ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...
ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ... ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...
a retras şi el cu ele, ajungând după aceea în Basarabia. E anul 1917, când auloc transformări în învăţământul basarabean. S-a stabilit la Sovoca, unde afost profesor de istorie naţională la şcoala normală din oraşul Sovoca. Aparticipat la acţiunile de dezvoltare a şcolii româneşti din judeţul Sovoca. În4 iulie 1919, Consiliul dirigent l-a numit director al inspectoratului regionalLugoj, apoi Timişoara din 1920. În 27 decembrie 1917 a avut loc la Sovocacea dintâi serbare românească pregătită de ardelenii din acest oraş. Au fostintonate cântece naţionale şi populare. Entuziasmaţi, ardelenii au declarat„gheaţa s-a spart”.În Basarabia aflată într-un profund proces de schimbare a mentaluluipublic vom întâlni şi un redactor al ziarului Românul din Arad: RomulusCioflec (1882-1955). R. Cioflec s-a născut în Araci (Covasna). A foststudent la Bucureşti când a fost angajat de Goldiş. În 8 iunie 1912, R.Cioflec a părăsit redacţia Românului şi s-a îndreptat spre Bucureşti pentru acontinua studiile la litere. A ajuns şi în Basarabia la începutul anului 1917.El participă la organizarea vieţii publice din această provincie şi orientareaactivităţii grupurilor spre specificul identităţii naţionale. A participat, alăturide O. Ghibu şi P. Halippa, la lucrările comisiilor înfiinţate pentruorganizarea grupurilor profesionale: preoţi, învăţători, soldaţi, studenţi. Asprijinit acţiunile de înfiinţare a Partidului Naţional Moldovenesc. În jurulnumelui şi caracterului naţional, autonom, agrar etc. al partidului s-au purtatdiscuţii ample. R. Cioflec a participat şi la dezbaterile din cadrul comisiei decărţi şcolare. R. Cioflec şi O. Ghibu au reuşit să obţină adeziunea membrilorcomisiei ca în cadrul ei să se discute numai în limba română. În privinţaalfabetului utilizat în redactarea manualelor, membrii comisiei au hotărât„cu unanimitate că alfabetul să fie cel latinesc” 13 . Comisia a pus accent maimult pe lucru şi mai puţin pe discuţii şi a hotărât să fie ţinut concurs pentrutipărirea unui abecedar, a unei cărţi de citire, de aritmetică şi de religie. Deasemenea, a participat la organizarea cursurilor de limbă şi literatură românăşi metodica predării citirii şi literaturii. Aceste cursuri au fost un succes carea facilitat organizarea congresului învăţătorilor şi a apariţiei în iunie 1917 arevistei Şcoala moldovenească. În cadrul dezbaterilor din comisiapregătitoare a Congresului învăţătorilor a fost combătută afirmaţia unuipreot că ei, basarabenii „sunt moldoveni ruseşti nu moldoveni româneşti” 14 .Congresul învăţătorilor a fost evaluat „ca eveniment cultural şi politic dinîntreaga istorie a Basarabiei” 15 . În acest context de dezbateri culturale, în 1113 O. Ghibu, În vâltoarea revoluţiei ruseşti. Însemnări din Basarabia anului 1917, EdituraFundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1993, p. 105.14 Idem, ibidem, p. 126.15 Idem, ibidem, p. 134.123
iunie 1917 a fost înfiinţată „Societatea culturală a românilor basarabeni”.Una din izbânzile culturale ale Basarabiei a fost aducerea unei tipografii dela Iaşi şi a unor tipografi pricepuţi să editeze cărţi româneşti cu alfabetlatinesc. R. Cioflec a fost şi redactor la Sfatul Ţării (1917-1918), a fost şiprofesor la Liceul „M. Eminescu”. Din Chişinău, iar în Bucureşti Liceul„Gh. Lazăr”. În volumul Pe numele Basarabiei, apărut în 1927, prezintăaspecte basarabene de la Congresul învăţătorilor, al cărui program l-aprezentat în carte. În 1922 s-a stabilit în Timişoara ca profesor de liceu, iarmai târziu la Bucureşti ca profesor la Liceul „Gh. Lazăr”. Fratele