ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...
ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ... ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...
unei reforme însemna implicit şi îndeplinirea condiţiilor pentru realizarea ei.Cei doi intelectuali români doreau să facă din Blaj, centrul mişcării culturaleşi naţionale a românilor ardeleni, idee ce nu s-a materializat din cauza uneiconjuncturi nefavorabile.După eşecul Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae,reprezentanţii Şcolii Ardelene, şi-au canalizat eforturile spre crearea uneiliteraturi istorico-filosofice pe înţelesul românilor. Samuil Micu a tradus şiadaptat idei din filosofia lui Wolff şi Fr. Chr. Baumeister. Aşa au rezultat:Elementa philosophiae recentioris usibus iuventutis scholasticae (1771), „delargă circulaţie în învăţământul vremii, asociate celor două lucrăriimprimate, Loghica (1799) şi Legile firii, Itica şi politica (1800). În moddeosebit, Învăţătura metafisicii, Etica şi Învăţătura politicească au fost denatură să proiecteze noi lumini asupra contribuţiei lui Samuil Micu lafilosofia românească” 10 . Samuil Micu şi-a însuşit astfel principiile uneifilosofii raţionaliste pe plan ideologic, iar prelucrarea personală şi adaptareaa fost realizată prin definiţii simplificate, prin numeroase evidenţieri şiconcluzii personale în ceea ce priveşte sensurile şi utilitatea învăţăturilorfilosofice.„Samuil Micu era adânc convins de nevoia de a avea lucrări defilosofie şi a preda filosofia în limba română, el căutând echivalente pentrutermenii filosofici (pricină=cauză; mutare=schimbare; simţitură=senzaţie;supunere întăritoare=judecată afirmativă)” 11 . Traducerea de către SamuilMicu a unor opere filosofice se remarcă şi prin încercarea de a face textuloriginal cât mai inteligibil cititorilor români, contribuind astfel la creareaunui vocabular filosofic românesc. Utilizarea cuvintelor potrivite estereglementată prin intermediul unei serii de reguli, evidenţiate de GheorgheVlăduţescu 12 , şi anume:1. „Nimica să nu se zică cu cuvinte întunecate, ci mai înainte de toatefilosoful să aibe grijă, ca cât se poate, mai luminat şi mai chiar să vorbeascăşi să scrie, că nu se cade ca filosoful să zică vreun cuvânt de nu-l va tâlcui şihotărî mai înainte”;filosofică”. Ioan Oprea - Terminologia filozofică românească modernă, Bucureşti, EdituraŞtiinţifică, 1996, p. 69 .10 Apărute postum, în 1966, sub îngrijirea lui Pompiliu Teodor şi Dumitru Ghişe. PompiliuTeodor, Sub semnul luminilor. Samuil Micu, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană,2000, p. 249.11 Nicolae Bagdasar, Istoria filosofiei româneşti, Bucureşti, Editura Profile, 2003, p. 31.12 Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional despre filosofia românească,Bucureşti, EdituraPaideia, 2002, pp. 11-16.159
2. „Oricărui cuvânt şi graiu înţelegere statornică trebuie a-i da, caretotdeauna să rămâie”;3. „Tuată podaba, care cu sila oarecum iaste vârâtă în vorbă nu fireaşte,după cum e firea vorbei şi care întunecă vorba, din vorba filosoficeascătrebuie a o scoate”.Influenţa iluminismul practic wolffian a determinat „o rostirefilosofică care a înrâurit discursul său istoric. Teoria despre adevăr, preluatădin modelul său, a orientat explicaţia istorică spre o viziune cauzală [...] Înalţi termeni, gândirea este adevărată atunci când este întocmai lucrurilor,fapt ce sugerează necesitatea combaterii îndepărtării de la realitate,rătăcirile, prejudecăţile care populau istoriografia timpului. Prin urmarereconstituirea istorică a faptelor şi interpreztarea dată de istorie se întemeiaupe idei de valoare metodologică. Ideile, în cazul lui