ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

Întreaga acţiune de unificare s-a derulat pe fundalul dreptului laautodeterminare şi independenţă naţională a popoarelor din monarhiaaustro-ungară,dizolvată în urma înfrângerii suferite în Primul RăzboiMondial.Pe fundalul sfârşitului unei stăpâniri anacronice,începând cu 24septembrie 1918, Comitetul executiv al Partidului Naţional Român a decisreluarea activităţii politice 3 , iar Conferinţa de la Oradea din 12 octombrie1918 4 , a schiţat primii paşi pe drumul ireversibil al ruperii de monarhiaaustro - ungară. De aici înainte, paşii spre libertate deplină devin tot mainumeroşi şi mai apăsaţi. Aradul,care-n toată perioada anilor 1914-1918-cuprecădere 1916-1918-a rezistat presiunilor Budapestei, devine focarul„daco-românismului”, centrul politic al românilor transilvăneni. Aici iafiinţă la 30 octombrie 1918, Consiliul Naţional Român Central „supremul şiunicul for politic al naţiunii române din Ungaria şi Transilvania” 5 , care erade fapt primul nucleu de conducere statală independentă a românilor dinspaţiul intercarpatic. În jurul Consiliului Naţional Central se creează apoicelelalte organisme politice locale-consiliile naţionale locale-precum şiGarda Naţională, prin care se produce desprinderea din sistemul statalaustro-ungar şi are loc trecerea spre o viaţă politică independentă 6 .Înfăptuirea statului unitar naţional român a fost precedatăpretutindeni, inclusiv în zona Aradului, de fapte a căror semnificaţie nupoate fi trecută cu vederea. Se impune să notăm că anii începutului de secolal XX-lea au fost marcaţi de o puternică şi abilă rezistenţă faţă de încercăriletot mai insistente ale guvernului maghiar de subordonare a Bisericii româneşi de amestec brutal în treburile şcolilor confesionale (legea Apponyi din1907) 7 . Odată cu izbucnirea primei conflagraţii mondiale din anii 1914-1918, şi mai ales după intrarea României în război (1916), româniitransilvăneni au intrat într-o perioadă de grele încercări. Încă din vara anului1914 se creează la Budapesta un comitet pentru urmărirea românilor dinUngaria şi Transilvania 8 . În anii 1914-1916 autorităţile maghiare nu au luatmăsuri prea aspre împotriva preoţilor ori învăţătorilor români, decâtmobilizându-i în mai mare măsură pe învăţători. Totuşi, marele număr deînvăţători mobilizaţi în anii 1914 şi 1915, care a avut ca urmaredezorganizarea temporară a învăţământului confesional, determină peepiscopul Ioan Ignatie Papp să se adreseze la 17/30 octombrie 1915Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice şi să arate că 43% dinînvăţătorii confesionali arădeni au fost mobilizaţi şi că cei declaraţi apţipentru servicii auxiliare,care ar putea beneficia de scutire armată, nu potobţine certificatele militare necesare 9 .166