aici - Monografia satului Dambroca, comuna Sageata, judetul Buzau

ENCICLOPEDIAIDENTITĂŢIIROMÂNEŞTIPersonalităţidict AK.indd 1 31.10.2011 17:22:12

dict AK.indd 2 31.10.2011 17:22:13

Ecaterina ŢarălungăENCICLOPEDIAIDENTITĂŢIIROMÂNEŞTIPersonalităţidict AK.indd 3 31.10.2011 17:22:15

Prezenta ediţie a apărut în anul 2011în versiune tipărită şi electronică laEditura LiteraO.P. 53, C.P. 212, sector 4Bucureşti, Româniatel.: 021 319 63 90; 031 425 16 19; 0752 548 372e-mail: comenzi@litera.roNe puteţi vizita peEnciclopedia identităţii româneşti. PersonalităţiEcaterina ŢarălungăCopyright text şi fotografii © Ecaterina ŢarălungăCopyright prezentare grafică © 2011 LiteraToate drepturile rezervateIconografie: Vasile Blendea, Ion Cucu, Mihai Potârniche,Nicolae Răileanu, Ecaterina Ţarălungă, arhivele EdituriiLitera, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca MuzeuluiLiteraturii Române, Agerpres, Forbes, fotografii trimisede protagoniştii articolelor, de rudele sau de cunoştinţele lor.Editor: Vidraşcu şi fiiiCorector: Valentina TifinCopertă şi machetă: Vladimir ZmeevTehnoredactare şi prepress: Marin PopaEditura a depus toate eforturile pentru a-i identifica pe deţinătoriidrepturilor de autor asupra fotografiilor reproduse şi ne ceremscuze anticipat pentru orice omisiune neintenţionată din listade mai sus. Ne-ar face plăcere să inserăm menţiunea de rigoareîn orice ediţie ulterioară a acestei enciclopedii.Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiŢARĂLUNGĂ, ECATERINAEnciclopedia identității românești. Personalităţi /Ecaterina Ţarălungă. – Bucureşti: Litera Internaţional, 2011ISBN 978-606-600-246-281’374.8:821.135.1.09=135.1dict AK.indd 4 31.10.2011 17:22:15

Acela doar e demn de libertate ce zi de ziînfruntă lupta pentru ea...J. W. Goethe − FaustNota autoruluiAcest dicţionar de personalităţi este parte a unei Enciclopedii aidentităţii româneşti. El aşază apartenenţii unei familii împreună,astfel încât contribuţia lor la identitatea românească să devinăvizibilă prin ceea ce înseamnă demers unitar al familiei – carezultantă a educaţiei transmise pe firul generaţiilor, dar şi capunct de vedere despre însăşi ideea de apartenenţă a familiei(sau dinastiei) la un ansamblu de civilizaţie şi la standardelelumii civilizate în sens larg.De asemenea, sunt menţionaţi profesorii şi elevii unei personalităţi,atunci când este cazul, ceea ce permite încadrarea fiecăruiaîntr-o linie a evoluţiei fenomenului românesc, dar şi atestareainterferenţelor, contactelor, influenţelor dintre cultura română şialte culturi ale lumii, început de posibilă definire a entităţii europeneşi a apartenenţei românilor la această entitate, la mareletot al civilizaţiei planetare, ca prilej de sincronizare şi de avansal identităţii româneşti, de joc propriu şi percutant în formulaîntregului civilizaţiilor omeneşti.Un alt demers implicit a fost acela de a situa geografic – în zonelede provenienţă – apartenenţii la demersul cultural, ceea ceinduce ideea influenţei fundalului cultural la formarea personalităţilor,a puterii unui mediu formativ de a-și pune amprenta şide a trimite în prim-planul civilizaţiei româneşti oameni pe carenu tradiţia familiei – sau nu doar ea – i-a făcut să-şi dea măsuraîn chip plenar, ci comunicarea cu acest fundal cultural, formatdin toţi cei care, deşi nu erau prin ei înşişi personalităţi de primamărime în registrul valorilor româneşti, aveau totuşi conştiinţaordinelor de mărime şi voiau să le afirme prin aceia dintre ei,talentaţi într-un domeniu ori altul, care le aparţineau prin origine.Şcoala şi educaţia în ansamblul ei, sistemul instituţional şipermisivitatea – ori, dimpotrivă, interdicţia – au forjat, au întăritdemersul fiecărui om dispus să-şi asume parcurgerea mareluidrum numit experienţă culturală (materială ori spirituală) şiprodus cultural. Provinciile istorice româneşti au concuratîntre ele în chip creator pentru a integra în spaţiul identitarcele mai înalte realizări, din punct de vedere uman, ale zonei.Astfel încât putem afirma, cu deplină certitudine, că integritateafenomenului românesc este un produs al familiilor şi al spaţiilorlocuite de români.Iradierea acestui ambient asupra minoritarilor şi-a spus cuvântulşi există cazuri celebre de personalităţi care nu aparţin prinnaştere majorităţii româneşti, dar poartă prin lume identitateadict AK.indd 5 31.10.2011 17:22:15

culturală românească, puterea a ceea ce numeam fundalul eicultural formativ. Aparţinem cu toţii acestui spaţiu identitar,ceea ce nu înseamnă nicidecum că un om, după puterea luispirituală, nu-şi poate asimila o identitate multiplă şi nu se poateafirma în mai multe spaţii culturale, fără să-şi piardă cu nimicimpulsul identitar iniţial, ci, dimpotrivă, să-l facă şi mai pregnantprin puterea comparaţiei cu alte spaţii identitare.Există şi cazul opţiunilor de afiliere la cultura română al unorpersonalităţi formate şi provenite din alte spaţii decât acela alculturii române ori al comunităţilor româneşti mai mici, darcompacte, aflate în afara graniţelor actuale ale spaţiului identitarromânesc propriu-zis. Valorile pe care le-au produs şi care aparţinidentităţii româneşti nu sunt mai puţin preţioase şi puterealor de a se integra în fluxul major al spiritului produce chiarcreşterea şi modificarea spaţiului identitar în ansamblul lui.Evident, dicționarul tratează mai atent personalitățile veaculuiXX și ale intervalelor de traversare ale lumii românești: dela capitalism la socialism și apoi de la socialism la capitalism,momente care măsoară puterea națiunii de a-și afirma identitateași permanența. Fie că s-au aflat pe un braţ al balanţei, ori pecelălalt, personalităţile acestui spaţiu identitar au asigurat supravieţuireanaţiei şi au dus mai departe numele de român. Urmaşiise raportează la ei pentru a merge mai departe, afirmând orinegând un corpus de valori. Dar, în oricare dintre aceste situaţiise vor afla, ei vor continua să fie, identitar vorbind, produse alespaţiului spiritual românesc. Aceasta chiar evidențiind bătălii cesubliniază, o dată mai mult, standardele valorice pe care mizeazăfiecare pe parcursul acestui lung și complex proces istoric.Suntem o naţiune încă tânără la scara istoriei şi aceasta e şansanoastră de a ne cunoaşte în profunzime, cu bune şi cu rele. De aconştientiza cine şi ce suntem şi de a face corecţiile de parcursnecesare pentru a ne aşeza, la locul cuvenit, în marele peisaj allumii contemporane.* * *Mulțumesc cu recunoştinţă celor care au împărtăşit acest modde a vedea lucrurile şi aşezarea personalităţilor româneşti pefirul istoriei, adică lui Lucian Marina, preşedinte al Societăţiide Limba Română din Voivodina, care s-a ocupat de fişeleromânilor din Banatul Sârbesc, precum şi domnilor doctorihabilitaţi Ion Ciocanu şi Aurel Marinciuc din RepublicaMoldova, cu toţii cercetători foarte atenţi şi exacţi ai fenomenuluiidentitar românesc. De asemenea, adresez mulţumirilemele echipei Editurii Litera, adică domnilor Anatol Vidraşcu şiDan Vidraşcu, care au acceptat şi au dus la finalizare proiectul,ca şi secretarului de redacţie Corina Tăbăraş, care a vegheatatent şi discret întregul proces de editare. Nu în ultimul rândmulţumesc nevăzutei echipe redacţionale de la Chişinău, carea traversat cu profesionalism versanţii abrupţi ai numeroaselorcorecturi şi revizii de text.DR. ECATERINA ŢARĂLUNGĂmai 2011, Bucureştidict AK.indd 6 31.10.2011 17:22:15

AbabiiPetru Pavel Aaron Aaron Aaronsohn Martin Abern8pe muntele Hermon specii noi. A înfiinţato staţiune de ameliorare a soiurilor deplante comestibile, mai ales a grâului sălbatic.Ca om politic, a înfiinţat reţeaua despionaj Nili, care a funcţionat în favoareabritanicilor în Primul Război Mondial, ceeace a dus, între altele, la atacul lui EdmundAllenby de la Beersheba contra otomanilor.Lucrări: Agricultural and botanical explorationsin Palestine, 1910. Un bulevard din Tel Avivpoartă numele său, iar la Zichron Yaakov(colonie formată în principal prin migraredin zona românească şi unde se conservăportul popular şi bucătăria românească),are un muzeu cu obiecte provenite şi dinRomânia, Bacău. A murit într-un accidentde avion, mergând, la chemarea preşedinteluiWeizmann, la Conferinţa de pace de laVersailles.Ababii, Ion(11.02.1944, Ochiul Alb, Basarabia)Medic. A absolvit Facultatea de MedicinăGenerală la Institutul de Medicină din Chişinău.Specializare la Institutul de CercetăriŞtiinţifice în domeniul otorinolaringologieidin Moscova. Profesor, prorector şi rectoral Universităţii de Medicină şi FarmacieN. Testemiţanu din Chişinău. A descifratmecanismele cronicizării afecţiunilor inflamatoriirecidivante ale tractului respiratorsuperior şi ale urechii medii şi căile deprevenire a acestui proces. A pus bazeleteoretico-practice ale audiologiei în Moldova.Profesor invitat la Moscova, Viena,Washing ton, Paris, Budapesta, Bucureşti,Varşovia, Kiev. Deţine 17 brevete de invenţie.Lucrări: Острый стенозирующийларинготра хеобронхит у детей (în colaborare);Stenozele şi defectele laringelui (1982,în colaborare); Clinica şi tratamentul otitelorrecidivante la copii (Moscova, 1985, în colaborare);Sinuzitele recidivante la copii (1991, încolaborare); Farmacoterapia în otorinolaringologiapediatrică (2004, în colaborare); manualulde Otorinolaringologie (2000, în colaborare).Distins cu titlul de Om Emerit, OrdinulPrietenia Popoarelor, Ordinul Republicii,cu Marea Medalie de Aur Albert Schweitzer,Medalia de Aur P. Erlich, cu MedaliileRobert Koch şi Nikolai Pirogov. Membru alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Abern, Martinnume la naştere Martin Abramowitz(2.12.1898, Iaşi – 1949, New York)Om politic. Autodidact. Troţ kist ca opţiunepolitică. A plecat în SUA, la Minesotta, în1903. A refuzat să lupte în armata americanăîn Primul Război Mondial. A fost unul dintrefondatorii Partidului Socialist al Americii,Partidului Comunist American (1923), LigiiComuniste pentru America. Expulzat dinmişcarea politică americană pentru continuarealiniei troţkiste (1928), a fondat PartidulSocialist al Muncitorilor (1938), devenitPartidul Muncitorilor în 1940.Ablov, Antonie(16.08.1905, Odessa – 18.05.1978, Chişinău)Savant, specialist în domeniul chimieianorganice, profesor universitar, fondatorulşcolii ştiinţifice de chimie a RepubliciiMoldova. În 1923 se înscrie la Facultatea deFizică şi Chimie a Universităţii Al.I. Cuzadin Iaşi. A activat, temporar, în calitate deinginer cercetător la Asociaţia de prelucrarea ţiţeiului ASTRA Română din Ploieşti(1939–1940). În 1940 revine în Basarabiaşi e numit şef al Catedrei de chimie aInstitutului Agricol din Chişinău (1941),apoi al celui din Sverdlovsk (Ekaterinburg,1941–1944). În 1944 îşi susţine, la Universitateadin Kazan, teza de doctor habilitatîn chimie (Despre natura legăturilor şi desprestereochimia compuşilor complecşi). A fost profesorşi şef al Catedrei de chimie anorganicăla Institutul Agricol, Institutul de Medicină,Universitatea de Stat din Chişinău (1945–1959). Este unul dintre organizatorii Facultăţiide Chimie a Universităţii şi primul eidecan (1946–1959). Concomitent, participăENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 8 31.10.2011 17:22:15

10mari, 1937; Jurnalul unui pseudo-filosof, 1992;Privilegiaţi şi năpăstuiţi, 1992; Jurnal în căutarealui Dumnezeu, 1994; Cum am devenit creştin,1994; Despre Mirare, 1996; Portrete şi treiamintiri de puşcăriaş, 1996; Neliniştile lui Nastratin,2000; Amintiri despre Nicolae Steinhardt,2002; Cioran, Eliade, Ionesco, 2003; Corabianebunilor, 2006; Jurnal, 1929–1990, 2008.Adamache, Ion (Ionel)(9.08.1923, Tulcea –25.11.1998, Calgary, Canada)Inginer, inventator. A absolvit în 1947 Facultateade Mine şi Metalurgie la Bucureşticu magna cum laude. A lucrat la ASTRARomână (Societate petroliferă româno-americană,1947–1951), la Institutul de CercetăriPetrolifere din Câmpina (1951–1968),şi-a susţinut doctoratul (1966) şi a devenitdirector adjunct ştiinţific al Institutului dinCâmpina, consilier ştiinţific al Departamentuluide Petrol al Consiliului Naţional alCercetării Ştiinţifice (CNCS), unde intră încontradicţie cu părerile Elenei Ceauşescu.Pleacă la Schela Bolintin. A devenit apoiprofesor la Centrul de Perfecţionare a Inginerilorşi Tehnicienilor din Ministerul Petrolului.Angajat prin concurs organizat deLibia la Bucureşti, a lucrat ca Reservoir EngineeringManager la Compania Naţionalăde Petrol a Libiei (1974–1976). Acolo fiind,a cerut azil politic în Canada, al cărei cetăţeana devenit în 1981. A lucrat la AquitaineCanada şi succesoarele acesteia, Canterra şiHusky, ca Reservoir Engineering Manager,Completion Manager şi Research and DevelopmentManager. În 1993 şi-a înfiinţatpropria companie, acordând consultanţă îndomeniul extracţiei petrolului pentru Libia,Franţa, Italia, China, Venezuela, Ungaria,Mexic, URSS, Iugoslavia, SUA, Canada. Deţine25 de patente pentru invenţii, care suntaplicate de companiile unde a lucrat. Menţionăm:metodă pentru extragerea petroluluiprin injectare de apă sărată în zăcământ;purificare cu sulfuri; tehnologia puţurilororizontale (membru fondator al Societăţiipentru Puţuri Orizontale din Canada), producţiade gaz acid. Profesor invitat în Chinapentru aceste tehnologii. Lucrări: Pompe deproducţie; peste 70 de articole în reviste despecialitate. Membru al Asociaţiei Inginerilorşi a Geologilor din Alberta (A PPEGA),membru al Canadian Institute of Mining,Metallurgy and Petroleum (CIM), membrual Canadian Centre for Mineral and EnergyTechnology (CANMET), membru al SocietăţiiInternaţionale a Inginerilor din Petroldin SUA. Premii: Frank Spragins Award caAdamacherecunoaştere a integrităţii şi expertizei saleinginereşti; CANMET Technology TransferAward în 1992 pentru contribuţia excepţionalăla industria fosiliferă din Canada;Fellowship Award, 1993 pentru contribuţiilela industria petrolului şi mineritului dinCanada. A fondat secţia română a SocietăţiiPetrolului şi a înscris în ea peste 100 depetrolişti români, organizând 10 conferinţeSPE/CIM. 6 burse anuale care-i poartănumele au fost instituite de soţia sa pentruşcolarizarea copiilor români din Canada.Adamachi, Vasile(21.07.1818, Orhei, Basarabia – 1892, Iaşi)Filantrop. A absolvit Facultatea de Ştiinţe laUniversitatea din Iaşi. Specializare la Paris.Mare proprietar de pământuri. Preocupatde arheologie, istorie, biologie, dezvoltareaagriculturii şi, mai presus de orice, de formareaelitelor intelectuale în Moldova, afinanţat burse de studii în capitalele Europei,mai ales la Paris, unde se specializase elînsuşi. A lăsat întreaga avere (două milioaneşi jumătate de lei în aur) Academiei Române,încă de la începuturile ei ca instituţie(1892), spre a fi folosită pentru afirmareaşi susţinerea valorilor româneşti. De bursaAdamachi au beneficiat Petru Poni, GrigoreCobălcescu şi mulţi alţii. Un grup şcolardin Iaşi, străzi şi pieţe din mai multe oraşe,o fermă horticolă precum şi un Premiu alAcademiei Române îi poartă numele. A apărutla Iaşi revista Vasile Adamachi, unde sepublicau articole ştiinţifice (matematică,chimie, biologie, agricultură).Adamescu, Gheorghe(23.07.1869, Bucureşti – 4.04.1942, Bucureşti)Istoric literar şi bibliograf. A studiat filologiala Geneva şi Paris. A făcut parte din comitetulde redacţie al revistei Albina. Lucrări:Luptele pentru naţionalitate ale românilor de pestemunţi: 1848–1849 (1892); Noţiuni de istorialimbei şi literaturii româneşti (1894); Istoria literaturiiromâne (1914); Contribuţii la bibliografiaromânească (3 vol., 1921–1928). A elaboratîmpreună cu I.-A. Candrea Dicţionarul enciclopedicilustrat CARTEA ROMÂNEASCĂ,scriind partea istorico-geografică. Membrucorespondent al Academiei Române (din1921).Adameşteanu, Dinu(25.04.1913, Toporu, jud. Giurgiu –21.01.2004, Policoro, Italia)Arheolog italian (plecat din ţară în 1939) deorigine română. Frate cu Ion A. şi unchi alGabrielei A. A lucrat în siturile de la HeracleaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 10 31.10.2011 17:22:15

AdlerIon Adamache Gheorghe Adamescu Dinu Adameşteanu Gabriela Adameşteanu(colonie a Magna Graecia pe ţărmul MăriiIonice), Histria (colonie a Miletului pe ţărmulPontului Euxin), Siracusa şi Lentini.Fondator şi inspector al Superintendenţeidin Agrigento (Lucania antică, 1955) şi alSuperintendenţei pentru Antichităţi dinregiunea Basilicata. A proiectat Muzeul dinMetaponto. Lucrări: Monte Saraceno ed ilproblema della penetrazione rodio-cretese nellaSicilia meridionale, 1956; La Basilicata antiqua.Storia e monumenti (1974). Premiul Feltrinellipentru arheologie (1973). Medalia de Aur aRepublicii Italiene pentru merite culturale şiartistice, 1980.Adameşteanu, Gabriela(1.04.1942, Piteşti)Scriitoare. Redactor-şef al revistei 22 (din1991), preşedintă a PEN-Clubului român.Fiică a lui Ion A. Membră a Alianţei Civice,a primit în 2002 grantul Helman Hamett,administrat de Human Rights Watch. Lucrări:Drumul egal al fiecărei zile, roman, 1975;Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă, nuvele, 1979;Dimineaţa pierdută, roman, 1983; Vară-primăvară,nuvele, 1989; Obsesia politicii, interviuri,1995; Cele două Românii, publicistică, 2000;Intâlnirea, roman, 2003. Scriitoare cu deschiderecătre social şi evoluţia contemporană afenomenului politic românesc, transcrie înliteratura ei nemulţumiri şi propune soluţiiproprii pentru aceste zone.Adameşteanu, Ion(15.02.1911, Toporu, jud. Giurgiu –15.11.1976, Bucureşti)Medic veterinar. Frate cu Dinu A. şi tatăal Gabrielei A. A absolvit Facultatea deMedicină Veterinară la Bucureşti. Profesorla Facultăţile de Medicină Veterinară dinBucureşti şi Cluj. Considerat unul dintrecreatorii şcolii româneşti de patologieveterinară. Lucrări: Osteodistrofia animalelordomestice (1951); Terapia prin ţesături conservateîn medicina veterinară (1952); Patologia medicalăa animalelor domestice (2 vol., 1955–1957);Semiologia medicală veterinară (1959); Implantoterapiacu os în patologie (1969); Urgenţeîn medicina veterinară (1973); Iatropatiile înmedicina veterinară (1974), Premiul AcademieiRomâne; Tehnopatii la animalele domestice(1975). Membru corespondent al AcademieiRegale de Medicină din Belgia şi membru alAcademiei de Ştiinţe din New York.Aderca, Felixnume la naştere Zelicu Froim Adercu(26.03.1891, Puieşti, jud. Vaslui –12.12.1962, Bucureşti)Scriitor. După absolvirea liceului se angajeazăfuncţionar la Ministerul Muncii. După1944 a fost director al Direcţiei învăţământuluiartistic din Ministerul Cultelor. Volumde debut: Naţionalism? Libertatea de a ucide,1910, prefaţat de C. Rădulescu-Motru. Teoreticianal modernismului, avangardismuluişi experimentalismului: Mic tratat de esteticăsau lumea văzută estetic, 1929. A scris şi versurisimboliste: Motive şi simfonii, 1910; Stihurivenerice, 1912. Romane: Domnişoara din stradaNeptun, 1921; Aventurile domnului Ionel LăcustăTermidor, 1932; Oraşele înecate, 1937; Revolte,1945. A lăsat interviuri strânse în volumulMărturia unei generaţii, 1929. A avut unadintre cele mai timpurii reacţii la ascendenţadreptei româneşti, mai ales a aceleiapronaziste. Avangardist moderat, a lăsat înplan literar un mesaj care ilustrează deopotrivăinfluenţa modelelor literare româneştiale momentului, pe o gamă care merge dela Ionel Teodoreanu la Mircea Eliade, şiapartenenţa declarată la lumea evreiască, cuvechi tradiţii culturale în spaţiul românesc.Adler, Oswald(24.07.1912, Békécsaba, Ungaria –2005, Tel Aviv)Gravor şi pictor. A absolvit Gimnaziul Honterusla Braşov. A studiat cu Gustav Kollarla Braşov. Ofiţer al armatei austro-ungare.A venit la Bucureşti în 1934. A plecat la Londraîn 1938 din cauza ascensiunii dreptei şi11ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 11 31.10.2011 17:22:15

12Gheorghe AdrianHoria Agaricia revenit la Bucureşti în 1945. S-a stabilit laTel Aviv în 1960, apoi s-a specializat la Academiade Artă din Viena şi Şcoala de Artădin Londra. A făcut grafică publicitară, afişeşi timbre. Profesor la Şcoala de Artă din BatYam, Israel. A realizat machetele timbrelordin Israel, Malta, Congo, Republica Centrafricană,Ciad, Burundi, Volta Superioară,Haiti. Membru al London Sketch Club dinLondra şi al Asociaţiei Artiştilor din Israel.Adoc, Gabriela Manolenume la naştere Gabriela Manole(1929, Iaşi – 20.07.2002, Bucureşti)Sculptoriţă. Provine dintr-o familie de preoţi.Soţie a lui Gheorghe A. A fost eleva luiCorneliu Baba şi Ion Irimescu. A debutatîn 1966 cu statuia Pescăruşii (7 m, oţel inoxidabil,semnat cu pseudonimul Ada Geo),amplasată în parcul Herăstrău din Bucureşti.A realizat bustul lui Nicolae Iorga, aflat laIaşi, în faţa bisericii Sf. Nicolae de pe Copou,ctitorită de Iorga şi pictată de Corneliu Baba.Devenită celebră odată cu statuia Independenţei,aflată la Iaşi, 17 m, (dintre care 6 socluldin travertin şi 11 statuia din bronz), dezvelităîn 1980. Basoreliefurile laterale aparţinlui Gheorghe A.Adoc, Gheorghe(22.02.1926, Socodor, jud. Arad)Pictor. Soţ al Gabrielei A. A absolvit Institutulde Arte Plastice la Bucureşti, ca eleval lui Jean Alex. Steriadi şi M.H. Maxy.Lucrări: basoreliefurile laterale ale statuiiIndependenţei de la Iaşi, trei în stânga (Chemareapoporului la arme, Cucerirea redutei Plevnaşi Capitularea armatei turceşti), trei în dreapta(Proclamarea Independenţei, Trecerea Dunării şiMarea biruinţă a drapelelor româneşti), precumşi textul: „Independenţa – suma vieţii noastreistorice. M. Eminescu“; busturile lui OnisiforGhibu şi Gheorghe Pituţ; busturile lui MihaiViteazul, Nicolae Bălcescu şi Alexandru IoanCuza, expuse în capitalele statelor Argentina,Chile, Columbia. Medalionul DimitrieAdocCantemir pe clădirea Ambasadei Moldoveimedievale la Istanbul îi aparţine.Adrian, Gheorghenume la naştere Gheorghe Andreescu(1821, Moldova – 15.10.1889, Bucureşti)General. A urmat Şcoala Militară la Bucureştişi Şcoala Militară de Ofiţeri la Iaşi,Şcoala de Stat Major la Paris. A fost ministrude Război al Moldovei (1859–1861) şi al ŢăriiRomâneşti (1860–1861), unificând structurileprimei armate române de după MicaUnire. A luptat şi în Transilvania, la 1848, înoastea lui Avram Iancu. A creat şcolile militarede infanterie, cavalerie şi geniu. Lucrări:Idee răpide despre răsbelul de partizani, urmată deinstrucţiuni asupra serviciului în campanie şi demanual de fortificaţiune pasageră (1853). Membrude onoare al Academiei Române (1875).Afanasiu, Gavrilnume la naştere Athanasiu(1879, Chişinău – 30.11.1946, Chişinău)Bariton. A studiat muzica la Chişinău cuBerezovski, apoi la Petersburg cu AntonioCotogni, care l-a chemat şi la clasa lui de laAcademia Santa Cecilia din Roma. A avut ocarieră strălucită în Europa (Pezaro, Livorno,Spoleto, Orvieto, Mirandelo, Gustelo, Parma,Genova, Nisa, în Germania, Spania şi înBrazilia). În Rusia a cântat pe scena TeatruluiMariinskii din Petersburg şi Bolşoi Teatrdin Moscova (alături de Feodor Şaliapin).Între 1932 şi 1936 activează la Bucureşti, laConservatorul privat Egizio Massini. Revinela Chişinău la Conservatorul de Stat. A avutprintre elevi pe Maria Cebotari, Elena Bocşan,Tamara Ciobanu, Nicolae Arnăut ş.a.Agarici, Horia(6.04.1911, Lausanne, Elveţia –13.07.1982, Constanţa)Comandor aviator. A crescut la Iaşi, a făcutşcoala la Piteşti şi Braşov şi, după un an dePolitehnică la Timişoara, s-a înscris la Şcoalapentru Ofiţeri de Aviaţie din Bucureşti pecare a absolvit-o în 1933. A pregătit eleviiflotilei de aviaţie de la Buzău şi i-a condus înoperaţiunile celui de-al Doilea Război Mondial.În 1941 a apărat cerul Basarabiei contrasovieticilor. Promovat căpitan de escadră în1942, a condus escadrele 52 şi 58. În timpulprimului raid american deasupra Românieia pilotat avionul de producţie româneascăIAR-80C nr. 381. Este considerat astăzierou, dar, pentru că a luptat contra sovieticilor(circula un cântec popular: „Agarici,Agarici, care-mpuşcă bolşevici”), a avut desuferit în perioada socialistă a României,neputând să-şi mai exercite meseria.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 12 31.10.2011 17:22:16

AlbulescuIon Agârbiceanu Ion I. Agârbiceanu Vladimir Albitzky Mircea AlbulescuAgârbiceanu, Ion(12.09.1882, Cenade, jud. Alba –28.05.1962, Cluj)Prozator. A frecventat cu întreruperi Seminarulteologic al Universităţii din Budapesta.Apoi, ca bursier, a studiat, tot la Budapesta,filologia clasică şi istoria. A fost, pe rând,funcţionar al Mitropoliei din Blaj, preot,publicist la Cluj, Sibiu, iarăşi la Cluj. DupăIoan Slavici a marcat al doilea mare momentde afirmare a prozei ardeleneşti. La începutromantic: De la ţară, 1905, a evoluat sprerealismul dur: Fefeleaga, 1906. A scris nuvele:Două iubiri, În întuneric, 1910, romane:Arhanghelii, 1914; Legea trupului, 1926; Legeaminţii. Povestea unei vieţi, 1927; File din carteanaturii, 1959, în care analiza psihologică şidescrierile de natură sunt remarcabile. A devenitmembru al Academiei RPR în 1955.Agârbiceanu, Ion I.(6.01.1907, Bucium, jud. Alba Iulia –9.03.1971, Cluj)Inginer atomist. Fiu al lui Ion A. A absolvitInstitutul Electrotehnic din Bucureşti şi Facultateade Ştiinţe din Paris, devenind doctorcu teza Recherches sur le spectre de fluorescence etd’absorption des vapeurs de iodine. Profesor şişef de catedră la Institutul de Petrol şi Gaze.Şef al Secţiei de radiaţii şi plasmă la Institutulde Fizică Atomică, a condus echipa care arealizat primul laser cu gaz (heliu-neon) dinRomânia. Lucrări: Polarizarea parţială a luminiiprin emisie (1951), Polarizarea fluorescenţei(1951), Lumina polarizată (1956), Contributionà l’étude des lasers aux gas (1963). Membrucorespondent al Academiei Române (1963),reprezentant al României la InternationalUnion of Pure and Applied Physic şi la EuropeanGrup of Atomic Spectroscopy.Al.-George, Sergiu(13.09.1922, Târgu Mureş – 9.11.1981, Bucureşti)Orientalist. Basarabean după mamă şitransilvănean după tată. A absolvit Medicina(1949) la Bucureşti. Arestat în grupulMarietta Sadova, Noica, Pillat. A făcut închisoare(1958–1964) pentru difuzarea unortexte de Mircea Eliade, Emil Cioran. A scrislucrări de orientalistică: Filosofia indiană întexte, 1971; Arhaic şi universal, 1971; Limbăşi gândire în cultura indiană, l976; traducericare atestă întinderea cunoştinţelor sale îndomeniu.Albitzky, Vladimir(1892, Chişinău – 1952, Simeiz, Rusia)Astronom. Fiu de preot. A absolvit Facultateade Fizică, secţia Astronomie, a Universităţiidin Moscova (1916). A lucrat la ObservatorulAstronomic din Odessa (1916–1921)şi la Observatorul Astronomic din Simeizpână la sfârşitul vieţii. Contribuţii la studiulplanetelor pitice şi al vitezelor radiale ale stelelor(a stabilit viteza pentru 800 de stele dingalaxia noastră, Calea Lactee). A descoperit8 planete noi. Lucrări: On some modifications ofthe classical method of investigation of the periodicerror of micrometrical screen, 1928; Nine newvariable stars, 1929; List of some spectroscopicbinaries, discovered at Simeis with 40 reflecting telescope,1932; Radial velocities of 114 stars, 1941.Albulescu, Mirceanume la naştere Iorgu V. Albulescu(4.10.1934, Bucureşti)Actor. A absolvit Şcoala Medie de Arhitecturăîn 1952 şi Institutul de Artă Teatralăîn 1956, avându-i ca profesori pe AuraBuzescu, Beate Fredanov, Ion Şahighian,A. Pop-Marţian, Sandina Stan, Ion Cojar.A fost actor la Teatrul Municipal Bucureşti(director Lucia Sturdza Bulandra) până în1969, la Teatrul de Comedie (1965–1974)şi la Teatrul Naţional (1974–2004), TeatrulBulandra (din 2004). A făcut roluri dinGiraudoux, Shakespeare, Cehov, BernardShaw, Simonov, Eschil, Camil Petrescu,Mircea Eliade, Lev Tolstoi, Umberto Eco ş.a.A început să facă şi roluri de film din 1949:Pasărea furtunii, Dacii, Puterea şi adevărul, Actorulşi sălbaticii, Înghiţitorul de săbii, Cel mai13ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 13 31.10.2011 17:22:16

14iubit dintre pământeni, Craii de Curtea-Veche; aavut numeroase roluri la radiodifuziune şiteleviziune. Din 1985, profesor la Academiade Teatru și Film. A publicat şi literatură:versuri: Vizite, 1985; Pajura singurătăţii,1994; Clanţe, 2006 şi proză scurtă: Bilete defavoare, 1996; Baraka, 1999; Fluture în lesă deaur, 2002. A fost distins, pentru întreaga sacarieră, cu Premiul pentru excelenţă al CentruluiNaţional al Cinematografiei, PremiulNaţional pentru întreaga activitate artisticăacordat de Ministerul Culturii şi Cultelor,Ordinul Meritul Cultural în rang de Comandorşi apoi de Mare Ofiţer (2000, 2004).Alcalay, Leon(1847, Bucureşti – 1920, Bucureşti)Editor şi librar. Familie de evrei sefarzi. A întemeiatla Bucureşti Editurile Librăriei LeonAlcalay şi Librăria Universala Alcalay. ColecţiaBiblioteca Pentru Toţi a fost tipărită laaceastă editură cu începere din 1899 şi acoloau apărut primele cataloage ale colecţiei şiprimul sistem de catalogare de editură dinRomânia. O editură a Librăriilor Alcalay, cunumele Universala Alcalay, a funcţionat înperioada 1897–1937.Alcaz, Vasile(28.01.1948, Doroţcaia, Republica Moldova)Seismolog. A absolvit Geofizica şi Geologia laUniversitatea Lomonosov din Moscova. Directorla Institutul de Geofizică şi Geologie alAŞM din Chişinău. Contribuţii la cercetareaproprietăţilor seismice ale solurilor, efectulseismic la suprafaţa pământului, metode deapreciere a pericolului şi riscului seismic, zonareaşi microzonarea seismică a teritoriuluiRepublicii Moldova. Lucrări: Influence of LocalSoil Conditions on Earthquake Motion in the Territoryof Moldova Republic, în volumul VranceaEarthquakers: Tectonics, Hazard and Risk Mitigation,1999; Behavior During Strong VranceaEarthquakes of Vulnerable Buildings in Republic ofMoldova. Earthquake Hazard and Countermeasuresfor Existing Fragile Buildings, Bucureşti,2001, în colaborare; Project of Seismic RiskEstimation and Disaster Mitigation of KishinevCity, 2002, în colaborare. Distins cu MedaliaAcademiei Internaţionale de Tehnologie şiSociologie: Onoare, Glorie, Muncă. Membrual Asociaţiei Internaţionale Micşorarea ConsecinţeiCatastrofelor Naturale, membru alAsociaţiei Mondiale a Geofizicienilor.Aldea-Teodorovici, Doinanume la naştere Doina Marin(15.11.1958, Chişinău –30.10.1992, Coşereni, România)Interpretă de muzică uşoară. Soţie a lui IonA.-T. A absolvit Facultatea de Filologie aAlcalayDoina Aldea-TeodoroviciIon Aldea-TeodoroviciUniversităţii din Chişinău, apoi Academiade Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău.A realizat scenografii pentru formaţiade dansuri populare Moldoveneasca, dândspectacole în Rusia, Germania, Mongolia,Algeria, Iugoslavia, România. Artistă emeritădin Republica Moldova. A murit într-untragic accident împreună cu soţul. OrdinulRepublicii post-mortem.Aldea-Teodorovici, Ion(7.04.1954, Leova, Republica Moldova –30.10.1992, Coşereni, România)Compozitor şi interpret. A studiat la şcolilede muzică din Chişinău şi Tiraspol, apoi astudiat compoziţia şi pedagogia la ConservatorulG. Musicescu din Chişinău. Regizorartistic la Teatrul Mihai Eminescu dinChişinău. S-a lansat împreună cu soţia sa,interpretând duete pe versuri de Gr. Vieru.A scris peste 300 de cântece, repertoriususţinut în Republica Moldova şi România.A murit într-un tragic accident, împreunăcu soţia.Aldulescu, Radu(17.09.1922, Piteasca, jud. Ilfov –19.03.2006, Nisa, Franţa)Violoncelist. Bunicii săi au fost violoncelistulDumitru Dinicu şi flautistul Petre Elenescu.A absolvit Conservatorul de Muzică din Bucureştişi la 18 ani a devenit violoncelist înorchestra Operei din Bucureşti. A debutat casolist în 1943 şi s-a dedicat mai ales muziciide cameră, formând un trio împreună cupianistul Valentin Gheorghiu şi violonistulŞtefan Gheorghiu. A emigrat în Italia în1969 şi a primit cetăţenie italiană. A predatvioloncelul la Barcelona, Paris, Maastricht,Basel şi a fost profesor până în 1981 laRoma. A susţinut numeroase concerte, dinrepertoriul său făcând parte Joseph Haydn,Luigi Boccherini, Antonín Dvořák, Hindemith,Debussy, Kodaly, Şostakovici. A făcutparte din juriul Concursului European devioloncel dotat cu Premiul Arturo Bonucci.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 14 31.10.2011 17:22:16

A avut elevi deveniţi celebri: Paulo GaioLima, Ulf Tischbirck, Gemma Serpenti, Marietvan Dijk. În 1951 a devenit artist emerit,în 1967 a primit la Londra Premiul Cohenpentru cel mai bun interpret al anului. Din1985 a fost directorul Festivalurilor Muzicalede la Costa Brava, Spania.Alecsandri, Ioan(30.12.1826, Bacău – 15.05.1884, Paris)Diplomat militar, prozator şi traducător.Frate mai mic al lui Vasile A. Unionist, prietencu Nicolae Bălcescu şi Costache Negri.Agent diplomatic al României, trimis deAl.I. Cuza la Paris şi Londra. A scris Odă laUnirea românilor (postum, 1885), Dor de morţi,nuvelă, 1883, a tradus din C. Flammarion –Considerări asupra cauzelor mărirei şi decădereiromanilor, 1884.Alecsandri, Vasile(21.07.1821 sau 1818, Bacău –22.08.1890, Mirceşti)Scriitor. Frate cu Ioan A. După studiile laPensionul Francez al lui Victor Cuénim de laIaşi, şi-a trecut bacalaureatul la Paris (1835).Tot acolo s-a înscris pe rând la Chimie şiMedicină, fără a absolvi ceva. După o şederede patru ani la Paris (1834–1838), a călătoritîn Italia, Germania, Anglia, Spania (aici încompania lui Prosper Merimée), Austria,Crimeea, Turcia, Grecia, insulele Ionice,Africa de Nord, iar în ţară prin munţii Moldoveişi staţiunile moldoveneşti. A deţinutdiverse funcţii (comis, spătar, postelnic,vornic – 1859), după Unire ambasador laParis, ministru de Externe. A fost paşoptistşi unionist. A publicat în Foaie pentruminte, inimă şi literatură „Hora Ardealului“,la 14 iunie 1848, dată devenită aniversareUNESCO (din 1998). Poezia sa celebreazăunitatea spirituală a românilor. Premiat laMontpellier, la propunerea lui Mistral, decătre Juriul Felibrilor, la concursul SocietăţiiLimbilor Romanice, pentru „CânteculGintei Latine“, 1878 şi apoi, la propunerealui Ion Ghica, premiat în 1881 cu MarelePremiu al Academiei Române pentru dramaDespot Vodă, 1879. A fost un deschizător dedrumuri pentru literatura română. A cules,în stil romantic, folclor: Poezii populare aleromânilor, 1866 şi l-a făcut cunoscut pestehotare. Ca poet a fost influenţat de motivelepopulare: Doine, 1840–1862; Lăcrămioare,1845–1847; Suvenire, 1853; Mărgăritărele,1852–1862; Pasteluri, 1867–1869; de celeistorice: Legende, 1864–1875; Ostaşii noştri,1877–1878. Ca director al Teatrului Naţionaldin Iaşi, alături de Mihail Kogălniceanuşi Iacob Negruzzi (1840), a promovatAleksandrovićVasile AlecsandriBojan Aleksandrovićdramaturgia originală, scriind el însuşi comedii:Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salbadracului, 1844; Păcală şi Tândală, 1857; Chiriţaîn Iaşi sau Două fete ş-o neneacă, 1850; Chiriţaîn provincie, 1852; Fântâna Blanduziei, 1883;feerii: Sânziana şi Pepelea, 1880. Multe dintrecomedii sunt prelucrări şi adaptări dupăMolière, J. Fr. Regnard, Eugène Labiche,Eugène Scribe, A. Rolland, Jules Sandeau,E.A. Duvert ş.a. Dramele stau sub semnulromantic (cele istorice) sau clasic: Horaţiu,Ovidiu. A scris proză de factură realistă: Iaşiiîn 1844, Balta Albă, Istoria unui galbân ş-a uneiparale ş.a. şi memorii de călătorie: Jurnal decălătorie în Italia, 1847; Călătorie în Africa ş.a.A desfăşurat o bogată activitate de animatorcultural, colaborând la cele mai diversepublicaţii: Albina românească, Dacia literară,Steaua Dunării, Revista română, Convorbiriliterare, Columna lui Traian, Revista contimporană,Literatorul ş.a. A lăsat un foarte bogatepistolar şi o notabilă Grammaire de la langueroumaine, 1863, unde susţinea principiulfonetic în ortografie. I s-au tradus lucrăriîncă din timpul vieţii în franceză (1853) şiengleză (1854, traducător E.C. CrenvilleMurray). Spirit atent la schimbarea vremurilor,constructiv în registrul instituţional, areacţionat în spaţiul creaţiei, deşi uneori decorativşi superficial, la dramele neamului.Ca scriitor face trecerea de la literatura premodernăla cea modernă. Membru fondatoral Academiei Române (1867). Junimist.Aleksandrović, Bojannume la naştere Boian Alexandrovici(5.01.1977, Negotin, Serbia de Răsărit)Părinte spiritual al românilor de rit ortodoxdin valea Timocului. Protoiereu, ctitor debiserici româneşti şi promotor cultural înSerbia de Răsărit. A absolvit Facultatea deTeologie ortodoxă la Belgrad. Hirotonisitipodiacon în 2003 la Catedrala Bisericii OrtodoxeRomâne din Vârşeţ. În 2005 a fost hirotonisitdiacon la mănăstirea Prislop, iar laschitul Retezat a fost hirotonisit preot paroh15ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 15 31.10.2011 17:22:16

16al Bisericii Ortodoxe Române din Mălainiţa,al cărei ctitor este. P.S.S. Daniil StoenescuPartoşanu, episcopul vicar al românilor ortodocşidin Serbia, l-a hirotonisit protoiereuiconom stavrofor al Protopopiatului BisericiiOrtodoxe Române din Dacia Ripensis. A înfiinţatAsociaţia pentru Cultură a Rumânilordin Sârbie numită Rumâni Ortodocşi, cusediul la Mălainiţa, unde, în 2008, a pus şitemeliile unei noi Biserici Ortodoxe Românecu Hramul Sfântul Niceta de Remesiana. Înanul 2008 preşedintele României l-a distinscu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor.Alessandrescu, Alfred(2.08.1893, Bucureşti – 18.02.1959, Bucureşti)Compozitor, dirijor, pianist. A absolvitConservatorul din Bucureşti ca elev al luiAlfonso Castaldi şi D. G. Kiriac. S-a perfecţionatla Paris cu Auguste Sérieux, Vincentd’Indy. A lucrat la Filarmonica Bucureşti(1920–1940), a fost dirijorul orchestreiOperei din Bucureşti (1921–1959), directormuzical la Radiodifuziunea Română (1938,1945–1947). Ca dirijor şi pianist a concertatalături de: George Enescu, Jaques Thibaud,Arthur Rubinstein, Claudio Arrau, SviatoslavRichter, Nathan Milstein ş.a. Maestru Emerital Artei (1954). Compoziţii: Didona, poemsimfonic după Eneida de Virgiliu, 1911; Fanteziepentru orchestra mare, muzică de cameră,1913; Pièce pour quatour à cordes, 1921 ş.a.Alexandra, LianaV. Liana AlexandraAlexandresco, Dimitrie(4.10.1850, Iaşi – 1925, Iaşi)Jurist. A studiat Dreptul la Paris, a funcţionatla Tribunalul Iaşi până în 1880, apoi s-aînscris în baroul local, fiind avocat până în1899. A fost apoi profesor de Drept Civil laUniversitatea din Iaşi. A publicat la revistaDreptul studii de legislaţie comparată (româneascăşi europeană, mai ales franceză),a comentat Codul Civil intrat în vigoareîn 1885. Scrieri: Explicaţiune teoretică şipractică a dreptului civil român în comparaţiunecu legile vechi şi cu principalele legislaţiunistrăine, 15 vol., 1886–1925; tratatul Dreptulvechi şi modern al României, 1897; PrincipiileDreptului civil, cuprinzând doctrina şi jurisprudenţapână la zi, 4 vol., 1926 (postum). Secunoştea cu Vasile Conta şi A.D. Xenopolşi a frecventat Junimea.Alexandrescu, Grigore(22.02.1810, Târgovişte – 25.11.1885, Bucureşti)Poet. A învăţat greaca modernă încă dincopilărie, împreună cu Vasile Cârlova, deAlessandrescuAlfred AlessandrescuGrigore Alexandrescula dascălul Rafail. A studiat la Bucureşti laclasa de literatură a profesorului J. A. V aillant(1831), unde a fost coleg cu Ion Ghica, apoila Colegiul Sf. Sava (profesori: EufrosinPoteca, Petrache Poenaru). Posesor al uneibogate culturi clasice, a debutat ca poet laCurierul românesc al lui Heliade Rădulescu, în1832. A fost paşoptist moderat şi unionist.Spirit reflexiv şi lucid, a consacrat în literaturaromână elegia, epistola, satira, meditaţiaşi fabula; în lirica erotică a fost influenţat deLamartine. Principalele volume de versuri:Poezii, 1838; Suvenire şi impresii, epistole şifabule, 1847; Meditaţii, elegii, epistole, satire şifabule, 1863. A tradus din Florian (Eliezer şiNeftali, 1832), Tasso (primele trei cânturi dinIerusalimul liberat, 1882) ş.a. A scris proză:Memorial de călătorie, 1863.Alexandrescu, Sică(1896, Bucureşti – 14.08.1973, Cannes)Regizor. Fiu al actorului Vasile Alexandrescude la Teatrul Naţional din Bucureşti. Dupăliceul absolvit la Sf. Sava a fost regizor de culisela Naţional, unde lucrează la Patima roşiea lui Mihail Sorbul, piesă în care va debutaElvira Popescu. A funcţionat ca director descenă al Naţionalului din Cluj, al Teatruluide Comedie din Bucureşti, iar din 1947regizor al Naţionalului bucureştean. A avutsucces cu piese de I.L. Caragiale, Goldoni,Molière. Spre finalul carierei a preluat şiconducerea Teatrului din Braşov, care-ipoartă numele din 1994. Regie de teatru:I.L. Caragiale: Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea,D-ale carnavalului, O noapte furtunoasă,N. G ogol – Revizorul. Regie de film: O scrisoarepierdută, Bădăranii. Distins cu titlul deMaestru Emerit al Artei din RSR.Alexandrescu, Sorin(18.08.1937, Bucureşti)Specialist în teorie şi stilistică literară. A absolvitFacultatea de Filologie din Bucureşti,unde a şi rămas cadru didactic la Catedrade literatură comparată. În 1969 a plecatENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 16 31.10.2011 17:22:16

AlexicsSică Alexandrescu Sorin Alexandrescu Ioan Alexandru Radu F. Alexandrula Amsterdam, ca lector la universitate şinu s-a mai întors. Fondator al AsociaţieiOlandeze de Semiotică, al Institutului Olandezde Cercetări de Semiotică, Filosofie şiArte. A condus revista Internaţional Journalof Romanian Studies (1976–1989). A scris omonografie despre William Faulkner, PremiulUniunii Scriitorilor, 1969. Alături deGelu Ionescu a scos ediţia de Opere – TudorVianu. Alături de specialişti precum RolandBarthes şi Claude Brémond a publicat Analysestructurelle des personnages et conflits dansle roman „Patul lui Procust“ de Camil Petrescu,1969; Roemenie. Verhalen van deze tijd (Prozaîn România), 1988; Rumanien im Umbruch:Chancen und Probleme der europäischen Integration,1993; The Romanian Paradox; Identitate înruptură. Mentalităţi româneşti postbelice, 2000.Premiat în 1998 de către Grupul pentruDialog Social pentru întreaga activitate. Coordoneazăcolecţia „Studii asupra imaginii“a Editurii Polirom.Alexandrescu-Urechia, VasileV. Urechia, V(asile) A(lexandrescu)Alexandru cel BunV. Muşat, Alexandru cel BunAlexandru, Io(a)n(25.12.1941, Ţopa Mică, jud. Cluj –17.09.2000, Bucureşti)Poet. Absolvent al Facultăţii de Filologiedin Bucureşti, specializare la Freiburg, Germania,1968. După 1989, cadru didactic laUniversitatea din Bucureşti, specialitatea teologie.A evoluat de la poezia de tip pindaric,clasicist, spre cea religioasă, unde se îmbinăfondul autohton, al istoriei naţionale, cuimnografia ortodoxă de tip bizantin: Viaţadeocamdată, 1965, Premiul Uniunii Scriitorilor;Infernul discutabil, 1966; Imne, 1964–1973;Imnele bucuriei, 1973; Imnele Transilvaniei,1976; Imnele Moldovei, 1980; Imnele ŢăriiRomâneşti, Premiul Asociaţiei Scriitorilor dinBucureşti, 1981; Imnele iubirii, 1983; ImnelePutnei, 1985; Imnele Maramureşului, 1988; Batclopotele în Ardeal, 1991. A tradus din ebraică,1977, Cântarea Cântărilor, şi a scos o antologiea poeţilor basarabeni: Constelaţia Lirei,1987. După 1989 a fost senator PNŢCD.Considerat în epocă unul dintre continuatoriicurentului autohtonist.Alexandru, Radu F.nume la naştere Feldman(12.07.1943, Bucureşti)Scriitor. A studiat la Bucureşti matematica,filosofia şi regia de teatru. Lucrări: Cu faţaspre ceilalţi, proză, 1971; Umbrele zilei, teatru,1974; O şansă pentru fiecare, teatru, PremiulAsociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1979;Buna zi de mâine, teatru, 1981; Mlaştina,teatru, 1992; Nimic despre Hamlet, teatru,Premiul pentru Dramaturgie al UniuniiScriitorilor, 1995. A scris scenarii pentrunumeroase filme: La capătul liniei, 1981; Punctşi de la capăt, 1983; Omul zilei, Premiul Specialal Juriului la Montpellier, Premiul UniuniiCineaştilor Români pentru scenariu, 1997.Cele mai multe dintre piese i s-au jucat laTimişoara. Director executiv al Forumuluipentru Starea Culturii, senator (1996–2000),vicepreşedinte al Asociaţiei Culturale dePrietenie România–Israel.Alexics György(14.09.1864, Arad –7.02.1936, Budapesta)Român din Banatul Sârbesc, după familie.Nume maghiarizat. Lingvist, istoric literar,etnograf, conferenţiar la Universitateadin Pesta din 1897, apoi, după o muncăştiinţifică de mai mult de 20 de ani, profesoremerit. Faţă de precursorii săi, atât încursurile, cât şi în opera ştiinţifică, foloseştecele mai noi rezultate ştiinţifice. Predă studiide dialectologie română, despre cele maivechi documente ale limbii române. Lucrări:Originea şi istoria cuvântului „vlach“; Originealimbii române; Istoria limbii române până în sec.al XVI-lea; Relaţia limbii române cu latina şicelelalte limbi neolatine; Categorizarea elementelorstrăine din limba română; Terminologia creştină a17ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 17 31.10.2011 17:22:17

18limbii române; Influenţele lingvistice româno-maghiare;Influenţa limbii române asupra limbiimaghiare; Influenţa limbii maghiare asupra limbiiromâne; Istoria dicţionarelor româneşti; Poeziapopulară română; Lucrări critice din aria literaturiişi lingvisticii române; Explicarea diplomelorslavo-române; Literatura română în secolul alXVI-lea şi al XVII-lea; Cronicari români; Literaturamanuscriselor vechi româneşti, Diplomelebulgaro-române; Poezia lui Alecsandri; Poezia luiGeorge Coşbuc; Junimea şi „Convorbiri literare“;Literatura română în sec. al XIX-lea; Istoriculgramaticii române; Fonetica română; Morfologieromână; Sintaxa română şi Semantica română.A scris numeroase articole pe teme lingvistice,literare şi etnografice în reviste ştiințificemaghiare, româneşti, austriece şi germane.Pentru gimnaziile maghiare, în care se predălimba română, a scris Gramatica limbiiromâne, 1892, carte apărută în mai multeediţii. În 1897, la Budapesta, apare operaPolenul trandafirului sălbatic (Vadrozsapor), încare cercetează influenţa poeziei populareromâne, mai ales a baladei, asupra literaturiimaghiare. În volumul al doilea al Istoriei literaturiiuniversale (Egyetemes Irodálomtortenet),apărut în editura lui Heinrich Gustav laBudapesta în anul 1905, scrie istoria literaturiiromâne, care apare şi în limba germanăsub titlul Geschichte der Rumänischen Literatur,Leipzig, 1906. Volumul său Istoria literaturiiromâne, scris in limba maghiară, Romanirodálomtortenet, este recunoscut ca valorosatât de români (Sămănatorul, 1905), cât şi departea maghiară (Egyetemes Philologiai Kozlony,1905). Cele mai importante scrieri alesale apărute în limba română sunt: Texte dinliteratura poporană română, vol. I, 1899, vol. II,1913 şi Pagini din trecut. Cum s-a propoveduitunirea în părţile bihorene?, 1903. Studiile saleau fost publicate în Convorbiri literare, Luceafărul,Şezătoarea şi alte reviste româneşti.Comunitatea românească din Ungaria păstreazăvie până astăzi amintirea sa. Lucrări:Lexicon linguae Hungaricae aevi antiquioris(Arad, 1888), Românii (1905), Cartea de cântecea lui Szégédi Gyorgy în traducere românădin sec. XVI (Szégédi Gyorgy enékéskonyve,XIV. Szazadbeli roman forditásban, împreunăcu Sztripszky Hiador, Budapesta, 1911),Poveşti populare româneşti (Román nepmesek,Budapesta, 1912/13, 2 vol.), Dicţionarde buzunar maghiar-român cu cele maiimportante cuvinte (Magyar-roman zsebszotara legfontosabb szavak osszeallitasaval, 1917),Dicţionar de buzunar român-maghiar şimaghiar-român cu cele mai importantecuvinte (Roman-magyar es magyar-romanszebszotar a legfontosabb szavak osszeallitasaval,1917), Romana (Românii, f.a.). De asemenea,AlistarGyörgy AlexicsElena Alistargramatica maghiară pentru cei care dorescsă-şi însuşească această limbă fără ajutorulunui profesor cu titlul: Gramatica maghiară.Manual practic de învăţământ pentru autodidacţi(Budapesta, 1942). A fost membru alAsociaţiei Etnografice Maghiare (MagyarNeprajzi Tarsaság).Alistar, Elena(1.06.1873, Vaisal, jud. Ismail, Basarabia –10.01.1956, Pucioasa)Medic şi om politic. Mătuşă a Magdei Isanos.A absolvit Şcoala Eparhială la Chişinău.A fost învăţătoare la Văleni, Roşu, Zărneştidin jud. Cahul şi Rezeni, jud. Chişinău.A absolvit Facultatea de Medicină la Iaşi.Arestată pentru atitudine filoromânească(unirea Basarabiei cu România), a fosttrimisă medic militar pe frontul PrimuluiRăzboi Mondial, după care a fost medic laCostiujeni, lângă Chişinău. Pe parcursulanilor a colaborat la România nouă, GazetaBasarabiei, Poetul, Viaţa Basarabiei. Menţionatăîn manuscrisul lui Iorgu Tudor Mişcareacultural-socială în Basarabia (1918–1944).Deputat în Sfatul Ţării ca membru al PartiduluiNaţional Moldovenesc, când s-a votatunirea Basarabiei cu România. A fondat LigaCulturală a Femeilor din Basarabia, apoiGruparea Femeilor Române (1927). A fostpreşedintă a Partidului Poporului (înfiinţatde mareşalul Averescu, şi el basarabean).A fost vicepreşedintă a Consiliului Naţionalal Femeii din Basarabia, vicepreşedintă a SocietăţiiAteneu din Chişinău, vicepreşedintăa Asociaţiei Corpului Didactic, secţia Chişinău.În 1940 s-a refugiat peste Prut, dar între1941 şi 1942 se află din nou la Chişinău,unde e membră a Comitetului Municipal dePatronaj. Refugiată a doua oară peste Prut,a decedat la începutul anului 1956. O stradădin Chişinău îi poartă numele.Almăjan, Slavco(10.03.1940, Oreşa, Banatul Sârbesc)Prozator, poet, eseist. A absolvit Facultateade Filosofie la Novi Sad. Redactor la RadioENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 18 31.10.2011 17:22:17

Novi Sad, Televiziunea din Novi Sad, redactor-şefal revistei Lumina şi al EdituriiLibertatea, preşedinte al Asociaţiei Scriitorilordin Voivodina, preşedinte al Societăţiide Limba Română din Voivodina, apoipreşedinte al Centrului pentru un DialogDeschis Argos din Novi Sad. Autor modernşi variat tematic, unul dintre susţinătorii fervenţiai identităţii românilor din Voivodina,atât în poezie (Bărbatul în stare lichidă, 1970;Casa deşertului, 1971; Vara cailor, 1974; Limantrei, 1978; Labirintul rotativ, 1983; Mutaţiapunctului, 1986; Poeme, 1988; Călăreţul dinBabilon, 1996), în proză (Noaptea de hârtie,1971; Pianul cu păianjeni, 1991), cât şi îneseuri (Toamna de aur, 1983; Steaua stelelor,1988; Metagalaxia minoritară, 1996). Influenţatde Nichita Stănescu şi bun cunoscătoral modelelor literaturii române. Laureat alMarelui Premiu pentru Poezie la FestivalulInternaţional de Poezie de la Cluj-Napoca(1996), al Insignei de Aur (1996, Belgrad) şial Premiului Opera Omnia (1997, Novi Sad)al Asociaţiei Scriitorilor din Voivodina.Aman, Theodor(1831, Câmpulung-Muscel – 1891, Bucureşti)Pictor. Elev al pictorului Constantin Lecca laCraiova, a studiat apoi la Paris (1850–1851),specializându-se în mari compoziţii istorice:Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul, 1852;Bătălia de la Olteniţa, 1854; Unirea Principatelor,1857; Vlad Ţepeş şi solii turci, 1861–1864;Izgonirea turcilor la Călugăreni, 1872; TudorVladimirescu, 1874–1876. Director fondatoral Şcolii Naţionale de Arte Frumoase dinBucureşti (1861). Influenţat de şcoala depictură impresionistă de la Barbizon, a fostun spirit mult mai larg, şi-a alcătuit singurplanul casei (pe care se văd însemnelemasonice), a urmărit construcţia aducândmateriale din Italia, a pictat fresca interioară,şi-a sculptat singur mobila. A fost prietenbun cu familia (pictori şi sculptori) Storck.A lăsat şi o colecţie impresionantă de lucrăride grafică. Membru post-mortem al AcademieiRomâne (1991).Amfilohie Hotiniul(1735–1800, Zagravia, jud. Iaşi)Autor didactic. Se pare că s-a născut dincolode Prut, s-a şcolit la Putna şi la Kiev. A călătoritîn Italia înainte de a deveni episcop deHotin (1768–1780). A adus cărţi de la Romaşi, în timpul şederii la schitul Zagravia, acontribuit la modernizarea şi laicizarea învăţământului.A alcătuit un manual de aritmetică:Elementi aritmetice arătate fireşti, 1784,prelucrare după Alessandro Conti, unul degeografie: De obşte gheografie, prelucrare dupăAmirasSlavco AlmăjanTheodor AmanGéographie universelle de Claude Buffier, darcu o cronologie a domnilor Moldovei înfinal, care va constitui sursa lui Samuil Micupentru Istoria pentru lucrurile şi întâmplărileromânilor pre scurt. A prelucrat şi un tratatitalian de ştiinţele naturii, cu titlul Gramaticafizicii, 1790, unde abordează chestiuneaabsenţei din limba română a terminologieiştiinţifice. Spirit iluminist, urmaş al lui DimitrieCantemir, a fost unul dintre primiicare s-a preocupat de formarea limbajuluiştiinţific şi unul dintre primii preocupaţi deacordul cultural al spaţiului românesc cures tul Europei, conştient de rolul de echilibruşi de sinteză al acestui spaţiu între estulşi vestul continentului.Amiras, Alexandru(sfârşitul sec. XVII – începutul sec. XVIII)Cărturar grec din Smirna, translator al luiCarol al XII-lea al Suediei în timpul campaniilordin Balcani. A stat în Moldova pevremea ultimului domn pământean, MihaiRacoviţă, ca agent diplomatic cu Suedia, căpătândrangul de căminar. A avut mai multemisiuni de mediator, mai ales pe lângă tătari,dar şi pe lângă maghiari. Însoţeşte pe teritoriulMoldovei solii poloni în trecere spreConstantinopol. A favorizat însă venireadomniilor fanariote, rămânând agent diplomaticşi sub Grigore Ghica al II-lea, cândajunge postelnic, însărcinat cu apărareateritoriului Moldovei. Se consideră că textulCronica anonimă a Moldovei (1661-1729), numitşi Pseudo-Amiras, îi aparţine. Acest text afost sursa lui Ch. Peysonnel pentru lucrareaObservations historiques et géographiques sur lespeuples barbares qui on habité les bords du Danubeet du Pont Euxin, 1765. Ceea ce e sigur este căîl traduce pe Ch. Peysonnel în greceşte (Iaşi,1729). Este şi autorul lucrării greceşti despreviaţa lui Carol al XII-lea, text păstrat doar înversiune italiană: Autentica storia di Carlo XII,publicată de Nicolae Iorga, 1905. A fost şi unbun mediator cultural, traducând în r omână19ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 19 31.10.2011 17:22:17

20Valeriu AnaniaConstantin Anastasatulucrarea lui A. Catiforo – Vita di Pietro ilGrande, Veneţia, 1735, text nepăstrat.Anania, Valeriu(18.03.1921, Glăvile, jud. Vâlcea –31.01.2011, Cluj-Napoca)Arhiepiscop – cu numele Bartolomeu – şiscriitor (cu numele real). A studiat Teologiala Seminarul Central din Bucureşti (1933–1941), apoi la Cluj şi Sibiu (1941–1948).A început şi Medicina la Cluj, nefinalizatădin pricina cedării Ardealului de Nord. Deţinutpolitic (1958–1964). A fost episcop alBisericii Române din Detroit (1975–1979),ridicată la rangul de Arhiepiscopie MisionarăOrtodoxă Română în America, desine stătătoare, din 1974, graţie strădaniilorepiscopului, având în jurisdicţia sa SUA,Canada, America de Sud, insulele din Pacific.A fost arhiepiscop al Clujului, Vaduluişi Feleacului. A dramatizat mituri (Mioriţa,1966 – prefaţa Tudor Arghezi; Manole,1968; Du-te vreme, vino vreme, 1969), a scrispoeme străbătute de fiorul timpului: Steauazimbrului, 1971; File de acatist, 1976, Detroit;Anamneze, 1984. A scris şi proză cu iz exotic:Străinii din Kipukua, 1979, roman; Rotondaplopilor aprinşi, 1983, memorii, ca şi lucrăride teologie: Orthodoxy in America Today (Ortodoxiaastăzi în America), 1971, Detroit.A continuat tot timpul să scrie literatură:Greul pământului. O pentalogie a mitului românesc,2 vol., 1982, Premiul Uniunii Scriitorilor;Amintirile peregrinului apter, 1990; studii:Pro memoria. Acţiunea catolicismului în Româniainterbelică, 1992. A tradus Biblia (Vulgata) dingreaca veche în 2005. Reeditată în 2011 culustraţii (8 volume) de Editura Litera.Anastasatu, Constantin(2.09.1917, Corabia, jud. Dolj –26.07.1995, Bucureşti)Medic ftiziolog. A studiat Medicina la Cluj,ca elev al lui Leon Daniello. Lucrări în domeniulchimioterapiei şi chimioprofilaxiei întuberculoză. A fost profesor la Institutul deAnaniaMedicină şi Farmacie din Bucureşti, membrumarcant al Societăţii de Pneumologie.Spitalul de pneumoftiziologie din Mihăeştiîi poartă astăzi numele. Lucrări: Institutul deMedicină şi Farmacie din Bucureşti, 1968, împreunăcu Theodor Burghele şi Vasile Predescu;Riscurile fumatului pentru fumători şi nefumători,1982; Academicianul Marius Nasta şiproblematica actuală a pneumoftiziologiei, 1991.A primit Diploma de Excelenţă Academică şiplacheta de onoare In Memoriam Carol Davila.Membru al Academiei Române (1990),preşedinte al Secţiei Medicale a Academiei.Anastasie CrimcaV. Crimca, AnastasieAnastasiu, Mihai (Michel)(26.07.1941, Braşov)Arhitect. A absolvit Mecanica la Politehnicadin Bucureşti şi Institutul de Arhitectură IonMincu, tot din Bucureşti. În 1969 a emigratla Montréal, Canada. Din 1975 lucrează lacompania Hydro-Québec; arhitect la GroupeEquipement (1975–1983); a realizat proiectulclădirilor C.A.S. de la St. Hyacinthe,IREQ (extinderea laboratoarelor Institutuluide Cercetare al companiei Hydro-Québec),Centrul de Cercetări Sonelgaz-Algérie,C.A.S. de Granby. Implicat în realizarea demari proiecte: centralele hidroelectrice dinBeauharnois, din Grand-Mère, aerogaraGB2 din Grande Baleine. Pe plan comunitara executat proiectul arhitectural al bisericiiortodoxe române Buna Vestire şi al CentruluiCultural Român (Montréal). A primitpremiul de excelenţă în arhitectură acordatde Ordinul Arhitecţilor din Québec (1973,1974 și 1986). Preşedinte al Centrului CulturalRomân din Montréal de peste douădecenii; membru al Ordinului Arhitecţilordin Québec (din 1974).Andreescu, Aurelian(12.05.1942, Bucureşti –22.07.1986, Eforie Sud)Cântăreţ de muzică uşoară, specializat înmuzica pop. S-a înscris la Şcoala Tehnicăde Arhitectură şi a debutat în 1963, caelev. Şlagăre celebre: „Vii în viaţa mea“;„Bună dimineaţa, micuţă stea“; „Cântec deleagăn“; „Copacul“; „Oameni“; „Oh, LadyMary“ (toate 1972), Fetiţele din Bucureşti.Au compus pentru el: Marius Ţeicu, GeluSolomonescu, Temistocle Popa, AlexandruMandy ş.a. A preluat şi interpretat melodiide Ionel Fernic („Pe boltă când apare luna“).A făcut parte din echipa României (alăturide Aura Urziceanu şi Mihaela Mihai) carea cucerit Cupa Europei la concursul de laENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 20 31.10.2011 17:22:17

AndreiMihai Anastasiu Aurelian Andreescu Horia Andreescu Ion AndreescuKnokke-le-Zoute, Belgia, în anul 1971.În anul 1973 reprezintă România la OlimpiadaCântecului de la Atena şi deschiderecitalul lui Johnny Hallyday. Unul dintrofeele Festivalulului de Muzică Uşoară dela Mamaia îi poartă numele. La fel Festivalulpentru Copii şi Tineret din Bucureşti.Andreescu, Horia(18.10.1946, Braşov)Dirijor. A absolvit Conservatorul din Bucureşti,avându-i profesori pe V. Giuleanu,Ştefan Niculescu, C. Bugeanu, MarinConstantin ş.a. S-a perfecţionat la Akademiefür Musik und darstellende Kunstdin Viena (1974–1975) cu H. Swarowski şiK. Österreicher (dirijat orchestră), la Trierşi München (1978–1980) cu Sergiu Celibidache.Dirijor la Filarmonica din Ploieşti,fondator şi dirijor al formaţiei Virtuozii dinBucureşti (din 1989). Director general alformaţiilor muzicale de la Radiodifuziuneabucureşteană (din 1992). Profesor asociatla Academia de Muzică din Bucureşti. Dirijor-invitatpermanent la MecklenbürgischeStaatskapella Schwerin (1979–1990), OrchestraSimfonică Radio Berlin (1981–1991)şi Filarmonica din Dresda (1983–1991).Distincţii la concursurile internaţionale dedirijat Mikolai Malk din Copenhaga (premiulIII, 1977); Ernest Ansermet din Geneva(medalia de bronz, 1978). Turnee artisticeîn Germania, Anglia, Olanda, Danemarca,Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Elveţia,Polonia, URSS, Italia, Franţa, Portugalia,Irlanda, Austria, Spania, Grecia, Turcia, Ungaria.A colaborat cu Berliner Staatskapelle,Wiener Sym phoniker Orchestra, orchestreleRadio din Berlin, Madrid, Leipzig, BBCLondra etc. Sub conducerea sa au evoluatsolişti precum Uto Ughi, Anne Sophie Mutter,Victor Tretiakov, Oleg Kogan, MontePederson, Michael Roll, Jenny Abel, DanielKientzy şi mulţi alţii. A prezentat prime audiţiicu operele multor compozitori, printrecare P. Bentoiu – Simfoniile a VII-a şi a VIII-a,Karlheinz Diettrich – Concertul pentru violoncelşi orchestră, Călin Ioachimescu – Concertpentru saxofon şi orchestră, Myriam Marbé –Concert pentru viola da gamba şi orchestră,Gh. Dumitrescu – opera Orfeu etc. Dinrepertoriul său permanent fac parte opere –Othello, Madame Butterfly, Olandezul Zburător,Carmen, Oedip, Parsifal, Rigoletto, Il mondo dellaluna; recviemuri de Verdi, Mozart, Brahms,Fauré, Britten; simfonii de Haydn, Mozart,Beethoven, Brahms, Bruckner, Ceaikovski,Mahler, Richard Strauss, Stravinski, Şostakovici,Prokofiev, Lutoslavski, Henze,Enescu; oratorii – Oratoriul de Crăciun şiOratoriul de Paşti de Paul Constantinescu.Premiul criticii muzicale din Berlin.Andreescu, Ion(15.02.1850, Bucureşti – 22.10.1882, Bucureşti)Pictor. A absolvit Şcoala de Arte Frumoaseca elev al lui Theodor Aman. A lucrat laBuzău, unde era profesor, realizând portretede ţărani şi peisaje, revenind la Bucureşti în1873. A plecat la Paris în 1879 şi a studiat laAcadémie Julian, aparţinând grupului de laBarbizon, ca şi Nicolae Grigorescu. Lucrări:Margine de sat, Ciobanul cu oile, Peisaj din CrângulBuzăului, Începutul primăverii, Autoportretş.a. Membru post-mortem al AcademieiRomâne (1948). Academia de Arte Vizualedin Cluj îi poartă numele.Andrei, Petre(29.06.1891, Brăila – 4.10.1940, Iaşi)Sociolog, filosof şi politician. A studiatfilosofia la Berlin, şi-a susţinut doctoratulla Iaşi cu teza „Filosofia valorii“. Profesoruniversitar la Iaşi, ocupând Catedra desociologie şi etică după ce Dimitrie Gusti aplecat la Bucureşti. Ministru al InstrucţiuniiPublice. Reprezentant al aripii de stânga aPartidului Naţional Ţărănesc. Antifascist, aluptat contra legionarilor. S-a sinucis dupăce a aflat că va fi ridicat de legionari. Lucrări:Sociologia revoluţiei (1921), Problema fericirii.Fundamentul său etic sociologic (1927), Probleme21ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 21 31.10.2011 17:22:17

AndreiPetre Andrei Ştefan Andrei Pavel AndreicencoAndrei Andreicuţ22de metodă în sociologie (1927), Sociologia generală(1936), Manual de sociologie (1938). În1997 s-a înfiinţat o Fundaţie Academică ce-ipoartă numele. Cu numele lui e numită şio universitate particulară din Iaşi. Membrupost-mortem al Academiei Române (1991).Andrei, Ştefan(29.03.1931, Podari, jud. Dolj)Om politic. A absolvit Facultatea de ConstrucţiiHidrotehnice a Institutului deConstrucţii din Bucureşti. Membru al PCRdin 1957, a devenit ministru de Externe(1978–1985) ca succesor al lui George Macovescu,în cadrul formării echipelor propriide către Nicolae Ceauşescu. A fost apoipreşedinte al Consiliului Central de ControlMuncitoresc al Activităţii Economice şiSociale şi viceprim-ministru. A făcut închisoare(1990–1992) ca om politic al perioadeiCeauşescu.Andreian-Cazacu, Cabiria(1928, Iaşi)Matematician. A absolvit matematica la Bucureşti(1949) ca elevă a lui Simion Stoilow.Profesor la Universitatea din Bucureşti,decan al Facultăţii de Matematică. Lucrări:Probleme moderne de teoria funcţiilor, 1965;Theorie Der Funktionen Mehrerer KomplexerVeranderlicher, 1975; Wertverteilung MeromorpherFunktionen in Ein – Und Mehrfach ZusammenhangendenGebieten, în colaborare cu RolfHerman Nevanlinna, Alexander Dinghas,1980. Membru al Academiei Oamenilor deŞtiinţă din România, membru de onoare alAcademiei Române, 2006.Andreicenco, Pavel(10.11.1930, Dnepropetrovsk, Ucraina –16.06.2001, Chişinău)Dansator. Rom ca etnie. Solist al AnsambluluiJoc, apoi al Ansamblului Mioriţa dinChişinău. Laureat al Festivalului Mondial alTineretului şi Studenţilor (Bucureşti, 1953),Artist al Poporului din RSSM (1966).Andreicuţ, Andrei prenume la naştere Ioan(24.01.1949, Oarţa de Sus, jud. Maramureş)Arhiepiscop ortodox de Alba Iulia. A absolvitFacultatea de Construcţii Căi Ferate şiPoduri din Bucureşti, apoi Institutul Teologicdin Sibiu. A fost inginer de căi feratela Cluj, preot la Turda şi Alba Iulia. Episcopdin 1990, uns în monahism la mănăstireaTopliţa (1991). A înfiinţat o tipografie aEpiscopiei (ridicată la rangul de arhiepiscopieîn 1998) şi un seminar teologic laAlba Iulia, devenit Facultate de TeologieOrtodoxă. Lucrări: Spovedanie şi Comuniune,1998; Dinamica despătimirii, 2001; Spiritualitatecreştină pe înţelesul tuturor, 2002; MoralaÎmpărăţiei întemeiată pe Sfânta Scriptură şiSfinţii Părinţi, 2003; Mai putem trăi frumos?Pledoarie pentru o viaţă morală, 2004; Ospăţulcredinţei, 1999; În pas cu tranziţia, 1999; S-aurisipit făcătorii de basme, 2001; Repere de moralăcreştină, 2007.Andricu, Mihail(2.12.1894, Bucureşti – 4.03.1974, Bucureşti)Compozitor. A absolvit Conservatorul laBucureşti ca elev al lui Alfonso Castaldi,apoi Facultatea de Drept a Universităţii dinBucureşti. Profesor la Universitatea de Muzicădin Bucureşti (i-a avut elevi pe ŞtefanNiculescu, Dumitru Capoianu, Aurel Stroeş.a.). Avea mari deschideri culturale (muzicăde jazz, muzica nouă), ceea ce i-a adus necazuri.În ciuda acestui fapt, trebuie consideratspiritul modernizator al perioadei socialiste,iniţiatorul unui proces de resincronizare amuzicii româneşti cu standardele muziciiuniversale. Distins cu Premiul de compoziţieGeorge Enescu în 1924, Premiul RobertCremer în 1931, Premiul Anhauch în 1932,Premiul Academiei Române în 1949, OrdinulMeritul Cultural. Membru al SociétéFrançaise de Musicologie din Paris, al AcademieiRomâne (exclus 1959, apoi reprimit),membru şi vicepreşedinte al Uniunii Compozitorilor(exclus, apoi reprimit).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 22 31.10.2011 17:22:17

AndriţoiuMihail Andricu Andrei Andrieş Serafim Andrieş Ioan AndrieşescuAndrieş, Andrei(24.10.1933, Chişinău)Fizician. A absolvit Facultatea de Matematicăşi Fizică a Universităţii de Stat din Chişinău,a fost cercetător la Institutul Fizico-Tehnicdin Petersburg (Leningrad), apoi a devenitcercetător la Institutul de Fizică Aplicată alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei. Este şefulCentrului de Optoelectronică. A deschis noidirecţii de cercetare în domeniul aplicării semiconductoriloramorfi în sistemul de înregistrarea informaţiei optice. Membru (1978)şi preşedinte (1989–2004) al Academiei deŞtiinţe a Moldovei, membru de onoare alAcademiei de Cosmonautică din Moscova(1992), membru al Academei Inginereşti aFederaţiei Ruse (1992), membru al AcademieiRomâne (1991), Doctor Honoris Causaal Universităţii Politehnice din Bucureşti(1994), Om de Ştiinţă Emerit din RepublicaMoldova (1984).Andrieş, Serafim(6.02.1942, Caşunca, Basarabia)Pedolog. A absolvit Agronomia la Universitateade Stat a Moldovei. A lucrat la filialaChişinău a Institutului Unional pentru DeservireAgrochimică, devenind directorulinstituţiei. Pe baza generalizării rezultatelorexperienţelor de câmp şi de laborator adeterminat legităţile acţiunii îngrăşămintelorazotoase, fosfatice şi potasice privindmodificarea regimurilor nutritive ale solurilorşi productivităţii plantelor de cultură.A condus echipa care a elaborat Programulnaţional de sporire a fertilităţii solului pânăîn 2020. Lucrări: Reglarea regimurilor nutritivepentru obţinerea recoltelor scontate de grâu detoamnă şi porumb, 1993. Laureat al Premiuluide Stat, Om de Ştiinţă Emerit, membrude onoare al Academiei de Ştiinţe Agricoleşi Silvice Gheorghe Ionescu-Şişesti, România(2006), membru al Academiei Internaţionalede Ştiinţe Ecologice şi Securitate aVieţii cu sediul la Sankt-Petersburg (1997).Vicepreşedinte al Societăţii Naţionale deŞtiinţa Solului.Andrieşescu, Ioan(2.05.1888, Iaşi – 17.12.1944, Bucureşti)Arheolog. A studiat la Liceul Naţional dinIaşi. În 1906, după terminarea studiilor secundare,s-a înscris la Facultatea de Litere şiFilosofie din oraşul natal. După susţinereatezei de doctorat la Iaşi, îşi îmbogăţestecunoştințele la Berlin, unde studiază istoriaantică şi preistoria. Împreună cu VasilePârvan este considerat creatorul şcolii arheologiceromâneşti. A pus bazele unei noispecialităţi în istoriografia română – preistoria.Muzeul Naţional de Antichităţi, bazat pesăpăturile de la Histria, ca şi din alte zoneale Dobrogei (Scythia Minor) şi Institutulde Istoria Artei au fost fondate de el împreunăcu alţi mari specialişti. Cu o bogatăactivitate arheologică şi didactică, a publicatnumeroase copii şi traduceri de inscripţiiîn Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice,peste 50 de lucrări ştiinţifice originale, dintrecare amintim: Asupra epocei de bronz dinRomânia, Din preistoria Olteniei, De la Preistoriela Evul Mediu, Contribuţii la Dacia înainte deromani, Piscul Crăşani, Consideraţiuni asupratezaurului de la Vâlci-Trân de lângă Plevna,Vasile Pârvan ş.a. Director al Muzeului Naţionalde Antichităţi din Bucureşti. Membrucorespondent al Academiei Române (1928),membru al Institutului Arheologic Germanşi al Societăţii Anticarilor din Londra.Andriţoiu, Alexandru(8.10.1929, Vaşcău, jud. Bihor –3.10.1996, Bucureşti)Poet. S-a înscris la Facultatea de Filologiedin Cluj, pe care a părăsit-o pentru ase înscrie la Şcoala de Literatură MihaiEminescu din Bucureşti, absolvită în primapromoţie (1951). Curs despre Balzacsusținut de Petru Dumitriu. A fost redactorla diverse publicaţii (Contemporanul, Luceafărul,Gazeta literară). Multă vreme a condus23ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 23 31.10.2011 17:22:18

AndronatiAlexandru Andriţoiu Nicolae Andronati Coca Andronescu Ecaterina Andronescu24revista Familia din Oradea (1965–1989).A debutat cu volumul În Ţara Moţilor se faceziuă, 1953, Premiul de Stat. Alte volume:Porţile de aur, 1958; Elixirul tinereţii, 1964;Simetrii, 1970, Premiul CCES; Aur, 1974;Două flori, două surori, 1988. A elaborat antologiide poezie, singur sau în colaborarecu alţi autori: Antologie de poezie canadiană delimbă franceză, 1976; Antologie de poezie vietnamezăclasică şi contemporană, 1980; Antologiede poezie chineză modernă, 1990. A tradus dinmaghiară, greacă, rusă.Andronati, Nicolae(7.11.1938, Caragaş, Transnistria)Specialist în informatică şi tehnică de calcul.A studiat la Institutul Politehnic dinLvov (1958) şi la Institutul de Radiotehnică,Electrotehnică şi Automatică din Moscova(1969). Profesor la Universitatea Tehnică aMoldovei (1972–1992), director al Centruluide Cercetări Ştiinţifice DELSY (1978–1992).Cercetări legate de hardware, modelarecomputerizată. Autor a peste o sută delucrări de specialitate şi a 14 brevete de invenţie.Lucrări: Аналоговые вычислительныемашины и возможности их примененияв аэрогеодезии în „Электроэнергетика иавтоматика”, 1974; Некоторые направленияАСУ технологическими процессами în„Автоматизированные системы и передачаинформации”: Материалы семинара покибернетике, 1975; Perioada de tranziţie şitehnologiile informaţionale, 1996. În prezent preşedinteal Societăţii de Informatică şi Tehnicăde Calcul din Republica Moldova, membrual Comitetului Executiv al European UniversitiesInformation Systems Organization.Membru al Academiei de Științe a Moldovei.Decorat cu Ordinul Drapelul Roşu de Muncă.Andronescu, Coca(3.07.1932, Pătârlagele, jud. Buzău –5.08.1988, Bucureşti)Actriţă. A absolvit Institutul de Teatrudin Cluj, 1953. În anii 1970 joacă într-unminiserial TV de mare succes la public şi lacritică, difuzat de Televiziunea Română, încare interpretează în duet cu Octavian Cotescumemorabilul cuplu de personaje Tanţaşi Costel din Lehliu Gară. A mai interpretatroluri în filmele: Bădăranii, 1960; Dragoste lazero grade, 1964; Expresul de Buftea, 1978; Alo,aterizează străbunica, 1981; Cuibul de viespi,1987, după piesa Gaițele de Kirițescu; Moarteaunui artist, 1989, după piesa cu acelașititlu de Horia Lovinescu. Ca actriţă de teatrua interpretat pentru Teatrul de Televiziuneroluri în: Cuibul coţofenelor, Gaiţele, Hangiţalui Goldoni, Hanul Ancuţei, Visul unei nopţi deiarnă ş.a.Andronescu, Ecaterina(7.04.1948, Malovăţ, jud. Mehedinţi)Chimistă. A absolvit Facultatea de Chimieindustrială la Institutul Politehnic din Bucureşti.Specializare la Lyon, Londra, Sevilla.Profesor şi decan la Facultatea de ChimieIndustrială, rector al Universităţii Politehnicedin Bucureşti. Membru al PSD, membrual Consiliului Naţional al PSD, ministru alEducaţiei (2000–2003, 2008–2009). Membrufondator al Societăţii Române a Ceramiştilor,membru al Societăţii de InginerieChimică, membru al Academiei Oamenilorde Ştiinţă. Distinsă cu Ordinul Steaua Românieiîn rang de Cavaler (2002).Andronescu, Plautius(10.12.1893, Zürich, Elveţia –4.11.1975, Timişoara)Inginer (specializare: tehnica tensiunilorînal te). Familie originară din Bârlad. A absolvitliceul Matei Basarab la Bucureşti, astudiat la Şcoala Politehnică Federală dinZürich, remarcat fiind de profesorii AurelStodola şi Karl Kuhlmann, o somitate mondialăîn domeniul electotehnicii teoretice, alcărui asistent a fost. Acolo şi-a susţinut tezade doctorat cu o remarcabilă lucrare privindmaşinile asincrone cu rotor în colivie, publicatăulterior în prestigioasa revistă ArchivENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 24 31.10.2011 17:22:18

AnestiadePlautius Andronescu Vladimir Andrunachievici Vasile Anestiadefür Elektrotehnik. Vine în ţară în 1925, invitatde profesorul Dimitrie Leonida, şi este unuldintre fondatorii Politehnicii din Timişoara(Catedra de bazele electrotehnicii), al căreirector fondator a fost matematicianul TraianLalescu. A fost profesorul academicianuluiRemus Răduleţ. A contribuit la dezvoltareaindustriei electrotehnice româneşti (a înfiinţatprima fabrică de maşini electrice din Cluj,1925), a făcut parte din Comisia de electrificarea Căilor Ferate Române. După al DoileaRăzboi Mondial a fost internat în lagărul dela Caracal, unde a stat sub un an, după carea revenit la catedră. A publicat numeroaselucrări de specialitate în România, Europaşi America. Cea mai cunoscută lucrare a saeste Bazele electrotehnicii, 2 vol., după care sestudiază şi astăzi.Andru, Gherasim(4.03.1890, Bihor – 26.03.1957, Sutjeska,fosta Sărcie Română, Banatul Sârbesc)Cărturar şi preot. Protopop al Bisericii OrtodoxeRomâne din Torontal. A colaborat cubiblioteca I.G. Bibicescu din Turnu Severinşi a înfiinţat biblioteci săteşti şi bisericeştiîn satele din Torantal: Sărcia, Toracu’ Mic,Toracu’ Mare, Chisoroş, Ecica, Iancaid. Împreunăcu învăţătoarea Livia Brenici a pregătitmanuscrisul Monografia satului SărciaRomână, străveche vatră românească atestatădocumentar în zeciuielile papale din anul1338. Era abonat la revista Convorbiri literareşi ziarul Nădejdea.Andrunachievici, Vladimir(3.04.1917, Sankt Petersburg, Rusia –22.07.1997, Chişinău)Matematician. Evreu ca etnie. A absolvitUniversitatea din Iaşi ca elev al lui Gr. Moisil,Al. Myller, Vera Myller-Lebedev, Dim.Pompeiu. Specializare la UniversitateaLomonosov din Moscova. Elev al lui OttoSchmidt (astronom) şi A.G. Kurosh. Algebrist.După activitatea la Universitateadin Chişinău (1947–1953) a fost chematla Universitatea din Moscova, la Catedrade algebră. A revenit la Chişinău odată cufondarea filialei moldoveneşti a Academieide Ştiinţe a URSS, împreună cu Volghin şiBaranov. Director fondator al Institutuluide Matematică al Academiei de Ştiinţe şi alCentrului de Calcul al Institutului de Fizicăşi Matematică. Atunci când matematicieniiV. S. Makarov şi Nicolae Jităraşu au fost dațiafară din institut, primul pentru apolitism,iar al doilea pentru că era român după acte(născut în nordul Bucovinei), i-a angajat laInstitutul de Matematică. Ca fondator alşcolii matematice din Moldova, şi-a ajutatelevii (Vladimir Arnăutov, Iuri Reabuhin,Mihail Ursul) să se specializeze la marileuniversităţi ale URSS ori din lume. Lucrări:Радикалы, алгебра и структурная теория(Radicali, algebră și teorie structurală), 1973,în colaborare. Membru şi vicepreşedinte alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Anestiade, Vasile(4.05.1928, Sărătenii Vechi, com. Teleneşti,jud. Orhei, Basarabia)Medic. A absolvit liceul la Iaşi şi Medicinala Chişinău. Specializare la Londra, 1978.Doctorat în Medicină la Chişinău. Profesorla Universitatea de Stat de Medicină, în specialitateamorfopatologie, şi rector (1963–1986). Director al Centrului de patologie alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei (din 1993).Fondator al Laboratorului de Patologie alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei (1986–1991)şi al Societăţii de Cardiologie din Moldova.Autor a 10 monografii şi peste 400 de lucrăripublicate la Paris, Moscova, Tokio, Berlin,Washington, Bucureşti, Sankt-Petersburg,Kiev etc. Lucrări: Атеросклероз артерий,1967; Atherosclerosis and Immunoinflammation,Berlin, 1997; Morfopatologie generală: compendiu-atlas,1997; Functional angiomorphology immunoinflammationphenomenon, 1999. Membrutitular al Academiei de Științe a RepubliciiMoldova (1972).25ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 25 31.10.2011 17:22:19

