ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ... ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

12.07.2015 Views

Din scrisorile celor internaţi aflăm situaţia grea pe care ar trebui s-oîndure, adesea şi familia lor (unii erau chiar internaşi cu întreaga familie).Astfel, din plângerea preotului Iosif Ogrean din Săvârşin, cunoscutmemorandist şi membru de bază al Clubului comitatului arădean alPartidului Naţional Român, datată 22 decembrie 1916 şi adresatăepiscopului Papp, aflăm că era internat de patru luni împreună cu familiacompusă din 6 persoane, din care trei copii erau elevi 19 . Asemenea plângerisunt adresate episcopului arădean şi de către alţi preoţi arădeni internaţi:Teodor Ioaneş şi Petru Căprariu internaţi la Lock, Ioan Popovici din Bârsa,protopopiatul Ineu şi teologul Anasiu Conciat internaţi la Veperi (comitatulSopron) şi mulţi alţii,care erau internaţi din septembrie - octombrie 1916 şicare solicitau ajutor „potrivit împrejurărilor actuale”,adică ajutor derăzboi 20 .Din aceste scrisori-plângeri ale preoţilor internaţi, aflăm „mizeria denedescris” în care erau obligaţi să trăiască, adese luni şi chiar ani. Astfel, dincea de a doua scrisoare-plângere adresată lui Ioan I. Papp de preotul IoanPopovici din Bârsa, datată 28 iunie 1917 (Veperi) 21 , afăm că era de 10 luniarestat şi internat şi că cei internaţi la Veperi primeau de la statul maghiarlunar 70,50 coroane, adică 2,53 coroane pe zi cu toate că, după cum scriaIoan Popovici, pentru „a nu muri de foame” zilnic erau necesare cel puţin 12coroane, datorită măririi exagerate a preţurilor la alimente şi îmbrăcăminte.Episcopul Aradului intervine în repetate rânduri la „înaltul guvern”pentru eliberarea preoţilor şi învăţătorilor internaţi şi adesea obţine câştig decauză. Astfel, din raportul protopopiatului din Vinga (1917) aflăm că toţipreoţii din respectivul „tract” (protopopiat-n.n.) internaţi în toamna anului1916 au fost eliberaţi şi şi-au reluat parohiile 22 . Uneori Ministerul de Internemaghiar informa în scris Episcopia arădeană despre eliberarea unor preoţiinternaţi, aşa cum o face la 13 februarie 1917, când comunică că preotulRomulus Vaiţan din Ghioroc (arestat la 9 septembrie 1916) a fost eliberat şise întoarce la parohie 23 .Alteori aflăm de eliberarea unor preoţi internaţi din scrisorile demulţumire adresate episcopului de către respectivii preoţi, aşa cumprocedează preotul Nicolae Vulpe din Jadani, care în scrisoarea din 2/15martie 1917 arată că după cinci luni de internare a fost eliberat 24 .Episcopul şi „consistoriul” său au un merit deosebit de mare înapărarea şcolii confesionale româneşti, prin scutirea sau „absolvirea” petimp nelimitat şi chiar prin eliberarea din armată a zeci de învăţători români,mobilizaţi de autorităţile maghiare din dorinţa de a lovi şcoala confesionalăromânească. Sunt numeroase intervenţiile episcopului arădean pentruînvăţători în toată perioada 1914-1918, cu precădere în 1916-1918. Aici169

vom aminti doar câţiva din învăţătorii mobilizaţi şi eliberaţi ulterior caurmare a intervenţiei Eparhiei arădene; Cornel Vodă din Buteni 25 , GeorgeGabah din Moşniţa 26 , Petru Russu din Pecica 27 şi mulţi alţii 28 .Din toamna anului 1918, Aradul se transformă în centrul lupteinaţionale, devenind de la 2 noiembrie 1918 şi centrul Consiliului NaţionalRomân Central, care a fost un veritabil guvern românesc al Transilvaniei.După moartea mitropolitului în funcţie, episcopul Ioan I. Papp deţineinterimatul în fruntea Mitropoliei Ortodoxe transilvănene. El se achită cucinste şi demnitate de sarcinile reclamate de evenimentele vremii, potrivitdevizei sale „unde merge poporul, mergem şi noi vlădicii” 29 .Din iniţiativa Consiliului Naţional Român Central, episcopul Ioan I.Papp a solicitat ierarhilor români din Transilvania şi Banat să se pronunţedacă aderă la activitatea acestui organ şi „s-ar supune hotărârilor ca unuiguvern provizoriu al naţiunii noastre” 30 . Întruniţi la 8 noiembrie 1918 laArad sub preşedinţia lui Ioan I. Papp toţi îşi dau adeziunea recunoscândconsiliul drept „reprezentantul şi conducătorul politic al naţiunii române dinUngaria şi Transilvania” şi au decis „a conlucra din toate puterile laîntruparea aspiraţiilor noastre naţionale” 31 .Peste numai două zile(10/23 noiembrie 1918) are loc tot laArad,sinodul mitropolitan,în prezenţa fruntaşilor Bisericii OrtodoxeRomâne din Transilvania şi sub preşedinţia episcopului arădean,s-a deciseliminarea rugăciunilor îndătinate pentru conducătorii monarhiei austroungare,acesteafiind înlocuite cu formula „Pentru Înalta noastră stăpânirenaţională şi pentru marele Sfat al românilor...Domnului să ne rugăm” 32 . Totîn aceeaşi zi, Ioan I. Papp informa credincioşii, şcolile şi învăţătorii căpredarea la clase se face numai în limba română, lucru ce spune multedespre ţinuta patriotică a acestui ierarh arădean 33 .Un document de epocă, descoperit de mitropolitul AntoniePlămădeală în Arhiva Cancelariei Sfântului Sinod, ne introduce în atmosferapregătirii unirii, în toamna anului 1918. Este vorba despre o scrisoare a luiTeodor Mihali, fruntaş român naţionalist, adresată episcopuluiCaransebeşului, Elie Miron Cristea, viitorul patriarh al României, din 8octombrie 1918. Ierarhul era invitat la un „sfat intim” ce urma să aibă loc la12 octombrie 1918 la Oradea Mare: „Ilustritate e de prisos să accentuez că,în zilele acestea de importanţă istorică în care se va hotărî şi soarta viitoare aneamului românesc, ne incumbă tuturor datoria să veghem ca în deplinasolidaritate să facem tot ce poate servi spre binele obştesc şi să evităm aîntreprinde ceva ce ar putea fi în detrimentul naţiunii noastre. Nu putemproceda însă solidar fără de a ne sfătui mai intim şi fără de a lua o hotărâre,atât referitor la modul de procedare, cât şi referitor la bazele principiale pe170

