ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

străină, intră în circuitul cercetărilor de tip arheologic, o dată cu înfiinţarea„Societăţii române de arheologie” (1866), remarcabilă fiind activitate lui D.Olinescu.În primul sfert al secolului al XX-lea, arheologia româneascădepăşeşte faza copilăriei, pentru a ajunge la conştiinţa unei adevăratemişcări ştiinţifice. Se constituie o adevărată şcoală românească dearheologie, care a avut drept iniţiator, conducător capabil de a deschide noiorizonturi în cercetare, adevărat profesor pentru generaţia următoare, peVasile Pârvan (1882–1927) 6 .Viaţa lui Pârvan a fost scurtă, dar printr-o muncă uimitoare, plină derealizări. A fost un istoric prin excelenţă, care şi-a format o concepţie amplăistorică, bazată pe solide cunoştinţe filosofice, din domeniul istorieireligiilor, sociologice, literare, artistice, economice. Datorită spiritului săupătrunzător, stilului său original, de o puternică expresivitate, a creatmemorabile pagini de antologie.Vasile Pârvan s-a născut la 28 septembrie 1882 în cătunul Perchiudin comuna Huruieşti, judeţul Bacău. Tatăl său era învăţător, iar după mamăse înrudea cu filosoful Vasile Conta. Şcoala elementară şi-a făcut-o subsupravegherea tatălui, iar studiile secundare la liceul clasic din Bârlad.Pregătirea universitară o desăvârşeşte în cadrul secţiei de istorie a Facultăţiide litere din Bucureşti, sub supravegherea unor profesori iluştrii: IoanBogdan, Dimitrie Onciul, Nicolae Iorga. După terminarea studiilor, 1904,Pârvan obţine o bursă, pentru a se specializa în istorie antică. În 1906–pecând se afla încă în străinătate–şi-a publicat primele lucrări cu preocupări deistorie veche: „Câteva cuvinte cu privire la organizaţia provinciei DaciaTraiană” şi „Salsovia”, un studiu erudit despre o cetate de pe limes-ulroman de la gurile Dunării. Doctoratul l-a susţinut cu profesorul C.Cichorius, în anul 1909, cu teza „ Naţionalitatea negustorilor din imperiulroman” (în limba germană), o monografie istorico–epigrafică. În acelaşi anavea să iasă de sub tipar monografia „M. Aurelius Caesar şi L. AureliusCommodus”, în care autorul încerca să reconstituie gândirea lui MarcusAurelius, acest împărat–filosof, ale cărui principii de morală stoică, leîmpărtăşea. Tot ca rod al anilor de studii de peste hotare, Pârvan concepe şivolumul „Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco–roman”,apărut în 1911.După întoarcerea în ţară, la o vârstă foarte tânără, la 27 de ani,Pârvan, este ales membru corespondent al Academiei Române, numit6 M. Babeş, op. cit., p. 96.12