Micu, interpretările,aprecierile faptelor trebuie făcute cu „amănuntul” şi „cu luare aminte”,ignorând autoritatea. Astfel, în cultura română şi, în ultimă analiză, înistoriografie, a pătruns, prin scrierile lui Micu, îndoiala carteziană” 13 .Tot în această perioadă, Micu elaborează Scurtă cunoştinţă a istorieiromânilor 14 şi începe publicarea ei în Calendarul de la Buda (1806), iarGheorghe Şincai scrie lucrări de popularizare a ştiinţei: Învăţătura fireascăspre surparea superstiţiei norodului, precum şi Istoria naturei sau a firei, iarla Buda, în 1812, Petru Maior îşi publica lucrarea sa capitală Istoria pentruînceputul românilor în Dachia. În această perioadă de început de secol XIX,latinismul a dobândit, pentru majoritatea reprezentanţilor Şcolii Ardelene, oaltă funcţie, aceea de a trezi conştiinţa naţională a propriului popor, prinafirmarea idealurilor „romane” ce constituiau îndemnuri puternice în luptapentru câştigarea de drepturi şi libertăţi naţionale.Gheorghe Şincai, impunându-se în primul rând ca istoric, a fostcaracterizat de David Prodan drept „un element deosebit” 15 , iar IoanChindriş afirmă că „este întruchiparea celui mai autentic dintre iluminiştii pecare i-a dat cultura noastră” 16 . Opera principală a lui Şincai este Cronicaromânilor şi a altor neamuri învecinate, care cuprinde evenimentele de la13 Pompiliu Teodor, op. cit., p. 254.14 Samuil Micu, Istoria românilor, ediţie princeps după manuscrisul original, cu note şicomentarii istorice de Ioan Chindriş, vol. I-II, Bucureşti, Editura Viitorul Românesc, 1995,522+496 p.15 Cuvânt comemorativ ţinut la Academia Română: „150 de ani de la moartea lui”; DavidProdan, Din istoria Transilvaniei, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1991, p. 315.16 Ioan Chindriş, Un Şincai pentru sufletul nostru (Recapitulare sentimentală) în: „Naţiuneşi europenitate. Studii istorice. In honorem magistri Camilli Mureşanu”, Coordonatori:Nicolae Edroiu, Susana Andea, Şerban Turcuş, Bucureşti, Editura Academiei Române,2007, p. 202.160
- Page 112 and 113: oameni bolnavi, cari, după ce m-au
- Page 114 and 115: În studiul său despre „Curentul
- Page 116 and 117: tendinţele noastre de unitate naţ
- Page 118 and 119: Culmea curentul antitransilvănean
- Page 120 and 121: Activizarea relaţiilor Aradului cu
- Page 122 and 123: Hotin, unde l-a cunoscut pe Alexand
- Page 124 and 125: participă la constituirea Comitetu
- Page 126 and 127: a retras şi el cu ele, ajungând d
- Page 128 and 129: „pătimise pentru cauza naţional
- Page 130 and 131: generalul francez Berthelot, N.C. A
- Page 132 and 133: Glasul Bucovinei. Cu redactarea ei
- Page 134 and 135: Friptu; Petru Firică, C. Georgescu
- Page 136 and 137: să sprijine difuzarea în Eparhia
- Page 138 and 139: Sava Raicu şi politica financiar-b
- Page 140 and 141: politic, militant pentru drepturile
- Page 142 and 143: să îl solicite, în 1874, în cal
- Page 144 and 145: Acţiune a Băncii „Victoria” e
- Page 146 and 147: direcţiune, dl. Axente Secula, mer
- Page 148 and 149: Prin noua anexare institutul ungure
- Page 150 and 151: să facă faţă orcăror „eventu
- Page 152 and 153: 149
- Page 154 and 155: Ziarul Românul în numărul său d
- Page 156 and 157: a deţinut, printr-o muncă continu
- Page 158 and 159: Vasile Goldiş şi ideea de evoluţ
- Page 160 and 161: logică al lui Samuil Micu, Loghica
- Page 164 and 165: anul 96 până la anul 1739; ea se
- Page 166 and 167: dar şi conceptele revoluţiei demo
- Page 168 and 169: Biserica arădeană şi Marea Unire
- Page 170 and 171: Datorită repetatelor plângeri tri
- Page 172 and 173: Din scrisorile celor internaţi afl
- Page 174 and 175: cari va fi să stăm cu toţii... c