vom aminti doar câţiva din învăţătorii mobilizaţi şi eliberaţi ulterior caurmare a intervenţiei Eparhiei arădene; Cornel Vodă din Buteni 25 , GeorgeGabah din Moşniţa 26 , Petru Russu din Pecica 27 şi mulţi alţii 28 .Din toamna anului 1918, Aradul se transformă în centrul lupteinaţionale, devenind de la 2 noiembrie 1918 şi centrul <strong>Consiliul</strong>ui NaţionalRomân Central, care a fost un veritabil guvern românesc al Transilvaniei.După moartea mitropolitului în funcţie, episcopul Ioan I. Papp deţineinterimatul în fruntea Mitropoliei Ortodoxe transilvănene. El se achită cucinste şi demnitate de sarcinile reclamate de evenimentele vremii, potrivitdevizei sale „unde merge poporul, mergem şi noi vlădicii” 29 .Din iniţiativa <strong>Consiliul</strong>ui Naţional Român Central, episcopul Ioan I.Papp a solicitat ierarhilor români din Transilvania şi Banat să se pronunţedacă aderă la activitatea acestui organ şi „s-ar supune hotărârilor ca unuiguvern provizoriu al naţiunii noastre” 30 . Întruniţi la 8 noiembrie 1918 laArad sub preşedinţia lui Ioan I. Papp toţi îşi dau adeziunea recunoscândconsiliul drept „reprezentantul şi conducătorul politic al naţiunii române dinUngaria şi Transilvania” şi au decis „a conlucra din toate puterile laîntruparea aspiraţiilor noastre naţionale” 31 .Peste numai două zile(10/23 noiembrie 1918) are loc tot laArad,sinodul mitropolitan,în prezenţa fruntaşilor Bisericii OrtodoxeRomâne din Transilvania şi sub preşedinţia episcopului arădean,s-a deciseliminarea rugăciunilor îndătinate pentru conducătorii monarhiei austroungare,acesteafiind înlocuite cu formula „Pentru Înalta noastră stăpânirenaţională şi pentru marele Sfat al românilor...Domnului să ne rugăm” 32 . Totîn aceeaşi zi, Ioan I. Papp informa credincioşii, şcolile şi învăţătorii căpredarea la clase se face numai în limba română, lucru ce spune multedespre ţinuta patriotică a acestui ierarh arădean 33 .Un document de epocă, descoperit de mitropolitul AntoniePlămădeală în Arhiva Cancelariei Sfântului Sinod, ne introduce în atmosferapregătirii unirii, în toamna anului 1918. Este vorba despre o scrisoare a luiTeodor Mihali, fruntaş român naţionalist, adresată episcopuluiCaransebeşului, Elie Miron Cristea, viitorul patriarh al României, din 8octombrie 1918. Ierarhul era invitat la un „sfat intim” ce urma să aibă loc la12 octombrie 1918 la Oradea Mare: „Ilustritate e de prisos să accentuez că,în zilele acestea de importanţă istorică în care se va hotărî şi soarta viitoare aneamului românesc, ne incumbă tuturor datoria să veghem ca în deplinasolidaritate să facem tot ce poate servi spre binele obştesc şi să evităm aîntreprinde ceva ce ar putea fi în detrimentul naţiunii noastre. Nu putemproceda însă solidar fără de a ne sfătui mai intim şi fără de a lua o hotărâre,atât referitor la modul de procedare, cât şi referitor la bazele principiale pe170

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!