ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

scriitori ignobili. Şi, nici vorbă, toţi poligrafii noştri sunt geniali. Şi toţi câţinu-i aprobă sunt ignobili. Numai că acest lux de genialitate – un fel delucus a non lucendo – e un adevărat pericol pentru dezvoltarea normală aculturei noastre, căci toate operele lor nu sunt decât o pleavă imensă decuvinte, ce zăpăcesc pe cetitori şi nu conţin nici un grăunte sănătos, dincare ar putea încolţi vreo idee mântuitoare” 20 .Mai departe, Chendi citează din revista „Pagini alese”: „Nu putemascunde faptul că Vlahuţă şi Coşbuc nu ne mai inspiră nici o încredere…Vlahuţă a îmbătrânit rău; Coşbuc a slăbit, s-a posomorât, nu mai arefarmec, nu mai are curaj, nu mai are nici un vers corect. Amândoi setârăsc acum pe toiage scorojite printre copii şi zic că seamănă… Ah, dartabloul este mai trist şi mai amar”… 21 .În chestiunea limbei literare (Un răspuns d-lui Duiliu Zamfirescu),Ilarie Chendi devine de-a dreptul necruţător 22 :„….Zamfirescu, vorbinddespre poezia d-lui Coşbuc, scrie următoarele 23 : „Niciodată nu s-a scrisceva mai fals în ţara noastră, fals prin fondul sufletesc al limbei, fals prinimaginile triviale ale gândirei, fals prin avântul grosolan al unui eroismde comandă”… Cum poate autorul naţionalist al poeziilor Bucovina şiInvectivă şi al romanului Din război să se năpustească cu atâta violenţăasupra unui alt scriitor, tocmai pentru idealismul naţional al acestuia,pentru direcţia în care desfăşoară o muncă aşa de puternică pentrudeşteptarea patriotismului în masa inertă a poporului? E o pornireduşmănoasă pe care n-o înţelegem, dar o regretăm. N-ar fi fost mai bineoare ca d. Zamfirescu, înainte de a se fi pierdut în studii lingvistice şi înreflexiuni asupra contimporanilor şi colegilor săi, să-şi fi reamintitcuvintele citate ale d-lui Maiorescu, sau memorabilul avertisment al luiGoethe: „Bilde, Kunstler, rede nicht!” 24 . Supărat pe faptul că o parte apresei bucureştene îl critică permanent şi în mod nejustificat pe Coşbuc,Ilarie Chendi îl avertizează pe acesta din urmă. Însă Coşbuc îi răspunde: „Cilasă-i în plata Domnului, mi-a răspuns. Nu vezi cât sunt de rebegiţi cu toţii? Ştie sfântul, eu tot de oameni de aceştia am avut parte să mă atace, de20 Ibidem, p. 10.21 Ibidem, p. 9.22 Ibidem, p. 53.23 Ibidem, p. 61.24 Articolul „În chestiunea limbei literare” din care cităm a apărut pentru prima dată înrevista Familia, nr. 32, din 12/25 august şi nr. 33 din 19 august/ 1 septembrie 1901 (încolecţie p. 373-375 şi 385-387). Apoi a apărut şi în Tribuna Poporului din Arad, înnumerele 155, 158, 159, 162, 165, 167, 169 şi 172 din anul 1901, la rubrica intitulată„Partea literară” şi purtând la subsol menţiunea „Familia”.108