săuSilvestru, absolvent al Universităţii din Bucureşti, a fost în cursul anilor1918-1920 profesor la Chişinău, iar după această dată s-a stabilit laTimişoara, unde a fost profesor şi inspector şcolar. A fost colaboratorapropiat al lui Sabin Evutianu.Efectele activităţii culturale intense din Basarabia anilor 1917-1918au fost mari. A început o perioadă de clarificare: naţiune, libertate, limbă,autonomie etc. Clarificarea n-a fost impusă, ci a fost urmarea firească aschimbului de idei şi a discuţiilor în grupuri profesionale. Încetul cu încetulîn mentalul ţărănesc, dominat de „chestia pământului”, a apărut şi ideeaunirii. La început ideea a apărut în cercuri restrânse, Bălţi, Orhei, studenţii,Sfatul Ţării, învăţătorii. În 26 martie 1918 a sosit la Chişinău şi premierulromân Alexandru Marghilorman. Sfatul Ţării a fost convocat pentru 27martie 1918. În deschiderea lucrărilor, preşedintele Sfatului Ţării a apreciatmomentul nu numai ca un act de solemnitate, ci un act de elaborare a uneidecizii istorice în care „trebuie să punem tot cugetul nostru, toată inima şitot sufletul nostru ca să ieşim cu cinste din clipa aceasta mare” 16 . Dupăcuvântul premierului român, delegaţii guvernului român s-au retras şi aulăsat pe deputaţii basarabeni să hotărască singuri decizia finală. Dupăreluarea şedinţei Preşedintele Ion Inculeţ a anunţat rezultatul: UnireaBasarabiei cu România a fost votată. Delegaţia guvernului român a plecatspre Iaşi, iar în viaţa Basarabiei a început o nouă perioadă istorică, întreruptăde raptul sovietic din 1940. După unire, înregistrăm intensificareacomunicării şi a extinderii relaţiilor şi cu românii cei mai îndepărtaţi: cei dinCrişana şi Banat. Despre aceste relaţii vom vorbi în continuare desprerelaţiile ce se vor încropi din iniţiativă basarabeană.II. Pe la mijlocul lui martie 1917 discuţiile de organizare a partiduluiNaţional Moldovenesc erau dominate de întrebarea: cui să atribuieconducerea acestei mişcări politice? Pan Halippa s-a gândit la Gurie Grosu,care era în acel moment exilat în mijlocul Rusiei. Se afirma despre el că16 Idem, ibidem, p. 563.124
- Page 76 and 77: automate). Îndrăzneala fabricantu
- Page 78 and 79: perioada interbelică existau cinci
- Page 80 and 81: (incluzând şi plasa Aradul Nou) t
- Page 82 and 83: pigmenţi minerali, firnisuri şi l
- Page 84 and 85: - Eperjessy Géza, Mezővárosi és
- Page 86 and 87: [1]841, în săptămâna nainte de
- Page 88 and 89: omâneşti cu case şi pământ să
- Page 90 and 91: Eparhiei sârbeşti timişorene, pe
- Page 92 and 93: necuprinzând nici o dispoziţiune
- Page 94 and 95: comunei bisericeşti greco-oriental
- Page 96 and 97: Demian Gheorghe şi Elena, născut
- Page 98 and 99: jumătăţi a secolului al XIX-lea.
- Page 100 and 101: Schimbarea la faţă a Mântuitorul
- Page 102 and 103: după moartea sa multe minuni şi u
- Page 104 and 105: În perioada anilor 1922-1925 la N
- Page 106 and 107: cariera publicistică este cu totul
- Page 108 and 109: La Biblioteca Academiei Române de
- Page 110 and 111: întâmpina dificultăţi cu atât
- Page 112 and 113: oameni bolnavi, cari, după ce m-au
- Page 114 and 115: În studiul său despre „Curentul
- Page 116 and 117: tendinţele noastre de unitate naţ
- Page 118 and 119: Culmea curentul antitransilvănean
- Page 120 and 121: Activizarea relaţiilor Aradului cu
- Page 122 and 123: Hotin, unde l-a cunoscut pe Alexand
- Page 124 and 125: participă la constituirea Comitetu
- Page 128 and 129: „pătimise pentru cauza naţional
- Page 130 and 131: generalul francez Berthelot, N.C. A
- Page 132 and 133: Glasul Bucovinei. Cu redactarea ei
- Page 134 and 135: Friptu; Petru Firică, C. Georgescu
- Page 136 and 137: să sprijine difuzarea în Eparhia
- Page 138 and 139: Sava Raicu şi politica financiar-b
