ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ... ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

12.07.2015 Views

„Începuturile vieţii romane la gurile Dunării”. Tot atunci redacta douăconsistente articole „Pătrunderea elenică şi elenistică în valea Dunării” (înlimba franceză) şi „Consideraţiuni asupra unor nume de râuri daco-scitice”.În această perioadă a activităţii sale, în activitatea arheologică a lui VasilePârvan se petrece o cotitură, cu urmări deosebit de importante asupradezvoltării arheologiei româneşti.La specialitatea lui–civilizaţia greco/romană–a adăugat un noudomeniu de cercetare: preistoria. Preocupările lui anterioare legate de acestdomeniu se mărginiseră în a încuraja cercetările colegului său IoanAndrieşescu. Acum însă, din dorinţa de a aprofunda problematica originiipoporului român, avea să se ocupe el însuşi de acea parte a arheologiei, carecercetează vremuri pentru care izvoarele scrise sunt foarte rare, sau lipsesccu desăvârşire. Începe organizarea unor cercetări arheologice sistematice, cudeosebire în aşezările referitoare la cultura geto-dacilor, din a doua epocă afierului. Pe baza acestor cercetări, ne-finalizate, trece la redactarea uneiîntinse sinteze istorico–arheologice despre protoistoria Daciei, pe care aintitulat-o „Getica”. Această voluminoasă lucrare, care în intenţia autoruluinu avusese un caracter definitiv, ci numai rolul de îndrumare şi de stimularea unor noi cercetări, a devenit una dintre cele mai importante producţiiistoriografice româneşti. Pârvan, a reuşit–pentru prima dată–să pună înevidenţă măreţia poporului geto-dac. „Getica”, publicată în 1926, avea săexercite o largă influenţă în culturală. Dominată până atunci aproapeexclusiv de ideea romanităţii, cultura română trebuia, de acum înainte, săacorde un loc tot atât de însemnat şi ideii despre originea autohtonă apoporului român.Efortul lui Pârvan de a scrie această operă este cu atât maiimpunător, cu cât în acelaşi timp el a continuat să ducă la capăt celelaltesarcini pe care şi le asumase, chiar cu o intensitate sporită. În ultimii săi ani(1924–1927), a scris numeroase lucrări deosebit de valoroase despreantichitatea greco-romană, ca: „Săpăturile de la Histria, inscripţiile: a treiaserie” (în limba franceză); „O nouă inscripţie la Tomis” (în limba franceză);„Noi consideraţii asupra episcopatului Sciţiei Minore” (în limba franceză);„Despre un relief inedit din secolul al VII-lea reprezentând pe SfântaFecioară” (în limba franceză)… Nu a neglijat nici preocupările pentrupreistorie, publicând: „Dacii la Troia”; „Consideraţii asupra mormintelorceltice de la Gruia” (în limba franceză); „Statuia–menhir de la Hamangia”(în limba franceză); „Dacia în epoca celtică” (în limba franceză) etc. Deasemenea, sub conducerea şi din iniţiativa lui au apărut primele trei volumedin „Ephemeris Dacoromana” („Buletinul român”) şi primul volum din14

„Începuturile vieţii romane la gurile Dunării”. Tot atunci redacta douăconsistente articole „Pătrunderea elenică şi elenistică în valea Dunării” (înlimba franceză) şi „Consideraţiuni asupra unor nume de râuri daco-scitice”.În această perioadă a activităţii sale, în activitatea arheologică a lui VasilePârvan se petrece o cotitură, cu urmări deosebit de importante asupradez<strong>vol</strong>tării arheologiei româneşti.La specialitatea lui–civilizaţia greco/romană–a adăugat un noudomeniu de cercetare: preistoria. Preocupările lui anterioare legate de acestdomeniu se mărginiseră în a încuraja cercetările colegului său IoanAndrieşescu. Acum însă, din dorinţa de a aprofunda problematica originiipoporului român, avea să se ocupe el însuşi de acea parte a arheologiei, carecercetează vremuri pentru care izvoarele scrise sunt foarte rare, sau lipsesccu desăvârşire. Începe organizarea unor cercetări arheologice sistematice, cudeosebire în aşezările referitoare la cultura geto-dacilor, din a doua epocă afierului. Pe baza acestor cercetări, ne-finalizate, trece la redactarea uneiîntinse sinteze istorico–arheologice despre protoistoria Daciei, pe care aintitulat-o „Getica”. Această <strong>vol</strong>uminoasă lucrare, care în intenţia autoruluinu avusese un caracter definitiv, ci numai rolul de îndrumare şi de stimularea unor noi cercetări, a devenit una dintre cele mai importante producţiiistoriografice româneşti. Pârvan, a reuşit–pentru prima dată–să pună înevidenţă măreţia poporului geto-dac. „Getica”, publicată în 1926, avea săexercite o largă influenţă în culturală. Dominată până atunci aproapeexclusiv de ideea romanităţii, cultura română trebuia, de acum înainte, săacorde un loc tot atât de însemnat şi ideii despre originea autohtonă apoporului român.Efortul lui Pârvan de a scrie această operă este cu atât maiimpunător, cu cât în acelaşi timp el a continuat să ducă la capăt celelaltesarcini pe care şi le asumase, chiar cu o intensitate sporită. În ultimii săi ani(1924–1927), a scris numeroase lucrări deosebit de valoroase despreantichitatea greco-romană, ca: „Săpăturile de la Histria, inscripţiile: a treiaserie” (în limba franceză); „O nouă inscripţie la Tomis” (în limba franceză);„Noi consideraţii asupra episcopatului Sciţiei Minore” (în limba franceză);„Despre un relief inedit din secolul al VII-lea reprezentând pe SfântaFecioară” (în limba franceză)… Nu a neglijat nici preocupările pentrupreistorie, publicând: „Dacii la Troia”; „Consideraţii asupra mormintelorceltice de la Gruia” (în limba franceză); „Statuia–menhir de la Hamangia”(în limba franceză); „Dacia în epoca celtică” (în limba franceză) etc. Deasemenea, sub conducerea şi din iniţiativa lui au apărut primele trei <strong>vol</strong>umedin „Ephemeris Dacoromana” („Buletinul român”) şi primul <strong>vol</strong>um din14

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!