26Anestin, Ion Valentin(24.12.1900, Craiova – 6.12.1963, Bucureşti)Pictor, grafician, scriitor. Victor A. i-a fostunchi. A scris Schiţă pentru istoria teatruluiromânesc, 1938; Scrieri despre teatru, postum,1989. A colaborat la Cuvântul liber (1933–1935) şi (mai ales) la Vremea (1931–1943).A lăsat, în tuşe expresioniste, portretele luiN. Iorga, Gh. Tattarescu, Titulescu, Mussolini.Anestin, Victor(30.09.1875, Bacău – 5.11.1918, Bucureşti)Gazetar şi scriitor. În 1907 a propus înfiinţareaSocietăţii Astronomilor Români(a fost a XXIX-a din lume), care a apărutîn anul următor, primind numele astronomuluifrancez Camille Flammarion. De asemenea,a propus înfiinţarea ObservatoruluiAstronomic Popular. A condus numeroasepublicaţii de popularizare a ştiinţei: Almanahulziarului Universul; Anuarul general al preseiromâne (editor, 1907) Anuarul ziarului Patria(Craiova, 1906; 1911–1916), Apărarea naţională(redactor iunie 1900 – februarie 1903),Bibliografia română (director, Alcalay & Co,1914–1916), Calendarul maritim (1909–1915), Calendarul „Minervei“ (1899–1916),Calendarul Muncii (1907–1916), Foaia populară(ianuarie 1898 – iunie 1903), Minerva(redactor, 1908–1916); Orion (1907–1912, aXIII-a revistă de popularizare a ştiinţei dinlume); Ştiinţa tuturor (director, 1918), Tribunafamiliei (1898–1905), Vremea (1903–1904,secretar de redacţie). A tradus şi a prelucratnumeroase lucrări de popularizare a ştiinţelor.Considerat primul autor de SF înRomânia: În anul 4000 sau o călătorie la Venus,1899; Căpitanul Scott la Polul Nord, 1915;Cum să înveţi stelele, f.a.; Viaţa anecdotică aînvăţaţilor noştri.Angelescu, Aurel(15.04.1886, Ploieşti – 6.04.1938, Bucureşti)Matematician, specialist în algebră şi teorianumerelor. La liceu l-a avut profesor peNiculae Abramescu. A studiat la Paris cuPaul Appell. Profesor la universităţile dinCluj (la propunerea lui Gheorghe Ţiţeica)şi Bucureşti. Unul dintre fondatorii revisteiMathematica. Lucrări: Secţiuni de calcul diferenţial,1927.Angelescu, Constantin(12/25.06.1869, Craiova –14.09.1948, Sighet)Politician liberal, medic. După liceul laCraiova, a început Facultatea de Medicinăla Bucureşti şi a terminat-o la Paris, undeAnestinConstantin AngelescuEugen I. Angelescuşi-a luat şi doctoratul în Medicină. A fostprofesor universitar şi director al Clinicii dechirurgie. A fost de mai multe ori ministrual Instrucţiunii (1918–1919, 1922–1926,1927–1928, 1933–1937) şi prim-ministru(1933–1934), consilier regal (1938–1940).Ambasador al României la Washington în1918. A impus „modelul Angelescu“ al clădirilorşcolare. Ca politican a militat pentruintegritatea teritorială a statului român.Arestat în 1945, a murit la închisoare. Astăziun spital din Bucureşti şi un liceu îi poartănumele. Membru de onoare al AcademieiRomâne din 1934, a fost radiat (1948) șirepus în drepturi în 1990.Angelescu, Eugen I.(4.01.1896, Râmnicu Vâlcea –19.02.1968, Bucureşti)Chimist. A absolvit Facultatea de Ştiinţe laBucureşti şi şi-a luat doctoratul la Roma.A fost cel care a organizat, în 1948, învăţământulsuperior de specialitate. A întemeiatCatedra de chimie organică a Facultăţii deChimie Industrială, desprinsă din Facultateade Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti.A contribuit la studierea chimiei coloizilororganici cu aplicaţie la chimia alimentară.A elaborat o metodă pentru determinareanoii constante a uleiurilor vegetale(„punctul de furfor“). Lucrări: Fizico-chimiamembranelor (1933), Introducere în chimia fizică(1940), Probleme teoretice de chimie organică,1969, postum). Membru al Academiei Române(1939).Angelescu, Ion N.(5.01.1884, Tecuci – 1930, Bucureşti)Economist şi om politic. A absolvit AcademiaComercială la Bucureşti. Doctor înŞtiinţe Economice la München. Profesor laASE (Facultatea de Finanţe şi Credit), specialistîn teorie economică. Rector al ASE(1924–1929), a avut o activitate definitoriepentru construirea actualului local. Lucrări:Le mouvement coopératif en Roumanie, 1914;ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 26 31.10.2011 17:22:19

AnghelescuDimitrie Anghel Gheorghe D. Anghel Paul Anghel Marcel AnghelescuL’ évolution du commerce extérieur de la Roumanie,1914. Membru al Academiei Române.Clădirea ASE din Piaţa Romană, edificatăîn timpul rectoratului său, îi poartă numeledin 2008.Anghel, Dimitrie(16.07.1872, Corneşti, jud. Iaşi –13.11.1914, Iaşi)Poet. A scris mai ales versuri simboliste despreflori şi natură: În grădină, 1805; Fantazii,1909 şi lucrări dramatice: Legenda funigeilor,1907; Cometa, 1908. Împreună cu Şt.O. Iosif,ambii folosind un pseudonim comun,A. Mirea, a publicat versuri umoristice:Caleidoscopul lui A. Mirea, 1900, 1908.Anghel, Gheorghe D.(22.08.1904, Turnu Severin –7.04.1966, Bucureşti)Sculptor, elev al lui Paciurea. A studiat laParis (1924–1937) cu Antoine Injalbert, fiindimpresionat de Rodin, Bourdelle, Maillol.Printre lucrările sale figurează bustul luiGeorge Enescu de la Ateneu, bustul în bronzal lui Mihai Eminescu şi bustul lui TheodorPallady. Lucrările sale figurează în muzeeledin Bucureşti şi Sinaia şi în numeroase colecţiidin ţară şi străinătate.Anghel, Paul(8.08.1931, Răcătău, jud. Bacău –19.05.1995, Bucureşti)Scriitor. A absolvit Şcoala de LiteraturăMihai Eminescu şi a fost redactor la diversereviste (Contemporanul, Tribuna României).Legat în special de grupul din jurul revisteiLuceafărul. A debutat în 1961 cu volumul deproză Şapte inşi într-o căruţă. Povestire dintr-otoamnă foarte bogată. A publicat reportaje:Victoria de la Oltina, 1961; Arpegii pe Siret,Premiul Uniunii Scriitorilor, 1964. A publicatşi drame istorice: Săptămâna patimilor,1968; Mihai Viteazul, Premiul Uniunii Scriitorilor,1969; Teatru, Premiul Academiei,1972, scenarii de film şi ciclul de romaneZăpezile de-acum un veac, 1977–1988, zecevolume: I Ieşirea din iarnă, 1981; II Fluviile,1980; III Te Deum la Griviţa, 1978; IV Noroaiele,1982; V Scrisoare de la Rahova, 1977;VI Noaptea otomană, 1979; VII Zăpezile, 1984;VIII Cutremurul, 1986; IX Întoarcerea morţilor,1987; X Ieşirea la mare, 1988. Un punct devedere despre revoluţia din 1989 în volumulRecitind o ţară, 1992.Anghelescu, Marcel(3.11.1909, Craiova – 22.02.1977, Bucureşti)Actor. A absolvit Conservatorul de ArtăDramatică la Chişinău, în 1933, a începutsă joace teatru din 1937 şi film din 1942.Mare actor al Teatrului Naţional din Bucureşti,a interpretat aproape toate rolurile dinpiesele şi schiţele lui I.L. Caragiale, dar şinumeroase alte roluri din teatrul clasic, atâtîn comedie, cât şi în dramă (Shakespeare,Gogol, Molière, Goldoni). Filmografia saeste impresionantă pentru istoria filmuluiromânesc: Escadrila albă, 1944; Răsună valea,1949; Lanţul slăbiciunilor, 1952; O scrisoarepierdută, 1953; Ciulinii Bărăganului, 1957;Pasărea furtunii, 1957; Telegrame, 1959; Bădăranii,1960; Steaua fără nume, 1965; DimitireCantemir, 1973; Tufă de Veneţia, 1977. Roluriîn teatru: Take, Ianke şi Cadâr, Steaua fărănume, Revizorul, Omul cu mârţoaga, O noaptefurtunoasă, Nevestele vesele din Windsor, Istoriaieroglifică, D-ale carnavalului ş.a. Artist alPoporului.Anghelescu, Mirceanume la naştere Ştefan Mircea(12.03.1941, Bucureşti)Istoric literar. A absolvit Facultatea de Literea Universităţii din Bucureşti, secţia arabă-română.A fost cercetător şi director adjunct alInstitutului de Teorie Literară G. Călinescu,vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale Româneşi director al editurii acesteia, secretargeneral al Asociaţiei de Studii Orientale dinRomânia. Profesor de limba şi literaturaromână la Sorbona VI (1999). Profesor la27ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 27 31.10.2011 17:22:19

AngheluţăMircea Anghelescu Theodor Angheluţă Antim Ivireanul28Universitatea din Bucureşti. A publicat Preromantismulromânesc, 1971; Literatura românăşi Orientul, 1975; Scriitori şi curente, 1982; Lecturaoperei, Premiul Academiei, 1986; Călătoriromâni în Africa, Premiul Uniunii Scriitorilor,1983; Textul şi realitatea, 1988; Clasicii noştri,1996; Cămaşa lui Nessus, 2000; Literatură şibiografie, 2005 ş.a.Angheluţă, Theodor(28.04.1882, Adam, jud. Tutova –30.05.1964, Bucureşti)Matematician (algebrist). A studiat matematicala Sorbona, Paris, cu E. Picard.A lucrat la Universitatea din Bucureşti,unde a obţinut doctoratul cu teza „O clasăgenerală de polinoame trigonometrice şiaproximarea cu care ele reprezintă o funcţiecontinuă“, apoi la cea din Cluj. Profesor dealgebră la Universitatea din Cluj, apoi la Politehnicadin Cluj. Are contribuţii de seamăîn domeniul teoriei funcţiilor, al ecuaţiilordiferenţiale şi integrale, al ecuaţiilor funcţionaleşi algebrice. Un tip de ecuaţii funcţionaleîi poartă numele: ecuaţii funcţionaleAngheluţă. Lucrări: Exerciţii şi probleme deanaliză. Teoria funcţiilor şi mecanică raţională,2 vol., 1937; Sur une limite des modules deszéros des polynomes, 1939; Ecuaţia funcţionalăa logaritmilor, 1964. Membru de onoare alAcademiei Române (1948).Ante, Livia(8.02.1955, Ploieşti)Pictor şi scenograf. După ce a terminat Liceulde Artă la Bucureşti, a absolvit ŞcoalaSuperioară de Arte Aplicate Duperre şiŞcoala Naţională de Arte Aplicate la Paris.S-a stabilit în 1976 la Stockholm şi a obţinutcetăţenia suedeză. Revine la Paris în 1983.A realizat decoruri pentru Televiziunea Suedezăşi Opera Regală din Stockholm, pentruCasa de Cultură din Nanterre şi primăriaParisului.Antim Ivireanul prenume la naştere Andrei(numele real nu se cunoaşte, 1660, Georgia –27.09.1716, Bulgaria)Cărturar. Georgian ca origine (Iviria eranumele vechi al Georgiei), a fost luat robde copil la Constantinopol, unde a învăţatturca, greaca (veche şi modernă), araba.A fost cerut de Constantin Brâncoveanu catipograf. A stat la Bucureşti (1688–1690),unde a scos prima tipăritură: Învăţăturile luiVasile Macedoneanul către fiul său Leon, 1691,apoi Evangheliarul greco-român, 1693; Psaltirea,1694; Mărturisirea ortodoxă a lui PetruMovilă, 1699; Ceaslovul greco-arab, 1702.A înfiinţat o tipografie la Snagov, 1694, undea scos 14 cărţi: 7 în greceşte, 4 în româneşte(prima fiind o Psaltire), una în slavonă, 2 bilingve(greacă şi română; greacă şi arabă).Apoi a deschis încă o tipografie la RâmnicuVâlcea (1705). A fost mitropolit al ŢăriiRomâneşti (1708). Caterisit datorită domnuluifanariot Nicolae Mavrocordat, pentruapărarea standardelor româneşti ale ortodoxiei,a fost condamnat la surghiun şi ucis pedrumul spre Constantinopol. După 1990 afost declarat de Biserica Ortodoxă RomânăSfânt Ierarh Martir (data de 27 septembrie).A făcut xilogravură, miniaturi: Evangheliile,ediţia 1693 şi 1697, pictură murală la mănăstireaAntim din Bucureşti (al cărei ctitora fost), caligrafie. A tradus scrieri de cult şididactico-morale. A lăsat în manuscris douălucrări notabile: Chipurile Vechiului şi NouluiTestament, adică obrazele oamenilor celor vestiţice se află în Sfânta Scriptură, în Biblie şi înEvanghelie şi Adunare pe scurt a istoriilor celor ces-au făcut pe vremea lor..., cu 22 de foi de text,la care se adaugă 503 portrete în medalion,3 schiţe şi 8 desene, tot în medalion, cu personajedin Vechiul Testament, Târgovişte,1709, ms. originalul la Kiev; Didahiile, cu 28de predici la diferite sărbători şi 7 cuvântăriocazionale. Avea o frumoasă cultură teologicăşi profană: citate din Biblie, literaturapatristică, filosofii antici. În multe din elefăcea o critică vehementă a moravurilorENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 28 31.10.2011 17:22:19

vremii. Didahiile îl aşază în rândul celor maide seamă predicatori creştini.Antipa, Grigorenume la naştere Grigore Leon(27.11/10.12.1867, Botoşani –9.03.1944, Bucureşti)Biolog, întemeietor al şcolii româneşti dehidrobiologie, ihtiologie şi oceanografie.Frate cu naturalistul Nicolae Leon. A urmatliceul la Iaşi şi a făcut studii universitare laJena, Germania, cu celebrul naturalist ErnstHaeckel. S-a perfecţionat în Franţa şi Italia,unde a descoperit o nouă specie de meduze,Capria Sturdzii, după numele lui Dim. Sturdza,cel care-i acordase bursa. S-a ocupatîn mod deosebit de fauna Mării Negre şi aDunării, formându-şi colecţiile care vor stala baza viitorului muzeu de istorie naturală.Este primul specialist român care s-a ocupatîn mod deosebit de sturioni. A elaborato Lege a pescuitului, printre primele dinEuropa, care va fi model pentru multe ţări.Este cel care a folosit pentru prima oară înmuzeografie dioramele. A avut contribuţiiştiinţifice notabile, elaborând o concepţiebiologică modernă, cu elemente interdisciplinare(biosociologie, ecologie, bioeconomie).S-a dedicat studiului Mării Negreşi al Dunării şi în acest sens a participat în1893 la o expediţie de 9 luni în jurul MăriiNegre. A obţinut rezultate semnificative îndomeniul biologiei acvatice, fiind consideratun precursor în domeniul hidrobiologiei. Deasemenea, a pus bazele şcolii româneşti deihtiologie şi ecologie. Datorită numeroaselorsale cercetări, a descoperit o serie de speciinoi, printre care şi peşti din fauna Mării Negre.A publicat o lucrare despre clupide, şprotşi sturionii din Marea Neagră. A contribuit laînfiinţarea unei staţiuni de hidrobiologie laTulcea şi a unui institut de bio-oceanografiela Constanţa. Este considerat unul dintreprimii ecologi ai Europei, numărându-seprintre puţinii care au sesizat importanţamediului în viaţa oricărei fiinţe. Mai multdecat atât, a pus bazele unei ştiinţe interdisciplinare:bioeconomia. Acesta este primulpas în mişcarea ce a revoluţionat politicaresurselor naturale, atât la nivel european,cât şi planetar. A fost director fondator alMuzeului de Istorie Naturală din Bucureşti(1892–1944). A publicat peste o sută de lucrăride specialitate, dintre care menţionăm:Fauna ihtiologică a României (1909), Pescăriaşi pescuitul în România (1916), Marea Neagră(1940), Principes et moyens pour la réorganisationdes musées d’histoire naturelle (1934). Membrual Academiei Române (1910). Membru almai multor academii europene.AntonGrigore AntipaConstantin AntociAntoci, Constantin(28.02.1949, Mihailovca, rn. Cimişlia, RSSM)General-locotenent de poliţie. A absolvitŞcoala medie de miliţie de la Chişinău a MinisteruluiAfacerilor Interne al URSS (1970–1972) şi Şcoala Superioară de Miliţie de laLeningrad (1973–1977). A lucrat în cadrulMinisterului Afacerilor Interne al RepubliciiMoldova la Bălţi şi Comrat. Ministru deInterne al Republicii Moldova (1992–1997),director general al Departamentului de protecţiecivilă şi situaţii excepţionale, directoradjunct al Centrului registrelor de stat alÎntreprinderii de Stat pentru Registru a MinisteruluiDezvoltării Informaţionale.Antochi, Iosif(23.08.1914, Pătrăuţi, jud. Suceava –30.09.1997, Bonn)Pedagog. A studiat Literele la Universitateadin Cernăuţi şi Dreptul la Bucureşti,continuând cu doctoratul la Heidelberg,cu teza „Idealul educaţional în pedagogiaromânească“. A lucrat la Catedra depedagogie a Institutului Agronomic dinBucureşti, apoi a fost profesor de pedagogiegenerală la Institutul de Învăţământ Superiordin Piteşti. Profesor invitat la Bonn,Universitatea Renană, 1974, dată de la carerămâne în Germania. Lucrări: Istoria gândiriipedagogice universale, 1959; Istoria pedagogiei,1961. A tradus din Tagore, J. J. Rousseau,Pestalozzi, Comenius. Membru al AsociaţieiMondiale de Ştiinţa Educaţiei, membru deonoare al Academiei Române (1993).Anton, Ioan M.(18.07.1924, Vintere, com. Holod, jud. Bihor)Inginer. A absolvit Politehnica la Timişoaraşi tot acolo şi-a luat doctoratul (1961). A fostprofesor la Institutul Politehnic din Timişoara(maşini hidraulice) şi rector (1971–1981).A elaborat metode noi de optimizare adezvoltării şi funcţionării maşinilor hidraulice.Lucrări: Studiul teoretic şi experimental alfenomenului de cavitaţie la pompele centrifugale,29ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 29 31.10.2011 17:22:20

30Premiul Academiei (1961), Turbine hidraulice(1979), Cavitaţia (1984–1985), Hidrodinamicaturbinelor şi pompelor bulb şi a turbinelor-pompebulb, în colaborare (1988), The Scale Effectand Coefficient V of Hydraulic Losses for Francisand Kaplan Turbines (1995). A primit OrdinulMeritul Ştiinţific clasa I (1976) şi este laureatal Premiului de Stat (1953). Membrual Academiei Române (1974), membru alAcademiei Europene de Ştiinţe şi Arte dinSalzburg (1997), membru al Academiei deŞtiinţe din New York (1997).Anton, Ion(3.12.1950, Ghelăuza, rn. Străşeni,Republica Moldova)Scriitor. A absolvit Facultatea de Litere aUniversităţii din Chişinău. Şef de secţie lasăptămânalul Literatura şi Arta. Redactorşefla revista pentru copii şi tineret Floriledalbe. Lucrări: Vamă pentru speranţă (1983);Dincolo de formule (1984); Bună dimineaţa,ziuă! (1985); Viitorul ca moştenire (1992);Garderoba veselă (1988); Rondelurile călătorului(1997); Zodia Zimbrului (1991); Mâine va fiieri (2002); Cuibul soarelui (2003); Necuprinsulpunctului (2005). Distins cu Medalia MeritulCivic. Membru al Uniunii Scriitorilor dinMoldova şi din România, membru al UniuniiJurnaliştilor din Moldova.Antonescu, (Victor) Ion(2.06.1882, Piteşti – 1.06.1946, Jilava)Mareşal şi om politic român, şef al guvernuluiîntre anii 1940–1944. A absolvit Şcoalade Ofiţeri de Cavalerie în 1904 ca şef depromoţie şi a fost repartizat la Regimentul 1Roşiori. A absolvit Şcoala Superioară deRăzboi în 1913. În timpul celui de-al DoileaRăzboi Balcanic a îndeplinit funcţia de şefal Biroului Operaţii al Diviziei 1 Cavalerie.Intrarea României în Primul Război Mondiall-a găsit la Biroul de Operaţii al Armateide Nord, comandată de generalul de corpde armată Constantin Prezan, el fiind şefulBiroului de operaţiuni. După război (fusesepromovat din nou în 1920) a făcut parte dindelegaţia română ce a participat la Tratativelede pace de la Paris, precum şi din cea carea negociat alianţa cu Polonia. Între 1 augustşi 31 decembrie 1923 a îndeplinit funcţiade ataşat militar la Paris, iar apoi la Londra,între 1 ianuarie 1924 şi 14 iulie 1926. Întorsîn ţară, a primit comanda Regimentului 9Roşiori Principesa Elena de la Giurgiu, iar în1927 a preluat conducerea Şcolii Superioarede Război. A fost apoi numit comandant alŞcolii Speciale de Infanterie şi Cavalerie dela Sibiu. A fost promovat general de diviziepe 25 decembrie 1937 şi trei zile mai târziu afost numit ministru al Apărării. Însă din nouAntonIon AntonIon Antonescua intrat în conflict cu regele şi camarila saşi a fost nevoit să demisioneze pe 30 martie1938. În urma cedărilor teritoriale din varaanului 1940, Carol al II-lea se găsea într-osituaţie dificilă. Pe 5 septembrie, regele l-anumit preşedinte al Consiliului de Miniştri şii-a conferit puteri depline pentru conducereastatului. În ziua următoare Carol a abdicat înfavoarea fiului său Mihai I şi a părăsit ţara.Generalul a format un guvern cu Garda deFier, România devenind „stat naţional legionar“.Coabitarea dintre el şi Garda de Fier s-adovedit a fi însă numai de scurtă durată. Bazându-sepe sprijinul armatei şi pe aprobareatacită a lui Hitler, a profitat de rebeliunealegionară dintre 21–23 ianuarie 1941 şi i-aînlăturat de la putere, lichidând mişcarea.Decizia de invazie a Uniunii Sovietice afost luată de generalul Ion Antonescu fărăa consulta pe cineva. S-a angajat în războiulîmpotriva URSS alături de Germania nazistăpentru recuperarea Basarabiei şi a norduluiBucovinei. Răsturnat de la putere şi arestat la23 august 1944, a fost judecat de un tribunalcondus de sovietici şi a primit şase pedepsecu moartea pentru crime de război.Antonescu, Mihai(1904, Nucet, jud. Dâmboviţa – 1.06.1946, Jilava)Politician şi jurist, profesor al Universităţiidin Bucureşti, lider liberal. A fost ministrude Externe, ministru de Interne (măsuriantievreieşti de deportare în Transnistria) şivicepreşedinte al Consiliului de Miniştri înanii regimului lui Ion Antonescu. La 23 august1944 a fost arestat şi, după un scurtproces, condamnat la moarte de TribunalulPoporului. A fost executat odată cu Ion Antonescuşi alţi colaboratori ai acestuia.Antonescu, Petre(29.06.1873, Râmnicu Sărat –22.04.1965, Bucureşti)Arhitect. A studiat Arhitectura la Paris.A condus Şcoala de Arhitectură din Bucureşti(1931–1938). A edificat primăriaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 30 31.10.2011 17:22:20

ApolodorPetre Antonescu Costache Antoniu Ion S. Antoniucapitalei (1905–1913), Arcul de Triumf(1936), pentru care a folosit marmură deRuşchiţa, hotelul Triumf, Palatul Navigaţiei(1910–1916), Palatul Facultăţii de Drept,blocul Adriatica, palatul Kretzulescu, PalatulAdministrativ din Craiova, casa Paciurea dinBucureşti, casa Menelas Chircu din Rm.Sărat ş.a. Preşedinte al Societăţii Arhitecţilor,membru al Academiei de Arte San Luccadin Roma, membru de onoare al AcademieiRomâne (1936).Antonescu, Teohari(1.09.1866, Bucureşti – 11.01.1910, Iaşi)Arheolog şi publicist. Elev al lui Al. I. Odobescula Facultatea de Litere din Bucureşti, astudiat apoi la Paris, Berlin, Heidelberg, Atena,specializându-se în arheologie. Printreprimii specialişti români în epigrafie greacăşi latină. Membru al Societăţii Junimea şial Comitetului de redacţie al Convorbirilorliterare. A publicat eseuri aflate la limitadintre arheologie şi literatură: Lumi uitate,1901. Chiar studiile de specialitate poartăamprenta căutării „sufletului neamului“,a identităţii spiritului românesc, venit dintrecutul imemorial: Cultul cabirilor în Dacia,1889; Dacia, patria primitivă a popoarelor ariene,1897. Nutreşte convingerea că momentulformării popoarelor este şi cel mai favorabildefinirii identităţii, specificului lor: FilozofiaUpanişadelor, Budismul şi Nirvana ş.a. Dacăprin aceste preocupări le continuă pe alelui Eminescu, prin chestiunile de mitologieşi comparatism lingvistic îi anunţă pe VasilePârvan, Mircea Eliade. A lăsat şi un Jurnal(1893–1908).AntonieV. Plămădeală, AntonieAntoniu, Costache(25.02.1900, Ţigănaşi, jud. Iaşi –16.06.1979, Bucureşti)Actor. Profesor şi rector al IATC, Bucureşti.A lucrat îndeosebi pentru teatrul radiofonic,ca actor, dar şi ca regizor: Revizorul de Gogol,Nevestele vesele din Windsor de Shakespeare,Hanul Ancuţei după Mihail Sadoveanu.A lăsat o filmografie impresionantă: O noaptede pomină, 1939; O scrisoare pierdută, 1953;Nufărul roşu, 1955; Pasărea furtunii, 1957;Telegrame, 1959; Darclée, 1960; Străinul, 1963;Pădurea spânzuraţilor, 1964 şi Neamul Şoimăreştilor,1965. Artist al Poporului din RSR.Antoniu, Ion S.(27.08.1905, Roman – 10.03.1987, Bucureşti)Inginer energetician. A urmat Şcoala Politehnicădin Bucureşti, Secţia electrotehnică,apoi Şcoala Superioară de Electricitatedin Paris. Doctor docent în ştiinţe (1967).A lucrat la Societatea Generală de Gaz şiElectricitate din Bucureşti, apoi la Fabricade Maşini Electrice Dinamo şi s-a ocupatde funcţionarea aparatelor de măsură aelectricităţii în regim deformant (Etudes dufonctionnement des appareils de mésure dans unrégime déformant, 1948). Profesor la InstitutulPolitehnic din Bucureşti, preşedinteal Comisiei de Magnetohidrodinamică şidelegatul ei la Agenţia Internaţională pentruEnergie Nucleară, Viena (până în 1979). Înîntreaga sa carieră a rezolvat probleme fundamentaleale domeniului, legate de funcţionareaanormală a maşinilor electrice şi aaparatelor de măsură. A construit mai multecentrale electrice în Româna. Lucrări: Introducereîn aplicarea calculului matricial la studiulcircuitelor electrice, 1953; Chestiuni speciale deelectrotehnică, 1956; Calcul matricial şi tensorialîn electrotehnică, 1962. Membru corespondental Academiei Române (1963) şi decorat cuOrdinul Muncii clasa a III-a în acelaşi an,Ordinul Steaua Republicii clasa a IV-a, 1974.Apolodor din Damasc sau Apollodoros(a doua jumătate a sec. I d.H., Damasc, Siria –125 d.H., Roma)Constructor grec al podului de peste Dunărepentru legiunile romane (101–103 d.H.),lung de 1 135 m, lat de 15 m, înalt de 19 m,31ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 31 31.10.2011 17:22:20

32din bârne de stejar îmbinate fără cuie, avândla capete castrele Drobeta şi Pontes, şi al unormaşini de luptă (catapulte etc.). De asemeneaa construit Forul lui Traian (107–114 d.H.)şi Columna lui Traian (dedicată războaielorcu dacii), bazilica traiană, termele lui Traian,fiind principalul constructor de război (înluptele cu dacii şi cu parţii), ca şi al edificiilorepocii traiane din Roma.Apostol, Gheorghe(16.05.1913, com. Tudor Vladimirescu,jud. Galaţi – 21.08.2010 Bucureşti)Politician comunist din perioada GheorgheGheorghiu-Dej. Şi-a început cariera camuncitor la Căile Ferate din Galaţi, undel-a cunoscut pe Gheorghiu-Dej (în 1932).Membru PCR din 1934. Pentru acţiuni încadrul sindicatelor feroviare a făcut închisoarela Doftana, Târgu Jiu, Caracal treiani (1935–1937). A fost de partea lui Dej îneliminarea grupului Pătrăşcanu. Membru alComitetului Central al partidului (1945) şial Biroului Politic Executiv (1948), prietencu Ion Gheorghe Maurer. Vicepreşedinte alConsiliului de Miniştri (1952–1954; 1961–1967), prim-secretar al CC al PMR (1954–1955), preşedinte al Consiliului Central alSindicatelor (1955–1961), preşedinte al UniuniiGenerale a Sindicatelor din România(1967–1969) şi director general al DirecţieiGenerale a Rezervelor de Stat (1969–1975).Neacceptat de Ceauşescu, a fost trimis ambasadoral României în Brazilia şi Argentina(1977–1988), după care a fost sancţionat pelinie de partid pentru folosirea frauduloasă afondurilor de protocol ale Ambasadei. A fostunul dintre semnatarii „Scrisorii celor 6“(alături de Alexandru Bârlădeanu, CorneliuMănescu, Constantin Pârvulescu, GrigoreRăceanu, Silviu Brucan), citită la postulEuropa Liberă (11 martie 1989) şi consideratăastăzi primul mare semn al disidenţeianticeauşiste.Apostol, Pavel nume la naştere Erdös Pàl(1919, Arad – decembrie 1983, Paris)Filosof. Evreu ca etnie, din familia mareluimatematician Erdös Pàl din Ungaria. Comunistdin ilegalitate ca opţiune, marxist ca filosofie.A studiat filosofia la Universitatea dinCluj şi şi-a luat doctoratul cu Lucian Blaga.A făcut închisoare în perioada stalinistă.Specializare la École des Hautes Études,unde a fost coleg cu François Mittérrand şila Berlin la Volkswagen Stiftung. Profesor laUniversitatea din Cluj, şi-a început carieraca asistent al lui D. D. Roşca. Prieten cu MirceaMaliţa, a fost preşedinte al ComitetuluiApostolNaţional de Viitorologie. Contribuţii la cercetareanaturii dialecticii marxiste în linia luiMario Bunge. Lucrări: Funcţiunea de cunoaşterea noţiunii, 1957; Iluzia evadării: încercăricritice asupra filosofiei burgheze contemporane,1958; Cibernetica: cunoaştere, acţiune; contribuţiila metodologia acţiunii-cunoaştere, 1969; E preadevreme sau e prea târziu să proiectăm omul anului2000?, 1969; Mic dicţionar filosofic, 1973;Logica pe înţelesul tuturor, 1974; Calitatea vieţiişi explorarea viitorului, 1975; Viitorul, 1977.A îngrijit publicarea operelor lui AntonioGramsci în România (1969).Apostolescu, Nicolae(4.05.1876, Alexandria – 2.11.1918, Piteşti)Comparatist. Discipol al lui Bogdan PetriceicuHasdeu. A pus bazele comparatismuluiliterar, adus mai târziu la mare perfecţiunede Bazil Munteanu. Teza sa de doctorat,„L’Influence des romantiques français sur lapoésie roumaine“ („Influenţa romanticilorfrancezi asupra poeziei române“), susţinutăla Paris, a apărut cu prefaţa lui Emile Faguet,1909, acelaşi care a condus şi teza de doctorata lui E. Lovinescu. Lucrări importante:L’Ancienne versification roumaine („Vecheaversificaţie românească“), Paris, 1909; Istorialiteraturii române, vol. I, 1913; vol. II, 1916.Apostu, George(20.12.1934, Stănişeşti, jud. Bacău –13.10.1986, Paris)Sculptor. Elev al lui Boris Caragea şi ConstantinBaraschi. Discipol al lui ConstantinBrâncuşi. Stabilit în ultima parte a activităţiisale în Franţa. A fost creatorul unui stiloriginal, îmbinând modernismul abstractcu sugestii din arhaicitatea artei populareromâneşti. Lucrări în bronz, piatră şi lemn,în a căror concepţie se desluşesc ecouri aleartei populare şi volume echilibrate ce tindspre forme abstracte. Figurează cu lucrări laMuzeul de Artă Modernă (Beaubourg) dinParis şi în numeroase colecţii particularedin ţară şi din străinătate (Danemarca, Italia,Anglia, Suedia, Canada). Dintre lucrărilesale menţionăm suita monografică Tată şifiu, ciclul Fluturii, Fetiţa cu păpuşa, Maternitate.Arachelu, Ion(8.09.1948, Chişinău)Actor. Armean ca etnie. A absolvit filialateatrală B. Şciukin de pe lângă Teatrul RepublicanLuceafărul din Chişinău. Actorla teatrele Luceafărul şi Ginta Latină dinChişinău. Plecat la Moscova din 1990.A făcut mai ales roluri de comedie în pieselelui Vasile Alecsandri. Filmografie: Povârnişul,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 32 31.10.2011 17:22:20

ArboreGeorge Apostu Ion Arachelu Constantin Aramă Teoctist Arăpaşu1970; Viforul roşu, 1971; Vara ostaşului Dedov,1971; Crestături spre amintire, 1972; Ultimulhaiduc, 1972; Podurile, 1973; Durata zilei,1974; Bărbaţii încărunţesc de tineri, 1974; Pe urmelefiarei, 1976; O întâmplare la festival, 1976;Casa lui Dionis, 1981; În zorii revoluţiei, 1984;Un autobuz în ploaie, 1986; Am onoarea, 1987;Văleu, văleu, nu turna!, 1991. Distins cu titlulde Maestru în Artă, 1997.Aramă, Constantin(29.09.1919, Iaşi – 24.03.2003, Bucureşti)Inginer, specialist în motoare cu ardereinternă. A absolvit Şcoala Politehnică dinBucureşti, după care a fost inginer la Craiova,Piteşti şi Bucureşti, unde şi-a începutşi cariera didactică, la Institutul Politehnic,Catedra motoare cu ardere internă (1951).Lucrări: Combustibili şi lubrifianţi pentru motoare,1962; Cercetarea în domeniul construcţiilorde maşini, 1972; Economia de combustibili pentruautomobile, 1974; Poluarea aerului de cătremotoarele cu ardere internă. Reducerea poluării şieconomicitate, 1975; Termotehnica, 1976. Membrual Academiei Române (1991), preşedinteal Comisiei de termotehnică a AcademieiRomâne, membru al Institutului de IngineriMecanici din Marea Britanie.Arăpaşu, Teoctistpreume la naştere Teodor(7.02.1915, Tocileni, jud. Botoşani –30.07.2007, Bucureşti)Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Fratela mănăstirile Verona şi Neamţ (din 1929).Elev la Seminarul monahal din mănăstireaCernica (1932–1940). Tuns în monahismla Bistriţa, jud. Neamţ, sub numele Teoctist(1935) şi hirotonisit ierodiacon (1937). În1940 s-a înscris la Facultatea de Teologie dinBucureşti, obţinând licenţa în 1945, când afost transferat la Centrul eparhial Iaşi, fiindhirotonisit ieromonah (1945) şi arhimandrit(1946). Studii la Facultatea de Litere şi Filosofiedin Iaşi (1945–1947). În 1950 ales şihirotonisit episcop-vicar patriarhal, cu titlulBotoşăneanul. În această calitate a fost rectoral Institutului Teologic Universitar dinBucureşti (1950–1954) şi a condus diferitesectoare din cadrul Administraţiei Patriarhale.În 1973 a devenit arhiepiscop al Craioveişi mitropolit al Olteniei, iar în 1977 arhiepiscopal Iaşilor şi mitropolit al Moldoveişi Sucevei (din 1980 până în 1982, locţiitorde mitroplit al Ardealului). După moarteapatriarhului Iustin Moisescu (1986) a devenitmitropolit al Ungrovlahiei şi patriarhal Bisericii Ortodoxe Române. În cei 45 deani de activitate ca ierarh s-a preocupat nunumai de probleme administrative şi economice,ci şi de restaurarea unor monumentede artă bisericească din cele patru eparhii pecare le-a condus (îndeosebi Putna, Bistriţa,Slatina, Râşca, Gorovei, Vorona, MitropoliaVeche, Bărboi, toate în Arhiepiscopia Iaşilor)şi de organizarea unor muzee bisericeşti,a ctitorit o biserică în localitatea Victoria-Botoşani,a îndrumat revistele MitropoliaOlteniei, Mitropolia Moldovei şi Sucevei şi GlasulBisericii, a încurajat apariţia mai multorlucrări teologice. Reprezentant de seamă alecumenismului românesc, a făcut parte dinmai multe delegaţii sinodale care au vizitatalte Biserici, a condus delegaţii în vizitele depeste hotare şi a găzduit vizita papei IoanPaul al II-lea la Bucureşti. Lucrări: MitropolitulIacob Putneanul, făclier al Ortodoxiei româneşti,al năzuinţelor de unitate naţională şi deafirmare a culturii române, mănăstirea Neamţ,1978. O ediţie lărgită, sub titlul MitropolitulIacob Putneanul, 1719–1778; În slujba Ortodoxieiromâneşti a năzuinţelor de unitate naţionalăşi de afirmare a culturii române, 1978; Studiuintroductiv la Dosoftei–Dumnezeiasca Liturghie,ediţie critică de N.A. Ursu, 1980.Arbore, Ecaterina căsătorită Ralli(1873, Bucureşti – 1937, Moscova)Militant social. Soră a Ninei A., pictoriţă,elevă a lui Matisse, şi fiică a lui Zamfir A.Socialistă ca opţiune politică. A studiatMedicina la Bucureşti. A luptat împotriva33ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 33 31.10.2011 17:22:20

34tuberculozei în rândul muncitorilor şicopiilor. A făcut anchete de teren. Comisarpentru Sănătate al Republicii Sovietice SocialisteUcraina. Revenită în România în 1924,a fost expulzată de autorităţi. Din 1931, comisar(locuia la Moscova) pentru Moldovaal Internaţionalei Comuniste. Partizană a luiTroţki, a sprijinit vizita lui Panait Istrati înURSS. A fost ucisă în cadrul epurărilor eliteiintelectuale de către Stalin, în 1937.Arbore, Grigorenume la naştere Grigore Popescu(11.06.1943, Pietroşiţa, jud. Dâmboviţa)Poet şi publicist. A studiat istoria veche şiarheologia la Cluj şi Bucureşti, apoi istoriaşi teoria artei la Institutul de Arte PlasticeNicolae Grigorescu. Cadru didactic asociatla Institutul N. Grigorescu din Bucureşti(1970–1972). Doctoral Degree in Historyof Art (1973–1975) la Scuola NormaleSuperiore din Pisa. Stabilit în Italia (1987).Din 1991 expert, apoi director tehnic (1995)în Consiliul Naţional al Cercetării al Italiei(CNRI). Beletristică: Exodul, 1967; Cenuşa,1969; Auguralia, 1972; Poeme, 1974; Averse,1976; Stolul de argint, 1979; Retrageri, 1979,antologie; Din toate părţile, 1984. Istoria arteişi culturii: Futurismul, 1976; Cetatea ideală aRenaşterii: studiu asupra morfologiei formelorurbane, 1976; Forma ca viziune: Bernini şi stilisticabarocului, 1984; Arta în timpul monarhiilorabsolute, UTET, Torino, 1997. A coordonatcolecţia monumentală de studii „Pictura înEuropa“, publicată de Electa, Milano, 1994.A coordonat ştiinţific realizarea de mariexpoziţii de artă şi cultură. A planificat şiîngrijit sinteza Cavalerii stepelor, Electa, Milano,1980, dedicată istoriei culturilor anticedin Asia Centrală. Recent a îngrijit volumulDe la Marea Adriatică la Marea Neagră, veneţienişi români: trasee istorice comune, 2003.Consilier personal al preşedintelui României,Ion Iliescu, între 1990–1992, 1992–1996,2000–2004. Cavaler al Ordinului de Merital Republicii Italiene (1982). Cavaler alOrdinului Serviciu Credincios al României(2002).Arbore, Zamfir(1848, Basarabia – 1933, Bucureşti)Militant socialist. Anarhist. Narodnic. Tatăal Ecaterinei A. A fost exilat din Rusia înRomânia la 1877, pentru agitaţie în favoareaindependenţei României şi pentru că trimiteaarme şi muniţie peste Prut, în Moldova.Lucrări: Basarabia în secolul al XIX-lea (1899),Premiul Academiei Române; Dicţionar geografical Basarabiei (1904).ArboreDimitrie ArdeleanIovan Ule ArdeleanArdelean, Dimitrie(18.12.1941, Alibunar, Banatul Sârbesc –23.01.1992, Belgrad)Pictor academic. A absolvit Artele Plastice laBelgrad. Profesor de arte plastice la ŞcoalaNormală din Vârşeţ – Secţia în limba română.Expoziţii personale: Belgrad (1964), încăîn anii studenţiei, apoi la Vârşeţ (1973, 1984,1985, 1992), Belgrad şi Pancevo (1987), NoviSad (1988) şi Kuhr (Elveţia) în 1990, precumşi expoziţii colective la Belgrad (1964, 1965,1966). Între anii 1969–1992 expune în maimulte localităţi din Banat şi Timoc: Alibunar,Vârşeţ, Pancevo, Smederevska Palanka,Svilajnac, Novi Sad. Membru al UniuniiArtiştilor Plastici din Voivodina.Ardelean, Ilie(10.10.1906, Gyula, Ungaria –9.01.1972, Bucureşti)Medic. A studiat Medicina la Cluj şi s-aspecializat ca igienist în SUA, ca bursier alFundaţiei Rockfeller (1936–1938). În 1948 adevenit şeful Catedrei de igienă generală şicomunală la Medicina din Bucureşti şi rectoral Institutului de Medicină şi Farmacie.Este considerat întemeietorul igienei experimentaleîn România. Preşedinte al Societăţiide Ştiinţe Medicale şi al Societăţii de Igienădin România. Membru corespondent alAcademiei Române (1948).Ardelean, Iovan Ule(12.10.1933, Satu Nou, Banatul Sârbesc)Desenator. A absolvit Liceul Mixt Romândin Vârşeţ. A fost şef al cancelariei localedin Satu Nou, absolvind între timp ŞcoalaSuperioară de Administraţie la Belgrad.A fost membru al comitetului de conducereal Societăţii Culturale Valeriu Docna dinSatu Nou, unde a activat la Secţia de dramă.A plecat în SUA în 1969 şi a absolvit un cursde desen pe calculator (Auto Cad), lucrândca designer la San Diego, California. Deseneazăîn creion ori tuş portrete şi naturămoartă.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 34 31.10.2011 17:22:20

ArgheziGheorghe Argeşanu Constantin Argetoianu Tudor ArgheziArgeşanu, Gheorghe(02.1883, Caracal – 26/27.11.1940, Jilava)General şi politician. Combatant în PrimulRăzboi Mondial, a devenit ministru de Războiîn 1938, în guvernul Miron Cristea, înurma asasinării prim-ministrului ArmandCălinescu. N-a fost ministru decât 27 dezile, în care timp a ucis legionarii care-lasasinaseră pe Armand Călinescu şi le-aexpus trupurile în pieţele publice. Arestat delegionari, a fost ucis la închisoare.Argetoianu, Constantin(3.03.1871, Craiova – 6.02.1955, Sighet)Politician. A renunţat la cariera de diplomatunde debutase şi a intrat în politică, înscriindu-seîn Partidul Conservator în 1913, peale cărui liste a fost deputat şi senator, apoia trecut la Partidul Liberal. A intrat în LigaPoporului în 1918. A fost membru în guvernulPartidului Poporului (1920–1921), iar în1923 înfiinţează un alt Partid al Poporului,care va fuziona, în 1924, cu Partidul Naţional-Democrat,noua formaţiune purtândnumele Partidul Naţionalist al Poporului.Ministru de Interne şi Finanţe (1931–1932),a înfiinţat Uniunea Agrară (mai târziu, PartidulAgrar), iar din 1938 a devenit consilierregal, ocupând apoi funcţia de prim-ministru(1939) din partea Partidului NaţionalLiberal şi ministru al Afacerilor Externe(1940). S-a remarcat şi ca orator de temut dela tribuna Parlamentului şi şi-a consemnatmemoriile ca pe o proză, de mare interespolitic şi social, publicată postum: Amintiri(1991–1998), Însemnări zilnice (1998–2003).A murit la închisoare.Arghezi, Tudornume la naştere Ion N. Theodorescu(23.05.1880, Bucureşti – 14.07.1967, Bucureşti)Scriitor. A absolvit liceul Sf. Sava (1891–1896). O vreme a fost laborant la Fabricade zahăr din Chitila (1897), apoi novice lamănăstirea Cernica. Cercurile bisericeşti îlajută să plece în străinătate (bibliotecar laUniversitatea Catolică din Fribourg, Elveţia,1905; Paris, 1906; Geneva, 1900–1910, undea făcut şi o şcoală de ceasornicari). Întors laBucureşti, a editat revista Linia dreaptă (1904)şi a condus cotidianul Seara (1913–1914).Între 1918 şi 1919 e închis pentru colaboraţionism.A debutat ca poet la Liga ortodoxăa lui Al. Macedonski, în 1896, cu versurisimboliste şi instrumentaliste. A desfăşurato intensă activitate publicistică, remarcându-seprin originalitatea limbajului şi virulenţapamfletară. A publicat la Cugetul românesc,Adevărul literar, Lumea, Gândirea, Ţaranoastră, Integral, Ramuri ş.a. A editat revistaBilete de papagal (1929). Maturizarea poeticăa coincis cu exprimarea setei de cunoaştereşi a incertitudinilor existenţiale: Cuvintepotrivite, 1927, volum de debut, PremiulAcademiei Române. A reabilitat esteticaurâtului: Flori de mucigai, 1931; a configuratdin perspectivă cosmică universul microcosmic,casnic şi familial: Cartea cu jucării, 1931;Cărticică de seară, 1935; Hore, 1939, marcânduna din cele mai puternice reacţii modernisteale poeziei româneşti. Ca prozator s-afăcut remarcat prin pamflete: Baroane, 1943,prin încetăţenirea tabletei ca gen: Tablete dinŢara de Kuty, 1933, prin schiţele şi portreteleconsacrate vieţii monahale, lumii politice şigazetăreşti sau din închisoare: Poarta neagră,1930, şi prin romanele poetice de critică socială:Cimitirul Buna Vestire, 1936; Lina, 1942.Spre bătrâneţe a cultivat poezia de ţinutăcivică şi poemul sociogonic: Cântare omului,1956, a continuat dialogul cu timpul şi divinitatea,meditând cu tristeţe calmă la condiţiaumană: Frunze, 1961; Poeme noi, 1963;Silabe, 1965; Cadenţe, 1965; Litanii, 1967;Crengi, 1970, postum. Premiul Naţionalpentru poezie, 1934; Premiul Naţional pentruliteratură, 1946; Premiul de Stat, 1955;Premiul Herder al Universităţii din Viena,1965. Funeralii naţionale. A fost tradus înfranceză, italiană, spaniolă, germană, rusă,maghiară, polonă, cehă, bulgară, greacă,suedeză ş.a. Printre traducători enumerăm:35ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 35 31.10.2011 17:22:21

36Salvatore Quasimodo, Rafael Alberti, MiguelAngel Asturias, Gaston Bachelard, MariaTeresa León ş.a. Este una dintre marile personalităţiliterare româneşti ale veacului XX,care asigură continuitatea între cultura interbelicăşi cea postbelică, permite păstrarearegistrelor valorice în perioada războiuluirece, relaţia literaturii române cu literaturileeuropene. A devenit membru al Academieiîn 1955.Argov, Meirnume la naştere Meyer Grabovsky(1905, Râbniţa, azi în Republica Moldova –24.11.1963, Ierusalim)Militant sionist. A absolvit liceul în oraşulnatal şi universitatea la Kiev. Mişcareade formare a Europei Naţiunilor de după1848, care a trezit şi spiritul identitar alevreilor europeni, l-a făcut să se înscrie şisă conducă mişcarea sionistă HeHalutz dinUcraina (arestat în 1922 ca membru militantal Comitetului Central al TineretuluiSionist din Ucraina). Expulzat în 1924,a plecat în Palestina aflată sub mandatbritanic şi a lucrat în agricultură, ca şi BenGurion. Considerat printre fondatorii statuluinaţional, a fost secretar al SindicatuluiMuncitorilor din Petah Tikva (1929–1939),membru al Vaad Leumi din 1930. Dupăînceperea celui de-al Doilea Război Mondial,s-a înrolat, în 1940, voluntar în armatabritanică şi a luptat cu Brigada Evreiascăîn Italia. După război participă la activităţilede salvare a evreilor care încercau săimigreze în Palestina. A fost unul dintresemnatarii Declaraţiei de independenţă astatului Israel la 14 mai 1948 şi imediat s-aalăturat Consiliului Provizoriu de Stat, careprezentant al Partidului Mapai (al căruimembru al Comitetului Central devenise).A fost ales deputat în primul Knesset(Parlament) al statului Israel în anul 1949,fiind reales în 1951, 1955, 1959 şi 1961. Începânddin 1951 a fost preşedinte al Comitetuluiparlamentar pentru Afaceri Externeşi Apărare, conducând în această calitatenegocierile cu prim-ministrul RepubliciiFederale Germania, Konrad Adenauer, cuprivire la restabilirea relaţiilor Israelului cuGermania şi la reparaţiile cuvenite evreilorsupravieţuitori ai Holocaustului nazist.Aricescu, C(onstantin) D.(18.03.1823, Câmpulung –18.02.1886, Bucureşti)Scriitor. A absolvit Colegiul Sf. Sava, unde i-aavut profesori pe Petrache Poenaru şi CostacheAristia. A încercat să traducă Les chaînesde l’esclavage a lui J. P. Marat. A organizat laArgovMeir ArgovConstantin ArionCâmpulung o echipă de teatru (1846–1847)şi a participat, în oraşul natal, la revoluţia din1848, fiind arestat şi surghiunit la Snagov.A fost director al Arhivelor Statului (1869–1870; 1871–1876), director al DomeniilorStatului (1870–1871), director al ImprimerieiStatului (1876), revizor şcolar în judeţeleIlfov, Vlaşca şi în Bucureşti. S-a manifestatca publicist combativ, influenţat de ideile luiBălcescu. A scris Istoria Câmpulungului, primaresidenţă a României (1855–1856), prima monografiepublicată despre istoria unui oraş.A mai publicat Corespondenţă secretă şi acteinedite ale capilor Revoluţiei române de la 1848,1873–1874.Arion, Constantin(18.06.1855, Bucureşti – 27.06.1923, Bucureşti)Om politic. A urmat Dreptul la Şcoala deŞtiinţe Politice din Paris. A fost şef de cabinetla Ministerul de Externe, apoi profesorla Catedra de drept comercial şi maritim aFacultăţii de Drept de la Universitatea dinBucureşti. A fost ministru al Culturii şi Cultelor,în care calitate a reuşit să obţină fonduripentru construirea unui local destinatBibliotecii Academiei (1910–1912), ministrual Agriculturii şi Domeniilor, ministru deExterne, vicepreşedinte al Consiliului deMiniştri (1918). Unul dintre liderii PartiduluiConservator. Membru de onoare alAcademiei Române (1912).Arion, George(5.04.1946, Tecuci)Gazetar, scriitor. Din 1974 lucrează la revistaFlacăra (pe atunci condusă de AdrianPăunescu), iar în prezent este preşedinte–director general al S.C. Publicaţiile FlacăraS.A. Lucrări: versuri: Copiii lăsaţi singuri,1979; Amintiri din cetatea nimănui, 1980; eseu:Alexandru Philippide sau drama unicităţii, 1982;Detectiv fără voie. Laudatio pentru romanul poliţist,2004; roman poliţist: Atac în bibliotecă,1983; Profesionistul. Ţintă în mişcare, 1985;Trucaj, 1986; Pe ce picior dansaţi?, Misterul dinENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 36 31.10.2011 17:22:21

ArseniGeorge Arion Costache Aristia Vladimir Arnăutov Constantin N. Arsenifotografie, 1991. A publicat şi O istorie a societăţiiromâneşti în interviuri, 2 vol., 2005.Aristia, Costache(1800, Bucureşti – 18.04.1880, Bucureşti)Actor, scriitor şi om politic român. Fiu alunui grec căzut la Misolonghi. A studiat laAcademia Grecească din Bucureşti. A fosttrimis la Paris de prinţesa Ralu Caragea, şi eagrecoaică, întemeietoarea teatrului de la CişmeauaRoşie, pentru a studia jocul actoruluiFr. J. Talma. Întors în ţară, a jucat pe scenateatrului de la Cişmeaua Roşie. A participatla mişcarea Eteriei, a lui Ipsilanti, mişcare deeliberare a Greciei de sub otomani, cu carea fost aliat Tudor Vladimirescu, apoi a plecatîn Austria şi Italia. În 1824 a studiat la AcademiaIoniană din insula Corfu. S-a întors laBucureşti ca profesor de greacă şi franceză laSf. Sava (1830) şi profesor de declamaţie laşcoala Societăţii Filarmonice. Acolo i-a avutelevi pe C. A. Rosetti, Costache Caragiali(grec), Eufrosina Popescu. La 1848 a fostcomandant al Gărzii Naţionale. A tradus înromâneşte Saul de Alfieri şi Iliada lui Homer,din care s-a tipărit doar Cântul I. S-a ocupatde îmbogăţirea repertoriului teatral cu pieseclasice, ridicând astfel prestigiul teatruluiromânesc şi pregătind trecerea de la stadiulimitativ la cel creator.Armeanca, Ioan(1900, Săcărâmb, jud. Hunedoara – 1954, Cluj)Profesor la Facultatea de Matematică a Universităţiidin Bucureşti, astronom. A absolvituniversitatea la Cluj şi şi-a luat doctoratul înastronomie la Göttingen cu teza „Photographischeund photovisuelle Helligkeiten vonpohlnahen Sternen“, 1933. Între 1937–1938se specializează în fotometria fotoelectronicăla trei observatoare din Germania şi din 1939începe la Cluj observaţiile cu fotometrulGuthnick, care vor fi întrerupte de refugiulîn 1940 la Timişoara (în urma Diktatuluide la Viena) şi nu vor mai putea fi reluatedin cauza deteriorării fotometrului. Din1945, când Observatorul Astronomic revinela Cluj, este directorul lui până la deces,ocupându-se în special de problema stelelorvariabile, fundamentând cercetarea în acestdomeniu care de atunci s-a înscris permanentîn activitatea colectivului astronomic.Membru al societăţilor Gazeta Matematică,Astronomische Gesellschaft, Société Astronomiquede France, al Comitetului Naţionalde Astronomie.Arnăutov, Vladimir(30.07.1939, Bolgrad, reg. Odessa, azi Ucraina)Matematician. A absolvit Facultatea deMatematică la Universitatea de Stat din Chişinău.Elevul lui Vladimir Andrunachievici.Specializat în algebră topologică, geometriediscretă şi cristalografie matematică. Şefde secţie la Institutul de Matematică şiInformatică al AŞM. Distins cu OrdinulGloria Muncii şi Premiul Acad. ConstantinSibirschi. Lucrări: Introduction to the theory oftopological rings and modules, 1996, în colaborare;The theory of radicals of topological rings,1997; Properties of one-sided ideals of topologicalrings, 2006; О накрытиях в решетке всехгрупповых топологий произвольной абелевойгруппе, 2006; Properties of accessible subrings oftopological rings when taking quotien rings, 2007.Membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Aron, Petru PavelV. Aaron, Petru PavelAron, TeodorV. Aaron, TheodorArseni, Constantin N.(3.02.1912, Dolhasca, jud. Suceava –5.07.1994, Bucureşti)Medic. A făcut liceul la Bacău şi Medicinala Cluj, unde a obţinut şi titlul de doctorîn specialitate (1936). A fost elevul lui IuliuHaţieganu şi Nicolae Bagdasar. S-a specializatîn neurochirurgie. Profesor la Facultateade Medicină. Lucrări: Epilepsia în tumorile37ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 37 31.10.2011 17:22:21

38cerebrale, 1950; Tulburări endocrine şi vegetativeîn tumorile cerebrale (împreună cu MihaiIoan Botez), 1971; Patologia vertebro-medularăneurochirurgicală (împreună cu Mircea Simionescu),1968; Anatomia patologică a tumorilorsistemului nervos (împreună cu Nicolae Carp),1978; Tratat de neurologie în 8 volume (subredacţia lui C. Arseni), 1979–1981. Membrutitular al Academiei Române din 1991,membru al societăţilor profesionale din maimulte ţări: Société Française de Neurologie,New York Academy of Sciences, RoyalSociety of Medicine (Londra), SocietateaRomână de Psiho-neuro-endocrinologie.Arşinel, Alexandru(4.06.1939, Dolhasca, jud. Ilfov)Actor de comedie. A absolvit IATC (1962)la Bucureşti. Vedetă la teatrul de revistă şila televiziune, reiterează în film formulapracticată pe scenă. Director al Teatrului deRevistă Constantin Tănase din Bucureşti.Roluri: Ana şi „hoţul“ (1981); Ca-n filme(1983); Colierul de turcoaze (1985); În fiecare zimi-e dor de tine (1987); Flăcăul cu o singură bretea(1990); Miss Litoral (1990); A doua căderea Constantinopolului (1993); Paradisul în direct(1994); Războiul Sexelor (2007–2008).Artzi, Yitzhak(14.11.1920, Siret – 18.09.2003, Tel Aviv)Militant sionist. A absolvit Colegiul Evreiescdin Bucureşti şi a activat în cadrulMişcării Sioniste din România, lucrând înclandestinitate în timpul celui de-al DoileaRăzboi Mondial, în care perioadă a ajutat lasalvarea deportaţilor din lagărele germanedin Transnistria. A emigrat în Israel în 1946.A absolvit Dreptul şi Economia la Universitateadin Tel Aviv. A fost ofiţer de relaţiipublice şi informaţii în cadrul AdministraţieiFiscale din Israel. Intră în politică în cadrulPartidului Progresist, fiind ales în funcţia desecretar general (1959–1961). Nefiind deacord cu fuziunea acestui partid cu PartidulHerut pentru formarea Partidului Gahal(baza viitorului Partid Likud), fondeazăPartidul Liberal Independent, în care deţinefuncţia de secretar general (1965–1966).Intră în administraţia oraşului Tel Aviv, deţinândfuncţia de primar-adjunct (1974–1979)şi apoi de viceprimar general (1979–1983).Fiul său, Shlomo Artzi, a devenit un cunoscutcântăreţ.Aruşanov, Ernest(4.02.1941, Baku, Azerbaidjan)Fizician. A absolvit Fizica la Universitateade Stat din Chişinău cu diploma de merit şişi-a luat doctoratul la aceeaşi universitate înArşinelspecialitatea fizica semiconductorilor (1967).După ce a lucrat o perioadă la Institutul deFizică Aplicată al AŞM, a devenit profesorla Universitate (din 1989). Lucrează în domeniilecreşterea cristalelor, caracterizareamagnetică şi optică a materialelor binare şiternare. Are 12 brevete de invenţii. Decoratîn 2006 de AŞM cu Diploma de Recunoştinţăpentru rezultatele valoroase obţinute încercetare. Lucrări: Materiale semiconductoareşi dispozitive pentru conversiunea fotovoltaică aenergiei solare (ciclu, în colaborare). Membrual Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2000),laureat al Premiului Naţional în domeniulştiinţei şi tehnicii.Asachi, Hermiona(16.12.1821, Viena – 9.12.1900, Paris)Traducătoare. Fiică a lui Gh. Asachi şi aElenei Tauber. Căsătorită cu Alexandru Moruzzi,descendent de domn, apoi cu istoriculfrancez Edgar Quinet. A prelucrat povestiribiblice cu titlul Istoria sfântă pentru tinerimeamoldo-română, 1840, a tradus din SilvioPellico şi B. Franklin în Albina româneascăşi Spicuitorul moldo-valah. După plecarea înFranţa (1845) scrie (semnând HermioneQuinet) Mémoires d’exile, 1868; Cinquante ansd’amitié: Michelet-Quinet. A avut corespondenţăcu Victor Hugo, Jules Michelet, LouisBlanc ş.a. Spre deosebire de tatăl său, a fostde partea Revoluţiei de la 1848 ca fenomenînnoitor şi modernizator al Europei. Deaceea a şi plecat şi acesta a şi fost substratulapropierii ei de lumea franceză.Asachi, Gheorghe(1.03.1788, Herţa – 12.11.1869, Iaşi)Scriitor. Tatăl său, cleric, a tradus din Youngşi Bernardin de Saint Pierre. Asachi a studiatla un colegiu din Lvov (1796–1803), apoila Facultatea de Filosofie, Litere şi Ştiinţedin acelaşi oraş, urmând în paralel şi uncurs special de inginerie (a fost inginerhotarnic). Şi-a continuat studiile la Viena(1805–1808), unde a făcut astronomie şimatematică cu J.T. Burg. Între 1808–1812îşi desăvârşeşte la Roma pregătirea artistică(având profesori pe Michele Keck, AntonioCanova) şi pregătirea umanistă (călătorindprin toată Italia). A dedicat un sonet zboruluicu aerostatul întreprins de dna Blanchard,publicat în Giornale del Campidoglio, 1811.Întors în Moldova, a fost numit referendar laDepartamentul Trebilor din Afară. În acelaşian a înfiinţat, pe lângă Şcoala Domneascăde limbă greacă din Iaşi, o clasă de ingineriehotarnică, unde a predat matematică, geodezie,arhitectură după manuale alcătuite de elENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 38 31.10.2011 17:22:22

AsandeiAlexandru Arşinel Yitzhak Artzi Ernest Aruşanov Gheorghe Asachiînsuşi. A fost organizatorul învăţământuluidin Moldova. La propunerea lui s-a deschis,în 1814, primul curs de Drept (preda juristulChr. Flechtenmacher). Tot el a pregătitprima reprezentaţie teatrală în limba română(Iaşi, 27 decembrie 1827) şi a iniţiat organizareaConservatorului Filarmonic Dramatic(1836). A iniţiat, de asemenea, publicaţiabilingvă, de propagandă externă, Spicuitorulmoldo-valah/Le Glaneur moldo-valaque (1841),jurnal ştiinţific, literar şi industrial. A fostagent diplomatic la Viena (1822–1827).A editat prima gazetă în limba română dinMoldova, Albina românească (1829–1835;1837–1850), având mai multe suplimente.Ca literat a fost un spirit clasicist şi moralist.A scris sonete în manieră petrarchistă:Poezii, 1836, fabule (localizări după Krîlovşi La Fontaine), balade, poeme fantasticecare-l premerg pe Bogdan Petriceicu Hasdeu:Turnul Butului, 1863, fiind influenţatde preromantism. A mai scris drame, nuveleistorice. A descoperit la Lvov, în 1833, manuscrisulŢiganiadei lui Ioan Budai-Deleanu,reintegrând epopeea în circuitul valorilornaţionale. Format în Italia în perioada Risorgimento-ului,a înţeles importanţaformării conştiinţei naţionale pentru patriasa, în contextul în care pe harta Europei sedefineau identităţile naţionale. A acţionat înacest sens toată viaţa, neadmiţând faptul căjumătatea veacului al XIX-lea aducea marischimbări, forţajul modernizator care a pusalături, după 1848, naţiunile europene, înefortul de a defini ariile valorice ale tuturorpopoarelor continentului. A fost membru alAcademiei din Roma.Asan(după 1100 d.H., Târnovo – 1196, Târnovo)Conducător de oşti. Aromân. Frate cu Petruşi Ioniţă cel Frumos, rămas în legendelepopulare cu numele Caloian. Împreună cufratele său, Petru, recunoscut rege de papade la Roma, a fondat Regatul Vlaho-Bulgar(sec. XII, al Doilea Ţarat Bulgar). Esteconsiderat fondatorul dinastiei Asăneştilor.A luptat alături de Petru contra împăraţilorBizanţului Anghelos al II-lea şi Alexiosal III-lea (ajutat de Bela al Ungariei), IoanCantacuzino al Bizanţului şi a comandanţilorde oşti A lexios Gidos şi Vasile Vatatzes,cu ajutor primit din partea românilor de lanordul Dunării. În urma victoriilor, cei doifraţi cer Bizanţului recunoaşterea ca împăraţi.Sunt ucişi mişeleşte amândoi şi vinepe tron fratele lor, Ioniţă cel Frumos. DupăIoniţă au venit pe tron nepotul acestuia,Borilă, apoi Ioan Asan II (1218–1241), fiullui Asan, fondatorul dinastiei, care a extinsgraniţele regatului la dimensiunile maxime:Moesia (teritoriile dintre Dunăre şi Balcani),o parte din Serbia cu oraşele Belgrad, Nišşi Skoplie, Macedonia cu oraşele Seres,Ohrida, Bitolia, Prosak şi Sturmiţa, Traciacu Adrianopole şi Dimotica şi Albania, fărăoraşul Durazzo. În 1258 dinastia se stinge şiregatul revine bulgarilor, iar aromânii (vlahi)sunt consideraţi o minoritate tolerată şi nusunt recunoscuţi ca români.Asan CaloianV. Ioniţă cel FrumosAsan PetruV. PetruAsandei, Neculai(21.06.1928, Timişeşti, Neamţ)Inginer chimist. A absolvit Facultatea deTextile şi Facultatea de Chimie Industrialăla Iaşi. A fost profesor la aceasta din urmă,în specialitatea fizico-chimia polimerilor.A fost profesor invitat în Cehoslovacia,China, Cuba. A inventat o metodă de determinarea polimerilor în stare solidă şiun procedeu de obţinere a polimerilor dinbenzen. S-a ocupat de numeroase proiecte,direcţia principală de cercetare fiind derivaţiidin celuloză şi fibrele artificiale. Membrucorespondent al Academiei Române (1991),membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţădin România, membru fondator al Asociaţiei39ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 39 31.10.2011 17:22:22

AtanasiuGheorghe Atanasiu Ioan Athanasiu Jean Athanasiu42magnétisme terrestre en Transylvanie en 1938(1939), Etudes de Géophysique pure et appliquée(1950). Profesor emerit. Membru al AcademieiRomâne (1963).Atanasiu, Ion(26.10.1892, Iaşi – 14.04.1949, Bucureşti)Geolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţela Bucureşti. Asistent la Universitatea dinBucureşti, apoi profesor la cea din Iaşi şidin nou la Bucureşti, unde a predat cursuride petrografie, stratigrafie, paleontologiadepozitelor mezozoice (zăcăminte de ţiţei,gaze naturale, cărbuni). Specializat în seismologie.Fondator în România al disciplineielectrochimie şi seismologie. Lucrări: Zăcămintelede cărbuni din România (1924), Lesfacies du Flysch marginal dans la partie moyennedes Carpathes moldaves (1945); Cutremurele depământ din România, postum, 1961. Membrucorespondent al Academiei Române din1940, exclus în 1948, reînregistrat în 1990.Atanasiu, Vasile(25.04.1886, Târgovişte – 6.06.1964, Bucureşti)General de armată. A absolvit Şcoala Militarăla Bucureşti (artilerie şi inginerie navală).A luptat în Primul Război Mondial, dupăcare a absolvit Academia Militară din Bucureşti.Şeful secretariatului Consiliului Superioral Apărării (1931–1934, 1935–1937).Înainte de începutul celui de-al DoileaRăzboi Mondial era general de brigadă.A fost comandantul Corpului 2 Armată şiCorpului 3 Armată (1941–1943), cu care aluptat la Albiţa, Tiraspol, Odessa. A devenitinspector general al artileriei (1943–1945).Trecut în rezervă în 1945. Implicat în luptacontra legionarilor, a fost martor al acuzăriiîn Procesul Sumanelor Negre. O stradă dinBucureşti îi poartă numele.Athanasiu, Ioan(27.04.1868, Sascut, jud. Bacău –20.07.1926, Bucureşti)Medic veterinar. A absolvit Şcoala Superioarăde Medicină Veterinară din Bucureştişi s-a specializat la Sorbona, Paris. Profesorde fiziologie animală la şcoala unde studiase,a contribuit, împreună cu I. Cantacuzino,V. Babeş şi Gh. Marinescu, la înfiinţareaReuniunii Biologice din Bucureşti. A înfiinţat,în 1906, împreună cu profesorul IonCantacuzino, filiala din Paris a Société de Biologie.Fondator al şcolii de fiziologie experimentalăveterinară din România. A obţinutperformanţe în domeniul electrofiziologieinervoase. Lucrări: Fiziologie specială (1900),Recherches sur le fonctionnement des musclesantagonistes dans les mouvements volontaires(1902). Membru corespondent al AcademieiRomâne din 1911.Athanasiu, Jean(28.01.1885 – 21.11.1938, Bucureşti)Bariton. Membru fondator al Operei Românedin Bucureşti (1921). În timpul PrimuluiRăzboi Mondial a susţinut spectacole prinspitale, spre a-i încuraja pe ostaşii răniţi, alăturide George Enescu, Petre Sturdza, ConstantinTănase, Theodor Fuchs. A susținutroluri celebre, fiind unul dintre marii noştriinterpreţi, alături de George Folescu, GeorgeNiculescu-Basu, Emilia Gutzianu, FloricaCristoforeanu, Traian Grozăvescu, VioricaUrsuleac, Margareta Metaxa, Maria Cebotari,Constantin Stroescu, Dimitrie Onofrei ş.a.Athanasiu, Sava(28.04.1861, Rugineşti, jud. Vrancea –8.04.1946, Bucureşti)Geolog, paleontolog. A studiat la Facultateade Ştiinţe din Iaşi, ca elev al lui Grigore Cobălcescu,alături de Grigore Antipa, DimitrieBrândză, Emil Racoviţă ş.a., apoi s-a specializatla Viena. Profesor la Şcoala Comercialădin Iaşi, apoi la Catedra de geologie aUniversităţii Bucureşti. Preşedinte fondatoral Societăţii Geologice a României. A descoperit,alături de alţi savanţi români, în spaţiuldintre Carpaţi şi Prut, urme din fauna Pleistocenului.Fondator al şcolii româneşti destratigrafie. Printre primii cercetători care auENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 42 31.10.2011 17:22:22

AverescuSava Athanasiu Vania Atudorei Petre S. Aurelian Alexandru Averescuafirmat ideea „codului genetic“ în transmitereainformaţiei în lumea vie. Lucrări: Studiigeologice în districtul Suceava (1898); Clasificareaterenurilor neogene şi limita stratigrafică întreMiocen şi Pleistocen în România (1906); Esquissegéologique des régions pétrolifères du district deBacau, 1907; Vechimea omului pe Pământ şi înspecial în România, 1941. Membru de onoareal Academiei Române din 1945.Atudorei, Vania(9.12.1953, Botoşani)Biolog. A absolvit Biologia la Iaşi, a făcutstagii la Chişinău şi Jena. A fost şef al Laboratoruluide microbiologie genetică dinCluj. Între 1990 şi 1992 a lucrat în Elveţia, laOficiul Protecţiei Apelor şi Naturii din cantonulJura, unde a elaborat o nouă metodăde analiză a poluării apelor. Din 1993 se aflăla Montréal ca director al Departamentuluide microbiologie al companiei farmaceuticeBiopharm. În această calitate a condusproiecte de cercetare privind utilizarea radiaţiilorîn decontaminare, farmacodinamicaantibioticelor în patologia umană şi veterinară,precum şi testarea de noi medicamentecontraceptive şi anti-SIDA. În prezent lucreazăpentru compania Neopharm. Este secretarulAsociaţiei Mouvement de SolidaritéQuébec-Roumanie, membru în ComitetulFestivalului Mondial de Folclor de la Drummondville,membru al Arhivei Internaţionalede Muzică Populară din Geneva. Din 1986este membru al Societăţii de Microbiologiedin Franţa – Institutul Pasteur.Aurelian, Petre S.(13.12.1833, Slatina – 24.01.1909, Bucureşti)Economist, agronom, om politic. A studiatmai întâi la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti,apoi la Şcoala Superioară de Agronomie dinGrignon, Franţa. Se întoarce în România,unde este angajat inginer la MinisterulLucrărilor Publice şi profesor la Şcoala deAgricultură din Pantelimon. A funcţionatşi ca redactor la publicaţiile Monitorul şiAgronomia. A fost ales deputat, senator,numit ministru al Lucrărilor Publice (1877–1878 şi 1887–1888) şi ministru al Educaţiei(1882–1884), prim-ministru (1896–1897).A militat pentru independenţa economicăa României şi industrializarea ţării, pentruprotejarea industriei de către stat. Lucrări:Cum se poate fonda industria în România; Industriaromână faţă cu libertatea comerţului deimportaţiune. Membru titular al SocietăţiiAcademice Române din 1871, preşedinte alAcademiei între 1901 şi 1904.Auschnitt, Max(14.02.1888, Galaţi – 1959, SUA)Industriaş. A absolvit Academia de ÎnalteStudii Comerciale şi de Export din Viena, afost preşedinte al Asociaţiei Generale de Industriedin Banat, vicepreşedinte al UniuniiGenerale a Industriaşilor din România şi senatoral Camerei de Comerţ şi Industrie dinGalaţi. A fost administrator delegat al Uzinelorde Fier şi Domeniilor Reşiţa (UDR), ceamai mare societate pe acţiuni care a existatîn România înainte de instaurarea regimuluicomunist, aceasta având cel mai mare capitalsocial din România (1 miliard de lei),cea mai mare cifră de afaceri, cei mai mulţiangajaţi – 16 669 în 1938, respectiv, 22 892în 1948. Împeună cu fratele său, Edgar, deţineasocietatea Titan-Nădrag-Călan cu peste4 900 de angajaţi în 1938. A făcut parte dinconducerea a numeroase companii străinedin Viena, Monaco şi companii româneştiprecum Societatea Română de Telefoane,Banca Chrissoveloni etc. Toate proprietăţilesale au fost confiscate în 1948.Averescu, Alexandru(9.03.1859, Ismail, azi în Ucraina –3.10.1938, Bucureşti)Mareşal, comandant al armatei române înPrimul Război Mondial, om politic. Participantla Războiul pentru IndependenţaRomâniei (1877–1878). Între 1884 şi 1886,şi-a aprofundat studiile militare în Italia,43ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 43 31.10.2011 17:22:23

44unde a fost comandant al Şcolii Superioarede Război. Ministru de Război (1907–1910)şi şef al Marelui Stat Major în timpul celuide-al Doilea Război Balcanic (1913), apoia condus spre victorie armatele române înmarile bătălii de la Mărăşti (iulie 1917) şiOituz (iulie–august 1917). După 1918 s-aimplicat în viaţa politică, ocupând funcţiilede preşedinte al Consiliului de Miniştri(1918, 1920–1921, 1926–1927) şi ministrude Interne (1919–1920). Fondator al LigiiPoporului, a fost distins cu peste 120 de decoraţiiromâneşti şi străine. Vasta experienţăca lider de armată a fost transpusă în diversestudii de specialitate: Tactica, 3 vol., 1887–1889; Jocul de război, 1903; Călăuza ofiţerului,1904; Notiţe zilnice de război, 1916–1918 ş.a.Rămăşiţele sale pământeşti sunt depuse lamausoleul din Mărăşeşti. Membru de onoareal Academiei Române (1923).Avital, Colette(1.05.1940, Bucureşti)Om politic. A început şcoala primară înoraşul natal şi a emigrat cu familia în Israelîn 1950. A absolvit Facultatea de ŞtiinţePolitice şi Relaţii Internaţionale din cadrulUniversităţii Ebraice din Ierusalim. În cadrulMinisterului de Externe, a îndeplinit funcţiilede director adjunct al Departamentuluide Informare şi Comunicare, director al Divizieide Pregătire a personalului diplomaticşi director general adjunct al Diviziei deInformare şi Comunicare. A lucrat ca ataşatde presă la Bruxelles, consul şi locţiitor deconsul general la Boston, ministru plenipotenţiarla Paris (1982–1985), ambasador înPortugalia (1988–1992) şi a fost apoi consulgeneral la New York (1992–1996). În aceastăultimă funcţie a avut rang de ambasador şis-a ocupat în mod special de dezvoltarearelaţiilor cu liderii politici din statele NewYork, New Jersey şi Maryland. După ce a revenitîn Israel, a fost numită director generaladjunct pentru problemele Europei Occidentale,cel de-al treilea post ca importanţăîn Ministerul de Externe din Israel. Membrăşi deputată în Knesset a Partidului Socialistal Muncii, a candidat la preşedinţia ţării în2006. Între 2007 şi 2008 a fost ambasador alIsraelului la Bucureşti şi preşedinta Asociaţieide prietenie Israel-România.Avram, Andrei(9.05.1930, Turda)Lingvist. Soţ al Mioarei A. A absolvit Filologiala Cluj şi s-a specializat în fonologie înCehoslovacia, URSS, Finlanda, Suedia. Doctorîn filologie din 1969. Cercetător ştiinţificla Institutul de Lingvistică din Bucureşti.AvitalColette AvitalConstantin AvramMembru al Societăţii Internaţionale de ŞtiinţeFonetice din 1967, al Societăţii Americanede Lingvistică din 1967, al Societăţii deLingvistică Romanică din 1968, al Societăţiide Lingvistică Europeană din 1969. Lucrări:Cercetări asupra sonorităţii în limba română,1961, Premiul Academiei; Contribuţii la interpretareagrafiei chirilice.Avram, Constantin(19.02.1911, Ciumaşi, jud. Bacău –20.02.1987, Timişoara)Inginer, specialist în beton armat. A făcutŞcoala de geniu la Bucureşti şi Versailles, Facultateade Construcţii Civile la Politehnicadin Bucureşti. Profesor şi rector (1963-1971)al Politehnicii din Timişoara. A participat laconstruirea uzinelor de la Reşiţa şi a complexuluide la Văliug. Lucrări: Grinzi continue(1949, 1952, 1959, 1965, 1981); Betonularmat. Proiectarea şi dimensionarea secţiunilor(1952); Noi tipuri de betoane speciale (1980);Numerical Analysis of Reinforced Concrete Structures(1992, postum). Membru corespondental Academiei Române (1963), membru alComitetului European al Betonului, Paris,distins cu Medalia de Argint a FederaţieiInternaţionale a Precomprimării (1980).Avram Folomoc, Vichentie(4.03.1900, Toracul Mic, Banatul Sârbesc –31.07.1953, Zrenianin, fost Becikerecul Mare,Voivodina)Artist popular. A absolvit şase clase în satulnatal şi a fost considerat un artist completal satului. Deşi era agricultor, a înfiinţat,făcând repetiţii în casa lui, orchestra demuzică populară Lira, a concurat prin prestigiucu alte orchestre populare, precumorchestra lui Bocăluţ. A lăsat numeroasefotografii legate de viaţa cotidiană a satului,constituind o adevărată arhivă a vieţiilocului. Deţinea arta străbună a extrageriicoloranţilor naturali din plante şi era „vopsitorulsatului“. Şezătorile din curtea şi dincasa lui erau cunoscute pentru inventareaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 44 31.10.2011 17:22:23

de glume şi satire gen Păcală, ceea ce i-aadus mai multe arestări şi o condamnare.A publicat versuri cu pseudonimulCu-Vin-Torăceanu la Nădejdea din Vârşeţşi Almanahul Banatului din Timişoara.Avram IancuV. Iancu, AvramAvram, Mioara(4.02.1932, Tulcea – 12.07.2004, Bucureşti)Lingvistă. Soţie a lui Andrei A. A absolvitFilologia la Bucureşti. Doctor în filologie din1959. Şefa Secţiei gramatică din Institutulde Lingvistică Bucureşti. Cadru didactic laFacultatea de Limba şi Literatura Românădin Bucureşti. Lucrări: Evoluţia subordonăriicircumstanţiale cu elemente conjuncţionale în limbaromână, Premiul Academiei, 1959; Gramaticalimbii române, ediţia I, 1954 (Premiul deStat, 1954), ediţia a II-a, 1963, ediţia a III-a,2004; Studii şi materiale privitoare la formareacuvintelor în limba română, 5 vol., 1959–1969.A coordonat editarea Gramaticii Limbii Române,ediţia standard a Academiei Române.Avramescu, Aurel A.(1903, Radna, jud. Arad – 1985, Bucureşti)Inginer, specialist în telecomunicaţii, automatică,informatică. A absolvit Matematicala Cluj, ca elev al profesorilor Nicolae Abramescu,Gh. Bratu ş.a. A absolvit apoi ŞcoalaSuperioară Tehnică din Dresda şi şi-a luatdoctoratul şi docenţa cu o teorie a difuzăriicăldurii în conductoare şi contacte. A lucratla Direcţia Generală PTT, la Societatea deGaz şi Electricitate, la Întreprinderea deReţele Electrice, a fost asistentul profesoruluiDimitrie Leonida la Politehnica dinBucureşti, apoi a lucrat la Institutul deEnergetică din Bucureşti. A fost redactorresponsabil al revistelor Electrotehnica şiProgresele ştiinţei. Tratează noţiunea deenergie informaţională, introdusă de OctavOnicescu. Lucrări: Necesitatea reorganizăriireţelei telegrafice, 1937; Introducere în documentareaştiinţifică, 1960; Un nou criteriu integratcumulativ de optimizare a sistemelor automate,1961; Echipamente periferice ale calculatoarelorelectronice, 1971; Metode de automatizare aculegerii şi tratării informaţiei, 1972. Membrual Academiei Române (1963), al AsociaţieiElectrotehnicienilor Germani.Avramescu Buţu, Xenianume la naştere Xenia Buţu(9.08.1926, Vârşeţ – 1991, Panciovo)Profesoară. Soţie a scriitorului Mihai Avramescu.A absolvit liceul şi Şcoala Normalădin Vârşeţ. După ce profesorii şi învăţătoriicontractuali veniţi din România în perioadaAvramescuMioara AvramAurel A. Avramescuinterbelică pentru comunităţile româneştidin Voivodina au fost retraşi (1944), pelângă profesorii existenţi (soţii Pălăgeşiu,Elena Radivoi, Margareta Filip, Ion Mateietc.), în învăţământ s-au angajat şi tinerelecadre din Voivodina pregătite de profesoriicontractuali pentru a păstra identitatearomânească a comunităţii respective. A fostuna dintre studentele care a absolvit ŞcoalaSuperioară de Pedagogie şi o perioadă maiscurtă a predat la cursul inferior al liceuluidin Vârşeţ. După aceea a lucrat la revisteleBucuria pionierilor, Lumina, Femeia nouă şi lasăptămânalul Libertatea. A tradus din sârbăîn română mai multe manuale şcolare şi dinromână în sârbă, împreună cu publicistulSima Petrovici, versuri şi romanul Tinereţefrântă de Mihai Avramescu.Avramescu, Gheorghe(26.01.1884, Botoşani –3.03.1945, Iasbereni, Ungaria)General de armată, arma vânătorii de munte.Născut într-o familie de ţărani, a absolvitŞcoala de ofiţeri de infanterie şi a lucrat laSuceava până în 1910. A participat la campaniadin Bulgaria, 1913, şi la Primul RăzboiMondial, cu gradul de căpitan, fiind şi rănit.A primit Ordinul Steaua României în gradde Cavaler cu panglica de Virtute Militară laînceputul anului 1917, iar în 1918, CoroanaRomâniei clasa Ofiţer cu panglica de VirtuteMilitară, fiind înaintat la gradul de maior.Din 1939, comandant al Diviziei 10 Infanterieşi, din 1940, general de divizie. A participatla ofensiva din Bucovina de Nordîn 1941, primind Ordinul Mihai Viteazulclasa a III-a şi Crucea de Fier clasele a II-aşi I. A avansat spre Bug şi Nistru, acoperindaripa stângă a Armatei XI germane. A luptatla Marea de Azov cu Armatele IX şi XVIIIsovietice, obţinând victorii. În 1942 a participatla asaltul asupra Sevastopolului, luândpeste 10 000 de prizonieri. A continuat sălupte în Caucaz şi Kuban. În 1943 se afla înTransnistria, iar în august 1944 a participat45ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 45 31.10.2011 17:22:23

AznavorianGheorghe Avramescu Mihai Avramescu Ioan Axente Hurmuz Aznavorian46la operaţiunea Iaşi-Chişinău, comandândArmata IV. Pe 20 august a fost înlocuit dela conducerea armatei de către mareşalulAntonescu, revenind abia când Armata IV aajuns în Transilvania. A continuat înaintareape valea Hernadului şi prin munţii Hegyaljapână în Slovacia, participând la operaţiuneaZvolen-Banska Bystriča, primind OrdinulMihai Viteazul cu spade clasa a III-a. Pe3 martie 1945 soţia şi fiica au fost arestateşi trimise în Siberia. Fiica s-a sinucis, soţias-a întors în 1956. Generalul a fost lichidatprin împuşcare de către sovietici, în Ungaria,fiind înmormântat la Budapesta, de unde afost repatriat în anul 2000.Avramescu, Mihai(8.06.1914, Felnac, jud. Arad –5.01.1981, Panciovo, Voivodina)Publicist. Soţ al Xeniei A. Buţu. A absolvitŞcoala Normală pentru învăţători la Arad.A fost învăţător contractual (trimis de Româniaprin contract de muncă) la Ecica,în Iugoslavia, din 1935. A profesat apoi laVladimirovaţ. A lucrat pentru trustul românescLibertatea din Novi Sad, la publicaţiileBucuria pionierilor, Lumina, Libertatea. A făcutprimul film românesc din Voivodina.Axente, Ioan supranumit Sever(1821, Frâua, azi Axente Sever, jud. Sibiu –1906, Sibiu)Politician. A studiat Teologia şi Filosofiala Blaj. A venit la Bucureşti şi a participatla Revoluţia de la 1848, apoi s-a întors înTransilvania şi a participat la Adunarea de laBlaj. Adept al lui Avram Iancu, l-a urmat peacesta în munţi. A făcut parte din conducereaASTRA, Sibiu.Axinte Uricariul(1670, Scânteia, jud. Iaşi – 1733, Iaşi)Cronicar. De condiţie modestă, a fost uricar(scrib) la logofeţie. Ştia slavonă, greacă,latină. A transcris, din porunca lui NicolaeMavrocordat, primul domn fanariot, letopiseţelelui Grigore Ureche, Miron şi NicolaeCostin. A făcut interpolări în letopiseţulanonim, care cuprindea evenimentele dintre1661 şi 1709. După moartea lui NicolaeCostin a fost desemnat să alcătuiască ocronică oficială: De la a doua domnie a luiNicolae Alexandru Vodă, văleat 7720. Esteo cronică laudativă a domniei lui NicolaeMavrocordat.Azarie(sec. al XVI-lea, Moldova)Călugăr şi cronicar. Elev al călugărului Macarie.A scris o Cronică slavonă în continuareacronicii lui Macarie, cuprinzând evenimenteledintre 1541 şi 1574, cu intenţia de asprijini dinastia Muşatinilor şi ortodoxiadin Moldova și a dăruit câte un exemplar alscrierii lui Petru Şchiopul şi mitropolituluiAnastasios. A tradus în slavonă din medio-bulgarătextul hagiografic Vieţile regilor şiarhiepiscopilor sârbi.Aznavorian, Hurmuz(1888, Trapezunt, Turcia – 1961, Botoşani)Avocat. Armean ca etnie, din familia cântăreţuluinaturalizat francez Charles Aznavour,care a şi vizitat, după 1981, rudele din România.Refugiat cu familia la Constanţa dincauza persecuţiilor din Imperiul Otoman laadresa armenilor. A absolvit liceul Sf. Savaşi Facultatea de Drept a Universităţii dinBucureşti. Specializare la Paris. Membru şiparlamentar al Partidului Naţional Liberal.Contribuţii la finalizarea noului Cod Penal.Lucrări: Două probleme juridice, Bucureşti,1915; Comercializarea dreptului civil, 1918 şiTendinţe de unificare a dreptului privat, 1920.Epurat din Barou în 1947, a făcut închisoareîn două rânduri: 1950–1953, 1958–1961.A murit în închisoare.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 46 31.10.2011 17:22:23

