ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ... ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

12.07.2015 Views

tendinţele noastre de unitate naţională şi culturală... Tactica acestorelemente streine – cari nouă, românilor de aici, ne sunt cunoscute mai multdin scrierile lui Eminescu – se observă consecvent. De câte ori un curentputernic şi ideal ne uneşte pe toţi românii la un loc, ele tac pitulate sau celmult simulează o afecţiune, pentru a nu fi notă discordantă. Aşa au făcut întimpul ultimelor noastre mişcări naţionale. Când însă ne găsim în o epocăde puţină coeziune, elementele streine ies la iveală, se pornesc pe pescuite,încearcă muncă de şobolani, o subnimare a bunei înţelegeri între noi.Străinii aţâţă pasiunile, asmuţă pe unii împotriva altora, îndepărtează peromâni de la îndatoririle lor naţionale şi tind a perverti cele mai elementareprincipii de cari se leagă viitorul nostru comun”.Un alt pericol îl reprezintă cosmopolitismul, produs de aceiaşi„străini”: „Străinii au produs prin ziaristică şi prin literatură un curent develeităţi internaţionale în România. Dată fiind libertatea presei pe de-oparte, nemulţumirile agrare pe de alta, acest curent va continua a rămâneun pericol capital pentru interesele românismului, dacă străinii nu vor fipuşi de timpuriu la carantină” 42 .În fine, un ultim pericol vine tocmai din partea conducătorilorpolitici: „Şi va mai fi ameninţată conştiinţa unităţii noastre totdeaunaatunci când conducerea poporului, la noi, în regat, sau în oricare altăparte, va fi pusă în mâini nechemate. Când se întâmplă – şi cărui popor nu ise întâmplă? – ca neputincioşi, speculanţi sau şarlatani să pună mâna pecârma politică şi naţională; când conducerea culturală încape pe mâinileunor obscuranţi şi agramaţi, evident că nimeni din acest soi de diriguitori aidestinelor unui popor nu se va putea avânta până la adevărata concepţiunea ideii unităţii de rasă”.Abia începând cu cel de-al treilea articol Ilarie Chendi abordează,făţiş, tema curentului atitransilvănean, pornind de la convingerea că româniiardeleni sunt singurii vinovaţi de această stare de lucruri: „Cauza acestuicurent suntem în primul rând noi înşine...Îndată ce luptele noastre auapucat-o spre declin – şi încă fără a fi ajuns la vreo izbândă potrivită –adversarii noştri s-au ridicat puhoi şi şi-au început acţiunea” 43 . Chendiscoate în evidenţă practica conservatorilor de la putere, care îi consideră peromânii din Transilvania ca fiind străini din punct de vedere legal înRomânia, dacă nu s-au naturalizat: „Acesia deci cari din motive încă puţinclare forţează să stabilească cetăţenia juridică drept condiţie pentruromânii din orice provincie, pentru ca să poată beneficia de drepturile ce le42 Ibidem, p. 173.43 Ibidem, p. 174.113

acordă simpla calitate etnică, lucrează în direcţie străină şi de concepţiaistorică a românismului, şi de „constituţia României”, dar mai alesîmpotriva ideii unităţii noastre naţionale şi culturale. E trist când, în loc dea se dărâma barierele dintre român şi român, ele se înmulţesc” 44 .Cel de-al patrulea articol din seria curentului antitransilvănean estededicat presei. Chendi sesizează faptul că acest curent antitransilvănean „aluat proporţii mari după ce s-a înfiinţat ziarul „România jună” laBucureşti” 45 , ziar la care sunt angajaţi şi câţiva transilvăneni în conducereaacestuia şi care se ghidează după următoarele „principii esenţiale:naţionalismul, dinasticismul, susţinerea şi apărarea credinţei şi a armateinaţionale.” De cealaltă parte a baricadei se găsesc ziarele „blestemătorilorneamului”, pe care Ilarie Chendi le asociază cu numele patronilor acestora:„directorul „Adevărului” se numeşte Rubinstein, al „Epocii”, Pisanis, al„Dreptăţii”, Ranetti, al ziarului francez „La Roumanie”, Papamihalopulos,iar al „Antisemitului”, Gongopulos” 46 . Mai ales din acesta din urmă,Chendi citează copios: „Aici (în România n.n.) au găsit nişte fraţi buni, carinu i-au întrebat nici ce au făcut, nici de ce au venit; le-au dat casă şi masă,subvenţii şi slujbe grase. Luaţi corpul didactic, Academia, bibliotecile,ministerele şi veţi vedea că sunt literalmente împănate cu transilvăneni...Când s-au văzut atât de bine primiţi, când şi-au văzut traiul asigurat, aucrezut că aveau un drept necontestat la aceasta şi în loc să ne araterecunoştinţă pentru frăţeştile noastre binefaceri, s-au socotit datori să neconsidere ca pe nişte vaci de muls...Deşi de acelaşi sânge, de acelaşi neamcu noi, românul din Ardeal are altă structură sufletească decât a celui deaici. Pe când românul de aici e bun, milos, iertător şi primitor – românuldin Transilvania, „mocanul” cum îi zice săteanul, e rău, plin de fiere,egoist, vindecativ, rău şi trufaş...”. Sunt – trebuie să recunoaştem – cuvintegrele, scrise cu patimă, ceea ce îl determină pe Ilarie Chendi să reacţioneze:„Streini vor fi ei, faliţi morali încă pot fi, răi şi fără nici un respect pentruneamul românesc sunt fără îndoială. Dar cum se face de sunt un cor întreg? Cum de nu sare nici unul din celelalte ziare – căci, slavă Domnului, maisunt şi ziare serioase în Bucureşti – pentru a combate acest strident cor debrotaci veninoşi ?... E clar că curentul vrăşmaş ideii de unitate este în plinădezvoltare, că în fruntea lui merg străinii şi că nu întâmpină rezistenţanecesară”.44 Ibidem, p. 176.45 Idem.46 Ibidem, p. 178.114