- Page 140 and 141: politic, militant pentru drepturile
- Page 142 and 143: să îl solicite, în 1874, în cal
- Page 144 and 145: Acţiune a Băncii „Victoria” e
- Page 146 and 147: direcţiune, dl. Axente Secula, mer
- Page 148 and 149: Prin noua anexare institutul ungure
- Page 150 and 151: să facă faţă orcăror „eventu
- Page 152 and 153: 149
- Page 154 and 155: Ziarul Românul în numărul său d
- Page 156 and 157: a deţinut, printr-o muncă continu
- Page 158 and 159: Vasile Goldiş şi ideea de evoluţ
- Page 160 and 161: logică al lui Samuil Micu, Loghica
- Page 162 and 163: unei reforme însemna implicit şi
- Page 164 and 165: anul 96 până la anul 1739; ea se
- Page 166 and 167: dar şi conceptele revoluţiei demo
- Page 168 and 169: Biserica arădeană şi Marea Unire
- Page 170 and 171: Datorită repetatelor plângeri tri
- Page 172 and 173: Din scrisorile celor internaţi afl
- Page 174 and 175: cari va fi să stăm cu toţii... c
iunie 1917 a fost înfiinţată „Societatea culturală a românilor basarabeni”.Una din izbânzile culturale ale Basarabiei a fost aducerea unei tipografii dela Iaşi şi a unor tipografi pricepuţi să editeze cărţi româneşti cu alfabetlatinesc. R. Cioflec a fost şi redactor la Sfatul Ţării (1917-1918), a fost şiprofesor la Liceul „M. Eminescu”. Din Chişinău, iar în Bucureşti Liceul„Gh. Lazăr”. În <strong>vol</strong>umul Pe numele Basarabiei, apărut în 1927, prezintăaspecte basarabene de la Congresul învăţătorilor, al cărui program l-aprezentat în carte. În 1922 s-a stabilit în Timişoara ca profesor de liceu, iarmai târziu la Bucureşti ca profesor la Liceul „Gh. Lazăr”. Fratele săuSilvestru, absolvent al Universităţii din Bucureşti, a fost în cursul anilor1918-1920 profesor la Chişinău, iar după această dată s-a stabilit laTimişoara, unde a fost profesor şi inspector şcolar. A fost colaboratorapropiat al lui Sabin Evutianu.Efectele activităţii culturale intense din Basarabia anilor 1917-1918au fost mari. A început o perioadă de clarificare: naţiune, libertate, limbă,autonomie etc. Clarificarea n-a fost impusă, ci a fost urmarea firească aschimbului de idei şi a discuţiilor în grupuri profesionale. Încetul cu încetulîn mentalul ţărănesc, dominat de „chestia pământului”, a apărut şi ideeaunirii. La început ideea a apărut în cercuri restrânse, Bălţi, Orhei, studenţii,Sfatul Ţării, învăţătorii. În 26 martie 1918 a sosit la Chişinău şi premierulromân Alexandru Marghilorman. Sfatul Ţării a fost convocat pentru 27martie 1918. În deschiderea lucrărilor, preşedintele Sfatului Ţării a apreciatmomentul nu numai ca un act de solemnitate, ci un act de elaborare a uneidecizii istorice în care „trebuie să punem tot cugetul nostru, toată inima şitot sufletul nostru ca să ieşim cu cinste din clipa aceasta mare” 16 . Dupăcuvântul premierului român, delegaţii guvernului român s-au retras şi aulăsat pe deputaţii basarabeni să hotărască singuri decizia finală. Dupăreluarea şedinţei Preşedintele Ion Inculeţ a anunţat rezultatul: UnireaBasarabiei cu România a fost votată. Delegaţia guvernului român a plecatspre Iaşi, iar în viaţa Basarabiei a început o nouă perioadă istorică, întreruptăde raptul sovietic din 1940. După unire, înregistrăm intensificareacomunicării şi a extinderii relaţiilor şi cu românii cei mai îndepărtaţi: cei dinCrişana şi Banat. Despre aceste relaţii vom vorbi în continuare desprerelaţiile ce se vor încropi din iniţiativă basarabeană.II. Pe la mijlocul lui martie 1917 discuţiile de organizare a partiduluiNaţional Moldovenesc erau dominate de întrebarea: cui să atribuieconducerea acestei mişcări politice? Pan Halippa s-a gândit la Gurie Grosu,care era în acel moment exilat în mijlocul Rusiei. Se afirma despre el că16 Idem, ibidem, p. 563.124
Change language