BBaba, Alina(19.08.1982, Novi Sad, Voivodina)Muziciană. Soră a Mirelei B. A absolvit Liceulde muzică Isidor Bajić din Novi Sad, clasainstrumente de coarde (violă). Studentă laAcademia Regală de Muzică din Stockholmca elevă a lui Björn Sjögren, Claus ChristianSchutser, Amiram Ganz şi Predrag Novovici.Din 2003 este membră a formaţiei vocal-instrumentalede muzică rock Dej tonski sporazumdin Stockholm (voce şi violă electrică),iar din 2005, împreună cu sora sa, evolueazăîn formaţia Balkan Rock Legends din Amsterdam,compusă din muzicieni proveniţi dintoate fostele republici iugoslave, concertândla Stockholm şi Paris. Predă cursuri de vioarăla mai multe şcoli din Stockholm. A participatîn 2007 la Concursul Internaţional de MuzicăUşoară George Grigoriu din România.Baba, Corneliu(18.11.1906, Craiova – 20.12.1997, Bucureşti)Pictor. A studiat artele plastice la Bucureştişi Iaşi (cu ajutorul lui Nicolae Tonitza), undea şi devenit profesor (1946). Din 1958 a venitprofesor la Institutul de Arte Frumoasedin Bucureşti. Subiectele sale au fost cupredilecţie ţăranii, din care face adevăratesimboluri ale permanenţei: Întoarcerea de lasapă, 1943; Ţărani, 1953; Odihnă pe câmp,1954. A primit Premiul de Stat în 1953 şi1954, Medalia de Aur la Expoziția Internaţionalăde la Varşovia (1955), Medalia de Aurla Expoziția Internaţională de ilustraţie decarte – Leipzig (1960), Premiul pentru portretla Trienala de Artă – Sofia (1973). Titluri:Maestru Emerit al Artei (1958), membrude onoare al Academiei de Artă a URSS(1968), Artist al Poporului, România (1962),membru corespondent al Academiei de Artădin Berlin (1964); membru al AcademieiTommaso Campanella din Roma (1970) etc.Membru al Academiei Române (1990).Baba, Gruia Novac(sec. al XVII-lea, Oltenia)Haiduc. Fiul cel mare al lui Novac B. Împreunăcu fraţii săi, adăpostit în MunţiiLotrului, a continuat lupta de neatârnareşi unitate a tatălui său contra otomanilor şitătarilor. A rămas în baladele populare ca unerou. Modul în care s-a adăpostit a dat substantivulcomun lotru, echivalent cu haiducde codru. În Moldova există un obicei deurare de Anul Nou numit Banda lui Novac.Baba, Ioan(25.11.1951, Seleuş, Banatul Sârbesc, Iugoslavia)Scriitor şi editor. A absolvit Jurnalismul laUniversitatea din Bucureşti. Redactor responsabilal programului în limba română laTeleviziunea din Novi Sad. Redactor-şef alrevistei Lumina, parte a grupului Libertatea,Novi Sad. Fondator al cercului culturalLumina-Honoris Causa. A scris volume deversuri, studii de istorie literară şi lexicografie.Lucrări: Popas în timp (1984); Preludiu imaginar(1988); În cuibul ochiului (1989); Oglindatriunghiulară (1990); Poeme incisive (1991);Năzbâtii candide (1994); Mărturisiri, confluenţe(1997); Inscripţie pe aer (1997); Compendiu biobibliografic.Scriitori (1997); Cămaşa de rigoare(1998); Antologia literaturii şi artei din comunităţileromâneşti – Banatul iugoslav, în colaborarecu Cătălin Bordeianu (1998); Revers-Avers(1999); Lexiconul artiştilor plastici românicontemporani din Iugoslavia – vol. I (1999); Celemai frumoase poezii (2002); Poemele D (2002);Pe şevaletul orizontului (1986); Indiciul unităţii(1988); Antologia literaturii şi artei din comunităţileromâneşti vol. I (1998); Laptele verde alcâmpiei, 5 poeţi din Voivodina (2001); Florilegiubasarabean (2002); Florilegiu bănăţean (2002);Vremea creativităţii lui Slobodan Crnogorać(2003). A tradus din literatura sârbo-croatăîn română şi din română în sârbo-croată.Este membru al Societăţii Ziariştilor dinVoivodina şi al Asociaţiei Ziariştilor din Serbia.Laureat al Premiului Svetozar Markovićal Societăţii Ziariştilor din Voivodina pentrureportaj (1983 şi 1987) şi Premiului JurnalistulAnului 2001 al Consiliului Consultatival Presei din Banat (Făget, 2001). Membrual Societăţii Scriitorilor din Voivodina şi alUniunii Scriitorilor din România.47ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 47 31.10.2011 17:22:23

48Baba, Iurie(1.11.1957, Leova, Republica Moldova)Grafician. A absolvit Colegiul de Arte PlasticeAl. Plămădeală din Chişinău, apoi Institutulde Arte Plastice din Tallinn, Estonia. Specializatîn design vestimentar. A organizatexpoziţii experimentale şi expoziţii-concursde design vestimentar în Moldova, Ucraina,Germania, Macedonia, Danemarca, Belgia,România. Membru al UAP din Moldova şial Asociaţiei de Artă Textilă şi Design VestimentarATEX.Baba, Mărioara Vojnović(18.12.1950, Seleuş, Banatul Sârbesc)Critic de teatru şi film. A absolvit IATC laBucureşti. A fost ziaristă la Radiodifuziuneadin Novi Sad. Lucrări: Ape cristaline (1980),Ploaie eternă (1992), Dubla fiinţă a naturii(1997), Poeme (1999), La dans cu ciufulitul(2004), Porţile oraşului (2005), iar, în anul2008, în colecţia „Antologii“ a Editurii Societăţiide Limba Română din Voivodina, avăzut lumina tiparului volumul Atitudineacool. Membră a Uniunii Ziariştilor şi UniuniiScriitorilor din Serbia. Membră a UniuniiTeatrelor Profesioniste din Voivodina, precumşi a Societăţii de Limba Română dinVoivodina, alias Academia de Ştiinţă şi Artea Românilor din Serbia.Baba, Mirela(7.01.1980, Novi Sad, Voivodina)Muziciană. Soră a Alinei B. A absolvit Liceulde muzică Isidor Bajić din Novi Sad, clasade pian. A absolvit Academia Regală de Muzicădin Stockholm, clasa de pian, ca elevăa lui Anders Kilström şi apoi pedagogie şipsihologie muzicală. S-a pregătit şi cu alţimaeştri: Greta Eriksson, Stafan Scheja,Stefan Bojsten, Mats Widlund. Specializarecu Krystyna Makowska-Lawrynowicz dinVarşovia. Din 2003, alături de sora sa, estemembră a formaţiei vocal-instrumentalede muzică rock Dejtonski sporazum dinStockholm (voce şi claviatură). Din 2005,tot împreună cu sora ei, este membră aformaţiei Balkan Rock Legends. A obţinutdoctoratul în specialitate şi lucrează ca redacormuzical la TV Apolo din Novi Sad.Baba, Novac(cca 1530, Oltenia – 5.02.1601, Lipova)Căpitan vestit în oastea lui Mihai Viteazul.Tată al lui Gruia N.B. Bănăţean la origine.S-a remarcat în campaniile pentru înfăptuireaactului istoric al Unirii. În lupta de laŞelimbăr (oct. 1599), împreună cu oameniisăi, a avut un rol important în obţinerea victoriei,ei fiind aceia care au izbit la începutBabaCorneliu BabaNovac Babaaripa dreaptă a oastei lui Andrei Bathory şicare au respins către sfârşitul bătăliei contraataculorganizat de Gaşpar Korniş. MihaiViteazul l-a avut alături în toate bătăliile.În părţile Lipovei a fost prins de nobilimeaduşmană, în toamna lui 1600, condamnatla moarte prin ardere pe rug şi executat înpiaţa Clujului la 5 februarie 1601, după care,resturile trupeşti au fost puse în ţeapă înafara cetăţii, pe drumul Feleacului.Babeş, Victor(28.07.1854, Viena – 19.10.1926, Bucureşti)Medic, bacteriolog. Fiu al lui Vincenţiu B.,mamă austriacă. Fondatorul microbiologieiromâneşti. A studiat Medicina la Viena şiBudapesta. A lucrat la Berlin, în laboratoarelelui Rudolf Virchow şi Robert Koch, apoi laParis, cu Louis Pasteur. Este chemat în ţarăde tatăl său şi obţine Catedra de anatomiepatologică şi bacteriologie la Facultateade Medicină din Bucureşti. Acolo îşi facelaboratorul şi locuieşte până la sfârşitulvieţii. A studiat remedii pentru pelagra carebântuia satele româneşti, s-a ocupat detuberculoză, lepră, turbare, difterie şi a găsitremedii pentru aceste boli. A pus în evidenţă,în celulele creierului animalelor bolnavede turbare, corpusculii Babeş-Negri, cuvaloare diagnostică, a descoperit peste 50 degermeni noi – pseudobacilul răpciugii, germeniidin grupul paratific – şi a pus bazeleseroterapiei. Prin cercetările sale valoroaseasupra antagonismelor microbiene s-a situatprintre precursorii ideilor moderne asupraantibioticelor. Activitatea lui Babeş a influenţatputernic şi dezvoltarea medicinei veterinare,imprimându-i orientări noi, strânslegate de obiectivele medicinei profilactice.El a fost cel care a introdus vaccinarea antirabicăîn ţara noastră, ameliorând metodaprin asociere, în cazurile grave, cu seroterapia.Este autorul primului model raţionalizatde termostat, al unor metode de colorarea bacteriilor şi a ciupercilor din culturi şidin preparate histologice. S-a preocupatENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 48 31.10.2011 17:22:23

BacalbaşaVictor Babeş Vincenţiu Babeş Anton Bacalbaşaîndeaproape de problemele medicinei profilactice– alimentarea cu apă a oraşelor şisatelor. A descoperit o clasă de microbi care-ipoartă numele: Babesia. Lucrări: Consideraţiuniasupra raportului ştiintelor naturale cufilosofia, 1879; Bacteriile şi rolul lor în anatomia,histologia şi patologia bolilor infecţioase, 1885.Membru titular al Academiei Române, 1893.Babeş, Vincenţiu(21.01.1821, Hudoni, jud. Timişoara –3.02.1907, Budapesta)Publicist, jurist, om politic. Tată al luiVictor B. A studiat Dreptul la Timişoara,Karlowitz, Pesta. Secretar al Înaltei Curţide Casaţie şi Justiţie a Austriei. A fost unluptător activ pentru cauza românească. Înperioada 1849–1862 a fost trimis la Vienapentru a apăra drepturile românilor, apoi laPesta (1862–1864). Fondator al PartiduluiNaţional al Românilor (preşedinte între1881–1891), membru în Dieta Transilvaniei(1860–1890), a contribuit la separarea BisericiiOrtodoxe Române de cea Sârbeascăşi la înfiinţarea mitropoliei de la Sibiu(1864). El l-a îndemnat pe fiul său, Victor,reputat microbiolg aflat în Franţa, să seîntoarcă în ţară. A colaborat la numeroasepublicaţii: Gazeta Transilvaniei, Amicul poporului,Telegraful român ş.a. şi a scris, pe lângăstudii dedicate cauzei româneşti, versuri şiepigrame. Lucrări: Cauza limbelor şi naţionalităţilorîn Austria, 1860; Năciunea fără năciune,versuri în spirit latinist, 1843. Criticămodernizarea cu orice preţ în Reflexii asuprapoeziei noastre, 1844. Membru fondator alSocietăţii Literare Române (1866), devenităAcademia Română.Babeu, Tiberiu Dimitrie(26.10.1935, Timişoara)Inginer mecanic. A absolvit Politehnica dinTimişoara şi a predat în aceleaşi instituțierezistenţa materialelor. Contribuţii în domeniulelasticităţii şi plasticităţii. Lucrări:Rezistenţa lanţurilor de oţel rotund, 1994;Teoria elementară a rezistenţei materialelor,1998. Membru în Asociaţia Română deTensometrie, membru al Academiei de ŞtiinţeTehnice, membru fondator al SocietăţiiRomâne de Mecanică Teoretică şi Aplicată.Babuc, Vasile(13.02.1933, Chişinău)Biolog. A absolvit Şcoala Militară de Aviaţiela Lugansk, Ucraina, şi Institutul Agricol(Pomicultură şi Viticultură) din Chişinău.A fost profesor la acelaşi institut. Conducătorştiinţific al programelor republicane depomicultură. A elaborat bazele tehnologiceale producţiei de fructe din Moldova. A elaboratnormele metodologice de punere înacord a legislaţiei legate de pomicultură culegislaţia europeană. A ţinut prelegeri despecialitate în Rusia (Miciurinsk, Krasnodar),Ucraina (Kiev, Uman, Odessa), România(Bucureşti, Iaşi, Cluj), Bulgaria (Plovdiv).Autor a peste 250 de articole de specialitateşi al mai multor manuale şi monografii:Îndrumări agrotehnice pentru pomicultori, 1985;Формирование и обрезка плодовых деревьев винтенсивных садах (Îndrumări agrotehnicepentru pomicultori), Moscova, 1991; Cercetăride fitotehnie pomicolă. Pomicultura, viticulturaşi vinificaţia în Moldova, 1995; În pas cu viaţa.Pomicultura, viticultura şi vinificaţia în Moldova,1996. Membru corespondent al Academieide Ştiinţe a Moldovei (1985), membru titularal Academiei Internaţionale de ÎnvăţământAgrar, Moscova (1991). Distins cu MedaliaMeritul Civic (1993), Ordinul Gloria Muncii(1995). Om Emerit în Ştiinţă al RepubliciiMoldova (2000).Bacalbaşa, Anton(21.02.1865, Brăila – 10.10.1899, Bucureşti)Scriitor. Frate cu publiciştii Constantin şiIon. A debutat ca tribun al mişcării socialiste.Cooptat în Consiliul General al PartiduluiSocialist-Democrat, de unde a demisionat în1894. Redactor al ziarului Dreptatea (1896),organ liberal (grupare desprinsă din PSDR),49ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 49 31.10.2011 17:22:23

50secretar la Ministerul Cultelor şi InstrucţiuniiPublice, deputat conservator de Ilfov(1894). A scos Moftul Român împreună cuI.L. Caragiale (1893–1901), a colaborat laAdevărul, Democraţia socială, Munca ş.a. Antijunimist.A scos publicaţia Moş Teacă · Jurnalţivil şi cazon (1895), păstrând numele principaluluisău erou literar: Moş Teacă, 1893.Autor al primei transpuneri prescurtate aCapitalului lui Karl Marx.Bacaloglu, Emanoil(11.04.1830, Bucureşti – 30.08.1891, Bucureşti)Fizician, chimist şi matematician. Grec caetnie. A studiat la Leipzig şi Paris. Profesorla Facultatea de Fizică a Universităţii dinBucureşti. A scris primele lucrări ştiinţificeîn limba română în domeniile de care s-aocupat şi a creat baza terminologică în limbaromână pentru ele. A participat la Revoluţiade la 1848 în Ţara Românească. Lucrări:Neue Bestimmungsweise, 1861; Elemente dealgebră, 1866; Elemente de fizică, 2 vol., 1870–1871; Apărătorul de trăsnet, 1887. Membru alAcademiei Române, 1879.Baciu, Ion(21.06.1931, Brateiu, jud. Sibiu –8.11.1995, Ploieşti)Dirijor. A absolvit Conservatorul bucureştean,unde i-a avut profesori pe ConstantinSilvestri, Ioan D. Chirescu, Ion Dumitrescu,Marţian Negrea ş.a. S-a perfecţionatla Akademie für Musik und DarstellendeKunst din Viena cu Hans Swarowski (dirijat)ca bursier Herder (1965) şi în SUAcu Leonard Bernstein, Erich Leinsdorf şiGeorg Szell. Director al Filarmonicii dinIaşi. Profesor la Conservatorul din Iaşi.A făcut turnee artistice în Italia, Suedia,Norvegia, Danemarca, Portugalia, Franţa,SUA, Canada, Japonia, Iran etc. A colaboratcu Aldo Cioccolini, Paul Tortelier,Hilde Sommer, Vampa Brauner, PhilippeEntremont, Paul Badura-Skoda, LeonidKogan, Rudolf Kerer şi mulţi alţii. Repertoriulsău a cuprins lucrări din preclasici –Bach, Vivaldi, Händel – şi clasici, până laromantici, moderni şi contemporani – Şostakovici,Stravinski, Webern, Gershwin,Haciaturian, Kabalewski, Respighi, C. Orffetc. A promovat compozitori româniprecum Paul Constantinescu, M. Jora,P. Bentoiu, Gh. Dumitrescu, Sabin Drăgoi,C. Trăilescu, Anatol Vieru, Şt. Niculescu,Th. Grigoriu, S. Toduţă, Dan Constantinescu,T. Olah, Z. Vancea ş. a. Membru alAcademiei Române (1993).BacalogluIon BaciuŞtefan BaciuBaciu, Ştefanprenume la naştere Ştefan Aurel(29.10.1918, Braşov – 7.01.1993, Honolulu, SUA)Poet, eseist. A făcut liceul Andrei Şagunadin Braşov, unde l-a avut profesor pe EmilCioran. A absolvit Dreptul la Bucureşti(1941). A fost secretar de redacţie la Gândirea,director la Universul. În 1946 a rămasla Berna, în condiţiile în care în Româniase instaura socialismul. De acolo a plecatla Rio de Janeiro (1949). A fost profesor decivilizaţie hispano-americană la Seatle, SUA(1962–1964), apoi în Honolulu. A debutat cuversuri: Poemele poetului tânăr, 1935, PremiulFundaţiilor Regale, Premiul Societăţii ScriitorilorRomâni, Premiul Academiei Române.Volume de poezie: Poeme de dragoste, 1936;Căutătorul de comori, 1939; Cetatea lui Bucur,1940; Muzica Sferelor, 1943; Cântecul mulţimii,1944; Poemele poetului pribeag, 1963; Ukulele,1967; Neîmpliniri, 1980; Poemele poetului singur,1980; Singur în Singapore, 1988. A scrisversuri şi în limbile spaniolă, portugheză,engleză, germană. A mai publicat eseuri:Aron Cotruş, 1964; Urmuz, 1978 şi memorii:Praful de pe tobă, 1980; Microportrete, 1984.La Bucureşti i s-au mai publicat în 1996,postum, volumul de evocări Însemnările unuiom fără cancelarie şi Scrisoare de recomandare şialte schiţe anacronice.Baconsky, A(natol) E(milian)(15.05.1925, Cofa, jud. Hotin, Basarabia –4.03.1977, Bucureşti)Poet. Părinţii săi au fost Eftimie, preot, şi Liuba.Frate cu Leon B. A absolvit Facultatea deDrept din Cluj. A fost redactor-şef la Almanahulliterar din Cluj (devenit revista S teaua).A publicat lirică meditativă, elegiacă oriincisiv ironică, având accente suprarealiste:Cântece de zi şi cântece de noapte, 1954, Premiulde Stat; Fluxul memoriei, 1957; Cadavre în vid,1969, Premiul Uniunii Scriitorilor. A scris şiproză lirico-fantastică: Echinoxul nebunilor şialte povestiri, 1967, şi a tradus din Quasimodo,Lundkvist, Carl Sandburg ş.a.: PanoramaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 50 31.10.2011 17:22:23

poeziei universale contemporane 1900-1950,1972, Premiul Uniunii Scriitorilor. A fostun fin exeget de poezie: Poeţi şi poezie, 1963;Meridiane · Pagini despre literatura universalăcontemporană, 1965. A publicat Remember. Falsjurnal de călătorie, 2 vol., 1977. Postum i-auapărut Corabia lui Sebastian, 1978 şi romanulBiserica neagră, 1998. Din aceeaşi familie spiritualăşi prieten cu Petru Dumitriu.Baconsky, Leon(4.05.1928, Lencăuţi, Basarabia)Critic literar. A studiat filologia la Universitateadin Cluj, unde a şi devenit apoi profesor.Frate cu A.E.B. Lucrări: Marginalii critice şi istorico-literare,1968; Literatura în actualitate (încolaborare cu A. Marino, I. Pascadi, I.D. Bălan,Matei Călinescu şi I. Vlad). Coautor laDicţionar analitic de opere literare româneşti,4 vol., 1998–2003. Colaborator la Dicţionarulgeneral al literaturii române, vol. II–VI, 2004.Traduceri din Merimée, Cronica domniei luiCarol al IX-lea, 1986 şi, în colaborare cuRodica Baconsky, Marcel Brion, Rembrandt,1974; J.M. Casai – Civilizaţia Hindusului şienigmele ei, 1978; M. Rheims – Infernul curiozităţii,2 vol., 1987; J. Felisle, H. H. Lee-Janke,M. C. Cormier (coordonator), Terminologiatraducerii - 2005.Bacovia, George,nume la naştere George Vasiliu(17.09.1881, Bacău – 22.05.1957, Bucureşti)Poet. În 1903 a plecat la Bucureşti spre aurma Facultatea de Drept. S-a retras dupăun an. L-a cunoscut pe Alexandru Macedonski.În 1907 s-a înscris la Facultateade Drept din Iaşi şi a colaborat la Versuri şiproză a poetului simbolist I. M. Raşcu. Şi-aluat licenţa în 1911. N-a profesat. În 1914s-a internat la un sanatoriu de tuberculoşide lângă Bucureşti. Volumul Plumb, 1926,a fost premiat de Ministerul Artelor şi deAcademia Română. Din 1925 s-a stabilit laBacău, fiind redactor-şef la Ateneul cultural.A obţinut premiul Societăţii ScriitorilorRomâni (1925) şi Premiul Naţional pentruPoezie (1934). Din 1928 s-a stabilit la Bucureşti,unde a continuat să scrie versurisimboliste şi de inspiraţie socială – Cu voi,1930; Comedii în fond, 1936; Stanţe burgheze,1946 –, exprimând plenar sinteza naţionalăa simbolismului în linia Rollinat şi Verlaine.A scris şi proză, de asemenea simbolistă:Bucăţi de noapte, 1926. Cu înclinaţii socialeşi apetit pentru stânga ideologică, Bacovia arămas ca poet al toamnei şi tristeţii, într-olume neprielnică existenţei plenare a omuluica individ, simbol al omului izolat şi înfrântde forţe pe care nu le poate controla.BagdasarA.E. BaconskyGeorge BacoviaBagdasar, Alexandra(30.08.1935, Bucureşti)Matematician. Fiică a lui Dimitrie B. A studiatMatematica la Universitatea din Bucureştişi s-a căsătorit cu matematicianul CassiusIonescu Tulcea. Au plecat împreună la YaleUniversity în 1957 şi a fost cercetător laaceeaşi universitate (1959–1961) ca şi soţulsău. Au divorţat în 1967. S-a căsătorit în1974 cu scriitorul american Saul Bellow(Premiul Nobel pentru literatură), de carea divorţat în 1986. În 1989 s-a căsătorit cucelebrul matematician şi inginer Alberto P.Calderon, specialist în ecuaţii diferenţiale,de la Universitatea din Chicago. A fost editorla Transactions of the American MathematicalSociety (1974–1977), editor asociat la Annalsof Probability (1979–1981). Lucrările saleîmpreună cu Harry Furstenberg legate deaplicaţia teoriei numerelor la teoria ergodicăi-au adus celebritatea (teorema Bellow-Furstenberg).Invitată a Fundaţiei Humboldt dinGermania, 1987. Lucrări: Topics in the Theoryof Liftings, 1969.Bagdasar, Dumitru(17.12.1893, Idrici de Jos, com. Roşieşti,jud. Vaslui – 15.07.1946, Bucureşti)Neurochirurg. Al doisprezecelea copil alunei familii de ţărani săraci. Tată al AlexandreiB., frate cu Nicolae B. A studiat Medicinala Institutul Militar, ca bursier. Profesorla Facultatea de Medicină din Bucureşti.Fondator al şcolii româneşti de neurochirurgie.Elev al lui Gheorghe Marinescu, IonNoica, Dumitru Butoianu. Specializare laParis (1924) şi Boston (Clinica Harvey Cushing).A lucrat la Cernăuţi (1931–1933) şi afost ajutat în profesie de Nicolae Minovicipentru a deschide o secţie la Spitalul Centralde Boli Nervoase din Bucureşti. Comunistdin 1942, ca şi soţia sa, psihiatrul Florica B.,prima femeie ministru din România (alSănătăţii, 1946–1948). Ministru al Sănătăţiiîn 1945, în Guvernul Petru Groza. A creat60 de circumscripţii rurale noi, sanatorii,51ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 51 31.10.2011 17:22:24

52Dumitru Bagdasar100 de case de naşteri la ţară, a dirijat campaniiantitifos exantematic, contra febreitifoide, a febrei recurente. A creat Institutulde Endocrinologie din Bucureşti. Lucrări:Ostroamele orbitare şi orbitocraniene, 1939;Traumatismele craniocerebrale acute, 1940; Tumorilecerebeloase, 1943; Traité de Neurologie,1951. Membru de onoare post-mortemal Academiei Române (1948). Spitalul deUrgenţă din Bucureşti se numeşte Bagdasardin 1956, iar din 1994 Bagdasar-Arseni, înamintirea celor doi specialişti.Bagdasar, Nicolae(1896, Idrici de Jos, com. Roşieşti, jud. Vaslui –21.04.1971, Bucureşti)Filosof. Frate cu Dumitru B. Doctorat în filosofiela Berlin (1926). Profesor la Universitateadin Iaşi. Ca secretar al Societăţii Românede Filosofie (1928–1940), a întemeriat EdituraFilosofică. Destituit din învăţământulsuperior (1949), devine şef de secţie al Institutuluide Istorie din Bucureşti (1949–1950),apoi consilier științific al Institutului de Istorieal Academiei RPR, referent ştiinţific al Institutuluide Istorie şi Filologie al Academiei(filiala Iaşi), între anii 1953–1956, coordonatorştiinţific al Dicţionarului Enciclopedic Român(1956–1958). Lucrări: David Hume, Cercetareasupra intelectului omenesc, 1936; Teoria cunoştinţei,2 vol., 1941; ed. a II-a, 1944; Antologiefilosofică. Filosofi străini, 1943; Din problemeleculturii europene, 1998, postum; Critica raţiuniipractice. Întemeierea metafizicii moravurilor,traducerea lui Kant, 1999, postum. Membrucorespondent la Academiei Române (1942),titlu ridicat la reorganizarea instituţiei (1948),reînregistrat în 1990. Membru al Academieide Ştiinţe Sociale şi Politice (1970).Balaban, Alexandru T.(2.04.1931, Timişoara)Inginer chimist. A absolvit Chimia Industrialăla Politehnica din Bucureşti şi Fizica Atomicăla Institutul de la Bucureşti-Măgurele.Profesor de chimie generală la PolitehnicaBagdasarClaudia Balabandin Bucureşti. A lucrat la Agenţia Internaţionalăpentru Energia Atomică din Viena(1967–1970), a fost profesor invitat laL eipzig, Richmond (Virginia), Texas. Cercetăriîn domeniul catalizei. Lucrări: Cercetăriîn clasa sărurilor de piriliu, Premiul AcademieiRomâne, 1961; Analythical Control ofradiopharmaceuticals, 1970; From Chemical Topologyto Three-Dimensional Geometry, 1997.Doctor Honoris Causa al Universităţii deVest din Timişoara, membru al AcademieiRomâne (1990), al Academiei Mondiale aChimiştilor Organicieni Teoreticieni, Paris,1983, al societăţilor de chimie din Anglia,Germania, SUA.Balaban, Claudia(13.04.1941, Burlăneşti, Republica Moldova)Director al Bibliotecii Naţionale pentrucopi „Ion Creangă“, preşedinte a FundaţieiCărţii din Republica Moldova, preşedintea Secţiei Naţionale a Consiliului Internaţionalal Cărţii pentru Copii şi Tineret (din1996). A absolvit Facultatea de Filologie aUniversităţii de Stat din Chişinău (1968).A lucrat ca bibliotecară în satul de başintă(1959–1964), inspector la Direcţia raionalăde cultură Comrat (1964–1971), şefă a aceleiaşiDirecţii (1971–1978). A publicat circa60 de articole în ziare, reviste şi în volumecolective de biblioteconomie din RepublicaMoldova şi din Moscova (până în 1991).Este organizator permanent al SalonuluiInternaţional de Carte pentru Copii la Chişinău(din 1997) şi al concursului literarrepublican „La izvoarele înţelepciunii“ (din1990). A iniţiat înfiinţarea la Chişinău a uneifiliale comune a Bibliotecii Naţionale pentruCopii Ion Creangă şi a Bibliotecii JudeţeneGheorghe Asachi din Iaşi (1992). Esteautoare a unor dicţionare bibliografice, buletinede specialitate, almanahuri şi proiecteculturale. Participă des la conferinţe, congreseşi întruniri profesionale internaţionaleîn domeniu: conferinţa „Biblioteca şi civilizaţia“(Iaşi, 1992), congresele al 28-lea – al31-lea ale Consiliului Internaţional al Cărţiipentru Copii (Basel, 2002; Macau, 2006;Copenhaga, 2008), simpozionul „Carte,Cultură, Cunoaştere“ (Cluj-Napoca, 2005),Festivalul Internaţional de Carte pentru Copii(Coreea, 2007) ş.a. Este Lucrător emerital Culturii din Republica Moldova (1991),deţine Medalia Mihai Eminescu (1994) şiOrdinul Republicii (2011).Balaci, Alexandru(12.06.1916, Aurora, jud. Mehedinţi –7.03.2002, Bucureşti)Italienist. A absolvit Facultatea de Literedin Bucureşti şi şi-a trecut doctoratul cuENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 52 31.10.2011 17:22:24

BalmuşAlexandru T. Balaban Alexandru Balaci Iolanda Balaş Predrag Balaševićteza „Neoclasicismul italian din perioadacarducciană şi pre-d’annunziană. Figurapoetului Giovanni Pascoli“, 1943. A fostşeful Catedrei de limba şi literatura italianăde la Facultatea de Limbi Romanice şi decanal Facultăţii de Limba şi Literatura Românădin Universitatea Bucureşti, prorector, directorla Accademia di Romania din Roma(1969–1973). A scris numeroase studiidespre literatura italiană, un Dicţionar italian-român,1991, şi a tradus în română multecapodopere ale literaturii italiene. A scrisimportante studii despre: Giosué Carducci,1947; Dante Alighieri, 1966; Francesco Petrarca,1968; Leopardi, 1972; Boccaccio, 1976;Torquato Tasso, 1982; Luigi Pirandello, 1986ş.a. Membru titular al Academiei Române(1994), membru la Accademia LetterariaItaliana – Arcadia, la Union Culturelle Européenne,preşedinte al Asociaţiei Românepentru Naţiunile Unite (1974) şi vicepreşedinteal Federaţiei Mondiale a Organizaţiilorpentru ONU (1979), vicepreşedinte al UniuniiScriitorilor (1981–1989).Balaci, Ilie(13.09.1956, Bistreţ, jud. Olt)Fotbalist. A debutat în Divizia A la FC UniversitateaCraiova în 1973. A jucat 69 demeciuri în echipa naţională, fiind cel maitânăr debutant în aceasta. Echipa sa a câştigattrei campionate (1974, 1980, 1981) şipatru cupe ale României (1977, 1978, 1981,1983). A avut 69 de prezenţe în echipa naţională.Ca antrenor, a avut performanţe cuechipe din Africa de Nord.Balaş, Iolandanume la naştere Balázs Jolán(12.12.1936, Timişoara)Atletă. Etnie română-maghiară. De maimulte ori campioană mondială la sărituri,preşedintă a Federaţiei Române de Atletism(1988–2005). Între 1957 şi 1967 a învins în140 de întreceri consecutive, depăşindu-şirecordul său mondial de 14 ori, ducându-lde la 1,75 m la 1,91 m. Primul său recordmondial a fost în 1956, la Bucureşti. A primit,în 2006, din partea Comitetului Olimpicşi Sportiv Român, Colanul de Aur pentruîntreaga activitate.Balašević (Balaşevici), Predrag(5.01.1974, Podgoraţ, Valea Timocului, Serbia)Medic, lider politic al românilor timoceni.A absolvit Liceul Sanitar la Zaječar şi Facultateade Medicină la Universitatea din Craiova.Este fondatorul asociaţiei româneştiAriadnae Fillum (Firul Ariadnei), preşedintelePartidului Democrat al Românilor dinSerbia, preşedintele Comitetului de conducereal Federaţiei Românilor din Serbia şiprim-vicepreşedinte al Consiliului Naţionalal Minorităţii Naţionale Române din Serbia,cu sediul în oraşul Bor. Din 2008 estepreşedinte al Consiliului Adunării comunei(plasei) Bor din Serbia de Răsărit.Balbareu, Ion(1877, Galaţi – 1960, Bucureşti)Inginer, creator al şcolii româneşti demetalurgie. Absolvent al Universităţii Tehnicedin Budapesta în specialitatea inginermecanic şi metalurgie. Specializare la Academiade Mine din Freiburg (1896–1900).A completat în 1927 Laboratorul demetalurgie întemeiat de Oscar Saligny laPolitehnica din Bucureşti cu o secţie demetalografie şi tratamente termice, apoicu una de dilatometrie, analiza spectrală şiprin raze X (1930). Secretar al GuvernuluiMarghiloman în 1918 şi secretar al AdunăriiDeputaţilor, a semnat documentele deunire a Basarabiei cu ţara.Balmuş, Constantin(25.05.1898, Rungeni, jud. Vaslui –13.07.1957, Bucureşti)Cercetător. A absolvit Literele şi Filosofiala Iaşi, s-a specializat în greacă şi latină laBonn, Berlin şi Şcoala Română din Roma.Doctor docent, profesor la Universitatea53ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 53 31.10.2011 17:22:24

54Constantin Balmuşdin Iaşi şi Bucureşti. Călătorii de studiuîn Franţa, Grecia, Elveţia, Germania. Unuldintre cei mai recunoscuţi specialişti aidomeniului. A lăsat Istoria poeziei latine înepoca arhaică, 1927; Curs de gramatică istoricăa limbii latine · Fonetica, morfologia, sintaxa,1936; Antologie latină, 10 vol. Membru alAcademiei Române (1948).Balmuş, Pavel(18.08.1944, Sărătenii Noi, RSSM)Critic şi istoric literar. A absolvit Facultateade Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău(1966). A fost redactor la TeleviziuneaMoldovenească (1966–1968), custode general,secretar ştiinţific, apoi director adjunct(1979–1983) al Muzeului Republican deLiteratură Dimitrie Cantemir (azi MuzeulLiteraturii Române Mihail Kogălniceanu).Redactor la editurile Literatura Artistică(1983–1989) şi Cartier (2000–2002). Preşedinteal Societăţii Bibliofililor din RepublicaMoldova (din 1992), coordonator al CentruluiNaţional de Hasdeulogie de pe lângăBiblioteca Municipală B.-P. Hasdeu (din1998). Lucrări: Pagini din istoria culturii şi literaturiimoldoveneşti (1979), Studii şi materialedespre Alexandru şi Boleslav Hâjdău (1984) ş.a.A îngrijit selecţii din creaţia lui B.-P. Hasdeu(Principii de lingvistică, 1974, Publicistică înziarul „Traian“ – 1869–1870, 1998), AlexandruHâjdău (Domnia Arnăutului: proză,poezie, publicistică), 1987; Scrieri alese, înruseşte: Izbrannoe..., 1986; Clipe de inspiraţie,2004). A îngrijit şi prefaţat volume de opereale lui Miron Costin, Dosoftei, Dimitrie şiAntioh Cantemir, Alexandru Donici, VasileAlecsandri, Garabet Ibrăileanu, AlexandruMacedonski, Constantin Stere.Balnojan, Livius(3.05.1930, Satu Nou, Banatul Sârbesc –25.08.2005, Satu Nou)Sculptor şi pictor. A absolvit Academia deArte Plastice la Niş, Iugoslavia, ca elev al luiRadeta Stanković. A fost profesor de arteBalmuşLivius Balnojanplastice la şcoala generală din Satu Nou,unde a format mai multe generaţii de viitoriplasticieni. A lucrat în acuarelă peisaje de satbănăţean, ulei pe pânză (portrete de dascăli,natură moartă), frescele bisericii din SatuNou, scenografie pentru piesele elevilor şcoliişi sculptură monumentală (grupul Urşii).Baloş, Olimpiu Mihai(24.10.1950, Torac, Banatul Sârbesc –4.06.2008, Novi Sad)Jurnalist şi poet. A absolvit liceul român dela Vârşeţ şi Facultatea de Limba Română laUniversitatea din Bucureşti. A fost ziaristla redacţia programului în limba română alpostului de radio Novi Sad, unde a redactatEmisiunea matinală şi emisiunea Lunea sportivă,a colaborat la emisiunile Panorama culturalăşi Emisiunea pentru ascultătorii de la sate.A fost profesor de limba română la Torac,unde a iniţiat revista Litera şi a organizat undeceniu şi jumătate tradiţionala manifestareculturală „Eminescu în durată eternă“. Cascriitor a făcut parte din gruparea TrustuluiLibertatea. Volume de versuri: Lebăda debronz, 1971; A lăcrimat o frescă, 1976; Supa deduminică, 1982; Piatra, 1989; Între două coperte,1995; Sub geana cerului, 1999; Versuri pentrumileniul trei, 2003. A fost membru al UniuniiZiariştilor din Iugoslavia şi preşedinte al FilialeiTorac a Societăţii de Limba Română dinVoivodina. A primit Premiul de Excelenţăal Societăţii de Limba Română şi premiulal III-lea pentru poezie (unicul acordat) laconcursul Lumina 50 organizat în 1997, cuprilejul semicentenarului revistei de limbă,literatură şi artă a românilor din Serbia.Baloş, Todor (Toşa)(17.02. 1942, Toracul Mic, Banatul Sârbesc)Publicist şi actor. A absolvit liceul romândin Vârşeţ, unde s-a remarcat la cenaclurilede teatru, cor şi folclor. După desfiinţareaTeatrului Popular Român din Vârşeţ (1959),a început să interpreteze roluri împreună cucenaclul de teatru al liceului: Čovek za Marsa(Omul de pe Marte) de Dragutin Dobričanin,regie Nicolae Polverejan. A absolvit ŞcoalaSuperioară de Pedagogie din Zrenianin,secţia de limba şi literatura română, ca eleval lui Radu Flora. A fost profesor de limbaşi literatura română la Torac, Straja, Sărcia,Ovcea. A colaborat la Radio Novi Sad, lapublicaţiile Trustului Libertatea şi la altepublicaţii. În primul film turnat de româniidin Banatul Sârbesc, Tinereţe frântă, de MihaiAvramescu, a jucat principalul rol masculin.A tradus Satul Sakule, dar în Banat de ZoranPetrović, împreună cu Costa Roşu.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 54 31.10.2011 17:22:24

BaltagOlimpiu Mihai Baloş Nicolae Balotă Gheorghe Balş Vasile BaltacBalotă, Nicolae(26.01.1925, Cluj)Istoric literar. Absolvent al Facultăţii deLitere şi Filosofie din Cluj. A debutat cuversuri: Din spuma mărilor, 1929. Arestat în1949 pentru şase luni, a făcut închisoare șiîntre 1956 şi 1962. Apoi a fost cercetător lafiliala clujeană a Institutului de Lingvisticăal Academiei şi cercetător la Institutul deTeorie Literară din Bucureşti. A debutat larevista Cercului Literar de la Sibiu în 1945.A publicat studii despre literatura română şiuniversală: Euphorion, 1969; Urmuz, 1970; Labirint,1970; Arte poetice ale secolului XX · Ipostazeromâneşti şi străine, 1976; Opera lui Tudor Arghezi,1979; Mapamond literar, 1983; Lupta cuabsurdul, 1971, Premiul Academiei; De la Ionla Ioanide, 1974, Premiul Uniunii Scriitorilor;Scriitori maghiari din România, 1982. Emigratîn 1979 (Elveția), se stablieşte din 1981 înFranţa. Până în 1990 (anul pensionării şi alprimirii cetăţeniei franceze) este profesor laUniversitatea François Rabelais din Tours;este invitat al multor universităţi europenepentru cursuri, conferinţe, colocvii, congrese;din 1979 lucrează şi la Radio Europa Liberă,timp de 15 ani. În perioada 1990–2000îi apar volume de eseuri şi memorialistică şiîn ţară: Parisul este o carte; Calea, Adevărul, Viaţa;Caietul albastru, 2 vol. memorii. PrimeştePremiul Fundaţiei Flacăra pentru literatură;Premiul Aron Cotruş al revistei Familia dinOradea pentru opera critică; Premiul OperaOmnia, Cluj şi Oradea; Premiul Naţional deliteratură al Uniunii Scriitorilor.Balş, Gheorghe(24.04.1868, Adjud – 22.09.1934, Bucureşti)Inginer constructor şi istoric de artă, membrutitular al Academiei Române. A lucrat,printre altele, la construcţia podului de laCernavodă şi portului Constanţa, iar în colaborarecu arhitectul Nicolae Ghica-Budeştila construirea Institutului de Seruri şi VaccinuriLouis Pasteur din Bucureşti. A publicatstudii valoroase de sinteză asupra arhitecturiibizantine, precum şi asupra bisericilor şimănăstirilor moldoveneşti: Filipeştii de Pădure(1908), Histoire de l’art roumain ancien (1922, încolaborare), Les monuments byzantins de Roumanie(1932). Membru al Academiei Române(1923) şi vicepreşedinte al ei.Balş-Lupu, Ştefan(27.10.1902, Bucureşti – 22.02.1994, Bucureşti)Arhitect. A absolvit Şcoala Militară de Artilerieşi Şcoala Superioară de Arhitecturădin Bucureşti, apoi a fost bursier al ŞcoliiRomâne din Roma, specializat în restaurăride monumente. A funcţionat ca arhitect înMinisterul Instrucţiunii şi Cultelor, la Institutulde Proiectare şi Construcţii, la InstitutulCentral pentru Sistematizarea Oraşelor şiRegiunilor. La comanda mitropoliei a realizatrestaurarea a numeroase lăcaşuri de cultdin România. Membru de onoare al UniuniiArhitecţilor din România şi membru deonoare al Academiei Române (1993).Baltac, Vasile(1940, Ploieşti)Inginer. A absolvit Politehnica din Timişoaraîn specialitatea electrotehnică. Specializarela Cambridge, Marea Britanie.Contribuţii în domeniul calculatoarelor,tehnologiei informaţiei. A contribuit laconstruirea primei generaţii de calculatoareromâneşti, MECIPT, Timişoara. Membrusenior al IEEE. Preşedinte al AsociaţieiATIC – IT&C din România.Baltag, Cezar(26.07.1939, Mălineşti, Basarabia –26.05.1997, Bucureşti)Poet. Absolvent al Facultăţii de Filologiedin Bucureşti. Redactor la Luceafărul, apoila Viaţa românească, unde a fost redactor-şefdupă 1989. A debutat cu placheta Comunade aur, 1960. S-a remarcat printr-o poezieprofund meditativă, nemetaforică: Visplanetar, 1964; Răsfrângeri, 1966, Chemareanumelui, 1995, Premiul Uniunii Scriitorilor;55ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 55 31.10.2011 17:22:24

BaltazarCezar Baltag Olga Bancic Axente Banciu Mircea Desideriu Banciu56Monada, 1968; Odihnă în ţipăt, 1969; Unicornîn oglindă, 1975; Euridice şi umbra, 1988; Chemareanumelui (1995); Ochii tăcerii, 1996, BPT.A practicat şi stilul livresc: Madona din dud,1973, Premiul Uniunii Scriitorilor; Şah orb,proză, 1971. A tradus în româneşte MirceaEliade – Istoria credinţelor şi ideilor religioase,3 vol., 1981–1988.Baltazar, Camilnume la naştere Leibu Goldstein(7.09.1902, Moara-Putna, jud. Suceava –27.04.1977, Bucureşti)Poet. A colaborat la mai toate publicaţiileinterbelice şi de după război. A scos o revistăproprie – Tiparniţa literară (1928–1931),împreună cu Petru Comarnescu. A tradusşi stilizat din literaturile germană şi engleză:Pearl Buck, Heinrich şi Thomas Mann,E.M. Remarque ş.a. A debutat sub semnul„poeziei pure“, cultivată la noi şi de IonBarbu, tot sub influenţa lui Paul Valery:V ecernii, 1923. Ulterior a evoluat spre olirică senzual-bucolică: Tărâm transcendent,1939; Soare pe zăpezi, 1965; Violoncel solar,1972; Ghirlanda iubirii, 1975. A mai scrisevocări în proză: Contemporan cu ei, 1962 şieseuri despre Trakl, Mateiu Caragiale ş.a.:Scriitor şi om, 1946.Bancic, Olganume la naştere Golda Bancic(10.05.1912, Chişinău –10.05.1944, Fort Mont Valérien, Franţa)Militantă comunistă. Evreică după etnie.Soţie a lui Alexandru Jar. A intrat în mişcareamuncitorească din România la 12 ani şia fost arestată pentru prima oară în timpulunei greve. Ca membră a PCR a fost arestatăde mai multe ori. A fost trimisă în Franţa în1936 şi s-a integrat în Partidul ComunistFrancez pentru a sprijini mişcarea de voluntaricare se duceau pe frontul războiului civildin Spania. Apoi a făcut parte din rezistenţafranceză în al Doilea Război Mondial. A activatilegal, sub numele Pierrette. A fost prinsăde Gestapo în 1943 şi ucisă un an mai târziu.Mai multe străzi din Bucureşti i-au purtatnumele în perioada socialistă.Banciu, Axente(10.08.1875, Sălişte, Sibiu – 13.08.1959, Sibiu)Profesor şi publicist. Bunic al lui PaulE ugen B. Între 1898 şi 1916 a fost profesorla liceul românesc din Braşov. A fost membruactiv al societăţii ASTRA (secţia literară).A publicat volume şi broşuri în folosulşcolilor româneşti din Transilvania. A colaboratla publicaţiile Familia, Tribuna editată laArad, Dreptatea (Braşov), Ţara noastră (Sibiu),Românul (Arad), Cuvântul poporului (SălişteaSibiului), Societatea de mâine (Cluj), Transilvania,Romania nouă, Ardealul, Anuarul liceuluidin Braşov, Gazeta Transilvaniei. Întemeiazăşi conduce revista Ţara Bârsei din Braşov(1929–1939). Contribuie la înfiinţarea MuzeuluiASTRA şi a bibliotecii din Braşov.Membru al Academiei Române.Banciu, Mircea Desideriu(19.08.1941, Hunedoara – 29.04.2005, Bucureşti)Inginer chimist. A absolvit Chimia Industrialăla Bucureşti, unde şi-a luat şi doctoratul,cu o teză despre tehnologia medicamentelorşi a produselor farmaceutice. S-a specializatîn chimie organică la Universitatea din Köln.Profesor la Facultatea de Chimie a InstitutuluiPolitehnic din Bucureşti. Lucrări:Metode fizice în chimia organică, 1972; Aplicaţiiale metodelor fizice în chimia organică, 1977;Hidrocarburi, 1997. Membru corespondental Academiei Române (1991).Banciu, Paul Eugen(30.11.1943, Botoşani)Prozator şi eseist. Nepot al lui AxenteB. A absolvit liceul la Alba Iulia, ArtelePlastice la Timişoara, Filosofia la Cluj. Secretargeneral de redacţie al revistei Orizont(1972–2003), director al Bibliotecii JudeţeneTimiş. Lucrări: Casa Ursei Mari, debut, PremiulUniunii Scriitorilor, 1978; Reciful, 1979;ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 56 31.10.2011 17:22:24

Sărbătorile, 1981; Zigguratul, 1982; Muflonul,vol. I 1986, vol. II 1989; Casa de pânză, 1995;Demonul discret, 1996; Noaptea strigoilor, 1996;Picătura de cucută, 1997; Remora, 1998; O călătoriecu aeroplanul peste muntele erodat, 1999;Marii fericiţi, 2000; Infinitul rău, 2001; Grădinalui Epicur, 2003. Distins cu Ordinul NaţionalPentru Merit în grad de Cavaler, 2002.Bantaş, Andrei(30.11.1930, Iaşi – 27.01.1997, Bucureşti)Anglist. A absolvit engleza la Universitateadin Bucureşti, unde a fost apoi profesor. Preşedinteal Uniunii Profesionale a Interpreţilorşi Traducătorilor (1994–1997), membrua numeroase asociaţii internaţionale delingvistică aplicată. A lăsat 40 de dicţionare(cu 60 de reeditări) anglo-române şi poliglote,30 de cursuri universitare de limba şiliteratura engleză, studii monografice despreautori anglo-americani. A tradus în jur de160 de volume de proză din autori englezişi americani, după cum a şi tradus în englezănumeroşi scriitori români. Lucrări: Mic dicţionarenglez-român, 1971, reeditare 1997; Dicţionarenglez-român, 75 000 de cuvinte, 2004.A tradus din: A.J. Cronin, Samuel Butler,W.S. Maugham, Isaac Asimov, Howard Fast,H.G. Wels, Thomas Hardy, Oscar Wilde,A. Conan Doyle, Charles Dickens, RobertAnderson, Christopher Malrowe, W. Shakespeare,Tennessee Williams, H. Ogden,Arthur Koestler ş.a. Din română în englezăa tradus din: Mihai Eminescu, împreună cuLeon Leviţki, 1978 (Premiul Uniunii Scriitorilor),Alexandru Ivasiuc, Augustin Buzura,Urmuz, Camil Petrescu, Lucian Blaga,Marin Sorescu, D.R. Popescu ş.a.Bantoş, Alexandru(23.06.1950, Hiliuţi, Republica Moldova)Publicist şi editor. Soţ al Anei B. A absolvitFacultatea de Filologie a Universităţii de Statdin Chişinău (1973). A lucrat la RadioteleviziuneaMoldovenească (1973–1981), laEditura Cartea Moldovenească (1981–1982),la ziarul Tinerimea Moldovei (1982–1986), larevista Moldova (1986–1990). În 1991, împreunăcu Nicolae Mătcaş şi Ion Dumeniuk,a fondat revista de ştiinţă şi cultură LimbaRomână, prima publicaţie care poartă întitlu numele corect al limbii oficiale a RepubliciiMoldova. În calitate de redactor-şefadjunct (1991–1994), apoi de redactor-şef(din 1994), a asigurat plasarea publicaţieiîn prim-planul vieţii cultural-ştiinţifice dela est de Prut. Între timp revista s-a implicatactiv în procesul de renaştere naţională, fiindapreciată pentru calitatea discursului publicisticîn întregul areal cultural românesc.BantoşPaul Eugen BanciuAna BantoşPublică permanent articole, studii, reportaje,interviuri vizând diverse aspecte alereafirmării unităţii neamului, valorificăriipatrimoniului lingvistic, literar şi culturalautohton. Îngrijeşte rubrici, antrenând laelaborarea acestora scriitori şi savanţi localişi de peste hotare. A lansat proiecte literareşi culturale finalizate prin editarea unornumere speciale cu impact direct asuprarecunoaşterii identităţii româneşti de peambele maluri ale Prutului: Limba românăeste numele corect al limbii noastre;Literatura română contemporană din RepublicaMoldova; Metodica predării limbiişi literaturii în gimnaziu şi în liceu; Fărămagistru – o lume mai mult decât săracă,un număr de revistă consacrat în întregimelui Eugen Coşeriu. A fost prim-vicedirectorgeneral al Departamentului de Stat al Limbilor(1992–1994), este autor de proiect şidirector al Casei Limbii Române NichitaStănescu din Chişinău (din 1998). Distinscu Medalia Mihai Eminescu a GuvernuluiRepublicii Moldova (1996) şi Ordinul PentruMerit în grad de Comandor (2000).Bantoş, Ana(7.04.1951, Chirianca, Republica Moldova)Critic şi istoric literar. Soţie a lui Alexandru B.Licenţiată a Facultăţii de Filologie a Universităţiide Stat din Chişinău (1973). Doctor înfilologie la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi(1998), discipol al acad. Constantin Ciopraga.Din 1973 laborant, cercetător ştiinţific, cercetătorştiinţific coordonator la Institutul deLimbă şi Literatură (azi Institutul de Filologie)al AŞM. Director adjunct (2006–2007),director (2007–2009) al institutului. Membrual Uniunii Scriitorilor din Moldova(1986) şi din România (2000). Redactor-şefadjunct al revistei Limba Română (Chişinău).Titular al Catedrei de literatură universală aUniversităţii de Stat din Chişinău (din 2001).Investighează literatura română dintre Prut şiNistru în raport cu fenomenul european, culiteratura clasică şi contemporană europeană.57ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 57 31.10.2011 17:22:25

58A colaborat la enciclopedia Literatura şi ArtaMoldovei, 2 vol. (1985–1986). A participat lacolocvii internaţionale (la Universitatea dinAix-en-Provence, 2002; Academia Română,filiala Iaşi, 2002). Lucrări: Creaţie şi atitudine(1985), Dinamica sacrului în poezia basarabeanăcontemporană (Bucureşti, 2000), Recuperareaautenticului (2006); Deschiderea spreuniversalism (2010). Premiul pentru criticăal Uniunii Scriitorilor din Moldova (2001,2007). Diploma de Onoare a PrezidiuluiAcademiei de Ştiinţe a Moldovei (2001).Premiul de Excelenţă al Uniunii Scriitorilordin Moldova (2011).Banu, George(22.06.1943, Merei, jud. Buzău)Critic de teatru. A absolvit Institutul de ArtăTeatrală din Bucureşti. Plecat la Paris în1975. Fondator şi director artistic al AcademieiExperimentale a Teatrelor. Lucrări: BertoltBrecht ou le Petit contre le grand, 1981; Brook:études... textes... propos..., 1985; Claude Régy:metteur en scène déraisonnable: dossier, 1993;L’acteur qui ne revient pas: journées de théâtre auJapon, 1993; Antoine Vitez: la fièvre des idées,1994; Les cités du théâtre d’art: de Stanislavski àStrehler..., 2000; Livada de vişini, teatrul nostru.Jurnal de spectator, 2000; L’Oubli – Uitarea,2001; L’espace théâtral, 2002; Panorama sfârşituluide secol. O panoramă subiectivă, 2003;Ultimul sfert de secol teatral, 2004; L’histoire deslarmes; L’empéreur de la perte; Le roi du plagiat,2005. Profesor emerit la Sorbona, preşedintede onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilorde Teatru, 1994–2001, comandor alOrdinului Steaua României (2002), cavaleral Ordinului Artelor şi Literelor al RepubliciiFranceze (2005). Membru în juriul FestivaluluiInternaţional de Teatru. Doctor HonorisCausa al Universităţii de Artă Teatrală şiCinematografică din Bucureşti, 2006.Banu, Ion(16.06.1913, Bucureşti – 12.05.1993, Bucureşti)Profesor de filosofie. A absolvit facultăţilede Drept şi Filosofie la Bucureşti, unde şi-asusţinut şi doctoratul. A fost profesor deistoria doctrinelor antice la Facultatea defilosofie a Universităţii din Bucureşti. A fostprofesor invitat la Paris-Nanterre. Lucrări:Primii materialişti greci, 1950; Introducere înistoria filosofiei, 1957; Filosofia Orientului antic,1967; Filosofia elenismului ca etică, 1980.Membru fondator al Asociaţiei de StudiiOrientale din România, membru al SocietăţiiFranceze de Egiptologie, membru alAsociaţiei Internaţionale pentru FilosofiaGreacă din Atena şi membru corespondental Academiei Române, 1991.BanuGeorge BanuMaria BanuşBanuş, Maria(10.04.1914, Bucureşti – 14.07.1999, Bucureşti)Poetă. Evreică după etnie. A absolvit Facultateade Drept din Bucureşti. A debutat cuo lirică a adolescenţei plină de senzualitateşi candoare. Poezia matură transcrie elanulcivic, orientarea spre viaţa socială: Ţara fetelor,1937 – debut; Fiilor mei, 1949, PremiulAcademiei; Bucurie, 1949, Premiul de Stat;Ţie-ţi vorbesc, Americă!, 1955; Tocmai ieşeam înarenă, 1976; Portretul de la Fayum, 1970; Oricineşi ceva, 1972; Orologii cu figuri (1984); Fiesta(1990). A tradus din Rilke, Puşkin, Goethe,Shakespeare, Pablo Neruda, Nazim Hikmet,André Frenaud, August Strindberg ş.a.: Dinpoezia de dragoste a lumii, 2 vol., 1974. A maipublicat memorii: Sub camuflaj, 1978; publicistică:Din cronica acestor 5 ani, 1955; teatru:Îndrăgostiţii, 1954; Magie întârziată, 1970; Himera,1980; Noiembrie, inocentul, 1981; Horlogeà Jaquemart, 1987. A obţinut Premiul Specialal Uniunii Scriitorilor (1986) pentru întreagaactivitate. Laureată a Premiului Herder(1989). S-a stabilit în Franţa după 1989.Banuş, Tudor(8.07.1947, Bucureşti)Pictor. Fiu al Mariei B. A absolvit Institutulde Arhitectură la Bucureşti. Specializare laÉcole des Beaux Arts, Paris. Rămas la Parisdin 1972. Excelent desenator, s-a ocupatmai ales de ilustraţie de carte, dar a făcutşi pictură. A avut 17 expoziţii personale înFranţa, Austria, Elveţia, RFG, Belgia, SUA.A colaborat la Le Monde, L’Express, Le Point,Le Figaro Magazine, The New York Times,Die Zeit ş.a.Banyai Ladislau(17.11.1907, Baia de Criş, jud. Hunedoara –4.05.1981, Bucureşti)Istoric. Etnie maghiară. A studiat istoria laBudapesta, Grenoble şi Paris. A fost profesorşi rector la Universitatea din Cluj, profesorla Universitatea din Bucureşti, director adjunctal Institutului de Istorie Nicolae IorgaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 58 31.10.2011 17:22:25

din Bucureşti. S-a preocupat de istoria minorităţilornaţionale din România. Lucrări:A magyarsàg a Dunavölgyében. Ezer év tanusága(Ungurii în bazinul Dunării. Învăţămintele unuimileniu), 1938; Harminc év Jegyzetek a romániaimagyarság utjàrol (Treizeci de ani. Note privindtrecutul maghiarilor din România), 1949. Membrucorespondent al Academiei Române(1991).Barac, Ioan nume la naştere Ioan Popovici(1776, Alămor, jud. Sibiu – 12.07.1848, Braşov)Scriitor. A absolvit studiile juridice la Cluj.Profesor în Şcheii Braşovului, a fost „magistratualtranslator“ al primăriei din Braşov,unde a fost colegul, apoi ginerele lui RaduTempea, filolog. A întemeiat primul periodicromânesc din Braşov, Foaia duminicii, 1837.A tradus şi prelucrat romane populare:Halima, 1836–1840. A scris în spiritul ŞcoliiArdelene un basm alegoric în versuri desprecucerirea Daciei de către Traian: Istoriadespre Arghir şi Elena cea frumoasă şi pustiităcrăiasă, 1801.Baracci, Petru(25.07.1929, Bolgrad, jud. Cetatea Albă,azi Ucraina – 22.07.2010, Chişinău)Actor. A absolvit Institutul de TeatruA. Ostrovski din Leningrad. Profesor laInstitutul de Arte din Chişinău. Actor laTeatrul Muzical-Dramatic din Chişinău.A făcut şi roluri de film: Asteptaţi-ne în zori,1963; Ultimul haiduc, 1972; Dimitrie Cantemir,1973; Toate probele contra, 1974; Durata zilei,1974; Calul, puşca şi nevasta, 1975; Ce-i trebuieomului, 1975; Pe urmele fiarei, 1976; Povestealui Făt-Frumos, fratele Ilenei Cosânzene, 1979;Când ai alături un bărbat, 1977; Cetatea, 1978;Şi va veni o zi, 1979; Pregătire de examen,1979; La porţile Satanei, 1980; Casa lui Dionis,1980; Trecea o lebădă pe ape, 1982. Membrual Uniunii Cineaştilor din Moldova. A fostpreşedinte al Uniunii Teatrale din Moldova.Artist al Poporului din Republica Moldova.Baranga, Aurelnume la naştere Aurel Leibovici(20.07.1913, Bucureşti – 10.06.1979, Bucureşti)Dramaturg şi publicist. Studii medicale.După război a fost membru al unor colegiiredacţionale: Viaţa românească, Teatru, Contemporanul,redactor-şef la revista „Urzica“.Membru în comitetul de conducere alUniunii Scriitorilor. Plecat în Israel în anii1970. A debutat cu versuri: Poeme cu orbi,1933. A scris reportaje: Ninge peste Ucraina,1945, teatru de respiraţie socială: Bal la Făgădău,1946; Pentru fericirea poporului, 1951,BaranovPetru BaracciAurel Barangaîmpreună cu Nicolae Moraru, Premiul deStat; Mielul turbat, 1953, Premiul de Stat;Interesul general, 1962; Sfântu’ Mitică Blajinu,1967; Opinia publică, 1967, sau abordândteme ale vieţii intime şi de familie: Siciliana,1961; Travesti, 1969; Simfonia patetică, 1973;Viaţa unei femei, 1976, Premiul AsociaţieiScriitorilor din Bucureşti. A tradus din JeanPaul Sartre şi Valentin Kataev. A mai scris:Pamflete, 1955, publicistică: Teze şi paranteze,1974; Fabule, 1977 şi Jurnalul de atelier, 1982,postum.Baranov, Pavel(1892, zona Petersburg, Rusia – 1962, Moscova)Botanist. Aparţinea unei familii ruse cuvechi tradiţii culturale. Un AleksandrA ndreievici B. (1746–1819) a fost primulguvernator rus al provinciei Alaska. Unalt B., general, a comandat trupele rusedin zona Caucazului. La data (1950) cândSovietul Miniştrilor al URSS a decis să-ltrimită în Moldova, spre a-l înlocui peViaceslav Volghin, cel care întemeiase în1949 filiala din Moldova a Academiei deŞtiinţe a URSS, fusese elaborat planulintegrat de funcţionare a URSS, în cadrulcăruia Moldovei îi revenea misiunea de adeveni grânar, dar – mai ales – producătorde vinuri pentru Uniune. Trimiterea unuibotanist, specializat în embriologie, directoral Institutului de Botanică al Academieide Ştiinţe a URSS, n-a fost întâmplătoare.A condus AŞM până în 1954, avându-ladjunct pe Macarie Grosul. A stabilit principaleledirecţii de cercetare în care urmausă se afirme institutele AŞM. Sensul lor dediversificare a mers în direcţia proiectuluiintegrat iniţial al URSS şi nu a urmat caleaunei dezvoltări plurivalente, ca pentruun stat independent. Lucrări: Историяэмбриологии растений в связи с развитиемпредставлений о зарождении организмов,1955. Membru corespondent al Academieide Ştiinţe a URSS.59ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 59 31.10.2011 17:22:25

60Barasch, Eugen(27.04.1906, Bucureşti – 24.11.1987, Bucureşti)Jurist. De etnie evreu. A studiat Dreptul laBucureşti şi Paris. A fost director al Direcţieide Studii a Arbitrajului de Stat de pe lângăConsiliul de Miniştri, consilier juridic aldelegaţiei române la sesiunile Adunării Generalea ONU (1956–1957). Contribuţii îndomeniul dreptului civil, rolul şi cauza, autoritatealucrului judecat, constantele dreptului.Lucrări: Ocrotirea părintească (1960), Teoriaşi practica litigiilor precontractuale (1962), Teoriagenerală a contractelor economice, 2 vol., 1963,1965. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1963).Barasch, Iuliu(cca 1817, Brody, Galiţia – 1863, Bucureşti)Medic. De etnie evreu. A făcut şcoală hasidicăîn Galiţia, a studiat Filosofia la Leipzig,Medicina la Universitatea din Berlin (1838–1841), după care a venit în Ţara Româneascăşi a fost medic oculist şi de carantină la Călăraşi,medic de judeţ la Craiova. A publicatMinunile naturii, 3 vol., 1850–1855, lucrarede familiarizare a publicului cu domeniilebiologie, chimie, fizică şi astronomie. A scosrevista Isis sau natura (1856–1859), devenităîn 1862 Natura, fiind primul publicist evreude pe teritoriul României. A scos în 1857Israelitul român, publicaţie apărută pe fonduldeşteptării sentimentului identitar al evreilordin imperiile vremii, care visau la întemeiereaunui stat naţional. A fost hegelian şisocialist ca opţiune, a înfiinţat primul spitalpentru copiii săraci din România şi a publicatstudiul Despre unele instituţii filantropicedin Europa, pledoarie pentru înfiinţarea despitale de pediatrie.Baraschi, Constantin(17.11.1902, Câmpulung Muscel, jud. Argeş –22.03.1966, Bucureşti)Sculptor. Prima lui soţie a fost Olga Porumbaru.A absolvit Şcoala de Belle Arte la Bucureştica elev al lui Dimitrie Paciurea şi OscarHan. A fost elevul lui Antoine Bourdelle laAcademia Julian din Paris. Lucrări: Faun(1938), Tors, Extaz, Satirul şi nimfa (1964),Sfântul Gheorghe, George Enescu, Titu Maiorescu,Vasile Conta, Alexandru Xenopol, N icolae Bălcescu,Ţărancă din Muscel, Autoportret, basoreliefurilede pe Arcul de Triumf din Bucureşti,Monumentul eroilor din Predeal, bustul luiLenin (distrus după 1989). A scris singurulTratat de sculpură, 2 vol., care a apărut în România.Preşedinte al Uniunii Artiştilor Plasticidin România. Distins cu Medalia de Aurla Expoziţia Internaţională de la Paris, 1937.Maestru Emerit al Artei (1951). Membrucorespondent al Academiei Române.BaraschConstantin BaraschiVictoria BarbaBarba, Vasile (Octavian)(02.1918, Megali Livadhia, în română LivadaMare, Grecia – 11.2007, Freiburg, Germania)Istoric. A fost profesor la Universitatea dinBraşov până în 1984, când a emigrat în Germania,continuând să apere cauza şi drepturilearomânilor. A obţinut de la ConsiliulEuropei recunoaşterea lor ca entitate înGrecia (vlahi). A publicat la Dacia aureliană,revistă a românilor de pe Valea Timocului,Serbia, unde identitatea românească nueste recunoscută, ci li se spune vlahi (spredeosebire de Banatul Sârbesc, unde româniisunt recunoscuţi ca entitate). A alcătuit laFreiburg o bibliotecă a graiurilor aromân şimeglenoromân.Barba, Victoria(19.09.1926, Tambov, Rusia)Regizor. Origine meglenoromână după tată.Dintre familiile strămutate din Cadrilaterîn Dobrogea după războaiele balcanice(1913) în cadrul schimbului de populaţieşi ajunsă de acolo în gubernia rusă (care arezistat cel mai îndelung după revoluţia din1917 procesului de confiscare a dreptului deproprietate, fiind umplută de noua puterecu lagăre de muncă). A absolvit Institutul deArte Plastice Vera Muhina din Leningrad şiInstitutul Pedagogic Ion Creangă din Chişinău.Fondator al filmelor de animaţie, maiales pentru copii. A produs pentru MoldovaFilm, dar a înfiinţat şi Casa de producţieFloricica, special pentru filmele dedicate copiilor.Filmografie: Puiul de cocostârc în colivie,1979; Mărţişor – sărbatoarea primăverii, 1980;Copiii, soarele şi zăpada, 1981; În jurul lumii,1982; Opriţi timpul, 1982; Dragoste de ţară,1983; Hora stelelor, 1985; Ziua de naştere aCarolinei, 1986; Căderea frunzelor, 1987; Podulde stele, 1987; Fantezie cosmică, 1989; Iepuraşuldin ianuarie, 1991. Distinsă cu 98 de diplome,19 premii (de 5 ori Marele Premiu) şi 8 medaliide aur în cadrul festivalurilor de filmrepublicane şi unionale.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 60 31.10.2011 17:22:25

BarbuEugen Barbu Filaret Barbu Gelu BarbuBarbăneagră, Alexei(3.12.1945, Ananiev, Ucraina)Jurist. A absolvit Dreptul la Universitateade Stat din Chişinău. Specializare în dreptpenal la Institutul Unional pentru StudiereaCauzelor Criminalităţii şi Elaborarea Metodelorde Prevenţie de la Moscova. Profesorla Universitatea Liberă Internaţională dinChişinău. Membru al Curţii Supreme deJustiţie, ministru al Justiţiei (1990–1994).Autorul Legii Organizării Judiciare, al LegiiNotariatelor. Director al Centrului de Dreptal Avocaţilor din Moldova.Barbilian, DanV. Barbu, IonBarbu, Eugen(20.02.1924, Bucureşti – 7.09.1993, Bucureşti)Prozator. Soţ al actriţei Marga B. A absolvitŞcoala de ofiţeri de jandarmi. A audiatcursuri la Facultatea de Drept, Litere şi Filosofie,fără a le absolvi. Redactor-şef la Luceafărul(1962–1968) şi Săptămâna (1970–1989).Membru corespondent al Academiei (1974),laureat al Premiului Herder (1978), în carecalitate l-a desemnat bursier pe CorneliuVadim Tudor. Sensibil la pitoresc, a realizatromanul periferiei bucureştene de altădată:Groapa, 1955, volum de debut; Balonul e rotund,Unsprezece, 1956 evoluând spre cuprindereaproblemelor istoriei: Şoseaua Nordului,1959; Facerea lumii, 1964; Princepele, 1969,Premiul Academiei; Săptămâna nebunilor,1975; Incognito, 4 vol., 1975–1980, vol. I –Premiul Uniunii Scriitorilor, roman în jurulcăruia a existat un „Raport de plagiat“, şefulcomisiei fiind criticul Nicolae Manolescu.A publicat mai multe volume de nuvele:Oaie şi ai săi, 1958; Prânzul de duminică, 1962;reportaje: Pe-un picior de plai, 1957; Foamea despaţiu, 1969; Jurnal în China, 1970. A publicatşi eseistică: Măştile lui Goethe, 1967; O istoriepolemică şi antologică a literaturii române de laorigini până în prezent, vol. I – Poezia românăcontemporană, 1975, precum şi scenarii defilm: Bietul Ioanide după G. Călinescu şiseria Haiducii, care cuprind episoade eroico-romanticedin istoria naţională. Membrucorespondent al Academiei Române (1974).Barbu, Filaret(16.04.1903, Lugoj – 31.05.1984, Timişoara)Compozitor. Tată al balerinului Gelu Barbu.A absolvit Conservatorul din Viena (vioară).A fost dirijorul corului Ion Vidu din Lugoj,profesor de muzică la liceul din oraş. A compusPrivighetoarea albă (1924), apoi Armoniibănăţene, Nocturnă, Roză albă, Ana Lugojana,Târgul de fete etc. A scris o lucrare dedicatălui Traian Grozăvescu şi o operetă cu titlulPlutaşul de pe Bistriţa.Barbu, Gelu(14.04.1932, Lugoj)Balerin şi coregraf. Fiu al lui Filaret B.A studiat coregrafia cu Floria Capsali, apoi,la Leningrad, cu Agripina Vaganova şi AleksandrPuşkin. A lucrat la Opera Română,avându-l maestru de balet pe Oleg Danovski.A fost prim-balerin şi a dansat cu ValentinaMassini, Simona Ştefănescu, Irinel Liciu,Sanda Orleanu, Ileana Iliescu, Rina Constantinişi Magdalena Popa. A dat recitaluriîn Italia, Germania, Suedia. Plecat în exil în1961, devine prim-balerin al Operei din Oslo(Suedia), dă recitaluri în cele două Germanii,Italia, devine prim-balerin al Operei dinNürnberg. În 1966 s-a stabilit în Las Palmasde Gran Canaria, unde a creat trupa de baletcare-i poartă numele şi a devenit coregrafulei. Compania sa a făcut turnee prin oraşeleSpaniei, în Portugalia, la Sankt Petersburg, aparticipat la Festivalul Internaţional GeorgeEnescu, a dat spectacole la Opera Românădin Timişoara, la Opera Naţională din Bucureşti,Teatrul Traian Grozăvescu din Lugoj.Cetăţean de onoare al oraşelor Las Palmas deGran Canaria şi Lugoj. A primit Ordinul Constituţieial Norvegiei, 1964; Ordinul NaţionalSteaua României în grad de Cavaler, 2002.61ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 61 31.10.2011 17:22:25

BarbuIon Barbu Marga Barbu Vasile Barbu62Barbu, Ion nume la naşere Dan Barbilian(19.03.1895, Câmpulung, jud. Argeş –11.08.1961, Bucureşti)Matematician şi poet. S-a înscris la Facultateade Matematică din Bucureşti, pe carea întrerupt-o din cauza războiului. Şi-a luatlicenţa în 1921 şi a plecat la Göttingen,Germania, pentru doctorat. A audiat cursurilelui Hilbert, dar, atras de literatură, s-astabilit la Tübingen, unde studia prietenulsău Tudor Vianu, apoi la Berlin. Debutaseca poet în 1918 în Literatorul lui AlexandruMacedonski. Din 1924 a fost profesor dematematică la Giurgiu – de unde era Vianu,al cărui tată, medic, l-a şi găzduit – şi laBucureşti. Şi-a trecut doctoratul în 1929cu Gh. Ţiţeica (teza „Reprezentări canoniceale adunării funcţiilor ipereliptice“), fiindprofesor la Catedra de Geometrie a Facultăţiide Matematică de la Universitatea dinBucureşti. Ca matematician s-a ocupat (cunumele Dan Barbilian) de fundamentareaaxiomatică a geometriei (spaţiile Barbilian).A publicat poezie la Contemporanul, Revistanouă, Viaţa literară, Cetatea literară ş.a.A semnat articole critice la Ideea europeană,Vremea ş.a. Destinul poetic, pornit dintr-unorgoliu de adolescent – un pariu cu TudorVianu –, s-a împlinit prin poeme unde parnasianismulşi balcanismul se sublimeazăîntr-un mod original: După melci, 1921;ciclul Isarlâk, volumul Joc secund, 1930, PremiulAcademiei Române, aflat sub semnullui Mallarmé şi Paul Valéry (teoria poezieipure). Membru post-mortem al AcademieiRomâne (1991).Barbu Lăutarul,nume la naşere Vasile Barbu(cca 1780, Iaşi – cca 1860, Iaşi)Cântăreţ (voce şi cobză). A condus breaslalăutarilor din Moldova (ca staroste al scripcarilor,1804–1839). A cules şi compus cântecede voie bună şi de petrecere, fiind acompaniatde un taraf. A fondat stilul acestuifel de muzică, bazat pe melodiile populareromâneşti, influenţa slavă şi cea otomană.A colindat prin toate provinciile româneşti,în tentativa de a unifica expresia lirică şistilul muzical. A fost apreciat de Liszt, aflatîn călătorie la Iaşi.Barbu, Marga nume la naşere Butuc(24.02.1929, Ocna Şugatag, Maramureş –31.03.2009, Bucureşti)Actriţă. Soţie a lui Eugen B. A absolvitInstitutul de Teatru din Bucureşti în 1950.Este cunoscută pentru rolul hangiţei Aniţadin seria Haiducilor şi al Agathei Slătineanudin seria Mărgelatu, scenarii Eugen Barbu;Pădurea spânzuraţilor (1964); Bietul Ioanide(1980); Lacrima cerului (1989). A primit în2004 Ordinul Naţional Serviciu Credinciosîn grad de Cavaler.Barbu, Vasile(6.09.1954, Uzdin)Animator cultural. A absolvit liceul sârb laCovăciţa şi Facultatea de Filologie la NoviSad. S-a întors la Uzdin şi a fost directoral Căminului Cultural Doina (1984–1987),preşedinte fondator al Societăţii literar-artisticeTibiscus (ca şi al editurii şi revisteiTibiscus, 1990), preşedinte al ConsiliuluiConsultativ al Zilelor Presei Bănăţene (din1997), preşedinte al Asociaţiei SportiveUnirea din Uzdin şi al clubului de handbal,vicepreşedinte al Consiliului Naţionalal Românilor din Serbia şi Muntenegru(2003–2004) şi preşedinte al AsociaţieiScriitorilor în grai bănăţean din Voivodina(din 2002). A susţinut cenaclul literar IonBălan, pe care l-a îmbogăţit cu revistaCumpăna. A publicat versuri în revisteleromâneşti din Voivodina, dar şi la Tribuna(Cluj), Anotimpuri literare, Renaşterea bănăţeană(Timişoara), Dacia literară (Iaşi), Bucovinaliterară (Suceava), Porto Franco (Galaţi),Glasul naţiunii (Chişinău), Dreptatea (NewYork) ori Plai românesc (Cernăuţi). A lansatîn 1994, la Uzdin, Festivalul Internaţionalde Poezie Drumuri de Spice, ca şi FestivalulENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 62 31.10.2011 17:22:25

George Gârda – Todor Creţu Toşa de literaturăîn grai bănăţean. Membru al UniuniiScriitorilor din Serbia şi al Uniunii Scriitorilordin România. Distins cu PremiulEthnos, 1995, acordat de Fundaţia CulturalăEthnos din Bucureşti; Premiul DamianUreche pentru poezie, 1995, acordat deSocietatea Literară Sorin Titel din Timişoara;Premiul Eminescu, 1996, acordat deInspectoratul pentru Cultură al judeţuluiSuceava şi Editura Lumina (Drobeta TurnuSeverin). Membru de onoare al S.C. GintaLatină din Iaşi, S.C. Avram Iancu din Sălaj,al Mişcării Literare Paradoxiste din Phoenix(Arizona, SUA).Barbu, Viorel P.(14.06.1941, Deleni, Vaslui)Matematician. A absolvit Matematica laUniversitatea din Iaşi, unde a obţinut şi titlulde doctor. Specializare în SUA. Profesor şirector la Universitatea din Iaşi. A lucrat îndomeniul ecuaţiilor diferenţiale cu derivateparţiale, integrale şi controlului optimal.Lucrări: Nonlinear Semigroups and DifferentialEquations in Banach Spaces, 1976; OptimalControl of Variational Equations, 1984; MathematicalMethods in Optimization of DifferentialSystems, 1995; Boundary Value Problems forPartial Differential Equations, 1998. PremiulAcademiei Române, 1972; Doctor HonorisCausa al Universităţii din Nebraska, 1993;profesor de onoare al Universităţii Wuhan,China, 1999. Profesor invitat la universităţiledin Roma, Paris, Cincinnati, Ohio ş.a. Membrual Academiei Române (1993) şi vicepreşedinteal ei (1996–2000). Este membru deonoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Barbulov, Nicolae(7.06.1931, Straja, Banatul Sârbesc)Ziarist. A absolvit liceul român de la Vârşeţ.Redactor al emisiunii de radio Universitateapopulară la Radio Novi Sad. S-a ocupat deevenimentele politice interne, dar şi de celelegate de colaborarea româno-iugoslavă(întâlnirile la nivel înalt de la Belgrad, Bucureşti,Timişoara, Porţile de Fier). Redacorşef al programului în limba română la RadioNovi Sad şi al programelor de documentareale Televiziunii din Novi Sad. A tradus înromâneşte manuale de şcoală. Membru alUniunii Ziariştilor din Iugoslavia.Barcianu-Popovici, DaniilV. Popovici-Barcianu, DaniilBarcianu-Popovici, SavaV. Popovici-Barcianu, SavaBariţiuNicolae BarbulovBardasare, EmanoilV. Panaitescu-Bardasare, EmanoilBardasare, GheorgheV. Panaitescu-Bardasare, GheorgheGeorge BariţiuBariţiu, Georgenume la naştere Gheorghe Pop(24.05.1812, Jucul de Jos, jud. Cluj –2.05.1893, Sibiu)Ziarist, istoric. A absolvit gimnaziul la Blaj,liceul piarist şi facultăţile de Drept şi Filosofiela Cluj. Este influenţat de Petru Maior.Întors la Blaj, a studiat Teologia (printreprofesori: Simion Bărnuţiu, Timotei Cipariu).În 1835 a fost numit profesor defizică la liceul din Blaj, apoi a fost chematsă conducă şcoala română din Şcheii Braşovului.Fondator al Gazetei de Transilvania(1837), a condus-o până în 1849. Participantla revoluţia de la 1848 în Transilvania,deputat în Parlamentul de la Pesta, fondatorşi preşedinte al Partidului Naţional Român.A iniţiat primele spectacole de teatru înlimba română din Transilvania. A fost unuldintre fondatorii ASTRA (1861). Adevăratalui vocaţie a fost ziaristica politică şi culturală,dar s-a manifestat şi în critica literarăşi estetică, unde a fost influenţat de Goethe,Hegel, Winkelmann, Lessing, K.J. Weberş.a. A scris versuri ocazionale, pentrudiverse spectacole, şi a tradus teatru dinShakespeare, Schiller. A scris şi proză, defapt prelucrări după autori romantici minori,germani sau englezi. Se remarcă însăpovestirile cu subiect din istoria naţională:O privire preste ţinutul Haţegului în Transilvania,1838. De asemenea, a avut o contribuţieînsemnată la istoria Transilvaniei: Părţialese din istoria Transilvaniei pe două sute de aniîn urmă, 3 vol., 1889–1891; Noţiuni relativela economia socială şi la istoria civilizaţiei dinTransilvania (1877). A editat colecţia EnciclopediaRomâniei, 10 vol. Membru fondatoral Societăţii Academice Române (1866),preşedinte al Academiei Române (1893).63ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 63 31.10.2011 17:22:26

64Barnea, Ion(13.08.1913, Lungeşti, jud. Vâlcea –31.01.2004, Bucureşti)Arheolog. A studiat Istoria la Bucureşti,Atena şi Berlin. Specializat în arheologiepaleocreştină şi bizantină. Cercetător laInstitutul de Arheologie din Bucureşti, profesorla Facultatea de Istorie a Universităţiidin Bucureşti, ca şi la Institutul Teologic dinBucureşti. A cercetat siturile de la Dinogeţia,Noviodunum, Niculiţel, Basarabi, Enisala,Adamclisi. Lucrări: Cultura bizantină în România,1971 (în colaborare); Les monumentspaléochrétiens de Roumanie (1977); Arta creştinăîn România, 2 vol. (1980–1981). Membru deonoare al Academiei Române (1999).Baronzi, George(20.10.1828, Brăila – 28.05.1896, Bucureşti)Scriitor. La origini, familia este grecească,din insula Zante. A fost director de prefecturăal judeţelor Vlaşca, Covurlui, Ialomiţa.A scris versuri, teatru şi proză, fiind, înregistrul apetitului literar, al izvoarelorsale, ca și al temperamentului, un spirit cutotul înnoitor. Din păcate, adesea proiectulnu e dus la bun sfârşit din lipsă de talent.Totuşi, pentru a doua jumătate a veaculuial XIX-lea, rămâne un scriitor care propunemotive, teme, moduri de abordare ce vorfecunda literatura română a veacului XX:romantismul tenebros, istoria naţională,exotismul, inclusiv în valorificarea literarăa filosofiei indiene. Versuri: Cugetările singurătăţei,1847; Nopturnele, 1853; Danubianele,1859; Fabule alese, 1868; Legende şi balade,1876. Proză: Heptameron, 1861; Misterele Bucureştilor,3 vol., 1862–1864; Biciul lui Dumnezeu,1884; Fontana zânelor, 1896. Teatru:Matei Basarab sau Dorobanţi şi seimeni, 1858;Drapelul sângerat, 1880; Dama de cupă, 1880;Daciada, 1890; Mina haiduceasa, fata codrilor,1894. Eseuri: Călătoria printre secolii istorici,1870; Amor, Patria şi Dumnezeu după poeţiiindiani, 1874. A tradus din Lammenais, AlexandreDumas tatăl şi fiul, Byron, EugèneSue, Fr. Guizot. A colaborat intens la diversepublicaţii: Curierul românesc, Zioa, Presa română,Românul, Naţionalul, Unirea, Revista Carpaţilor,Ghimpele, Literatorul ş.a. Anticipeazătipul de „scriitor total“, care poate face dinorice întâmplare subiect literar.Barozzi, Constantin(14.10.1833, Bucureşti – 15.04.1921, Bucureşti)General, geodez şi cartograf. A făcut ŞcoalaMilitară de ofiţeri din Bucureşti, InstitutulGeografic al Armatei din Viena. A fost şefulCorpului 3 de Armată, şef al Statului MajorGeneral, şef al Depozitului de Război. A luatBarneaGeorge BaronziConstantin Barozziparte la Războiul de Independenţă ca şef alStatului Major al Armatei de Operaţiuni.Ministru de Război (1888). S-a ocupat decartografierea întregii Românii, de delimitareafrontierelor faţă de Austro-Ungaria şi deBulgaria. Membru al Consiliului GeodezicInternaţional. Unul dintre fondatorii SocietăţiiGeografice Române. Membru de onoareal Academiei Române (1905).Bart, Jean nume la naşere Eugeniu P. Botez(24.11.1874, Burdujeni, jud. Suceava –12.05.1933, Iaşi)Scriitor. Pseudonimul este numele unuiamiral francez (1650–1702). A făcut carierămilitară (comandor de marină, profesor laAcademia Navală din Constanţa). Ca scriitors-a format în atmosfera Contemporanului.Este primul scriitor român care a cultivatjurnalul de bord şi schiţa marină ca genliterar: În Deltă, 1925; Peste ocean · Note dintr-ocălătorie în America de Nord, 1926; Schiţe marinedin lumea porturilor, 1928. Opera sa literarăcea mai importantă este Europolis, 1933, romanulunui port românesc. A fost influenţatde ideologia poporanistă. A şi pictat marine,cele mai multe expuse la Academia Navalădin Constanţa. Unele cărţi şi le-a ilustrat cuacuarele proprii. Membru corespondent alAcademiei Române (1922).Bartók Béla (Viktor János)(25.03.1881, Nagyszentni Klós, Imperiul Austro-Ungar, azi Sânnicolau Mare, Banat, România –26.09.1945, New York)Compozitor şi pianist. Considerat cel maiimportant compozitor al Ungariei. A învățatpianul cu mama sa și a concertat de la 4 ani.A copilărit la Vinogradiv (Ucraina), Poszony(Slovacia, locul preferat de întâlnire dintreJan Urban Jarnik și Massaryk). A studiat pianulcu un fost elev a lui Liszt, Thomán István.A absolvit Academia Regală de Muzicăde la Budapesta ca elev al lui Koessler Jánosși a rămas colaborator pe viață al fostuluisău coleg Kodály Zoltán. A fost influențatENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 64 31.10.2011 17:22:26

de Brahms, Strauss, Debussy, Schönberg.A avut elevi notabili: Fritz Reiner, Sir GeorgSolti, Sándor Győrgy, Balogh Ernő, Lili Kraus,Jack Beeson, Violet Archer. Deși născutcatolic, și-a declarat aderența la ateism. În1919, în timpul revoluției maghiare, a fostcomisar al poporului pentru cultură înguvernul condus de Georg Lukács. Adeptal ideilor revoluției de la 1848, a luptatpentru o Europă a națiunilor. Prieten cuGeorge Enescu, Tiberiu Brediceanu, IonBârlea, a făcut parte, ca și Jan Urban Jarnik,din echipele mixte care au cules folclorromânesc. De altfel, a cules folclor nu doardin Transilvania, Banat și Ungaria, ci șidin Moldova, Țara Românească, Slovacia,Serbia, Croația, Bulgaria, cu sentimentulcă asistă la ultimele zile ale imperiului. Maimult: interesat de influențele orientale înmuzica Estului european, a fost în Turcia șia cules folclor muzical. A compus piese îngamă pentatonică (folosită în muzica budistă).Lucrări: Rapsodia pentru pian și orchestră(1904), Cvartetul pentru coarde nr. 1 (1908),Prințul din lemn (1917), Mandarinul miraculos(1918), Divertismentul pentru orchestră decoarde nr. 118 (1939), Cvartetul pentru coardenr. 6 (1944) ș.a. A compus Román négi táncok(Dansuri populare românești), șase piese, 1917.A murit de leucemie.Bartók Francisc(30.04.1937, Băcia, Hunedoara)Pictor. Absolvent al Institutului de ArtePlastice din Bucureşti. Profesor la Institutulde Arte Plastice din Iaşi. A avut expoziţiipersonale în România, Franţa, Italia, Germania,Finlanda, Portugalia, Grecia, Ungaria,Polonia, Cehoslovacia, Israel, Iugoslavia. S-astabilit în Franţa în 1982. Laureat al FestivalurilorInternaţionale de la Budapesta,Koopie (Finlanda), Belgrad, Kosiče, Roma,Norvegia.BartolomeuV. Anania, ValeriuBasacopol, Carmen Petra(1926, Sibiu)Compozitoare. A absolvit Facultatea deFilosofie a Universităţii din Bucureşti, apoiConservatorul de Muzică din Bucureşti caelevă a lui Mihail Jora. Specializare la Darmstadtşi Sorbona. Profesor la Universitateade Muzică din Bucureşti. A scris muzicăde cameră, opere (Inimă de copil, după Edmondode Amicis, şi Apostol Bologa, inspiratădin romanul Pădurea spânzuraţilor de LiviuRebreanu), balete, lucrări vocal-simfonice şiconcertante (Concertul pentru harpă, timpane şiorchestră de coarde; Şase preludii pentru harpă).BasarabJean BartFrancisc BartókDe mai multe ori laureată a Premiilor UniuniiCompozitorilor din România.BasarabDinastie de domni din Ţara Românească.Primul a fost Basarab Ivanco (Ioan), fiul luiTihomir (Tugomer), şef al unei formaţiunivoievodale din Oltenia, probabil cumană.A domnit ca urmaş al tatălui său (1310 –probabil 1324), apoi ca mare voievod al ŢăriiRomâneşti (1324–1352). Nume turanic(Basar – tată, aba – stăpân). Din stirpea luiau făcut parte Nicolae Alexandru, Vladislav I(Vlaicu), Radu I, Dan I, Mircea cel Bătrân,Mihail I, Radu II de Prasnaglava, Dan II, AlexandruI, Vlad Dracul, Mircea, Basarab II,Vladislav II, Vlad Ţepeş, Radu cel Frumos,Basarab cel Bătrân Laiotă, Vlad Călugărul,Basarab cel Tânăr Ţepeluş, Mihnea cel Răuşi fiul acestuia, Mircea. Dar accede la tronulŢării Româneşti şi altă dinastie care-şi spuneBasarab, fiind, în fond, dinastia boierilorCraioveşti care şi-au luat acest nume. Primula fost Neagoe Basarab (fiul lui Pârvu Craiovescu),„vodă Negru“ din balade, consideratfondatorul Ţării Româneşti, care a domnitîntre 1512 şi 1521, doamna lui fiind deneam sârbesc, Despina Miliţa Brancovici, iarmitropolitul fiind numit de el pentru toatăUngrovlahia, care de atunci până azi apareca entitate a ortodoxiei. Lui i-a urmat fiulsău Teodosie, după care au venit pe tronalţi urmaşi ai primilor Basarabi: Radu de laAfumaţi, Vladislav III, Radu Bădică, Moise,Vlad Înecatul, Vlad Vintilă, Mircea Ciobanul,Petru cel Tânăr, Alexandru II, MihneaTurcitul, Petru Cercel, Mihai Viteazul, NicolaePătraşcu, Radu Mihnea etc. De multe oriaceştia au luptat între ei pentru domnie. Dina doua jumătate a veacului al XVI-lea vinpe tronul Ţării Româneşti inclusiv domnidin dinastii ale Moldovei: Ghica, Movileştiiş.a. Constantin Brâncoveanu aparţineadescendenţei Craioveştilor şi Cantacuzinilor(dinastie bizantină).65ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 65 31.10.2011 17:22:27

