru conducători, rostite la Sfânta Liturghie. Sinodalii îşiîntemeiau hotărârile pe tradiţia Bisericii ortodoxe, care „a fost în slujbelesale totdeauna cu deosebită luare aminte la autoritatea sau stăpânirea172
- Page 124 and 125: participă la constituirea Comitetu
- Page 126 and 127: a retras şi el cu ele, ajungând d
- Page 128 and 129: „pătimise pentru cauza naţional
- Page 130 and 131: generalul francez Berthelot, N.C. A
- Page 132 and 133: Glasul Bucovinei. Cu redactarea ei
- Page 134 and 135: Friptu; Petru Firică, C. Georgescu
- Page 136 and 137: să sprijine difuzarea în Eparhia
- Page 138 and 139: Sava Raicu şi politica financiar-b
- Page 140 and 141: politic, militant pentru drepturile
- Page 142 and 143: să îl solicite, în 1874, în cal
- Page 144 and 145: Acţiune a Băncii „Victoria” e
- Page 146 and 147: direcţiune, dl. Axente Secula, mer
- Page 148 and 149: Prin noua anexare institutul ungure
- Page 150 and 151: să facă faţă orcăror „eventu
- Page 152 and 153: 149
- Page 154 and 155: Ziarul Românul în numărul său d
- Page 156 and 157: a deţinut, printr-o muncă continu
- Page 158 and 159: Vasile Goldiş şi ideea de evoluţ
- Page 160 and 161: logică al lui Samuil Micu, Loghica
- Page 162 and 163: unei reforme însemna implicit şi
- Page 164 and 165: anul 96 până la anul 1739; ea se
- Page 166 and 167: dar şi conceptele revoluţiei demo
- Page 168 and 169: Biserica arădeană şi Marea Unire
- Page 170 and 171: Datorită repetatelor plângeri tri
- Page 172 and 173: Din scrisorile celor internaţi afl
- Page 176 and 177: lumească” 43 . Luându-se în co
- Page 178 and 179: În dimineaţa zilei de 1 decembrie
- Page 180 and 181: 10 Ibidem, Actul 1615/1916.11 Ibide
- Page 182 and 183: Trecerea Tisei de către Armata Rom
- Page 184 and 185: În aceste condiţii extrem de difi
- Page 186 and 187: inimile spre rugăciune pentru brav
- Page 188 and 189: Konderes Szolnok, unităţile milit
- Page 190 and 191: Diviziilor de vînători bombardare
- Page 192 and 193: După trecerea Tisei, trupele româ
- Page 194 and 195: decizionali şi categoriile cele ma
- Page 196 and 197: urmărite, la organizarea de turnee
- Page 198 and 199: luarea în seamă a roadelor va ţi
- Page 200 and 201: spaţiu alocat de Înnoirea creaţi
- Page 202 and 203: Permanenţe pedagogice în procesul
- Page 204 and 205: naţional al districtului Oradea Ma
- Page 206 and 207: prin ideea respectării firii româ
- Page 208 and 209: din care elevul înţelege ceva din
- Page 210 and 211: Pedagogia de la începutul secolulu
- Page 212 and 213: lingvişti ai lumii: Eugen Coseriu.
- Page 214 and 215: au venit şi de peste Carpaţi, de
- Page 216 and 217: agricolă în jurul şcolii şi să
- Page 218 and 219: domeniul pregătirii muzicale a vii
- Page 220 and 221: constituirii bibliotecilor şcolare
- Page 222 and 223: cei trei colţi din gură, Baba Sid
delegaţii partidului social-democrat, ca reprezentanţi ai muncitorimii, doidelegaţi ai studenţilor universitari şi cinci delegaţi ai fiecărui cerc electoral,în care locuiau români. Alături de delegaţii oficiali, erau chemaţi la AlbaIulia cât mai mulţi locuitori ai Transilvaniei, ca să consfinţească, prinprezenţa lor, deciziile de urmau a fi luate. <strong>Consiliul</strong> Naţional Român anunţade asemenea săvârşirea Sfintei Liturghii în cele două biserici din Alba Iulia,„cea ortodoxă răsăriteană şi cea greco-catolică” 37 , care să preceadădeschiderea lucrărilor Adunării Naţionale.Convocarea Adunării Naţionale de la Alba Iulia a generat un mareentuziasm şi pe meleagurile arădene. Preoţimea românească de ambeleconfesiuni în frunte cu ierarhii ei rămânea şi în aceste momente alături depăstoriţii ei. Preoţii ortodocşi care au luptat pentru păstrarea „în deplinacurăţie românească a limbii,legii şi moşiei strămoşeşti,...care cu sufletul lorcald de însufleţire curată, au uscat umezeala temniţelor de stat” 38 , porneauacum „cu crucea în fruntea oastei creştine”, pentru a pune „umărul laînfăptuirea idealului întregii suflări româneşti” 39 . Congresul preoţimii grecocatolice,convocat la începutul anului 1919, urma să afirme de asemenea „cutărie, rolul ce revenea preoţimii în toate revendicările trecutului şi înaspiraţiile din viitor” 40 . Ierarhii români ortodocşi, Ioan Ignatie Papp alAradului - care era şi locţiitor de mitropolit - şi dr. Elie Miron Cristea alCaransebeşului şi cei greco-catolici, dr. Demetriu Radu al Oradiei, dr.Valeriu Traian Frenţiu al Lugojului şi dr. Iuliu Hossu al Gherlei şi-auexprimat în scris adeziunea la <strong>Consiliul</strong> Naţional Român: „Noi subsemnaţiiepiscopi ai bisericii ortodoxe române şi greco-catolice române avem fermaconvingere că interesele de viaţă ale neamului românesc, ai cărui păstorisufleteşti suntem, pretind ca un categoric imperativ înfăptuirea acestui dreptde liberă dispunere şi faţă de neamul nostru” 41 . În continuarea adeziunii lor,recunoşteau „marele consiliu naţional român de reprezentantul şiconducătorul politic al naţiunii române din Ungaria şi Transilvania” 42 ,exprimându-şi sprijinul pentru întruparea „aspiraţiunilor naţionale”. Cumera firesc, nici clericii locali,în frunte cu episcopul Ioan I. Papp, n-au fostmai prejos de înalta misiune ce le-a pus-o în faţă istoria.La numai două zile după semnarea comună a actului oficial deadeziune la mişcarea naţională, la 10/23 noiembrie 1918 se luau deciziisemnificative de către fiecare Biserică în parte. La Arad a fost convocatăşedinţa sinodului episcopilor Mitropoliei Ortodoxe Române din Ungaria şiTransilvania, care a decis printre altele unele modificări privitoare laecteniile pentru conducători, rostite la Sfânta Liturghie. Sinodalii îşiîntemeiau hotărârile pe tradiţia Bisericii ortodoxe, care „a fost în slujbelesale totdeauna cu deosebită luare aminte la autoritatea sau stăpânirea172