- Page 176 and 177: lumească” 43 . Luându-se în co
- Page 178 and 179: În dimineaţa zilei de 1 decembrie
- Page 180 and 181: 10 Ibidem, Actul 1615/1916.11 Ibide
- Page 182 and 183: Trecerea Tisei de către Armata Rom
- Page 184 and 185: În aceste condiţii extrem de difi
- Page 186 and 187: inimile spre rugăciune pentru brav
- Page 188 and 189: Konderes Szolnok, unităţile milit
- Page 190 and 191: Diviziilor de vînători bombardare
- Page 192 and 193: După trecerea Tisei, trupele româ
- Page 194 and 195: decizionali şi categoriile cele ma
- Page 196 and 197: urmărite, la organizarea de turnee
- Page 198 and 199: luarea în seamă a roadelor va ţi
- Page 200 and 201: spaţiu alocat de Înnoirea creaţi
- Page 202 and 203: Permanenţe pedagogice în procesul
- Page 204 and 205: naţional al districtului Oradea Ma
- Page 206 and 207: prin ideea respectării firii româ
- Page 208 and 209: din care elevul înţelege ceva din
- Page 210 and 211: Pedagogia de la începutul secolulu
unei reforme însemna implicit şi îndeplinirea condiţiilor pentru realizarea ei.Cei doi intelectuali români doreau să facă din Blaj, centrul mişcării culturaleşi naţionale a românilor ardeleni, idee ce nu s-a materializat din cauza uneiconjuncturi nefavorabile.După eşecul Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae,reprezentanţii Şcolii Ardelene, şi-au canalizat eforturile spre crearea uneiliteraturi istorico-filosofice pe înţelesul românilor. Samuil Micu a tradus şiadaptat idei din filosofia lui Wolff şi Fr. Chr. Baumeister. Aşa au rezultat:Elementa philosophiae recentioris usibus iuventutis scholasticae (1771), „delargă circulaţie în învăţământul vremii, asociate celor două lucrăriimprimate, Loghica (1799) şi Legile firii, Itica şi politica (1800). În moddeosebit, Învăţătura metafisicii, Etica şi Învăţătura politicească au fost denatură să proiecteze noi lumini asupra contribuţiei lui Samuil Micu lafilosofia românească” 10 . Samuil Micu şi-a însuşit astfel principiile uneifilosofii raţionaliste pe plan ideologic, iar prelucrarea personală şi adaptareaa fost realizată prin definiţii simplificate, prin numeroase evidenţieri şiconcluzii personale în ceea ce priveşte sensurile şi utilitatea învăţăturilorfilosofice.„Samuil Micu era adânc convins de nevoia de a avea lucrări defilosofie şi a preda filosofia în limba română, el căutând echivalente pentrutermenii filosofici (pricină=cauză; mutare=schimbare; simţitură=senzaţie;supunere întăritoare=judecată afirmativă)” 11 . Traducerea de către SamuilMicu a unor opere filosofice se remarcă şi prin încercarea de a face textuloriginal cât mai inteligibil cititorilor români, contribuind astfel la creareaunui vocabular filosofic românesc. Utilizarea cuvintelor potrivite estereglementată prin intermediul unei serii de reguli, evidenţiate de GheorgheVlăduţescu 12 , şi anume:1. „Nimica să nu se zică cu cuvinte întunecate, ci mai înainte de toatefilosoful să aibe grijă, ca cât se poate, mai luminat şi mai chiar să vorbeascăşi să scrie, că nu se cade ca filosoful să zică vreun cuvânt de nu-l va tâlcui şihotărî mai înainte”;filosofică”. Ioan Oprea - Terminologia filozofică românească modernă, Bucureşti, EdituraŞtiinţifică, 1996, p. 69 .10 Apărute postum, în 1966, sub îngrijirea lui Pompiliu Teodor şi Dumitru Ghişe. PompiliuTeodor, Sub semnul luminilor. Samuil Micu, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană,2000, p. 249.11 Nicolae Bagdasar, Istoria filosofiei româneşti, Bucureşti, Editura Profile, 2003, p. 31.12 Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional despre filosofia românească,Bucureşti, EdituraPaideia, 2002, pp. 11-16.159
Change language