66Basarab I (Alexandru)nume la naştere Ivanko Bazarad(a doua jumătate a secolului XIII –1352, Curtea de Argeş)Domn al Ţării Româneşti (cca 1310–1352).Fiu al lui Tochomerius ori Tihomir. Cumanca etnie. Doamna sa, Marghita, era maghiară.Fondator al dinastiei Basarab, iniţialvasalul regelui Ungariei, Carol Robert deAnjou. Ambii erau catolici. Ţarul Straşimiral Bulgariei era nepotul său (de la fiica lui,Teodora, măritată cu ţarul Ivan Alexandru),iar Nicolae Alexandru, fiul său, avea să-iurmeze la tron. Din 1325 a refuzat platatributului către coroana maghiară. Ca urmares-au răcit şi relaţiile cu papa Clement alVI-lea, care încerca să controleze creştinismulrăsăritean considerându-se urmaş dedrept al întregului Imperiu Roman. În 1330l-a înfrânt pe Carol Robert la Posada, în ŢaraLoviştei, ceea ce a dus la apariţia statuluiindependent medieval Ţara Românească, înhotarele căruia intrau Oltenia, Câmpia Românăşi gurile Dunării (stăpânite de tătariikipciak, care adoptaseră limba cumană) cusudul Basarabiei de azi, care de atunci şi-aluat şi numele. Episcopii ortodocşi ţineaude episcopia Vidin. A ctitorit bisericile dela Câmpulung şi Curtea de Argeş (modelularhitecturii iniţiale era catolic). Capitala seafla la Curtea de Argeş.Basarab, Chiajna(1525, Polonia – 1588, Istanbul)Doamnă a Ţării Româneşti (1546–1552,1553–1554, 1558–1559 şi 1559–1568). Fiicăa lui Petru Rareş, din neamul Muşatinilor(Muşata însă, doamna voievodului Laţcu alMoldovei, cea care a dat numele dinastiei,era din neamul Basarabilor), căsătorită cuMircea Ciobanul (Basarab), domnul ŢăriiRomâneşti. Auzise de mică vorbindu-se încasă despre Sibiu şi Transilvania, pe care ova cunoaşte în perioada cât a stat în cetateaCiceului, între 1538 şi 1541. Trăieşte momentelede spaimă când Mircea Ciobanultaie boierii trădători prinşi în luptele de laPeriş, fuga la Giurgiu şi Rusciuc, întoarcerealui Mircea Ciobanul cu oaste turcească şiurcarea din nou pe tron, apoi exilul pe malurileBosforului până în anul 1558, când,după domnia lui Pătraşcu cel Bun, revinepe tronul ţării. Mircea Ciobanul moare în1559. Chiajna ia în mână frâiele ţării pentrufiul său, Petru. Boierii răzvrătiţi vin asupraţării şi Chiajna, aflată în fruntea oştiriidomneşti, este învinsă la Romaneşti. Fugecu familia la Rusciuc, de unde se întoarcecu ajutor, îi bate pe boieri la Şerpăteşti şi-ialungă peste munţi. Boierii răzvrătiţi seBasarabîntorc cu ajutor din Ardeal şi-i alungă pentrua doua oară din scaun, ei luând astfeldrumul Stambulului. Chiajna se întoarcecu firman de la sultan şi Petru devine domndin 1559 până în 1568. În vremea aceastaţara era condusă de Chiajna. În mai 1568, înurma unor răzbunări ţesute de Şaitanoglu(Mihai Cantacuzino) sunt exilaţi şi trimişi laAlep, unde Petru moare.Basarab, Dan I(1354 – 23.09.1386, Bulgaria)Domn al Ţării Româneşti (1384–1386). Fiual lui Radu I şi frate vitreg cu Mircea cel Bătrân.Fondator al dinastiei Dăneştilor. A vrutsă obţină independenţa ţării eliberând-ode suzeranitatea maghiară şi intervenind înluptele dintre bulgari şi sârbi (l-a ajutat peunchiul său Stracimir). A bătut monedă proprie:ducatul, cu subdiviziune banul. A fosturmat la tron de Mircea cel Bătrân.Basarab, Dan al II-lea(? – 1.06.1432, Târgovişte)Domn al Ţării Româneşti (1420–1421,1421–1423, 1423–1424, 1426–1427, 1427–1431). Era din ramura Basarabilor care audat dinastia Dăneştilor. Şi-a pierdut tronuldupă bătălia de la fortăreaţa Golubać, însudul Dunării, 1431. Deşi încheiase un tratatde pace, în anul următor au năvălit otomanii,l-au ucis şi l-au pus domn pe nepotul său,fiul lui Mircea cel Bătrân, Alexandru I Aldea.Basarab, Matei(1588, Brâncoveni, Olt – 9.04.1654, Bucureşti)Domn al Ţării Româneşti (1632–1654). EraCraiovescu după bunicul său, Vâlsan, dinCaracal. Tatăl său, Dancu, a căzut în luptăla Şelimbăr, ca vornic în oastea lui MihaiViteazul. A avut bune relaţii cu Transilvania(Ráckóczy II), cu Republica Veneţia, cuSfântul Imperiu Roman de Naţiune Germanicăşi cu Imperiul Otoman, dar nu şi cuVasile Lupu al Moldovei, care voia să punăun domn prieten în locul lui. A iniţiat unfel de „triplă alianţă“ antiotomană, numităLiga Antiotomană (Polonia, Rusia, ŢaraRomânească), a organizat o armată regulată,a înlocuit limba slavonă cu limba română înserviciul religios. A plătit taxele pentru absoluttoate mănăstirile de la Athos. Varlaam,mitropolitul Moldovei, a fost singurul carea încercat împăcarea dintre cei doi domniromâni, astfel că Vasile Lupu a făcut o bisericăla Târgovişte, iar domnul muntean,una la Soveja. Dar n-a durat mult şi, înfinal, Vasile Lupu şi-a pierdut tronul dincauza tentativelor repetate de a achiziţionavoievodatul vecin.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 66 31.10.2011 17:22:27

BasarabBasarab I (Alexandru) Matei Basarab Mircea cel BătrânBasarab, Mihai ViteazulV. Mihai ViteazulBasarab, Mihnea cel Rău(cca 1462 – 1510, Sibiu)Domn al Ţării Româneşti (1508–1509). Fiual lui Vlad Ţepeş şi văr al lui Radu cel Mare.A domnit împreună cu fiul său, Mircea alIII-lea (botezat după bunicul său, Mirceacel Bătrân) Dracul. Deşi a venit pe tron cusprijin otoman, a luptat contra imperiuluiîncercând să se alieze cu Ungaria, în virtuteafaptului că aparţinea Ordinului Dragonului,ordin european de luptă antiotomanăfondat de Sigismund de Luxemburg, regeleUngariei. În plus, avea sânge unguresc dupămamă. A vrut să treacă ţara la catolicism,s-o europenizeze în acest fel, el însuşi fiindcatolic. A fost alungat de boieri şi a fugit laSibiu, unde a fost ucis de sârbul Iacşici înpiaţa catedralei catolice (în catedrală se şiaflă mormântul său). Nepoata lui (fiica luiMircea al III-lea) s-a măritat cu Bogdan celOrb, fiul lui Ştefan cel Mare al Moldovei.Basarab, Mircea cel Bătrân(1355 – 31.01.1418, Argeş)Domn al Ţării Româneşti. Fiu al lui RaduMircea şi tată al lui Mihail şi Vlad Dracul.Capitala ţării era la Argeş, iar fiul lui, Mihail,asociat la domnie, o avea la Târgovişte.Administraţia ţării şi sistemul de impozitareerau centralizate, astfel încât a făcut oarmată suficient de puternică spre a apăraŢara Românească de polonezi şi otomani,ba chiar a extins-o, ajungând până la mare(a luat Dârstorul de la turci) şi a construitprima flotă din istoria românilor, iar navele,numite pânzare, erau făcute după modelulvelierelor greceşti. Mitropolitul ţării a primittitlul de „exarh al plaiurilor“, având dreptulsă păstorească şi ortodocşii din Transilvania.A avut ca feude ducatele de Amlaş şi Făgăraşdin Transilvania şi banatul Severinului. S-aaliat cu Sigismund de Luxemburg (regeleUngariei, cel care a iniţiat ordinul europeanal Dragonului, de luptă a creştinătăţii contraislamului, fiind primul membru al OrdinuluiDragonului din Ţara Românească – ultimula fost Constantin Brâncoveanu) şi cuPetru Muşat al Moldovei (apoi l-a impusacolo domn pe Alexandru cel Bun), contraotomanilor. A bătut monedă (ducaţi dinargint, subdiviziune banul) inscripţionată culitere latine şi înfăţişându-se în costum decavaler cruciat, ca şi regii din restul Europei.A sprijinit în lupta antiotomană popoareledin sudul Dunării. Înfrânt de Timur Lenkla Ankara în 1402, Baiazid I e confruntat cuatacurile altor pretendenţi la tron, unii susţinuţide domnul muntean. În timpul domnieilui Ţara Românească a ajuns la întindereateritorială maximă din Evul Mediu: de la Oltîn nord, la Dunăre în sud şi de la Porţile deFier în vest până la Marea Neagră în est. Esteîngropat la ctitoria sa de pe Olt, mănăstireaCozia. Academia Navală din Constanţa îipoartă numele.Basarab, Mircea al V-lea Ciobanulnume la naştere Dumitru Basarab(sfârşitul secolului XV, probabil Bucureşti –25.09.1559, Bucureşti)Domn al Ţării Româneşti (1545–1552;1553–1554; 1558–1559). A fost al cincilea fiual lui Radu cel Mare. Face parte din ramuraBasarabilor numită dinastia Drăculeştilor.Căsătorit cu Chiajna, fiica lui Petru Rareş.În prima domnie a venit numit de PoartaOtomană, unde, probabil, fusese ostatic.A măcelărit după bătălia de la Periş aproapetoţi boierii care-l serviseră pe predecesorulşi fratele său, Radu Paisie. A fost alungat şi afugit în Transilvania. A revenit pe tron de fiecaredată cu sprijin otoman şi cu acela al luiAlexandru Lăpuşneanu, domnul Moldovei.După uciderea lui, Chiajna a luptat cu boierii,ajutată de turci, spre a-l pune domn pePetru, fiul lor. A sprijinit tipărirea cărţilor decătre sârbul Dimitrie Liubavici şi românulCoresi. Este înmormântat la Curtea Veche,67ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 67 31.10.2011 17:22:27

BasarabNeagoe Basarab Nicolae Alexandru Petru Cercel Petru Şchiopul68în Bucureşti, care fusese reclădită de el (daredificată de Vlad Ţepeş).Basarab, Neagoenume la naştere Neagoe Craiovescu(sfârşitul secolului XV –1521, Curtea de Argeş)Voievod în Ţara Românească (1512–1521).A fost primul boier oltean care s-a intitulatBasarab, cei reali, de dinaintea lui, fiind cumani.A acţionat pentru organizarea internăa ţării (administraţie şi legislaţie), a avutalianţe antiotomane cu saşii şi ungurii, iarîn plan identitar a acţionat pentru a păstraspiritul bizantin al creştinismului, reuşind săfacă din Ţara Românească un centru al creştinătăţiiorientale. Lucrarea lui, Învăţăturilelui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, estemodelată după scrierile împăratului bizantinTeodosiu. A construit relaţii diplomatice cuVeneţia, locul unde se refugiaseră bizantiniidupă căderea Constantinopolului şi, maitârziu, prin băncile veneţiene se vor face toateoperaţiile băneşti între Ţara Româneascăşi Imperiul Otoman. A construit mănăstireaCurtea de Argeş (aproape de ea, la Corbiide Piatră, fusese o biserică bizantină dinsecolul XI, într-o peşteră, azi monumentUNESCO) şi, în Şcheii Braşovului, bisericaSf. Nicolae, aceea unde va tipări Coresiprimele cărţi, unde va intra Mihai Viteazulcu prilejul micii uniri de la 1600, iar AntonPann va face prima şcoală românească. Înbaladele populare imaginea lui s-a păstratsub numele Negru Vodă.Basarab, Nicolae Alexandru(? – 16.11.1364, Curtea de Argeş)Domn al Ţării Româneşti (asociat la domniecu tatăl său din 1350, domn 1352–1364). Fiual lui Basarab I. În timpul domniei sale ţara adevenit ortodoxă şi i s-a recunoscut MitropoliaUngrovlahiei (patriarh a fost Iachint,de la Vicina, recunoscut pentru spiritulsău ecumenic) de către Calist I, patriarhulecumenic de la Constantinopol, iar domnula trecut la ortodoxie, luându-şi numele deNicolae (1359). A avut cinci copii, din douăcăsătorii, între care trei fii – doi au domnit:Vladislav (Vlaicu, cel care i-a urmat la tron)şi Radu. A fost primul domn român care asprijinit mănăstirile de la Athos. A reuşit săpăstreze independenţa ţării faţă de coroanamaghiară şi a sprijinit comerţul cu Transilvaniaprin Ţara Bârsei.Basarab, Petru Cercel(cca 1545 – cca 1590)Cărturar. Fiu al domnului muntean Pătraşcucel Bun. Frate după tată cu MihaiViteazul. A fost ostatic la Constantinopol,1555, apoi exilat în insula Rodos, apoi într-oînchisoare din Siria. Fuge în 1569 la Alep.De acolo ajunge la Braşov şi, protejat deregele Sigismund al Poloniei (1572), colindăEuropa: Viena, Genova, Roma, Paris. I-acunoscut pe împăraţii Maximilian al II-leaîn Italia, Henric al II-lea în Franţa, pe papaGrigore al XIII-lea. Ştia douăsprezece limbişi visa să trezească spiritul european pentrua reacţiona contra otomanilor. A ajunsdomn al Ţării Româneşti (1583–1585) cusprijin francez, a edificat curtea şi bisericadomnească de la Târgovişte, monumentrenascentist. Mazilit, se retrage în Transilvania,e întemniţat la Hust, evadează, se ducedin nou la Viena, Veneţia, Roma, Constantinopol.Acolo este întemniţat la Edicule şiucis în drum spre Rodos. Iradierea culturalăa scurtei sale domnii a fost însă uriaşă. Maitârziu, renaşterea brâncovenească i s-adatorat. A avut relaţii strânse cu tipografulCoresi, din Braşov, căruia i-a comandat unEvangheliar, 1583.Basarab, Petru Şchiopul(1537, Muntenia – 1591, Moldova)Domn al Moldovei. Primul Basarab aflat petronul Moldovei. Fiu al lui Mircea Dracul şifrate al lui Alexandru al II-lea, domnul ŢăriiRomâneşti. Era un Basarab, din dinastiacare-şi luase acest nume, dar era, de fapt,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 68 31.10.2011 17:22:27

a Craioveştilor. Mama sa era o Cantacuzino.A domnit în trei rânduri (1574–1577,1578–1579, 1583–1591), respingând cugreu atacurile pretendenţilor la tron (IoanVodă cel Cumplit, Iancu Sasul). Este primuldomn al Moldovei de la care ne-au rămasdocumente fiscale în limba română (predecesoriifoloseau slavona în administraţie).A încercat alianţe de familie cu Basarabii dinMuntenia, căsătorindu-şi nepotul cu nepoatalui Mircea Ciobanul.Basarab, Radu I(1330–1383)Domn al Ţării Româneşti (1377–1383) dindinastia Basarab. Capitala se afla la Curteade Argeş. Fiu al lui Nicolae Alexandru şifrate şi succesor al lui Vladislav I. A luptat curegele maghiar Ludovic cel Mare de Anjoula Orşova. A anexat Vidinul.Basarab, Radu al III-lea cel Frumos(după 1431, Sighişoara – după 1475)Domn al Ţării Româneşti în patru rânduri(1462–1473, 1473–1474, 1474, 1474–1475).Fiu al lui Vlad Dracul, frate al lui Vlad Ţepeş,nepot al lui Mircea cel Bătrân. Dat ostaticla otomani de către tatăl său, a fost doritca iubit de Mahomed al II-lea (cuceritorulConstantinopolului în 1453), de care a fugitlovind cu hangerul. A ajus domn în toate cazurilecu sprijin otoman, fie luptând contralui Ştefan cel Mare (care voia să-l impunăpe Laiotă Basarab), care i-a luat doamna,Despina, şi fiica, Voichiţa, prizoniere, cea dinurmă devenindu-i soţie pentru 24 de ani, fieluptând contra lui Ştefan Bathory al II-leaal Transilvaniei, care dorea să-l impună peBasarab cel Tânăr.Basarab, Radu al IV-lea cel Mare(1467 – aprilie 1508, Curtea de Argeş)Domn al Ţării Româneşti (1495–1508). Fiual lui Vlad Călugărul, cel de-al treilea fiual lui Vlad Dracul, frate numai de tată cuVlad Ţepeş şi Radu cel Frumos. A avut treifii legitimi (Vlad al VII-lea Vintilă, Radu alVII-lea Paisie, Mircea al V-lea Ciobanul) şidoi nelegitimi (Radu de la Afumaţi şi Radual VI-lea Bădică), toţi ajunşi domni ai ŢăriiRomâneşti. A susţinut instalarea de tiparniţeşi a adus meşteri sârbi. Macarie a tipăritLiturghierul slavon (1508).Basarab, Radu Mihnea(1586, Capodistria – 01.1626, Hârlău)Domn al Ţării Româneşti şi al Moldovei.Era fiu al lui Mihnea al II-lea Turcitul.A copilărit la Capodistria şi la Athos, s-aşcolit la Veneţia (important loc al migraţieiBasarabRadu IV cel MareRadu Mihneabizantinilor după căderea Bizanţului, cetateprin băncile căreia ţările române plăteautributul către otomani). A fost agreat deImperiul Otoman ca domn, deoarece Moldovaînclina către polonezi ori ruşi, iar ŢaraRomânească spre austrieci ori sârbi, căutândalianţe antioto mane. A venit pe tron primaoară după experienţa unificării provinciilorde către Mihai Viteazul. A domnit în ŢaraRomânească de mai multe ori (septembrie1601 – martie 1602, martie 1611 – mai 1611,12 septembrie 1611 – august 1616, august1620 – august 1623) şi în Moldova la fel (24iulie 1616 – 9 februarie 1619 şi 4 august1623 – 20 ianuarie 1626). Cu mijloacelediplomaţiei a continuat să cultive spiritulidentităţii de neam în ambele voievodate,ba chiar, în intervalul 1623–1627, a realizat,după modelul Europei vremii, unitatea Moldovei(unde era el domn) cu Ţara Românească(unde era domn fiul său, foarte tânăr,Alexandru Coconul), prin ceea ce se numeauniune personală, model care va rămâneviabil şi folosit de Al. I. Cuza. A protejatmănăstirea Dealu de la Târgovişte, unde seafla capul lui Mihai Viteazul, şi a ctitorit mănăstireaRadu Vodă din Bucureşti, pe loculuneia făcute de înaintaşul său, AlexandruVodă, iar piatra sa de mormânt din interiorarată stemele ambelor ţări române.Basarab, Vlad I Uzurpatorul(începutul secolului XIV –1397, Transilvania)Domn al Ţării Româneşti (1394/1395–1396).Probabil fiu al lui Dan I, cel care a dat numeledinastiei Dăneştilor, facţiune rivalăcu a Drăculeştilor. A luat tronul după bătăliade la Rovine, de la Mircea cel Bătrân.A dus o politică prootomană (după ce turciicâştigaseră bătălia de la Kosovo Polje din1389 contra sârbilor şi anexaseră Bulgariaîn 1393), ceea ce a trezit nemulţumirea luiSigismund de Luxemburg. În 1396 alianţaantiotomană din care făcea parte şi Mirceacel Bătrân a pierdut bătălia de la Nicopole69ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 69 31.10.2011 17:22:27

70Vlad Dracul(sârbii, prezumtivi aliaţi, au refuzat să lupte,o parte din ei trecând la islam, azi fiind numiţibosniaci). A fost primul domn munteancare a plătit haraci la otomani. A fost capturatşi ucis de Ştibor, voievodul Transilvaniei.Basarab, Vlad al II-lea Dracul(1390, probabil Târgovişte – 1447, Târgovişte)Domn al Ţării Româneşti (1436–1442,1443–1447). Fiu al lui Mircea cel Bătrân dindinastia Basarab. Cu el începe ramura Basarabilornumită dinastia Drăculeştilor. A avutpatru fii: Mircea II, Vlad IV Călugărul, VladŢepeş şi Radu cel Frumos. În tinereţe a trăit8 ani la Nürnberg. Şi-a început cariera la Sighişoara,unde răspundea de libera trecerepe drumurile comerciale dintre Transilvaniaşi Ţara Românească, vama fiind pusă deBiserica Catolică. S-a considerat vasal alîmpăratului Sigismund de Luxemburg alSfântului Imperiu Roman şi a fost cavaler alOrdinului Dragonului (din 1431), ca şi maitârziu Constantin Brâncoveanu, ordin secretde luptă antiotomană (fondat în 1387).Deoarece dragonul semăna cu un diavol, afost poreclit Dracul. A participat, împreunăcu fiul său, Mircea, la cruciada antiotomanăde la Varna, condusă de Iancu de Hunedoara,şi el membru al Ordinului Dragonului.Bătălia a fost pierdută, iar Mircea II (caredomnise doar câteva luni în 1443) a fostîngropat de viu de boierii valahi, ortodocşi,la Târgovişte, şi i s-a tăiat capul de către aliaţiilui Vladislav al II-lea, pretendent la tron.V. şi Drăculeşti.Basarab, Vlad al III-lea Ţepeş(1431, Sighişoara – decembrie 1476, Snagov)Domn al Ţării Româneşti (1448, 1456–1459,1476). Nepot al lui Mircea cel Bătrân, fiu allui Vlad al II-lea Dracul şi frate al lui Mirceaal II-lea, Vlad al IV-lea Călugărul şi Raducel Frumos. Cavaler al Ordinului Dragonului,ca şi tatăl său. A fost ostatic la turcipână în 1448. A venit domn cu sprijinul luiMatei Corvin şi l-a ajutat să vină pe tronulBasarabVlad ŢepeşMoldovei pe vărul său, Ştefan cel Mare(1457), la doar patru ani după ce căzuseBizanţul în mâinile otomanilor. A încercat oreformă legislativă care să sporească putereadomnului în defavoarea boierilor, introducândşi pedeapsa capitală (trasul în ţeapă).A început mutarea capitalei de la Târgoviştela Bucureşti, construind ceea ce numim aziCurtea Veche. În 1460 a atacat ţinuturilede la sudul Dunării şi a trecut prin sabie şiţeapă 20 000 de turci. Ca urmare, Mahomedal II-lea a ocupat Târgoviştea (1462). Frateledomnului, Radu cel Frumos, a încheiat untratat cu ungurii spre a ţine el domnia, fostuldomn fiind întemniţat în Transilvania. A ieşitdin închisoare (1466) prin căsătoria cu IlonaSzilagy (verişoara lui Matei Corvin), cu carea avut doi fii, unul ajungând domn: MihneaVodă cel Rău. Ultima domnie a obţinut-ocu ajutorul lui Ştefan cel Mare şi Andrei BathoryI. A fost ucis de turci, iar capul trimisla Constantinopol lui Mahomed al II-lea,conservat în miere. Doamna lui s-a sinucis.Basarab, Vlad al IV-lea Călugărul(înainte de 1425 – 09.1495, Târgovişte)Domn al Ţării Româneşti după moartea luiVlad Ţepeş (1481, 1482–1495). Fiu nelegitimal lui Vlad Dracul, nepot al lui Mirceacel Bătrân şi frate numai după tată cu Mirceaal II-lea, Vlad Ţepeş şi Radu cel Frumos.Soţia sa era Rada Maria Smaranda Palaiolog(origine bizantină). Ambii săi fii, Radu celMare şi Vlad cel Tânăr (Vlăduţ), au domnit.A refăcut mănăstirea de la Glavacioc, unde eînmormântat.Basarab, Vlaicuprenume la naştere Vladislav(1325–1377)Domn al Ţării Româneşti (1364 – probabil1377). Nepot al lui Basarab I (Ioan Basarab,în fapt Ivanko Bazarad, fiul lui Tochomeriussau Tihomer, de la sud de Dunăre, cuman laorigine), întemeietor al dinastiei Basarabilorşi fiu al lui Nicolae Alexandru din căsătoriacu Maria. Frate cu Radu I. Surorile sale dupătată au fost căsătorite una cu Ştefan Uroş I,cneazul Serbiei, iar cealaltă cu Stracimir,cneazul Vidinului. A fost ortodox, spredeosebire de tatăl şi bunicul său, care eraucatolici. Sub domnia lui, Ţara Româneascăa rămas sub suzeranitatea regelui maghiarLudovic I, care i-a cedat ducatele Amlaşului,Severinului şi Făgăraşului, rămase continuusub jurisdicţia domnilor munteni până laBasarab Laiotă cel Bătrân (1476). Obligaţiamuntenilor era ca, astfel, să apere graniţelede est şi sud-est ale Ungariei, în vreme ceea avansa prin cuceriri şi alianţe către vestulENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 70 31.10.2011 17:22:28

BăcescuVlaicu Basarab Ion Şt. Basgan I. A. Bassarabescu Dumitru BatârEuropei. Ulterior a încercat să se alieze cuStracimir spre a denunţa suzeranitatea maghiară.A bătut monedă proprie (din argint):ducaţi (numiţi astfel după model veneţian),cu subdiviziune banul (doi bani la un ducat).A ctitorit mănăstirile Vodiţa, Comana şi Tismana.A mutat capitala de la Câmpulung laCurtea de Argeş.Basgan, Ion Şt.(24.06.1902, Focşani – 15.12.1980, Bucureşti)Inginer termotehnician specializat în forajpetrolifer. A urmat cursurile Şcolii de Ofiţeride Artilerie din Craiova (1925), şi-a susţinutdoctoratul la Viena cu teza „Die Arbeitsweiseund Form des Rotary Meissels“, 1934.A lucrat la Steaua Română, iar după războila Ministerul Agriculturii şi Comitetul deStat al Apelor. A obţinut în 1934 brevetulromânesc, iar în 1937 brevetul americanpentru forajul cu prăjini grele şi forajul sonic(roto-percutant), brevet blocat de statulamerican în 1941, deşi procedeul continuăsă fie folosit până astăzi, atât în România,SUA, Rusia, cât şi pretutindeni unde se facforaje petrolifere. Procesul cu SUA dureazădin 1961 şi, în perioada socialistă, a fost dusinclusiv cu sprijinul statului român. Lucrări:Rolul statului în industrializare, 1936; Tuburigrele pentru foraje la sondeuze, 1954; Alimentareacu apă în mediul rural, 1958.Bassarabescu, I(oan) A.(30.12.1870, Giurgiu – 29.03.1952, Ploieşti)Prozator. A absolvit Literele şi Filosofia laBucureşti. Profesor de limba şi literaturaromână la Ploieşti. Inspector general alînvăţământului primar (1912), prefect dePrahova (1918) şi senator. A scris despreviaţa oraşului de provincie. Maestru al genuluiscurt: nuvela, schiţa – Noi şi vechi, 1909;Pe drezină, 1924; Un om în toată firea, 1927;Domnul Dincă, 1928. Membru corespondental Academiei (1909), exclus în 1948, reînregistratîn 1990.Baştan, Grigore(23.01.1922, Coşcodeni, jud. Buzău –8.02.1983, Bucureşti)General-maior de aviaţie. A absolvit Şcoalade Pilotaj, cea de Paraşutism (1941), Şcoalade Ofiţeri de Aviaţie (1948) şi Facultatea deArme Întrunite a Academiei Militare dinBucureşti (1967). A fost primul care a sărit,în 1971, de la 1 000 m înălţime, de pe unturboreactor. S-a ocupat de paraşutismulsportiv, ca preşedinte al Comisiei Centralede Paraşutism, aducându-şi contribuţia larăspândirea fără precedent a acestui sportde extrem curaj. A realizat diferite îmbunătăţiriîn construcţia de paraşute: stabilizator,dispozitiv de largarea voaliurei, declanşatormecanic de largarea stabilizatorului. Lui i sedatorează şi realizarea unui nou tip de paraşută.A fost comandant al Regimentului 246Aerodesant (1952–1964), locţiitor al şefuluide Stat Major al Armatei II (1967–1968),comandant al Trupelor de Paraşutişti şi locţiitorpentru paraşutişti al ComandantuluiAviaţiei Militare (1968–1982).Batâr, Dumitru(1.04.1927, Buteşti, jud. Bălţi, Basarabia)Chimist. A absolvit Universitatea Pedagogicăla Chişinău şi s-a specializat în chimie anorganicăla Universitatea de Stat din Chişinău.Profesor la Institutul Pedagogic din Tiraspol,apoi la Institutul de Chimie al Academieide Ştiinţe a Moldovei din Chişinău. Estefondator și conducător al Laboratorului deChimie Bioanorganică (1975) şi al LaboratoruluiInterdepartamental de BiotehnologieVeterinară (1980). Autor al cărţii Anotimpulmărturisirilor (2009). Laureat al Premiului deStat al Republicii Moldova (1996). Membrual Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Băcescu, Mihai(28.03.1908, Fălticeni, jud. Suceava –6.08.1999, Bucureşti)Biolog, oceanolog. A participat la expediţiade cercetare a faunei abisale din fosa71ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 71 31.10.2011 17:22:28

BădălanMihai Băcescu Eugen Bădălan Dan Bădărău Eugen Bădărău72Peru-Chile, cu expediţia vasului Anton Braun(1965). A donat Muzeului Antipa moluştegăsite vii, a căror origine ca specie e stabilităla o vechime de 250 de milioane de ani. A descrisaceastă expediţie în volumul Chemareaapelor, 1972. În 1970 a participat la expediţiavasului Thalassa, pe coasta vestică a Africii.În urma expediţiei a scris lucrarea Acolo undeSahara dispare în ocean, 1973. Ca director alMuzeului Antipa a organizat prima expediţiea acestui muzeu, în 1974, pentru studierearecifelor de corali din dreptul Tanzaniei. Cuacest prilej a descoperit o familie de crustaceepe care a numit-o Tanzanapseudidae.Membru al Academiei Române (1990), a fostşeful Secţiei de Oceanografie al Academiei.Membru al Comisiei Internaţionale pentruExplorarea Ştiinţifică în Mediterana, 1960;Membru al Academiei Liguria din Bologna,membru al Societăţii Franceze de Zoologie.Bădălan, Eugen(30.12.1951, Traian, jud. Brăila)General de armată. A absolvit Şcoala Militarăde Ofiţeri Activi de Infanterie la Sibiuşi apoi Academia de Înalte Studii Militare şiColegiul Naţional de Apărare la Bucureşti.A fost comandant al Armatei II (1995–1997,Buzău), prim-locţiitor al şefului StatuluiMajor al Trupelor de Uscat (1997–1998); şefal Direcţiei Protecţie şi Siguranţă Militară –fosta Direcţie a Contrainformaţiilor Militare(1998–1999); locţiitor şi adjunct al şefuluiStatului Major General (1999–2000). Generalde corp de armată şi şef al Statului Majoral Forţelor Terestre (2000–2004). Trecut înrezervă în 2006. Contribuţii la dezvoltareadoctrinei de luptă a trupelor de uscat. Lucrări:Securitatea naţională şi unele structurimilitare româneşti la cumpăna dintre milenii(2000); Trecătorile Carpaţilor Orientali. Analizăgeografico-militară (2001); Securitatea României.Actualitate şi perspectivă (2002); Tratat de tacticămilitară. Forţele Terestre, 2 vol. (2003). Distinscu Diploma de excelenţă a AcademieiOamenilor de Ştiinţă din România (2001);Medalia Meritul Militar clasa a II-a (1978) şiclasa I (1984); Ordinul Meritul Militar clasaa III-a (1989), clasa a II-a (1993) şi clasa I(1998); Ordinul Naţional Serviciu Credinciosîn grad de Mare Cruce (2000).Bădărău, Dan(6.12.1893, Iaşi – 2.07.1968, Bucureşti)Filosof. Frate cu Eugen B. A studiat ŞtiinţeleJuridice, apoi Literele şi Filosofia la Paris şiIaşi. A fost profesor de logică la Universitateadin Iaşi. Şef de secţie la Centrul de Logicăal Academiei Române (1949–1968). Raţionalist.Lucrări: Despre instituţia bergsoniană(1925), Virtualităţile noţiunilor (1927), DimitrieCantemir şi Van Helmont (1961), Filosofia luiCantemir (1964), Categoriile lui Aristotel (1965),Logos şi Ethos (1968). Membru corespondental Academiei Române.Bădărău, Eugen(19.09.1887, Folteşti, Galaţi –11.03.1975, Bucureşti)Fizician. Frate cu Dan B. A urmat cursurileliceului din Ismail şi în 1905 şi-a dat bacalaureatul.În dorinţa de a deveni inginer, aplecat în Austria şi s-a înscris la TechnischeHochschule din Graz. După doi ani destudii politehnice (1905–1907), dorind săperfecţioneze partea teoretică, pleacă înItalia şi se înscrie la Facultatea de Fizică dela Universitatea din Pisa, obţinând în 1911licenţa în fizică. A rămas în continuareasistent al profesorului Batelli şi a lucrat lateza de doctorat, „Constanta dielectrică agazelor şi amestecurilor gazoase“, pe carea susţinut-o în 1912. După doctorat a fostangajat imediat asistent la Institutul deFizică Experimentală din Pisa, unde şi-acontinuat preocupările efectuând experienţecu diferite gaze, pe care le-a supus la presiunipână la 350 atmosfere. În anul 1914a părăsit definitiv Italia şi a plecat în Rusia,unde i-a fost oferit un post de asistent laInstitutul de Fizică din Petrograd, la catedraprofesorului Chwolson. În 1917 a devenitENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 72 31.10.2011 17:22:28

şef de secţie la Institutul de Optică de Statşi ulterior a obţinut docenţa (1918) la Facultateade Ştiinţe din Petrograd. În perioada1918–1921 a funcţionat ca profesor universitarla Institutul Fototehnic Superior dinPetrograd. Cercetările sale în timpul şederiiîn Rusia s-au concentrat asupra problemelorde optică. În 1916 a prezentat o comunicareprivind birefrigenţa corpurilor izotrope încâmpurile magnetice. Participând la primulCongres de Ştiinţă de la Petrograd în 1918,susţine o comunicare având ca subiect unnou tip de interferometru pe care l-a pus lapunct. În 1921 a revenit în România, unde afost numit profesor agregat la Universitateadin Cernăuţi şi director la Institutul de FizicăExperimentală. La Cernăuţi a făcut o carierăstrălucită, predând ca profesor la Catedra defizică teoretică şi experimentală, ajungând în1926 decan al Facultăţii de Ştiinţe, funcţiepe care a deţinut-o până în 1928. A fostsolicitat, în 1934, să preia, la Universitateadin Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe, Catedrade fizică corpusculară; ulterior a devenitşeful Catedrei de acustică, optică şi fizicămoleculară (1935–1962). A fost primul carea scris capitole noi în cursurile sale pentrustudenţi privind fizica atomică şi nucleară.Efectuând primele cercetări în domeniuldescărcărilor electrice în gaze şi în domeniulplasmei, a fost recunoscut ca fondator deşcoală în domeniu. A publicat o serie dearticole devenite clasice despre izvoarele deioni pozitivi, emisia secundară din corpurilesolide, căderea catodică, descărcări în gazela presiuni joase, influenţa sarcinii la pereţiasupra tensiunii de aprindere şi altele. Altecercetări interesante ale sale se referă laobţinerea de parfumuri, descărcări electriceîn amestecuri gazoase cu metan şi brom,influenţa ultrasunetelor asupra germinaţieiplantelor. În 1955, din iniţiativa lui s-aînfiinţat Comisia de Acustică a AcademieiRomâne. În cadrul acestei comisii a conduso serie de cercetări pentru combaterea poluăriisonore şi aplicarea ultrasunetelor înîncercările asupra materialelor de construcţii.Între 1949 şi 1956, a condus Secţia deoptică şi spectrografie a Institutului de FizicăAtomică de la Măgurele, după care a fosttransferat ca director la Institutul de Fizicăal Academiei Române. Dintre numeroaselelucrări şi studii publicate reţinem: Bazeleacusticii moderne (1952); Introducere în acustică(1953); Gaze ionizate, 2 vol.: Procese fundamentale(1963); Descărcări electrice în gaze (1965),studiu apărut în 1969 şi în Franţa, la care seadaugă o lungă listă de articole publicate înreviste de specialitate. A fost ales membru alAcademiei Române în 1948.BăieşuMihail BădicheanuIon BăieşuBădicheanu, Mihail nume la naştereMihail Kristoforovici Badikov(15.10.1919, Chişinău – 29.04.1988, Chişinău)Actor. Origine greco-română. A absolvitAcademia de Artă Dramatică la Bucureşti –coleg cu Radu Beligan şi elevul LucieiSturdza Bulandra –, dar n-a apucat să practicemeseria, fiind deportat în Siberia (1940).Întors la Chişinău în 1956, a jucat în filmelelui Emil Loteanu şi Mihail Kalik. Roluri în:Poienele roşii, 1966; Gustul pâinii, 1966; A iubi,1968; Zece ierni pentru o vară, 1969; Viforulroşu, 1971; Ultimul haiduc, 1972; Casa părintească,1973; Podurile, 1973; Între cer şi pământ,1975; Corbii prada n-o împart, 1988; Deţinutulmisterios, 1989; Strada felinarelor stinse, 1990.Bădulescu, Victor(28.07.1892, Găeşti, jud. Dâmboviţa –decembrie sau ianuarie 1953 sau 1954, Sighet)Economist. A studiat la Şcoala de ŞtiinţePolitice din Paris, fiind licenţiat în Economie,şi Dreptul, tot la Paris. Conferenţiar laCatedra de economie politică şi finanţe aFacultăţii de Drept din Bucureşti. A înfiinţatCatedra de politică economică. Director alBăncii de Credit Român. A participat, la NaţiunileUnite, la negocierile financiare şi comercialelegate de plata datoriilor Românieide după al Doilea Război Mondial. Arestatşi trimis la Sighet, unde a murit. Lucrări:Les Finances publiques en Roumanie (1922),Situaţia financiară a căilor ferate (1924), Problememonetare internaţionale (1944), Tratat depolitică comercială. Comerţ exterior şi schimburiinternaţionale (1945). Membru corespondental Academiei Române (1945), radiat(1948) şi reînregistrat (1990).Băieşu, Ion nume la naştere Ion Mihalache(2.01.1933, Băieşti, com. Aldeni, jud. Buzău –21.09.1992, New Jersey, SUA)Prozator şi dramaturg. A absolvit Şcoala deLiteratură şi Facultatea de Filologie la Bucureşti.A colaborat la Almanahul literar dela Cluj. A fost redactor la revista Albina, la73ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 73 31.10.2011 17:22:28

74Scânteia tineretului. A debutat cu volumul deschiţe umoristice şi satirice Necazuri şi bucurii,1956. A publicat, în acelaşi gen, volumeprecum: Noaptea cu dragoste, 1962; Oameni cusimţul umorului, 1964; Iubirea e un lucru foartemare (povestiri cu Tanţa şi Costel), 1967; Iertarea,1968, Premiul Uniunii Scriitorilor; dramatizaredupă nuvela Acceleratul din volumulSufereau împreună, 1966; Umor, 1970; La iarbăalbastră, 1973; Chiţimia, 1973, piesă de teatru,Premiul Uniunii Scriitorilor; Pompierul şi opera,1976; Omul care ne trebuie, 1978, PremiulAsociaţiei Scriitorilor din Bucureşti; În căutareasensului pierdut, 1979, Premiul UniuniiScriitorilor; Umorul la domiciliu, 1982; Boul şiviţeii, 1985, teatru; Balanţa, 1985, ecranizatăde Lucian Pintilie; Un activist al suferinţei,vol.1, 1991; Tristeţea vânzătorului de sticle goale,1992. A scris scenarii de film: Mere roşii,1977, Premiul Asociaţiei Cineaştilor; Omulcare ne trebuie, 1978.Băieşu, Nicolae(24.06.1934, Caracuşenii Vechi, jud. Hotin)Folclorist. A absolvit Facultatea de Istorieşi Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău.Cercetător la Institutul de Filologie,Secţia folclor, al AŞM, şef al SectoruluiFolclor al Institutului de Filologie al Academieide Ştiinţe a Republicii Moldova (din1999). Lucrări: Poezia populară moldoveneascăa obiceiurilor de Anul Nou, 1972; Poezia obiceiurilorcalendaristice, 1975; Folclor moldovenesc:Bibliografie (1924–1967), 1968; Folclorul ritualicşi viaţa, 1981; Rolul educativ al folcloruluicopiilor (în rusă), 1980; Sărbători domneşti,vol. I, 2004, vol. II, 2007; Tradiţii etnofolcloriceale sărbătorilor de iarnă (2008). A făcut şiculegeri de folclor: Folclor din părţile codrilor,1973; Folclor din Bugeac, 1982; Folclor din nordulMoldovei, 1983; Folclor din stepa Bălţilor,1986; Folclor din Țara fagilor, 1993. Distinscu Premiul Dacia al Ministerului Culturiial Republicii Moldova, Premiul AcademieiRomâne, Medalia Meritul Civic, PremiulUniunii Scriitorilor din Republica Moldovaşi Medalia Dimitrie Cantemir a Academieide Ştiinţe a Moldovei (2009).Băileşteanu, Fănuş(21.07.1947, Sălcuţa, jud. Dolj –30.04.2008, Bucureşti)Critic şi istoric literar. A absolvit Facultateade Filologie la Universitatea din Bucureşti.A fost secretar de redacţie la revista Manuscriptum,apoi publicist comentator la revistaAcademica (1990–1991), redactor responsabilal Analelor Academiei Române, şef alBiroului de presă al Academiei şi, din 1994,BăieşuNicolae BăieşuIon Bălandirector adjunct al Bibliotecii AcademieiRomâne. A excelat în comentarea fenomenuluiliterar contemporan: Abside, 1979;Refracţii, 1980; Eseuri, 1982; Personalităţiculturale româneşti din străinătate, 1999; Feţelerostirii, 2002. A colaborat la alcătuirea ediţieide Opere Mihail Sadoveanu, 8 volume.Bălan, Ion(10.06.1925, Iablonka ori Iabuka, adică Mărul,lângă Vârşeţ – 1.06.1976, Belgrad)Scriitor şi animator cultural. A semnat şi cupseudonimul Ion Păduraru. A absolvit ŞcoalaNormală la Vârşeţ, apoi Şcoala Superioarăde Pedagogie de la Zrenianin cu specializarealimba română. A lucrat la Trustul Libertateadin Pancevo din 1948, fiind responsabil pentrurevistele Bucuria copiilor şi Lumina. A adusîn paginile Libertăţii, la rubrica sa culturală,numeroşi debutanţi din toată Iugoslavia.Lucrări: Cântecul satului meu, versuri, 1947;Brazdă-n primăvară, versuri, 1952; Flăcări înnoapte, proză, 1953; Drumuri în nori, proză,1960; Contribuţii la trecutul cultural al românilordin Voivodina, 2 vol., 1973, 1976; Opere alese,3 vol. (Versuri; Proză; Publicistică), 1979, postum,editat de Radu Flora.Bălan, I(on) D(odu)(5.10.1929, Vaidei, jud. Hunedoara)Critic şi istoric literar. Doctor în filologie,profesor la Facultatea de Litere a Universităţiidin Bucureşti, rector al Universităţii (în1989), apoi profesor la Universitatea SpiruHaret. Ministru adjunct al Culturii, a reuşitdiversificarea editorială. A debutat cu volumulInfluenţe folclorice în poezia noastră actuală,1955. S-a ocupat de recuperarea unor valoriliterare: Octavian Goga, 1966; Cuvintele aucuvântul, 1971, Premiul Academiei; Resurecţiaunui poet: Aron Cotruş, 1981; Ioan Slavici sauRoata de la Carul Mare, 1985; Repere critice,1988, Momente ale liricii româneşti în secolul XX,2000. A primit Premiul Uniunii Scriitorilorpentru eseul Copilăria unui Icar, 1974.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 74 31.10.2011 17:22:28

BălaşaMaria Bălan Nicolae Bălan Pavel Bălan Sabin BălaşaBălan, Maria(1.04.1936, Dumitreşti, jud. Ismail)Actriţă. A absolvit Şcoala de TeatruB. Şciukin din Moscova şi a fost actriţă laTeatrul Romen din Moscova. A revenit laChişinău în 1970 şi a jucat la teatrul radiofonicşi la teatrul Luceafărul. În 1990 afondat teatrul Studio MONO. A făcut multeroluri în film, avându-l partener pe MihailBădicheanu: Gustul pâinii, 1966; Nuntă lapalat, 1968; Ultimul haiduc, 1972; Podurile,1973; Bărbaţii încărunţesc tineri, 1974; Duratazilei, 1974; Trânta, 1977; Agentul serviciuluisecret, 1978; Aveţi o telegramă, 1983; Bucuriipământene, 1986.Bălan, Nicolae(27.04.1882, Blăjenii de Sus, jud. BistriţaNăsăud – 6.08.1955, Sibiu)Mitropolit. A studiat Teologia la Cernăuţi şis-a specializat la Breslau în teologie protestantăşi catolică. Profesor la Catedra de dogmatică,apologetică şi morală a InstitutuluiTeologic-Pedagogic din Sibiu. În 1920 a fostales mitropolit al Transilvaniei. A participatla Consiliul de Coroană din 29/30 august1940 şi a fost împotriva Dictatului de laViena. Lucrări: Chestiunea bisericească dinRomânia şi autonomia bisericii noastre (1910),Evanghelia şi democraţia (1923), Monahismulortodox. Sensul şi misiunea lui în viitor (1930),Biserica şi viaţa (1947). Membru de onoare alAcademiei Române (1920), radiat în 1948,repus în drepturi în 1990.Bălan, Pavel(17.07.1938, Hânceşti, jud. Făleşti, Basarabia)Director de imagine. A absolvit Institutulde Cinematografie S. A. Gherasimov de laMoscova, secţia operatorie de film. A lucratla Studioul Moldova Film din 1965. A semnatimaginea pentru filmele: Fântâna; Piatră,piatră; De-ale toamnei; Se caută un paznic; Ar fiavut o altă soartă (Premiul Festivalului Unionalal Filmului, Leningrad, 1982 şi PremiulCocostârcul de Argint, Festivalul Filmului,Chişinău, 1982). A făcut regie pentru filmelePetru Movilă; Varlaam. Premiul Naţional pentruFilm, Chişinău, 1988.Bălan, Ştefan(1.01.1913, Brăila – 26.03.1991, Bucureşti)Inginer. A absolvit Şcoala Politehnică la Bucureşti,în specialitatea mecanică. Profesor alŞcolii Politehnice. A fost din 1958 ministruadjunct al Învăţământului şi Culturii, iardin 23 martie 1963 ministru plin (până în19 august 1969). Anterior ocupase funcţiilede preşedinte al Comisiei de Stat pentruStandardizare, preşedinte al Comitetuluide Stat pentru Tehnică (1952–1955), preşedinteal Comitetului Executiv al SfatuluiPopular Bucureşti, ministru al Construcţiilor(1956–1958). Între 1965 şi 1969 a fostmembru supleant al CC al PCR. Lucrări:Lexiconul Tehnic Român (1949–1955) – coordonatorşi coautor; Lexiconul Tehnic Român(1957–1968) – coordonator şi coautor; GalileoGalilei (1957); Mecanică teoretică (1959) – încolaborare cu Victor Vâlcovici, Radu Voineaş.a.; Cromoplasticitatea (1963) – în colaborare;Încercarea construcţiilor (1965); Din istoriamecanicii (1966) – în colaborare cu I. Ivanov;Complemente de mecanică teoretică (1975); Calcululstructurilor în domeniul plastic. Momenteindependente (1976); Optimizări (1979) – încolaborare cu V. Petcu; Dicţionar cronologic alştiinţei şi tehnicii universale (1979) – coordonatorşi coautor. A fost laureat al Premiului deStat pentru contribuţia sa la întocmirea LexiconuluiTehnic Român. Membru titular al AcademieiRomâne (1963), preşedinte al Secţieide ştiinţe tehnice a Academiei (1984–1991).Bălaşa, Sabin(17.06.1932, Dobriceni, jud. Olt –1.04.2008, Bucureşti)Pictor. A absolvit Institutul de Artă din Bucureşti.Perfecţionări la Sienna şi Perugia.Adept al unei neorenaşteri româneşti, apictat frescă (holul Universităţii din Iaşi) şiuleiuri care cultivă integrarea personajelor75ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 75 31.10.2011 17:22:28

76istorice (fondatorii: Decebal, Traian, Ştefancel Mare, paşoptiştii, Eminescu) într-o modernitatecosmică. Premii şi distincţii: GoldMedal, European Painting Competition,Pescara, 1965; Silver Pelican, InternationalAnimations Film Festival, Mamaia, Romania1966; Accademico d’Italia con Medagliad’Oro, Salsomaggiore, Italia 1980; DiplomaMaestro di Pittara Honoris Causa, SeminarioInternationale d’Arte Moderne e Contemporanae,Salsomaggiore, 1982; Gold Medalof International Parlament of USA, 1982;Accademico delle Nazioni, Salsomaggiore,1983; Chavalier of the Arts, AccademiaBedriacense, Calvarone, Italia, 1985; Palmad’Oro d’Europa, Accademia Europa, 1986;Albert Einstein Bronze Medal, InternationalAcademy Foundation, USA, 1989.Bălăceanu-Stolnici, Constantin(6.07.1923, Bucureşti)Medic neurolog. Descendent al Bălăcenilor,veche familie boierească din ŢaraRomânească. A urmat cursurile Facultăţii deMedicină din Bucureşti, obţinând în 1948titlul de doctor în medicină şi chirurgie, cuteza „Consideraţii asupra complexului cerebelo-dento-olivar“,realizată sub conducereaprofesorului Ion T. Niculescu. A fost asistentla Catedra de neurologie (prof. N. Ionescu-Şişeşti). În 1952 este exclus de la catedră şidin Institutul Medico-Farmaceutic, pe motivepolitice. A lucrat în domeniul neurociberneticii.Lucrări;: Elemente de neurocibernetică(1967), Personalitatea umană – o interpretarecibernetică (1972), Introducere în studiul Kabbalei(1996). După 1989, preşedinte de onoareal Universităţii Ecologice din Bucureşti şiprofesor de neuropsihologie şi anatomiea sistemului nervos la Medicină, profesorde istoria culturii şi ştiinţei. Preşedinte alSocietăţii Ateneul Român. Profesor asociatla Universitatea din Newcastle-upon-Tyne(Anglia), Universitatea Pontificală din PortoAlegre (Brazilia), Universidad InternacionalMenéndez Pelayo din Santander (Spania),Academia Medicală Catalană din Barcelona(Spania), Colegiul de Medicină din Paris(Franţa). Ultimul preşedinte al Societăţii internilorşi foştilor interni, desfiinţată abuzivîn 1948. Membru al Adunării Naţionale şial Consiliului Naţional al Bisericii OrtodoxeRomâne. Preşedinte al familiarilor Ordinuluide Malta din România. Preşedinte alCentrului Internaţional Antidrog şi al DrepturilorOmului, format din 14 organizaţiieuropene. Membru de onoare al AcademieiRomâne. A primit Ordinul Steaua Românieiîn grad de Cavaler.BălăceanuC. Bălăceanu-Stolnici George BălăiţăBălăiţă, George(17.04.1935, Bacău)Prozator. A absolvit Facultatea de Filologiea Universităţii din Iaşi şi a fost redactor larevista Ateneu din Bacău, iar din 1979 secretaral Uniunii Scriitorilor, apoi directoral Editurii Cartea Românească (1980–1989)şi redactor-şef al publicaţiei Arc a FundaţieiCulturale Române. A debutat în 1965 cuvolumul de schiţe şi povestiri Călătoria,proză de tip simbolic, formată prin simbiozadintre tradiţionalism şi modernism.După un volum de nuvele, Conversând despreI onescu, 1967, a publicat romanele care i-auasigurat un loc de frunte printre prozatoriicontemporani: Lumea în două zile, 1975, PremiulUniunii Scriitorilor, reeditat în 1993fără tăieturile operate de cenzură, şi Uceniculneascultător, 1977, Premiul Academiei, tradusîn germană în 1982, Nopţile unui provincial,1983. A contribuit la traducerea în româneştea romanului Cevengur de Andrei Platonov.A editat volumul Antologia scriitorilor israelienide limbă română, 1998.Bălănuţă, Leopoldina(10.12.1934, Păuleşti, jud. Vrancea –15.10.1998, Bucureşti)Actriţă. Soţie a actorului Mitică Popescu.A absolvit în 1958 Institutul de de ArtăTeatrală şi Cinematografică (IATC) dinBucureşti. Actriţă la Teatrul Mic. Una dintrecele mai importante actriţe care a practicatspectacolul de poezie. Roluri în film: Nuntade piatră (1972); Duhul aurului (1974); Dincolode pod (1975); Bietul Ioanide (1979); Ion:Blestemul pământului, blestemul iubirii (1979);Clipa (1979); Înghiţitorii de săbii (1981); Năpasta(1982); Umbrele soarelui (1988); Balanţa(1992); Ultima gară (1998). Premiul de excelenţăal UNITER, 1997.Bălcescu, Nicolae(29.06.1819, Bucureşti –29.11.1852, Palermo, Italia)Istoric şi scriitor. A studiat la Colegiul Sf. Sava,unde i-a avut colegi pe Gr. Alexandrescu,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 76 31.10.2011 17:22:29

BănaruLeopoldina Bălănuţă Nicolae Bălcescu Radu BăldescuD. Bolintineanu, Ion Ghica, iar ca profesorpe Eftimie Murgu. În 1840 a organizat,împreună cu Ion Ghica şi Christian Tell,societatea secretă Frăţia, care a iniţiat mişcarearevoluţionară de la 1840 a lui Mitiţă(Dimitrie) Filipescu. A tipărit, în Magazin istoricpentru Dachia (scos de el în colaborare cuAugust Treboniu Laurian, în 1845), lucrărilePuterea armată şi arta militară la moldoveni întimpurile mărirei lor şi Despre starea soţială amuncitorilor plugari în Principatele Române îndeosebite timpuri. În 1846 a plecat la Paris,unde l-a întâlnit pe Mihail Kogălniceanu.A fost unul dintre promotorii revoluţiei dela 1848, deţinând funcţia de secretar al GuvernuluiProvizoriu alături de Cezar Bolliac.După înăbuşirea revoluţiei, deşi bolnav detuberculoză, a fost exilat fără dreptul de ase mai întoarce în ţară. În 1850 a publicatLa Question économique des Principautés Danubiennes(Chestiunea economică a Principatelordunărene), folosită de Karl Marx (în versiunealui Elias Regnault) în Capitalul. Lucrareasa cea mai cunoscută, care l-a consacratca istoric şi scriitor, este Românii supt Mihai-VoievodViteazul, 1849–1852, publicatăpostum de Al. I. Odobescu, 1878, importantmonument de limbă română literară şi documentareştiinţifică.Băldescu, Radu(16.10.1888, Mihăileştii de Sus, jud. Olt –2.12.1953, închisoarea Jilava)General de divizie. A făcut campania din1913 în Bulgaria, a absolvit Şcoala de Război(Infanterie şi Cavalerie). A comandat Divizia18 Infanterie a Armatei IV în asaltul asupraOdessei şi a desfăşurat acţiuni în zona Măriide Azov. A luat parte la al doilea asediu al Sevastopolului(1942). A primit Ordinul MihaiViteazul clasa a III-a. În 1944 divizia a luptatcontra sovieticilor în nordul Moldovei. Dupăaceastă acţiune, generalul a fost destituit.A fost repus în drepturi în 1945 şi a comandatCorpul 5, apoi Corpul 6, până în 1946.A fost trecut în rezervă în 1947 şi arestat în1948, împreună cu fraţii săi, ambii preoţi.Bălescu, Radu Constantin(18.07.1932, Bucureşti – 1.06.2006, Bucureşti)Fizician. A absolvit Facultatea de Fizico-Chimicela Bruxelles şi este profesor laUniversitatea Liberă din Bruxelles şi UniversitateaCatolică din Louvain la Neuve.Discipol al prof. Prigogine, a adus contribuţiila fizica statistică, fizica plasmei, fuziuneatermonucleară controlată. Lucrări: StatisticalMechanics of Charged particles (1963), Equilibriumand nonequilibrium statistical mechanics,1975; Transport Processes in Plasma, 2 vol.,1988. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1990).Bălteanu, Dan(28.02.1943, Turnu Severin)Geograf. A absolvit Facultatea de Geografie aUniversităţii din Bucureşti şi s-a specializat laInstitutul de Geografie din Cracovia (Polonia)şi la Universitatea din Uppsala (Suedia). Cercetătorşi director al Institutului de Geografiedin Bucureşti. A avut proiecte de cercetareşi la universităţile Boulder, Colorado, WashingtonSeattle şi Leipzig. Profesor invitatîn Israel, Japonia, Paris. S-a ocupat de evaluareareliefului subcarpatic în comparaţiecu alte regiuni ale lumii, inclusiv Himalaya.Lucrări: Experimentul de teren în geomorfologie,1983, Premiul Academiei Române; Învelişulde gheaţă al Pământului, 1982; Cercetări geomorfologicepentru lucrările de îmbunătăţiri funciare,1985. A colaborat la lucrarea România. Atlasulgeografic, vol. 3, 1987. Membru corespondental Academiei Române (1943).Bănaru, Victor(24.09.1941, Grinăuţi-Raia, jud. Hotin –8.12.1997, Chişinău)Semiolog, scriitor. A absolvit Facultatea deLimba Franceză şi Germană la Institutul Pedagogicdin Bălţi. A absolvit apoi InstitutulPedagogic din Moscova. Profesor de filologiela Facultatea de Limbi Străine a Universităţiide Stat din Chişinău. Specializarela Institutul de Limbi Străine din Minsk,77ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 77 31.10.2011 17:22:29

78Belarus. A lucrat în linia formaliştilor ruşi şia şcolii franceze de semiotică. Contribuţii lastudierea filosofiei limbajelor, a evidenţieriicomparative a romanităţii limbii româneşi franceze. Preşedinte al Asociaţiei Profesorilorde Limba Franceză din RepublicaMoldova. A scris nuvele (Gust de mătrăgună,1998). A tradus din română în franceză.Bănărescu, Petre Mihai(15.09.1921, Craiova)Zoolog şi biogeograf. A absolvit Facultateade Ştiinţe la Timişoara, a fost cercetător laInstitutul de Cercetări Piscicole (1953), apoila Laboratorul de taxologie animală al Institutuluide Biologie al Academiei Române.Lucrări: Les Poissons des environs de Timişoara,1946; Principii şi probleme de zoogeografie, 1970;Principiile şi metodele zoologiei sistematice, 1973;Biogeografia. Fauna und Flora der Erde und ihreGeschichtliche Entwicklung, 1978. A colaboratla Monografia geografică a României şi Tratatulde geografie al României. Membru corespondental Academiei Române (1991).Băncilă, Ion N.(2.02.1901, Brăila – 28.03.2003, Bucureşti)Geolog. A absolvit Facultatea de Geologiea Universităţii din Bucureşti şi a devenitdoctor în specialitate în 1936, iar docent în1969. A lucrat la Institutul de Geologie dinBucureşti. A adus contribuţii de referinţăla cunoaşterea vechimii şi componenţeiCarpaţilor Orientali şi la realizarea unormari construcţii hidrotehnice în ţară şi înstrăinătate. Lucrări: Étude géologique des MontsGăghimaş-Ciuc, 1941; Paleogenul zonei medianea flişului, 1952; Geologia Carpaţilor Orientali,1958; Geologia inginerească, 2 vol., coordonator,1979, 1981; Geologia amenajărilor hidroelectriceîn flişul carpatic, 1989. Membru titularal Academiei Române din 1991.Băncilă, Octav(4.02.1872, Botoşani – 3.04.1944, Bucureşti)Pictor. Frate al Sofiei Nădejde (n. Băncilă). În1887 s-a înscris la Şcoala de Arte Frumoasedin Iaşi. Anii de studii la această şcoală, undei-a avut profesori pe Gh. Panaiteanu Bardasareşi C.D. Stahi, i-au dat posibilitatea să-şiînsuşească o serioasă pregătire profesională.Între 1894 şi 1898 şi-a continuat studiile laAcademia de Arte Frumoase din München.În Germania a avut ocazia să lucreze în atelierelepictorilor Haschbe şi Lenbach, realizândşi expoziţii personale cu lucrările createîn acea perioadă. Apoi se duce în Italia, undestudiază operele lăsate de Renaşterea italiană.S-a întors la Iaşi, unde s-a dedicat înfăţişăriicelor mărunţi, realizând lucrări ca Muncitorul(1911), Grevistul, Întrunire (1914), Pax (1915).BănărescuPetre Mihai BănărescuOctav BăncilăDe asemenea, a consacrat numeroase tablouritemei ţărăneşti. Răscoalele din 1907i-au inspirat 15 lucrări, dintre care amintim:Înainte de 1907; 1907, Execuţia, Recunoaşterea,Înmormântarea, După răscoale, Historia. În perioada1916–1937 a fost numit profesor laŞcoala de Belle Arte din Iaşi. În anul 1942a participat la expoziţia colectivă a SalonuluiMoldovei, unde a primit Premiul Naţional.Bănciulescu, Gheorghe(28.12.1898, Iaşi – 12.04.1935, Cairo)Pilot. A luptat, la 19 ani, în Primul RăzboiMondial pe linia Nămoloasa–Mărăşeşti. În1926 a devenit comandant de zbor al companieifranco-române de transport. În tentativade a stabili un record de viteză s-a prăbuşitşi i-au fost amputate picioarele. A zburat dinnou cu proteze în 1927 – primul din lume –şi a fost decorat de preşedintele Franţei cuLegiunea de Onoare în grad de Cavaler.A stabilit un nou record de zbor deasupraAfricii şi a murit răpus de boală. Aeroclubuldin Ploieşti îi poartă numele.Bănescu, Nicolae(16.12.1878, Călăraşi – 11.09.1971, Bucureşti)Istoric. A absolvit Literele şi Filosofia laBucureşti, s-a specializat la München înlatină şi bizantinologie (1910–1912). Profesorde istorie bizantină la Universitatea dinCluj, rector al universităţii, apoi profesorla Universitatea din Bucureşti (Catedra destudii bizantine). S-a ocupat cu precăderede Scythia Minor (Dobrogea). Lucrări: Celemai vechi ştiri bizantine asupra românilor de laDunărea de Jos, 1921; Bizanţul şi romanitatea laDunărea de Jos, 1938; L’Ancien état bulgare et lesPays Roumaines, 1947. Scos de la catedră în1948. Membru al Academiei Române (1936),exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.Bănică, Constantin(24.08.1942, Chişinău – 25.12.1991, Sinaia)Matematician. A absolvit Facultatea deMatematică a Universităţii din Bucureşti.Cercetător ştiinţific la Institutul deENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 78 31.10.2011 17:22:29

Matematică al Academiei Române, profesorinvitat la Bayreuth, Göttingen, München,Nancy, Pisa, Strasbourg. Contribuţii în domeniulgeometriei complexe şi al funcţiiloranalitice de mai multe variabile complexe.Lucrări: Teoreme de dualitate pe varietăţi Steinşi cosmologie cu suport compact; Metode algebriceîn teoria globală a spaţiilor complexe; Conceptulformal al unui spaţiu analitic de-a lungul unuisubspaţiu cu teorema de comparaţie. Membrucorespondent al Academiei Române, 1991.Bănică (senior), Ştefan(11.11.1933, Călăraşi – 26.05.1995, Bucureşti)Actor de teatru şi film. Ţigan ca etnie. Tată allui Ştefan B. Jr. A absolvit Institutul de ArtăTeatrală şi Cinematografică la Bucureşti.Actor la Teatrul Bulandra. S-a remarcatşi ca un bun cântăreţ. A realizat un cuplucomic celebru alături de Stela Popescu înspectacole de revistă şi divertisment la televiziune.A interpretat piese muzicale, dincare amintim: Îmi acordaţi un dans, Cum amajuns să te iubesc, Gioconda se mărită, Hei, coşar,coşar şi Astă seară mă fac praf, care au rămasnemuritoare. Roluri în film: Dincolo de barieră(1965); Golgota (1966); Tunelul (1967); Împuşcăturipe portativ (1967); Zile de vară (1968);Vin cicliştii (1968); Cântecele mării (1970);Proprietarii (1973); Păcală (1974); Fair Play(1977); Septembrie (1978); Cianura şi picăturade ploaie (1978); Nea Mărin miliardar (1978);Singur printre prieteni (1979); De ce trag clopotele,Mitică? (1982); Harababura (1990); Celmai iubit dintre pământeni (1993).Bănică (junior), Ştefan(18.10.1967, Bucureşti)Actor de teatru şi film, moderator TV şicântăreţ. Fiu al lui Ştefan B. senior. A absolvitInstitutul de Artă Teatrală şi Cinematograficăla Bucureşti. Actor la Teatrul deComedie. Filmografie: Eroii nu au vârstă –serial TV, regia M. Constantinescu, 1984;Liceenii – regia Nicolae Corjos, 1986; Extemporalla dirigenţie – regia Nicolae Corjos,1987; O călătorie de neuitat – serial TV, regiaGeo Saizescu, 1988; Liceenii rock’n roll – regiaNicolae Corjos, 1990; Templul tăcerii – regiaGeorge Buşecan, 1992; Triunghiul morţii –regia Sergiu Nicolaescu, 1998; Sexi haremAda-Kaleh – regia Mircea Mureşan, 1999;Proprietari de stele – regia Savel Stiopul, 1999;Băieţi buni – serial TV, 2005; Maşini (Cars) –regia John Lasseter, 2006.Bănulescu Bodoni, Gavriil(1746, Bistriţa, Transilvania –30.03.1821, Chişinău)Mitropolit. Familie originară din Moldova.Şi-a început studiile teologice la BudapestaBărănescuŞtefan Bănică (senior)Ştefan Bănică (junior)şi le-a terminat la Academia Teologică dinKiev. Specializare în Grecia (Hios, Patmos,Afon). S-a călugărit la Constantinopol subnumele Gavriil. A încercat să armonizezeortodoxia de tip slav cu aceea de tip grecesc.A ţinut slujbe la Mitropolia Domneascădin Iaşi în greacă şi română. Refugiat laPoltava în contextul conflictului ruso-turc.Ecaterina a II-a îl numeşte episcop al CetăţiiAlbe şi Benderului, mizând pe ajutorul luiîn rezolvarea unor probleme politice. Apoie numit mitropolit al Moldovei şi Munteniei,printr-un ucaz al împărătesei din 1792.Când armatele ruseşti pleacă, este forţat deAlexandru Moruzzi să plece şi el din scaun.Urmează câţiva ani de şedere în Rusia, undeparticipă la întemeierea Odessei şi susţineînfiinţarea cursurilor de medicină şi muzicăde la Academia Teologică. Se mută la Dubăsari,pentru patru ani, de unde este chematde Alexandru I în 1808 ca membru al Sinoduluişi exarh pentru Moldova şi Muntenia.După Pacea de la Bucureşti din 1812, cândMoldova dintre Prut şi Nistru revine Rusiei,se retrage la Chişinău şi începe organizareanoii eparhii a Basarabiei. În 1913, cu ajutorullui Petru Kuniţchi, Ion Nestorovici,Isidor Gherbanovschi înfiinţează la Chişinăuseminarul teologic. Preocuparea luipermanentă a fost ţinerea unor cursuri lanivelul celor din Ţările Române şi din ImperiulAustriac. În acest sens inaugurează în1814 tipografia eparhială, care tipărea cărţinu numai pentru Basarabia, ci şi pentruŢările Române.Bărănescu, George(13.05.1919, Odobeşti, jud. Vrancea –2001, Chicago)Inginer. A absolvit Şcoala Politehnică dinBucureşti în specialitatea electromecanică.A fost profesor la Politehnica din Bucureşti,a fost şef al Catedrei de motoare cuardere internă, a fost rector al Politehnicii(1968–1972), a plecat în SUA în 1979, laIllinois Institute of Technology din Chicago.79ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 79 31.10.2011 17:22:29

80Gavriil Bănulescu BodoniAurel BărglăzanS-a ocupat de conservarea energiei, protecţiamediului, folosirea combustibililorneconvenţionali. Lucrări: O nouă perspectivăîn termodinamică; Validity of Inertia Principle;Un motor termic cu caracteristici unice. Membrucorespondent al Academiei Române (1963),exclus (1979), reînregistrat (1990).Bărbat, Virgil Iuliu(24.04.1879, Rassa, judeţul Brăila –23.11.1931, Cluj)Sociolog. Şi-a luat licenţa în ştiinţe socialela Genova. Titularul Catedrei de sociologie(din 1923) al Universităţii din Cluj. A scrisCurs complet de sociologie generală, peste 3 000de pagini.Bărbulescu, Constantin(20.12.1927, Turnu Severin)Economist. A absolvit Facultatea de EconomieGenerală din cadrul Institutuluide Ştiinţe Economice şi Planificare, apoiFacultatea de Mecanică a Institutului Politehnicdin Bucureşti. Profesor la Catedra deeconomie industrială a ASE, al cărei rectora şi devenit (1990–1996). Contribuţii în domeniulstrategiilor economice de dezvoltarea industriei, de dezvoltare a bazei de materiiprime şi energie. Membru al AsociaţieiGenerale a Economiştilor din România, alConsiliului Metodologic şi Ştiinţific alInstitutului Superior de Gestiune din Paris,Doctor Honoris Causa al ASE din Chişinăuşi al Universităţii din Craiova, membrucorespondent al Academiei Române (1993).Bărbulescu, Ilie(3.12.1873, Bucureşti – 5.06.1945, Iaşi)Lingvist şi filolog. A absolvit Literele şi Filosofiala Bucureşti, s-a specializat la Zagreb,Praga, Leipzig, Viena, Berlin. Subdirectoral Arhivelor Statului din Bucureşti, profesorla Universitatea din Bucureşti, unde aînfiinţat Catedra de slavistică (1905), apoiprofesor la Universitatea din Iaşi. Lucrări:Studii privitoare la limba şi istoria românilor,Bărbat1902; Vechile relaţii ale principatelor Române cuCroaţia, 1903; Românii faţă de sârbi şi bulgari,1905; Gramatica paleoslovenică în legătură culimba şi textele româneşti, 1919. Membru alAcademiei Regale de Ştiinţe din Belgrad, alSocietăţii Eleno-Latine din Roma, membrucorespondent al Academiei Române, 1908.Bărglăzan, Aurel(27.03.1905, Porumbacu de Sus, jud. Sibiu –17.10.1960, Timişoara)Inginer. În 1940 a obţinut titlul de doctoringiner la Şcoala Politehnică din Timişoaracu lucrarea „Transformatorul hidraulic.Studiu teoretic şi experimental“ – primateză de doctorat din România în domeniulhidraulic, care, datorită originalităţii ei, aconferit autorului brevet de inventator. Specializărila Viena, Zürich, Berlin, Budapesta,Torino, Milano. A fost profesor (1942–1960)la Politehnica din Timişoara; şef al Catedreide maşini hidraulice (1948–1960), decan alFacultăţilor de Electromecanică şi Mecanică(1942–1960) de la Politehnica din Timişoara.A condus Secţia de cavitaţie de la Bazade Cercetări Ştiinţifice din Timişoara aAcademiei Române. Membru corespondental Academiei Române (1955).Bărnuţiu, Simion(2.08.1808, Bocşa, jud. Sălaj –28.05.1864, Hida sau Treznea, jud. Sălaj)Jurist. A studiat Teologia la Blaj (1826–1829) şi a intrat în conflict cu episcopulI. Lemeny. A fost suspendat din profesorat.A studiat la Academia de Drept din Sibiu,apoi la Pavia (Italia). A predat Dreptulla Academia din Iaşi. A luat parte activăla revoluţia de la 1848 şi a contribuit larăspândirea ideilor europene, în special raţionaliste.A fost un antimonarhist convinsşi, ca om de cultură, a susţinut latinismulca formă de rezistenţă a românilor dinImperiul Austro-Ungar. Lucrări: Raporturileromânilor cu ungurii şi principiele libertăţeinaţiunali, Viena, 1852; Un document pentrulimba română din anul 1842, 1853.Băsescu, Traian (Dumitru)(4.11.1951, Basarabi, Constanţa)Preşedinte al României. A absolvit Institutulde Marină Mircea cel Bătrân din Constanţa,Secţia navigaţie comercială, în 1976. Căpitande cursă lungă al navelor Argeş, Crişana şiBiruinţa. Şef al Agenţiei NAVROM la Anvers(1987–1989). Director general al Inspectoratuluide Stat al Navigaţiei Civile din MinisterulTransporturilor (1989–1990), ministrual Transporturilor (1991–1992, 1996–2000),deputat (de Vaslui) în Parlamentul RomânieiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 80 31.10.2011 17:22:29

BârleaSimion Bărnuţiu Traian Băsescu Ion Bârlea Octavian Bârlea(1992–1996), primar general al capitalei(2000–2004), preşedinte al Partidului Democrat(2001–2004), preşedinte al României(din 2004).Bârcă, Vasile(2.01.1884, Ignăreşti, Basarabia –14.05.1949, Bucureşti)Om politic. A absolvit Dreptul la Universitateadin Petersburg. A profesat avocatura.Ales în Sfatul Ţării din partea Congresuluijudeţean Soroca (1918), unde a fost vicepreşedinteal Comisiei Constituţionale(19 mai – 27 noiembrie 1918), membrual Comisiei Juridice. A aderat la PartidulLiberal. Director general la DepartamentulInterne, ad-interim la Domenii şi DirectoratulJustiţiei între 1920 şi 1921, primar almunicipiului Chişinău (1922–1923) şi adoua oară (1924–1925), preşedinte al Comisieide unificare, ministru subsecretar de statla Ministerul de Interne (1936–1937); directoral cotidianului Basarabia. Deputat deOrhei în 10 legislaturi. Distins cu OrdinulCoroana României în grad de Mare Ofiţer,Steaua României, Vulturul României, RegeleFerdinand în grad de Comandor.Bârlădeanu, Alexandru(25.01.1911, Comrat, Basarabia –13.11.1997, Bucureşti)Economist şi om politic. A absolvit Dreptulla Iaşi. Cercetător la Institutul de CercetăriŞtiinţifice din Chişinău (1940–1946), experteconomic al Comisiei guvernamentaleromâne la tratativele de pace de la Paris.Profesor la ASE, Bucureşti (din 1944). Înanul 1943 a devenit membru al PartiduluiComunist. Secretar general pentru problemelecomerţului exterior în Ministerul EconomieiNaţionale (1947–1948), ministru alComerţului Exterior (1953–1957), vicepreşedinteal guvernului român pentru problemeeconomice (1955, 1957–1965). Înlăturatdin funcţii după accesul lui Nicolae Ceauşescula putere, a fost exclus şi din partid în1980. În 1989 a fost unul dintre semnatariiscrisorii celor şase foşti lideri ai PCR cătreRadio Europa Liberă, care îl criticau peNicolae Ceauşescu. Pe 22 decembrie 1989,ca urmare a revoluţiei, a devenit membru înConsiliul Frontului Salvării Naţionale, iarapoi în Biroul Executiv al Consiliului Provizoriude Uniune Naţională. A fost senatoral României în legislatura 1990–1992, alesîn municipiul Bucureşti pe listele FSN, fiindo vreme preşedintele Senatului. Membru alAcademiei Române (1955), vicepreşedinteal ei (1990–1994).Bârlea, Ion(11.01.1883, Berbeşti, jud. Maramureş –12.05.1969, Bucureşti)Preot, folclorist, istoric şi gazetar. Colaboratorla Gazeta Transilvania, NeamulRomânesc, Poporul Român – Budapesta, Unirea– Blaj, Şezătoarea – Fălticeni, AlmanahulPresei Române. Este autorul celei mai bogateculegeri folclorice din Maramureş. Colaboratoral lui Tiberiu Brediceanu, Béla Bartók,Arthur Gorovei. Culegeri de folclor: Balade,colinde şi bocete din Maramureş, 1924; Cântecepoporane din Maramureş. Descântece, vrăji,farmece şi desfaceri, 1924 (ambele publicatecu sprijinul lui G.T. Kirileanu, conţin peste1 200 de poezii populare, cele mai multeculese din Berbeşti şi Ieud). Preşedinte alLigii Culturale din Maramureş (Sighet),membru corespondent al secţiilor de istorieşi folclor ale ASTRA.Bârlea, Octavian(5.05.1913, Mogoş, jud. Alba –5.04.2005, München)Teolog, istoric bisericesc, preot greco-catolic,una dintre personalităţile de frunte aleexilului cultural şi religios românesc. Fratecu Ovidiu B. A studiat Teologia la Roma, laCollegio Pio Romeno, apoi a fost profesor laBlaj. În timpul războiului a ajutat numeroşirefugiaţi să fugă de hortişti şi nazişti. Ajunsla Vatican, a susţinut cauza Transilvaniei81ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 81 31.10.2011 17:22:29

BârleaOvidiu Bârlea Andrei Bârseanu Agatha Bârsescu82şi a unităţii României. Devenit monseniorîn 1952. Fondator al Societăţii AcademiceRomâne (SAR, 1957, fiind şi preşedinteal ei până în 1969) şi al Academiei Româno-Americane(preşedinte 1975–1982).Principalele publicaţii ale SAR-ului au fost:Acta Philosophica et Theologica, din 1958;Acta Philologica, din 1958; Acta Historica,din 1959; Acta Scientiarium Socialium, din1959 şi, mai ales, Revista Scriitorilor Români,din 1962. Şef al Secţiei de limbă română laRadio Vatican (1968–1973). A fost vizitatorapostolic pentru românii ortodocşi din SUA(1973–1977), trimis apoi la München (din1978) ca reprezentant al Vaticanului şi acoloa editat revista Perspective în română. A fostserbat la Congresul ARA din 2003, la TârguJiu, cu prilejul împlinirii vârstei de 90 de ani.A scris lucrări precum Biserica română unită şiecumenismul corifeilor renaşterii culturale, München,1983; Unirea românilor 1697–1701,München, 1990; Unirea religioasă la porţileMoldovei şi Ţării Româneşti în prima jumătatea secolului al XIX-lea, München, 1986; Spreînălţimi, München, 2000.Bârlea, Ovidiu(13.08.1917, Bârleşti, com. Mogoş, jud. Alba –7.01.1990, Cluj)Folclorist. Frate cu Octavian B. A absolvitLiterele şi Filosofia la Bucureşti (1942) şi afost cercetător la Institutul de Folclor dinBucureşti. A debutat în 1941 cu volumulProcesul de creaţie al baladei populare române.A scris Istoria folcloristicii româneşti, 1974,Premiul Academiei; Metoda de cercetare afolclorului, 1979; Poetică folclorică, 1979; Folclorulromânesc, 2 vol., 1981–1983. Este deasemenea autorul capitolului despre folclordin The Encyclopaedia of Religions, 1987, coordonatăde Mircea Eliade.Bârsănescu, Ştefan(4.03.1895, Vipereşti, jud. Buzău –7.11.1984, Iaşi)Pedagog şi eseist. Şi-a luat licenţa în Dreptşi apoi în Filosofie la Universitatea din Iaşi.Specializări la Berlin, München, Jena şi înDanemarca. Profesor de istoria pedagogieila Universitatea din Iaşi. Lucrări: Pedagogiapentru şcolile normale (1932); Didactica (1935);Unitatea pedagogiei contemporane ca ştiinţă(1936); Tehnologia didactică (1939); Pedagogiapractică (1946); Pedagogia agricolă (1946);Istoria pedagogiei româneşti (1941); Schola latinade la Cotnari (1957); Academia domneascădin Iaşi, 1714–1921 (1962); Pagini nescrisedin istoria culturii româneşti (1971); Educaţia,învăţământul şi gândirea pedagogică din România– dicţionar cronologic (1978, în colaborarecu Florela Bârsănescu); Medalioanepentru pedagogia modelelor (1983). Membrucorespondent al Academiei Române (1963),membru al Asociaţiilor Savanţilor Celebridin Chicago (SUA).Bârseanu, Andrei(17.10.1858, Dârstele, Braşov –17.08.1922, Bucureşti)Etnograf. A studiat la universităţile din Vienaşi München. A fost profesor la Braşov şiSibiu. A colaborat cu Ciprian Porumbescu şiJan Urban Jarnik pentru culegerea sistematicăa folclorului românesc din Transilvania.A fost autor al culegerilor Cincizeci de colinde şiDoine şi strigături din Ardeal (împreună cu JanUrban Jarnik, filolog romanist ceh, pasionatde folclorul românesc). Profesor la Braşov,1886–1911, unde desfăşoară o bogată activitatedidactică şi pedagogică. Realizează manualepentru şcoli şi publică articole legatede organizarea învăţământului. Redactor laŞcoala şi familia. Colaborează la Albina Carpaţilor,Convorbiri literare, Transilvania, Luceafărul.Se mută la Sibiu şi este ales preşedinteal ASTRA (1911–1922). Vicepreşedinte alMarelui Sfat Naţional (1918), la 9 decembrie1918 rosteşte cuvântul de bun venit la Sibiucătre membrii Consiliului Dirigent. El a scrisversurile imnului Marii Uniri: „Pe-al nostrusteag e scris Unire“ (1916). Lucrări: Istoriaşcoalelor centrale româneşti greco-catolice dinENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 82 31.10.2011 17:22:29

BejanBoris Bechet Adrian Bejan Dimitrie Bejan Mircea BejanBraşov, 1912. Membru al Academiei Române(1908) şi vicepreşedinte al ei (1922).Bârsescu, Agatha(9.09.1857, Râmnicu Vâlcea – 22.11.1939, Iaşi)Actriţă. A studiat la Sibiu, apoi a urmat Conservatorulla Bucureşti și la Viena. A debutatpe scena teatrului Curţii Imperiale din Vienacu rolul Margareta din Faust. A jucat caprimă tragediană la Burgtheater din Viena,apoi pe scenele multor teatre din Europaşi din America. Şi-a valorificat însuşirile detragediană interpretându-şi rolurile cu patosromantic. Printre creaţiile sale se numărărolurile titulare din Medeea şi Sapho, ambelede F. Grillparzer, Antigona de Sofocle, MariaStuart de Fr. Schiller, regina din Ruy Blasde Victor Hugo etc. Spre sfârşitul vieţii s-aîntors în ţară (în 1925) şi a fost profesoară laConservatorul din Iaşi.Bechet, Boris(7.02.1953, Vadu Leca, Republica Moldova)Actor şi regizor. Evreu ca etnie. A absolvitInstitutul de Arte din Chişinău. A jucatla Teatrul Naţional Vasile Alecsandri dinBălţi, apoi la Teatrul Poetic (azi AlexieMateevici) din Chişinău. După 1989 a realizat,cu studioul său propriu (Media SDB),spectacole de teatru integrat împreună cuTeatrul Odeon din Bucureşti. Roluri înfilm: Lanterna magică; Să-ţi cânte cucul în faţă;Cursa; Corbii prada n-o împart, Troiţa ş.a. Filmografie:Femeia şi copilul – protecţie şi sprijin,2009. Membru al UNITEM. Artist emeritdin Republica Moldova.Bedreag, Constantin(5.08.1883, Rusca, jud. Vaslui – 23.08.1965, Iaşi)Fizician. Şi-a luat licenţa în Ştiinţe la Universitateadin Iaşi, specialitatea electricitate, şi alucrat în laboratorul universităţii condus deDragomir Hurmuzescu. Specializare la Paris(1911-1914). A devenit profesor de fizicăteoretică al universităţii. Contribuţii în legăturăcu principiul homologiei şi sistematicaelementelor chimice. În optică s-a ocupat destudiul spectrelor unor metale, clasificîndo serie de linii spectrale ale cuprului şi aletitanului. Lucrări: Bibliografia fizicii române.Biografii, 1957.Bejan, Adrian(24.08.1948, Galaţi)Inginer. A absolvit Massachusetts Instituteof Technology. Este profesor de ingineriemecanică la Universitatea Duke din Carolinade Nord. A emis teoria constructală carese referă la optimizarea unui sistem de răcirea compartimentului electronic al computerelor,ocazie cu care a descoperit că formacurenţilor interni seamănă cu un arbore curamificaţii complexe, din ce în ce mai fine.Membru de onoare al Academiei de Ştiinţea Moldovei.Bejan, Dimitrie(26.10.1909, Hârlău – 1994, Hârlău)Preot. Absolvent al Institutului Teologic şi alFacultăţii de Istorie din Iaşi. A fost în hagialâcla Ierusalim. Hirotonisit în 1938, a luat partela campania de unire a Basarabiei cu ţara. Înal Doilea Război Mondial, căzut prizonierla sovietici, a ajuns în lagărul de la Oranki(1942–1948). Întors în România, este arestat(1949–1956: Jilava, Aiud, Canal), după careare domiciliu forţat pe Bărăgan. Lucrări:Oranki. Amintiri din captivitate, 2008, postum;Hotarul cu cetăţi, 1995; Bucuriile suferinţei. Evocăridin trecut, Chişinău, 1995, postum.Bejan, Mircea(1.10.1944, Timişoara)Inginer. A absolvit Institutul Politehnic, Facultateade Mecanică şi a devenit profesor alfacultăţii. Contribuţii în domeniul rezistenţeimaterialelor. Lucrări: Ştiinţă şi inginerie,8 vol., 2002–2005; Să construim în siguranţă,2004. Membru al Asociaţiei Române deTensometrie, al Asociaţiei Române de Forjă,al Societăţii Române de Mecanică Aplicată.A primit de mai multe ori Premiul de Excelenţăal AGIR.83ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 83 31.10.2011 17:22:30