acordă simpla calitate etnică, lucrează în direcţie străină şi de concepţiaistorică a românismului, şi de „constituţia României”, dar mai alesîmpotriva ideii unităţii noastre naţionale şi culturale. E trist când, în loc dea se dărâma barierele dintre român şi român, ele se înmulţesc” 44 .Cel de-al patrulea articol din seria curentului antitransilvănean estededicat presei. Chendi sesizează faptul că acest curent antitransilvănean „aluat proporţii mari după ce s-a înfiinţat ziarul „România jună” laBucureşti” 45 , ziar la care sunt angajaţi şi câţiva transilvăneni în conducereaacestuia şi care se ghidează după următoarele „principii esenţiale:naţionalismul, dinasticismul, susţinerea şi apărarea credinţei şi a armateinaţionale.” De cealaltă parte a baricadei se găsesc ziarele „blestemătorilorneamului”, pe care Ilarie Chendi le asociază cu numele patronilor acestora:„directorul „Adevărului” se numeşte Rubinstein, al „Epocii”, Pisanis, al„Dreptăţii”, Ranetti, al ziarului francez „La Roumanie”, Papamihalopulos,iar al „Antisemitului”, Gongopulos” 46 . Mai ales din acesta din urmă,Chendi citează copios: „Aici (în România n.n.) au găsit nişte fraţi buni, carinu i-au întrebat nici ce au făcut, nici de ce au venit; le-au dat casă şi masă,subvenţii şi slujbe grase. Luaţi corpul didactic, Academia, bibliotecile,ministerele şi veţi vedea că sunt literalmente împănate cu transilvăneni...Când s-au văzut atât de bine primiţi, când şi-au văzut traiul asigurat, aucrezut că aveau un drept necontestat la aceasta şi în loc să ne araterecunoştinţă pentru frăţeştile noastre binefaceri, s-au socotit datori să neconsidere ca pe nişte vaci de muls...Deşi de acelaşi sânge, de acelaşi neamcu noi, românul din Ardeal are altă structură sufletească decât a celui deaici. Pe când românul de aici e bun, milos, iertător şi primitor – românuldin Transilvania, „mocanul” cum îi zice săteanul, e rău, plin de fiere,egoist, vindecativ, rău şi trufaş...”. Sunt – trebuie să recunoaştem – cuvintegrele, scrise cu patimă, ceea ce îl determină pe Ilarie Chendi să reacţioneze:„Streini vor fi ei, faliţi morali încă pot fi, răi şi fără nici un respect pentruneamul românesc sunt fără îndoială. Dar cum se face de sunt un cor întreg? Cum de nu sare nici unul din celelalte ziare – căci, slavă Domnului, maisunt şi ziare serioase în Bucureşti – pentru a combate acest strident cor debrotaci veninoşi ?... E clar că curentul vrăşmaş ideii de unitate este în plinădez<strong>vol</strong>tare, că în fruntea lui merg străinii şi că nu întâmpină rezistenţanecesară”.44 Ibidem, p. 176.45 Idem.46 Ibidem, p. 178.114

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!