ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...
ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ... ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...
Culmea curentul antitransilvănean se manifestă – este de părereIlarie Chendi în cel de-al cincilea articol din acest studiu – chiar printre„părinţii patriei”, adică în Parlamentul de la Bucureşti, care respinsese decurând o iniţiativă legislativă ce facilita acordarea cetăţeniei pentru româniidin Transilvania. Mai departe, Ilarie Chendi citează, în acest sens,„argumentaţia” acestei respigeri – cu 46, la 36 de voturi – din Monitoruloficial, interpelarea cu pricina aparţimându-i deputatului Nicolae Nicorescu:„D-lor deputaţi! De câte ori este vorba de recunoaşterea naţionalităţiiromânilor născuţi în ţări străine, ne gândim în primul rând la românii dinTransilvania, pentru că de acolo şi vin cei mai mulţi. Or, d-lor, cunoaşteţice gravă şi ce temeinică obiecţiune se poate ridica contra acestei marinăvăliri de transilvăneni în ţară la noi. Migraţia aceasta continuă, mereucrescând, poate deveni vătămătoare intereselor naţionale ale neamuluinostru...” 47 .Un alt vorbitor pe „argumentaţia” căruia s-a respins înlesnireaacordării cetăţeniei pentru românii din Ardeal a fost deputatul ConstantinPopovici, pe care Ilarie Chendi îl citează în continuare: „D-lor deputaţi, estenetăgăduit că poporul român este cel mai ospitalier din toate popoarele dinlume. Ospitalitatea a ajuns aşa departe la noi, încât a devenit un pericolpentru ţara românească...” 48 . În finalul articolului, Ilarie Chendi constatăcu tristeţe că doar un singur ziar din Bucureşti a sărit în apărarea românilortransilvăneni, „Apărarea naţională”.Ultimul articol este rezervat concluziilor: „Dar totuşi e necesar ca sămai spunem câteva vorbe acelora cari conduc curentul, şi pe urmă sătragem câteva concluzii practice pentru noi – căci în orice rău zace şi oînvăţătură” 49 . Cele „câteva vorbe” sunt repartizate de către aprigul IlarieChendi, cât se poate de judicios, celor două categorii de antitransilvăneni:„streinii” şi „românii lipsiţi de avânt naţional”. Dar, să le luăm pe rând.„Cei mai înverşunaţi sunt streinii, cari văd în transilvăneni o forţăputernică a românismului şi, în consecinţă, tind la slăbirea acestor forţe.Pentru ca aceşti streini să vază cari sunt legăturile noastre cu fraţii dinRomânia – îi poftim să deschidă istoria neamului nostru. Să se opreascăapoi la pagina pe care este scris numele lui George Lazăr. Aici străinii vorvedea că rolul lor în România a încetat atunci când George Lazăr a învinsasupra dascălului grec Veniamin de la Schitu-Măgureanu. Duhuldeznaţionalizării atunci a fost izgonit şi el nu va mai reînvia, oricât s-ar47 Ibidem, p. 179.48 Ibidem, p. 180.49 Ibidem, p. 182.115