84Lidia BejenaruBejenaru, Lidia(3.05.1953, Ţipleşti, Bălţi)Cântăreaţă. Şi-a făcut studiile de specialitatela Soroca. Solistă a orchestrei Ciocârlia dinEdineţ. Din 1973, solistă a orchestrei Mugurel,iar din 1974, a orchestrei Lăutarii aFilarmonicii din Chişinău. S-a remarcat prininterpretarea unor piese de rezistenţă alefolclorului moldovenesc: Floarea-nfloreşte odată; La casa cu grinzi bătrâne; Hai, flăcăi, la horă-nsat; Departe-s, mamă, departe. A susţinutturnee artistice în străinătate: în numeroasefoste republici sovietice, în Bulgaria, Cehia,Slovacia, Germania, Polonia, Grecia, Norvegia,Turcia, Italia, Belgia ş. a. A evoluat de nenumărateori în România. Ordinul MeritulCivic al Republicii Moldova (1993).Beju, Gabriela Silvia(30.05.1947, Turnu Măgurele)Sculptor. A absolvit Institutul de ArtePlastice la Bucureşti şi s-a specializat îndesign la Köln şi Paris. S-a stabilit la Parisîn 1973. Sculptează mai ales în piatră. PremiulTinerilor Sculptori al UAP, Bucureşti,1971; Premiul de Onoare Saar, RFG, 1974;Premiul Fundaţiei Vocation, Franţa, 1975.A participat la tabere de creaţie la Măgura,Saint Wendel (RFG), Carrara (Italia), în Spania,Bulgaria, SUA. Are lucrări în România,Franţa, Germania, Austria, Italia, Spania,SUA, Serbia, Grecia.Béla Károly(13.09.1942, Cluj)Antrenor sportiv (gimnastică). Etnie maghiară.A absolvit Institutul de CulturăFizică din Cluj. A lucrat la o şcoală sportivădin Oneşti, unde le-a antrenat pe Nadia Comănecişi Teodora Ungureanu, campioanemondiale la gimnastică. În SUA, Houston,Texas, le-a antrenat pe Mary Lou Retton,Betty Okino, Kerri Strug, Kim Zmeskal,Kristie Phillips şi Dominique Moceanu.Plecat în SUA în 1981.BejenaruBéla KárolyBeldiman, Alexandru (Alecu)(1760, Huşi – 1826, Iaşi)Poet şi traducător. Provenea dintr-o marefamilie boierească din Moldova, a fost elînsuşi vornic. Căsătorit cu sora poetuluiCostache Conachi. Ştia franceza şi greaca.Preromantic. Lucrări: Tragodia sau mai binea zice Jalnica Moldovii întâmplare, rămasă înmanuscris până în 1861, text despre Eteria;Asupra lumei, Pentru om, Pentru duşmanulominirei, poeme filosofice. A tradus din Metastasio,J.-Fr. Regnard, S. Gessner, Voltaire,adesea prin intermediar grec. Ilustrează,prin demersul său literar, orientarea culturiiromâne dinspre Grecia spre Europa.Belea, Constantin(6.03.1929, Slănic Prahova – 6.12.1985, Craiova)Inginer. A absolvit Academia Tehnică Militarăla Bucureşti. Specializare la AcademiaMilitară Tehnică de Aviaţie din Moscova(1957–1959), ca elev al lui G.I. Pospelov.Profesor la Universitatea din Craiova, fondatoral Catedrei de automatică, prorectoral universităţii. Considerat unul dintrecreatorii automaticii neliniare în România.Contribuţii în domeniul calculului oscilaţiilorneliniare, al sistemelor optimale în timpminim. Lucrări: Oscilaţii neliniare în sistemeleautomate, Moscova, 1962; Sisteme adaptive şioptimale, 1971, în colaborare, „Premiul AcademieiRomâne“; Automatica neliniară, 1983;Teoria sistemelor, 2 vol., 1985.Beleş, Aurel(8/20.04.1891, Bucureşti –10.01.1976, Bucureşti)Inginer constructor. A absolvit Şcoala Naţionalăde Poduri şi Şosele din Bucureşti.Profesor la Politehnică şi la Institutul deConstrucţii din Bucureşti. A lucrat în cadrulDirecţiei Consiliului Tehnic Superior.A proiectat şi executat poduri de beton armatpeste Bistriţa, Işalniţa, Gilort, a realizatfundaţiile Palatului Bursei din Galaţi, aleAgricolei Fonciera din Bucureşti, coşurile dela oţelăria Hunedoara, fundaţiile hidrocentraleiBicaz. Lucrări: Elemente de seismologieinginerească, 1962; Mecanica teoretică şi aplicată,1942. Membru al Academiei Române(1963), al Asociaţiei Internaţionale de Inginerieseismică.Beligan, Anamaria(15.11.1958, Bucureşti)Scriitor şi cineast. A absolvit Institutulde Artă Teatrală şi Cinematografică dinBucureşti, 1981. Fiică a actorului Radu B.A emigrat în Australia în 1982, unde a obţinutmasterul în lingvistică la UniversitateaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 84 31.10.2011 17:22:30

Constantin BeleaAnamaria BeliganMonash, Melbourne, şi premiul edituriiCambridge University Press. Lucrează caregizor şi scenarist, predă la Australian Film,Television and Radio School (Sydney). În1988 înfiinţează compania independentăde producţie de film Athanor. Scrierile saleau apărut în diverse publicaţii australiene şiromâneşti: Arc, Orizont, Respiro, Ramuri, Vatra,Familia, Literatorul, Moftul Român. A publicatîn ţară: Încă un minut cu Monica Vitti, 1998,proză scurtă; Scrisori către Monalisa, 1999,roman; Dragostea e un trabant, 2000, prozăscurtă; Mamabena.com, 2005.Beligan, Radu(14.12.1918, com. Galbeni, judeţul Bacău)Actor de teatru, film, televiziune şi radio.A studiat la Academia Regală de Muzică şiArtă Dramatică, profesoară Lucia SturdzaBulandra – studii neterminate. 1937–1938:studiază Dreptul şi Filosofia la Bucureşti.Membru PSD din 1947. Membru al PartiduluiComunist Român din 1962. Deputatîn Marea Adunare Naţională. Director alTeatrului Naţional Bucureşti: 1989–1990.Roluri la TNB: O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale,regia Sică Alexandrescu, 1948;O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regiaSică Alexandrescu, 1949; Iarba rea de AurelBaranga, regia Sică Alexandrescu, 1949; Treisurori de A.P. Cehov, regia Moni Ghelerter,1950; D’ale carnavalului de I.L. Caragiale,regia Sică Alexandrescu, 1951; Momentede I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu,1952; Revizorul de Nikolai Vasilievici Gogol,regia Sică Alexandrescu, 1952; Ultima orăde Mihail Sebastian, regia Moni Ghelerter,1953; Matei Millo de Mircea Ştefănescu,regia Sică Alexandrescu, 1953; Mielul turbatde Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu,1954; Platon Krecet de Alexandr Korneiciuk,regia Alexandru Finţi, 1954; Apus desoare de Barbu Ştefănescu Delavrancea,regia Marietta Sadova, Mihail Zirra, 1956şi 1973; O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale,regia Sică Alexandrescu, 1956; Ziariştii deBeliganAlexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter,1956; În valea cucului de Mihai Beniuc, regiaSică Alexandrescu, 1959; Cui i-e frică de VirginiaWoolf? de Edward Albee, regia MichelFăgădău, 1970; Jocul de-a vacanţa de MihailSebastian, regia Mihai Berechet, 1971; Simfoniapatetică de Aurel Baranga, regia AurelBaranga, 1973; Prizonierul din Manhattan deNeil Simon, regia Mihai Berechet, 1973;Danton de Camil Petrescu, regia HoreaPopescu, 1974; Richard al III-lea de WilliamShakespeare, regia Horea Popescu, 1976;Romulus cel Mare de Friedrich Dürrenmatt,regia Sanda Manu, 1977; Caligula de AlbertCamus, regia Horea Popescu, 1980; Cotletelede Bertrand Blier, regia Gelu Colceag, 1998;Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia IonCojar, 1998; Numele trandafirului dupăUmberto Eco, regia Grigore Gonţa, 1998;Take, Ianke şi Cadâr de Victor Ion Popa,regia Grigore Gonţa, 2001; Egoistul de JeanAnouilh, regie proprie, 2004. Roluri în film:O noapte furtunoasă, 1943; Visul unei nopţi deiarnă, 1946; Răsună valea, 1949; BulevardulFluieră Vântu – scurtmetraj, 1950; Lanţulslăbiciunilor, 1952; O scrisoare pierdută, 1953;Afacerea Protar, 1955; Directorul nostru, 1960;Bădăranii, 1960; Celebrul 702, 1962; Lanternacu amintiri, 1963; Paşi spre lună, 1964; Castelanii,1966; Şeful sectorului suflete, 1967;Explozia, 1972; Întoarcerea lui Magellan, 1973;Agentul straniu, 1974; Tată de duminică, 1975;Singurătatea florilor, 1976; Cuibul salamandrelor,1976;Instanţa amână pronunţarea, 1976;Premiera, 1976; Braţele Afroditei, 1978; AurelVlaicu, 1977; Iancu Jianu, zapciul, 1980; Reţeaua„S“, 1980; Iancu Jianu, haiducul, 1981;Întoarcere la dragostea dintâi, 1981; Galax, omulpăpuşă, 1983; Horea, 1984; Cui i-e frică deVirginia Woolf? – film TV, 1995; Trahir, 1993;După-amiaza unui torţionar, 2001. Alte activităţi:profesor la Institutul de Teatru şi Film:1950–1965; director al Teatrului de Comedie:1961–1969; preşedinte activ (1971) şiapoi preşedinte de onoare pe viaţă (1977) alInstitutului Internaţional de Teatru; autorulmesajului internaţional pentru Ziua Mondialăa Teatrului: 27 martie 1977; copreşedinte,cu Yehudi Menuhin, al FestivalurilorInternaţionale de Teatru şi Muzică organizatede U NESCO: 1971–1978; Membru alCartelului Internaţional de Teatru, 1967;membru în Consiliul Superior al TeatruluiNaţiunilor, sub preşedinţia lui Pierre Moinet(director general în Ministerul AfacerilorCulturale al Franţei); membru al AcademieiLe Muse din Florenţa. Premii şi distincţii:Ordinul Drapelul Iugoslav cu Steaua de aurşi Colan; Artist Emerit, 1953; Artist al Poporului,1962; Premiul Academiei Le Muse din85ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 85 31.10.2011 17:22:30

BelodediciRadu Beligan Miodrag Belodedici Dumitru Belu Octavian Belu86Florenţa, 1980; decorat cu Ordinul ServiciuCredincios în rang de Mare Ofiţer; DoctorHonoris Causa al Universităţii Naţionale deArtă Teatrală şi Cinematografică, 2003; TrofeulRomânia 2000, 2003; Marele Premiuacordat de Guvernul României, în cadrulPremiilor Naţionale de Teatru, 2002; Ofiţeral Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare,2002; Premiul Academiei Române, 1997;Premiul Galei UNITER – Trofeul Dionysos,1995–1996; Premiul Academiei Române,1997. Cetăţean de onoare al municipiilorIaşi şi Bacău. Membru de onoare al AcademieiRomâne (2004).Belodedici, Miodrag(20.05.1964, Socol, Caraş Severin)Fotbalist. Etnie sârbă. A jucat la Steaua Bucureşti(1983–1989) şi Steaua Roşie Belgrad(1989–1992). Director al Centrelor de Junioriale Federaţiei Române de Fotbal. A jucat înCupa Campionilor Europeni şi Cupa Intercontinentală.Belousov, Vitalie(2.05.1930, Bălţi, Republica Moldova)Inginer mecanic şi inventator. A absolvitFacultatea de Mecanică a InstitutuluiPoli tehnic din Iaşi. Profesor şi rectoral Univer sităţii Tehnice din Iaşi. Manageral Institutului de Inventică din Iaşi.Maestru Emerit al Sportului (ciclism).Este titularul a peste 123 de brevete deinvenţie în România, Franţa, SUA, Italia,Germania Elveţia şi Belgia. Deţine 7 ordineeuropene şi de stat şi peste 70 de invenţiimedaliate cu aur, dintre care menţionăm:frână centrifugală autoreglabilă, procedeude ascuţire a burghielor elicoidale; frezeleROMASCON; aparat de zbor fără motor,freza frontală cu plăcuţe metalo-ceramice,turbina eoliană, maşina de ascuţit freze cudantură curbilinie şi cuţitul armat cu răcireinternă. Lucrări: Teoria aşchierii şi proiectareasculelor, Maşini-unelte şi prelucrări prin aşchiere;25 de lucrări de inventică, disciplină pe carea brevetat-o la Institutul Politehnic din Iaşi.Premiul Perseverenţă în Excelenţă al BCR,2005. Preşedinte al Societăţii de Inventicădin România, organizatoare a SaloanelorNaţionale (anuale) de Inventică. Preşedinteal Comisiei de Inventică a Academiei Române,membru al Academiei Oamenilor deŞtiinţă din România.Belu, Dumitru(21.11.1902, Greceanca, jud. Buzău –5.09.1980, Sibiu)Teolog. Profesor la Academia Teologică dinOradea, detaşată la Caraş Severin în timpulDiktatului de la Viena, devenind Facultatede Teologie. Unul dintre fondatorii teologieidogmatice şi simbolice în învăţământul despecialitate românesc. Lucrări: Despre iubire,Păcatul originar la Origen, Impărăţia lui Dumnezeuşi Biserica; Sfinţii părinţi despre trup. Tragiculîn cadrul teologiei morale, Maica Domnului înlumina imnelor liturgice (1941) şi În legătură cuvalorile morale (1942).Belu, Octavian(17.02.1951, Ploieşti)Antrenor de gimnastică. A absolvit Institutulde Cultură Fizică şi Sport din Bucureşti.A antrenat echipa naţională a Românieiîn 1988–2005 şi i-a adus peste o sută demedalii. Consilier prezidenţial pentru sport(2010). Mai multe campioane olimpice şimondiale au fost antrenate de el: AlexandraMarinescu, Sabina Cojocar, Lavinia Miloşovici,Andreea Răducan, Simona Amânar.Cătălina Ponor.Benador, Ury nume la naştereSimon Moise Grinberg(1.05.1895, Milişeuţul de Sus, jud. Suceava –23.11.1971, Bucureşti)Prozator. Autodidact. Secretar al TeatruluiEvreiesc de Stat. A debutat în volum în1925, cu piese de teatru: 5 acte · Otrava · Simfoniaroşie · 36 · Fără titlu · Larie omul, PremiulAsociaţiei Criticilor Dramatici şi Muzicali.A devenit consacrat cu romanul GhettoENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 86 31.10.2011 17:22:30

88Gheorghe BengaBibliographie franco-roumaine du XIX e siècle(1895); Essai d’une notice bibliographique sur laquestion d’Orient. Orient européen, 1821–1897(1897); Bibliographie franco-roumaine depuis lecommencement du XIX e siècle jusqu’à nos jours(2 e édition augmentée d’une préface, d’un supplément,1895–1906 et d’un index alphabétique.)(1907); Une famille de Boyards lettrés roumainsau XIX e siècle. Les Golesco (1921); Despre activatealiterară a unor membri ai familiei Golescu încursul secolului al XIX-lea (1923). Membru alAcademiei Române (1921).Beniuc, Mihai(20.11.1907, Sebiş, jud. Arad –24.06.1988, Bucureşti)Poet. A studiat psihologia animală la Clujşi în Germania. A fost profesor la Universitateadin Bucureşti în această specialitate.A ocupat funcţii de conducere în UniuneaScriitorilor, inclusiv aceea de preşedinte(1958–1966). A debutat în 1938 cu volumulde versuri Cântece de pierzanie. Stilul încordat,brutal, romantic al începutului va căpătavalenţe revoluţionare: Un om aşteaptă răsăritul,1946; Steaguri, 1951; Partidul m-a-nvăţat,1954; Mărul de lângă drum, 1954, Premiulde Stat; Călătorii prin constelaţii, 1957. Poeziaprin excelenţă oficială, filosovietică a anilorde mijloc a căpătat spre sfârşitul vieţii notede dezamăgire şi melancolie: Materia şi visele,1961; Culorile toamnei, 1962; Colţi de stâncă,1965; Alte drumuri, 1967; Lumini crepusculare,1970; Un bătrân către un tânăr cărturar, 1973;Aurul regelui Midas, fabule, 1977; Ajungerăscoală, 1978; 75 de poeme, 1982; Iarna magnoliei,1984; În voia vântului, 1987. A scris şidouă romane: Pe muche de cuţit, vol. 1, 1959,şi Explozie înăbuşită, 1971. A luat MarelePremiu al Uniunii Scriitorilor pentru toatăactivitatea (1981). Membru al AcademieiRomâne (1955).Benjamin, J. J.(1818, Fălticeni – 3.05.1864, Londra)Călător. Evreu ca etnie. A călătorit foartemult în Orientul Mijlociu, notând cu atenţieBeniucMihai Beniucobservaţiile făcute, pe care le-a publicat cupseudonimul Benjamin Tudela (numele unuicelebru călător evreu din secolul al XII-lea).Notele se referă la Egipt, Maroc, Algeria,Levant (Siria, Babilon, Constantinopol),dar şi la Orientul mai îndepărtat: Kurdistan,Afganistan, Persia, India. A publicat note şidespre Franţa şi SUA. A urmărit viaţa comunităţilorevreieşti din toate aceste zone, dar şispecificul ansamblului cultural al locurilor.Lucrări: Cinq Années en Orient, 1845–1851;Acht Jahre in Asien und Afrika, 1858.Bentoiu, Pascal(22.04.1927, Bucureşti)Compozitor şi muzicolog. Soţia sa, Annie B.,elveţiancă, este traducătoare din literaturafranceză şi autoare de memorii literare. A absolvitConservatorul la Bucureşti, cu MihailJora şi Constantin Dumitrescu. Tatăl său,Aurelian B., ministru liberal al Justiţiei, a fostarestat (1948–1962, decedat în închisoare),ceea ce nu-i va uşura cariera fiului. A fostliber-profesionist şi a compus numeroaselucrări: trei opere: Hamlet opus 18, a fostcreat la Marsilia în 1974, opt simfonii, patruconcerte, şase cvartete de coarde, precumşi sonate şi şase cicluri de melodii, primindnumeroase premii: Premiul de Stat (1964),Premiul internaţional Italia al RAI (1968),Premiul internaţional Guido Valcarenghidin Roma (1970), Premiul Academiei Române(1974), Premii ale UCMR (1971, 1975,1978, 1979, 1980, 1983, 1985, 1987). După1989 a fost preşedinte al Uniunii Compozitorilordin România.Berariu-Ieremievici, Artemie(8.09.1834, Satu Mare, jud. Suceava –15.09.1922, Cernăuţi)Publicist. A studiat filosofia clasică laUniversitatea din Viena. Vorbea franceza,germana, italiana, sârba, ucraineana, rusa.A fost îndrumător al vieţii culturale dinBucovina. Profesor la Institutul Teologicdin Cernăuţi. Fondator al Societăţii pentruCultura şi Literatura Română din Bucovina(1862). A lăsat texte pentru îndreptareamoravurilor şi trezirea conştiinţei naţionale:Recugetările politice ale unui muntean, 1870;Norocul unui satulmărean, 1888; Din cătăniamea, 1892.Berbente, Corneliu(8.08.1938, Stavropoles, lângă Moreni)Inginer de aviaţie. A absolvit Politehnica dinBucureşti. Specializări la Stanford şi VirginiaState University. Profesor de aeronauticăla Politehnica din Bucureşti. Contribuţii îndomeniul supersonic-hipersonic, calcululENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 88 31.10.2011 17:22:31

elicelor contrarotative, mişcări compresibilepotenţiale cu aplicaţii la aerodinamica vitezelormari, mişcări în jurul corpurilor permeabile,algoritmi generali pentru problemenelineare. Lucrări: Mişcarea în jurul botului conical unui fuselaj în curent omogen cu aplicaţii laavioanele supersonice şi rachete (1977); Mişcareaîn jurul botului conic al unui fuselaj sau al unorcorpuri similare (1978), în colaborare; Dinamicagazelor (1977), în colaborare; Aerodinamica,2 vol. (1979), în colaborare; Dinamica gazelorşi aerotermochimie (1980), în colaborare; Dinamicagazelor – 2 vol. (1985), în colaborare.Berceanu, Ştefan(26.09.1914, Măceşu de Jos, Dolj –9.11.1990, Bucureşti)Medic şi dramaturg. A absolvit Medicinala Bucureşti. Specializare la Paris (cancerologie).Şef al Clinicii de hematologie de laSpitalul Fundeni. Contribuţii în domeniulde fortificare imunitară în cancer, mai alesleucemie. Lucrări: Imunologie şi imunopatologie,1968; Biologia şi patologia imunităţii, 1981;Tratat de boli de sânge, 2 vol. Membru postmortemal Academiei Române (1991).Berciu, Dumitru(27.01.1907, Bobaiţa, jud. Mehedinţi –1.07.1998, Bucureşti)Istoric şi arheolog. A absolvit Facultatea deIstorie a Universităţii din Bucureşti. Specializarela Institutul de Preistorie din Viena.Director al Institutului Român din Albania.Profesor la Facultatea de Istorie, Catedra deistoria veche a României, de la Universitateadin Bucureşti. A condus săpăturile arheologiceale multor şantiere din ţară (Boian,Gumelniţa, Hamangia, Ostrovul Şimian)şi s-a ocupat de intervalul neolitic, epocageto-dacică. Lucrări: Arheologia preistorică aOlteniei, 1939; Contribuţii la problemele Neoliticuluiîn România în lumina noilor cercetări,1961; Cultura Hamangia, 1966; Arta traco-getică,1969; Lumea celţilor, 1970. Membru alInstitutului de Preistorie din Viena, al InstitutuluiArheologic German, al ConsiliuluiInternaţional de Studii Indo-Europene şiTracice, al Uniunii Internaţionale de ŞtiinţePre- şi Protoistorice. Membru de onoare alAcademiei Române (1997).Bercovici, Israil(1921, Botoşani – 1988, Bucureşti)Dramaturg. Muncitor până după al DoileaRăzboi Mondial. A absolvit Şcoala de Literaturădin Bucureşti. A fost secretar literar,apoi director al Teatrului Evreiesc de Statdin Bucureşti. Şi-a început cariera de scriitorpublicând proză în idiş. A scris pieseBerejanPascal BentoiuSilviu Berejande teatru și despre istoria evreilor sefarzi.Lucrări: Revista revistelor, 1958; O seară defolclor evreiesc / An ovnt fun idişn folklor, 1962;Un şirag de perle / A şnirl perl, 1967; Baraşeum‘72, 1972.Bercovici, Martin(24.08.1902, Bârlad – 19.01.1971, Bucureşti)Inginer (reţele şi sisteme electrice). A absolvitPolitehnica la Bucureşti. A fost inginer laSocietatea de Gaz şi Electricitate. Profesor laPolitehnica din Bucureşti din 1948, directoral Institutului de Studii şi Proiectări Energetice.A fost unul dintre pionierii planului deelectrificare a României (inclusiv amenajareaDunării şi a Porţilor de Fier). Contribuţii îndomeniul cercetărilor electroenergetice. Lucrări:Măsuri de protecţie în instalaţiile electricede joasă tensiune împotriva pericolului atingerilorindirecte, 1933; Influenţa reţelei asupra puterii derupere a întrerupătoarelor la deconectarea scurtcircuitelortrifazate (1967), Reţele electrice, 2 vol.,1974, 1981. Membru titular al AcademieiRomâne (1963).Berejan, Silviu(30.07.1927, Bălăbăneşti, Basarabia –10.11.2007, Chişinău)Lingvist. A absolvit Facultatea de Filologiea Universităţii de Stat din Moldova. Profesorla Institutul Pedagogic din Tiraspol, laFacultatea de Filologie a Universităţii dinChişinău, cercetător la Institutul de Istorie,Limbă şi Literatură al filialei Moldova a AŞa URSS, director al Institutului de Limbăşi Literatură al AŞM. Lucrări: Dicţionarexplicativ şcolar, 1960, în colaborare; Lingvisticagenerală, 1985, în colaborare; Dicţionarexplicativ uzual al limbii române, 1999, coordonator;Семантическая эквивалентностьлексических единиц (1973). Distins cu titlurilede laureat al Premiului de Stat, laureatal Premiului Prezidiului AŞM, Eminent alÎnvăţământului Public, Premiul AcademieiRomâno-Americane. Distins cu OrdinulRepublicii şi Medalia AŞM D. Cantemir.Membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.89ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 89 31.10.2011 17:22:31

BerenţanErast Berenţan Maria Berényi Wilhelm Georg Berger Dan Berindei90Berenţan, Erast(26.01.1913, Vatra Dornei – 1991, Timişoara)Pilot. A absolvit Şcoala Politehnică la Timişoara.A înfiinţat Clubul Aviatic Politehnicaşi a obţinut brevetul de pilot. A construit unplanor cu care a zburat. A devenit paraşutistdin 1952. Din 1943 a activat ca inginer laIAR Braşov, apoi, din 1950, la URMV-3 şila ICA Ghimbav (din 1968), ca tehnolog-şef.A creat un motor în doi timpi pentru dotareamotoplanoarelor.Berényi, Maria(15.04.1959, Micherechi, Bichiş, Ungaria)Cea mai prolifică poetă bilingvă a comunităţiiromâneşti din Ungaria. Directoarea Institutului de Cercetări ale Românilordin Ungaria. Din tematica foarte bogată auniversului liric se remarcă tema predilectăa copiilor fără copilărie, „copiii străzii“,„lacrimi ale secolului XX“, aflaţi în „spitalulsecolului“ trecut. Anii copilăriei, „iarbacopilăriei“ îi întreţin neliniştea existenţială,exprimată metaforic în versurile din primelevolume: Autodefinire şi Fără ţel. Alte lucrări:Aspecte naţional-culturale din istoricul românilordin Ungaria (1785–1918), Budapesta,1990; Istoria Fundaţiei Gojdu (1870–1952),Budapesta, 1995; Românii din Ungaria de aziîn presa română din Transilvania şi Ungariasecolului al XIX-lea (1821-1918), documente,Gyula, 1994; Cultură românească la Budapestaîn secolul al XIX-lea, Gyula, 2000.Berger, Wilhelm Georg(4.12.1929, Rupea/Reps, jud. Braşov –8.03.1993, Bucureşti)Compozitor, muzicolog, violonist şi dirijor.German ca etnie. A absolvit Conservatorulla Bucureşti şi a făcut studii de vioară şi violăcu Cecilia Niţulescu-Lupu, Anton AdrianSarvaş şi Alexandru Rădulescu. A fost maimulţi ani violonist la Filarmonica de Statdin Bucureşti şi membru al Cvartetuluide coarde al Uniunii Compozitorilor dinRomânia. Lucrări: de muzicologie – Muzicasimfonică barocă clasică, 1967; Cvartetul decoarde la Reger şi Enescu, 1979; compoziţii –11 simfonii, două concerte pentru vioară şiorchestră, sonate, lieduri. A primit PremiulG. Enescu şi Premiul Ciprian Porumbescuale Academiei Române. Membru corespondental Academiei Române (1991).Berindei, Dan(3.11.1923, Bucureşti)Istoric. Este licenţiat în istorie şi filosofie alUniversităţii din Bucureşti (1945), doctor înistorie (1969). A publicat peste 500 lucrăriştiintifice, din care peste 50 de cărţi, în specialreferitor la istoria politică universală şiromânească a secolelor XVIII–XX, precumşi istoria culturii, printre care volumeleRevoluţia română din 1821 (1991), Societatearomânească în vremea lui Carol I (1992), Diplomaţiaromânească modernă (1995), Revoluţiaromână din 1848–1849. Consideraţii şi reflecţii(1997), Românii şi Europa în perioadelepremodernă şi modernă (1997) ş.a. Din 1990este membru în biroul Asociaţiei Internaţionalede Istorie Contemporană a Europei.Din 1996 este membru titular străin alAcademiei Poloneze de Ştiinţe şi Litere şipreşedinte al Comitetului Naţional al Istoricilordin România. Din 2004 este membrual Consiliului Ştiinţific al InstitutuluiRevoluţiei Române. Membru al AcademieiRomâne (din 1992) şi preşedinte al secţieide istorie (din 2006).Berindei, Ilie(20.07.1946, Câmpeni, Munţii Apuseni)Sculptor. A absolvit Institutul de Arte Plasticela Bucureşti şi a predat sculptura la unliceu din Craiova. S-a stabilit la Geneva,Elveţia, din 1982, unde s-a specializat laŞcoala Superioară de Arte Vizuale. Estesculptor-gravor, influenţat de arta popularăromânească şi zona folclorică a Apusenilor.Lucrări: ciclul Oameni, obiceiuri, locuri; ciclulFlori; ciclul Reacţii la spaţiul care limitează.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 90 31.10.2011 17:22:31

Berindei, Ion D.(1871, Bucureşti – 1928, Bucureşti)Arhitect şi urbanist. A studiat arhitecturala Şcoala de Belle Arte din Paris. În timpulstudenţiei a fost preşedintele secţiunii francezea Ligii Culturale Române. A construitîn stil neogotic şi baroc: Palatul Culturiidin Iaşi (1906–1925), Casa Enescu (MuzeulMuzicii) din Bucureşti, fiind unul dintreprincipalii arhitecţi care au făcut din Bucureşti„micul Paris“.Berlovan, Ion(12.03.1948, Seleuş, Banatul Sârbesc)Profesor. A absolvit liceul român la Vârşeţşi Facultatea de Filosofie-Limba românăla Universitatea din Belgrad. Profesor laliceul român din Vârşeţ. A fondat şi susţinecenaclul liceului, Tinere condee, căruia i-apublicat mai multe antologii de versuri şiproză. A format, în cadrul secţiei de dramăa liceului – Zilele de teatru – generaţii deinterpreţi obţinând premii la festivaluriledin Voivodina (1985, 1986, 1987, 1988,1989, 1990 şi 1998). A înfiinţat în 2001ansamblul folcloric al liceului, participândla festivaluri la Belgrad şi Callatis (unde aobţinut Premiul Steaua de Mare). A culesfolclor românesc din zonă şi l-a publicatsub auspiciile Societăţii de Limba Românădin Voivodina. Lucrări: manuale şcolare –Limba şi literatura română pentru clasele I, II,III, IV; Teoria şi practica traducerii; antologiiale cenaclului – Culori şi curcubee, 1984; Alfabetulcromatic, 1996; Imagini în violet, 1997;Culorile vârstei, 2008; culegeri de folclor –Foaie verde, spic de grâu; Foaie verde, lămâiţă;La izvorul dorului. În 2008, Studioul EuropaNova din Timişoara a realizat un DVD curepertoriul ansamblului de folclor.Bernard, Noëlnume la naştere Noel Bernard Bercovici(25.02.1925, Sighetul Marmaţiei –23.12.1981, München)Jurnalist. Evreu după tată, german dupămamă. A emigrat în 1940 în Palestina,apoi în Marea Britanie. A studiat Literelela Universitatea din Ierusalim şi la Londra.Colaborator al postului de radio BBC, secţiaromână. Director (vreme de două decenii)al secţiei române a postului de radio EuropaLiberă (la mai puţin de 30 de ani), apregătit căderea comunismului în Româniadin punct de vedere mediatic. Lucrări: Aici eEuropa Liberă, 1982, publicat post-mortem.Bernea, Horia(14.09.1938, Bucureşti – 4.12.2000, Paris)Pictor. Fiu al etnologului Ernest B., legionar,arestat în 1944. A studiat Matematica şiBertolaNoël BernardHoria BerneaFizica la Universitatea din Bucureşti, apoiŞcoala Tehnică de Arhitectură. A fost membrual Comisiei Monumentelor Istorice.Liber-profesionist în perioada socialistă,director al Muzeului Ţăranului Român după1990. A avut expoziţii personale ori de grupla Birmingham, Covent Garden (Marea Britanie),Roma. Premiul pentru Pictură al UAP(1970); Premiul Stahly la Bienala Tineretuluide la Paris (1971); Premiul Ion Andreescu alAcademiei Române (1978); Marele Premiual UAP (1983); Premiul Fundaţiei CulturaleRomâne; Premiul Grupului pentru DialogSocial (2000); Ordinul Naţional Pentru Meritîn grad de Mare Cruce acordat de cătrePreşedinţia României (2000).Bersuker, Isaac B(12.02.1928, Chişinău)Chimist. A absolvit Chimia la Universitateade Stat din Chişinău. Specializat în chimiecuantică la Moscova. A lucrat la Institutul deChimie al AŞM. În 1999 a plecat la Institutulde Chimie Aplicată al Universităţii Texas,SUA. Contribuţii în domeniul metodelor deidentificare a rolului electronilor în compuşiichimici în farmacologie. A stabilit relaţiide colaborare între institutul din Chişinăuşi cel din Texas. Lucrări: The Jahn-TellerEffect; Limitations of density functional theoryin application to degenerate states, 1997; Anelectron-conformational method of identificationof pharmacophore and anti-pharmacophore shielding:Application to rice blast activity, 1999, încolaborare; Improved Electron-ConformationalMethod of Pharmacophore Identification andBioactivity Prediction. Application to AngiotensinConverting Enzyme Inhibitors, 2000, în colaborare.Membru al Academiei de Ştiinţe aMoldovei (1991).Bertola, Clody(12.08.1913, Bucureşti – 28.12.2007, Bucureşti)Actriţă. A absolvit cursurile Conservatoruluide Artă Dramatică. A fost actriţă a TeatruluiBulandra, dar a jucat şi la Teatrul de91ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 91 31.10.2011 17:22:31

BerzaClody Bertola Ion Besoiu Vladimir Beşleagă92Comedie, Teatrul Naţional din Bucureşti şiTeatrul Mic. Roluri: teatru – Anna Karenina;Apus de soare; Bătrânul; Cadavrul viu; Ciuleandra;Fata fără zestre; Învierea; Maşina infernală;Mica suită a aşteptării; Moartea unui comisvoiajor;Pădurea spânzuraţilor; Sfârşit de veacîn Bucureşti; Un cuib de nobili; film – CiuliniiBărăganului, 1957; Facerea lumii, 1971; Felix şiOtilia, 1971; Ciprian Porumbescu, 1972; Profetul,aurul şi ardelenii, 1978. Artistă Emerită.Berza, Mihai(23.08.1907, Tecuci – 5.10.1978, Bucureşti)Istoric. A absolvit Literele şi Filosofia la Iaşişi s-a perfecţionat la Şcoala Română dinRoma şi la École Pratique des Hautes Étudesdin Paris. Profesor la Catedra de metodologieşi istoriografie, genealogie şi heraldică dela Şcoala de Arhivistică din Bucureşti, apoiprofesor de istorie universală la Facultateade Istorie a Universităţii din Bucureşti.Director al Institutului de Studii Sud-EstEuropene (1964–1978). Lucrări: Culturamoldovenească în timpul lui Ştefan cel Mare(1964), Nicolas Iorga et les traditions du Sud-Esteuropéen dans le domaine de la culture (1971),Activitatea istoriografică a lui Dimitrie Cantemir(1974). Membru corespondent al AcademieiRomâne (1963).Berzan, Vladimir(28.01.1948, Doroţkaia, rn. Dubăsari,Republica Moldova)Inginer. A absolvit Facultatea de Energeticăa Institutului Politehnic din Chişinău. A fostşeful Laboratorului de diag noza echipamentuluienergetic la Institutul de Energetică alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei. Contribuţiila dezvoltarea cercetărilor în domeniuldiagnozei echipamentului electroenergetic,inclusiv la remodelarea proceselor dinamiceîn circuitele electrice neomogene şi cupierderi. Are 4 brevete de invenţie care seaplică în Rusia, Moldova şi Ucraina. Distinscu diploma şi insigna de Inventator al URSS.Besoiu, Ion(11.03.1931, Sibiu)Actor de teatru şi film. A absolvit Academiade Teatru şi Muzică din Sibiu. A debutatîn 1950, dar consacrarea a venit abia dupăturnarea filmului Toate pânzele sus, în regialui Mircea Mureşan, în care a avut partenerimari actori ca Ilarion Ciobanu şi Jean Constantin.Timp de 16 ani a jucat pe scena TeatruluiRadu Stanca din Sibiu, după care s-amutat la Bucureşti, unde a jucat la TeatrulLucia Sturdza Bulandra şi a fost, ulterior,timp de 12 ani, directorul acestui teatru. Celemai cunoscute roluri ale sale sunt în Procesullui Horia (1967); Unchiul Vanea (1983); Hamlet(1985); Mizantropul (1989); Antigona (1993);Trei surori (1995); Caligula (1996); Oblomov(2003). Câteva dintre filmele în care a jucatsunt: Furtuna; Neamul Şoimăreştilor; Haiducii;Răscoala; Mihai Viteazul; Ciprian Porumbescu;Păcală; Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii;Ultima noapte de dragoste; Lumini şi umbre.În 2002, a primit Premiul de excelenţă alCinematografiei Române. În 2001 a fost declaratcetăţean de onoare al oraşului Sibiu.Este preşedinte executiv al Fundaţiei. Sibiu –Hermannstadt, asociaţie care îi ajută petinerii talentaţi şi oferă premii etnografilor.Beşleagă, Vladimir(25.07.1931, Mălăieşti, RASSM)Scriitor. A absolvit Facultatea de Filologie aUniversităţii de Stat din Chişinău. Redactorşefadjunct al revistei Nistru. Lucrări: Zbânţuilă(1956) şi alte povestiri pentru copii;La fântâna Leahului, proză, 1963, Zbor frânt,roman, 1966; Acasă, roman, 1976; Ignat şiAna, roman, 1979; Durere, roman, 1979; Viaţaşi moartea nefericitului Filimon sau anevoioasacale a cunoaşterii de sine, roman, 1988; Nepotul,roman, 1998; Jurnal, 2002; Dialoguri literare(2006); Cruci răsturnate de regim. MănăstireaRaciula, 1959 (2006), Destine transnistrene(2010) ş.a. Membru şi secretar al Comitetuluide Conducere al Uniunii Scriitorilordin Moldova. A fost deputat în ParlamentulENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 92 31.10.2011 17:22:31

Republicii Moldova (1990–1994). Scriitor alPoporului din Moldova, laureat al OrdinuluiRepublicii (1996).Beza, Marcu(30.05.1882, Vlahoclisura, Macedonia –30.05.1949, Bucureşti)Prozator şi istoric literar. Aromân. A studiatla Bucureşti Literele şi Filosofia, apoi laLondra şi Oxford. A fost consul general alRomâniei la Londra şi profesor de limbaromână la Universitatea din Londra (1910–1930). A făcut cercetări de paleografie înOrientul Apropiat. A scris romane despredrama istorică a aromânilor: Pe drumuri,1914; Calea destinului, 1938; Necunoscuta,1939. Întemeietor al Centrului Român alPEN-Clubului. S-a ocupat de valenţeleortodoxiei: Urme româneşti în Răsăritul Ortodox,1935; Heritage of Byzantium (MoştenireaBizanţului), 1947. A scris eseuri de cultură:Paper on the Romanian People and Literature(Scriere despre poporul şi literatura română),1920, Paganism in Romanian Folklore (Păgânismîn folclorul românesc), 1928. Membrucorespondent al Academiei Române (1923),exclus (1948) şi repus în drepturi (1990).Bezdechi, Ştefan(24.04.1888, Ploieşti – 25.03.1958, Cluj)Filolog. A absolvit Literele la Bucureşti şis-a specializat la Berlin şi Roma. A fost unuldintre cei mai remarcabili elenişti români,profesor la Universitatea din Cluj. Specializatîn epoca latină, elină şi bizantină. Lucrări:Aristofan şi contemporanii săi, 1922: Gândurişi chipuri din Grecia veche, 1927. A tradus dinHomer, Hesiod, Platon, Euripide, Aristofan,Marc Aureliu, Lucian, Xenofon, Aristotel,Erasmus din Rotterdam, Thomas Morus.Pentru traducerea Tristelor lui Ovidiu a obţinutPremiul Academiei Române, 1930. S-aocupat şi de literatura română veche: NicolausOlahus, primul umanist de origine română, 1939.A colaborat la Colecţia de documente privind istoriaRomâniei, seria C: Transilvania. Membrucorespondent al Academiei Române (1945),exclus (1948) şi repus în drepturi în 1990.Bezviconi, Gheorghe(14.04.1910, Jitomir, azi în Ucraina –30.06.1966, Bucureşti)Istoric literar, heraldist, slavist. La Bucureştia audiat cursurile de istorie ale lui NicolaeIorga, în 1938 fiind colaborator al Institutuluipentru Studiul Istoriei Universale.Unul dintre membrii fondatori ai SocietăţiiScriitorilor şi Publiciştilor Basarabeni (1940).A fost membru al Asociaţiei Slaviştilor dinRomânia, colaborator extern al InstitutuluiBianuŞtefan BezdechiIon Bianude Istorie Nicolae Iorga şi al Institutului deStudii Româno-Sovietice al Academiei Române.Persecutat în România, a fost nevoitsă lucreze ca paznic la cimitirul Bellu, faptcare s-a soldat cu scrierea a două lucrări documentarede netăgăduită valoare: CimitirulBellu din Bucureşti (1941) şi Necropola Capitalei(1972). Alte lucrări: Armenii în Basarabia.Manuk-bei (1934), Cărturari basarabeni (1940),Din alte vremi (1940), Boierimea Moldovei dintrePrut şi Nistru (vol. 1–1940, vol. 2–1943),Costache Stamati. Familia şi contemporanii săi(1942), Profiluri de ieri şi de azi (1943), Călătoriruşi în Moldova şi Muntenia (1947), Puşkin înexil (în colaborare, 1947), Contribuţii la istoriarelaţiilor româno-ruse (1948). Este şi autor alunui roman scris în ruseşte: Ultimul om deprisos (1953–1956). A fost distins cu Medaliade Aur a Institutului de Istorie şi Heraldicăal Franţei (1935), Crucea Ligii RepublicaneFranceze a Binelui Public, clasa a III-a, Medaliade Onoare Vermeil a Societăţii Academicede Litere şi Arte a Franţei (1936), PremiulHanu’ Ancuţei (1938), Premiul Năsturel alAcademiei Române (1948). Post-mortem afost ales membru al Academiei InternaţionaleDi Pontzen din Napoli (1974).Bianu, Ion(1.10.1856, Făget, jud. Alba –3.02.1935, Bucureşti)Editor de texte vechi, fondator al şcolii româneştide bibliografie şi biblioteconomie,profesor universitar de istoria literaturiiromâne (1902–1928), director al BiblioteciiAcademiei. A editat Predice făcute la praznicemari de Antim Ivireanul, 1886; Psaltirea înversuri a lui Dosoftei, 1887; Psaltirea Şcheiană,1889. Ca bibliograf, a organizat BibliotecaAcademiei şi a publicat Bibliografia româneascăveche, 4 vol. 1903–1944, din care vol.1–2 în colaborare cu Nerva Hodoş şi vol.3–4 în colaborare cu Dan Simonescu, precumşi Catalogul manuscriselor româneşti, încolaborare cu Remus Caracaş şi Gh. Nicolăiasa,4 vol., astfel: vol. 1–3, 1907–1931;93ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 93 31.10.2011 17:22:32

BibescuGeorge V. Bibescu Gheorghe Bibescu Martha Bibescu Ion Bibicu94vol. 4, 1967, continuat de Gabriel Strempel,Fl. Moisil, L. Stoianovici. Ca istoric literar s-aremarcat prin numeroase studii despre literaturaromână veche. Director al BiblioteciiAcademiei Române (1884–1935), membru(1902) şi preşedinte al Academiei Române(1929–1932), vicepreşedinte (1932–1935).Bibescu, George Valentin(3.04.1880, Bucureşti – 2.07.1941, Bucureşti)Pilot. Nepot al lui Gheorghe B. şi fi al luiGeorge B., care a luptat în Mexic, în CorpulExpediţionar Francez. În 1905 a construitun balon, numit România, cu care a făcutexerciţii de zbor la Paris. A învăţat pilotaj laşcoala lui Louis Blériot de la Pau şi a obţinutpermisul internaţional nr. 20. Fondator şicomandant al Şcolii de pilotaj de la Cotroceni.Cofondator al Federaţiei AeronauticeInternaţionale şi al Automobil ClubuluiRomân (1901). Maşina lui a fost a IV-a înregistratăîn România şi a călătorit, cu soţiasa, Martha B., în automobil până în Persia(Ispahan), traversând Rusia şi Caucazul.Preşedinte al Comitetului Olimpic Român,vicepreşedinte şi preşedinte al FederaţieiAeronautice Internaţionale.Bibescu, Gheorghe(1804, Craiova – 1874, Paris)Domn al Ţării Româneşti din 1846, abdicatla 1848 de teama revoluţiei. Frate cu BarbuŞtirbei. A studiat Dreptul la Paris. Căsătoritcu Zoe Mavrocordat. Întors în ţară în 1842,a fost reprezentant al Doljului în AdunareaPublică Extraordinară (parlamentul) condusde Pavel Kisseleff în timpul RegulamentuluiOrganic, răspunzând de Justiţie şi Externe.După abdicare a plecat la Paris.Bibescu, Marthanume la naştere Martha Lucia Lahovary(28.01.1889, Bucureşti – 29.11.1973, Paris)Prozatoare. Fiică a diplomatului Ion Lahovary,grec de origine, se înrudea dupămamă cu familia Mavrocordat (purceasădin Mavrocordat dragomanul, adică translatorulPorţii Otomane la finele veacului alXVII-lea, tot grec), iar soţul, George ValentinB., preşedinte fondator al Aeroclubului Român,era nepotul domnitorului Gheorghe B.Prietenă cu regina Maria a României, a fostproprietara palatului Mogoşoaia, căruia i-aredat strălucirea de pe vremea ctitoriei luiConstantin Brâncoveanu. A călătorit foartemult, fără a studia în vederea unei profesii.A debutat la Paris, cu volumul Les huit Paradis(Cele opt raiuri), 1908, Premiul AcademieiFranceze. I-a cunoscut pe Marcel Proust,Anatole France, Paul Valéry, Jean Cocteau,Rainer Maria Rilke, Paul Claudel ş.a., carefrecventau salonul ei. A cunoscut mari personalităţipolitice ale epocii. S-a consacrat cuvolumul Isvor, le pays des Saules (Izvor, ţinutulsălciilor), 2 vol., 1923. Nu şi-a uitat niciodatăţara natală: Une victime royale: Ferdinand deRoumanie (O victimă regală: Ferdinand al României),1927; Pages de Bukovine et de Transylvanie(Pagini despre Bucovina şi Transilvania), 1930.Post-mortem i-a apărut la Bucureşti Jurnalpolitic (ianuarie 1939 – ianuarie 1941), 1979.Bibicu, Ion(4.12.1944, com. Unirea, fostă Osmanu, jud. Brăila)Inginer electronist. A absolvit Facultatea deElectronică şi Telecomunicaţii a InstitutuluiPolitehnic din Bucureşti. Cercetător laInstitutul de Fizică Atomică. Contribuţii îndomeniul fizicii experimentale. A inventatun prototip de analizor pentru determinareacaseriteitei, a realizat un polarimetruMössbauer. Membru al Societăţii Românede Fizică, membru al Academiei de ŞtiinţeTehnice din România, membru al Academieide Ştiinţe din New York.Bidian, Augustin Alexandrua semnat şi Alexandru Bidian,Nicolae Alexandru Hortopan(28.06.1930, Sibiu)Teolog şi scriitor. În 1954 ia diploma de licenţăîn Teologie, apoi doctoratul în Teologie.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 94 31.10.2011 17:22:32

O piesă de teatru scrisă în acest timp, Tezeusau destinul puterii, apare după răsturnarealui Ceauşescu, în 1993. Publică diversearticole de specialitate în revistele teologicedin Bucureşti şi Sibiu. Un timp activeazăca lector de limba germană la Institutul deTeologie din Bucureşti. În toamna lui 1975fuge în Germania şi se înscrie la Facultateade Filosofie a Universitătii Guttenberg dinMain. Din 1977 deţine postul de lector delimba română la aceeasi universitate. Ia partela formarea primei organizaţii politice în exilpentru eliberarea ţării, Consiliul NaţionalRomân (CNR), înfiinţat la Paris în 1968,unde deţine funcţia de preşedinte al secţieiEuropa Centrală şi de Nord, iar ulterior esteales membru în Grupul de Conducere. Iniţiazăşi conduce prima publicaţie a CNR-uluiîntr-o limbă străină, Blick in die Zukunft,trimisă personalităţilor politice şi bisericeştide limbă germană. În prezent ţine cursuri defilosofie şi de yoga şi scrie în diverse publicaţiidin ţară şi din străinătate. Alte lucrări:Tropfen aus einer sonnenlosen Welt–Gedichte,(Picuri dintr-o lume fără soare – Versuri), 1984;Das Negative und die Philosophie – Eine geschichtlich-fundamentaleUntersuchung angelehnt andie griechische Philosophie, an Hegel und Heidegger(Negativul şi filosofia – O cercetare istoricăfundamentală pe baza filosofiei greceşti, a luiHegel şi Heidegger), 1984; Yoga für Anfänger.Gesundheit für Körper und Seele (Yoga pentruîncepători. Sănătăte pentru corp şi suflet), 2 vol.,1986 şi 1988.Bieşu, Maria(3.08.1935, Volintiri, jud. Cetatea Albă, Basarabia)Cântăreaţă de operă (soprană lirico-dramatică)şi lied, profesoară. Studiază laConservatorul de Stat G. Musicescu dinChişinău (1956–1961) cu Susana Zarifian(1956–1960) şi Polina Botezat (1960–1961,canto), Nachmann Leib (armonie), GheorgheBorş (teorie-solfegiu), AleksandrAbramovici şi Aleksandra Beilina (istoriamuzicii), Boris Miliutin şi Timofei Gurtovoi(mişcare scenică). În studenţie devine laureatăa Festivalului Mondial al Tineretuluişi Studenţilor (Moscova, 1957). Evolueazăca solistă în orchestra de muzică popularăFluieraş (1958–1960). Din 1961 e solistăla Teatrul de Operă şi Balet, debutând înrolul titular din opera Tosca de G. Puccini(1962). În 1965–1967 îşi perfecţionează măiestriainterpretativă la Teatrul La Scala dinMilano (Italia) sub conducerea celebruluipedagog Enrico Piazza. Tot în acest răstimpdevine laureată a Concursului InternaţionalP.I. Ceaikovski de la Moscova (premiul alIII-lea). În 1967 obţine premiul I şi titlul CeaBieşuAugustin Al. BidianMaria Bieşumai bună Cio-Cio-San din lume pentru ceamai reuşită interpretare a acestui rol la ConcursulInternaţional consacrat memorieisolistei Miura Tamaki (Tokio). A întreprinsnumeroase turnee artistice în Italia, Japonia,Germania, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria,Bulgaria, SUA, România, Brazilia, Franţa,Finlanda, Cuba, Australia, Belgia, Spania,Rusia şi celelalte republici ale fostei URSS.Participă la ciclul de concerte „Voci sublimede la Berlin“, la festivalurile muzicaleStelele Moscovei, Nopţile albe, Primăvarakieveană, Toamna bielorusă, Zorii Crimeii,Mărţişor etc. Opera italiană romantică dinsecolul al XIX-lea predomină în repertoriulcântăreţei. Lista rolurilor interpretatecuprinde peste 30 de titluri: Serghei Lazode D. Gherşfeld; Balada eroică de A. Stârcea,Alexandru Lăpuşneanu de Gh. Mustea. S-aprodus în filmele Vocea mea e pentru tine(Telefilm-Chişinău, 1971); Cântă Maria Bieşu(Telefilm-Chişinău, 1975); Cu dragoste cătrevoi (Telefilm-Chişinău, 1979); Cio-Cio-San(Moldova-film, 1981); Tosca (Telefilm-Chişinău,1982); O, Marie!... (Ecran, Moscova,1984). Membră a mai multor jurii ale unorconcursuri (Glinka, Ceaikovski) şi festivaluriinternaţionale de canto (Tokio, Barcelona,Budapesta). Preşedintă a Uniunii Muzicienilordin Republica Moldova (din 1987).Vicepreşedintă a Uniunii Internaţionale aMuzicienilor (Moscova); fondatoare a FestivaluluiInternaţional al vedetelor de operă şibalet „Vă invită Maria Bieşu“, care are locanual la Chişinău (ed. I-a, 19–28.IX.1990).Numele ei îl poartă Şcoala de Arte din ŞtefanVodă (1997). Artistă Emerită din RepublicaMoldova (1964). Artistă a Poporului din RepublicaMoldova (1967) şi din URSS (1970).Laureată a Premiului de Stat al Moldovei(1968) şi al URSS (1974). Ordinul Republicii(1993). Ordinul Naţional Steaua Românieiîn grad de Comandor. Decorată cu Medaliade Aur a Fundaţiei Irina Arhipova din Rusia.Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe aRepublicii Moldova (1999).95ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 95 31.10.2011 17:22:32

96Nicolae BileţchiFrancisc BinderBiji, Mircea Dragoş(10.01.1913, Viişoara, Cluj –3.03.1992, Bucureşti)Statistician. A absolvit Filosofia la Cluj şidin 1940 a lucrat la Bucureşti la InstitutulCentral de Statistică. Din 1948 este profesoral Institutului şi al Facultăţii de Drept,apoi al ASE. Director general la DirecţiaGenerală de Statistică (1962–1965). Lucrări:Metoda colectivă de cercetare statistică(1957); Ce este statistica (1964), Probleme alestatisticii economice desprinse din acţiunea deperfecţionare a sistemului informaţional (1973).Membru corespondent al Academiei Române(1965).Bileţchi, Nicolae(12.03.1937, Oprişeni, reg. Cernăuţi,Bucovina de Nord)Critic și istoric literar. A absolvit Universitateade Stat din Cernăuţi. Specializare laInstitutul de Literatură Universală M. Gorkidin Moscova. Elev al lui Iuri Kojevnikov.A lucrat la Institutul de Limbă şi Literatură(din 1991 Institutul de Istorie și TeorieLiterară al AŞM, din 1998 Institutul deLiteratură şi Folclor, în prezent Institutul deFilologie). Profesor la Facultatea de Istorieşi Filologie a Universităţii de Stat şi la UniversitateaPedagogică de Stat din Chişinău.Lucrări: Elementele epic şi liric în dramaturgiasovietică moldovenească, 1972; Consemnări critice,1976; Considerări şi reconsiderări literare,1983; Romanul şi contemporaneitatea, 1984;Analize şi sinteze critice (2007). Laureat al PremiuluiPrezidiului AŞM. Distins cu MedaliaMeritul Civic.Binder, Franciscprenume la naştere Franz(1824, Sebeş Alba – 1875, Ploieşti)Farmacist şi călător. German ca etnie (sas).Farmacist prin tradiţie familială, a plecat în1849, după tulburările generate de revoluţie,din Ploieşti, unde locuia, în căutareafratelui său vitreg, Samuel Mauksch, aflatBijiîn serviciul militar egiptean. A urmat rutaConstantinopol–Bagdad–Alep–Cairo, darnu şi-a găsit fratele şi s-a alăturat misiuniiaustriece catolice din Cairo, graţie căreia aacoperit de mai multe ori ruta spre Khartum(capitala Sudanului) şi a ajuns pânăla 3 grade nord de ecuator, călătorind peNilul Alb. A cunoscut numeroase triburibăştinaşe, printre care şi azande, mombuti,pigmei. A constituit o bogată colecţie etnograficăşi istorică, pe care, la întoarcere, adonat-o muzeului din Sebeş Alba şi celuidin Sibiu (inclusiv un sarcofag). A lăsatdescrieri ale unor specii de animale şi deplante, ca şi ale obiceiurilor locuitorilorîntâlniţi, care fac din ele una dintre celemai importante surse pentru stabilireaantecedentelor vieţii în Africa.Birdaş, Emiliannume la naştere Ioan Birdaş(23.11.1921, Rohia, jud. Maramureş –5.04.1996, Caransebeş)Episcop de Alba Iulia. A intrat de tânăr cafrate la mănăstirea Rohia (1935), fiind tunsîn monahism tot acolo, sub numele Emilianşi hirotonisit ierodiacon şi ieromonah(1941). Şi-a început studiile la SeminarulMonahal de la mănăstirea Cernica în anul1936, dar le-a întrerupt din cauza ocupaţieiTransilvaniei de Nord. A slujit o perioadăca administrator parohial în unele parohiidin jurul Rohiei şi în jurul mănăstirii Sf.Ilie din Topliţa (1942–1944). Şi-a reluatapoi studiile la seminariile Sf. Nicolae dinRâmnicu Vâlcea şi Nifon Mitropolituldin Bucureşti (1944–1948) şi la InstitutulTeologic Universitar din Bucureşti(1948–1952). După absolvirea facultăţii estenumit preot slujitor la Catedrala Patriarhalădin Bucureşti (1953–1957), apoi devinevicar administrativ la episcopia Romanuluişi Huşilor (1957–1963). În 1958 a fost hirotonisitarhimandrit. Ulterior devine preot-parohal Catedralei Reîntregirii din AlbaIulia (1963–1973), unde la acel moment nuexista o episcopie. La 11 iunie 1973 a fostales episcop-vicar al arhiepiscopiei Sibiului,cu titlul Răşinăreanul, fiind hirotonisitarhiereu în 1973. În 1975 a fost înfiinţatăEpiscopia Ortodoxă de Alba Iulia, fiind alesla 14 decembrie 1975 episcop al noii structuribisericeşti. A contribuit la reconstruireadin temelii a unui număr de 72 de bisericiortodoxe şi la repararea altor sute de lăcaşuride cult. În 1990 a fost obligat să demisionezedin scaunul de episcop de Alba Iulia.În 1994 a fost ales episcop al reînfiinţateieparhii a Caransebeşului. A publicat studiide teologie şi istorie, dintre care amintim:ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 96 31.10.2011 17:22:32

Originea istoriei a voturilor monahale (1954);Stavropighia în Dreptul bisericesc (1955); AlbaIulia, oraş bimilenar (Sibiu, 1975); Satul Rohiaşi Mănăstirea Sf. Ana (Cluj, 1980); MănăstireaRâmeţ, vatră de spiritualitate ortodoxă(Alba Iulia, 1981); Pagini din istoria scaunuluivlădicesc ortodox român din Alba Iulia (1982);Satul şi Mănăstirea Rohia din Ţara Lăpuşului(Bucureşti, 1994). A reeditat Noul Testamentde la Bălgrad din 1648 (1988) şi Bucoavna de laAlba Iulia din 1699 (1989). Ca omagiu pentruîntreaga activitate, a fost ales membru deonoare al Academiei Române în 1992.BirlicV. Vasiliu-Birlic, GrigoreBitzan, Ion(23.08.1924, Limanu, jud. Constanţa –15.09.1997, Bucureşti)Pictor. A absolvit Institutul de Arte Plasticela Bucureşti, unde a devenit profesor laInstitut. A expus în România, Italia, Brazilia,Franţa, Germania, Scoţia, Olanda, SUA, Irlanda,Japonia, Iugoslavia, Norvegia, Spania,Ungaria, Polonia. A reprezentat Româniala Bienalele de la Veneţia din 1964 şi 1997.Preţuit de Mihail Bahtin, semiotician, pentrumodernitatea demersului său plastic. Distinscu Premiul pentru Pictură Monumentală alUAP (1965), Ordinul Naţional pentru Cultură,clasa a II-a, 1968; Premiul Criticii deArtă al UAP, 1977.Blaga, Iosif(1864, Lancrăm, jud. Alba – 2.06.1937, Braşov)Estetician. A făcut Teologia la Sibiu şiLiterele la Budapesta. A fost profesor, apoidirector la liceul Andrei Şaguna din Braşov.A călătorit în Suedia, Norvegia, Franţa.A fost membru al Consiliului Naţional alUnităţii Românilor, care a pregătit Unirea dela 1918. A fost vicepreşedinte al SenatuluiRomâniei (1928–1931). Lucrări: Teoria dramei,1899; Din estetica tragicului, 1900. Esteprimul estetician care se ocupă, în România,de literatura dramatică.Blaga, Lucian(9.05.1895, Lancrăm, jud. Alba – 6.05.1961, Cluj)Scriitor. Nepot al lui Iosif B. A absolvit Facultateade Teologie din Cluj (1917) şi s-a înscrisla Facultatea de Filosofie a Universităţii dinViena, unde şi-a luat şi doctoratul (1920).A fost ataşat de presă la Varşovia, Praga,Berna (1926–1932), consilier de legaţie laViena şi Berna, ministru plenipotenţiar laLisabona, profesor la Universitatea din Cluj.A fost membru al ASTRA. Membru fondatoral Gândirii. A editat la Sibiu revista Saeculum,1943–1944. A scris versuri, filosofie, teatru,BlajeviciEmilian BirdaşLucian Blagaeseuri, studii. După război a fost bibliotecarla Biblioteca Universităţii din Cluj, apoi cercetătorla Institutul de Filosofie al Academiei,Filiala Cluj. A colaborat la Gazeta Transilvaniei,Convorbiri literare ş.a. Cele mai cunoscutelucrări de filosofie: Trilogia cunoaşterii,1944; Trilogia valorilor, 1946; Trilogia culturii,1946; poezie: Poemele luminii, 1919; În mareatrecere, 1924; Lauda somnului, 1929, PremiulSocietăţii Scriitorilor Români, Premiul AcademieiRomâne; La cumpăna apelor, 1933; Lacurţile dorului, 1939; Nebănuitele trepte, 1943;Poezii, 1962; teatru: Zamolxe, 1921, PremiulUniversităţii din Cluj; Daria, 1925; MeşterulManole, 1927; Cruciada copiilor, 1930; AvramIancu, 1934; Arca lui Noe, 1944; eseuri: Pietrepentru templul meu, 1921, Premiul Academiei;Hronicul şi cântecul vârstelor, 1965; studii:Gândirea românească în Transilvania în secolulal XVIII-lea, 1966; Experimentul şi spiritulmatematic, postum, 1969. Filosofia sa este originală,îmbinând pantheismul şi ortodoxia.Un fragment de roman, Luntrea lui Charon, aapărut postum, în 1989. Romanul a fost editatîn întregime în 1990. Iniţial expresioniste,scrierile lui evoluează spre o formulă proprie,expresie a unei estetici şi filosofii originale,exacerbată de setea de transcendent, îmbibatăde mitologia românească. A tradus înromâneşte Faust de Goethe, din Lessing şiHölderlin. Membru al Academiei Române(1936), exclus (1948) şi reînregistrat (1990).Blajevici, Predrag(5.01.1974, Podgoraţ, Valea Timocului, Serbia)Medic. A absolvit Liceul Sanitar la Zaječar şiFacultatea de Medicină la Universitatea dinCraiova. Este fondatorul asociaţiei româneştiAriadnae Fillum, preşedinte al Partidului Democratal Rumânilor din Serbia, preşedinte alComitetului de conducere al Federaţiei Rumânilordin Serbia şi prim-vicepreşedinte alConsiliului Naţional al Minorităţii NaţionaleRumâne din Serbia. Din 2008 este preşedinteal Consiliului Adunării comunei româneştiBor de pe Valea Timocului.97ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 97 31.10.2011 17:22:32

98Blajevici, Teoctist(23.02.1807, Ipoteşti, Suceava –27.09/9.07.1879)Cărturar şi preot. Absolvent al InstitutuluiTeologic din Cernăuţi, preot la Storojineţ şiPrisăcăreni, egumen la mănăstirea Dragomirna,mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei.S-a ocupat de gramatica limbii române, întentativa de unificare a graiurilor într-olimbă română literară: Theoretisch-praktischeGrammatik der Daco-Romanischen Sprache(Gramatica practico-teoretică a limbii daco-romane),Lemberg-Cernăuţi, 1844.Blandiana, Ananume la naştere Otilia Valeria Coman(25.03.1942, Timişoara)Poetă. A absolvit Facultatea de Filologie laCluj (1967), a fost redactor la Amfiteatru şiViaţa studenţească (Bucureşti), după ce avuseseinterdicţie de publicare (1959–1963) cafiică de „duşman al poporului“ (tatăl, preot,a fost deţinut politic). În 1968 a fost invitată,împreună cu soţul, scriitorul RomulusRusan, de Guvernul Cehoslovaciei, să scriedespre „primăvara de la Praga“. A avut obursă de studii la Iowa City (1973–1974).Premiul Herder, 1982. Îl desemnează bursierpe Emil Hurezeanu. A debutat cu volumulPersoana întâia plural (1964). Poezia este antimetaforică,situaţia dilematică se referă lanormele etico-sociale în raport cu aspiraţiaspre puritate a fiinţei interioare: Călcâiulvulnerabil, 1966; A treia taină, 1969, PremiulUniunii Scriitorilor; Calitatea de martor, 1970,Premiul Academiei; Poezii, 1974; Cea maifrumoasă dintre lumile posibile, 1978; Întâmplăridin grădina mea, 1980, Premiul Uniunii Scriitorilorpentru literatură pentru copii; Proiectede trecut, 1982, Premiul Asociaţiei Scriitorilor,Bucureşti; Coridoare de nisip, 1984; Stea depradă, 1985; Întâmplări de pe strada mea, 1988;Arhitectura valurilor, 1990; Sertarul cu aplauze,1992; Soarele de apoi, 2000; Coridoare de oglinzi,2003. A scris versuri pentru copii, unde MotanulArpagic este identificat cu dictatorulNicolae Ceauşescu: Poeme fără Arpagic, pentrucititorul cel mai mic, 1991; Imitaţie de coşmar,proză, 1995; În dimineaţa de după moarte, 1996.Premiul Naţional pentru Poezie „Mihai Eminescu“(1997). Iniţiatoare a Alianţei Civice(1990), preşedintă a PEN-Clubului Român şia altor organizaţii civice (Fundaţia AcademiaCivică, 1994; editoare a Bibliotecii Sighet,despre lagărele comuniste). Membru al AcademieiEuropene de Poezie (1998), membrufondator al Academiei Mondiale de Poezie,Verona, 2001, de sub egida UNESCO.BlajeviciBlank, Aristide(1.01.1883, Bucureşti – 1.01.1960, Paris)Bancher. Evreu sefard. Nepot al lui MauriciuB. Membru al Partidului NaţionalLiberal. A absolvit Dreptul şi Ştiinţele Economicela Berlin. A preluat afecerile tatăluisău în 1914. Prieten cu I. Gh. Duca, a fosttrimis la Londra împreună cu Danielopolu,pentru a obţine un credit spre a cumpăraarmament. În 1916 a deschis o filială la Iaşi.În 1923 banca avea 25 de sucursale (Paris,Istanbul, Viena, New York). În calitate deconsilier al lui Nicolae Titulescu, a finanţatînfiinţarea Companiei Franco-Române deAviaţie (1920), a Companiei Aviaţiei CivileRomâne. Fondator, în 1923, al EdituriiCultura Naţională, pe care a şi finanţat-o,oferindu-i conducerea lui Vasile Pârvan.A fost economistul casei regale din 1930.A preluat de la Constantin Mille, în 1937,trustul Adevărul. Pe fondul marii crize dinanii 1930, banca a intrat în incapacitate deplată (în 1931), iar M. Manoilescu, adept allui Mussolini, a ajutat falimentul ei, survenitîn 1932.Blank, Mauriciu(1828, Piteşti – 1929, Bucureşti)Bancher. Evreu sefard, familie venită înveacul al XVIII-lea din Spania, cu numeleDurrera el Blanco. A studiat la Viena Comerţulşi Finanţele. Revenit în 1863, a fostangajat de Jacob Marmorosh, firmă de creditagreată de Banca Imperială Otomană dinConstantinopol. Din 1869 devine coproprietaral firmei de credit, iar din 1874 devineBanca Marmorosh-Blank. Anghel Salignyconstruieşte un sediu nou. Această bancăa finanţat guvernul român în timpul războiuluide independenţă şi apoi a finanţatconstruirea căilor ferate Buzău–Mărăşeşti1879–1881; Dorohoi–Iaşi 1894; RâmnicuVâlcea–Câineni 1895, străpungerea tuneluluide la Barboşi (1882), canalizarea oraşuluiBucureşti, precum şi modernizarea portuluiConstanţa. A pus bazele mai multor societăţi:Societatea Română pentru Comerţulşi Industria Petrolului (1903), împreună cuDimitrie A. Sturdza şi G.G. Assan; SocietateaColumbia (1905); Creditul Petrolifer(1906), împreună cu Disconto Gesellschaft.În decembrie 1916, prim-ministrul Ion I.C.Brătianu i-a cerut părerea în legătură cutrimiterea tezaurului românesc la Moscova.Bătrânul bancher l-a sfătuit să nu-l trimităsub nici o formă în Rusia, susţinând că emai sigur să fie trimis în Anglia.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 98 31.10.2011 17:22:33

BocAna Blandiana Claudiu Bleonţ Lola Bobescu Ioan BobBleonţ, Claudiu(27.08.1959, Bucureşti)Actor. A absolvit Institutul de Artă Teatralăşi Cinematografică la Bucureşti. A lucrat laTeatrul din Petroşani şi la Teatrul Naţionaldin Bucureşti. A participat la numeroasefestivaluri în Anglia, Brazilia, Italia, Portugalia,Grecia. Roluri în teatru: A douăsprezeceanoapte de Shakespeare; Torquato Tasso de Goethe;Zbor deasupra unui cuib de cuci după DaleWasserman; Livada de vişini de A.P. Cehov;Păsările de Aristofan; Numele trandafiruluidupă Umberto Eco; Ultima oră de MihailSebastian; O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale;roluri în film: Să mori rănit din dragostede viaţă, regia Mircea Veroiu, 1984; Pas îndoi, regia Dan Piţa, Premiul pentru cel maibun actor, Costineşti 1985; O vară de neuitat,după Bijuterii de familie de Petru Dumitriu,regia Lucian Pintilie, 1995, Cannes – selecţiaoficială. Premiul Fipresci, New Delhi.Bobescu, Lola(9.08.1921, Craiova –4.09.2003, Sart les Spa, Belgia)Muziciană. Şi-a început cariera ca un copilminune, dând primul recital la 6 ani, împreunăcu tatăl său. A primit primul premiuinternaţional în 1934 la Conservatorul dinParis. A fondat în 1958 Orchestra de Camerăa Waloniei. A fost profesoară la Conservatoruldin Bruxelles şi a format generaţii deviolonişti ca membră a juriului ConcursuluiRegina Elisabeta (Belgia) în intervalul 1971–1999. A înregistrat în interpretare propriesonate de Beethoven, Fauré, Brahms, Franckşi Debussy, ca şi opere din repertoriul baroc.Bob, Ioan(1739, Iclod, Cluj – 2.10.1830, Blaj)Cărturar şi cleric. A studiat la SeminarulCatolic din Cluj. Episcop greco-catolic deBlaj (din 1784), a luptat pentru emancipareasocială şi naţională a românilor din Transilvania,fiind unul dintre autorii textuluiSupplex Libellus Valachorum (1792), adresatîmpăratului Leopold al II-lea al Austro-Ungariei,document fundamental în lupta pentrudrepturi naţionale a transilvănenilor.A scris Dicţionarul rumanesc, lateinesc şi unguresc,1822–1833, primul dicţionar etimologic,având 11 000 de cuvinte. De asemenea,a editat Biblia de la Blaj, 1784, consideratăpână astăzi monument de cultură de cătregreco-catolicii din România.Bobuţac, Valeriu(13.03.1945, Hincăuţi, Edineţ, Republica Moldova)Om politic. A absolvit Institutul de Economieşi Comerţ la Lwov, azi Ucraina. A lucratîn cooperaţia de consum, a fost ministrual Comerţului (1985), viceprim-ministruşi ministru al Economiei (1994–1996).Director al Institutului de Cercetări în domeniulpieţii şi marketingului şi preşedinteal companiei Renaşterea. Ambasador înRusia şi prin cumul în Finlanda şi Kazahstan(1997–2001) şi în Ungaria, prin cumulîn Republica Cehă, Slovacia, Croaţia,Slovenia, Bosnia şi Herţegovina, SfântulScaun şi Comisia Dunării (din 2005). A fostguvernator al BERD (Banca Europeanăpentru Reconstrucţie şi Dezvoltare) şi viceguvernatoral Băncii Mondiale din parteaRepublicii Moldova.Boc, Emil(6.09.1966, Răchiţele, jud. Cluj)Prim-ministru al României. A absolvitfacultățile de Istorie și de Drept aleUniversității din Cluj. Specializări la universitățiledin Nottingham (Anglia), Pittsburgh,Michigan și Virginia (SUA), Bruxelles (Belgia).Conferențiar la Facultatea de ȘtiințePolitice, Administrative și ale Comunicăriiși Facultatea de Drept de la Universitateadin Cluj. Avocat în Baroul Cluj. Membrual Partidului Democrat–Liberal. Deputat(2000–2004), președinte al partidului (din2003), primar al Clujului (din 2004), prim–ministru (2008–2009, demis de Parlamentprin moțiune de cenzură; din decembrie99ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 99 31.10.2011 17:22:33

BodeaValeriu Bobuţac Emil Boc Emil Bodnăraş1002009 reînvestit de președintele României,activ și în prezent). Lucrări: Separația puterilorîn stat, 2000; Instituții politice și proceduriconstituționale în România, 2007.Bodea, Cornel(28.08.1903, Viena – 8.12.1985, Cluj-Napoca)Inginer chimist. A absolvit liceul la Cernăuţişi Chimia la Institutul Politehnic din Berlin.S-a specializat la Paris, la Collège de France.A fost profesor la Institutul Agronomic şiapoi la Institutul de Chimie al Academiei,filiala Cluj. Coordonator al Tratatului debiochimie vegetală, 1964. Lucrări: O nouă metodăpentru dozarea formolului (1930), Obţinereazahărului din cocenii de porumb (1932), Acţiuneatetracetatului de plumb asupra retrohidrocarotinei(1961), Progrese în cunoaşterea mecanismuluibiochimic al vederii (1973). Membru corespondental Academiei Române (1963).Bodea, Cornelia(9.04.1916, Dud, Arad)Istoric. A absolvit Literele şi Filosofia laBucureşti, specialitatea istorie universală, şiŞcoala Superioară de Arhivistică şi Paleografie.Cercetător la Institutul de Istorie NicolaeIorga din Bucureşti (din 1949). Profesorinvitat în Ohio, Boston. Lucrări: Documenteprivind Unirea Principatelor (1963), Bibliografiaistorică a României sec. XIX, 2 vol. (1972, 1974),Lupta pentru unitatea naţională 1834–1848(1967), Premiul Academiei Române. Membrual Academiei Române (1992).Bodiul, I(van) I(vanovici)(21.12/3.01.1918, Alexandrovka, reg. Nikolaev,azi Ucraina)Om politic. Ucrainean ca etnie. A absolvitColegiul Agrotehnic la Voznesensk, reg.Nikolaev, Ucraina. A lucrat în regiuneaOdessa ca agronom. A absolvit Academia deMedicină Veterinară a RKKA (Armata Roşiea Muncitorilor şi Ţăranilor) la Moscova.A fost şef al serviciilor veterinare în diverseregimente şi divizii ale Armatei Roşii. Revenitîn Moldova în 1946, a fost prim-adjunctal comisarului poporului pentru agriculturădin Sovietul de Miniştri, controlor al Consiliuluipentru treburile colhozurilor de pelângă Guvernul URSS pentru RSS Moldovenească,prim-secretar al Comitetuluiraional Chişinău al PCM şi director al CaseiRepublicane a Agronomilor. După absolvireaŞcolii Superioare de Partid la Moscova(1959), a fost prim-secretar al CC al PCM,vicepreşedinte al Consiliului de Miniştrial URSS şi membru în Comitetul Centralal PCUS, membru în Comitetul Central alPCUS. Prieten cu Leonid Brejnev. Distinscu Ordinul Lenin, Ordinul Războiul pentruApărarea Patriei, Ordinul Insigna de onoarea Moldovei şi de mai multe ori OrdinulSteaua Roşie.Bodnăraş Emilnume la naştere Bodnariuk(10.02.1904, Iaslovăţ, com. Milişeuţi,jud. Suceava – 24.01.1976, Bucureşti)Om politic. A absolvit Dreptul la Universitateadin Iaşi, Şcoala Militară la Timişoara, caşef de promoţie (1927) şi Şcoala de Artileriedin Bucureşti ca şef de promoţie (1930).În 1932 a dezertat din armată şi a fugit înURSS. S-a întors ilegal în ţară în 1935 pentrua îndeplini sarcini trasate de GPU (serviciulde spionaj sovietic), dar a fost arestatşi condamnat la 5 ani muncă silnică, făcuţila Braşov, Doftana şi Caransebeş. MembruPCR din 1940. A fost alături de GheorgheGheorghiu-Dej încă de la început. A organizatformaţii paramilitare clandestine.A participat, alături de Lucreţiu Pătrăşcanu,la lovitura de stat organizată de regeleMihai pentru înlăturarea lui Antonescuşi a făcut parte din grupul operativ care aorganizat insurecţia armată de la 23 august1944. A fost secretar general al preşedinţieiConsiliului de Miniştri pentru supraveghereaServiciilor Secrete (1945–1947), a fostENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 100 31.10.2011 17:22:33

membru al Comitetului Central şi BirouluiPolitic al PCR din 1945, ministru al Apărăriicu gradul de general-colonel (1947–1955),ministrul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor(1957–1959), vicepreşedinte al Consiliuluide Miniştri (1955–1965) şi primvicepreşedinteal Consiliului de Miniştri alRPR (1955–1957; 1965–1967), fiind generalcu patru stele. A avut un rol important înpropulsarea lui Nicolae Ceauşescu. ComunaMilişeuţi s-a numit Bodnăraş între anii1976 și 1996.Bodnărescu, Samson(27.06.1840, Voinel, jud. Suceava –3.03.1902, Pomârla, jud. Botoşani)Poet. A studiat la Universitatea din Iaşi, undea fost remarcat de Titu Maiorescu. Acesta l-atrimis la Viena la studii (1868–1870). Şi-aluat doctoratul în filosofie la Giessen, Germania.A fost bibliotecar la Biblioteca Centralădin Iaşi, director al liceului Vasile Lupudin Iaşi. A făcut parte din societatea Junimea.A scris meditaţii filosofice, epigrame, elegii:Din Scrierile lui Samson Bodnărescu, 1884 şitragedii: Lăpuşneanu Vodă, 1878–1879. A fostinfluenţat de romantismul german şi esteconsiderat precursorul lui Eminescu, deşiau fost aproape contemporani.Bodogae, Teodor(10.03.1911, Cetatea de Baltă, jud. Alba –22.11.1994, Sibiu)Teolog. A studiat la Academia Teologică dinSibiu şi la Facultatea de Teologie din Cernăuţi.Specializări la Atena, Belgrad, Berlinşi Tübingen. Profesor la Academia Teologicăşi Institutul Teologic din Sibiu. Lucrări:Ajutoarele româneşti de la mănăstirile din SfântulMunte Athos, 1940; Din istoria Bisericii Ortodoxede acum 300 de ani. Sinodiu de la Iaşi, 1943;Un capitol din relaţiile româno-ruse: MitropolitulPetru Movilă, 1946; Câteva documente în legăturăcu frământările sociale ale românilor ardeleniîn vara anului 1848, 1956; Dimitrie Cantemir –Loca obscura, traducere şi comentarii, 1973;Origen. Scrieri alese, I. Din lucrările exegetice laVechiul Testament, Bucureşti, 1981.Bogdan IV. Muşat, Bogdan IBogdan, Alexandru(19.05.1941, Bucureşti)Medic veterinar. A început Facultatea de Zootehniedin cadrul Institutului AgronomicBucureşti şi a continuat, absovind-o, Facultateade Medicină Veterinară, apoi EconomieAgrară la Facultatea de Ştiinţe EconomiceBogdanAlexandru BogdanIoan Bogdandin Cluj. Specializare la Hanovra. Profesorla Facultatea de Medicină Veterinară, apoi deZootehnie din Cluj. Director al Centrului deBiotehnologii din Cluj, director al CentruluiNaţional de Reproducţie şi Selecţie a Animalelor(din 1993). Contribuţii în domeniulselecţiei genetice. A elaborat conceptele dezootehnie nucleară şi medicină veterinarănucleară. Preşedinte al Asociaţiei Românepentru Embriotransfer, preşedinte deonoare al Asociaţiei Naţionale a MedicilorVeterinari Specialişti în Zootehnie, membrual Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România,membru corespondent al AcademieiRomâne (1991).Bogdan–Duică, Gh(eorghe)(2.01.1866, Braşov – 20/21.09.1934, Braşov)Critic şi istoric literar. Studii universitare laBudapesta şi Jena. Profesor de istoria literaturiiromâne moderne la Universitatea dinCluj. Intensă activitate publicistică în sprijinulidealului unităţii naţionale. Principalulexponent român al istoriei literare de orientarepozitivistă, din păcate lipsit de intuiţievalorică: Petru Maior, 1893; Istoria Ţărănismului,vol. I: Viaţa şi opera întâiului ţărănist român.Ion Ionescu de la Brad, 1921; Istoria literaturiiromâne moderne. Întâii poeţi munteni, 1923;Viaţa şi ideile lui Simion Bărnuţiu, 1924; Viaţaşi opera lui Gheorghe Lazăr, 1924; Ioan Barac,1933; Eftimie Murgu, 1937, postum. Membrual Academiei Române (1921).Bogdan, Ioan(25.07.1864, Şcheii Braşovului –1.06.1919, Bucureşti)Istoric şi filolog. Elev al lui A.D. Xenopol,Aron Densusianu, specializat în Germania,Italia, Austria, Rusia (Petersburg, Moscova),Polonia. Slavist şi polonist de reputaţieeuropeană. Profesor la Universitatea dinBucureşti. A contribuit la elaborarea primuluiregulament unic de funcţionare înînvăţământul superior românesc, a condus101ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 101 31.10.2011 17:22:33

102revista Convorbiri literare (1902–1906), afost preşedinte al Comisiei Istorice a României,membru al Societăţii de Istorie şiAntichităţi din Moscova (1890), membru alAcademiei Române (1903) şi vicepreşedinteal ei (1910–1919). S-a ocupat de perioadamedievală a culturii române, publicând ediţiifundamentale, cu traduceri şi comentarii:Vechile cronici moldoveneşti până la Ureche,1891; Cronici inedite atingătoare la istoria românilor,1895; Cronica lui Constantin Manasses.Traducere mediobulgară făcută pe la 1350,1922 ş.a. Ioan Bogdan a găsit aceste glose,în anul 1890, într-un manuscris prezentatcu ocazia unei expoziţii de la Moscova.Manuscrisul reproduce o versiune slavonăa Sintagmei lui Matei Vlastaris. Ca marginalii,pe paginile manuscrisului sunt scrise662 de glose în limba română şi vreo 70 înlimba slavonă. Ele au primit denumirea de„glosele Bogdan“.Bogdan, Petru(29.01.1873, Cozmeşti, Iaşi – 28.03.1944, Iaşi)Chimist. A studiat la Liceul Naţional din Iaşi(absolvit în 1891), apoi la Facultatea de Ştiinţela Universitatea din Iaşi, pe care o absolvăîn 1893. După susţinerea, în Germania, atezei de doctorat, a predat un timp în învăţământulsecundar la Liceul Internat şi LiceulNaţional, precum şi la Şcoala Normală VasileLupu din Iaşi. Începând din 1906 şi-a desfăşuratactivitatea la Universitatea din Iaşi,fiind cel care a înfiinţat şi condus, din 1913,prima Catedră de chimie-fizică din ţară.Printre numeroşii săi studenţi şi discipolis-au numărat Horia Hulubei şi Radu Cernătescu.Între 1926 şi 1940 a fost, alternativ,rector şi prorector al universităţii ieşene.Între 1941 şi 1944 a fost directorul FundaţieiRegale Ferdinand I. Ca o recunoaşterea activităţii sale ştiinţifice, Universitatea dinNancy (Franţa) i-a acordat titlul de DoctorHonoris Causa. A fost un membru respectatal Partidului Naţional Ţărănesc. Cercetări îndomeniul disociaţiei electrolitice, al constituţieimoleculare a lichidelor: Teoria electroliticăa materiei, 1906; Repejunea sunetului la corpurilelichide, 1913; Introducere în studiul chimiei fizice,2 vol., 1921, 1924; Teoria cinetică şi Curs dechimie fizică, 4 vol., 1924. Membru titular alAcademiei Române (1926).Bogoş, Dimitrie(14.06.1889, Grozeşti, jud. Lăpuşna –14.05.1946, Bucureşti)Om politic, primar al Chişinăului. A absolvitSeminarul Teologic la Chişinău şi Facultateade Drept la Varşovia, Polonia. DupăBogdanabsolvirea Şcolii de Ofiţeri a fost pe frontulPrimului Război Mondial în Polonia şi înţările baltice. A aderat la Partidul NaţionalMoldovenesc în 1917, fiind însărcinat săorganizeze armata naţională. A fost primulei şef de Stat Major şi a pregătit unirea cuarmata română. A fost prefect al judeţuluiLăpuşna între 1918 şi 1920, director pentruBasarabia la Ministerul de Interne pe timpulguvernării mareşalului Averescu, el însuşibasarabean (1921), şi ministru al Basarabieiîn scurta guvernare a lui Take Ionescu, 1922,primar al oraşului Chişinău, 1931–1934 şideputat în trei legislaturi în Parlamentul României.În cel de-al Doilea Război Mondiala participat la eliberarea Basarabiei şi a Transilvanieide Nord. Şi-a publicat amintirile învolumul La Răspântie, 1924. A fost distinscu ordinele Sfânta Ana şi Sfântul Stanislav,pentru vitejie în armata ţaristă, ordinulRegele Ferdinand clasa I, Steaua Românieiîn grad de comandor, Coroana României îngrad de comandor şi Vulturul României îngrad de ofiţer.Bogrea, Vasile(26.09/8.10.1881, Târnauca, jud. Dorohoi,azi parte din el în Ucraina – 8.09.1926, Viena)Lingvist şi filolog. A urmat Facultatea deLitere şi Facultatea de Drept din Iaşi (1902–1906). A audiat cursuri de filologie clasicăla Berlin (1910–1913). Profesor de greacă şilatină la liceul din Piatra Neamţ (1906–1910).Profesor la Liceul Internat din Iaşi (1913–1919). Profesor la Catedra de limbi clasice aFacultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţiidin Cluj (începând din 1920). Împreună cuSextil Puşcariu a pus bazele Muzeului LimbiiRomâne (1919) şi ale Societăţii Etnograficedin Cluj (1923), devenind unul dintre colaboratoriiactivi ai acestora. A scris aproape300 de studii şi articole referitoare la istorialimbii, lexicologie, etimologie, toponimieşi antroponimie: Pagini istorice şi filologice.Câteva consideraţii asupra toponimiei româneşti,1922; Românii în civilizaţia vecinilor, 1925; Dinonomastica folcloristică. Sfinţii medici în graiul şifolclorul românesc, 1926. Umanist de o vastăerudiţie, a avut o pregătire temeinică şi ovocaţie certă pentru filologia clasică. A fost,de asemenea, poet şi traducător. Membrucorespondent al Academiei Române, 1920.Bogza, Geo(6.02.1908, Ploieşti – 14.09.1993, Bucureşti)Scriitor. Frate cu Radu Tudoran (NicolaeBogza). A absolvit Şcoala de Marină laENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 102 31.10.2011 17:22:33

