ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

Austro-Ungară”, din care făceau parte O. Goga, O. Ghibu, GeorgeBaiulescu, Al. Lepădatu, Victor Debu, Sever Bocu şi alţi fruntaşitransilvăneni. Întrucât evenimentele politice şi militare se precipitau, SeverBocu şi Octavian Goga au luat decizia de-a pleca la Paris, unde se prevedeacă se va întruni conferinţa de pace. Au călătorit sub două nume ad-hoc:Sergiu Bogdan (Sever Bocu) şi Oliver Geron (Octavian Goga). La Paris,Sever Bocu a asigurat reapariţia publicaţiei România Mare şi să se angajezecu tot sufletul său de luptător pentru apărarea drepturilor românilor. Acontinuat să lupte pentru consolidarea României şi deplina ei democratizare.N-a uitat nici de voluntarii care au revenit acasă şi nici de Basarabia,provincie românească asaltată de „vânturi veninoase” de peste Nistru, acărui frontieră trebuie păzită cu străşnicie.Sever Bocu a continuat să vegheze asupra iluziilor pe care„neoimperialismul” sovietic le strecoară peste Nistru cu prilejul„conferinţelor diplomatice” care nu se mai termină şi al „fugarilor” care suntagenţi instruiţi ai sovietelor. El a demontat unul câte unul din atributele pecare socialismul sovietic le aroga. Astfel atributul de nonimperialism s-adovedit a fi un lustru fals căci imperialismul sovietic a fost confirmat deistorie. Utopia umanitară a fost şi ea o amară falsitate în timpulcolectivizării. El a formulat una din concluziile de bază ale istoriei noastrenaţionale: „sovietică sau ţaristă, pentru noi Rusia este aceeaşi, ceea ce estede altfel pentru toată Europa: ameninţarea perpetuă a liniştii şi siguranţei înhotarele noastre împotriva căreia apărarea este şi ea perpetuă” 12 . El a atribuitRomâniei întregite un rol de pază la răsărit, căci „steagul roşu nu e un steagal păcii şi al libertăţii, cum s-a crezut, ci e un simbol de sânge, de foame, decarceră, de crimă”. Ca unul care a luptat la sânul patriei se simte dator să fiealături de populaţia Basarabiei şi de eforturile ei de-a fi liberă pe soarta ei.Soarta i-a hărăzit lui Sever Bocu un destin tragic. A fost arestat în noapteade 5 spre 6 mai 1950 şi a trecut în lumea veşniciei în 21 ianuarie 1951. Afost arestat în timp ce corecta volumul III din Amintirile sale, care, nici azinu ştim pe unde se află. A murit în teribila închisoare din Sighet care a fostun loc de tortură a elitelor noastre naţionale.Pe meleagurile basarabean am mai întâlnit în cursul anilor 1917-1918 pe fostul profesor de istorie al preparandiei din Arad, Ion Petrovici(1868-1936). Era originar din Ianova (Timiş). După studii de istorie laBudapesta, în 1894 a fost numit profesor de istorie la Preparandia din Arad.La începutul anului şcolar 1901-1902 s-a transferat la Braşov, la vestitulliceu „Andrei Şaguna”. În 1916, la retragerea trupelor române din Braşov s-12 Idem, ibidem. Vezi articolul Basarabia în: „Voinţa Banatului”, anul IV, nr. 12/ 1924.122