sforţa rămăşiţele lui Veniamin... Şi invităm mai departe pe nepoţii luiVeniamin, cari astăzi, graţie libertăţilor din ţară, au voie să scrie injurii laadresa noastră – să citească cel puţin scrisoarea lui Eliade Rădulescu cătreromânii din Brussa, şi vor vedea clar ce deosebire este între noi şi d-aldePapamihalopulos; vor vedea – desigur nu fără scrâşnirea dinţilor – căputernice şi indisolubile sunt legăturile între noi şi fraţii noştri mai mari –chiar şi fără a mai lua de bază legătura elementară de sânge, care easingură ar trebui să fie suficientă pentru a curma o dată pentru totdeaunapăcătoasele agresiuni ale străinilor. Atât pentru străini” 50 .Vorbind despre „românii lipsiţi de avânt naţional”, Ilarie Chendi estecât se poate de optimist: „nu ne vine a crede că cei ce acum câţiva ani nestrigau „Osana !” pe străzile Bucureştiului să rostească acum cu deplinăconştiinţă şi convingere: „Răstigniţi-i !”. Însă, atunci când vine vorbadespre chestiunea naţională şi culturală, Ilarie Chendi devine intransigent şirăspicat: „chestiunea naţională şi culturală este a românilor depretutindeni. Noi nu ne amestecăm în politica fraţilor din regat, precum niciei n-au ce căuta într-a noastră, decât cel mult prin sfaturi binevoitoare,atunci când le cerem. Dar, când e vorba de lucruri comune, de naţionalismşi cultură, aici fiecare îşi are drepturi şi îndatoriri egale. Şi, prin urmare, nezace în drept a cere încetarea unei politici nenaţionale a fraţilor noştri, carese manifestă în curentul antitransilvănean, curent care ne zguduie adâncsituaţia de aici. Acesta e răspunsul nostru în principiu” 51 . Totuşi, având învedere că puterea politică de la Bucureşti era deţinută în acel moment deconservatori, tribunistul Ilarie Chendi nu-şi poate stăpâni pana şi încheie:„Iar pe de altă parte şi acest curent va înceta, căci sângele apă nu se face,şi în România opinia publică şi fruntaşii conducători se schimbă, dinnorocire, destul de iute” 52 .Descoperim, aşadar, în Ilarie Chendi, un tribunist de rasă, un scriitorajuns gazetar la Tribuna Poporului din Arad, iar după trecerea Carpaţilor, laBucureşti, un scriitor şi un ziarist convertit în primul critic literar român înadevăratul sens al cuvântului, după cum ni-l prezintă Nicolae Manolescu.50 Ibidem, pp. 182-183.51 Ibidem, p. 184.52 Ibidem, p. 187.116
- Page 68 and 69: abia, prin înfiinţarea la 1 noiem
- Page 70 and 71: Minier S.A.R.”, preluată în var
- Page 72 and 73: opt patroni. Între aceştia se rem
- Page 74 and 75: Extensia numerică a fabricilor de
- Page 76 and 77: automate). Îndrăzneala fabricantu
- Page 78 and 79: perioada interbelică existau cinci
- Page 80 and 81: (incluzând şi plasa Aradul Nou) t
- Page 82 and 83: pigmenţi minerali, firnisuri şi l
- Page 84 and 85: - Eperjessy Géza, Mezővárosi és
- Page 86 and 87: [1]841, în săptămâna nainte de
- Page 88 and 89: omâneşti cu case şi pământ să
- Page 90 and 91: Eparhiei sârbeşti timişorene, pe
- Page 92 and 93: necuprinzând nici o dispoziţiune
- Page 94 and 95: comunei bisericeşti greco-oriental
- Page 96 and 97: Demian Gheorghe şi Elena, născut
- Page 98 and 99: jumătăţi a secolului al XIX-lea.