BojâncăPetru Bogdan Vasile Bogrea Geo Bogza Iulia BoiarschiConstanţa (1925). A fost redactor-şef alrevistei de avangardă Urmuz. A debutat cuJurnal de sex, 1929, ilustrat de Ligia Macovei.După Poemul invectivă, 1933, suportă rigorijudiciare din pricina limbajului frust. Dupăanii de început s-a depărtat de avangardă,continuând să rămână ancorat în social, fiecă a scris versuri: Ioana Maria, 1937; Cântecde revoltă, de dragoste şi moarte, 1945; Orion,1978 sau reportaje. Maestru al reportajuluiliterar: Lumea petrolului, 1934; Tăbăcării,1935; Ţara de piatră, 1935; Tragedia poporuluibasc, 1939, publicat după experienţatrăită la Paris şi în războiul civil din Spania,1935; Cartea Oltului, 1945; Oameni şi cărbuniîn Valea Jiului, 1947; Tablou geografic, 1954;Meridiane sovietice, 1956, Premiul de Stat. În1978 a obţinut Marele Premiu al UniuniiScriitorilor pentru întreaga activitate literară.Membru al Academiei Române (1955),membru al Consiliului Naţional pentruApărarea Păcii (1955).Boiagi (Boiadji), Mihail G., nume la naştereΜιχαήλ Μποιατζής, în albaneză Bojaxhi(1780, Budapesta – 1845, Budapesta)Filolog. Aromân ca etnie. Maica Tereza a fosto descendentă a familiei Boiagi (Bojaxhi).Lucrări: Aromunisch oder MazedowalachischSprachlehre (Gramatică română sau macedoromână,semnată Michaël G. Bojadschi, primadespre acest dialect), Viena, 1913; Orbis pictis(Lumea închipuită).Boiarschi, Iulia(1928 – 15.01.1996, Chişinău)Fizician. Soţie a lui Sviatoslav Moscalenco.A absolvit Facultatea de Fizică la Universitateade Stat din Chişinău (prima femeiedin Republica Moldova) şi s-a specializat încristalografie. Elevă a lui I. Perlin. Profesor alFacultăţii de Fizică, apoi cercetător la Institutulde Fizică Aplicată al AŞM. Contribuţiila cercetarea şi modelarea curgerii plastice amaterialelor la penetrare. Lucrări: Legităţiledeformării cristalelor în starea de tensiune neomogenă.Membru al Academiei de Ştiinţe aMoldovei.Boiu, Zaharia(1.03.1834, Sighişoara – 24.10/6.11.1903, Sibiu)Poet şi publicist. A absolvit SeminarulTeologic din Sibiu şi a studiat pedagogiala Leipzig. Profesor de pedagogie la InstitutulDiecezan din Sibiu, consilier alarhiepiscopiei. Membru şi prim-secretaral ASTRA. Lucrări: Abţidariu pentru şcoalelepoporale române; Manuducere pentru întrebuinţareaabţidariului, 1861; Carte de cetire pentruşcoalele poporale române, 1865–1867; Sunete şiresunete, 1862; Frunze de laur, 1904, postum.Membru corespondent al Societăţii AcademiceRomâne (1877).Bojâncă, Damaschin T.(18.11.1802, Gârlişte, Caraş-Severin –17.08.1869, Dumbrăveni, Suceava)Istoric şi publicist. A studiat la Vârşeţ, înBanatul Sârbesc, apoi la Timişoara, Szeghedin,Oradea, Pesta (Ungaria). A lucrat,împreună cu Moise Nicoară, pentru comunitatearomânească din Ungaria. A fostchemat în Moldova de Gh. Asachi, ca rectoral Seminarului de la Socola, Iaşi. Aflat îndescendenţa Şcolii Ardelene, l-a editat pePetru Maior – Istoria pentru începutul românilorîn Dachia, 1834 –, după ce scrisese el însuşiîn latină o lucrare în apărarea romanităţiipoporului şi culturii române: Animadversioin dissertationem Hallensem sub titulo: Erweissdass die Walachen nicht römischer Abkunft sind,1827, lucrarea cu care polemizează fiind alui Sava Tököli, care susţinea originea slavăa poporului român. A publicat la Bibliotecaromânească a lui Zaharia Carcalechi lucrăridespre primele tentative de unire culturalăşi politică ale românilor: Viaţa lui DimitrieCantemir, domnului Moldovei şi prinţip în împărăţiarusească, 1829; Vestitele fapte şi perirealui Mihai Viteazul, principelui Ţării Româneşti,1830. A fost printre primii care a publicat o103ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 103 31.10.2011 17:22:33

BolboceanuDamaschin T. Bojâncă Ion Bolboceanu Dimitrie Bolintineanu104cronologie a evenimentelor istoriei universale,ca şi una a civilizaţiei române, urmărindinserţia spaţiului românesc, integrarea luiîn ansamblul lumii din trecut şi din vremeasa: Istoria lumii pe scurt de la zidirea ei până înanu’ acesta, 1829; Anticile romanilor acum întâiaoară româneşte scrise, 1832–1833. Apropiat deGheorghe Asachi prin idealurile iluministe, afost şi unul dintre susţinătorii învăţământuluigeneralizat în Moldova.Bolboceanu, Ion(22.03.1931, Chişinău)Director de imagine. A absolvit Institutulde Cinematografie din Moscova, secţiaoperatorie de film. A lucrat la Moldova Filmdin Chişinău. A făcut imaginea pentru filmeartistice: Poenile roşii cu Vlad Ciurea (Premiulspecial pentru imagine la Festivalul Republican,1967), Casa lui Dionis, 1980 şi filmedocumentare: Şi iar e toamnă, 1963; Frescă înalb, 1967; Alexandru Plămădeală, 1969; Nu doarprin forţa armelor, 1970; Arta, 1971; Ion Creangă,1973; Moldoveneasca, 1973; Sărbătoarea tinereţii,1973; Cu pana şi cu arma, 1974; Legendaviţei de vie, 1981; În stepele verzi ale Bugeacului,1982; Aşa-i viaţa omului, 1983; Meditaţii desprepâine, 1984; Crama republicii, 1984; NicolaeSulac, 1986; Mihail Grecu. Dincolo de culoare,1988; Povara cea de toate zilele, 1988; Câtevainterviuri după tragedie, 1989; Limba noastră.31 august 1990 (în colaborare cu P. Bălan,Vlad Ciurea), 1990. Maestru al Artei, 1992.Boldea, Ion(7.01.1945, Lugoj)Inginer electrotehnist. A absolvit Politehnicadin Timişoara. Specializare la University ofKentucky, SUA. Profesor la Politehnica dinTimişoara. Contribuţii în domeniul maşinilorelectrice liniare cu propulsie prin sustentaţiemagnetică. Profesor invitat în Oregon,Glasgow, Manchester. Are 18 invenţii înRomânia şi SUA. Copreşedinte al FederaţieiInternaţionale OPTIM. Membru al Academieide Ştiinţe Tehnice din România.Boldur, Alexandru(9.03.1886, Chişinău – 18.10.1982, Bucureşti)Istoric, jurist. A absolvit Seminarul Teologicdin Chişinău (1906) şi Facultatea deDrept a Universităţii din Sankt-Petersburg(1910). A fost asistent la Facultatea de Dreptşi funcţionar la Camera de Control dinPetersburg, profesor la Universitatea dinCrimeea şi la cea din Moscova, din 1922consilier juridic al Comisariatului Poporuluipentru Comerţul Exterior, ulterior conferenţiarla Catedra de istorie a românilor aFacultăţii de Teologie din Chişinău. În 1943devine director al Institutului de Istorie A.D.Xenopol din Iaşi (până în 1946). Dintre celepeste o sută de monografii, studii şi tratateistorice publicate, menţionăm: Bessarabieet les rélations russo-roumaines (Paris, 1927),Istoria Basarabiei. Istoria relaţiilor politice ruso-române(1928), Autonomia Basarabiei substăpânirea rusească între 1812–1928 (1929),Statutul internaţional al Basarabiei (1938),Contribuţii la studiul istoriei românilor. IstoriaBasarabiei, vol. al III-lea (1812–1918) (1940),Muzica în Basarabia (1940), Ştefan cel Mare,voievod al Moldovei. 1457–1504 (Madrid,1970), Plevna (Istanbul, 1979).Bolintineanu, Dimitrie(1819 sau 1825, Bolintinul din Vale, jud. Ilfov –20.08.1872, Bucureşti)Poet. Aromân la origini. A studiat la liceulSf. Sava, fiind coleg cu Ion Ghica, Gr. Alexandrescu,N. Bălcescu. A fost trimis cubursa Asociaţiei Literare la Paris, unde astudiat la Collège de France cu Jules Michelet,Edgar Quinet, Adam Mie ckiewicz,Saint-Marc Girardin. După revoluţia de la1848, pentru care se întoarce în ţară, îl aflămîn exil la Paris, unde semnează, alături dealţi emigranţi români, Protestaţii ale românilordin Valahia, adresate guvernelor Franţei,Angliei, Austriei şi Prusiei. I se permite să seîntoarcă în ţară în 1857, după ce călătorise laConstantinopol şi prin Asia Mică şi locuiseo vreme pe insula Samos, unde Ion GhicaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 104 31.10.2011 17:22:33

BolyaiCezar Bolliac Mircea Bologa Bolyai Fàrkas Bolyai Jánosera bei. Unionist, a fost ministru în timpuldomniei lui Al.I. Cuza şi redactor al ziaruluiDâmboviţa (1858). A scris poezie lirică deorientare romantică, sentenţioasă, muzicală,celebrând libertatea şi patriotismul. A cultivatmeditaţia, balada, poemul epic byronian:Conrad, 1867, satira politică, legenda istorică:Legende sau basme naţionale în versuri, 1858,evocarea exotică de tip hugolian şi senzuală:Florile Bosforului, 1866. A scris romanede moravuri: Manoil, 1855, însemnări decălătorie, drame şi monografii istorice. I-aapărut în Franţa culegerea de versuri Brisesd’Orient, 1866, pentru care Th. de Banvillel-a considerat parnasian.Bolliac, Cezar(25.03.1813, Bucureşti – 25.02.1881, Bucureşti)Poet şi publicist. Participant activ la revoluţiadin 1848. A fost, alături de Nicolae Bălcescu,secretar al Guvernului Provizoriu. Dupărevoluţie a fugit la Braşov, apoi la Atena şiParis, unde a rămas până în 1857. A militatpentru Unire şi a sprijinit reformele luiAl.I. Cuza. A fost director al Arhivelor Statului(1864) şi deputat (ales în 1869). A făcutcercetări arheologice, fiind ales membruonorific al Société Française de Numismatiqueet d’Archéologie. A redactat Buciumul(1857) şi alte publicaţii. A scris versurisocial-umanitare, filosofice şi erotice, în stilpatetic romantic: Din poeziile lui Cezar Bolliac,1843; Colecţiune de poezii vechi şi noui, 1857,proză influenţată de J.-J. Rousseau, Byron,Ossian. A mai scris cronici dramatice şimuzicale. A studiat poezia populară şi a fostun precursor al criticii literare, fiind interesatmai ales de chestiunea limbii literare.Bolocan, Gheorghe(6.05.1925, Tâmna, jud. Mehedinţi)Slavist. Licenţiat al Facultăţii de Filologie aUniversităţii din Sverdlovsk, Rusia, specializarefilologică la Universitatea Lomonosovdin Moscova. Membru fondator al AsociaţieiSlaviştilor din România. A condus echipaInstitutului de Lingvistică din Bucureşti carea alcătuit Arhiva fonogramică a graiurilorslave din România. Lucrări: Dicţionar bulgarromân,1972; Dicţionar frazeologic rus-român,2 vol., 1959–1960; Dicţionar român-rus, 2001.Bologa, Iacob(1817, Marpod, jud. Sibiu – 1888, Sibiu)Avocat. A absolvit Dreptul la Budapesta.Figură marcantă a vieţii politice şi culturalea românilor din Transilvania. Notar al Adunăriidin 3/15 mai 1848 de pe Câmpia Libertăţii,consilier la Curtea de Apel, consiliergubernial şi la cancelaria aulică de la Viena,deputat, preşedinte al ASTRA. Fondator alBăncii Albina, Sibiu, prima bancă româneascădin Transilvania.Bologa, Mircea(n. 31.05.1935, Parcova, jud. Edineţ, Basarabia)Inginer. A absolvit Institutul Politehnic dinChişinău şi s-a specializat în termofizică şitermotehnică. Elev al lui Sergiu Rădăuţanu.Director al Institutului de Fizică Aplicată alAŞM. Director al Centrului de ProblemeElectrofizice. Contribuţii în domeniul electrochimiei,electrostaticii şi tehnologiilorelectrice. Om Emerit în Ştiinţă al Moldovei.Membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Bolyai Fàrkas(9.02.1775, Bolya, azi Buia, lângă Sibiu –20.11.1856, Târgu Mureş)Matematician. Tată al lui B. Jànos. A studiatla Cluj, Jena, Göttingen. Prieten cu matematicianulgerman Carl Friedrich Gauss.A pus bazele geometriei euclidiene şi a studiatconvergenţa seriilor. Lucrare: Tentameniuventutem studiosam in elementa matheososintroducendi.Bolyai Jànos(1802 Cluj-Napoca – 1860, Târgu Mureş)Matematician. Fiu al lui B. Fàrkas. A studiatinginerie la Viena. Unul dintre creatoriigeometriei neeuclidiene, alături de Lobacevskişi Rie mann. Cercetând independenţa105ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 105 31.10.2011 17:22:34

106postulatului al V-lea al geometriei lui Euclid(axioma paralelelor), a demonstrat că poatefi înlocuit cu enunţul „Printr-un punct exteriorunei drepte se pot duce două paralele laacea dreaptă“. Acest nou postulat este compatibilcu celelalte postulate: Appendix, 1832.Universitatea din Cluj poartă şi numele lui.Bömches, Friedrich von(27.12.1926, Braşov)Pictor. Elev al lui Mattis Teutsch şi HansElder la Braşov. Căzut prizonier de război laStalingrad în al Doilea Război Mondial. Între1940 şi 1978 a avut 14 expoziţii personale înRomânia şi alte 24 în RFG, Franţa, Belgia,Austria, Polonia, Bulgaria, URSS, Suedia,Norvegia, SUA. Marcat de expresionismulgerman. A făcut parte din conducerea filialeiBraşov a Uniunii Artiştilor Plastici din România.Stabilit în RFG în 1978. Distins cuOrdinul Meritul Cultural (1964).Bona, Constantin Atanasie(5.06.1934, Lugoj, jud. Timiş)Imunolog. A studiat Medicina la Bucureşti şis-a specializat la Paris. A lucrat la InstitutulCantacuzino din Bucureşti, apoi în Franţa,la CNRS, Paris. În 1977 s-a stabilit în SUA,devenind profesor la Mount Sinai School ofMedicine din New York. Contribuţii în imunologie(nivel celular şi molecular). Lucrări:Biologia arsurilor, 1967; Immune Networks,1983; Applications of Antidiotypic Antibodies,1988; The Molecular Aspects of Autoimmunity,1990. Membru al Societăţii Franceze deImunologie, al Societăţii Regale de Medicinădin Londra, al Asociaţiei Americane de Imunologie.Membru de onoare al AcademieiRomâne, 1992.Borcea, Ioan(13.01.1879, Buhoci, jud. Bacău –30.07.1936, Agigea)Zoolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţe dinIaşi, s-a perfecţionat la Sorbona, unde şi-asusţinut doctoratul. A fost profesor de zoologiela Universitatea din Iaşi. Ministru alCultelor şi Instrucţiunii publice, ministru adinterim al Industriei şi Comerţului. Directoral Muzeului de Istorie Naturală din Iaşi.Alături de Gr. Antipa a fost întemeietor alhidrobiologiei româneşti. Este fondatorulStaţiunii Zoologice Marine de la Agigea(1926). Lucrări: Fauna Mării Negre pe litoralulDobrogei, 1928; Observations sur les poissons migrateursdans les eaux roumaines de la Mer Noire,1929. Doctor Honoris Causa a Universităţiidin Montpellier. Membru corespondent alAcademiei Române (1919).BömchesFriedrich von BömchesTeodor BordeianuBordeianu, Teodor(16.02.1902, Marşeniţa, azi Ucraina –19.03.1969, Bucureşti)Inginer agronom şi pomicultor. A urmatŞcoala Superioară de Agricultură de laHerăstrău şi s-a specializat în pomicultură,legumicultură şi industrializarea fructelor laBerlin. A fost profesor la Facultatea de Agriculturădin Bucureşti (1941–1958). Directorfondator al Institutului de Cercetări pentruPomicultură din România. A contribuit laînfiinţarea staţiunilor experimentale de laBistriţa, Voineşti-Argeş şi Cluj. Lucrări:Pomologia RSR, 8 vol., 1963–1968; Mărul,1954; Cultura pomilor şi arbuştilor fructiferi,1955; Pomicultura specială, Premiul Academiei,1961. Membru titular al AcademieiRomâne (1963).Bornemisa, Sebastian(1890, Burjuc, jud. Hunedoara –16.07.1953, Sighet)Om politic. A absolvit Literele şi Filosofiala Universitatea din Budapesta. S-a stabilitla Orăştie, unde a fondat almanahul Scriitoriide la noi şi revista Cosânzeana, ambelespre a pregăti spiritele pentru Marea Unire,moment când s-a mutat la Cluj. A fost deputatal Partidului Naţional şi al PartiduluiPoporului. Primar al Clujului (1938–1940).Preşedinte al Sindicatului Presei Românedin Transilvania şi Banat. Lucrări: Celemai frumoase cântece populare din Ardeal şiBanat, 1926; Duhul cel rău (roman), 1927;Sufletu-mi de odinioară, 1929; Cum s-ar puteaînfăptui o Românie nouă şi fericită, 1932; Dece nu poate fi plugarul român comunist, 1933.A murit în închisoare.Borza, Alexandru(21.05.1887, Alba Iulia – 3.09.1971, Cluj)Botanist, călugăr greco-catolic şi protopoponorar al Clujului. După terminarea SeminaruluiTeologic Greco-Catolic din Blajşi a Facultăţii de Ştiinţe din Budapesta, afuncţionat un timp ca profesor la LiceulENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 106 31.10.2011 17:22:34

BostanAlexandru Borza Constantin Bosianu Elisabeta Bostande Băieţi din Blaj, după care a fost numitprofesor de botanică la Facultatea de Ştiinţea Universităţii din Cluj. Împreună cuun grup de profesori, fizicieni şi alţi oamenide ştiinţă a ajutat la pornirea mişcării decercetaşi din România şi la dezvoltareaorganizaţiei Cercetaşii României. În 1923a pus bazele grădinii botanice din Cluj,care în prezent îi poartă numele. Tot lainiţiativa sa a fost înfiinţat Parcul NaţionalRetezat. A fost, în perioada interbelică,preşedintele Asociaţiei Generale a RomânilorUniţi (AGRU) din eparhia de Cluj-Gherla, arestat din acest motiv în 1948,după instaurarea regimului comunist înRomânia şi desfiinţarea Bisericii RomâneUnite cu Roma (Greco-Catolică) de cătreautorităţile comuniste. În 1990 a fost alesmembru post-mortem al Academiei Române.Lucrări: Flora şi vegetaţia văii Sebeşului(1959); Nicolae Boscaiu – Introducere în studiulcovorului vegetal (1965); Dicţionar etnobotanic(1968); Amintirile turistice ale unui naturalistcălător pe trei continente (1987). Membrupost–mortem al Academiei Române, 1990.Boruzescu, Radu(16.01.1944, Roman)Scenograf. Căsătorit cu Miruna B., realizatorde costume. Absolvent al Facultăţii de ArteDecorative şi Scenografie la Institutul deArte Plastice din Bucureşti. Plecat la Parisîn 1973. A realizat scenografia (iar soţia sacostumele) pentru spectacole ale Opereidin Bucureşti, Paris, Nancy, Besançon, NewYork, Vancouver, Cardiff, Bonn, Florenţa,Amsterdam. Au lucrat cu Mircea Verniu,Dan Piţa, Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, AndreiŞerban, Petrică Ionescu.Bosianu, Constantin(10.02.1815, Bucureşti – 21.03.1882, Bucureşti)Jurist şi om politic. A studiat Dreptul laParis. Profesor de drept roman la Universitateadin Bucureşti. Unionist, secretaral adunărilor ad-hoc, fondator al ziaruluiRomânia. Director în Ministerul de Justiţie,ministru de Interne şi al Lucrărilor Publiceşi Agriculturii, preşedinte al Consiliului deMiniştri (1865). Lucrări: Etude de législationdouanière, 1892; La statistique du commerceextérieur du point de vue de son importanceinternationale, 1894. Membru de onoare alAcademiei Române (1879).Bostan, Elisabeta(1.03.1931, Buhuşi)Regizor de film. A absolvit Institutul de ArtăTeatrală şi Cinematografică din Bucureşti.Filme: regie – Puştiul – 1961; Veronica – 1973;Veronica se întoarce – 1973; Mama, Premiulspecial al juriului la Festivalul Internaţionalal Filmului de la Moscova, Cupa de argintla Festivalul Filmului pentru Copii de laGiffoni Valle Pianna – 1977; Saltimbancii,Medalia de aur la Festivalul Internaţional alFilmului de la Giffoni Valle Pianna – 1981;Un saltimbanc la Polul Nord – 1982; Promisiuni,Premiul de regie ACIN, 1986; Unde eşti, copilărie?– 1987; Zâmbet de soare – 1987; Desenepe asfalt – 1988; Campioana, Marele Premiula Festivalul Internaţional al Filmului de laCairo – 1989; Telefonul – 1991; scenografie:Hora – 1959; Nunta în Ţara Oaşului, Premiulpentru cel mai bun film folcloric la Săptămânainternaţională a filmului de folclor şiturism de la Bruxelles – 1960; Năică şi peştele,Marele premiu Pelagro d`oro la FestivalulInternaţional al Filmului pentru Copii şiMarele Premiu al juriului la Festivalul Internaţionalal Filmului pentru Copii de laGijon, Spania, Medalia de aur la FestivalulInternaţional al Filmului de la Teheran,Menţiune specială la Cannes, Premiul pentrucel mai bun film pentru copii la FestivalulFilmului de la Mamaia, Premiul pentrucel mai bun film la Festivalul Internaţionaldin La Plata, Argentina – 1963; Pupăza dintei – 1965; Amintiri din copilărie – 1965; Naicăşi barza, Premiul pentru regie la FestivalulInternaţional al Filmului Naţional de la Mardel Plata – 1966; Năică pleacă la Bucureşti,107ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 107 31.10.2011 17:22:34

108Delfinul de Aur la Festivalul Internaţionalal Filmului de la Teheran – 1976; Năică şiveveriţa – 1967; Tinereţe fără bătrâneţe – 1969(în colaborare cu Vasilica Istrate).Bostan, Grigore Constantin(4.05.1940, Budineţ, jud. Storojineţ,reg. Cernăuţi – 25.11.2004, Cernăuţi)Poet şi istoric literar. A absolvit Filologia laUniversitatea din Cernăuţi şi s-a specializatla Universitatea Lomonosov din Moscova.Profesor de română la Universitatea dinCernăuţi. Scrie o poezie discursivă: Cântecede drum, 1982; Revenire, 1990; Vitrina manechinelor,1992; Cetatea de sus, 1994; Dincolo devârstă, 1996; Poem bucovinean, 1998 şi studiicare definesc spaţiul cultural al românilorbucovineni: Corelaţie tipologică şi contacte folclorice,1985; Literatura română din Bucovina,1996; Poezia populară românească în spaţiulcarpato-nistrean, 1998, Iaşi. Membru al AcademieiŞcolii Superioare din Ucraina (1993),membru de onoare al Academiei Române(1991), membru al Danubian AcademicSociety of America (1993).Bostan, Ion(15.12.1914, Cernăuţi – 29.05.1992, Bucureşti)Regizor. S-a specializat la Moscova curegizorii Lev Kuleşov, Vsevolod Pudovkin,Aleksandr Dovjenko, Mark Donskoi – 1950.Specializat în documentare de ştiinţă de artă.Lucrări: Sub aripa vulturului (Premiul Festivaluluide la Mamaia, 1964); Marea Sarmatică,Marea Neagră (premiu, Teheran, 1968); Histria,Heracleea şi lebedele (premiu, Novi Sad,1969); Stârcul, pasăre-reptilă (premiu, Rio deJaneiro, 1970); Pădurea scufundată (PremiulACIN, 1972); Pădurea scufundată (premiu, Teheran,1973); Pescăruşi cu aripi curate (PremiulACIN, 1973); Robinson de bună voie (PremiulACIN, 1975), Vin berzele (Premiul ACIN,1976), Preludiu (Premiul ACIN, 1983); Freamătde aripi (Premiul ACIN, 1983); Când seadună păsările (Premiul ACIN, 1987); Penajulcolorat (Premiul ACIN, 1987); Glasuri în desişuri(Premiul ACIN, 1988); În pragul cosmosului(1989); Păsări ocrotite (1989); Soarele azi(1989); ciclul Splendoarea frescelor sfinte (Ţarade Sus, 1990–1991; Voroneţ, 1990–1991; Humor,1990–1991; Arbore, 1990–1991; Moldoviţa,1990–1991; Suceviţa, 1990–1991; La răscruce deceruri, 1992). Premiu pentru întreaga activitate(ACIN, 1979).Bostan, Ion(31.07.1949, Chişinău)Inginer mecanic. A studiat la Institutul Politehnicdin Chișinău. Specializări la Saratov,Moscova, la Universitatea Tehnică de StatBostanIon Bostan (regizor)Ion Bostan (inginer)N. Bauman, în Cehoslovacia (1983), MareaBritanie, SUA, Germania. A fost inginerla întreprinderea Moldovahidromaşina,Chişinău, profesor şi rector al UniversităţiiTehnice a Moldovei. Lucrări: Зацеплениедля прецесcионных передач, 1987; Organe demaşini, 1999, 2000, în colaborare; Bazele proiectăriimaşinilor. Îndrumar de proiectare (în colaborare),2000. Inventator Emerit al RepubliciiMoldova, laureat al Premiului de Statal RSSM, decorat cu Ordinul Republicii.Medalia de Aur Henri Coandă, Bucureşti(1994), Ordinul Mérite de l’Invention, rangulChevalier, 1997; rangul Officier, 1998,rangul Comandor, 1999, Belgia; Medalia deAur a Organizaţiei Mondiale de ProprietateIntelectuală (OMPI), Geneva (1998); membrude onoare al Societăţii Ordinul Sf. Andrei,Marea Britanie (1998); Ordinul pentruştiinţă Meritul European, Belgia (1999).Membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei(1994). Membru de onoare al Academiei deŞtiinţe Tehnice din România (2000). DoctorHonoris Causa al Politehnicii din Bucureşti,al universităţilor din Iaşi, Bacău, Ploieşti(Petrol şi Gaze). Preşedinte al AsociaţieiInginerilor din Moldova, preşedinte al ConsiliuluiRectorilor din Republica Moldova.Boşcaiu, Nicolae(23.07.1925, Caransebeş – 22.10.2008, Cluj)Biolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţe aUniversităţii din Cluj. Cercetător la Centrulde Cercetări Biologice al Academiei Române,Filiala Cluj, preşedinte al Subcomisiei MonumentelorNaturii din Cluj. Lucrări: Floraşi vegetaţia Munţilor Ţarcu, Godeanu şi Cernei,1971, Premiul Academiei; Biogeografie în perspectivăgenetică şi istorică, 1973, în colaborare;a coordonat Recherches écologiques dans le parcNational de Retezat, 1984. Membru titular alAcademiei Române (1991).Botez, Alice prenume la naştere Alisa(22.09.1914, Slatina – 27.10.1985, Bucureşti)Prozatoare. A absolvit Literele şi Filosofiala Bucureşti. A debutat cu romanul IarnaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 108 31.10.2011 17:22:34

Alice BotezFimbul, 1968 şi a publicat apoi proză de facturăpoetică: Dioptrele sau Dialog la zidul caucazian,1975; Emisfera de dor, 1979, PremiulUniunii Scriitorilor, Insula albă, 1984.Botez, Alvaro Mircea(12.06.1944, Lisabona)Sculptor şi ceramist. Fiu al Ceciliei StorckBotez. A absolvit Institutul de Arte Plastice laBucureşti ca elev al lui Mac Constantinescu.A predat sculptura la Şcoala Populară deArte Plastice din Bucureşti. A realizat sculpturămonumentală şi vitralii. S-a stabilit laParis în 1980. Lucrări monumentale: Ameninţarea,Cazul singular, Peisaj în lumina lunii,Peisaj sentimental, Câmp în noapte, Echilibru,Cinci panouri decorative.Botez, Demostene(2.07.1893, Hulub, jud. Botoşani –17.03.1973, Bucureşti)Poet şi prozator. A absolvit Facultatea deDrept la Iaşi (1915). A debutat cu plachetade versuri Munţii, 1918, Premiul Academiei,prefaţată de Garabet Ibrăileanu. A fost avocatla Iaşi şi Bucureşti. Preşedinte al UniuniiScriitorilor (1964–1965). A evoluat de lapoezia de tip simbolist la aceea socială: Floareapământului, 1920, Premiul Academiei;Floarea soarelui, 1953, Premiul de Stat; În faţatimpului, 1967. A scris proză: Oameni de lut,1948; memorialistică: Lumea cea mică, 1945;impresii de călătorie: Curcubeu peste Dunăre,1956; a scris şi literatură pentru copii şi atradus din Flaubert, Radiguet, Duhamel,Brecht, Gorki, Aristofan, poezia chinezăclasică ş.a. Membru corespondent al Academiei(1963).Botez, Emil(10.03.1914, Bucureşti – 19.05.1978, Bucureşti)Inginer mecanic. Profesor la Politehnica dinBucureşti. Contribuţii în domeniul construcţiilorde maşini (cinematica maşinilor-unelte,tehnologia programării numerice şi angrenajelemaşinilor-unelte). Lucrări: AngrenajeBotezatuDemostene Botez(1953); Acţiunea hidraulică a maşinilor-unelte(1955); Capete divizoare (1959); Cinematica maşinilor-unelte(1961); Bazele generării suprafeţelorpe maşini-unelte (1966); Maşini unelte – 3 vol.(1969, 1972, 1973); Tehnologia programării numericea maşinilor-unelte (1973); Maşini-unelte,2 vol. Teoria. Proiectarea (1976, 1977).Botez, Ion Gheorghe(5.03.1892, Chişcăreni, jud. Iaşi –23.01.1953, colonia Capul Midia)Morfolog. A absolvit Facultatea de ŞtiinţeNaturale la Iaşi (elev al lui Paul Bujor) şi afost profesor (morfologie animală) la Universitateadin Iaşi. Membru al PartiduluiŢărănesc Român. Exclus din învăţământîn 1948 şi arestat ca membru al unui partidistoric, a murit la Canal. Lucrări: Étude morphologiqueet morphogénique du squelette du braset de l’avant-bras chez les primates, 1926; Datepaleolitice pentru stratigrafia loessului în nordulBasarabiei, 1930; Recherches de PaléontologieHumaine au Nord de la Bessarabie, 1933; Cursde paleontologie umană, litografiat, 1933; Reporton the Paleolithic in Romania, lucrare prezentatăla Congresul Internaţional de Preistoriede la Washington, 1935; Curs de antropologiegenerală, litografiat, 1936.Botez Storck, CeciliaV. Storck Botez, CeciliaBotezat, Eugen C.(3/15.03.1871, Tereblecea, azi în RepublicaMoldova – 23.12.1964, Bucureşti)Zoolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţe laCernăuţi. A lucrat la Universităţile din Pragaşi din Cernăuţi, fiind şi rectorul celei dinurmă. Contribuţii în domeniul organelorde simţ. A descoperit organele gustative lapăsări. Lucrări: Despre bour şi zimbru, 1913;Originea şi evoluţia filogenetică a părului lamamifere, 1914; Vânătoarea, factor de cultură şicivilizaţiune, 1942. Membru corespondent alAcademiei Române (1913), exclus în 1948,repus în drepturi în 1990.Botezatu, Gheorghe(Georges de Bothezat)(1883, Iaşi – 2.02.1940, New England, SUA)Matematician şi inventator. A absolvit Facultateade Ştiinţe la Universitatea din Iaşişi Matematica la Petrograd, perioadă în carea cunoscut preocupările pentru aviaţie dinRusia, unde se formau, în acelaşi timp cuel, B. N. Iuriev, inventatorul de mai târziual unui helicopter cu două rotoare, 1909, şiIgor Sikorski (n. 1889, Kiev), inventatorulprimului helicopter din lume (1913, SUA).A obţinut doctoratul la Sorbona, cu lucrarea109ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 109 31.10.2011 17:22:34

110Eugen C. Botezat„Étude de la stabilité de l’aéroplane“, 1911,semnată cu numele pe care-l va folosi deacum înainte, Georges de Bothezat, primalucrare din lume cu acest profil. S-a întorsprofesor la Iaşi în 1918, dar în 1919 a emigratîn SUA, unde a încheiat contract cuUniversitatea Dayton, Ohio, ca director alLaboratorului de aerodinamică şi profesor.În 1921 a semnat un contract cu US Armypentru a construi cel mai mare helicopterdin lume. Acesta avea patru motoare de ridicare,fiecare cu şase palete. Cântarea 1 678de kilograme, iar diametrul paletelor era de8,1 metri şi a zburat în 1923, dar n-a fostprodus în serie pentru că n-a atins înălţimeascontată. A rămas în istoria Armatei SUAdrept „Caracatiţa Zburătoare nr. 1“. Motorulavea 180 cai putere şi patru rotoare.Acel tip de helicopter a participat însă în alDoilea Război Mondial, în dotarea armateiamericane. În 1930 a construit singur unhelicopter coaxial pentru o singură persoană(aparat de zbor individual). Ca matematicians-a ocupat de calculul parametrilor de zborde la Pământ la Lună şi aceea a fost bazade pornire pentru definirea parametrilornavetelor spaţiale Apollo, ca şi pentru cercetărilelui Hermann Oberth. În România,Elie Carafoli a plecat de la cercetările sale.Lucrări: The General Theory of Blade Screws,1925; Back to Newton!, 1836.Botezatu, Grigore(14.01.1929, Baraboi, jud. Bălţi, Basarabia)Folclorist. A absolvit Facultatea de Istorie şiFilologie a Universităţii de Stat din Chişinău(1954). Cercetător ştiinţific la Institutul deIstorie, Limbă şi Literatură al Academiei deŞtiinţe din Republica Moldova, azi Institutulde Filologie. Doctor în filologie (1966).Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldovaşi România. A cules folclor în RepublicaMoldova, în localităţile româneşti dinregiunile Kirovograd, Nikolaev şi Odessa,din nordul Caucazului, Bucovina de Nordş.a. Lucrări: Poveşti norodnice moldoveneştiBotezatuGrigore Botezatu(1955), Poveşti (1956), Basme şi snoave (1958),Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana - sora Soarelui(1967), Folclor haiducesc din Moldova (1967),Folclor moldovenesc. Studii şi materiale (1968,în colaborare), Auzit-am din bătrâni. Legendemoldoveneşti (1981), Făt-Frumos şi Soarele(1982), Plugul de aur. Parabole şi poveşti nuvelistice(1985, selecţie şi comentarii), Laizvoare. Poveşti, cântece bătrâneşti (1989), Doifeţi-logofeţi cu părul de aur (1989), Creaţiapopulară. Curs teoretic de folclor românesc dinBasarabia, Transnistria şi Bucovina (în colaborare),ediţia critică Ştefănucă P.V., Folclor şitradiţii populare, 2 vol. (1991), Apa tinereţilor,poveşti (2004), distinsă cu premiul UniuniiScriitorilor din Republica Moldova. În 2009a finalizat studiul monografic Petre Ştefănucă.A participat la elaborarea şi editarea setuluide 16 volume Creaţia populară moldovenească(1975–1983). Lucrări ale sale au apărut şi înRomânia, Slovacia, Japonia, Ucraina, Estonia,Rusia, Ungaria și Bulgaria.Botezatu, Radu(8.01.1921, Iaşi – 11.01.1988, Bucureşti)Geofizician. A absolvit Mine şi Metalurgie laPolitehnica din Timişoara, unde şi-a obţinutdoctoratul şi docenţa. Director fondator alInstitutului de Geofizică Aplicată, directoral Întreprinderii Geologice de Prospecţiuni,ministru adjunct la Mine, Petrol şi Geologie.Profesor la Facultatea de Geologie şi Geografiea Universităţii din Bucureşti. Lucrări:Prospecţiuni geofizice, 1964; Asupra semnificaţieigeologice a unor măsuri statistice în analiza datelorgravimetrice (1968); Metodele geofizice alealcătuirii geologice a României (1982). Membrucorespondent al Academiei Române (1974),membru corespondent al Uniunii Internaţionalede Geodezie şi Geofizică.Botgros, Nicolae(25.01.1953, Bădicu Vechi, rn. Cahul,Republica Moldova)Dirijor. Conduce orchestra de muzică popularăLăutarii din Chişinău. Albume: Lăutăreascalui Tregubencu; În drum spre casă; Detrei ori în jurul mesei; Sârba la picior: Omagiu luiIon Drăgoi; Omagiu lui Constantin Mirea; Ileananeichii, Ileană; Sârba lui moş Vasile Zamfir;Hora în două părţi şi cazaciocul; Melodie de dor;Sârba lui Dumitru Botgros; Melodie de dragoste;Corăgheasca din Bacău; Hora mărţişorului; Ciocârlia.A concertat în toate oraşele mari dinRomânia, a participat la festivaluri de muzicăpopulară ale tuturor românilor şi repertoriulsău atestă unitatea spiritului românesc. Cetăţeande onoare al oraşului Bârlad. Declaratde Jurnalul naţional cel mai bun dirijor demuzică populară din tot arealul românescENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 110 31.10.2011 17:22:35

BotnaruNicolae Botgros Nicolae Botnariuc Eugenia Botnaru Tudor Botnaru(2002). Distins cu Ordinul Serviciul Credinciosîn grad de comandor (2004).Botnar, Octav(21.10.1913, Cernăuţi –11.07.1998, Villars, Elveţia)Om de afaceri şi filantrop. Atras de tânărde ideile comuniste, a stat la închisoare(1932–1936), după care a reuşit să plece înFranţa, unde a luptat în rezistenţă în al DoileaRăzboi Mondial. A revenit în Româniaîn 1946 şi a ajutat la rezolvarea problemelorlegate de foamete. A lucrat în MinisterulAfacerilor Externe până în 1960, când a fostarestat ca duşman al regimului şi trimis laJilava, apoi Aiud şi Canal. A fost amnistiat în1964 şi expulzat. A plecat în Germania, undea lucrat la o fabrică de maşini, şi de acoloîn Marea Britanie, unde a ajuns în 1966. În1971 a înfiinţat compania Moorcrest, ca deţinătorunic pentru 20 de ani al drepturilorasupra liniei de producţie Datsun (devenităNissan din 1980), care a ajuns să deţină 5%din piaţa engleză. A susţinut Partidul Conservatorşi pe John Major cu peste 250 000de lire. În 1991 a avut probleme cu plataimpozitelor şi a plecat în Elveţia, de unden-a putut fi extrădat. Fundaţia soţiei sale,Camelia Botnar Foundation, din Sussex,Marea Britanie, sprijină tinerii cu dizabilităţi,precum şi activităţile culturale.Botnariuc, Nicolae(15.03.1915, Râşcani, Bălţi)Zoolog şi biolog. A urmat Facultatea deŞtiinţe din Bucureşti şi a fost profesor laFacultatea de Biologie a Universităţii dinBucureşti. Contribuţii în domeniul sistematiciibiologice. Autor a peste 150 de lucrări:Din istoria biologiei generale, 1961; Principii debiologie generală, 1967. A condus colectivulde elaborare a lucrării Fauna României şiprima expediţie românească transafricană(1970–1971). Preşedinte al Comisiei pentruOcrotirea Monumentelor Naturii. Estemembru al Academiei Române (1990).Botnaru, Eugenia(3.01.1936, Năduşiţa, Basarabia)Actriţă. A absolvit Conservatorul de Statdin Chişinău. A lucrat la Teatrul DramaticA.S. Puşkin şi la Teatrul Etnofolcloric IonCreangă din Chişinău. A jucat în numeroasefilme: Singur în faţa dragostei, 1969; Povârnişul,1970; Durata zilei, 1974; Bărbaţii încărunţesc detineri, 1974; Bărbatul de alături, 1977; Trânta,1977; Călătorie de nuntă, 1982; Luceafărul,1986; Polobocul, 1991. A absolvit Institutul deArte la Chişinău şi Institutul de CinematografieGhermanov (VGIK), secţia actorie, laMoscova. Actriţă la Studioul Moldova Film.Roluri în: Priveghiul mărginaşului, 1969; Ultimulfort, 1971; Băieţi de dobă, 1972; Toate probelecontra lui, 1974; Emisarul Serviciului Secret,1979; Greşeala lui Tony Wendis, 1981, 2 episoade;De întoarcere uitaţi, 1985; Un autobuzîn ploaie, 1986, 2 episoade; O singură zi, 1997.Maestru în Artă al Republicii Moldova.Botnaru, Tudor(27.12.1935, Lipiceni, Basarabia)General. A absolvit Facultatea de Filologiedin cadrul Universităţii de Stat a Moldovei.Angajat al Securităţii din Moldova din 1963.A lucrat la Ambasada URSS din România şiFranţa. Preşedinte al Comitetului de Stat alSecurităţii Moldovei din 1990, în care calitatea transportat la Tiraspol Arhiva Securităţiidin Moldova. A fost demis după dizolvareaURSS (1991). Apoi a îndeplinit funcţia deşef al Centrului de instruire al MinisteruluiSecurităţii Naţionale din Republica Moldova.Din 1994 a fost prim-viceministrual Afacerilor Externe. În 1994–1997 a fostambasador al Republicii Moldova în RegatulBelgiei şi, prin cumul, în Regatul Unit alMarii Britanii şi Regatul Olandei, precum şişef al misiunii diplomatice a Republicii Moldovala Consiliul Europei (din 1995). A fostrechemat din funcţie în 1997 spre a fi numitministru al Securităţii Naţionale.111ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 111 31.10.2011 17:22:35

112Dan BottaBotta, Dan(26.09.1907, Adjud – 13.01.1958, Bucureşti)Poet şi eseist. Frate cu Emil B. Licenţiat înLitere (greacă, latină) şi Drept, absolvent alInstitutului de Educaţie Fizică, Bucureşti.Din 1932, împreună cu Mircea Eliade, PetruComarnescu, Mac Constantinescu, participăla simpozioanele grupului Criterion. A participatla elaborarea Manifestului CrinuluiAlb. A contribuit la elaborarea Enciclopedieiromâne publicată sub direcţia lui DimitrieGusti. Ca poet are afinităţi cu Valéry şi IonBarbu: Eulalii, 1931, iar ca eseist se raporteazăla mitologia greacă, protoistorie şi folclor:Limite, 1936; Charmion sau Despre muzică,1941; Limite şi alte eseuri, 1996, postum.Botta, Emil(15.09.1911, Adjud – 24.07.1977, Bucureşti)Poet, prozator şi actor. Este frate al eseistuluiDan B. La 15 ani fuge de acasă pentrua deveni actor. Urmează Conservatorul deArtă Dramatică din Bucureşti în perioada1929–1932. Devine actor al Teatrului Naţionaldin Bucureşti, unde joacă roluri deexcepţie: Werther, Iago, Macbeth, UnchiulVania, Ion din Năpasta etc. A jucat în numeroasefilme: Se aprind făcliile, 1939; Viaţanu iartă, 1958; Erupţia, 1958; Când primăvarae fierbinte, 1961; S-a furat o bombă (regia IonPopescu Gopo), 1961; Paşi spre lună (regiaGopo) şi Pădurea spânzuraţilor (regia LiviuCiulei), 1964; Răscoala, 1965; De-aş fi... Harapalb, 1965; Şah la rege, 1965; Dacii, 1966;Faust XX, 1966; Subteranul, 1967; Columna,1968; Mastodontul, 1975; Premiera, 1976. Capoet a debutat cu poemul „Strofă ultimă“în revista lui Tudor Arghezi Bilete de papagaldin 1929. A făcut parte din grupul intitulatCorabia cu rataţi, din care s-au desprinsEmil Cioran şi Eugen Ionescu. A fost poetulpreferat al generaţiei Criterion. Lucrări:Întunecatul April, 1937 (scris în urma uneicolaborări la revista Vremea); Pe-o gură derai, 1943; Poezii, 1966; Versuri (cu un cicluinedit, Vineri), 1971; Poeme, 1974; Un dorBottaEmil Bottafără saţiu, 1976; Trântorul, 1938 (ediţia II,1967). Premiul Fundaţiilor Regale (1937),Premiul Mihai Eminescu al AcademieiRomâne (1967).Botzan, Marcu(30.03.1913, Craiova)Inginer agronom. A absolvit la BucureştiAcademia de Înalte Studii Agronomice şi Facultateade Construcţii. S-a ocupat de irigaţiila Institutul de Cercetări Agronomice, Institutulde Cercetări Hidrotehnice, Institutulde Cercetări şi Îmbunătăţiri Funciare şi Pedologie,al cărui director a devenit. Lucrări:Probleme de irigaţii şi desecări ale Câmpiei Bărăganului,1959; Bilanţul apei în solurile irigate,1972; Valorificarea hidroameliorativă a lunciiDunării româneşti şi a deltei, 1991; Mediu şi vieţuireîn spaţiul carpato-danubiano-pontic, 1996.Membru al Academiei Române (1993).Boţu, Pavel(17.07.1933, Ceamaşir, jud. Ismail în Bugeac,azi Ucraina – 17.02.1987, Chişinău)Scriitor şi om politic. A absolvit Şcoala Pedagogicădin Ismail şi Facultatea de Filologiea Institutului Pedagogic din Chişinău (aziUniversitatea Pedagogică de Stat). A fostprofesor la şcoala medie din Cojuşna, apoiredactor, şef de secţie, redactor-şef adjunctla ziarul Moldova socialistă (actualmente Moldovasuverană). În 1965 a fost ales preşedinte(din 1971 – prim-secretar al comitetului deconducere) al Uniunii Scriitorilor din Moldova.A fost preşedinte al Sovietului Supremal RSS Moldoveneşti, deputat în SovietulSuprem al URSS. Lucrări: Credinţă (1963),Continente (1966), Panoplie (1968), Casă în Bugeac(1973), Ornic (1978), Cercurile trunchiului(publicistică, 1979), Legământ (1981), Verb lanetrecut (1985)... S-a sinucis.Boureanu, Radu(9.03.1906, Bucureşti – 4.09.1997, Bucureşti)Poet, actor, pictor. A absolvit Academia deMuzică şi Artă Dramatică, fiind actor laTeatrul Naţional (1929–1931; 1945–1947).A înfiinţat, împreună cu Zaharia Stancu,revista Azi. A fost redactor-şef la ViaţaRomânească (1967–1974). Ca pictor a fostpremiat la Saloanele din 1942 şi 1947. Poeziase resimte de pe urma picturii: Zbor alb,1933 – debut, Premiul Societăţii Scriitorilor;Premiul Academiei Române; Golful sângelui,1936, Premiul Societăţii Scriitorilor; Caide apocalips, 1939; Sângele popoarelor, 1942,Premiul Societăţii Scriitorilor; Cântec Cetăţiilui Bucur, 1959. A scris şi teatru: Lupii, 1952,Premiul de Stat; Satul fără dragoste, 1955,Premiul Uniunii Scriitorilor. Apoi lirica saENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 112 31.10.2011 17:22:35

BrancoviciRadu Boureanu Ion Brad Dumitru Braghiş Mia Braiadevine una a meditaţiilor grave: Planeta nebunilor,1979; Frumuseţile oarbe, 1982; Oceanulîntrebărilor, 1985; Albastra umbră a tristeţii,1986; Dulce uragan, 1989. În 1970 a primitPremiul Bienalei Internaţionale de Poeziede la Knokke la Zoutte, Belgia. A tradusdin Pablo Neruda, A. N. Ostrovski, Tolstoi,Verhaeren ş.a.Brad, Ion(8.11.1929, Pănade, jud. Alba)Poet şi prozator. A absolvit Facultatea de Filologiela Cluj, fiind apoi redactor la diversepublicaţii din Cluj şi Bucureşti. A fost ambasadoral României în Grecia (1973–1982),dar a avut şi alte misiuni diplomatice, îndiverse ţări, în perioada 1955–1989. Scrielirică socială cu rezonanţe neoclasice. A debutatîn stil proletcultist: Cincisutistul, 1952,regăsindu-şi apoi ritmul interior: Cu timpulmeu, 1958, Premiul Academiei; Mă uit în ochiicopiilor, 1962; Orga de mesteceni, 1970, PremiulUniunii Scriitorilor; Transilvane cetăţifără somn, 1977, Premiul Asociaţiei Scriitorilordin Bucureşti; Icoana nevăzută, 1996; Aldoilea suflet, 2000. Proza este inspirată dinlumea satului transilvan, ca şi de locurileprin care a trecut: Descoperirea familiei, 1964;Lumea catarilor, 1980; Proces în recurs, 1988;Dialog epistolar: Mircea Zaciu – Ion Brad, 2003;În umbra zeilor, 2003. A scris şi teatru: Audienţala consul, 1977; Arheologia dragostei, 1986;amintiri: Ambasador la Atena – 1973–1982,2001–2002. A tradus din maghiară şi greacă,mai ales versuri. După 1989 şi-a întemeiat oeditură proprie, care însă n-a rezistat decâtpuţină vreme. Premii: 1951 – Premiul AlmanahuluiLiterar pentru amplul poem epicCincisutistul, 1953. Diploma pentru poeziea Festivalului Internaţional al Tineretului,1959; Premiul Academiei Române pentruvolumul de versuri Cu timpul meu, 1972;Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumulCele patru anotimpuri, 1999; Premiul de poezieTransilvania al Festivalului InternaţionalLucian Blaga, 1999.Braghiş, Dumitru(28.12.1957, Grătieşti, Chişinău,Republica Moldova)Om politic. A absolvit Facultatea de Energeticăla Institutul Politehnic Serghei Lazodin Chişinău. A fost inginer la Uzina deTractoare din Chişinău. Instructor al ComitetuluiCentral al Partidului Comunist dinMoldova (1987–1988), director general alDepartamentului Relaţii Economice Externeal Ministerului Economiei din Moldova,viceprim-ministru al Economiei şi Reformelor(1997), prim-ministru al Moldovei(1999–2001). În 2006 membru supleant îndelegaţia Moldovei la Adunarea Parlamentarăa Consiliului Europei.Braia, Mia(1911, Craiova – 1999, Bucureşti)Cântăreaţă. Soră a Ioanei Radu. A absolvitliceul eparhial la Chişinău şi Conservatorulla Bucureşti. A cântat romanţe şi cântecede petrecere, mai ales cu orchestra lui IonelBudişteanu. Melodii: „Vioara“; „Cel dinurmă tango“; „De ţi-am greşit“; „Trubadurul“;„Nu-mi pare rău“; „Pentru tine amplâns“; „Ciobănaş cu 300 de oi“ (împreunăcu Ioana Radu); „Când felinarele se-aprind“;„Doamne, domni şi domnişoare“; „De ce nuvii?“; „Dorul meu a-nebunit“. A emigrat înGermania şi apoi în SUA, New York (1983).A luat parte la manifestările ROMFEST alelui Grigore Caraza şi Zaharia-Zahu Pană.S-a repatriat în 1993.Brancovici, Despina Miliţa( ~1490, Serbia – 1554, Sibiu)Soţie a domnului Ţării Româneşti NeagoeBasarab (1512–1521), primul boier oltean,un Craiovescu, intitulat Basarab (o dinastieoriginar cumană, începută cu Tihomir Basarab).Fiică a despotului sârb Iovan Brancovici(1465–1502) şi a Elenei Ştefan Iacşici(un Iacşici avea să-l ucidă la Sibiu pe MihneaVodă cel Rău fiindcă voia să treacă ŢaraRomânească la catolicism spre a o elibera de113ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 113 31.10.2011 17:22:35

114influenţele sârbeşti). Sora ei, Elena – Ecaterina,a fost soţia lui Petru Rareş, domnul Moldovei,alta, Maria, a fost căsătorită cu nobilulFerdinand Frangispani, alta, Magdalena(soră numai după mamă), era soţia cneazuluipolon Jan Wiesznowiecki. ÎmpăraţiiComneni, Cantacuzinii, Asăneştii, despoţiisârbi, erau strămoşii ei. O vară de-a ei erasoţia lui Vasili III, mare cneaz al Moscovei.După moartea lui Neagoe Basarab s-a refugiatla Sibiu cu fetele sale, Stana şi Ruxandra.De la Sibiu, Stana s-a dus în Moldova, undes-a căsătorit cu Ştefăniţă Vodă, domnulMoldovei (1517–1527), iar Ruxandra s-acăsătorit cu Radu de la Afumaţi, domnulŢării Româneşti (1522–1529) cu întreruperi);după moartea lui Radu de la Afumaţi,s-a recăsătorit cu Radu Paisie, domnul ŢăriiRomâneşti (1535–1545). Despina Miliţaa trăit la Sibiu şi după ce se călugărise subnumele de Platonida. Osemintele i-au fostduse la Curtea de Argeş, în timpul domnieilui Pătraşcu cel Bun, fiul lui Radu Paisie, decătre mitropolitul Anania, şi astrucate înctitoria ridicată de Neagoe Basarab, în 1517,la Curtea de Argeş.Brancovici, Gheorghe(1645, Ineu – 19.12.1711, Eger)Translator. La origine familie de despoţi sârbi.Era frate al mitropolitului Sava B., translatorulprincipelui Mihai Apafi pe lângăPoarta Otomană. A petrecut 10 ani la curtealui Şerban Cantacuzino. A avut contacteculturale cu stolnicul Constantin Cantacuzino,cu Radu Năsturel şi cu domnul ConstantinBrâncoveanu. În 1689, la intrareatrupelor austriece în Serbia, s-a proclamatguvernator al sârbilor şi bulgarilor, fiindarestat de austrieci. Este cel mai de seamăcronicar de limbă română din Transilvania.A scris Hronica slovenilor, iliricului, Misii cei desus şi cei de jos Misii, 1687, în română, careaccentuează lupta comună antiotomană acreştinilor (sârbi şi români).Brancovici, Sava(1620 – aprilie 1683, Sibiu)Mitropolit ortodox de Alba Iulia, numit în1656 (călugărit şi hirotonisit la Târgovişte).Frate cu Gheorghe B. Păstorirea a fost tulburatăde războaie şi schimbări de principi.Înlăturat din scaun, abia în 1662 este întăritdin nou. Călătoreşte în 1668 la Moscova, deunde primeşte daruri în bani, cărţi şi obiectede cult. În 1670 călătoreşte în Ţara Românească,primind daruri din partea domnuluiAntonie Vodă, a ierarhilor, a unor dregători.În 1675 convoacă un Sobor la Alba IuliaBrancoviciSava BrancoviciValeriu Braniştepentru întărirea vieţii religioase. În vara lui1680 a fost înlăturat din scaun, persecutatşi întemniţat la Iernut şi Vinţ. A fost urmărităaverea mitropoliei la porunca lui Apafi.Oamenii lui au sechestrat lucrurile (printrecare: trei traiste cu cărţi româneşti, 14 sacicu cărţi, tipografia cu toate instrumentele şicu literele româneşti, scrisori, scrieri şi cărţiromâneşti, maghiare şi latine, 66 la număr şiun ziar legat în piele). Cărţile sechestrate audispărut ulterior. La intervenţia domnuluiŢării Româneşti, Şerban Cantacuzino, a fosteliberat, dar n-a mai putut ocupa scaunul. În21 octombrie 1955, la hotărârea Sf. Sinod,s-a trecut la canonizarea solemnă în CatedralaReîntregirii din Alba Iulia a mitropoliţilorIorest şi Sava. Pomenirea lor se face înfiecare an la 24 aprilie, conform calendaruluiortodox.Branişte, Valeriu(10.01.1869, Cincul Mare, jud. Braşov –1.01.1928, Lugoj, jud. Timiş)Publicist şi om politic. A absolvit gimnaziulla Sibiu şi Filosofia la Budapesta. A fost profesorla Gimnaziul Român Superior Ortodoxdin Braşov. Susţinător al memorandiştilor.A plecat în Bucovina şi a pus bazele gazeteiPatria. A contribuit la organizarea MariiAdunări Naţionale de la Alba Iulia (1918)care consfinţea unirea Transilvaniei cu ţara.După unire a fost şef al resortului Culte şiInstrucţiuni Publice din Consiliul Dirigental Transilvaniei. A militat pentru creareaunei universităţi româneşti la Cluj. Membrude onoare al Academiei Române (1919).Bratosin, Dinu Dănuţ(22.04.1938, Urecheşti, jud. Vrancea)Inginer constructor. A absolvit Facultateade Construcţii Civile şi Industriale aInstitutului de Construcţii din Bucureşti(1971). Cercetător la Institutul de MecanicaSolidelor şi la Centrul de Fizica Pământuluişi Seismologie. Contribuţii în mecanica solidelor,mecanica şi dinamica pământurilor.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 114 31.10.2011 17:22:36

BraunerEmilian Bratu Gheorghe Bratu Victor BraunerLucrări: Model vâscoelastic neliniar pentrucomportarea dinamică a pământurilor, 1995,Premiul Academiei Române; Aspecte neliniareîn mecanica pământurilor, 1996. Secretar ştiinţifical secţiei de ştiinţe tehnice a AcademieiRomâne (1990). Membru al Academiei deŞtiinţe Tehnice din România.Bratu, Emilian(8.08.1904, Bucureşti – 30.03.1991, Bucureşti)Inginer chimist. A absolvit Chimia Industrialăla Politehnica din Bucureşti şi s-a specializatîn electrochimie la Viena, Karlsruheşi Berlin. Profesor la Institutul Politehnicdin Bucureşti. Unul dintre fondatorii şcoliide inginerie chimică din România. Contribuţiiîn domeniul epurării apei, al distilăriiazerotrope, în procesele de absorbţie şifluidizare. Lucrări: Ghid de laborator pentrulucrările practice de tehnologie chimică, 1942;Operaţii unitare de inginerie chimică, 2 vol.,1960–1961; Operaţii şi utilaje în industriachimică, 1960–1961. Membru titular al AcademieiRomâne (1974).Bratu, Gheorghe(1881, Bucureşti – 1941, Cluj)Matematician şi astronom. A studiat Matematicala Paris (cu o bursă Adamachi) şia fost stagiar al Observatorului Astronomicdin Paris. A fost asistent la ObservatorulAstronomic din Iaşi, conferenţiar la Facultateade Matematică a Universităţii din Iaşişi profesor la Facultatea de Matematică dinCluj (1919–1941), decan al ei (1938–1940).Fondatorul Observatorului Astronomic dinCluj (1920), pe care l-a şi condus. A colaboratla alcătuirea hărţii fotografice a Ceruluisecolului XX, zona 20°. Membru al SociétéMathématique de France, Societé Astronomiquede France, Società AstronomicaItaliana, Circolo Matematico di Palermo, alAcademiei de Ştiinţe din România şi al ComitetuluiNaţional de Astronomie. Decoratcu Legiunea de Onoare a Franţei în gradde Cavaler.Bratu, Polidor Paul(1.04.1948, Cioceşti, jud. Argeş)Inginer mecanic. A absolvit Facultatea deMaşini şi Utilaje de Construcţii, Facultateade Fizică şi Facultatea de Utilaj Tehnologica Universităţii de Construcţii din Bucureşti.Profesor la Universiatea din Galaţi, directorla Institutul de Cercetări pentru Echipamenteşi Tehnologii de Mecanizarea Construcţiilor.Contribuţii în domeniul metodelor decalcul şi proiectare ale maşinilor cu acţiunevibrantă. Are 9 brevete de invenţii. Membrufondator al Societăţii Române de Acustică,membru al Societăţii Americane de IngineriaSistemelor de Încălzire, Răcire şi Condiţionarea Aerului, membru al Academiei deŞtiinţe Tehnice din România.Brauner, Harry(24.02.1908, Piatra Neamţ –11.03.1988, Bucureşti)Folclorist şi muzicolog. Frate cu Rudolfşi Victor B. Discipol al lui Dimitrie Gusti.Profesor universitar. Bănuit a fi implicatîn grupul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, a făcutînchisoare (1954–1964). A descoperit şi afăcut publice numeroase manifestări folclorice,printre care cu totul remarcabilă a fostaceea a ansamblului de la Fundu’ Moldovei,Bucovina, care există şi astăzi. Şi-a sintetizatideile despre folclorul românesc în volumulS-auzim iarba cum creşte, 1979. A mai lăsatun volum de amintiri: Chibrituri şi mămăligă.Despre el se vorbeşte în romanul Cel maiiubit dintre pământeni al lui Marin Preda şi înJurnalul lui Mircea Eliade.Brauner, Victor(1903, Piatra Neamţ – 12.03.1966, Paris)Pictor. Frate al folcloristului Harry B. şi almedicului Rudolf B. Frecventează Şcoala deArte Frumoase din Bucureşti (1919–1921) şişcoala particulară de pictură a lui H. Igiroşanu.Vizitează oraşele Fălticeni şi Balcic şiîncepe să picteze peisaje „cezanniene“. Apoi,după propria-i mărturisire, trece prin toate115ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 115 31.10.2011 17:22:36

116fazele dadaiste, abstracţioniste, expresioniste.În 1924 are loc prima expoziţie personală,la Bucureşti, la Galeriile Mozart. În aceastăperioadă îl întâlneşte pe poetul Ilarie Voronca,împreună cu care va înfiinţa revista75HP, unde publică manifestul Pictopoezia şiun articol, „Supra-raţionalismul“. Picteazăşi expune Cristos la Cabaret (în maniera pictoruluiGeorg Grosz) şi Fata din fabrică (înmaniera lui Holder). Participă la expoziţia„Contimporanul“ (noiembrie 1924). A desenatcostume pentru baletele Floriei Capsali.În 1925 face primul voiaj la Paris, de undese întoarce în ţară, la Bucureşti, în 1927. În1930 se instalează la Paris, unde îl întâlneştepe Brâncuşi, care-l iniţiază în arta fotografică.Tot în această perioadă se împrieteneşte cupoetul român Benjamin Fondane şi îl întâlneştepe Yves Tanguy, care-l va introduce încercul suprarealiştilor. Locuieşte în acelaşiimobil cu Giacometti şi Tanguy. În 1935revine la Bucureşti. Intră în Partidul ComunistRomân pentru scurtă vreme şi fără oînregimentare expresă. La 7 aprilie 1935 areloc vernisajul unei expoziţii personale, în salaMozart. Se întoarce în Franţa în 1938.Brăescu, Smaranda(21.05.1897, Hânţeşti, Buciumeni, jud. Covurlui,azi Galaţi – 2.02.1948, Cluj)Paraşutistă. A absolvit Belle Arte la Bucureşti.În 1928 a făcut primul salt cu paraşuta.În 1931 a câştigat titlul european la paraşutism(salt de la 6 000 m). În 1932 a stabilitprimul record de traversare a Mediteranei(6 ore şi 10 minute) între Roma şi Tripoli,cu avionul său, bimotorul Milles Hawk.În 1932 a devenit campioană mondială laparaşutism, cu o paraşută de construcţie românească,parcurgând distanţa de cădere dela 7 400 m în 25 de minute. A fost instructorde paraşutism militar. În timpul războiuluia fost activă ca pilot în celebra EscadrilăAlbă de avioane sanitare, pe frontul de estşi apoi pe frontul de vest, în Transilvania,Ungaria şi Cehoslovacia. Semnatară, alăturide alte 11 personalităţi (între care: generalulAldea, prof. univ. dr. Grigore T. Popa), a unuimemoriu prin care se condamna falsificareaalegerilor din noiembrie 1946, documentînaintat Comisiei Aliate de Control, de faptdelegatului american, care l-a predat celuisovietic. A fost condamnată de comunişti laînchisoare în contumacie, nefiind găsită.Brăileanu, Traian(14.09.1882, Balca, Rădăuţi – 1947, Aiud)Filosof şi sociolog. A absolvit Universitatea,secţia filosofie, la Cernăuţi. Specializareîn Filosofie şi Drept la Viena. Profesor deBrăescufilosofie şi sociologie la Universitatea dinCernăuţi. A condus revista Însemnări sociologicedin Cernăuţi. A aderat la mişcarealegionară de la primii ei paşi, membrual Senatului Legionar în 1929. Ministrulegionar al Educaţiei Naţionale, Culturii şiArtelor (1940–1941). Pozitivist în filosofie,adept al lui Kant. Lucrări: Die Grundlegungzu einer Wissenschaft der Ethik, 1919; Desprecondiţiunile cunoştinţei şi conştiinţei, 1912; Etica,1919; Introducere în sociologie, 1923; MetafizicaMoravurilor, 1929. A tradus din Kant: Criticaraţiunii pure şi Critica puterii de judecată. Arestatîn 1938, odată cu Dragoş Protopopescu(aflat tot la Cernăuţi), a murit la Aiud.Brăiloiu, Constantin(13.08.1893, Bucureşti – 20.12.1958, Geneva)Etnomuzicolog. A făcut studii muzicale laBucureşti, Viena, Lausanne, Paris. A fostprofesor de istoria muzicii şi folclor la Conservatoruldin Bucureşti. Profesor şi rector alAcademiei de Muzică Religioasă din Bucureşti.Fondator şi conducător al Arhivelor Internaţionalede Muzică Populară din Genevaşi al Arhivei de Folclor a Societăţii CompozitorilorRomâni (1928–1943). A cules folclormuzical românesc şi a publicat culegeri defolclor: Vie musicale d’un village: recherches surle répertoire de Dragus (Roumanie) 1929–1932;Colinde şi cântece de stea, 1931; Cântece bătrâneştidin Oltenia, Muntenia, Moldova şi Bucovina,1932; Bocete din Oaş, 1932; Poeziile soldatuluiTomuţ din războiul 1914–1918, 1944; Sur uneballade roumaine: La Mioritza, 1946. Membrucorespondent al Academiei Române (1946),exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.Brătescu, Constantin(30.09.1882, Câşle, azi Mineri, jud. Tulcea –23.10.1945, Bucureşti)Geograf. A absolvit Literele şi Filosofia laBucureşti, apoi a studiat geografia la Leipzigşi Berlin. Profesor şi decan al Facultăţii deŞtiinţe din Cernăuţi (1924–1938), apoi profesorla Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti.A elaborat o teorie originală pentru determinareavârstei teraselor şi a oscilaţiilor denivel ale apelor Mării Negre în cuaternar. Ela inaugurat în România direcţia de cercetaremorfoclimaterică. Lucrări: Formele de relief dinMuscel, 1911; Lacul Mangalia, 1915; Contribuţiunila studiul deltei dunărene, 1921; PământulDobrogei, 1928. Membru corespondent alAcademiei Române (1919).Brătescu-Voineşti,Ioan Al(exandru)(1.01.1868, Târgovişte – 14.12.1946, Bucureşti)Prozator. A absolvit Facultatea de Drept laBucureşti. A fost judecător la Bucureşti,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 116 31.10.2011 17:22:36

BrătianuSmaranda Brăescu Ioan Al. Brătescu-Voineşti Constantin (Dinu) Brătianu Gheorghe I. BrătianuPloieşti, Piteşti, Craiova, Târgovişte. A fostmembru al Academiei (1918) şi vicepreşedinteal ei, secretar general al Camerei Deputaţilor(1940). A debutat sub patronajullui Titu Maiorescu. A creat cea mai completăgalerie de personaje inadaptabile, victime aleexcesului de moralitate: Nuvele şi schiţe, 1903;În lumea dreptăţii, 1907; Întuneric şi lumină,1912; Rătăcire, 1923; Huliganism, 1938; Germanofobie?,1942. În 1945 a câştigat PremiulNaţional pentru Proză.Brătianu, Constantin(12.12.1946, Călăraşi)Inginer energetic. A absolvit Facultatea deEnergetică la Politehnica din Bucureşti, s-aspecializat la Atlanta, Georgia, SUA. Profesorla Politehnica din Bucureşti, Facultateade Inginerie Mecanică. Contribuţii în domeniultransferului de căldură şi de masă,procese bifazice apă-aburi. Lucrări: Modelareanumerică cu elemente finite, 1986; Metodecu elemente finite în dinamica fluidelor, 1983.Membru fondator al Societăţii Româneşti deTermotehnică, membru al European NuclearSociety, membru al Academiei de ŞtiinţeTehnice din România.Brătianu, Constantin (Bebe)(1887, Bucureşti – 1956, Bucureşti)Om politic. Fiu al generalului ConstantinI.B. şi văr al lui Ion C. B. Secretar generalal PNL (1938–1947), a reorganizat partiduldupă 1944. Ministru de Finanţe (1933) şi alProducţiei de Război în Guvernul Sănătescu(1944). Arestat în 1950, a murit curând dupăieşirea din închisoare.Brătianu, Constantin (Dinu)(13.01.1866, Florica, jud. Argeş –5/6.05.1950, Sighet)Om politic. Al treilea fiu al lui ConstantinI.B. şi frate cu Ionel şi Vintilă B. A studiat ingineriela Şcoala Politehnică din Bucureşti şila Institutul de Mine din Paris. Parlamentarliberal (1910–1938), preşedinte al PartiduluiNaţional Liberal (din 1934). Domiciliu forţatdupă 1945, până în 1950, când a fost arestat.Brătianu, Constantin I.(17.09.1844, Bucureşti – 6.01.1910, Bucureşti)General de brigadă, geodez şi topograf. Fiu allui Ion C. B. şi frate cu Ionel I. C. B. şi VintilăI. C. B. Tată al lui Dinu B. A absolvit Şcoalade Ofiţeri din Bucureşti şi s-a specializat laObservatorul din Paris şi Serviciul Cadastralal Franţei. A fost detaşat pe lângă statul majoral Serviciului Geografic al armatei francezeîn Algeria (1868–1870), Serviciul Geografical armatei belgiene şi la Institutul Geografical armatei din Viena. A fost director al InstitutuluiGeografic al Armatei (1885), subşefal Statului Major General. În timpul războiuluide independenţă a organizat Serviciulde Reproduceri Cartografice şi a comandatSecţia Topografică de pe lângă Marele StatMajor al Armatei. Contribuţii în domeniultopografiei şi geodeziei. Lucrări: Notiţe asuprachartelor actuale ale României urmate de unproiect pentru alcătuirea chartei generale a regatului,1888; Însemnătatea chartei României pentrueconomia noastră naţională, 1901; Însemnătateachartei ţării pentru apărarea naţională, 1902; Însemnătateachartei ţării pentru istoria patriei şi aneamului, 1905; Însemnătatea chartei ţării pentrustabilirea regimului cadastral în România, 1910.Împreună cu Gr. Tocilescu şi George IoanLahovary a realizat Marele Dicţionar GeograficRomân, sub auspiciile Societăţii Române deGeografie, al cărei fondator a fost. Membrucorespondent al Academiei Române (1899).Brătianu, Gheorghe (George) I.(3.02.1898, Ruginoasa, jud. Iaşi –24.04.1953, Sighet)Istoric şi om politic. Fiu al lui Ion I.C. B. şinepot al lui Ion C. B. După absolvirea LiceuluiNaţional din Iaşi (1916), se înroleazăvoluntar în armată pentru a participa larăzboiul de reîntregire a ţării. În 1917 se înscriela Facultatea de Drept din Iaşi, pe carea absolvit-o în 1920. Fiind atras de istorie,117ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 117 31.10.2011 17:22:36

118abandonează cariera juridică şi se înscrie laUniversitatea Sorbona din Paris, unde frecventeazăcursurile unor istorici prestigioşi,ca Ferdinand Lot şi Charles Diehl. Obţinedoctoratul în filosofie la Cernăuţi în 1923 şila Sorbona în 1929. În 1924 devine profesorla Catedra de istorie universală a Universităţiidin Iaşi, iar din 1940 a Universităţii dinBucureşti. Între 1940 şi 1947 îndeplineştefuncţia de director al Institutului de IstorieNicolae Iorga din Bucureşti. În anii 1930a fost şeful unei facţiuni a Partidului Naţional-Liberal,georgiştii, care s-au aliat cuGarda de Fier. În 1938 a revenit în PNL-ulcondus de Dinu Brătianu. În 1947, în cadrulrepresiunilor dezlănţuite de autorităţilecomuniste, este înlăturat de la catedra universitarăşi de la conducerea Institutului deIstorie, în septembrie i se fixează domiciliuforţat şi i se interzic contactele externe.În noaptea de 5/6 mai 1950 este arestat şiîntemniţat la închisoarea din Sighet, undes-a sinucis. A susţinut cu tenacitate şi rigoareştiinţifică teza continuităţii poporuluiromân în spaţiul carpato-danubiano-pontic.Lucrările sale asupra prezenţei româneşti înBasarabia sunt reprezentative pentru staturaistoricului şi conştiinţa omului politic. I s-apropus să se dezică de tezele despre Basarabia,dar a refuzat. Lucrări: Recherches sur lecommerce génois dans la Mer Noire au XIII -èmesiècle (1929); O enigmă şi un miracol istoric:poporul român (1940); Tradiţia istorică despreîntemeierea statelor româneşti (1945); Sfatuldomnesc şi adunarea stărilor în Principatele române(postum); Marea Neagră. De la origini pânăla cucerirea otomană (postum). În 1942 esteales membru titular al Academiei Române,calitate retrasă în 1948. Repus în drepturi în1990.Brătianu, Ion C.(2.06.1821, Piteşti –4.05.1891, Florica, jud. Argeş)Inginer şi om politic. Tată al lui Constantin(Dinu) I. B., Vintilă B. şi Ionel I.C. B.A intrat în armata munteană în 1838 şi aabsolvit la Paris Şcoala Politehnică, audiindşi cursurile de istorie ale lui Jules Micheletşi Edgar Quinet. Întors în Muntenia, aluat parte, împreună cu prietenul său C.A.Rosetti şi alţi politicieni proeminenţi, larevoluţia română din 1848, fiind prefect alpoliţiei în Guvernul Provizoriu al acelui an.După restaurarea rusească şi otomană s-amutat în exil, refugiindu-se la Paris, dorindsă influenţeze opinia publică franceză înfavoarea unirii propuse şi autonomiei principatelordunărene. În timpul domniei luiBrătianuIon C. BrătianuIon I.C. BrătianuAlexandru Ioan Cuza (1859–1866) a fost unlider liberal proeminent. A asistat în 1866 lademiterea lui Cuza şi la alegerea prinţuluiCarol I al României, sub domnia căruia aavut mai multe mandate ministeriale. A fostarestat pentru complicitate la revoluţia din1870, dar eliberat la scurt timp. În 1876,ajutat de C. A. Rosetti, a format un cabinetliberal care a rămas la putere până în1888, fiind ministru în timpul RăzboiuluiRuso-Turc din 1877, al Congresului de laBerlin, al formării Regatului Român, revizuiriiConstituţiei şi altor reforme. A fost şiscriitor. Pamfletele sale politice în franceză:Mémoire sur l’empire d’Autriche dans la questiond’Orient (1855); Mémoire sur la situation de laMoldavie depuis le Traité de Paris (1857) şi LaQuestion religieuse en Roumanie (1866) au fostbine primite la Paris. Membru de onoare alAcademiei Române (1885).Brătianu, Ion I.C. sau Ionel Brătianu(20.08.1864 Florica, jud. Argeş –24.11.1927, Bucureşti)Om politic. A fost fiul liderului liberal IonC.B. şi frate al lui Constantin I.C.B. şi al luiVintilă I.C.B. Tată al istoricului Gheorghe B.După ce îşi susţine bacalaureatul la ColegiulSf. Sava din Bucureşti (1882) efectuează,ca voluntar, un stagiu militar de şase luni,obţinând gradul de sublocotenent în cadrulRegimentului 2 Artilerie. În paralelfrecventează cursurile Şcolii de Poduri şiŞosele. În vara anului 1883 pleacă la Parispentru completarea studiilor: cursant alclasei de matematici speciale A la ŞcoalaPreparatorie Saint-B arbe (1883–1884), auditorextern al cursurilor Şcolii Politehnice(1884–1886), student la Şcoala de Podurişi Şosele (1886–1889). Obţine, în 1889, diplomade inginer. Încearcă în zadar, de douăori, să obţină licenţa la Sorbona. Revenitîn ţară în 1889, este concentrat la cazarmaMalmaison, unde este înaintat la gradul delocotenent. În octombrie 1889 se angajeazăinginer specialist în construcţia de căi ferateENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 118 31.10.2011 17:22:36

la CFR, în subordinea lui Anghel Saligny.Devine membru al Partidului Naţional Liberalîncă din 1895. Ministru al LucrărilorPublice la 33 de ani. În acelaşi an candideazăla Colegiul I, fiind ales deputat de Gorj.Susţine acceptarea în partid (februarie 1889)a foştilor lideri (Trădarea Generoşilor) aiPartidului Social Democrat al Muncitorilordin România (C. Stere, V.G. Morţun, dr.I.G. Radovici, I. Nădejde). La CongresulPNL din ianuarie 1909 este ales preşedinteal partidului, funcţie politică pe care o vapăstra până la sfârşitul vieţii. La 2 octombrie1913 Comitetul Executiv al PNL acceptăpropunerea sa privind reforma agrară (expropriereaparţială a marii proprietăţi) şielectorală (colegiu electoral unic). Acestepropuneri ale liderului liberal sunt susţinuteşi de o importantă parte a oamenilor de statai vremii: regele Carol I, conservatorii democraţi(care susţin însă nişte modificări – douăcolegii electorale şi expropriere prin cumpărare)şi chiar conservatorii. A fost ministrual Lucrărilor Publice: 31 martie 1897–30martie 1899, 14 februarie 1901–18 iulie1902; ministru al Afacerilor Străine ad-interim:9 ianuarie 1902–12 decembrie 1904;27 decembrie 1908–4 martie 1909, intervalîn care Partidul Liberal condus de el a fostchemat la guvernare în preajma războiuluibalcanic, când regele a trebuit să accepte celedouă condiţii: vot universal şi exproprierealatifundiilor, 8–11 decembrie 1916–26 ianuarie1918; 29 noiembrie 1918–12 septembrie1919; 22 ianuarie–6 iulie 1927; ministru deInterne: 12 martie 1907–5 decembrie 1909,6 februarie–28 decembrie 1910; ad-interim:4 martie–1 noiembrie 1910, 30 octombrie1923–27 martie 1926; ministru de Război:4 ianuarie 1914–15 august 1916; 19 ianuarie–25martie 1922; Preşedinte al Consiliuluide Miniştri: 27 decembrie 1908–28 decembrie1910; 4 ianuarie 1914–26 ianuarie 1918;29 noiembrie 1918–12 septembrie 1919;19 ianuarie 1922–27 martie 1926; 22 iunie–24noiembrie 1927; deputat în 1895;senator în 1911. Lucrări: Notre commerce decéréales, 1899; Chestia tramvaielor comunale,1911; Manifest-program, 2 volume, 1911;România şi Peninsula Balcanică, 1913; Situaţiaînternaţională a României. Expunere făcutăla Adunarea Deputaţilor (16–17 decembrie1919), 1919; Din amintirile altora şi ale mele,1922; Activitatea corpurilor legiuitoare şi a Guvernuluide la 1 ianuarie 1922 până la 27 martie1916, 1926; Discursurile lui Ion I.C. Brătianu,4 vol., 1933 (postum); Cuvintele unui mare român1914–1927 f.a. Pe 7 iunie 1923 este alesmembru de onoare al Academiei Române.BrâncoveanuVintilă I.C. BrătianuConstantin BrâncoveanuBrătianu, Vintilă I.C.(16.09.1867, Bucureşti – 22.12.1930, Bucureşti)Prim-ministru al României în perioada1927–1928. A fost al treilea fiu al luiIon C.B., fraţii săi fiind Ionel B. şi Dinu B.În 1886 a început studiile în Franţa. Întorsîn ţară cu diploma de inginer, a participatla lucrările podului de peste Dunăre dela Cernavodă. Apoi a condus lucrările deconstrucţie a podurilor de pe Siret, Argeşşi Vădeni, după care, în 1897, a fost numitdirector al Regiei Monopolurilor Statului.A mai ocupat următoarele funcţii: secretargeneral în Ministerul Finanţelor, primar alcapitalei (1907–1911), ministru de Războiîn timpul Primului Păzboi Mondial, ministrude Finanţe (1922, 1926), prim-ministru(1927–1928), şeful Partidului NaţionalLiberal (1927–1930), director al Băncii Româneşti,membru al Consiliului CentraleiBăncilor Populare şi al Cooperativelor Săteşti,cenzor şi director la Banca Naţională.Lucrări: Pacea de robire, 1919; Refacerea ţării şiconsolidarea financiară, 1924; Politica de stat apetrolului în urma noii constituţii şi a legii minelor,1927; Din economia naţională, 1937; VintilăBrătianu. Scrieri şi cuvântări, 1940. Membrude onoare al Academiei Române (1928).Brâncoveanu, Constantin(1654, Brâncoveni, Romanaţi –15.08.1714, Constantinopol, capul înmormântatpe o insulă în Marea Marmara, trupul a fostaruncat în Mediterana)Domn al Ţării Româneşti (1688–1714),declarat sfânt din 1956 (cu ziua morţii,15 august). După tată, Brâncoveanu era pejumătate Cantacuzin, provenit deci dintr-ofamilie domnitoare bizantină, care a datîn Ţara Românească pe domnii ŞerbanCantacuzino (unchi) şi Ştefan Cantacuzino(nepot), iar jumătate român, din familia cronicaruluiRadu Greceanu. Rămas în istoriaculturii române graţie perioadei de mareînflorire culturală care a dus la constituireastilului numit până astăzi brâncovenesc,119ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 119 31.10.2011 17:22:36

120manifestat în special în arhitectură, dar,prin extensie, considerat „stilul românesc“al culturii, concepută ca fenomen al rezistenţeibizantine în faţa islamizării aduse deotomani. Acest lucru a însemnat folosireaculturii populare ca substanţă a locului,alături de modelele culte ale Bizanţului şiale Renaşterii italiene (considerată de Cantacuzinica începând sub impulsul emigraţieivenite din Bizanţ în Italia, în zona Veneto-Friuli) după căderea acestuia. A fost pentruteritoriul românesc o sinteză inedită şi carea dat marca de maximă profunzime a spiritualităţiiromâneşti, a apartenenţei sale lalumea cultivată a Europei. Este interesant deobservat că politica internă a Cantacuzinilora fost una de păstrare a valorilor Bizanţuluiprin fortificarea culturală a românilor pentrua rezista în faţa islamizării otomane. DupăBiblia românească a lui Şerban Cantacuzino,tipărită la 1688 (al cărei coordonator fuseseConstantin Cantacuzino Stolnicul, cu studiila Padova, unde trăiau încă urmaşii Bizanţului),acesta fiind ameninţat de otomani cuschimbarea, a lăsat locul lui Brâncoveanu.La 1700 a fost distins de Petru I al Rusieicu Crucea Sf. Andrei şi de împăratul Sf. ImperiuGermanic cu Ordinul Dragonului.A fost ucis de otomani împreună cu toţi fiiisăi, urmat la doi ani de stolnicul ConstantinCantacuzino şi de sfetnicul său, Văcărescu(bunicul lui Ienăchiţă).Brâncoveanu (Brancovan) de Noailles,Anna ElisabethVezi Noailles, Anna deBrâncuş, Grigore(20.03.1929, Peştişani, jud. Gorj)Lingvist. Licenţiat al Facultăţii de Filologiedin Bucureşti (1953). Profesor la Catedra delimba română a Universităţii din Bucureşti.Lucrări: B. P. Hasdeu (1972); Cercetări asuprafondului traco-dac al limbii române (1995);Limba română. Modele de analiză gramaticală(1996); Gramatica limbii române. Morfologia,în colaborare (1998); Concordanţe lingvisticeromâno-albaneze (1999); Introducere în istorialimbii române (2002); Istoria cuvintelor. Unitatede limbă şi cultură românească (2004). A editat,cu soţia sa, Etymologicum Magnum Romaniae,vol. I-III (1972–1976), de Bogdan PetriceicuHasdeu. Membru corespondent al AcademieiRomâne (din 2006).Brâncuşi, Constantin(19.02.1876, Hobiţa, jud. Gorj –16.03.1957, Paris)Sculptor. După ce urmează Şcoala de Arteşi Meserii la Craiova (1894–1898), vine laBrâncoveanuBucureşti, unde absolvă Şcoala de Belle-Arte în 1902. Timp de doi ani, între 1900şi 1902, cu ajutorul doctorului DimitrieGerota, realizează Ecorşeu, un studiu pentrureprezentarea corpului omenesc, lucrare căreiai se atribuie o medalie de bronz. Preciziadetaliilor acestei lucrări va face ca Ecorşeul săfie folosit în şcolile româneşti de medicină,după ce se vor face câteva copii, iar MarcelDuchamp va include fotografia Ecorşeului înexpoziţia pe care o va organiza la sfârşitulanului 1933 la Galeria Brummer din NewYork. În 1903 primeşte prima comandă aunui monument public, bustul generaluluimedic Carol Davila, care va fi instalat laSpitalul Militar din Bucureşti şi reprezintăsingurul monument public al lui Brâncuşidin capitală. Pleacă în 1904 la studii laMünchen, dar după şase luni o porneştepe jos prin Bavaria, Elveţia până la Langres(Franţa), de unde ia trenul până la Paris. În1905 reuşeşte la concursul de admitere laprestigioasa École Nationale Supérieuredes Beaux-Arts, unde lucrează în atelierullui Antonin Mercié până în 1906, când,atingând limita de vârstă, părăseşte şcoala.Refuză să lucreze ca practician în atelierullui Auguste Rodin, după ce locuise în casaacestuia. Expune pentru prima dată la SociétéNationale des Beaux-Arts şi la Salond’Automne din Paris în 1906. Creează în1907 prima versiune a Sărutului, temă pecare o va relua sub diferite forme până în1940, culminând cu Poarta Sărutului, parte aansamblului monumental din Târgu-Jiu. În1907 închiriază un atelier în Rue de Montparnasseşi intră în contact cu avangardaartistică pariziană, împrietenindu-se cu GuillaumeApollinaire, Fernand Léger, AmedeoModigliani, Marcel Duchamp. Va începelucrul la Rugăciunea, o comandă pentru unmonument funerar ce va fi expusă în cimitirulDumbrava de la Buzău. În 1909 revinepentru scurt timp în România şi participăla Expoziţia oficială de pictură, sculpturăşi arhitectură. Juriul Expoziţiei, prezidat deSpiru Haret, acordă premiul II ex aequolui Brâncuşi, Paciurea, Steriadi, Petraşcu,Theodorescu-Sion. Colec ţionarul de artăAnastase Simu îi cumpără sculptura Somnul,iar bustul în ghips al pictorului NicolaeDărăscu este achiziţionat de MinisterulInstrucţiunii Publice. Până în 1914 participăcu regularitate la expoziţii colective din Parisşi Bucureşti, inaugurând ciclurile PăsăriMăiestre, Muza adormită, Domnişoara Pogany.În 1914 deschide prima expoziţie în StateleUnite ale Americii la Photo SecessionGallery din New York City, care provoacăo enormă senzaţie. Colecţionarul americanENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 120 31.10.2011 17:22:37

John Quinn îi cumpără mai multe sculpturi,asigurându-i o existenţă materială prielnicăcreaţiei artistice. În acelaşi an ministrul deInterne al României respinge proiectul monumentuluilui Spiru Haret comandat cuun an înainte. Brâncuşi va păstra lucrareaîn atelier şi o va intitula Fântâna lui Narcis.În 1915 începe să execute primele lucrăriîn lemn: Cariatide, Fiul risipitor etc. În 1920participă la Festivalul Dada, unde semneazămanifestul intitulat „Contre Cubisme, contreDadaisme“. În revista Little Review dinNew York apare în 1921 primul studiu deamploare cu 24 de reproduceri din opera luiBrâncuşi, semnat de poetul american EzraPound. De altfel, sculptorul avea să realizezeulterior un celebru portret al acestuia. Participăla o mişcare de protest contra lui AndréBreton şi în apărarea lui Tristan Tzara. La30 noiembrie 1924 expune la prima expoziţieinternaţională a grupării Contimporanuldin Bucureşti. Doi ani mai târziu, la WildensteinGalleries, New York, se deschide ceade-a doua expoziţie personală a sa. Până în1940, activitatea creatoare se desfăşoară întoată amploarea ei. Operele sale de seamădin ciclul Pasărea în văzduh, ciclul Ovoidului,precum şi sculpturile în lemn datează dinaceastă perioadă. În acelaşi timp, participăla cele mai importante expoziţii colectivede sculptură din Statele Unite ale Americii,Franţa, Elveţia, Olanda, Anglia. În atelierulsău din Impasse Ronsin, în inima Parisului,şi-a creat o lume a lui, cu un cadru şi oatmosferă românească. Muzeul Naţional deArtă Modernă din Paris (Centre Pompidou)are un număr important de lucrări ale luiBrâncuşi, lăsate prin testament moştenireRomâniei, care le-a refuzat, dar acceptatecu bucurie de Franţa, împreună cu tot cese afla în atelierul său. Totuşi, în decembrie1956, la Muzeul de Artă din Bucureşti s-adeschis prima expoziţie personală Brâncuşidin Europa. Abia în 1964 Brâncuşi a fost„redescoperit“ în România ca un geniunaţional şi, în consecinţă, ansamblul monumentalde la Târgu-Jiu, Coloana fărăsfârşit, Masa tăcerii şi Poarta sărutului, a pututfi pus în valoare. Membru post-mortem alAcademiei Române (1990).Brândză, Dimitrieprenume la naştere Demetrius(10/22.10.1846, Bivolu, azi Viişoara,jud. Botoşani – 3.08.1895, Slănic Moldova)Medic, naturalist şi botanist. A fondat grădinabotanică din Bucureşti, care astăzi îipoartă numele. A fost profesor la Universitateadin Iaşi şi la cea din Bucureşti. A înfiinţatCatedra de botanică şi Institutul de BotanicăBreazuConstantin BrâncuşiDimitrie Brândzădin Bucureşti. A publicat numeroase studiide botanică, zoologie, parazitologie, anatomie,medicină etc. Este autorul primei lucrăriromâneşti critice de sinteză: Prodromulflorei româneşti (1879–1883), care cuprindenumeroase specii de plante vasculare, şi alprimului studiu de inventariere publicat înlimba română, Flora descriptivă a Dobrogei(1891). Membru al Academiei Române(1879) şi vicepreşedinte al ei (1892–1895).Brânzeu, Pius(1911, Vulcan, Hunedoara – 1.07.2002, Timişoara)Medic. A absolvit Medicina, secţia chirurgie,la Strasbourg, unde a şi lucrat ca medic despital. A revenit în 1945 la Institutul de Medicinădin Timişoara, unde şi-a făcut carierapână în 1981. A publicat numeroase lucrăride specialitate şi manuale: Contributions al’étude anatomo-clinique des artérites obliteranteschroniques des membres (teză de doctorat);Manual de chirurgie, 2 vol., 1969; Simţul clinicşi arta diagnosticului, 1973; Marile performanţeîn chirurgie, 1998. A devenit membru al SocietăţiiInternaţionale de Chirurgie din 1945,membru al Societăţii Europene de ChirurgieCardiovasculară din 1950, membru alSocietăţii Franceze de Flebologie din 1960,membru al Societăţii Germane de Angiologiedin 1967, membru al Colegiului Francezde Patologie Vasculară din 1967, membrual Societăţii Internaţionale de ChirurgieDigestivă din 1971. Preşedinte de onoareal Asociaţiei Ştiinţelor Medicale, Timişoara,1990; preşedinte de onoare al Societăţii deChirurgie, Timişoara, 1990; preşedinte deonoare fondator al Societăţii de Flebologie,1995. Membru titular al Academiei de ŞtiinţeMedicale şi membru al prezidiului din 1969,membru al Academiei Române din 1991.Breazu, Ion(4.04.1901, Mihalţ, jud. Alba – 11.05.1959, Cluj)Istoric literar şi comparatist. Profesor la Facultateade Filologie a Universităţii din Cluj.Secretar al ASTRA, a condus până în 1945121ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 121 31.10.2011 17:22:37

BrebanIon Breazu Nicolae Breban Coriolan Brediceanu122revista acesteia, Transilvania. A scris lucrăride referinţă în domeniul literaturii comparate:Jules Michelet şi românii, 1935. A editatBibliografia publicaţiilor, 1931–1935.Breban, Nicolae(1.02.1934, Baia Mare)Prozator. Greco-catolic. A fost strungarşi şofer profesionist. A debutat în 1965 curomanul Francisca, Premiul Academiei. Înperioada 1970–1973 a fost redactor-şefal României literare. În prezent conduceContemporanul · Ideea europeană. Construcţiaromanelor este solidă, cu înclinaţii sprenaturalism, fără a avea un stil îngrijit: Înabsenţa stăpânilor, 1966; Animale bolnave,1968, Premiul Uniunii Scriitorilor; Îngerulde ghips, 1973; Bunavestire, 1977, PremiulUniunii Scriitorilor; Don Juan, 1981; Drumulla zid, 1984; Pândă şi seducţie, 1991; Amfitrion,1994, Premiul Uniunii Scriitorilor; Riscul încultură, 1997; Ziua şi noaptea, 1998. Perioadade expatriere în Franţa, de dinainte de 1989,e descrisă în Elegii pariziene, 1992. Membrucorespondent al Academiei Române, 1997.Brediceanu, Caius(25.04.1879, Lugoj – 1953, Lugoj)Politician şi diplomat. Fiu al lui CoriolanB., frate cu Tiberiu B. şi tată al lui Mihai B.Soţia lui Lucian Blaga, Cornelia, era soralor. Studiile le-a început la Lugoj, apoi lagimnaziul german din Sebeş, liceul germandin Sibiu, iar ultimele două clase le-a terminatla Bucureşti şi Iaşi. În 1896 s-a înscrisla Facultatea de Medicină din Viena, dar aabandonat-o rapid în favoarea Facultăţii deDrept a Universităţii din Viena, de unde aobţinut doctoratul în Drept şi Ştiinţe Politice.În paralel a urmat şi cursurile de filosofiela Universitatea din Paris. S-a întors în Banatşi a debutat în cariera politică. S-a înscrismai întâi în mişcarea naţională, sprijinindcandidatura tatălui său. A participat la MareaAdunare Naţională de la Alba Iulia, undea fost desemnat notar al istoricei şedinţe dinSala Unirii. A fost ales membru în MareleSfat Naţional Român. În 1919 a fost numitsubsecretar de stat la Ministerul de Externeşi a fost ales delegat al României la Conferinţade Pace de la Paris, reprezentând intereseleBanatului. În 1921 a intrat în guvernul luiTake Ionescu, primul ministru bănăţean dinRomânia Mare, cu funcţia de ministru destat pentru Ardeal şi Banat. De aici a intratmai departe în corpul diplomatic, fiind numitministru plenipotenţiar (ambasador) laRio de Janeiro, pe relaţia cu Argentina, Braziliaşi Chile. În 1927 a fost numit ambasadorla Vatican. Între 1930–1931 a fost ministruplenipotenţiar în Austria. În ţară a fost alesdeputat în 1919 şi între 1926–1927. A fostmembru al Partidului Naţional Ţărănesc.Brediceanu, Coriolan(23.12.1849, Lugoj – 25.01.1909, Lugoj)Avocat şi om politic. Familie la origini dinOltenia. A avut trei copii: Tiberiu, muzicianşi folclorist, Caius, politician şi diplomat, şiCornelia, soţia lui Lucian Blaga. A urmatDreptul la Budapesta şi a luat diploma deavocat în 1874. Odată terminate studiile,se întoarce la Lugoj, unde se stabileşte definitvpână la sfârşitul vieţii. Aici deschideun cabinet de avocatură şi în scurt timpse remarcă pentru modul în care ia parteaţărănimii în procese pe care cei mai mulţiavocaţi refuzau să le preia. În 1896 a luatpartea ţăranilor din Mehadia sau a minerilordin Ciclova Montană în procese intentate deautorităţile maghiare. A luat apărarea şi unorintelectuali, scriitori şi ziarişti persecutaţide autorităţile maghiare. A fost membruîn Consiliul judeţean din Caraş-Severin,membru al Comitetului Central al PartiduluiNaţional Român (PNR) (1881–1892),deputat în Dieta Ungariei ca ales de Oraviţa.A făcut parte din diferite organizaţii culturaleromâne şi a luat apărarea în procese politiceintentate mai multor ziare şi oameni politiciromâni din Ungaria şi Transilvania. L-a sprijinitpe Traian Vuia încă din tinereţe pentruENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 122 31.10.2011 17:22:37

BrezeanuMihai Brediceanu Marcel Breslaşu Grigore Brezeanuinventarea primului aeroplan românesc. În1894, la Cluj, se alătură unui grup de 30 deavocaţi care iau apărarea memorandiştilordin Comitetului Central al Partidului NaţionalRomân. Un an mai târziu, la Timişoara, iaapărarea lui Valeriu Branişte, important cărturaral vremii şi redactor al ziarului Dreptatea.Acestuia îi erau intentate nu mai puţinde 74 de procese, pentru tot atâtea articole încare ataca guvernul de la Budapesta. Braniştea fost condamnat la doi ani de închisoare, daravocatul său a plătit cauţiunea de 5 000 deflorini pentru eliberarea acestuia. Este alesîn 1906 reprezentant al românilor în Dietamaghiară, în două circumscripţii.Brediceanu, Mihai (Tiberiu Marius)(14.06.1920, Braşov – 4.03.2005, Bucureşti)Compozitor, dirijor şi muzicolog. Fiu alcompozitorului Tiberiu B. A studiat pianulla Conservatorul din Braşov şi teoria muzicală,dirijorat şi compoziţie la Academiade Muzică din Bucureşti cu Mihail Jora,Marţian Negrea, Florica Musicescu, SilviaŞerbescu şi Ionel Perlea. A mai absolvitcursuri de Drept şi Matematică la Bucureşti.Din 1959 până în 1966 a fost director generalal Operei Naţionale din Bucureşti. Din1969 până în 1971 a fost director muzicalal orchestrei Syracuse din New York, iarpână în 1975 a fost profesor al UniversităţiiSyracuse. Între 1978 şi 1980 a fost directorgeneral al Operei din Istanbul şi între 1982şi 1990 director general al Orchestrei simfoniceGeorge Enescu. Din 1991 a fost numitdin nou director general al Operei Naţionaledin Bucureşti. Pe lângă nenumărate piesemuzicale pentru teatru, Brediceanu a maicompus o simfonie, patru dansuri simfonice,o suită pentru orchestra de cameră, piesepentru cor, muzică de cameră şi cântece.Brediceanu, Tiberiu(2.04.1877, Lugoj – 19.12.1968, Bucureşti)Compozitor şi folclorist. Frate al lui CaiusB., fiu al lui Coriolan B. şi tatăl lui MihaiB. A studiat muzica la liceul din Blaj, a luatlicenţa în Drept la Cluj. A participat la înfiinţareaTeatrului Naţional, a Conservatoruluişi Operei Române din Cluj (al cărei directora fost). În politică a fost membru al PartiduluiNaţional-Ţărănesc şi deputat între1919–1920. A fost şi preşedinte al ConservatoruluiASTRA din Braşov, director al BănciiAlbina, sucursala Braşov. Folclorist pasionat,a cules peste 2 000 de melodii populare, înspecial bănăţene şi maramureşene. Compoziţiimuzicale: Aurora, vals pentru pian, 1900;Hora pentru pian, 1902; Transilvania, Banatul,Crişana şi Maramureşul în port, joc şi cântec,devenită apoi România în port, joc şi cântare,1905; La şezătoare, scene lirice, 1908; SearaMare, scene lirice, 1924; La seceriş (icoanăde la ţară într-un act), 1936; Melodii populareromâneşti din Maramureş, Melodii populareromâneşti din Banat, Poemul coregrafic, Doineşi cântece româneşti pe teme poporale, Muzica şicompozitorii români ai Transilvaniei. Membrucorespondent al Academiei Române (1937),exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.Breslaşu, Marcel,nume la naştere Marcel Bresliska(19.11.1903, Bucureşti – 20.09.1966, Bucureşti)Poet. Ceh ca etnie. A studiat Dreptul şi apracticat avocatura. A avut funcţii de conducereîn Uniunea Scriitorilor şi a condusrevista Secolul 20. A fost profesor la Institutulde Artă Teatrală şi Cinematografică dinBucureşti. A compus un oratoriu profan:Cântarea cântărilor, 1934. Ca poet a cultivatfabula, aforismul: Alte nişte fabule, 1962,Premiul de Stat. A scris şi eseuri: Dialecticapoeziei sau cântece despre cântec, 1957, Premiulde Stat, ca şi literatură pentru copii.Brezeanu, Grigore(1892, Bucureşti – 1919, Cluj)Regizor. Fiu al lui Iancu B. A absolvitConservatorul de Artă Dramatică la Bucureşti.A regizat filmele Amor fatal (1911);Independenţa Românei (1912, cu Aristide123ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 123 31.10.2011 17:22:37

124Demetriade); Înşir’te mărgărite (1911, încolaborare cu Aristide Demetriade); Marinade război română (1913); Industria petrolului(1913); Industria lemnului (1913); Valea Oltuluila Călimăneşti (1913).Brezeanu, Iancunume la naştere Ion Brezeanu(1.08.1869, Micşuneştii Mari, jud. Ilfov –1940, Bucureşti)Actor. Tată al lui Grigore B. Promotor alrealismului în arta teatrului comic dinepoca sa. Jocul lui îmbină strălucit comiculcu nuanţele tragice. A interpretat personajecomice din opera lui I.L. Caragiale (Ipingescudin O noapte furtunoasă şi cetăţeanulturmentat din O scrisoare pierdută). A realizatimportante creaţii în roluri de compoziţie:Ion din Năpasta de Caragiale, Ciubăr dinDespot-Vodă de Vasile Alecsandri, Harpagondin Avarul de Molière şi bufonul din RegeleLear de Shakespeare.Brezeanu, Maria(19.03.1924, Râşnov, jud. Braşov –19.04.2005, Bucureşti)Chimistă. A absolvit Facultatea de Chimie aUniversităţii din Bucureşti şi a fost profesoral facultăţii. S-a afirmat în studiul chimieicombinaţiilor complexe în general şi, înspecial, în chimia combinaţiilor complexepolinucleare. A publicat peste 180 de lucrări,13 cărţi şi un tratat. Membru al AcademieiRomâne (1993).Brezianu, Andrei(14.11.1934, Bucureşti)Eseist. Fiu al lui Barbu B. A absolvit Limbileclasice la Universitatea din Bucureşti (1954)şi Teologia la Alba Iulia şi Iaşi (1959). Redactorla Secolul 20. A debutat cu volumulde eseuri Odiseu în Atlantic, 1977, PremiulUniunii Scriitorilor. A publicat romane:Ieşirea la ţărmuri, 1978; Castelul romanului,1981. În 1985 a plecat la Cambridge, ChurcillCollege, apoi s-a stabilit în SUA, undea predat literatură comparată la CatholicUniversity din Washington DC. Din 1986este redactor-şef la postul de radio VoceaAmericii. Colaborează la revistele româneştiale diasporei, Meridian şi Agora.Brezianu, Barbu (Basile)(18.03.1909, Bucureşti – 14.01.2008, Bucureşti)Critic de artă. Tată al lui Andrei B. Licenţiatîn Drept al Universităţii din Bucureşti. Magistratla Tribunalul Ilfov, apoi cercetător laInstitutul de Istoria Artei din Bucureşti. Lucrări:Şcoala moralului sau Hristoitia meşteruluiAnton Pann (eseu); Nod ars (poezie), 1930;Zăvor fermecat (poezie), 1947; Jaf în dragosteBrezeanu(proză), 1995; Desferecare (poezie), 1998.A fost cel mai fervent susţinător al artei luiConstantin Brâncuşi în România, într-operioadă când acesta era voit ignorat.Brindeu, Liviu(11.04.1934, Zalău, jud. Sălaj)Inginer. A absolvit Facultatea de Matematică-Fizicăa Politehnicii din Timişoara.Profesor şi decan al Facultăţii de MecanicăAgricolă la Politehnica din Timişoara.Contribuţii în domeniul acusticii, vibropercuţiilor.Lucrări: Mecanică analitică. Vibraţiimecanice, 1993; Dinamica structurilor mecanice,1994. Membru în Comisia de Acustică aAcademiei Române, în Societatea Românăde Acustică, în European Acoustics Association.Membru al Academiei de ŞtiinţeTehnice din România.Brînduş, Nicolae(16.04.1935, Bucureşti)Compozitor. A absolvit Conservatorul dinBucureşti ca elev al Floricăi Musicescuşi al lui Marţian Negrea. Specializare laDarmstadt şi Aix-en-Provence. Experimentatorşi adept al muzicii noi. Lucrări: ciclulPhtora (1968–1971, alcătuit din: Durate,Match, Cantus Firmus, Ideofonie şi Solilocviu),Logodna după Mihai Eminescu; La ţigăncidupă Mircea Eliade; Infrarealism; Kitsch N;Prolegomene I şi II; Bizarmonia. Preşedinte alsecţiunii naţionale a Societăţii Internaţionalea Muzicienilor şi Compozitorilor.Bronshtein, Strul(1913, Ştefăneşti, Basarabia –1943, Taşkent, azi Uzbekistan)Poet de limbă idiş. A primit educaţie religioasăevreiască. A venit la Bucureşti în 1927şi a publicat versuri în idiş: Moldove, maynheym (Moldova, patria mea); Kh’ob geefntbreyt di toyern (Am deschis larg geamurile);Shpitol-Lider (Poeme din spital). S-a întorsîn Basarabia după anexarea ei la URSS şi afost atins de un şrapnel, în luptă, murind laspitalul evacuat în Taşkent.Broşteanu, Petru(5.06.1838, Seleuş, jud. Arad –?.01.1920, Braşov)Publicist. A fost ofiţer la Braşov. A tradus îngermană autori români: Bolintineanu, IonCreangă, Petre Ispirescu, iar din germană înromână Istoria împăratului Traian şi a contimpuranilorsăi, 1897. A lăsat şi lucrări proprii,apărute în Transilvania şi Gazeta de Transilvania:Spicuiri din autori străini asupra românilor,1890; Rhaeto-romanii, originea şi elementelelimbii lor, 1892. Membru corespondent alAcademiei Române, 1889.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 124 31.10.2011 17:22:37

BrumărescuBarbu Brezianu Silviu Brucan Samuel von Bruckenthal Ion Emil BrucknerBrote, Eugen(29.11.1850, Răşinari, jud. Sibiu –5.12.1912, Sibiu)Agronom şi politician. A studiat la gimnaziulevanghelic din Sibiu, fiind elevul lui NicolaeCristea şi Daniil Popovici Barcianu. Cumnatcu Atanasie Marian Marienescu. A fost unuldintre corifeii ASTRA şi a publicat mult larevista Tribuna din Sibiu. A înfiinţat la Sibiuo tipografie în care a publicat Memorandumulprivind situaţia românilor din Transilvaniaşi Ungaria, a fost unul din conducătoriidelegaţiei celor 300 de români transilvănenicare depusese acest Memorandum în 28 mai1892, la Viena, pentru a-l prezenta împăratuluiFrancisc Iosif I. O stradă din Bucureştişi una din Sibiu îi poartă numele.Brucan, Silviunume la naştere Saul Bruckner(18.01.1916, Bucureşti – 14.09.2006, Bucureşti)Politician. Evreu ca etnie. Autodidact. În1944, secretar general de redacţie al Scânteii,unde publică articole care cer condamnarealui Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu, CorneliuCoposu, Radu Gyr şi Pamfil Şeicaru.Ambasador al României în SUA (1955) şila ONU (1959–1962). În 1989 a fost unuldintre semnatarii „scrisorii celor şase“,citită la Europa Liberă, care a avut rol desemnal pentru declanşarea mişcării ce a puscapăt regimului Ceauşescu. După 1989 afost susţinător al lui Petre Roman. Lucrări:Îndreptar-dicţionar de politologie (1993); Stâlpiinoii puteri în România (1996); De la capitalismla socialism şi retur (1998); Social Change inRussia and Eastern Europe (1998); Româniaîn derivă (2000); Profeţii despre trecut şi despreviitor (2004).Bruckenthal, Samuel von nume la naştereBrekner, după înnobilare Brukenthal(1721, Nochrich, Valea Hârtibaciului, jud. Sibiu –1803, Sibiu)Nobil german din Transilvania. A studiatDreptul, Filosofia, Ştiinţele Politice şi Administrativela Halle şi Jena, fără a le termina.A obţinut la Viena funcţia de cancelar provincialşi a lucrat la cancelaria administraţieidin Sibiu. A fost un mare colecţionar deartă. În 1762 împărăteasa Maria Tereza l-aînălţat la rangul nobiliar de baron. În 1779a construit la Sibiu palatul care-i poartănumele, unde a locuit şi a adăpostit colecţiade artă pe care urmaşul său a deschis-ovizitelor publicului larg în 1817. Astăzi senumeşte Muzeul Brukenthal.Bruckner, Ion Emil(2.04.1912, Bucureşti – 8.04.1980, Bucureşti)Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti şis-a specializat în bacteriologie la Manchester.Profesor de clinică medicală la Institutulde Medicină şi Farmacie din Bucureşti,director al Institutului de Medicină InternăDr. N.Gh. Lupu din Bucureşti. Contribuţiiîn domeniul imunităţii, al serurilor. A identificatşi clasificat formele hepatitei cronice,s-a ocupat de infecţiile urinare. Lucrări:Caracterul ţesuturilor hematopoetice, 1948; Problemanefropatiei endemice, 1967; Diagnosticulprecoce electrocardiografic al cordului pulmonarcronic, 1973; Medicina internă. Bolile aparatuluirespirator, 1977. Membru al Academiei Române,1974, membru al Societăţii Internaţionalede Medicină Internă ş.a.Brumărescu, Dumitru (Tache)(1872, Vălenii de Munte – 1937, Bucureşti)Pionier al aviaţiei. A brevetat în 1909 laBucureşti şi în 1910 la Paris un avion cudecolare verticală cu trei elice. A realizat şiun salvator de submarine, o barcă din metalcu pereţi înalţi, complet acoperită, fixată pepuntea superioară a submarinului, care permiteasalvarea echipajului în cazul în careun submarin eşua (brevetată în Franţa, înseptembrie 1911). Alte invenţii sunt reprezentatede realizarea cuplajului automat lavagoanele de cale ferată, o sanie-automobilşi o maşină de tăiat stuful.125ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 125 31.10.2011 17:22:37

Brunea-FoxVictor Bucătaru Epaminonda Bucevschi Tamara Buciuceanu126Brunea-Fox F., nume la naştere Filip Brauner(18.01.1898, Roman – 12.06.1977, Bucureşti)Reporter, gazetar. Frate cu Harry (muzicolog,folclorist) şi Victor (pictor avangardist)Brauner. Autodidact. Militant de stânga prinpublicistica sa: Oraşul măcelului, 1944; Porturidunărene, 1957; Hârca piratului, 1965; Reportajelemele, 1927 – 1938, 1979, postum.Bucătaru, Victor(25.12.1948, Moara de Piatră, Republica Moldova)Regizor de film. A absolvit Institutul de Artela Chişinău şi Institutul de Cinematografie(VGIK), secţia regie, la Moscova. A lucrat laStudioul Telefilm Chişinău. Preşedinte alUniunii Cineaştilor din Moldova. Din 1992a înfiinţat studioul propriu, SINM. Este autorulreportajelor de televiziune despre războiuldin Transnistria. A realizat numeroasedocumentare: Melodiile lui E. Doga, 1975; ZinaidaJulea, 1976; Cântă V. Copacinschi, 1976;Cântecele dragostei, 1977; Valeri Mironov, 1977;Lacul copilărei mele, 1978; Bună ziua, Nistrule,1978; Mihail Munteanu, 1980; Orizonturileprieteniei, 1980; Avem 50 de ani, 1980; Monologul:Olga Ciolacu, 1981; Dreptul la zbor, 1986;Peste bara neobişnuitului, 1987; Nouraşii mei,1988; Durerea apelor, 1989; La izvoare, 1990;Preşedintele, 1991; Ecologia unui neam, SINM,1992; Grigore Vieru, SINM şi TVR-Bucureşti,1995. Maestru al Artei.Bucevschi, Epaminonda(1843, Iacobeni, jud. Suceava –13.02.1891, Cernăuţi)Pictor. Familie originară din Galiţia. Începeliceul la Cernăuţi şi îl termină la Blaj. Ialecţii de pictură la Viena cu Carol Arendt,apoi studiază pictură religioasă la Academiade Belle Arte din Viena. Prieten cu MihaiEminescu în perioada vieneză. A excelatîn portrete: Horia, Cloşca şi Crişan, TudorVladimirescu, Avram Iancu executate înperspectiva aniversării lui Ştefan cel Marela Putna (1871). Zugrăveşte, împreunăcu Arendt, bisericile din Vicovul de Jos şiSuceveni, iconostasul de la Berhomet, pePrut, dar execută şi portrete cum ar fi cel alarhimandritului Blajovici. Este comparabilcu Lecca şi Tattarescu prin acţiunea sa modernizatoare.Din 1876 călătoreşte la München,în Franţa şi Italia. Din 1881 îl cunoaştepe Ciprian Porumbescu şi devin prieteni.Buciuceanu, Tamarasau Tamara Buciuceanu-Botez(10.10.1929, Tighina)Actriţă de teatru şi film. Între 1948 şi 1951frecventează Institutul de Teatru VasileAlecsandri din Iaşi, însă în anul al IV-leade studii se transferă la Bucureşti, la Institutulde Artă Teatrală şi Cinematografică,la clasa profesorului Ion Bălţăţeanu (asistentăSorana Coroamă). Absolvă în 1952.A fost angajată a Teatrului de Comedie, aTeatrului de Operetă (8 ani şi jumătate),a Teatrului Bulandra (până la pensionare).A colaborat cu Teatrul Naţional de Televiziune,cu Teatrul Radiofonic, cu TeatrulOdeon, cu Teatrul Constantin Tănase(3 ani), cu Teatrul Naţional din Bucureşti şiIaşi. În prezent lucrează la Teatrul Naţionaldin Bucureşti. Roluri: Titanic vals (1964);Anecdota (1972), film TV; Scorpia (1973),film TV; Vegetarian (1973); La spaţiul locativ(1975), film TV; Doctor fără voie (1976), filmTV; Mama (1976); Ion: Blestemul pamântului,blestemul iubirii (1979); Cântec pentrufiul meu (1980); Alo, aterizează străbunica!(1981), De ce trag clopotele, Mitică? (1981);Grăbeşte-te încet (1981); Înghiţitorul de săbii(1981); Şantaj (1981); Bocet vesel (1983);Declaraţie de dragoste (1985); Primăvara bobocilor(1985); Cuibul de viespi (1986); Punctşi de la capăt (1987); Extemporal la dirigenţie(1987); Liceenii (1987); Liceenii Rock’n’Roll(1992); Liceenii în alertă (1993); Paradisul îndirect (1997); Sexy Harem Ada-Kaleh (2001);Chiriţa în provincie (2002), film TV; Agenţiamatrimonială (2005), serial TV; Cuscrele(2005), serial TV. Premiul pentru întreagaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 126 31.10.2011 17:22:38

carieră la Festivalul TIFF, ediţia 2008. Estesocietar de onoare al Teatrului Naţionaldin Bucureşti din 2004, precum şi al TeatruluiNaţional de Operetă.Bucov, Emilian(8.08.1909, Chilia Nouă, jud. Ismail, Basarabia –17.10.1984, Chişinău)Scriitor. A semnat şi cu pseudonimele RaduBâcov, Radu Emilian, Radu Bucov Emilian.A absolvit liceul B.-P. Hasdeu din Chişinău(1930) şi Facultatea de Litere şi Filosofie laBucureşti (1936), ca elev al lui Tudor Vianu.A fost cântăreţ de cor, muncitor la o fabricăde mobilă, activist UTC în România. A publicatversuri şi articole militante în revistede stânga: Bluze albastre, Societatea de mâine,Şantier, Cuvântul liber. În anii războiului afost la Moscova şi a lucrat la postul de radiocare transmitea pentru ostaşii proveniţidin Basarabia. După război se stabileşte laChişinău. Lucrări: Clocotul muncii (1932),Discursul soarelui (1937), China (1938), Ţaramea (1947), De la Volga pân’la Don (1948),Cresc etajele (1952, ulterior reeditat sub titlulMagistrala), Vietnamul meu (1962), Povestiri,nuvele, momente lirice (1963), Oraşul Răut(1966), Ultimul zăplaz (1967). Premiul de Statal RSS Moldoveneşti şi titlul de Scriitor alPoporului (1982).Bucur, Sebastian Barbu(6.02.1930, Talea, jud. Prahova)Muzicolog. A absolvit seminarul teologic lamănăstirea Neamţ şi Institutul Teologicla Bucureşti. A absolvit apoi Conservatorulla Bucureşti şi s-a specializat în muzicăbizantină la Atena. Profesor la Academia deMuzică din Bucureşti. S-a ocupat mai alesde muzica psaltică. Este dirijorul formaţieide muzică bizantină Psalmodia din Bucureşti(din 1989). Lucrări: Documente muzicaleromâneşti la Muntele Athos, 1988; Culturamuzicală de tradiţie bizantină pe teritoriul Românieiîn secolul XVIII şi începutul secolului XIXşi aportul original al culturii autohtone, 1990;Lexicon pentru cursurile de Paleografie muzicalăbizantină, muzică psaltică, tipic liturgică, imnografie,1992; Cântările Sfintei Liturghii şi altecântari bisericeşti, 1993.Bucuţa, Emanoilnume la naştere Emanoil Popescu(27.06.1887, Bolintin-Deal, jud. Ilfov –7.10.1946, Bucureşti)Scriitor. Studiază Literele (germanistica) laBucureşti, apoi la Berlin. A fost director laMinisterul Muncii, la Fundaţia Culturală(1925) şi la Casa Şcoalelor, redactor-şef laBudeanuSebastian Barbu BucurEmanoil BucuţaGraiul românesc (1927–1929). În 1941 a devenitmembru corespondent al Academiei.A scris proză: Legătura roşie, 1925; Fuga luiŞefki, 1927; Maica Domnului de la mare, 1930;Capra neagră, 1938; reportaje cu iz etnografic:Pietre de vad, 4 vol., 1937–1944; şi studii:Românii dintre Vidin şi Timoc, 1923. Ca poeta exprimat emoţii ale vieţii de familie: Florileinimii, 1920.Budai-Deleanu, Ion(6.01.1760, Cigmău, jud. Hunedoara –24.08.1820, Lwow, Polonia)Scriitor, istoric şi filolog iluminist. A absolvitseminarul teologic la Blaj, apoi Filosofiaşi Teologia la Viena (1777–1787), fiind şisacristan al bisericii colegiului catolic SantaBarbara. Şi-a luat doctoratul la Erlau. A fostprofesor la Blaj (unde a intrat în conflictcu episcopul Ioan Bob, exilându-se), apoiconsilier chesaro-crăiesc la Curtea de Apeldin Lwow. A fost prieten cu reprezentanţiai Şcolii Ardelene (Samuil Micu, GheorgheŞincai, Samuil Vulcan). A scris lucrări lingvistice:Temeiurile gramaticii româneşti, 1812,rămasă în manuscris; Teoria ortografiei româneşticu slove latineşti; lexicografice: Lexiconromân-nemţesc şi nemţesc-român; istorice: Deoriginibus populorum Transilvaniae (Despre originilenaţiilor Transilvaniei), toate tipărite postum.Ca scriitor, lucrările sale reprezentativesunt Ţiganiada, 1812, publicată în 1876,epopee eroi-comică despre ţigani, şi poemulpicaresc Trei viteji, rămas nepublicat. Scriindîn afara graniţelor ţării, într-o vreme cânddiaspora nu era implicată în facerea culturiiromâne, autorul a fost receptat târziu şi arămas fără urmaşi culturali. Chiar alte tentativede a relua genul epopeii nu pleacă dela el, ci de la modelul antic grecesc.Budeanu, Constantin(16/28.02.1886, Buzău – 27.02.1959, Bucureşti)Inginer. A absolvit Şcoala Naţională dePoduri şi Şosele din Bucureşti şi Şcoala Superioarăde Electricitate din Paris. Profesor127ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 127 31.10.2011 17:22:38

128Constantin Budeanula Politehnica din Bucureşti. Contribuţii îndomeniul energeticii şi metrologiei. Lucrări:Reostate lichide pentru încercarea generatoarelorelectrice, 1912; Măsuri electrice, 1928; Aspecteactuale ale problemei tracţiunii electrice în legăturăcu adoptarea electrificării României, 1931;Problema electrificării căilor ferate în România,1937; Bazele electrotehnicii, 2 vol., 1958–1959.Membru titular al Academiei Române 1955),membru în consiliul de conducere al SocietăţiiElectricienilor Francezi, preşedinte alComitetului Internaţional pentru StudiulFenomenelor Reactive şi Deformante.Budişteanu, Alexandru(10.07.1836, Râmnicu Vâlcea – 1919, Bucureşti)General. Frate cu Constantin B. A absolvitŞcoala de Ofiţeri din Bucureşti. A luptat laPlevna, comandând Regimentul 2 Infanteriede linie. Ajunge comandant al Regimentului4 Dorobanţi Argeş; director deserviciu şi director general în Ministerul deRăzboi; şef de stat major al Corpului 2 Armată;comandant al Pieţei Bucureşti. A fostprefect al judeţului Argeş şi ales de douăori secretar al Colegiului 1 Argeş. Are maimulte scrieri tipărite în Bucureşti între anii1875 şi 1910: Cartea soldatului de infanterie;Petrolul; Observaţii la legea minelor; Cestiuneapuţurilor arteziene din România. Colecţiilesale de ceasornice, pendule vechi, medaliiromâneşti, inele şi alte obiecte vechi s-aubucurat de mare interes din partea specialiştilor,fiind printre cele mai valoroase, rarităţiîn domeniu. O parte din pendule (20 depiese), precum şi ceasurile mici, peste 200,au fost donate, în 1909, Muzeului Naţionalde Antichităţi.Budişteanu, Constantin(4.11.1838, Bucureşti – 7.11.1911, Bucureşti)General. Frate cu Alexandru B. A absolvitŞcoala de Ofiţeri din Bucureşti. A luptat laPlevna, comandând Regimentul 6 Infanteriede linie şi a fost grav rănit la Gorni Dubnik.A fost numit, la 26 februarie 1878, înBudişteanuConstantin Budişteanucomitetul consultativ permanent de pe lângăMinisterul de Război. Între 1895 şi 1896 esteministru de Război în guvernul liberal aflatsub preşedinţia lui A.D. Sturdza.Buga, Ion(16.12.1935, Hăsnăşenii Mari, Basarabia)Istoric, profesor universitar, om politic. Studiisecundare în satul natal, medii specialela Şcoala Pedagogică din Bălţi-Soroca, superioarela Facultatea de Istorie şi Filologiea Universităţii de Stat din Chişinău (1961).Specializare în istoria contemporană laUniversitatea de Stat din Leningrad (SanktPetersburg). Titluri ştiinţifice şi didactice:doctor (1967) şi doctor habilitat în istorie(1981), docent (1971), profesor (1984).Stagii de perfecţionare şi documentare launiversităţile şi arhivele din Moscova, SanktPetersburg, Iaşi şi Bucureşti. Profesor universitarla Institutul Pedagogic de Stat dinTiraspol, Institutul Politehnic din Chişinău,Institutul Pedagogic de Stat din Chişinău,Universitatea de Stat din Chişinău. Decanal Facultăţii de Istorie şi Pedagogie a InstitutuluiPedagogic de Stat din Chişinău(1982–1985), şef al Catedrei de istoria românilorla Universitatea de Stat din Moldova(1995–1999). Deputat şi vicepreşedinte decomisie a Parlamentului Republicii Moldova(1990–1994). Cofondator şi membrual Sfatului Frontului Popular din Moldova.Preşedinte al Partidului Naţional Român dinRepublica Moldova. Cofondator şi secretargeneral al mişcării civice Forul Democrat alRomânilor din Republica Moldova. Cercetăriorientate spre studierea istoriei contemporanea românilor, cu precădere a istorieiBasarabiei, în special a problemelor agrareşi naţionale. Autor a peste 150 de lucrări,inclusiv: O limbă maternă – un alfabet (1988),Pământ strămoşesc (1989), Dezrobirea ţăranilor(1993), Băştinaşii Republicii Moldova (1995),Calvarul foametei din Basarabia în anii 1946–1947 (1997), Lupta pentru „Istoria Românilor”continuă (1997), Primăvara Marii Uniri (1999),O carte despre conştiinţa naţională a românilormoldoveni (1999), O viaţă sacrificată Unirii. 400de ani de la asasinarea lui Mihai Viteazul (2001),Anexarea Basarabiei în 1940 de către URSS(coautor, 2002), Cimitirele militare româneştidin Republica Moldova (2005), Cultura Cucutenipe moşia Hăsnăşeni (2008), Basarabia română lacumpănă de milenii. Antologie (2011), ş.a.Bugariu, Coriolan (Cori)(1924, Ecica, plasa Zrenjanin, Banatul Sârbesc –17.04.2003, Vârşeţ)Muzician. A absolvit liceul şi Şcoala Normalăla Vârşeţ, Conservatorul la Timişoara.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 128 31.10.2011 17:22:38

BujorIon Buga Coriolan Bugariu Tudor Bugnariu Aristide BuhoiuA îndrumat corurile şi fanfarele de la sateca salariat al Asociaţiei Societăţilor Culturaledin Voivodina. A fost profesor la LiceulMixt Român unde a instruit şi corul şcolar.Paralel, a fost instructor al corului ŽarkoZrenjanin din Vârşeţ. Din anul 1952 a fostprofesor la Şcoala Normală din Vârşeţ, undea înfiinţat un cor cu care a obţinut rezultateremarcabile interpretând melodii româneşticulese din Voivodina. A obţinut numeroasesuccese la Prizren, Valjevo, Svetozarevo (Jagodina),Subotića, Negotin şi Kruševac. Înanul 1955 a pus în scenă opereta Crai nou deCiprian Porumbescu. A contribuit la scriereamonografiei Şcolii Normale româneştidin Vârşeţ.Bugnariu, Tudor(30.06.1909, Budapesta – 25.06.1988, Bucureşti)Sociolog şi publicist. Ginere al lui LucianBlaga. Filosof, comunist din ilegalitate, prietencu D.D. Roşca (tot filosof, traducătorullui Hegel în franceză, şi el profesor la aceeaşiuniversitate). Este absolvent al Facultăţiide Litere şi Filosofie din Cluj şi asistentsuplinitor la Catedra de limba şi literaturaromână veche (1932–1933). Datorită activităţiisale de stânga (redactor al publicaţieiAlte zări, membru în Comitetul Antifascistal tineretului din Cluj etc.) este scos dinînvăţământ. În 1940 a fost internat în lagărelede la Caracal şi Someşeni, iar după23 august 1944 devine primar al Clujului.În 1948 revine în învăţământul universitar,la început asistent fără plată la Catedra desociologie, apoi profesor, succesiv decan,prorector şi adjunct al ministrului Învăţământului(1956). Pentru scurtă vreme, în1948, a fost consilier cultural la Belgrad.Din 1957 trece la Catedra de filosofie aUniversităţii din Bucureşti. A publicatîndeosebi studii de marxism, materialismdialectic şi istoric. Membru corespondental Academiei Române (1955).Buhoiu, Aristide(4.04.1938, Lugoj – 17.09.2006, Bucureşti)Realizator de televiziune. A absolvit Facultateade Filologie a Universităţii dinCluj. A lucrat la Radio Timişoara, Cluj şiBucureşti, iar din 1965 la redacţia sportivăa Televiziunii Române. Plecat în SUA,a fondat săptămânalul Universul, pe careulterior l-a condus fiul său (1985–2002).A revenit în ţară în 1995 şi a lucrat laTele7 ABC şi Televiziunea Română. A conduspublicaţia Cronica română. Emisiuni:Duminica Sportivă, Studioul A, Zig-Zag,360 de grade, Post Meridian, Trubaduri de altădată,Tele-Sport, Drumuri europene – MarelePremiu ACIN, Drumuri printre amintiri, CutiaPandorei. Distins cu Ordinul Meritul Culturalîn grad de Ofiţer, 2004.Buicliu, Grigore Mithridate(15.12.1840, Iaşi – 13.12.1912, Bucureşti)Traducător. Etnie armeană. A studiat la ColegiulArmean din Paris, a terminat Dreptulla Iaşi. Biblioteca sa, cu lucrări rare despreistoria migraţiei armenilor, a fost lăsată printestament Academiei Române. Junimist.A tradus cronica armeană în versuri a luiMinas Tokatţki – Cânt de jălire asupra armenilordin Ţara Vlahilor, 1895. A scris Cameniţasau Cronica armenilor din Polonia şi Moldova,1906, primul studiu de pe teritoriul românescde acest fel, care recunoaşte migraţialocuitorilor din spaţiul Armeniei de azi înzona carpatică încă din perioada neolitică(migraţia indo-europeană).Bujor, Paul(20.07.1862, Bereşti, Galaţi –17.05.1952, Bucureşti)Zoolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţe(Secţia ştiinţe naturale) la Universitatea dinBucureşti şi s-a perfecţionat la Paris şi Geneva.Profesor la Catedra de fiziologie şi zoologieanimală a Universităţii din Bucureşti.A întemeiat Revista ştiinţifică V. Adamachi din129ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 129 31.10.2011 17:22:38

BulandraPaul Bujor Tony Bulandra Ileana Dorina Bulic Ştefan Bulicanu130Iaşi. A lucrat la staţiunile marine Roscov,Banyuls-sur-Mer, Villefranche, Napoli şi laMuzeul Gr. Antipa din Bucureşti. Contribuţiiîn domeniul embriologiei, unul dincreatorii şcolii române de hidrobiologie.Lucrări: Contribution à l’étude de la faune deslacs salés de Roumanie, 1900; Protozoires etplantes inférieures non-mentionnées encore dansle lac Tekirghiol, 1912. Membru de onoare alAcademiei Române (1948).Bulandra, Lucia SturdzaV. Sturdza Bulandra, LuciaBulandra Tony(1881, Bucureşti – 1943, Bucureşti)Actor. Elev al lui Constantin I. Nottara.Şi-a făcut apoi studiile în Franţa cu Mounet-Sully.A jucat adesea alături de soţia sa,Lucia Sturdza-Bulandra. Roluri în: Cidul luiCorneille, Hoţii de Schiller, Hamlet de Shakespeare,Azilul de noapte de Gorki, precum şiroluri din repertoriul aşa-zisului „teatru desalon“ al vremii: Amor fatal (1911), Dragostela mănăstire (1914), Trenul fantomă (1933).Teatrul Tony Bulandra a fost inaugurat laTârgovişte în 2002, când se sărbătoreau 150de ani de la naşterea lui I.L. Caragiale.Bulic, Adam(29.09.1908, Uzdin, Banatul Sârbesc –3.10.1986, Novi Sad)Ziarist. Licenţiat al Academiei Comercialedin Cluj. A lucrat la ziarul românesc Nădejdea(1935–1944) din Vârşeţ, apoi la EdituraLibertatea din Novi Sad. Provine probabil dinfamilia unuia dintre primii memorialişti ardeleni,Teodor Bulic din Beiuş, Transilvania.Bulic, Ileana Dorina(22.06.1942, Vârşeţ)Filolog şi traducător. Fiică a lui Adam B.A absolvit Liceul Român la Vârşeţ, iar Facultateade Filologie, Secţia limba şi literaturaromână, la Universitatea din Belgrad, castudentă a primei generaţii de profesori delimba română care au terminat în Iugoslaviapostbelică, avându-l profesor pe Radu Flora.Specializare la Timişoara. A fost redactorpentru publicaţiile în limba română la filialadin Novi Sad a Institutului pentru EditareaManualelor din Belgrad. A fost consilierpentru relaţii internaţionale al Secretaruluipentru învăţământ, ştiinţă şi cultură al PSAVoivodina, iar din 1983 şi până în 1990este director adjunct la Institutul de Statisticăal Provinciei Voivodina. A pregătitrubrici şi conferinţe pentru emisiunile înlimba română la Radio Novi Sad. Este autoareacărţii Profesorul Ştie-Tot, un deosebitde util îndreptar de limba română. Membrăactivă a Societăţii de Limba Română dinVoivodina de la înfiinţare. A fost secretar alSLR, precum şi redactor-şef şi responsabilal Editurii Societăţii de Limba Română dinVoivodina.Bulicanu, Ştefan(14.06.1929, Boldureşti, Basarabia)Regizor. A absolvit Institutul de Arte la Chişinăuşi Institutul de Cinematografie (VGIK),secţia regie, la Moscova, ca elev al lui SergheiGherasimov şi Tamara Makarova. A lucrat laStudioul Moldova Film. Filmografie: Ploaia,1978; Meditaţii lirice, (VGIK, 1979); Toamnaciupercilor, (VGIK, 1981); Sârmele de telegraf,1981; Aşa-i viaţa omului, 1983; Dragă Tudore,1992; Azi e miercuri sau joi (regia, scenariul),studioul Tranzit, 1992; Ultimul rol, 2001.CET-2, 2003; Vă salut, dragii mei!, 2004. Maestruîn Artă al Republicii Moldova.Bulucea, Constantin(1940, Bucureşti)Inginer. A absolvit Politehnica din Bucureşti.A lucrat la Institutul de Cercetăripentru Componente Electronice. A fostautorul primului proiect românesc de tranzistorplanar din siliciu, 1965–1969, şi apoi,pe baza rezultatelor obţinute, a dezvoltato şcoală de proiectare şi o tehnologie defabricaţie pentru tranzistoare din siliciu,circuite integrate liniare şi circuite integrateENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 130 31.10.2011 17:22:38

BuneaConstantin Bulucea Ion Bumbac Bunea Augustindigitale MOS/LSI. A fondat ConferinţaAnuală de Semiconductori (CAS), unadintre cele mai prestigioase conferinţe ştiinţificenaţionale, devenită apoi conferinţăinternaţională IEEE, care continuă şi azi.A plecat în SUA, Santa Clara, California,în anii 1980 şi lucrează la National SemiconductorCorporation. Din 2003 esteconsilier pentru nanotehnologii la AdvancedDevices and Technologies Thrust ofthe Semiconductor Research Corporation.A efectuat lucrări de pionierat în domeniulde mare importanţă al fenomenelor depurtători fierbinţi, simularea dispozitivelorşi a proceselor lor de fabricaţie, a aduscontribuţii la arhitectura şi tehnologia dispozitivelorsemiconductoare submicroniceşi a elaborat, în colaborare cu Adrian Rusu,o teorie a tranzistorului cu inducţie statică.Lucrări: Electronica funcţională la apropierea delimitele miniaturizării electronice prezise de legealui Moore; Fabrication of semiconductor structurein which complementary field-effect transistorseach have hypoabrupt body dopant distributionbelow at least one source/drain zone, 2005.Membru de onoare al Academiei Române,2001. Membru IEEE.Bumbac, Ion(31.01.1843, Costâna, jud. Suceava –25.05.1902, Cernăuţi)Scriitor. Frate cu Vasile B. A fost elev al luiAron Pumnul la Cernăuţi şi coleg de cameră,ca elev, cu Mihai Eminescu. A studiat laViena, unde a fost prieten şi cu Ioan Slavici.Antijunimist. Director al gimnaziului dinCernăuţi. A înfiinţat Societatea FilarmonicăArmonia, 1881 şi Societatea Culturală Concordia,1885, ambele menite să apere şi săpromoveze valorile spirituale ale românilordin Bucovina. A avut o tentativă de a scrieo epopee naţională, din care s-au publicatdouă cânturi: Florinta, 1880. S-a ocupat dechestiunea Bucovinei, a statutului provincieişi a opţiunilor culturale posibile în contextuldat: Privire istorică asupra trecutului politic-socialşi naţional al „ducatului Bucovinei”, 1886.Bumbac, Vasile(7.02.1837, Costâna, jud. Suceava –27.02.1918, Suceava)Scriitor. Frate al lui Ion B., a fost de asemeneaelevul lui Aron Pumnul, prieten cuMihai Eminescu şi Ioan Slavici. A publicatîn toate provinciile româneşti, ca şi în zonadiasporei din Ungaria şi Austria, în toategenurile literare şi, fără a fi un scriitor deprim-plan, a indus ideea că spiritul românesceste acelaşi, oriunde sunt cititori şiscriitori de limbă română. Prin acest modde comunicare culturală a pregătit procesulunirii politice. Lucrări: Descălecarea lui Dragoşîn Moldova, încercare de epopee, rămasă înmanuscris; O privire scurtă critică asupra poeziilordomnului Vulcan, 1866; Schiţe de escursiuni,1888–1889. A tradus din Metamorfozelelui Ovidiu, 1906.Bunea Augustin(4.08.1857, Vad, comitatul Făgăraş –30.11.1909, Blaj, comitatul Alba de Jos)Istoric şi teolog greco-catolic. Familie originarădin Mărginimea Sibiului. Studiilegimnaziale le face la gimnaziul românescdin Braşov (1870–1877), apoi, începânddin primăvara anului 1877, la gimnaziuldin Blaj. În toamna aceluiaşi an (1877)este trimis de către mitropolitul blăjeanIoan Vancea, la colegiul urban De PropagandaFide din Roma (1877–1882), undea obţinut doctoratul (1882). Încă înaintede terminarea studiilor superioare, estehirotonisit preot la Roma, în 1881, în bisericagrecească Sf. Atanasie. A fost angajat alserviciului cancelariei mitropolitane din Blaj(1882–1886), profesor la Academia Teologicăde acolo (1886–1888), ocupând Catedrade teologie dogmatică; a fost secretar mitropolitan(1888–1895), canonic mitropolitan(din 1895), având şi alte demnităţi în cadrulmitropoliei Blajului. A fost cofondator al131ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 131 31.10.2011 17:22:38

132săptămânalului bisericesc-politic Unirea,apărut la Blaj, în 1900, avându-i alăturipe Vasile Hossu, dr. Alexandru Grama, dr.Victor Smighelschi şi dr. Izidor Marcu.A publicat o mulţime de lucrări privitoarela istoria Transilvaniei, şi mai cu seamă deistorie bisericească, pe baza unor izvoareinedite. A fost prieten apropiat cu savantulistoric Nicolae Iorga şi cu Andrei Bârseanu,cunoscut mai ales prin culegerea de folclordin Ardeal, făcută împreună cu cehul JanUrban Jarník. A fost membru al secţieiistorice a ASTRA, Sibiu. Membru titular alAcademiei Române (1909).Bunea, Victor(27.05.1903, Berlin – 3.04.1995, Bucureşti)Inginer. A absolvit Şcoala Politehnică laBucureşti. Profesor la Universitatea din Bucureşti.A lucrat în industria maşinilor electricedin România, a fost titular al unui marenumăr de brevete valorificate în industriaelectronică: procedeu şi aparat pentru detectareascurtcircuitelor între spire şi verificareanumărului de spire la bobinele maşinilor şitransformatoarelor electrice; generator defrecvenţă medie; metodă pentru autocorectareaefectelor de saturaţie la acceleratoarelede particule. Lucrări: Soluţionarea prindiferenţe finite a ecuaţiilor lui Maxwell în mediuferomagnetic şi în medii conductoare anizotrope;Generatorul sincron mergând singur; Maşini electricecu interfier neuniform; Nouveau procédé pourla construction des machines électriques de pétiteet moyenne puissance. Membru de onoare alAcademiei Române (1993).Bungeţianu, Constantin(1879, jud. Brăila – 1948, Paris)Economist. Doctor în ştiinţe economice şipolitice la Sorbona. Profesor la ASE, în specialitateastudii practice asupra întreprinderilorşi asupra transporturilor. A plecat din ţarăîn anii războiului. Lucrări: Les bois et forêtsen Roumanie sous le rapport forestier, industrielet commercial, 1912; Din industriile derivate alelemnului: fabricarea pastei mecanice, a celulozei şia hârtiei în România, 1930, în colaborare; Luptade concurenţă între Calea Ferată şi tracţiuneamecanică pe şosele, 1933, în colaborare; Tradeand Industrial Organization, Working Systemand Results, 1937; Şantierul naval T. Severin.Amenajare şi rentabilitate, 1937, în colaborare.Burada, Maria(15.04.1812, Iaşi – 11.02.1886, Iaşi)Traducătoare. Soţie a lui Teodor B. şi mamăa lui Teodor T. B. Familie aromână la origini.Născută într-o familie de boieri, a studiatgreaca, franceza, rusa, germana. A fost primaBuneafemeie din Moldova care a tradus piese deteatru, mai ales din J. Bouchardy.Burada, Teodor(28.08.1800, Odobeşti – 14.04.1866, Iaşi)Memorialist. Familie de aromâni. Tată al luiTeodor T.B. A călătorit la Viena şi la Veneţia.Organizator al învăţământului muzical înMoldova, a lăsat note de călătorie meticuloaseşi sentimentale despre Europa acelorvremuri: Amintiri de călătoriile vornicului TeodorBurada în ţară şi în străinătate în anul 1826,publicate postum, în 1908.Burada, Teodor T.(3.10.1839, Iaşi – 17.02.1923, Iaşi)Folclorist şi etnograf. Aromân ca etnie. Fiu allui Teodor şi al Mariei B. A urmat AcademiaMihăileană şi Facultatea de Drept la Iaşi.Şi-a continuat studiile la Paris, frecventând şiConservatorul de Muzică (absolvit în 1865).A urmat apoi, tot la Paris, Şcoala de Poduri şiŞosele. Profesor de vioară la Şcoala de Muzicădin Iaşi, apoi la Conservatorul de Muzicădin Iaşi. Membru al societăţii Junimea. A şiconcertat ca violonist, atât în ţară, cât şi înstrăinătate. Lucrări: Despre întrebuinţarea musiceiîn unele obiceiuri vechi ale poporului român,1876; Originea violinei şi perfecţionarea ei, 1876;Datinile poporului român la înmormântări, 1882;Datinile la nunţi ale poporului român din Macedonia,1883; Cercetări asupra musicei ostăşeştila români, 1891; Corurile bisericeşti de musicăvocală armonică în Moldova, 1914. Membrucorespondent al Academiei Române (1887).Burebista(începutul sec. I î.H. – 44 î.H.)Căpetenie geto-dacică (82–44 î.Hr.). Primulcare a reuşit o uniune tribală a tuturortriburilor dacice, confruntate cu venirea triburilorceltice pe teritoriul lor şi cu creştereaameninţării romane. A făcut aceasta pe calepaşnică, folosind puterea de convingere amagului său, Deceneu – la daci conducereatribului era duală: laică şi religioasă – şi pecalea armelor. A înfrânt (60–59 î.H.) triburileceltice ale boiilor, tauriscilor, anarţilor şiscordiscilor, împingându-le spre vest. Caesarplănuia să-i atace pe daci şi concentrase oarmată pe ţărmul Mării Adriatice. A fost ucisîn acelaşi an ca şi Burebista, care a uneltitpentru uciderea dictatorului român, dardublul asasinat n-a întârziat decât cu o jumătatede veac venirea romanilor în Dacia.Burghelea, Dan(1942, Râmnicu Vâlcea)Matematician (geometru). A absolvit Matematicala Universitatea din Bucureşti,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 132 31.10.2011 17:22:39

BurghiuTeodor T. Burada Dan Burghelea Theodor Burghele Iacob Burghiuunde a obţinut doctoratul şi docenţa(1972). Cercetător la Institutul de Matematicăal Academiei (desfiinţat în 1975).Profesor la Ohio State University din1979. Profesor invitat la universităţile dinGeneva, Bonn, Chicago, Paris, Zürich ş.a.Lucrări: The concordance-homotopy groups ofgeometric automorphism groups, 1971; Somerational computations of the Waldhausen algebraicK-theory, 1979; The cyclic homology ofthe group rings, 1985; Removing Metric anomaliesfrom Ray Singer torsion, 1999. PremiulAcademiei Române, 1967.Burghele, Theodor(12.02.1905, Iaşi – 3.06.1977, Bucureşti)Medic. A urmat studii la Facultatea deMedicină din Iaşi (1922–1928), apoi s-aspecializat la Clinica de urologie din Viena(1930–1931). Şi-a început activitatea profesionalăla clinica chirurgicală şi urologică aprof. dr. Nicolae Hortolomei, al cărui elev afost. În anul 1946, când s-a înfiinţat o clinicăde chirurgie a căilor urinare la spitalulPanduri, a fost numit profesor universitarla Facultatea de Medicină din Bucureşti şia preluat conducerea unităţii. Ca urmare ademersurilor sale s-a creat în anul 1965 laacel spital o policlinică de urologie şi nefrologie,unde se făceau investigaţii complexeasupra bolnavilor trimişi din întreaga ţară,în vederea efectuării de intervenţii operatoriisau a tratamentelor ambulatorii. Între1957–1972 a fost rector al Institutului deMedicină şi Farmacie din Bucureşti. Şef deşcoală chirurgicală şi remarcabil chirurg, aabordat o variată gamă de probleme, atât încercetare, cât şi în diferitele studii publicate:problemele căilor urinare superioare,tumorile renale, şocul chirurgical, anestezieşi reanimare modernă, chirurgie experimentală.În perioada 1972–1975 a deţinutfuncţia de ministru al Sănătăţii, devenindşi medic personal al lui Nicolae Ceauşescu.Lucrări: Vitaminele în chirurgie (1944);Rinichiul de şoc (1962) – în colaborare cu W.Rugendorf; Urgenţele în urologie (1967) – încolaborare cu D. Bocancea, P. Simici şi V.Neagu; The neurogenic bladder in spinal cordinjuries (1970); Erreures, fautes et risques enurologie (1971); Viaţa şi opera Acad. N. Hortolomei(1972); Tulburări vezicale în traumatismelemedulare – în colaborare cu V. Ichim;Tuberculoza uro-genitală – împreună cu C.Blaga. De asemenea, a fost redactor alTratatului de patologie chirurgicală (1975).În 1969 a obţinut titlul de Om de ŞtiinţăEmerit. A fost membru activ sau de onoarea mai multor societăţi şi foruri medicaledin ţară sau internaţionale: Societatea Românăde Chirurgie, Academia Franceză deMedicină, Asociaţia Franceză de Urologie,Societatea Internaţională de Chirurgie,membru asociat al Academiei de Chirurgiedin Paris ş.a. A făcut parte din colegiul deredacţie al revistelor: Chirurgia, Urologiainternationalis, European Urology, Урология иНефрология, Экспериментальная Хирургияи Анестезиология, Excepta medica (Surgy),International Urology and Nephro. A fost alesmembru (1963) al Academiei Române. Deasemenea, între anii 1976–1977 a fost preşedinteal Academiei Române.Burghiu, Iacob(3.07.1941, Zăicani, Basarabia –29.06.2003, Chişinău)Regizor de teatru şi film, scriitor. A absolvitMatematica la Institutul din Bălţi, apoiInstitutul de Cinematografie (VGIK), secţiaregie, la Moscova, clasa Igor Talankin. A fostregizor la Teatrul Dramatic din Bălţi, apoila Teatrul Luceafărul din Chişinău. Viceministrual Culturii după 1989, consilierprezidenţial pe probleme de cultură şi culte.Filmografie: O singură zi (scenariu, regie),Telefilm-Chişinău, 1965; Paralela 47 (regie),1966; Colinda, 1968; Povârnişul, 1970; Casăpentru Serafim, 1973; Balada lemnului, Moldova-film,1975; Patria nu-i va uita, 1975; Nucrede ţipătului păsării de noapte, 1976; Surorile,1978; Mama, 1978; Codrii (scenariu), 1978;133ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 133 31.10.2011 17:22:39

BurileanuAlexandru Burlacu Cornel Burtică Mariana Buruiană134Fii fericită, Iulia! 1983; Vlad Ioviţă, 1985. Scriepoezie şi proză. Membru al Uniunii Cineaştilor.Membru şi vicepreşedinte al UniuniiScriitorilor din Moldova. Maestru în Artă alRepublicii Moldova.Burileanu, Ştefan(10.01.1857, Burila Mică, jud. Mehedinţi –1951, Cluj)Inginer militar, general de brigadă de artilerie.Liceul şi Şcoala Politehnică le-a absolvit laParis, iar Şcoala de Geniu la Fontainebleau.Profesor de mecanică la Universitatea dinCluj şi profesor de metalurgie la Şcoala deAplicaţie a Ofiţerilor de Artilerie. A inventat şiconstruit mitraliera antiaeriană cu foc rapid,afetul pentru tunurile de 150 mm. Lucrări:Curs de balistică exterioară, 1899; Teoria generalăa calculului probabilităţilor, 1910; Studiul tunuluide asediu, 1915; Metalurgia fontei, fierului şi oţelului,1926; Curs de mecanică, 1942.Burlacu, Alexandru(8.06.1954, Chitai, rn. Chilia, Ucraina)Critic şi istoric literar. A absolvit Şcoala Pedagogicădin Cahul (1973) şi Facultatea deLitere a Universităţii Pedagogice de Stat dinChişinău (1977). Profesor universitar (2002).Cercetător ştiinţific principal la Institutul deFilologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei(din 2006) şi profesor la Universitatea IonCreangă (din 1995 – şef al Catedrei de literaturăromână şi comparată). Lucrări: Scriitoride la „Viaţa Basarabiei“ (1990, în colaborare),Critica în labirint (1997), Mişcarea literară dinBasarabia anilor ’30. Atitudini şi polemici (1999),Proza basarabeană: fascinaţia modelelor (1999),Poezia basarabeană şi antinomiile ei (2001),Literatura română din Basarabia. Anii ’20–’30(2002), Tentaţia sincronizării (Timişoara,2002), Texistenţe. Drama zborului frânt (2007),Texistenţe. Scara lui Osiris (2008), Vladimir Beşleagă.Po(i)etica romanului (2009). Membru alUniunii Scriitorilor din Republica Moldovaşi din România. Premii ale Uniunii Scriitorilordin Republica Moldova (1997, 2007).Burnaia, Irinanumele la naştere Irina Cioc(1909, Ciurari, Roşiorii de Vede – 1990, Elveţia)Pilot. Prima femeie pilot din România.A urmat Dreptul la Bucureşti şi a profesat înbaroul din Bucureşti. A obţinut în 1933 brevetde pilot gradul I şi II la Şcoala de Pilotajde la Băneasa. Primul avion pilotat a fost unIAR 22 fabricat la Braşov. Prima femeie carea survolat Carpaţii. În 1935 a zburat cu acestavion 16 000 km, până la lacul Victoria, dininima Africii. În acelaşi an a obţinut certificareaca pilot acrobat. În 1939 a fost singurulreprezentant al României la reuniuneaaviatică internaţională de la Rimini, Italia. Înacelaşi an a realizat raidul Bucureşti – Varşovia– Berlin – Amsterdam – Londra. A condusîn al Doilea Război Mondial o escadrilăsanitară formată din 12 avioane, care a lucratîn regiunea Odessa. A fost decorată cu OrdinulVirtutea Aeronautică pentru Pace şiVirtutea Aeronautică.Burtică, Cornel(3.09.1931, Zegujani, jud. Dolj)Om politic. A absolvit Institutul Politehnic(Electromecanică) la Timişoara şi a intratîn organizaţia studenţească de partid. A fostpreşedinte al Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti,ambasador în Italia, Maroc şi Malta,ministru al Comerţului Exterior, dat afarăîn 1981 şi trimis inginer la Uzina 1 Mai dinPloieşti (1982–1990). În 1994 a deschis ofilială a firmei Elektra (italiană) în România,iar în 2001 s-a asociat cu firma italianăAscot, de producere de grupuri electrogeneşi vânzare de aparatură pentru industrie,comerţ şi transporturi.Buruiană, Mariana(11.07.1955, Arad)Actriţă, traducătoare şi scriitoare. Urmeazăstudiile teatrale la IATC Bucureşti – secţiaactorie. Joacă pe scena Teatrului Tineretuluidin Piatra Neamţ, apoi se transferă princoncurs la Teatrul Lucia Sturdza-BulandraENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 134 31.10.2011 17:22:39

din Bucureşti, în anul 1981. În 1995 demisioneazăde la Teatrul Bulandra pentru aputea colabora la piesa Danaidele de Eschil(regia Silviu Purcărete), pusă în scenă laTeatrul din Craiova. Actualmente predă laUniversitatea Spiru Haret din Bucureşti.Este una dintre semnatarele Apelului pentrucondamnarea comunismului. Roluri: Patima(1975); Trei surori, 1978; Romeo şi Julieta,1978; Este vinovată Corina?, 1978; AvramIancu, 1978; Suntem şi rămânem, 1979; Cuibul,1979; Cei trei muşchetari, 1979; Cum senumeau cei patru Beatles?, 1980; ProgramSpecial LB, 1980; Poezia muzicii tinere, 1981;Lumini şi umbre, 1981; Surorile, 1982; Tartuffe,1982; Kabala bigoţilor, 1982; Amintiri,1982; Melodii la Costineşti, Ţapinarii, 1982;Sfârşitul nopţii, 1982; Gustul parvenirii, 1983;Să mori rănit din dragoste de viaţă, 1983; Zacharius,1983; Linişte, ne privim în ochi, 1983;Passacaglia, 1984; Hamlet, 1985; Ciuta, 1985;Figuranţii, 1987; Hanul dintre dealuri, 1987;Uriaşii munţilor, 1987; Drumeţ în calea lupilor,1988; Privind în jur cu ochi fără lumină, 1989;Visul unei nopţi de vară, 1991; Mefisto, 1991;Victor sau copiii la putere, 1994; DomnişoaraChristina, 1994; Danaidele, 1995; Ochii carenu se văd..., 1996.Busuioc, Aureliu(26.10.1928, Cobâlca, azi Codreanca, Basarabia)Scriitor. Provine dintr-o familie de intelectuali,refugiată peste Prut în 1940. A făcutliceul la Timişoara. A absolvit InstitutulPedagogic de Stat din Chişinău. Redactorşefal ziarului Tinerimea Moldovei. Secretar alcomitetului de conducere al Uniunii Scriitorilordin Moldova. Lucrări: versuri – Lapădure, 1955; Prafuri amare (1955); Piatra deîncercare (1958); În alb și negru (1977); Îmblânzireamaşinii de scris, 1988; Plimbătorul depurici, 1992; Concert, 1993 (Premiul Naţionalal Republicii Moldova); romane – Singur înfaţa dragostei, 1966; Unchiul din Paris (1973);Lătrând la lună, (1997); Pactizând cu diavolul,(2000); Spune-mi Jioni! (2002); HroniculGăinarilor, (2006); scenarii de film – Călătorieîn april (1962); Moldova noastră (1957);Strugurii care aduc fericirea (1973); Vreau săcânt (1979). Maestru Emerit al Artei (1984).Premiul pentru Opera Omnia al UniuniiScriitorilor din Moldova.Busuioceanu, Alexandru(10.01.1896, Slatina –23.03.1961, Madrid, Spania)Eseist. A absolvit Literele şi Filosofia laUniversitatea din Bucureşti. A condus revistaLumina nouă, alături de Tudor Vianu şiBuşniţăAureliu BusuiocAlexandru BusuioceanuMihai Ralea. Unul dintre fondatorii Gândirii.A studiat estetica şi istoria artelor la Vienaşi Roma, şi-a luat doctoratul la Bucureşti(1925). A fost membru fondator al AsociaţieiZiariştilor Profesionişti (1920), secretar alPEN Clubului Român, profesor universitarla Academia de Arte Frumoase din Bucureşti,funcţionar la Ministerul Propagandei(1940–1942), a condus Institutul de Culturădin Madrid (1942–1945). Din 1945 s-astabilit în Spania, unde a predat româna launiversitate. A debutat cu eseuri: Figuri şicărţi, 1922. A scris în româneşte şi spaniolă:Ethos, 1941; Poemas poéticos, 1948; Don JuanValera y Lucia Paladi, 1952; Proporcion de vivir(Arta de a trăi), 1954, Premiul Juan Valera;Utopia getică, 1954.Buşilă, C. D.(1877, Târgu Ocna – 1949, Aiud)Inginer electrotehnician. Socru al dirijoruluiGeorge Georgescu. Şef de promoţie laŞcoala Naţională de Poduri şi Şosele dinBucureşti. Perfecţionare la Liège. Profesor laPolitehnica din Bucureşti. A avut preocupăriîn legătură cu potenţialul energetic şi electrificareacăilor ferate. A construit centraleleelectrice de la Ploieşti, Piteşti, Piatra Neamţ,Constanţa şi a contribuit la edificarea portuluiConstanţa cu partea electrică. A înfiinţatInstitutul Român de Energie (1926). Graţieacestui institut inginerii români au devenitcofondatori ai Comisiei Mondiale a Energieişi Comisiei Marilor Reţele Electrice. A făcutparte din Guvernul Antonescu (ministru alLucrărilor Publice şi Comunicaţiilor). Arestatîn 1946, a murit în închisoare.Buşniţă, Teodor(11/24.08.1900, Chişinău –22.08.1977, Bucureşti)Hidrobiolog, ihtiolog şi histolog. A absolvitFacultatea de Ştiinţe Naturale şi AcademiaAgricolă din Cluj. A lucrat la Catedra dezoologie a Universităţii din Cluj, apoi laLaboratorul de morfologie animală al135ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 135 31.10.2011 17:22:39

136Leo ButnaruUniversităţii din Bucureşti. Director adjunctla Institutul de Biologie al AcademieiRomâne. Contribuţii în domeniul anatomieişi histologiei peştilor. A creat specii de crappentru crescătorii. Lucrări: Bogăţia piscicolă;Atlasul peştilor din apele RPR; Limnologia sectoruluiromânesc al Dunării; Monografia zoneiPorţilor de Fier. Membru corespondent alAcademiei Române (1955).BuşulengaV. Dumitrescu-Buşulenga, ZoeButnaru, Leo(5.01.1949, Negureni, Republica Moldova)Poet şi prozator. A absolvit Facultatea de Filologie,Secţia jurnalism, la Universitatea deStat din Chişinău. Volume: Aripă în lumină,1976; Sâmbătă spre duminică, 1983; Formulade politeţe, 1985; Papucei cu felinare, 1989;Răspuns şi răspundere, interviuri, 1989; Şoimulde aur, 1991; Puntea de acces, 1993; Carantinamaşinii de scris, 1997; Gladiatorul de destine,1998; Identificare de adresă, 1999; Metaforeromâneşti din Basarabia, 2000; Cu ce seamănănorii?, 2003; Copil la ruşi (2008), Ruleta românească(2010) ş.a. Distins cu Premiul UniuniiScriitorilor din Moldova; Premiul Naţionalal Republicii Moldova; Premiul UniuniiScriitorilor din România. Membru al UniuniiScriitorilor din România, membru alPEN-Clubului Internaţional.Butnaru, Val(17.04.1955, Chişinău)Dramaturg, publicist. A absolvit Facultateade Ziaristică a Universităţii de Stat dinChişinău (1980) şi Institutul Unional deArtă Cinematografică (VGIK) din Moscova,Secţia regie. A lucrat ca redactor la diversepublicaţii şi la postul de radio Europa Liberă.Specializare la Europa Liberă München(1993) şi în SUA (1994). A fost director artistical Teatrului Eugène Ionesco din Chişinău(1991–1994), fondator şi director al Grupuluide Presă Flux (1995), fondator şi directorBuşulengaVal Butnarual publicaţiei Jurnal de Chişinău (1999). Autorde piese şi de scenarii dramatice: Procedeul dejiu-jutsu (Teatrul Luceafărul din Chişinău,1986), Halta viscolelor (după romanul cuacelaşi titlu al lui Cinghiz Aitmatov, TeatrulPoetic, Chişinău, 1986), La Veneţia e cu totulaltfel (Teatrul Luceafărul, 1989 şi la TeatrulNaţional Mihai Eminescu din Botoşani,1990), Iosif şi amanta sa (Teatrul Eugène Ionesco,1993), Ţin minte că va ninge şi vom fi fericiţi(Teatrul Naţional Vasile Alecsandri dinBălţi, 1993), Simfonie în mi bemol major (1992)şi Fratele nostru, Iuda (după Leonid Andreev,TV Chişinău), Mâine sau poate poimâine(Radio Chişinău, 1994), Saxofonul cu frunzeroşii (Teatrul Luceafărul, 1998), Avant demourir (Teatrul Fără Nume, 2006). Volume:Saxofonul cu frunze roşii (1998), Cum Ecleziastuldiscuta cu Proverbele (1999), Apusul de soare seamână (2003). Premiul I al Ministerului Culturiidin Republica Moldova pentru cea maibună piesă a anului (1989, 2000). PremiulI.L. Caragiale al Academiei Române (1993).Buţureanu, Vasile C.(25.12.1858, Dorohoi – 1.01.1941, Iaşi)Mineralog şi petrograf. A studiat Ştiinţe Fizicela Iaşi şi Paris. Profesor la Universitatea dinIaşi. A fost unul din întemeietorii şcolii demineralogie şi petrografie românească. Estedescoperitorul unui mineral nou, ponit (carbonatde mangan şi fier), numit în memorialui Petru Poni, pe care l-a introdus în literaturamondială de specialitate. A studiat CarpaţiiOrientali şi, cu deosebire, Călimanii. Lucrări:Minerale, roci utile, ape minerale din România(1908); cursuri de cristalografie, mineralogieşi petrografie. Membru de onoare al AcademieiOamenilor de Ştiinţă din România.Buzdugan, Gheorghe(10.02.1867, Focşani – 7.10.1929, Bucureşti)Om politic şi jurist. A studiat Dreptul laBucureşti. Între 5 august 1924 şi 5 iunie1927 a fost preşedintele Curţii de Casaţie,poziţie din care a demisionat pentru a îndeplinifuncţia de regent. A fost membru alregenţei instituite în urma renunţării la trona principelui Carol, împreună cu Nicolae deHohenzollern şi patriarhul Miron Cristea.Buzdugan, Gheorghe(11.12.1916, Cuciulata, jud. Braşov)Inginer (specialist în sisteme tehnologice).A absolvit Politehnica din Bucureşti(Electromecanica). A lucrat la ASTRAvagoane (1940–1946), apoi a fost profesorla Institutul Politehnic din Bucureşti. Fostmembru supleant al CC al PCR. Contribuţiiîn domeniul rezistenţei materialelorENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 136 31.10.2011 17:22:39

BuzoianuGh. Buzdugan, inginerIon BuzeaAura Buzescuşi vibraţii. Lucrări: Rezistenţa materialelor.Îndrumar, 50 vol.; Mecanică teoretică, 13 vol.;Teoria vibraţiilor, 4 vol.; Manualul ingineruluimecanic, 4 vol. Este preşedinte de onoare alAcademiei de Ştiinţe Tehnice din România.Membru al Academiei Române din 1990.Buzdugan, Ion(9.03.1887, Brânzenii Vechi, Basarabia –27.01.1967, Bucureşti)Poet şi om politic. A absolvit Agronomia laGorki, Rusia, Dreptul la Universitatea Liberădin Moscova şi Seminarul Pedagogic la Kameniţa.Secretar al Sfatului Ţării, a redactatactul Unirii cu România şi s-a opus oricăruifel de alianţă cu Rusia. A proclamat Unirea la27 martie 1918, cu mâna dreaptă pe Biblia luiŞerban Cantacuzino. Lucrări: Miresme din stepă(1922), Ţara mea (1928), Păstori de timpuri(1937), Metanii de luceferi (1942), Cântece dinBasarabia (vol. I, 1921; vol. II, 1928). Rămâneunul dintre cei mai importanţi tălmăcitori ailui Puşkin şi Esenin şi cel dintâi traducătorîn română al poeţilor simbolişti ruşi ValeriBriusov, C.D. Balmont, Al. Blok.Buzea, Ion(14.08.1934, Cluj)Tenor. A absolvit Facultatea de Geologie laCluj şi Conservatorul la Bucureşti, ca elev allui Petre Ştefănescu Goangă. Specializare laRoma. Solist la Opera din Cluj, apoi la Bucureşti.A plecat în Austria şi a cântat, vreme deun deceniu, la Wiener Staatsoper, Volksoperşi Theater an der Wien. A concertat în Franţa,Germania, SUA, Marea Britanie, Olanda,Belgia, Cehia, Ungaria, Bulgaria, Grecia,Suedia ş.a. Roluri în: Trubadurul, Rigoletto,Traviata, Forţa destinului, Bal mascat, Aida, DonCarlos, Ernani, Macbeth, Turandot, Tosca, Boema,Cavalleria Rusticana, Paiaţe, Povestirile luiHoffmann, Carmen, Samson şi Dalila, Werther,Fra Diavolo ş.a. În prezent locuieşte în Elveţiaşi predă lecţii de canto. A fost distins cu premiulI la Concursul George Enescu, 1964;Ordinul Naţional Steaua României în gradde Cavaler, 2003.Buzescu, Aura(1894, Caransebeş – 1992, Bucureşti)Actriţă. A absolvit Institutul de Artă Teatralăla Bucureşti, ca elevă a Luciei Sturdza Bulandra.Profesor la IATC, actriţă a TeatruluiNaţional din Bucureşti. Mircea Albulescu şiVictor Rebengiuc au fost elevii ei, iar SoranaCoroamă Stanca i-a fost asistentă. Roluri:Ifigenia de Euripide; Iarbă rea de Aurel Baranga;Hamlet de Shakespeare; Azilul de noapte deM. Gorki; Meşterul Manole de Lucian Blaga,Vizita bătrânei doamne de Dürenmatt. A lucratfoarte mult pentru teatrul radiofonic. Vila sadin Buşteni este casă memorială, iar o stradădin Bucureşti îi poartă numele. Artistă aPoporului din RPR. Premiul de Stat.Buzoianu, Cătălina(13.04.1938, Brăila)Regizoare. A absolvit Institutul de Artă Teatralădin Bucureşti. A lucrat la Piatra Neamţşi Iaşi până în 1973. Între 1979 şi 1985 esteprim-regizor permanent la Teatrul Mic dinBucureşti. Din 1985 este regizor permanentla Teatrul Bulandra din Bucureşti. Regie:Pescăruşul de Cehov, 1970; Bolnavul închipuitde Molière, 1970; Peer Gynt de Ibsen, 1972;Carnaval la Iaşi de Vasile Alecsandri, 1972;Tinereţe fără bătrâneţe, 1975; Hedda Gabler deIbsen, 1975; Interviu de Ecaterina Oproiu,1975; Efectul razelor gamma asupra anemonelorde Paul Zindell, 1978; Să-i îmbrăcăm pe cei goi,1979; Maestrul şi Margareta, 1980; Dibuk deAnski, 1994; Fuga de Mihail Bulgakov, 1995;Pelicanul de August Strindberg, 1995; Patul luiProcust după Camil Petrescu, 1995; Turandotde Carlo Gozzi, 1999; Odiseea 2001, proiectde integrare europeană a artiştilor, cu plecaredin portul Constanţa, opriri în porturileMediteranei şi sosire în portul Marsilia, scenariupropriu, Teatrul Bulandra, Bucureşti,coproducţie cu Teatrul Tourski, Marsilia,2001. Premii: Premiul Academiei Române,1973; Premiu la Festivalul de Teatru Contemporan,Braşov, 1978; Premii ATM 1979,1980, 1985, 1986; Premii UNITER în 1991137ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 137 31.10.2011 17:22:40

138Cătălina BuzoianuAugustin Buzuraşi 1995; Premiul Théâtre vivant – RadioFrance International, pentru spectacolulTeatru descompus, 1993; Marele Premiu alFestivalului Naţional de Teatru, 1994, 1996,1997; Marele Premiu al Festivalului Internaţionalde Dramaturgie Românească pentruspectacolul Patul lui Procust, Timişoara, 1995;Premiul Salvo Randone pentru întreaga carieră,în special pentru montarea operei luiPirandello (Sciacca – Italia, 1995); PremiulUNITER pentru întreaga activitate, 2001.Buzura, Augustin(n. 22.09.1938, Berinţa, jud. Maramureş)Prozator. A studiat Medicina la Cluj, fără s-ofinalizeze. Redactor şi apoi secretar generalde redacţie la revista Tribuna din Cluj. DupăByckENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢI1989, preşedinte al Fundaţiei CulturaleRomâne (1990–2004), devenită InstitutulCultural Român. Scrie romane de analizăa dilemelor morale: Capul Bunei Speranţe,1963; Absenţii, Premiul Uniunii Scriitorilor,1970; Feţele tăcerii, Premiul Uniunii Scriitorilor,1974; Orgolii, Premiul Academiei, 1977;Vocile nopţii, Premiul Uniunii Scriitorilor,1980; Refugii – Zidul morţii, partea I, 1984;Drumul cenuşii – Zidul morţii, partea a II-a,1988; Recviem pentru nebuni şi bestii, 1999;Raport asupra singurătăţii (2009). Membru alAcademiei Române (din 1992).Byck, Jacques(19.10.1897, Bucureşti – 10.10.1964, Bucureşti)Filolog. A studiat Literele la Bucureşti,unde i-au fost profesori Ovid Densusianu,Ion Bianu, I. A. Candrea. S-a specializat laParis. A lucrat la Institutul de Lingvisticădin Bucureşti, a fost director al BiblioteciiAcademiei Române. S-a ocupat de toatedialectele limbii române, de la nordul şide la sudul Dunării. Lucrări: Folosirea afectivăa pronumelui personal în limba română,1937; Studii de sintaxă şi stilistică românească,1939; Gramatica limbii române (împreună cuAl. Rosetti), 1943; redactor responsabil alÎndreptarului de punctuaţie, 1956; Formarealimbii noastre literare, 1956. A primit Premiulde Stat în 1954.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 138 31.10.2011 17:22:40

CCabadaief, Dimitrie(?.12 1877, Vasilica, Bulgaria –4.09.1934, Sibiu)Pictor. Strămoşii au fost români. Studiila Şcoala de Arte Frumoase din Sofia şiAcademia de Belle Arte din Veneţia, 1900–1903. Cunoaşte zece limbi străine, din careşase foarte bine. În urma unor activităţipolitice se stabileşte la Craiova ca profesorde desen la Institutul Ecaterina Urziceanu.Participă la expoziţiile Societăţii ArtisticeTheodor Aman, 1905, 1906. În 1911 secăsătoreşte şi se mută la Sibiu. Este angajatprofesor de desen la Şcoala Normalăşi apoi la seminarul teologic. Pictura saevoluează în anii sibieni către un plainairismcu tentă pointilistă. Desfăşoară activitateexpoziţională la Saloanele Oficialeşi ale Tine rimii Artistice. Deschide expoziţiipersonale la Cluj, Braşov, Bucureşti, Craiovaşi Sibiu. Pictează o vreme la Baia Mare. Subinfluenţa mitropolitului Nicolae Bălan şi lacererea sa realizează câteva fresce. Îndrăgeştegenul şi pictează peste 20 de biserici, majoritateaîn Transilvania.Cacuci, Dan Gabriel(6.05.1948, Cluj)Fizician american de origine română. A începutInstitutul Politehnic din Bucureşti şi apărăsit ţara ca student, ajungând la ColumbiaUniversity, unde a absolvit fizica aplicatăşi ingineria nucleară. Şi-a luat doctoratul laaceeaşi universitate, unde a şi devenit conducătorde proiect (1977). Profesor asociatla Universitatea Tennessee (1983–1988) înspecialităţile fizica reactorului, termohidraulicaşi dinamica reactorului, metode computerizatepentru o scară largă de sistemeneliniare. În perioada 1988–1993 activeazăîn calitate de profesor asociat la universităţiledin California, Santa Barbara, şi Ilinois,Urbana-Campaign. În perioada 1995–2000este profesor invitat la Universitatea dinMichigan. Din 2000 până în prezent ocupăposturi foarte importante în diverse centreştiinţifice internaţionale, cum ar fi: consilierştiinţific superior pe lângă directorulDirecţiei de energie nucleară (şi membru aldirectoratului), membru la Comisariatul deEnergie Atomică, Franţa, profesor adjunctla Universitatea din California, Berkeley;reprezentant permanent al Republicii Federalea Germaniei la Comitetul de ŞtiinteNucleare al Agenţiei de Energie Nucleară;director al Şcolii Internaţionale de VarăFrederic Joliot-Otto Hahn în fizica reactorului,organizată de Comisariatul de EnergieAtomică (Franţa) şi Centrul de CercetăriKarlsruhe, Germania. Din octombrie 2002devine director al Institutului de SecuritateNucleară al Centrului de Cercetări Ştiinţificedin Karlsruhe, Germania. A iniţiat şi susţinutproiecte de extindere a reţelei informaţionaledin România, a asigurat consultanţaprogramului de dezvoltare a sistemului deenergie nucleară din România, a promovatextinderea colaborării cu diverse universităţidin Germania, SUA, Franţa în domeniul cercetăriişi învăţământului. Lucrări: Benchmarkingthe propagator method for nonlinear systems:A Burgers-Korteweg-de Vries equation, 1990; Onthe thermodynamic efficiency of energy conversionduring the expansion of a mixture of hot particles,steam and liquid water Energy, 1997; Dimensionallyadaptive dynamic switching and adjointsensitivity analysis: new features of the RELAP5/PANBOX/COBRA code system for reactor safetytransients, 2000; Balance of Liquid-phaseTurbulence Kinetic Energy Equation for BubbletrainFlow, 2004; Numerische Untersuchung derStrömung von Taylor-Blasen in einem kleinenKanal mit quadratischem Querschnitt, 2005;Simulations numériques d’écoulements diphasiquesgaz-liquide par la méthode de volume finidans des géométries confines, 2005. Laureat alPremiului Ernest Orlando Lawrence (1998).Doctor Honoris Causa al Universităţii Tehnicedin Cluj (2003). Membru de onoare alAcademiei Române (1996).Cajal, Nicolae(1.10.1919, Bucureşti – 7.03.2004, Bucureşti)Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti.Din 1966 profesor şi şef al Catedrei devirusologie la IMF Bucureşti. Director alc139ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 139 31.10.2011 17:22:40

CalboreanuDan Gabriel Cacuci Nicolae Cajal George Calboreanu Gh. Calciu Dumitreasa140Institutului de Virusologie al AcademieiRomâne (din 1967). A fost între 1994–2004preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieştidin România. Discipol al acad. ŞtefanS. Nicolau, întemeietorul şcolii româneştide virusologie. Contribuţiile sale au fostpublicate în peste 400 de lucrări ştiinţifice.În legislatura 1990–1992, senator pentrumunicipiul Bucureşti din partea FSN.Lucrări: Consideraţiuni asupra simptomatologieişi prognosticului trichinelozei, 1946;Lumea virusurilor, 1962; Relaţii între virusurişi tumori, 1971; Enterovirusuri nepoliomielitice.Implicaţii în patologie şi în poluarea mediuluiambiant, 1983. A fost ales în 1963 membrucorespondent şi în 1990 membru titular alAcademiei Române. Vicepreşedinte al AcademieiRomâne (1990–1994), preşedinte alSecţiei de ştiinţe medicale şi preşedinte alFundaţiei M.H. Elias. Spitalul Caritas dinBucureşti i-a purtat numele.Calboreanu, George(5.01.1896, Turnişor, jud. Sibiu –12.07.1986, Bucureşti)Actor de teatru şi film. A venit la Bucureştidupă Marea Unire şi a fost actor la TeatrulNaţional. Cel mai cunoscut rol în teatrua fost Ştefan cel Mare din Apus de soare deB.Şt. Delavrancea. Roluri în filme: Brigada luiIonuţ (1954), Bădăranii (1960), Setea (1960),Omul de lângă tine (1961), Lupeni 29 (1962),Lumina de iulie (1963), Străinul (1964), CaleaVictoriei sau cheia visurilor (1965), NeamulŞoimăreştilor (1965), Şopârla (1966), Legenda(1968), Fraţii (1970), Serata (1971), FraţiiJderi (1973), Ultimele zile ale verii (1976).Artist al Poporului. O stradă din Bucureştiîi poartă numele.Calciu Dumitreasa, Gheorghe(23.11.1925, Mahmudia, jud. Tulcea –21.11.2006, New York)Preot şi militant politic. A absolvit Facultateade Filologie şi Institutul Teologic laBucureşti. Profesor la seminarul teologicortodox din Bucureşti. A fost arestat în1948 pentru simpatii legionare. Graţiat în1964. A protestat public în 1977, odată cudărâmarea Bisericii Enei din Bucureşti(după cutremur n-a mai fost refăcută).Arestat în 1978. Cu el s-au solidarizat MirceaEliade, Eugen Ionescu, Virgil Ierunca,Monica Lovinescu, Paul Goma. Expulzat în1985, a slujit la biserica ortodoxă din oraşulAlexandria, statul Virginia, Washington DC.A înfiinţat ROMFEST, care unea în manifestăriale spiritului românesc emigranţi dinSUA şi Europa. Lucrări: Şapte cuvinte cătretineri (1996); Christ is calling you. A coursein catacomb pastorship (1997); Rugăciune şilumină mistică. Eseuri şi meditaţii religioase(1998); Războiul întru cuvânt. Cuvintele cătretineri şi alte mărturii (2001); Homo americanus.O radiografie ortodoxă (2002).Calimah, Andrew(1925, Bucureşti)Istoric al civilizaţiilor. Aparţine familiei Callimachi.Ajuns în SUA cu părinţii în 1966,a studiat cu Chögyam Trungpa, un profesorbudist, unde a fost coleg cu Allen Ginsbergşi, de asemenea, a studiat şamanismul Mazatec.S-a ocupat de descifrarea sensurilorascunse ale miturilor Greciei antice, mai aleslegate de sex şi de iubirea între cei de acelaşisex: Lovers’ Legends: The Gay Greek Myth,2002 (Legendele iubirii. Miturile necenzurate aleGreciei, 2008); Lovers’ Legends Unbound, 2004.Calinciuc, Ioan(1812, Milişăuţi, jud. Suceava –24.02.1875, Cernăuţi)Teolog. A absolvit Institutul Teologic laCernăuţi şi s-a specializat la Facultatea deTeologie a Universităţii din Viena. Profesorla Institutul Teologic din Cernăuţi. Vicepreşedinteal Societăţii pentru Cultura şiLiteratura Română în Bucovina. A lăsat, înmanuscris, Dogmatica.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 140 31.10.2011 17:22:40