- Page 100 and 101: Schimbarea la faţă a Mântuitorul
- Page 102 and 103: după moartea sa multe minuni şi u
- Page 104 and 105: În perioada anilor 1922-1925 la N
- Page 106 and 107: cariera publicistică este cu totul
- Page 108 and 109: La Biblioteca Academiei Române de
- Page 110 and 111: întâmpina dificultăţi cu atât
- Page 112 and 113: oameni bolnavi, cari, după ce m-au
- Page 114 and 115: În studiul său despre „Curentul
- Page 116 and 117: tendinţele noastre de unitate naţ
- Page 120 and 121: Activizarea relaţiilor Aradului cu
- Page 122 and 123: Hotin, unde l-a cunoscut pe Alexand
- Page 124 and 125: participă la constituirea Comitetu
- Page 126 and 127: a retras şi el cu ele, ajungând d
- Page 128 and 129: „pătimise pentru cauza naţional
- Page 130 and 131: generalul francez Berthelot, N.C. A
- Page 132 and 133: Glasul Bucovinei. Cu redactarea ei
- Page 134 and 135: Friptu; Petru Firică, C. Georgescu
- Page 136 and 137: să sprijine difuzarea în Eparhia
- Page 138 and 139: Sava Raicu şi politica financiar-b
- Page 140 and 141: politic, militant pentru drepturile
- Page 142 and 143: să îl solicite, în 1874, în cal
- Page 144 and 145: Acţiune a Băncii „Victoria” e
- Page 146 and 147: direcţiune, dl. Axente Secula, mer
- Page 148 and 149: Prin noua anexare institutul ungure
- Page 150 and 151: să facă faţă orcăror „eventu
- Page 152 and 153: 149
- Page 154 and 155: Ziarul Românul în numărul său d
- Page 156 and 157: a deţinut, printr-o muncă continu
- Page 158 and 159: Vasile Goldiş şi ideea de evoluţ
- Page 160 and 161: logică al lui Samuil Micu, Loghica
- Page 162 and 163: unei reforme însemna implicit şi
- Page 164 and 165: anul 96 până la anul 1739; ea se
- Page 166 and 167: dar şi conceptele revoluţiei demo
sforţa rămăşiţele lui Veniamin... Şi invităm mai departe pe nepoţii luiVeniamin, cari astăzi, graţie libertăţilor din ţară, au voie să scrie injurii laadresa noastră – să citească cel puţin scrisoarea lui Eliade Rădulescu cătreromânii din Brussa, şi vor vedea clar ce deosebire este între noi şi d-aldePapamihalopulos; vor vedea – desigur nu fără scrâşnirea dinţilor – căputernice şi indisolubile sunt legăturile între noi şi fraţii noştri mai mari –chiar şi fără a mai lua de bază legătura elementară de sânge, care easingură ar trebui să fie suficientă pentru a curma o dată pentru totdeaunapăcătoasele agresiuni ale străinilor. Atât pentru străini” 50 .Vorbind despre „românii lipsiţi de avânt naţional”, Ilarie Chendi estecât se poate de optimist: „nu ne vine a crede că cei ce acum câţiva ani nestrigau „Osana !” pe străzile Bucureştiului să rostească acum cu deplinăconştiinţă şi convingere: „Răstigniţi-i !”. Însă, atunci când vine vorbadespre chestiunea naţională şi culturală, Ilarie Chendi devine intransigent şirăspicat: „chestiunea naţională şi culturală este a românilor depretutindeni. Noi nu ne amestecăm în politica fraţilor din regat, precum niciei n-au ce căuta într-a noastră, decât cel mult prin sfaturi binevoitoare,atunci când le cerem. Dar, când e vorba de lucruri comune, de naţionalismşi cultură, aici fiecare îşi are drepturi şi îndatoriri egale. Şi, prin urmare, nezace în drept a cere încetarea unei politici nenaţionale a fraţilor noştri, carese manifestă în curentul antitransilvănean, curent care ne zguduie adâncsituaţia de aici. Acesta e răspunsul nostru în principiu” 51 . Totuşi, având învedere că puterea politică de la Bucureşti era deţinută în acel moment deconservatori, tribunistul Ilarie Chendi nu-şi poate stăpâni pana şi încheie:„Iar pe de altă parte şi acest curent va înceta, căci sângele apă nu se face,şi în România opinia publică şi fruntaşii conducători se schimbă, dinnorocire, destul de iute” 52 .Descoperim, aşadar, în Ilarie Chendi, un tribunist de rasă, un scriitorajuns gazetar la Tribuna Poporului din Arad, iar după trecerea Carpaţilor, laBucureşti, un scriitor şi un ziarist convertit în primul critic literar român înadevăratul sens al cuvântului, după cum ni-l prezintă Nicolae Manolescu.50 Ibidem, pp. 182-183.51 Ibidem, p. 184.52 Ibidem, p. 187.116
Change language