Calinic de la Cernicanume la naştere Constantin Antonescu(7.10.1787, Bucureşti – 11.04.1878, Cernica)Ascet şi reformator al vieţii monahaleortodoxe. S-a călugărit la mănăstireaCernica în 1808. Hirotonisit diacon la Batişte,Bucureşti (1813), a fost în pelerinaj laAthos (1817). Din 1818 stareţ la Cernica,arhimandrit din 1820. A edificat mănăstireaPasărea, aflată sub jurisdicţia Cernicăi. Din1850, episcop de Râmnicu Vâlcea, unde aridicat o nouă catedrală episcopală pictatăde Gh. Tattarescu. A fost deputat în DivanulAd Hoc (1857) care a pregătit unireaŢării Româneşti cu Moldova. Canonizat casfânt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române la23 octombrie 1955.Callimachi, Scarlat(20.09.1896, Botoşani – 2.06.1975, Bucureşti)Publicist. Bunicul său fusese voievodulScarlat Callimah, care a domnit în Moldovaşi în Ţara Românească şi se trăgea din mazilulbasarabean Vasile Călmaşul. Numelefamiliei a fost grecizat, sub forma Callimaki,de Ioan Teodor Călmaşul, care a domnit înMoldova între anii 1758 și 1761. Se înrudea,prin bunic, cu Alexandru Papadopol-C. Înciuda descendenţei nobile, a fost unul dintremilitanţii Partidului Comunist Român.Fondator al gazetei Clopotul (1924–1925)din Botoşani, al Muzeului Româno-Rus(1948–1956, documentele au ajuns, în parte,la Muzeul Literaturii Române), unde areuşit să aducă documente foarte rare dinarhivele ruse referitoare la spaţiul românesc(fotocopii ale manuscriselor lui DimitrieCantemir, ale arhivelor Moldovei dusede Dosoftei la polonezi şi recuperate deRusia). Prieten cu N.D. Cocea şi LucreţiuPătrăşcanu. Din 1944 preşedinte al UniuniiZiariştilor din România.Calmanovici, Emil(03.1896, Piatra Neamţ – 12.03.1956, Aiud)Inginer şi militant comunist. Evreu ca etnie.Şi-a făcut studiile economice la Münchenşi a fost surprins de extinderea nazismuluipe când îşi făcea doctoratul la UniversitateaHumboldt din Berlin. S-a întors în ţară şi apreluat fabricile părinţilor săi. În perioada1930–1940 a susţinut financiar PartidulComunist Român (a devenit membru în1937). Considerat ca fiind din aripa LucreţiuPătrăşcanu, a fost arestat în 1951, condamnatpe viaţă şi trimis la Aiud din ordinul luiAlexandru Drăghici, unde a murit în urmaunei greve a foamei. Reabilitat în 1968 deNicolae Ceauşescu.Candiano-PopescuCalinic de la CernicaEusebiu CamilarCamilar, Eusebiu(7.10.1910, Udeşti, jud. Suceava –27.08.1965, Bucureşti)Prozator. Autodidact. A lucrat ca redactor ladiverse publicaţii culturale. Deşi a debutatca poet cu Chemarea cumpenelor, 1937, s-aimpus ca prozator al fantasticului pe temeţărăneşti: Avizuha, 1945; Valea hoţilor, 1948;Negura, 1949; Temelia, 1951, Premiul de Stat.A tradus O mie şi una de nopţi, Kalida – ssa, dinEschil, Aristofan, Ovidiu, Puşkin, Gogol,Gorki. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1955).Cancicov, Mircea C.(24.08.1884, Bacău – 1959, Râmnicu Sărat)Economist şi om politic. Soţ al GeorgeteiC. A absolvit Dreptul la Bucureşti (1905).Deputat liberal în Parlamentul României,ministru de Finanţe şi al Economiei Naţionaleîn perioada interbelică, fapt ce-i permitesă susţină multiple acţiuni de modernizarea oraşului Bacău, între acestea fiind parculCancicov din centrul oraşului. Desemnat,alături de Istrate Micescu, Armand Călinescu,Constantin Argetoianu, GheorgheTătărescu, să elaboreze o nouă Constituţie.Subsecretar de stat la Agricultură şiDomenii, ministru de Finanţe, ministru alEconomiei, ministru ad interim la Justiţie şila Comerţ Exterior. Arestat în 1944, a muritla penitenciar. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1937), exclus în 1948, repusîn drepturi în 1990.Candiano-Popescu, Alexandru(27.01.1841, Lipia, jud. Buzău –25.06.1901, Bucureşti)Avocat, ziarist, general al armatei române.A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri dinBucureşti (1857) la artilerie, parcurgândierarhia militară până la gradul de generalde brigadă (1894). A participat la detronarealui Cuza, la 11 februarie 1866. Fondator alziarelor Perseverenţa şi Democraţia (1867),iniţiator al mişcării republicane antidinastice141ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 141 31.10.2011 17:22:40

142cunoscută sub numele Republica de la Ploieşti(1870), contra lui Carol I. La 24 mai1875, împreună cu Ion C. Brătianu, MihailKogălniceanu, A.G. Golescu, Gheorghe Vernescu,Tache Anastasiu, C. Fusea, AlexandruCandiano-Popescu, Anastase Stolojan,Gheorghe Chiţu, C.G. Peşacov şi N.C. Furculescu,şi-a pus semnătura pe un programpolitic care atesta fondarea Partidului NaţionalLiberal. A participat la Războiul de Independenţă,fiind decorat cu cele mai înalteordine şi medalii: Steaua României în gradde ofiţer, Virtutea Militară de Aur, TrecereaDunării, Crucea Apărătorilor Independenţeişi Crucea Sf. Gheorghe. Prefect al PoliţieiBucureştiului (1879).Candrea, I(on) A(urel)(7.11.1872, Bucureşti – 15.09.1950, Paris)Lingvist. A absolvit Literele şi Filologia laBucureşti, s-a specializat la Paris, la Sorbonaşi École Pratique des Hautes Études (i-aufost profesori Gaston Paris, Jules Gilieron).A fost profesor la Facultatea de Litere şi Filosofiea Universităţii din Bucureşti. Fondatoral Societăţii Filologice (1905), împreunăcu Ovid Densusianu. S-a ocupat de folclor:Poveşti din diferite locuri locuite de români,1909; Poezii populare din diferite locuri locuitede români, 1910; Iarba fiarelor, 1928; Folclorulmedical român comparat, 1944. A tipărit, cuOvid Densusianu şi Th. Speranţia, culegereade texte populare Graiul nostru, 2 vol., 1906–1908. Autor, împreună cu Gh. Adamescu,al Dicționarului enciclopedic ilustrat, apărut în1931 la editura Cartea Românească, lucrarede referință în lexicografia românească.Candu, Angela(17.05.1969, Văsieni, Republica Moldova)Pictoriţă. A absolvit Universitatea Pedagogicăde Stat Ion Creangă, Facultateade Pictură şi Grafică la Chişinău. Cadrudidactic la Universitatea de Stat de Arte dinChişinău. A avut expoziţii personale şi degrup la saloanele din Republica Moldovaşi România. Lucrări: Arhaic, Rit continuu,Lumina lunii. Premiul pentru originalitate alUAP din Moldova, Premiul pentru Picturăla Saloanele Moldovei, România. Membrude onoare al Asociaţiei Tinerilor PlasticieniOBERLICHT din Moldova.CantacuzinoDinastie românească de origine bizantină.Familie grecească. Un Cantacuzin s-a bătutcu pecenegii la 1094. Un altul este menţionatca luptător în asediul Antiohiei contraturcilor selgiucizi, în prima cruciadă (1098)declanşată de papa Urban al II-lea pentru aprelua controlul creştin asupra IerusalimuluiCandrea(Sfântul Mormânt). Căsătoriile se făceaude obicei între familiile Duca, Paleolog şiCantacuzino. Originea dinastiei este Ioan alVI-lea (pe numele de botez Manuel) Cantacuzinul(Kantakuzenos, n. 1292, Moreea –m. 1383, Pelopones), împărat al Bizanţului(1347–1354), fiul lui Mihai din Smirna, aziIzmir (numit guvernator al Moreii de împărăteasaTeodora Paleolog). Ioan al VI-leaa uzurpat tronul lui Ioan al V-lea Paleologul(aliat cu genovezii şi celţii din coloniaGalata), cu sprijin otoman, sârb şi bulgar,şi s-a încoronat împărat la Didymotheicusîn Tracia, fiind considerat şi acela care i-aadus pe otomani în Europa. Şi l-a asociat ladomnie pe fiul său, Matei, a cărui mamă eradin familia Asăneştilor (1341–1344), care adomnit apoi şi singur (1355–1357). Fiica lui,Teodora, sora lui Matei, a fost căsătorită cusultanul Orkhan şi a condus după moarteaacestuia. În 1354 a revenit dinastia Paleologşi Ioan s-a retras la o mănăstire în Peloponessub numele Iosif Christodulos. Acolo ainventat o doctrină de apărare a ortodoxieigreceşti combinată cu misticismul, numităisihasm. Perioada se caracteriza prin deseconfruntări pentru domnia Bizanţului,redus în bună măsură la Constantinopol şiMoreea, iar Asia Mică şi Tracia se destabilizau.Dinastia a jucat un rol activ în istoriaBizanţului vreme de un veac, până în 1453,la căderea Constantinopolului, când a fosto revoltă a Cantacuzinilor (Dimitrie, nepotal lui Manuel, era și frate cu Matei şi fiullui Ioan al VI-lea) care încercau să păstrezedomnia cu sprijin otoman, contra dinastieiPaleolog. Prima rută de emigrare a fostVeneţia şi zona Veneto-Friuli de azi, care,în veacul al XIX-lea, a dat migraţia italianăspre România. Filiaţia exactă a acestui primbloc migrat şi ramurile ulterioare n-au fostîncă stabilite. Urmaşii lui s-au împărţit întrei ramuri: una grecească şi care n-a datpersonalităţi însemnate, coborând pânăla nivelul de ţărani; una rusească – ceamai notabilă fiind Cantacuzino-Speranski– migrată după uciderea Cantacuzinilordin Ţara Românească şi migrată din nou,după revoluţia rusă din 1917, în Americaşi Europa Occidentală; şi, în sfârşit, ramuraromânească a dinastiei, cea mai însemnatăprin rezistenţa creştină faţă de islam.Cantacuzino, Alexandru (Alecu)(1811, Rusia – 1884, Atena)Prozator. Urmaş al lui Matei Cantacuzino(cumnat al lui Vasile Lupu), era fiul unuişambelan (Alexandru) al ţarului Rusiei. Laorigini din dinastia bizantină a lui Ioan alVI-lea Cantacuzinul (1292–1383), împăratENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 142 31.10.2011 17:22:40

C. (Bâzu) Cantacuzino Gheorghe Gr. Cantacuzino(1347–1354) al Bizanţului. A venit în Moldovadin Rusia şi s-a căsătorit cu Maria,unionistă, prietenă cu Nicolae Bălcescu. Maitârziu ea a plecat la Paris şi a făcut a douacăsătorie cu pictorul Puvis de Chavannes.A fost ministru al Cultelor, apoi de Externeşi de Finanţe sub Alexandru Ioan Cuza, trimisîn misiune pe lângă Napoleon al III-lea.Prieten cu Vasile Alecsandri. Lucrări: Serilede toamnă la ţară, 1855. Prin stil este consideratun precursor al lui Mihail Sadoveanu.Cantacuzino, Constantin (Bâzu)(11.11.1905, Bucureşti – 26.05.1958, Madrid)Pilot. Era un Rosetti după mamă. A fostun excelent motociclist şi pilot de curse,stabilind un record mondial la cursa Paris –Bucureşti. A jucat şi tenis, a fost şi căpitanulechipei Române de hochei pe gheaţă laCampionatul Mondial din 1933. S-a înscrisla Şcoala de Pilotaj Mircea Cantacuzino,devenind coleg de grupă cu Dumitru Frim,Radu Manicatide şi Irina Burnaia şi obţinândbrevetul în 1933. A plănuit, împreună cu ValentinBibescu, un zbor în jurul Pământului,dar n-au avut suficienţi bani. A fost protagonistulaproape tuturor manifestărilor aviaţieisportive şi demonstrative din România, darşi al unor întâmplări deosebite. Deşi directoral Aerobazei Băneasa şi şef al traficului aerianla LARES, s-a încadrat voluntar în Escadrila53 de Vânătoare. A luptat pe ambelefronturi, de est şi de vest, cu începere din1941. După război a fost autorizat să executenumai curse interne, TARS. Pe 24 august1944 el a străpuns linia germană şi a dus înItalia, la Foggia, armatei americane, mesajulregelui Mihai prin care cerea sprijin pentrudespresurarea capitalei de trupele fasciste.Pilot personal al Anei Pauker. Prima cursăexternă autorizată a fost la Milano, 1948,cu Ana Pauker, unde a şi cerut azil politic.A plecat apoi în Elveţia (unde se afla mamasa, căsătorită cu George Enescu) şi de acoloîn Spania (din 1954), unde a acţionat pentrunormalizarea relaţiilor diplomatice întreCantacuzinoRomânia şi Spania. În 2005 i s-a dezvelitun bust în comuna Jilavele, pe locul fostuluiaeroport.Cantacuzino, George Matei(11/23.05.1899, Viena – 1960, Bucureşti)Arhitect. Descinde dintr-o veche familiemoldovenească (la origini bizantină) cuînaintaşi însemnaţi în istoria ţării. Buniculsău, Vasile (Basile) C., a fost revoluţionarpaşoptist, iar tatăl său, diplomatul NicolaeB.C., a reprezentat România la Viena întreanii 1885 și 1909. Mama era nepoată a luiGheorghe Bibescu. Dintre rudele sale l-auinfluenţat spiritual cunoscutul jurist ieşeanMatei B. C., remarcabilul pictor Th. Palladyşi Martha Bibescu. Atât prin filiera paternă,cât şi prin cea maternă, se mai înrudea cuo serie de personalităţi, ca Alexandru IoanCuza, Anne de Noailles, Barbu DimitrieŞtirbei, Nicolae Ghika-Budeşti, Gh. Balş,cu pictorii Puvis de Chavannes, TheodoreChasseriau şi alţii. A urmat Şcoala Naţionalăde Arte Frumoase din Paris, secţia arhitectură.A fost unul dintre principalii edificatoriromâni ai Micului Paris, care a devenit Bucureştiulinterbelic. Lucrări: palatul Bănciide Investiţii (1923–1928), transformareaclădirii fostului sediu al Uniunii Arhitecţilor(1928–1929) şi a fostului sediu al UniuniiZiariştilor, astăzi restaurantul Mărul de Aur(1925–1928), imobilul Creţulescu de birouripe Calea Victoriei şi imobilul de birouridin Piaţa Universităţii (1934–1939), sediulInstitutului de Studii şi Proiectări Energeticede pe Bulevardul Republicii (1947–1948),toate din Bucureşti, hotelul Rex din Mamaia,Uzinele Tractorul din Braşov, postul deradiodifuziune din Bod şi altele.Cantacuzino, Gheorghe Grigore(22.09.1837, Bucureşti – 23.03.1913, Bucureşti)Om politic. Supranumit Nababul. Bunic allui Constantin Bâzu C. A studiat Dreptul laParis. Întors la Bucureşti, a fost consilier laCurtea de Apel, deputat de Prahova (1866),primar al Bucureştiului (1869–1870), ministrual Lucrărilor Publice în guvernarea LascărCatargiu (s-a preocupat de căile feratePloieşti–Predeal şi Iaşi–Ungheni), ministrual Finanţelor (a înfiinţat Creditul FinanciarRural, 1875), preşedinte al Camerei Deputaţilor(1889), preşedinte al Senatului (1892),şef al Partidului Conservator (1899), în carecalitate a fuzionat cu junimiştii (disidenţă aPartidului Conservator) lui Titu Maiorescu,prim-ministru (1899–1900; 1904–1907). Allui a fost palatul care a devenit astăzi CasaEnescu (Muzeul Muzicii).143ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 143 31.10.2011 17:22:40

144Cantacuzino Grănicerul, Gheorghe (Zizi)(1869, Paris – 1937, Bucureşti)General. Fiu al lui Ion (Iancu) C. A studiat laParis (Fontenay-aux-Roses), apoi a absolvitŞcoala Militară din Craiova şi Şcoala de Infanteriedin Bucureşti. Aghiotant al regeluiCarol I. A participat la războiul balcanic şi laPrimul Război Mondial conducând trupelede grăniceri. A aderat la mişcarea legionarăîncă de la primii ei paşi şi în casa lui se organizauîntrunirile. A înfiinţat Partidul Totulpentru Ţară, cu nuclee în Franţa, Germania,Italia şi România, pentru a crea o MişcareAnticomunistă Europeană. Judecat şi achitatîn procesul Gărzii de Fier (1934). A luptatîn războiul civil din Spania împreună cuMoţa şi Marin (unitatea era condusă tot deun Cantacuzino, Alexandru, diplomat decarieră, care-şi va sfârşi zilele la închisoareadin Râmnicu Sărat) şi el le-a adus trupurileîn ţară. A fost îngropat cu o mare festivitatelegionară. Distins cu Ordinul Mihai Viteazulşi cu Legiunea de Onoare a Franţei.Cantacuzino, Ioan(25.11.1863, Bucureşti – 14.01.1934, Bucureşti)Medic, microbiolog, profesor universitar,fondator al şcolii româneşti de imunologieşi patologie experimentală. Urmează atâtstudiile liceale (liceul Louis le Grand), câtşi pe cele superioare (Filosofie, 1882–1886;Ştiinţe Naturale, 1886–1891; Medicină,1887–1894) la Paris. În 1895 obţine titlulde doctor în Medicină cu teza „Recherchessur le mode de destruction du vibrion cholériquedans l’organisme“ („Cercetări asupramodului de distrugere a vibrionului holericîn organism“). După terminarea studiilorlucrează la Institutul Pasteur din Paris caasistent al lui Ilia Mecinikov în domeniulmecanismelor imunitare ale organismului.Întors în ţară, este numit profesor de medicinăexperimentală la Facultatea de Medicinădin Bucureşti (1901) şi director generalal Serviciului Sanitar din România (1907).Vocaţia sa de fondator şi organizator a fostdemonstrată prin înfiinţarea unor instituţiica Institutul de Seruri şi Vaccinuri (1921),care astăzi îi poartă numele, a Laboratoruluide medicină experimentală (1901) dincadrul Facultăţii de Medicină, precum şi aunor reviste de specialitate: Revista ŞtiinţelorMedicale (1905), Annales de Biologie (1911) şiArchives roumaines de pathologie expérimentaleet de microbiologie. A desfăşurat o bogată activitatede cercetare privind vibrionul holericşi vaccinarea antiholerică, imunizarea activăîmpotriva dizenteriei şi febrei tifoide, etiologiaşi patologia scarlatinei. Începând cuanul 1896 publică lucrări despre sistemele şiCantacuzinofuncţiile fagocitare în regnul animal şi desprerolul fenomenelor electrofiziologice înmecanismele imunitare. Pe baza cercetărilorsale privind vibrionul holeric a pus la puncto metodă de vaccinare antiholerică, numitămetoda Cantacuzino, folosită şi astăzi în ţărileunde se mai semnalează cazuri de holeră.Datorită lui, România a fost a doua ţară dinlume, după Franţa, care a introdus în 1926vaccinul BCG (Bacilul Calmette-Guérin),având germeni cu virulenţă atenuată, pentruvaccinarea profilactică a nou-născuţilorîmpotriva tuberculozei. A fost un remarcabilorganizator al campaniilor antiepidemice,calitate pe care a demonstrat-o în combatereaepidemiei de tifos exantematic şiholerei în timpul Primului Război Mondialşi în campania antimalarică. A fost membrutitular al Academiei Române din anul 1925,membru în Comitetul de Igienă al LigiiNaţiunilor, al Societăţilor de Biologie, dePatologie Exotică şi al Academiei de Ştiinţedin Paris. Numeroase universităţi i-au acordattitlul de Doctor Honoris Causa: Lyon(1922), Bruxelles (1924), Montpellier (1930),Atena (1932) şi Bordeaux (1934).Cantacuzino, Ion (Iancu)(1847, Bucureşti – 15.04.1911, Bucureşti)Inginer. Frate cu Mircea C. şi tată al luiGheor ghe (Zizi) C. A studiat ingineria laParis, specializare în Germania. Membrufondator, de mai multe ori preşedinte alSocietăţii Şcolii Politehnice (prima oarăîn 1888, ultima oară în 1909) şi preşedintede onoare. Participant la Războiul de Independenţă.Promotor al valorilor şi spirituluicreator românesc. A iniţiat apariţia BuletinuluiSocietăţii şi construirea sediului ei. A pus deacord regulamentul cu statutele societăţii şia făcut un proiect de lege pentru corpul tehnic.Îi aparţine hotărârea de a se traduce cărţitehnice germane şi de a se edita un dicţionartehnic. Constructor al căii ferate Bucureşti–Predeal şi al primei fabrici de ciment dinRomânia (la Brăila, 1880).Cantacuzino, Ion(7.11.1908, Bucureşti – 27.08.1975, Bucureşti)Cineast. A absolvit Literele la Sorbona şişi-a luat, tot acolo, doctoratul în psihologie.Fiu al actriţei Maria Filotti. A făcut parte dingrupul Kriterion alături de Emil Cioran şiMircea Eliade. Cronicar de film (primul deacest fel din România) la Radio Bucureşti, afost în anii celui de-al Doilea Război Mondialdirector al Oficiului Naţional Cinematografic.Prolegionar. A încercat, în acord cu Cinecità,să realizeze o societate de coproducţie defilm, CINEROMIT, cu aparatură italiană,pentru care arhitectul Octav Doicescu a făcutENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 144 31.10.2011 17:22:41

proiectul arhitectonic (amplasament pe malullacului Fundeni). A făcut închisoare. Eliberatîn 1964. Filmografie: scenarist – România,1934; Războiul nostru sfânt, 1942; Raiul roşu înadevărata lui lumină, 1942; Castelul Peleş, 1943;regizor – Noi, 1942; Odesa în flăcări, 1942;Valea Oltului, 1943; producător – O noaptefurtunoasă, 1943; comentariu – Războiul nostrusfânt, 1942. Lucrări: Uzina de basme, 1931.Cantacuzino, Mircea(? – 25.05.1930, Strejnic)Inginer şi pilot. Frate cu Ion (Iancu) C.A studiat ingineria în Germania. A învăţatsă piloteze de la Octav Oculeanu (la rândullui, elev al lui Negrescu) şi a făcut, împreunăcu acesta, prima şcoală de pilotaj sportiv dinRomânia, pe avioane germane de execuţiespecială, cu dublă manşă, la Strejnic, Prahova(1928–1941). A murit executând un zborde antrenament. Şcoala, mutată la Băneasa,a primit numele său, ca şi cupa competiţieisportive pentru pilotaj.Cantacuzino, Păunanume la naştere Greceanu Păuna,(? – 1740, Braşov)Soţie a domnului Ţării Româneşti Ştefan C.(1714–1716), fiu al stolnicului ConstantinCantacuzino. Era din familia lui Preda Buzescudupă mamă şi a lui Papa Greceanu,bunicul lui Constantin Brâncoveanu, dinfamilia cronicarului Radu Greceanu. Trădaţiîn 11 ianuarie 1716, sunt duşi la Istanbulînsoţiţi de turci: Ştefan Vodă, Păuna, copiiiRadu şi Constantin şi stolnicul ConstantinC. La 26 iunie 1716 sunt spânzuraţiŞtefan şi tatăl său Constantin C. Stolnicul.Păuna se ascunde cu copiii la ambasadorulOlandei, contele Colyer (la care se ascunseseşi Dimitrie Cantemir). Cu ajutorul acestuiapărăseşte Istanbulul pe 25 septembrie 1716,cu un vapor plătit din banii ei, şi ajunge laMessina, apoi la Roma, Florenţa, Bologna,Ferrara, Veneţia, Tirol şi la Viena, la curteaîmpăratului Carol al VI-lea, unde va rămânemai multă vreme, solicitând împăratuluiajutor pentru fiul ei, Radu, să obţină băniaOlteniei. Fără rezultat. Din Sibiu a acţionatmai energic Maria Cantacuzino, care reuşeştesă obţină bănia pentru fiul ei, GheorgheCantacuzino. Radu, deşi apreciat de împărat,pleacă în Germania, la Dresda, la curtea luiFrederic al II-lea, după ajutor, spre a obţinebănia Craiovei, dar fără rezultat. Porneştespre Paris şi moare apoi în Polonia, la Cameniţa.Păuna pleacă în Rusia cu Constantin, laToma Cantacuzino (cumnat și cu DimitrieCantemir), în Petersburg, unde sunt bineprimiţi. Constantin intră în armata imperială.Se căsătoreşte cu Ana Şeremetieva. AjungeCantacuzinoIoan CantacuzinoŞerban Cantacuzinoşi el general. Demisionează după o vreme şipleacă la Braşov cu mama sa, Păuna. De acoloporneşte apoi spre Viena pentru ajutor. Pedrum, la Zemun, lângă Belgrad, se amestecăîntr-un complot (cu gândul să ajungă domnîn Ţara Românească). Este arestat şi închis laGraz pentru 40 de ani.Cantacuzino Stolnicul, Constantin(1640, Târgovişte –26.05/7.06.1716, Constantinopol)Cărturar şi om politic. La origini din dinastiabizantină a Cantacuzinilor. Studiază la Adrianopolşi la Academia Patriarhiei Ortodoxedin Constantinopol, apoi la Universitatea dinPadova (1667). Întors în Ţara Românească,a fost întemniţat de Grigore Ghica, tocmaiîntors la domnie. În 1675 a fost trimis diplomatical lui Gheorghe Duca în Polonia. Între1678-1716 a fost stolnic în Sfatul Ţării Româneşti.A fost unchiul lui Constantin Brâncoveanu,tatăl lui Toma (emigrat în Rusia),al Casandrei şi al lui Şerban Cantacuzinoşi socrul lui Dimitrie Cantemir. A întocmitprima hartă a Ţării Româneşti (în sistemMercator). Opera sa principală este IstoriaŢării Româneşti întru care să cuprinde numele celdintâi şi cine au fost lăcuitorii ei atunci şi apoi cineo au mai descălecat şi o au stăpânit şi în vremilede acum cum s-au tras şi stă (neterminată).Nicolaus Olahus şi Samuel Köleseri au fostprintre sursele sale ştiinţifice. Şi-a comandatcărţi în Olanda, la Veneţia, la Sibiu. A lăsatşi însemnări de călătorie şi a contribuit ladezvoltarea culturii prin instalarea de tipografii,prin traduceri. Biblia, zisă a lui Şerban(1688), s-a tradus la Bucureşti la iniţiativalui. A fost ucis de otomani ca sfetnic al luiConstantin Brâncoveanu.Cantacuzino, Şerban(1640, Târgovişte – 1688, Bucureşti)Domn al Ţării Româneşti (1678–1688).A reuşit să pună rânduială în treburile interneale ţării tăind câţiva boieri, încurajânddezvoltarea agriculturii, meşteşugurilor şi145ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 145 31.10.2011 17:22:41

146comerţului. A supravegheat construireamai multor monumente, chiar înainte dea fi domn. A refăcut mănăstirea întărităComana, ctitoria lui Vlad Ţepeş şi a făcutacolo locul de înmormântare al Cantacuzinilor.În 1680 a ridicat în Bucureşti, dupămodel italian, hanul ce-i va purta numele,pe raza actualelor străzi Lipscani, Smârdan,Doamnei. Aici poposeau şi cnejii, dar maiales neguţătorii sibieni în trecerea lor prinBucureşti. A ctitorit ansamblul arhitecturalCotroceni şi l-a înzestrat cu numeroaseodoare (unele lucrate de orfevrierii sibieni,conduşi de starostele Sebastian Hann). Estectitorul bisericilor Mitropoliei, FundeniiDoamnei. În timpul atacului Vienei (1683)era cu sufletul mai aproape de apuseni,trimiţându-le informaţii preţioase. Din1687 începe negocieri cu Habsburgii. Subdomnia lui se tipăreşte la Bucureşti Biblia,în 1688, cunoscută ca Biblia de la Bucureşti,lucrare coordonată de Constantin CantacuzinoStolnicul, moment de seamă înprocesul afirmării limbii române ca limbăliterară. Cu Sibiul a avut legături permanente,comandând nenumărate piese dinaur, postav şi arme. Se crede că a conceputun plan de atac asupra Constantinopoluluipentru a-i alunga pe turci din Europa, iarputerile vestice i-au promis suportul moral.În mijlocul pregătirilor a murit otrăvit, separe de către boierii cărora le era frică deplanurile sale vaste. După moartea lui familias-a refugiat la Sibiu.Cantacuzino, Ştefan(? – 1716, Constantinopol)Domn al Ţării Româneşti (1714, 1716). Fiulstolnicului Constantin C. A fost ucis împreunăcu acesta pentru vina de a fi păstratacordul secret antiotoman cu Habsburgiiîncheiat de Constantin Brâncoveanu (LigaDragonului). În timpul scurtei lui domnii,mitropolitul Antim Ivireanul a mutat tipografiade la Târgovişte la Bucureşti şi a tipăritîn greceşte, în 1715, Sfătuiri politice creştinecătre domnul Ştefan Cantacuzino, care a circulatîn tot spaţiul ortodoxiei răsăritene. Ultimuldomn pământean în Ţara Românească.Soţia sa, Păuna, şi fiul lui, Radu, care visauîncă la tronul Ţării Româneşti, au migrat laVeneţia, de acolo la Viena şi în final în Rusia,unde se aflau Dimitrie Cantemir şi Toma,cumnaţi, spre a cere ajutor.Cantemir, Dimitrie(26.10.1673, Fălciu –21.08.1723, zona caspică, Rusia)Savant umanist. Domn al Moldovei (1693,1711). A studiat la Academia Patriarhieidin Constantinopol, fiind mare maestru alCantacuzinomuzicii otomane (drept care a fost singuruldomn român ridicat la rangul de paşă cutrei tuiuri), după ce studiase în copilăriela Iaşi cu învăţatul grec Ieremia Cacavela,absolvent al Oxfordului. Cronicarul IonNeculce (unchi) a fost hatmanul oasteisale. Prima soţie, Casandra (m. 1713), a fostfiica stolnicului Constantin Cantacuzino.Refugiat în Rusia în 1711, a avut o evoluţiepozitivă în raport cu Petru I, mai ales dupăcăsătoria a doua cu fiica ambasadorului rusîn Suedia (unde domnea Carol al XII-lea, cucare Rusia era în conflict), contele AleksandrTolstoi. A avut cu aceasta o fiică, Anastasia.A devenit sfetnic al împăratului pe problemeorientale, a făcut prima tipografie mobilă cucaractere persane din Rusia (aflată astăzi laOxford) şi – în cadrul planului de cartografierea Rusiei – a făcut hărţile zonei MăriiCaspice (Baku de azi), cucerite de Petru Ide la otomani în războiul din 1722–1723(originalele în Cabinetul lui Petru I de laPetersburg). Cantemir a lăsat lucrări de muzicologieturcă (primul sistem scris de notaţiea semnelor muzicale, cuprinzând 33 demoduri. Era, de altfel, contemporan cu J.S.Bach), cântece, o teorie a evoluţiei limbilordin trunchiul indo-european, prima hartă aMoldovei (în sistem Mercator, 1714, cu 800de toponime scrise cu alfabet latin), primuldicţionar comparat al limbilor rusă-română-latină.A debutat în 1698 la Iaşi cu Divanulsau Gâlceava înţeleptului cu lumea, scrisă înromâneşte şi greceşte, influenţată de filosofiacreştină deprinsă de la profesorul său, Cacavela.După o perioadă dedicată filosofieinaturale (în linia belgianului Jean Baptistevan Helmont, cu vaste influenţe orientale,până la caldeeni) şi greco-latine, a scrislucrările: Sacrosanctae scientiae indepingibilisimago (Imaginea de nezugrăvit a ştiinţei sacre),1700; Compendiolum universae logices institutionis(Mic compendiu de logică generală), 1700;Monarchiarum phisica examinatio (Examinareafizică a monarhiilor), 1700. Apoi interesulsău a fost canalizat către lucrări de istorie(românească şi universală, istoria religiilor),centrul de atac fiind Imperiul Otoman:Istoria ieroglifică (1705); Descriptio Moldaviae(Descrierea Moldovei), 1714–1716; Hronicula vechimei romano-moldovlahilor, 1719–1722;Historia incrementorum atque decrementorumAulae Othomanicae (Istoria creşterii şi descreşteriiCurţii Otomane), 1714–1716; Kratkoe skazanieob izokorenenii Brankovanovoi i Kantakuzinîhfamilii (Scurtă povestire despre stârpirea familiilorlui Brâncoveanu şi a Cantacuzinilor),1717–1718; Kniga sistima muhamedanskoirelighii (Cartea sistemului religiei mahomedane),1722, anul tipăririi (toate celelalte lucrăriENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 146 31.10.2011 17:22:41

CapidanDimitrie Cantemir Valeriu Canţer Theodor Capidans-au tipărit postum), Collectanea Orientalia(Colecţia orientală), 1722–1723, cuprinzândtexte de investigare arheologică a ZiduluiCaucazian lăsat de Alexandru Macedon, avestigiilor persane ale zonei Caspice, precumşi hărţile zonei caspice (publicată în ediţiade Opere Dimitrie Cantemir, 8 vol., 1878,editată de Gr. Tocilescu). A fost sfetnic al luiPetru I pentru probleme orientale (cu rangulde senator). Documentele acestei părţi aactivităţii sale se află depuse la Arhivele Marineidin zona Petersburg. În anul 2004 a fostimprimată pe CD muzica lăsată de DimitrieCantemir, interpretată de Linda Burman,acompaniată de Hall & Lux Musica IhsanOgzen şi comentată de Owen Right, carecuprinde, pe lângă creaţii proprii (mai alesde dragoste) pentru tambur (instrumentul lacare cânta) şi altele, dedicate dervişilor rotitori,prelucrări de folclor românesc: cântecede nuntă, sârbe, primele păstrate în istoriamuzicologiei româneşti. Lucrările sale auconstituit baza de informare şi de referinţă acorifeilor Şcolii Ardelene pentru raportareala spaţiul unitar românesc ca fiind al fosteiDacii. A fost membru al Academiei din Berlin(1714), iar corespondenţa sa cu Leibnizatestă faptul că este şi iniţiator al fondăriiAcademiei Ruse (1725).Canţer, Valeriu(5.02.1955, Zahorna, Republica Moldova)Fizician. A absolvit Facultatea de Fizică laUniversitatea de Stat din Chişinău. Specializarela Institutul de Fizică al Academiei deŞtiinţe a URSS din Moscova, apoi la CentrulInternaţional de Cercetări la TemperaturiCriogenice şi Câmpuri Magnetice Puternice,Wrocław, Polonia, Centrul Internaţionalde Fizică Teoretică, Trieste, Italia, UniversitateaWarwick, Marea Britanie. Profesor laFacultatea de Fizică a Universităţii de Statdin Chişinău. Cercetător ştiinţific principalla Institutul de Inginerie Electronică şiTehnologii Industriale al AŞM. Contribuţiiîn domeniul fizicii semiconductorilor cubandă îngustă interzisă, fizica materialelorşi nanostructurilor semimetalice, fizica şiingineria dispozitivelor electronice şi termoelectrice.A condus programul de statNanotehnologii, materiale multifuncţionaleşi microsisteme electronice. A contribuit laelaborarea legii cu privire la energia regenerabilă.Laureat al Premiului de Stat, medaliide aur şi de argint la saloane internaţionalede inventică. Membru al Consiliilor Specializatede fizica semiconductorilor şi dielectricilor,fizica teoretică, fizica corpului solid.Preşedinte al Comitetului Internaţionalde Expertiză şi Consultanţă al InstitutuluiUnificat, Dubna, Rusia. Coordonator pentruMoldova al unor proiecte europene îndomeniul fizicii aplicate. Membru al Academieide Ştiinţe a Moldovei.Capidan, Theodor(15.04.1879, Perlepe, Macedonia –1.09.1953, Bucureşti)Filolog. Aromân. A făcut liceul la Bucureşti.A absolvit Filologia romanică la Leipzig (cuGustav Weigand), a fost asistent la InstitutulBalcanic din Leipzig, profesor de limbaromână şi director la Şcoala Superioară deComerţ în limba română din Salonic (1902–1919), conferenţiar pentru dialecte transdanubienela Universitatea din Cluj-Napoca(1924–1937), dar şi profesor, apoi decan(1927–1928) şi prodecan (1928–1929). În1937 devine profesor de limbi romanice laUniversitatea din Bucureşti. Colaborator laDicţionarul Academiei Române, începând cu1910. Din 1948 a continuat să activeze în cadrulInstitutului de Lingvistică al Academieidin Bucureşti. S-a ocupat de dialectele limbiiromâne. A lăsat în manuscris un dicţionaretimologic al tuturor graiurilor româneşti.Lucrări: Meglenoromânii: I. Istoria şi graiullor, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1925;II. Literatura populară la meglenoromâni; III.Dicţionar meglenoromân, Academia Română;Fărşeroţii: studiu lingvistic asupra românilordin Albania, Cluj, 1930; Aromânii: dialectul147ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 147 31.10.2011 17:22:41

148aromân, studiu lingvistic, Bucureşti, 1932. În1943 a publicat monografia Limbă şi cultură.Membru al Academiei Române (1935), exclusîn 1948, repus în drepturi în 1990.Capoianu, Dumitru(19.10.1929, Bucureşti)Compozitor. A absolvit Conservatorul dinBucureşti. A întreprins călătorii de studii şidocumentare în Bulgaria, Austria, URSS,Franţa, SUA, Germania, Belgia, Luxemburg,Cehoslovacia, Anglia, Ungaria, Polonia,Iugoslavia etc. A fost realizator muzical lastudiourile Romfilm (1950–1951) şi AlexandruSahia (1951–1952) din Bucureşti;maestru de sunet şi regizor muzical la RadiodifuziuneaRomână (1952–1954); directorla Filarmonica George Enescu din Bucureşti(1969–1973). Lucrări: muzică de teatru (Drumuloţelului, scenă de balet, 1965; Pistruiatul,musical în 2 acte, 1987), muzică vocal-simfonică(Cinci Cântece din Ardeal, pentru cor defemei, oboi solo şi orchestră de coarde, 1961;Valses ignobles et pas sentimentales, suită pentrumezzosoprană şi orchestră de coarde, 1986),muzică simfonică (Pasărea Phoenix, suită dinmuzica filmului cu acelaşi titlu, 1975; Micconcert pentru 2 piane, 6 viori şi orchestră, 1984),muzică de film (Jad, cuarţ, agată, 1961; Ostrovullupilor, 1970), muzică de cameră (Trio pentruvioară, violă şi violoncel, 1968; Cinci moduride întrebuinţare pentru un arcuş, pentru vioară,oboi şi pian, 1981), muzică corală (Rugăciune,pentru cor mixt, 1979). A fost distins cu premiulII la Festivalul Mondial al Tineretuluide la Moscova (1957), Palme d’Or la Cannes(1957), Premiul de Stat (1962), OrdinulMeritul Cultural, clasa a V-a (1968) şi clasaa III-a (1973), premiile Uniunii Compozitorilor(1970, 1974, 1977, 1980, 1981, 1983),Premiul Academiei Române (1977).Capsali, Floria(23.03/6.04.1900, Bitolia, Macedonia –29.07.1982, Bucureşti)Balerină. Aromâncă. Din familia actoruluiIon Manolescu după mamă. A absolvitAcademia de Teatru şi Conservatorul dinBucureşti, apoi a plecat la Paris pentru 9 ani,timp în care studiază cu Enrico Cecchetti(marele pedagog care a susţinut Şcoala dela Sankt Petersburg şi a fost profesorul dansatorilordin renumita trupă a lui Diaghilev)şi mai apoi cu Nicolas Legat. În paralelaudiază cursurile de istoria artei la Sorbonaşi frecventează bibliotecile Parisului, adunândun impresionant material despre artăîn general şi dans, sub toate formele lui,în special. Revenită la Bucureşti, susţinenumeroase recitaluri în coregrafii proprii,costumele fiind desenate de Marcel IancuCapoianuşi Victor Brauner, ca: Papillon de Schumann,Mefisto – vals de Liszt – şi montează scenecoregrafice în spectacolul de teatru Visul uneinopţi de vară. În anul 1926 se căsătoreşte cusculptorul Mac Constantinescu, care are,printre altele, şi un real talent de scenograf,contribuind astfel la realizarea decorului şicostumelor pentru Nunta în Carpaţi de PaulConstantinescu. În 1927 a făcut parte dinechipele sociologice ale lui Dimitrie Gustipentru partea de dans şi muzică populară.La scurt timp înfiinţează o şcoală particularăde dans, unde se formează, printrealţii, Marie Jean Livezeanu, Mimi Tutunaru,cărora li se adaugă mai târziu Gabriel Negri(cunoscutul teoretician şi dansator), OlegDanovschi, Gabriel Popescu, Trixi Checais,Gelu Matei, Gelu Barbu, Bella Balogh, IonTugearu – cei care de fapt au fondat baletulromânesc în anii 1950. A condus Opera Română(înfiinţată ca instituţie de stat în 1921)şi a organizat şcoala de balet (şcoală de stat,1921) unde s-au format şi continuă s-o facăgeneraţii întregi de dansatori, şcoală care îipoartă astăzi numele: Liceul de CoregrafieFloria Capsali din Bucureşti.Capşa, Grigore(1841, Macedonia – 1902, Bucureşti)Om de afaceri. Aromân. Mai avea 11 fraţi.S-a şcolit la Paris în arta cofetăriei. Acolos-a şi căsătorit cu Marie Obeline Vautier şiapoi a venit la Bucureşti. A cumpărat CasaSlătineanu de pe Podul Mogoşoaiei (CaleaVictoriei), unde era deschis un salon cuvad comercial şi l-a schimbat, împreună cufratele său Vasile, pe fondul de efervescenţăcare pregătea Mica Unire, în 1852, în CasaCapşa (cofetărie, cafenea, restaurant şi hotel).Acolo erau scrise cronicile mondeneale lui Claymoor (Radu Văcărescu), acolose duceau diplomaţii străini şi protipendadaromânească. Din 1856 sunt calificaţi acolocofetari români. Produsele noi erau patentate.La fel ambalajele. Acolo au venit SarahBernhardt, prinţul Nicolae al Rusiei, prinţulMilan al Serbiei, Carol I, Titu Maiorescu,mareşalul Joffre al Franţei (în 1920), încinstea căruia produce prăjitura în formă deţeavă de tun numită până astăzi joffre. O partedin acţiunea romanului lui Paul Morand,în pregătiera celui de-al Doilea Război Mondial,intitulat Bucarest, se desfăşoară la Capşa.Faima casei aduce proprietarului numeroaserecunoaşteri. A obţinut mai întâi două menţiunila Expoziţia Universală de la Paris, în1867. După şase ani, la Expoziţia Universalăde la Viena, a obţinut Medalia de Merit.A participat la această expoziţie la invitaţialui Nicolae Kretzulescu, pe atunci ministrual Agriculturii, Comerţului şi LucrărilorENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 148 31.10.2011 17:22:41

Publice. Membrii Comisiei române a expoziţieii-au adresat felicitări printr-un act oficial.În 1873 a obţinut şi Medalia de Aur la Paris.Tot acolo, după încă doi ani, în 1875, i s-adecernat Medalia de Aur pentru bomboane,dulceaţă de trandafiri şi alte produse. Anul1880 îi mai aduce două diplome de onoarela Expoziţia de Arte şi Industrii Române aSocietăţii Concordia Română. La doi anidupă aceasta, maestrul a mai câştigat o parteimportantă a pieţei europene. A obţinutmedalia de bronz la o expoziţie universalăde vinuri, spirtoase, lichioruri şi băuturifermentate, fiind singurul român care a participatcu produse vinicole la Bordeaux. Prinaceastă realizare a făcut cunoscute vinurileromâneşti în Europa. După premiul său,vinurile au început să fie apreciate şi căutate.Anul 1883 i-a mai adus o diplomă de onoareclasa I, pentru vinuri de Cotnar. De atunci afost prezent la toate expoziţiile din domeniu.Mari succese la Paris i-au adus anii 1889 şi1900. Medalia de Aur, oferită de un prestigiosjuriu internaţional, în 1889, iar după doi ani,trei medalii de aur şi două Grand-Prix-uri.În 1869 a primit titlul de furnizor al curţiiprinciare din România. A primit MedaliaBene Meriti clasa I, apoi Steaua României,până la gradul de ofiţer, Coroana Românieicu gradul de comandor, ofiţer al Legiunii deOnoare franceze şi comandor al Ordinuluisârbesc Tacovo. La toate acestea se adaugăincluderea sa în comisii, jurii şi organizaţiieuropene cu profil economic. A fost alesmembru al Institutului Ştiinţific European,cu ocazia reuniunii de la Paris din anul1885, recunoscându-i-se astfel meritele dedeschizător de drumuri. Academia Naţională,Agricolă, Manufacturieră şi Comercială aFranţei l-a admis membru în 1889.Caraciobanu, Dumitru(22.04.1937, Novoselskoe, Basarabia –14.11.1980, Chişinău)Actor. Aromân ca origine. A absolvit Şcoalade teatru B. Şciukin din Moscova. Actor laTeatrul Luceafărul din Chişinău. A făcut şiroluri în film: Omul merge după soare, 1961;Leacuri amare, 1962; Aşteptaţi-ne în zori, 1963;Ultima noapte în rai, 1964; Bariera, 1965; Poieneleroşii, 1966; Lăutarii, 1971; Crestături spreamintire, 1972; Durata zilei, 1974; Viforul roşu,1971; Furtuni de toamnă, 1974; Minia, 1974;Vreau să cânt, 1974; Calul, puşca şi nevasta,1975; Povestea lui Făt-Frumos, 1977; Agent alServiciului Secret, 1978; La porţile Satanei, 1980.Caracostea, Dumitru(10.03.1879, Slatina – 2.06.1964, Bucureşti)Critic, istoric literar şi comparatist. Elev allui Titu Maiorescu şi al lingvistului germanCaradaDumitru CaraciobanuEugeniu CaradaWilhelm Meyer Lübke. Studii filologice laBucureşti şi specializare la Viena. Profesorla Universitatea din Bucureşti (1930–1944),din 1933 director al Institutului de IstorieLiterară şi Folclor pe care l-a înfiinţat pelângă Catedra de istoria literaturii românemoderne şi folclor. În 1948, odată cu instaurarearegimului comunist în România, a fostexclus din învăţământ. Pe 5 mai 1950 a fostarestat şi ţinut timp de 5 ani la închisoarefără a fi judecat. În penitenciarul Sighet s-aconvertit la greco-catolicism prin intermediulpreotului profesor blăjean Ioan Vultur.A fost primit în Biserica Română Unită cuRoma prin binecuvântarea episcopului IuliuHossu, aflat în aceeaşi închisoare. Şi-a pusproblema metodei ştiinţifice în critica literară,anticipând metodele structuraliste deanaliză (citează structuraliştii ruşi, mişcareaOpoiaz apărută în 1915): Critice literare,1943–1944. Studiază folclorul după metodemorfologico-geografice: Problemele tipologieifolclorice, 1971, postum. Ca istoric literar afost receptiv la Gestalttheorie şi lucrările luiCh. Bally, în Arta cuvântului la Eminescu, 1938;Expresivitatea limbii române, 1942, anticipând,în bună măsură, lucrările stilistice ale luiTudor Vianu. A lăsat interesante cercetăride comparatistică: motivele Lenore şi Mioriţaîn literatura europeană. Activitatea saliterară şi ştiinţifică s-a orientat în două direcţii:studiile de folclor (Mioriţa în Moldova,Muntenia şi Oltenia, 1924) şi exegeza opereieminesciene. A colaborat la revistele Convorbiriliterare, Adevărul literar, Flacăra, Langue etlittérature, Revista Fundaţiilor Regale. Membrual Academiei (1938), exclus în 1948, repus îndrepturi în 1990.Carada, Eugeniu(29.11.1836, Craiova – 10.02.1910, Bucureşti)Gazetar şi scriitor. Aromân ca origine. A făcutDreptul şi Literele la Collège de France,Paris. A fost, foarte tânăr, paşoptist, apoi unionist.Adept al aducerii unei dinastii străinela conducerea ţării. Dar, conspirator prin149ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 149 31.10.2011 17:22:41

150vocaţie, a complotat şi contra lui Carol I.A avut legături cu Giuseppe Mazzini. După1880 a fost în conducerea Partidului Liberal.A tradus, adaptat şi localizat peste o sută dedrame şi vodeviluri din literatura franceză(E. Scribe, E. Augier, Ed. Foussier, Ph. Dumanoirş.a.): Bucureştenii, Ion cucierul, Cimpoiuldracului, Păcatele vechi, Căpitanul negru, Fraţiidin munte ş.a. A scris poezie: Milcovul, Cântec,Pandurul cerşetor, 1857, sunt cele mai cunoscute.A lăsat şi lucrări originale, cu înclinaţiiromantice, precum Ultima oră a unui oşteanromân din timpul lui Mihai, 1855.Caradja, Aristide(28.09.1861, Dresda – 29.05.1955, Bucureşti)Prinţ, entomolog şi jurist. A făcut parte dinfamilia Caradja (Caragea), o familie nobilă deorigine grecească (fanariotă), ai cărei membriau ocupat de-a lungul timpului importantefuncţii în cadrul Imperiului Otoman. A studiatşi a colecţionat vestita sa colecţie defluturi (având peste 110 000 de exemplare,care, începând din 14 iunie 1944, se aflăla Muzeul Antipa din Bucureşti) pe moşiasa din Grumăzeşti, unde dăinuie şi astăziconacul situat în mijlocul unui mic parcdendrologic constituit din arbori seculari destejar, frasin, carpen, castan, tei, dar şi dinalte specii rare de arbori şi arbuşti aduşi dinîntreaga lume. Casa are un singur nivel, cuo terasă largă în faţa unui salon mare, dincare se deschid intrările în celelalte încăperi.Membru de onoare al Academiei Române(1930), reconfirmat în 1948.Caradja, Catherine Olympianume la naştere Creţulescu(28.01.1893, Bucureşti –26.05.1993, Hill Country, Texas, SUA)Militantă antifascistă. Era o Cantacuzinodupă mamă. Educată la Londra, Bruxelles,Bucureşti. A făcut numeroase acte de filantropie,având o reţea proprie de spitale carea funcţionat în timpul celui de-al DoileaRăzboi Mondial.Carafoli, Elie(15.09.1901, Veria, Grecia – 1983, Bucureşti)Inginer de origine aromână, considerat unpionier al aerodinamicii. A studiat la Politehnicadin Bucureşti şi şi-a luat doctoratul înştiinţe fizice la Paris. A fost asistent la Catedrade mecanica fluidelor de la Sorbona. A încercatsă pună în evidenţă realizările predecesoruluisău, Gheorghe Botezatu (Georgesde Bothezat). A inaugurat la Politehnica dinBucureşti cursuri de aerodinamică (1928)şi mecanica avionului. A fost primul pas înînfiinţarea Facultăţii de Aeronave din Bucureşti.Director al Institutului de MecanicăCaradjaAplicată. Fondator al şcolii aerodinamiceromâneşti, a inventat „profilele Carafoli“ şibordul avionului românesc IAR. Membru alAcademiei Internaţionale de Aeronautică, alAcademiei de Arte şi Ştiinţe din Toulouse, alSocietăţii Regale de Aeronautică din Londra,preşedinte al Federaţiei de Astronautică(1968–1970). A primit premiul Bréguet cuMedalia de Onoare, diploma Paul Tissandier,Medalia Karl Friedrich Gauss. Om deŞtiinţă Emerit. Membru al Academiei Române(1948), preşedinte al Secţiei de ştiinţetehnice a Academiei Române (1966–1983).Caragea, Boris(11/24.01.1906, Balcic, Bulgaria –8.08.1982, Bucureşti)Sculptor. Din familia domnitorului IoanGheorghe C. A luat lecţii cu Hrandt Avachianla Balcic, a absolvit Belle Arte la Bucureşti caelev al lui O. Han, Frederic Storck, D. Paciurea.Profesor la Catedra de sculptură a Institutuluide Arte Plastice din Bucureşti. A creatsculpturi bazate pe mitologia românească:Făt-Frumos luptând cu balaurul, Sfarmă-Piatră,Meşterul Manole, Ultima săgeată (la Caliacra),Enescu (la Detroit). Laureat al Premiului deStat. Artist al Poporului (1962). Membrucorespondent al Academiei Române (1955).Caragea, Ioan Gheorghe, nume la naştereIoannis Gheorghios Karatzas(1734, Constantinopol – 1844, Atena)Domn fanariot al Ţării Româneşti (1812–1818). Tată al domniţei Ralu. Şi-a cumpăratdomnia de la sultan pentru trei ani. A pusimpozite foarte mari; iar în timpul lui aizbucnit o epidemie de ciumă bubonică.L-a ajutat pe vărul său, Nicolae C., să devinăproprietarul oraşului Ploieşti, ceea ce aprodus revolta negustorilor. Deoarece a statpe tron de două ori mai mult decât plătise,a fugit spre Braşov când a aflat că îl căutautrimişii sultanului, iar de acolo în Italia şiapoi la Atena. Averea sa uriaşă a fost depusăparte în Rusia, pentru a sprijini, cu ajutorrusesc, acţiunea de obţinere a independenţeiGreciei, parte a luat-o cu el, sprijinindEteria. A creat o şcoală domnească greceascăla Bucureşti, extinzând-o cu studiul francezei,ştiinţelor naturale, matematicii, fizicii,dreptului şi literelor, şi a sprijinit acţiunilefiicei sale, domniţa Ralu, de promovare amişcării teatrale.Caragea, Ralunume la naştere Ralu Karatzis( ~ 1760 – ?)Domniţă munteană. Fiica cea mică a domnuluifanariot Ioan Gheorghe C. Formată înENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 150 31.10.2011 17:22:41

CaragialiIoan Gh. Caragea Ion Luca Caragiale Mateiu Caragiale Costache Caragialicultura europeană, a amenajat un teatru înpalatul tatălui său şi a sprijinit formarea uneiclase de actorie la Şcoala Domnească. Ea l-atrimis pe Aristia la Paris pentru a studia declamaţiaşi actoria. Tatăl său a extins în 1817această clasă de actorie, introducând studiullimbilor latină, greacă, franceză, al ştiinţelornaturale, matematicii, fizicii, dreptului şiliterelor. Deoarece teatrul a avut succes, aorganizat o sală pentru publicul larg, pe actualaCale a Victoriei, care s-a numit Teatrulde la Cişmeaua Roşie. A fost prima sală despectacole permanentă din capitală şi s-adeschis cu Italiana din Alger de Rossini, îninterpretarea trupei Teatrului din Viena.Caragiale, Ion Luca(30.01.1852, Haimanale, azi I.L. Caragiale,jud. Prahova – 22.06.1912, Berlin, Germania)Scriitor. Nepot al lui Costache și Iorgu C.,fiu al lui Luca C. A urmat clasa de mimicăşi declamaţie a unchiului său (1868–1870).A luat parte la revoluţia de la Ploieşti a luiCandiano Popescu (1870). A fost adusla Junimea bucureşteană de Eminescu(1878) şi a devenit în acelaşi an redactorla ziarul Timpul, împreună cu Eminescu şiSlavici. A editat publicaţii satirico-umoristice:Claponul, 1877; Calendarul Claponului,1878; Moftul român, 1893 – împreună cuA. Bacalbaşa – şi revista Vatra (1894–1896)împreună cu Ioan Slavici şi George Coşbuc.A ridicat dramaturgia românească la prestigiueuropean – Eugène Ionesco se declara,în Notes et contrenotes, elevul său – fiindcreator al unor tipuri memorabile şi al unorformulări devenite proverbiale în limbajuluzual. A scris comedii: O noapte furtunoasă,1879; Conu᾿ Leonida faţă cu reacţiunea, 1880;O scrisoare pierdută, 1884; D-ale carnavalului,1885 şi o dramă: Năpasta, 1890, care agenerat un proces literar în urma acuzaţieide plagiat (avocatul lui Caragiale a fostB.Şt. Delavrancea). Volumele Teatru, 1891,şi Năpasta au fost respinse de la PremiulAcademiei (raportor B.P. Hasdeu). A scrisproză scurtă: Schiţe, 1896; Momente, 1901,unde satirizează, ca şi în teatru, moravurilepolitice şi tarele micii burghezii. A mai scrisşi nuvele psihologice: O făclie de Paşti, 1892,şi fantastice: Kir Ianulea, prelucrare dupăBelfegor Arcidiavolo de Machiavelli, şi AbuHassan, prelucrare după O mie şi una de nopţi.S-a ridicat împotriva celor care au înăbuşitîn sânge răscoala de la 1907 în Die Zeit, înarticolul cu titlul „1907“. Membru postmortemal Academiei Române (1948). Dupărevoluţia din 1989 au existat un partid politic,Partidul Liber Schimbist (1990–1993),care se reclama de la Caragiale (preşedintefondator Şt. Cazimir, exeget al operei luiCaragiale), şi Academia Caţavencu, fundaţieşi publicaţie satirico-umoristică (fondatorpoetul Mircea Dinescu).Caragiale, Luca Ion(2.07.1893, Bucureşti – ?.06.1921, Bucureşti)Poet. Fiu mezin al lui I. L. Caragiale. A lăsatversuri de tendinţă avangardistă, cu influenţefolclorice: Jocul oglinzilor, 1972 – postum,proză, traduceri.Caragiale, Mateiu(25.03.1885, Bucureşti – 17.01.1936, Bucureşti)Scriitor. Fiu natural, recunoscut de I. L. Caragiale.Capodopera sa, Craii de Curtea Veche,1929, este un roman de genul lui À reboursde Huysmans, somptuoasă evocare lirică acrepusculului aristocraţiei bucureştene într-olume semibalcanică şi semioccidentalăde început de veac XX.Caragiali, Costache(29.03.1815, Bucureşti – 13.02.1877, Bucureşti)Actor şi scriitor. Grec la origine. Este unchiulmarelui dramaturg Ion Luca Caragiale.A studiat actoria cu C. Aristia la şcoala deschisăsub auspiciile Societăţii Filarmonice.A fost primul director al Teatrului Mare(Naţional) din Bucureşti (1853). A scriscomedii şi texte teoretice despre teatru: Furiosul,1840; Epistolă către Grigore Alexandrescu,151ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 151 31.10.2011 17:22:41

1521841; Leonil sau Ce produce dispreţul, 1841;O repetiţie moldovenească sau Noi şi iar noi,1844; O soaré la mahala sau Amestec de dorinţe,1847; Doi coţcari sau Păziţi-vă de răi ca defoc, 1849; Umbra lui Ştefan cel Mare şi MihaiBravul; Prologul pentru inaugurarea noului teatrudin Bucureşti (1852), 1881; Teatrul Naţional înŢara Românească (1855), 1867 ş.a. Prin anvergură,adresă şi stil este un Vasile Alecsandrial Ţării Româneşti.Caragiali, Iorgu(1826, Bucureşti – 9.02.1894, Bucureşti)Actor şi dramaturg. Frate al lui Costache șiLuca C., unchi al lui Ion Luca C. A scris „cânticelecomice“ şi „tablouri dramatice“: MoşTrifoi sau Cum ţi-i aşterne aşa-i dormi, 1859.Caragiani, Ioan D.(11.02.1841, Avdela, Grecia – 13.01.1921, Iaşi)Folclorist şi traducător. Aromân. Unchial Elenei Stoenescu C. A absolvit liceul laVlaho-Clisura şi Filologia la Atena. Profesorde limba greacă la Universitatea din Iaşi.Lucrări: Curs complet de gramatică elină, 2 vol.,1870, 1872; Românii din Macedonia şi poezialor populară, 1869; Studii istorice asupra românilordin Peninsula Balcanică, 1891. Membrufondator al Societăţii Academice Române(1866), preşedinte al secţiunii literare a Academiei(1910–1913; 1918–1921).Caragiani Stoenescu, Elena(13.05.1887, Tecuci – 29.03.1929, Bucureşti)Aviatoare. Nepoată de frate a lui Ioan D.C.Origine aromână. A absolvit Dreptul la Iaşi.A luat lecţii de zbor cu locotenentul AndreiPopovici, cumnatul său, şi a zburat împreunăcu Mircea Zorileanu (brevetul nr. 3eliberat în Franţa), partener de echitaţie.A absolvit Şcoala de Pilotaj a lui GeorgeValentin Bibescu, dar Spiru Haret (ministru)i-a refuzat brevetul pentru că era femeie.A plecat în Franţa, la Şcoala Civilă de Aviaţiedin Mourmelon le Grand, în Champ deChalon, condusă de Roger Sommer, undea fost pregătită pentru examenul teoreticşi de zbor, pe care le-a luat cu brio. FederaţiaAeronautică Internaţională i-a eliberatBrevetul Internaţional de Pilot aviator cunr. 1591 din 22.01.1914. A cerut să lupte pefront în Primul Război Mondial şi a fost dinnou respinsă pentru că era femeie (generalulCrăiniceanu). A plecat din nou în Franţaşi a fost reporter de front, folosind avionulpentru vizualizarea situaţiilor. A ajuns înSUA pentru a provoca femeile pilot de acolola un zbor peste Atlantic. S-a întors în ţară în1916 şi a solicitat să transporte răniţi şi medicamentepe front, fiind din nou refuzată.CaragialiMatilda Caragiu-MarioţeanuToma CaragiuAviaţia sanitară avea să apară după un sfertde veac. A plecat în Franţa şi a fost trimisăîn Mexic ca reporter pentru evenimenteaeriene. A fost a 10-a femeie pilot din lume.Caragiu-Marioţeanu, Matilda(20.07.1927, Hrupisti, Grecia –11.03.2009, Bucureşti)Lingvistă. Familie de aromâni migrată înRomânia în 1928. Soră a actorului Toma C.A studiat Filologia la Universitatea dinBucureşti şi a fost profesor al Universităţii.Lucrări: Fonomorfologie aromână. Studiu dedialectologie structurală, 1968; Compendiu dedialectologie română, 1975. Premiul AcademieiRomâne pentru editarea Liturghieruluiaromânesc, 1962, manuscris anonim inedit,evidenţiind astfel vechimea şi soliditateaculturală a graiurilor româneşti de la sud deDunăre. A scris Compendiu de dialectologie română(nord- şi sud-dunăreană), 1975, PremiulAcademiei Române. A cules poezie popularăaromânească: Di nuntru ši-din-afoarâ. Stihuriarmânešti, 1994; Néuri. Zăpezi. Neiges, 2002,evidenţiind diferenţele şi apropierile întregraiul aromânesc apărut în sudul Dunăriişi cel daco-român, de la nordul fluviului,care stă la baza limbii române literare, fiindsemnul marelui bazin de formare a limbii şipoporului român, după cucerirea romană,pe ambele maluri ale Dunării. Membrucorespondent al Academiei Române, 1993.Caragiu, Toma(21.08.1925, Hrupisti, Grecia –4.03.1977, Bucureşti)Actor de teatru, TV, film. Familie din Epir,stabilită la Ploieşti. Frate al Matildei C.-M.Se înscrie la Drept, dar abandonează cursurileşi intră la Conservatorul de Muzică şiArtă Dramatică din Bucureşti, clasa VictorIon Popa. În vacanţe susţine o vie muncăde animator cultural, adună în jurul săutineri artişti şi realizează spectacolul Tache,Ianke şi Cadâr de V. I. Popa, pe care îl joacăla cinematograful Modern din Ploieşti, apoiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 152 31.10.2011 17:22:42

Trandafirii roşii de Zaharia Bârsan. Astfel iafiinţă Brigada culturală Prahova, nucleu cese va transforma în 1947 în Teatrul SindicatelorUnite, din care se va naşte, în 1949,Teatrul de Stat din Ploieşti. În 1948 esteangajat al Teatrului Naţional din Bucureşti.În 1951 se angajează la nou-înfiinţatulTeatru de Stat din Constanţa unde joacă,printre altele, rolul Rică Venturiano dinO noapte furtunoasă. În anul 1953 este numitdirector al Teatrului de Stat Ploieşti, funcţiepe care o va deţine timp de 12 ani. În 1965pleacă, invitat de Liviu Ciulei, la TeatrulBulandra din Bucureşti, lăsând în urma luio zestre de 90 de premiere. A jucat alăturide alţi mari actori cum ar fi Ştefan Bănicăsenior, Octavian Cotescu, Rodica Tapalagăetc. Roluri: Poveste sentimentală, regia IulianMihu, 1962; Străzile au amintiri, regia ManoleMarcus, 1962; Politică şi delicatese, regiaHaralambie Boroş, 1963; Cartierul veseliei,regia Manole Marcus, 1965; Procesul alb, regiaIulian Mihu, 1966; Haiducii, regia DinuCocea, 1966; Vremea zăpezilor, regia GheorgheNaghi, 1966; Şeful sectorului suflete, regiaGheorghe Vitanidis, 1967; Subteranul, regiaVirgil Calotescu, 1967; Răpirea fecioarelor, regiaDinu Cocea, 1968; Răzbunarea haiducilor,regia Dinu Cocea, 1968; Haiducii lui ŞapteCai, regia Dinu Cocea, 1970; BD în alertă,1970; Zestrea Domniţei Ralu, regia DinuCocea, 1971; Săptămâna nebunilor, regiaDinu Cocea, 1971; Facerea lumii, regia GheorgheVitanidis, 1971; Bariera, regia MirceaMureşan, 1972; Ciprian Porumbescu, regiaGheorghe Vitanidis, 1973; Proprietarii, regiaŞerban Creangă, 1974; Trei scrisori secrete,regia Virgil Calotescu, 1974; Tatăl risipitor,regia Adrian Petringenaru, 1974; Actorul şisălbaticii, regia Manole Marcus, 1975; Nu filmămsă ne amuzăm, regia Iulian Mihu, 1975;Mastodontul, regia Virgil Calotescu, 1975;Operaţiunea „Monstrul“, regia Manole Marcus,1975; Serenada pentru etajul XII, regiaCarol Corfanta, 1976; Gloria nu cântă, regiaAlexandru Bocăneţ, 1977; Buzduganul cu treipeceţi, regia Constantin Vaeni, 1977; Marelesinguratic, regia Iulian Mihu, 1977.Caraion, Ion nume la naştereStelian Diaconescu(24.05.1923, Ruşavăţ, com. Vipereşti,jud. Buzău – 21.07.1986, Lausanne, Elveţia)Poet. Absolvent al Facultăţii de Litere şiFilosofie din Bucureşti. Redactor la Timpul,Ecoul, Lumea, Contemporanul. În Elveţia (undes-a stabilit în 1983) a editat revistele 2 plus 2,Don Quichotte, Correspondences (1983, revistăde poezie în şase limbi, după modelul revisteiAgora). A făcut închisoare în perioadaCaramanIon CaraionMihail Caraman1950–1955 şi 1958–1964 (în acest procesfiind iniţial condamnat la moarte). A scriso lirică protestatară: Panopticum, 1943, debut,confiscat de cenzură (recuperat de Şt.Augustin Doinaş după 1989); Cântece negre,1945; Dimineaţa nimănui, 1967, Necunoscutulferestrelor, 1969, Premiul Academiei; Cimitirulde stele, 1971; Frunzele din Galaad, 1973; Pălărierulsilabelor, 1976; Lacrimi perpendiculare,1978; La terre a mangé ses frontières (Pământulşi-a înghiţit hotarele), 1985; Apa de apoi, postum,1991, Bucureşti; Omul profilat pe cer,postum, 1992, Bucureşti; Le livre de poèmesperdus suivi de Peau des oiseaux et autres poèmes(Cartea poemelor pierdute urmată de Pielea păsărilorşi alte poeme, postum), 1995. A scris şieseuri: Eseu, 1966; Bacovia ∙ Sfârşitul continuu,1977; Insectele tovarăşului Hitler, 1982, München,şi a tradus din Scherwood Anderson,Marcel Aimé, Dumas Tatăl, Baudelaire,Valéry, Whittman, Sandburg ş.a.: Spoon RiverAnthology – Antologia Râului Lingurii, 1979,Premiul Uniunii Scriitorilor.Caraman, Mihail(11.11.1928, Oancea, jud. Gorj)General. A studiat la Bucureşti. Ofiţer încadrul Direcţiei de Informaţii Externe aSecurităţii. Şef al rezidenţei de spionaj dinParis (1958–1968), a organizat şi condusaşa-numita „reţea Caraman“, care a reuşit săsustragă şi să aducă în ţară unele documentedin Cartierul General NATO, provocânddaune grele Alianţei Nord-Atlantice. ŞefulDiviziei de contrainformaţii de la Direcţia deInformaţii Externe. Trecut în rezervă dupăplecarea generalului Ion Mihai Pacepa dinţară, decorat de KGB pentru obţinerea listeide ofiţeri de contrainformaţii CIA infiltraţiîn ţările Europei de Est. Reactivat şi numitîn funcţia de adjunct al ministrului ApărăriiNaţionale şi comandant al Centrului deInformaţii Externe, centru care a devenit la13 decembrie 1990 Serviciul de InformaţiiExterne. Pensionat în 1992.153ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 153 31.10.2011 17:22:42

154Caraman, Petru(14.12.1898, com. Vârlezi, jud. Galaţi –9.01.1980, Iaşi)Folclorist. A absolvit Literele şi Filosofia laIaşi, avându-i profesori pe G. Ibrăileanu,Al. Philippide, Ion Petrovici, Dimitrie Gusti.Specializări la Varşovia, Lvov, Cracovia(1925–1928). Director al Institutului Romândin Sofia (1934–1937), profesor de slavisticăla Universitatea din Iaşi. A publicat lucrăride folcloristică şi etnografie comparată:Datinile româneşti, în limba franceză, 1934;Descolindatul în sud-estul Europei, 2 vol., 1981;Colindatul la români, slavi şi alte popoare, 1983,postum. Membru post-mortem al AcademieiRomâne (1991).Caramitru, Ion(9.03.1942, Bucureşti)Actor de teatru şi film, regizor, de originearomână. Este preşedinte al UNITER din1990 şi director al Teatrului Naţional dinBucureşti. Este absolvent al Institutului deArtă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale(1964). A participat la revoluţia românădin 1989 şi, alături de Mircea Dinescu, aanunţat la televiziune căderea regimuluiCeauşescu. Membru PNŢCD, ministru alCulturii (12 decembrie 1996–28 decembrie2000) în guvernele Victor Ciorbea, RaduVasile, Mugur Isărescu. Este vicepreşedinteal Asociaţiei Revoluţionarilor fără Privilegii.Roluri în teatru şi film: Hamlet (1963), Steauafără nume (1964), Eminescu (1964), Mircea Basarab(1965), Comoara din Vadul Vechi (1964),Pădurea spânzuraţilor (1964), Un tramvai numitdorinţă (1965), Moartea lui Danton (1966),Dimineţile unui băiat cuminte (1966), Romeoşi Julieta (1967), Cezar (1968), Photo Finish(1969), Baladă pentru Măriuca (1969), Leonce şiLena (1970), Printre colinele verzi (1971), Stejar,extremă urgenţă (1973), Porţile albastre ale oraşului(1973), Despre o anumită fericire (1973),Dincolo de pod (1975), Marele singuratic (1976),Instanţa amână pronunţarea (1976), Casa de lamiezul nopţii (1976), Răceala (1977), Împuşcăturisub clar de lună (1977), Între oglinzi paralele(1978), Iarba verde de acasă (1978), Înainte detăcere (1979), Ecaterina Teodoroiu (1979), BietulIoanide (1979), Ancheta (1980), Ştefan Luchian(1981), Iată femeia pe care o iubesc (1981),Castelul din Carpaţi (1981), Ca-n filme (1983),Promisiuni (1985), Întunecare (1985), Declaraţiede dragoste (1985), Liceenii (1987), Extemporalla dirigenţie (1987), Jute City (1991), Kafka(1991), A Question of Guilt (1993), An Exchangeof Fire (1993), Citizen X (1995), Two Deaths(1995), Misiune Imposibilă (1996), Deep Secrets(1996), Sorry (2005); Eduard al III-lea (2008).CaramanOfiţer de Onoare al Ordinului ImperiuluiBritanic, Cavaler al Ordinului Literelor şiArtelor (Franţa, 1997).Caranfil, Nicolae(28.11.1893, Galaţi – 22.04.1978, New York)Inginer militar. Aromân la origine. A începutŞcoala Naţională de Poduri şi Şosele dinBucureşti, de unde a plecat la École de GénieCivil a Universităţii din Gand (Belgia),devenind inginer civil. Pentru perfecţionarea urmat cursuri la Cambridge (Anglia) şia vizitat unele obiective industriale dinSUA. În timpul Primului Război Mondial alucrat la biroul tehnic al Comisiei Militarede Aprovizionare cu Armament din Franţa,Anglia şi Italia, devenind şeful acestuidepartament. Întors în ţară, a fost atrasde iniţiativa inginerului Dimitrie Leonidaprivind electrificarea ţării şi, când acestaa înfiinţat Societatea Electrica, a devenitdirector (1922–1929), perioadă când a pusbazele industriei de maşini electrice la Clujşi Timişoara. Din 1930 a fost director lanou-înfiinţatele Societatea Generală deGaz şi Electricitate Bucureşti (SGGE) şiUzinele Comunale Bucureşti (UCB), carese ocupau cu exploatarea surselor de apăşi de canalizare. Este organizatorul reţeleimoderne de electricitate şi gaze şi a salbeide lacuri din Bucureşti. Printre realizărilesale se pot cita regularizarea râului Dâmboviţaşi modernizarea salubrităţii oraşului(a introdus cutiile metalice cu capac pentrustrângerea resturilor menajere şi transportulcu autocamioane de construcţie specială).Sistematizarea bălţilor din jurul capitalei,proiectată de el, a fost ratificată de ConsiliulGeneral al Municipiului Bucureşti în 1932.Astfel au fost sistematizate de inginerulGh. Vladimirescu (soţul pictoriţei VandaVladimirescu Mihuleac) lacurile Băneasa,Herăstrău, Floreasca-Tei, Fundeni, Pantelimonşi Cernica, pe o suprafaţă de 1 330 ha,având o capacitate de 29 de milioane metricubi de apă. Lucrări: Energia electrică menajeră(1938); Amenajarea hidraulică a regiunii Bucureşti,de la munţi la Dunăre (1940); O politică aoraşelor (1940). A fost membru al SocietăţiiInginerilor Civili din Franţa, al ConsiliuluiUniunii Internaţionale a Procuratorilor deEnergie Electrică şi membru corespondental Academiei Române în 1940, exclus în1948, reînregistrat în 1990.Caranfil, Nicolae (Nae)(7.09.1960, Bucureşti)Regizor de film. Fiu al lui Tudor C. şi nepotal lui Nicolae C. A absolvit Institutul deENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 154 31.10.2011 17:22:42

CarpIon Caramitru Nicolae (Nae) Caranfil Tudor Caranfil Shaul CarmelArtă Teatrală şi Cinematografică la Bucureşti.Face regie şi scenarii de film. Regie:E pericoloso sporgersi, 1993, Premiul MichelPerez, Montpellier; Asfalt Tango, 1996; Dolcefar niente, 1998; Filantropica, 2001; scenarii– E pericoloso sporgersi, 1993, PremiulUCIN; Asfalt Tango, 1996; Dolce far niente,1998; Filantropica, 2001, Cel mai bun filmla UCIN; Premiul juriului european pentrutineret la Festivalul International de Filmede Dragoste, Mons; Premiul publicului,Festivalul de Film de la Paris; Premiul specialal juriului, Wiesbaden; Premiul pentrucel mai bun scenariu, Newport Beach, SUA;Premiul publicului, Bratislava.Caranfil, Tudor(1931, Galaţi)Critic de film. Fiu al lui Nicolae C. şi tată allui Nae C. A absolvit Facultatea de Filosofieşi pe cea de Jurnalism la Universitatea dinBucureşti. A lucrat la Televiziunea Românăca realizator. Membru în Juriul FIPRESCI.Emisiuni: Traveling peste timp, 1971–1973;Vârstele peliculei, din 1973; Dicţionar cinematografic,1980–1984; Telefilmoteca de aur, din1984; cărţi – 7 capodopere ale filmului mut,1966; F. W. Murnau, 1968; Contribuţii laistoria cinematografiei în România, 1971; Romanulunui film: Cetăţeanul Kane, 1978; Vârstelepeliculei, 4 vol., 1982–1998; Dicţionar defilme româneşti, 2002; Dicţionar universal defilme, 2008.Carcalechi, Zaharia(1784, Braşov – 6.10.1856, Bucureşti)Publicist şi tipograf. A tipărit traducerilelui Alexandru Beldiman din S. Gessner şiVoltaire, Însemnarea călătoriei mele de DinicuGolescu ş.a. A editat Cantor de avis şi comers(1837–1855), denumit din 1843 Vestitorulromânesc, primul buletin oficial al Ţării Româneşti,ca şi alte periodice şi almanahuri:Biblioteca românească, 1821, 1829, 1830, 1834.Carmel, Shaul(6.07.1937, Ştefăneşti, Botoşani)Scriitor. Plecat în Israel în 1965. Vicepreşedinteal Uniunii Asociaţiilor Scriitorilor dinIsrael, secretar al Asociaţiei Scriitorilor Israelienide limba română. Coautor al volumuluide interviuri Pacea şi-a ucis soldatul, 1996,consacrat memoriei fostului premier israelianYitzhak Rabin. Lucrări originale: Jurnalde front, 1967; Florile nisipului, 1968; Răspântii,1970; Cu mâna pe inimă, 1977; Războiul sărmanilor,1981; Târziu, 1984; Poezii de nerostit,1989; Fuga din rai, 1993; Eşti, 1996; Dor dedor, Premiul Academiei Române, 1996; ÎntreEl şi mine, 1998; Vânzătorul de zăpadă, 2000;Fericitul care pleacă, 2001; După ultima meamoarte, 2002. Poeziile sale au fost traduse înengleză, maghiară, olandeză, sârbă, idiş. Aretrei antologii traduse în rusă şi arabă.Carmen SylvaV. Hohenzollern, Elisabeta de WiedCarol IV. Hohenzollern, Carol I deCarol IIV. Hohenzollern, Carol II deCarp, P(etre) P.(29.06.1837, Iaşi –19.06.1919, Ţibăneşti, jud. Iaşi)Om politic conservator (junimist), criticliterar şi traducător. A făcut gimnaziul laBerlin, apoi Dreptul şi Ştiinţele Politice laBonn. S-a întors la Iaşi în 1862 şi a înfiinţat,împreună cu Titu Maiorescu, IacobNegruzzi, Th. Rosetti şi V. Pogor, SocietateaLiterară Junimea, citind în şedinţa de constituiretraducerea sa din S hakespeare – Machbeth.A participat la complotul împotrivalui Al.I. Cuza. După 1877 a fost ministruplenipotenţiar la Viena. A fost ministrude Externe şi prim-ministru (1900–1901;1910–1912). A fost o vreme şeful PartiduluiConservator. A conferenţiat în cadrul155ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 155 31.10.2011 17:22:42

156lecţiunilor Junimii („Asupra tragediei anticeşi moderne“) şi a făcut critică literară în spiritjunimist (teoria unităţii interne a operei,a impersonalităţii creatorului etc.).Cartianu-Popescu, Gheorghe(8.08.1907, Borca, Neamţ –26.06.1982, Bucureşti)Inginer de radiocomunicaţii, inventator.În 1932 obţine titlul de inginer diplomatal Şcolii Politehnice din Bucureşti, Secţiaelectrotehnică. Din 1933 este angajatde Societatea de Radiodifuziune pentrua lucra la Studioul Bucureşti şi la staţiade emisie Otopeni. Un an mai târziu, în1934, este solicitat de profesorul ErnestAbason să preia postul de asistent la cursurilede matematici speciale şi geometriedescriptivă la Şcoala Politehnică. În acelaşitimp prof. Tudor Tănăsescu îl solicităşi ca asistent la cursul nou-înfiinţat deradiotelecomunicaţii. În 1937 renunţă lapostul de la Societatea de Radiodifuziuneşi rămâne la Catedra de radiocomunicaţii,dedicându-se cu pasiune cercetării, proiectândşi realizând numeroase instalaţii.În 1940 publică o serie de articole privindstabilitatea sistemelor electrice liniare şineliniare, prin care a formulat noul criteriude stabilitate, cunoscut sub numele decriteriul Cartianu-Loewe. A avut cercetărişi numeroase lucrări în domeniul teorieişi practicii modulaţiei de frecvenţă. Deasemenea, a contribuit la organizarea şidezvoltarea învăţământului românesc deradiocomunicaţii. A întemeiat şi condusşcoala de modulaţie de frecvenţă, a realizatprimele instalaţii româneşti de emisie deradio cu modulaţie de frecvenţă cu care,între 1947 şi 1950, s-au transmis primeleemisiuni de radiodifuziune, pe undemetrice, în România; a creat primul releuexperimental, cu modulaţie de frecvenţă,pe unde metrice (1952); a construit un dispecerradiotelefonic pentru galerii de mină,cu apel selectiv (1966), şi unele sisteme detransmitere a orei exacte. Lucrări: Modulaţiade frecvenţă (1958); Bazele radiotehnicii(1962); Analiza şi sinteza circuitelor electrice(1972); Sinteza în domeniul frecvenţei (1974).A fost colaboratorul unor reviste ca: L’OndeElectrique, Electronics Letters, Annales des éléctrocommunications.Rezultatele cercetărilorsale au fost publicate în reviste româneştica: Telecomunicaţii, Buletinul Institutului Politehnicdin Bucureşti, Memorii şi Monografii aleAcademiei Române. Membru corespondental Academiei Române (1963).Cartianu-PopescuNicolae CartojanIoan CasianCartojan, Nicolae(4.12.1884, Călugăreni-Uzunu, jud. Ilfov –20.12.1944, Bucureşti)Istoric literar. A absolvit Literele la Bucureştişi a fost profesor al Universităţii din Bucureşti,unde a predat literatura română veche.A cercetat exhaustiv manuscrisele BiblioteciiAcademiei (peste cinci mii) şi a descoperitversiuni necunoscute ale cărţilor populare,scriind Cărţile populare în literatura românească,1929–1938. A scris şi o Istorie a literaturiiromâne vechi, 3 vol., 1940–1944. S-a remarcatca un excelent medievist, scriind studii deliteratură comparată. A condus colecţiaClasicii români comentaţi, peste patruzecide volume, revista Cercetări literare, 5 vol.,1934–1943, şi Colecţia de literatură românăveche, 3 vol., 1942–1944. Îi aparţin numeroasestudii în limba franceză: Fiore di virtùdans la littérature roumaine (Fiore de virtù înliteratura română), 1928; Les premières élémentsoccidentaux dans la littérature roumaine (Primeleelemente occidentale în literatura română), 1934;Le modèle français de l’Erotocritos (Modelulfrancez al Erotocritului), 1936. Membru alAcademiei Române (1941) şi al Academieide la Harvard (The Medieval Academy ofAmerica, 1929).Casian, Anatol I.(17.11. 1935, Colicăuţi, jud. Hotin)Fizican. A absolvit şcoala nr. 2, Edineţ(1952, medalie de argint), Universitatea deStat din Chişinău, specialitatea fizică teoretică.Doctor în ştiinţe fizico-matematice(1965), doctor habilitat (1988). A lucrat laUniversitatea din Alger (1967), UniversitateaTehnică a Moldovei (din 1969 şefde catedră). Profesor invitat – la Nancy(Franţa), Beersheba (Israel), în California.Contribuţii la teoria semiconductorilor.Lucrări: peste 250 articole, 8 monografiişi manuale. Membru al Academiei Internaţionalede Termotehnică şi al AcademieiRomâno-Americane.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 156 31.10.2011 17:22:42

Casian (sau Cassian), Ioan(360-365 d.Hr., Scythia Minor, Dobrogeade azi – 450 d.Hr., Scythia Minor)Sfânt al Bisericii Ortodoxe. De formaţie latină,i-a studiat pe marii clasici: Vergiliu, Horaţiu,Persiu, Sallustiu, Cicero, de care a fost influenţat.A călătorit la Bethlehem şi, probabil,la întoarcere a întemeiat mănăstiri în zonaNiculiţelului de astăzi, unde au fost găsitevestigii creştine din veacurile III–IV d.Hr.(morminte cu cruce). A cunoscut feţe bisericeştidin Palestina, Egipt, Italia şi Galia(Franţa de astăzi). A publicat în latină Aşezămintelemănăstireşti de obşte şi despre tămăduirilecelor opt păcate principale, în 12 cărţi, 418–420;Convorbiri cu Părinţii, în 24 de cărţi, 420–429;Despre întruparea Domnului contra lui Nestorie, în7 cărţi, 429–430. Cercetările literare şi arheologicerecente indică o legătură din ce în cemai strânsă între instituţiile şi elementele despiritualitate din Scythia Minor – mănăstiri,bazilici, inscripţii, cruci, numeroase simboluricreştine pe ceramica descoperită la săpături,atitudini şi susţineri ale episcopilor dinTomis –, pe de o parte, şi caracterele specificeoperei Sfântului Casian, pe de altă parte:preţuire şi dragoste caldă pentru Biserica dinConstantinopol şi conducătorul ei, SfântulIoan Gură de Aur, pe care Teotim I de Tomisl-a cunoscut şi l-a apărat de acuzaţiile venitedin partea lui Teofil al Alexandriei. Toateacestea alcătuiesc portretul unei personalităţi,dar şi imaginea unui loc astăzi românesc, careavea, încă de atunci, graţie şi contribuţiei luiCasian, un profil cultural distinct.Cassian Maria Spiridon(9.04.1950, Iaşi)Inginer şi poet. A absolvit Politehnica dinBucureşti şi a fost inginer la CUG, Iaşi,având 15 brevete de invenţii în specialitateamecanică. Fondator al noii serii a ziaruluiTimpul, Iaşi (1991), fondator şi şef al revisteiPoezia, Iaşi (din 1995). A debutat cu volumulPornind de la zero, 1985, premiul Editurii Junimea,Iaşi. Alte volume de versuri: Piatră deîncercare, 1995; De dragoste şi moarte, 1996; Intrareaîn apocalipsă, 1997; Arta nostalgiei. Poemecuantice, 1997; Întotdeauna ploaia spală eşafodul,1997; Clipa zboară cu-n zâmbet ironic, 1999;O săgeată îmbrăcată în roşu, 2008. A scrisşi eseuri: Începutul revoluţiei române, 1994;Atitudini literare, 1999, Vieţi controlate, 2008.Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Iaşi.Cassian, Nina,prenume la naştere Renée Annie(27.09.1924, Galaţi)Poetă. A absolvit Conservatorul de ArtăDramatică şi Şcoala de pictură a lui Maxy.CassoCassian Maria SpiridonNina CassianA debutat cu versuri de avangardă: La scara1/1, 1944, şi a continuat cu o lirică a pasiunilorcerebrale şi o poezie militantă: Sufletulnostru, 1949; Dialogul vântului cu marea, 1958;Sângele, 1967; Ambitus, 1969; Recviem, 1971;Loto-poeme, 1972; Suave, 1977; Numărătoareainversă, 1983. A publicat poezii pentru copii:Nică fără frică, 1950, Premiul de Stat; Povesteaa doi pui de tigru numiţi Ninigra şi Aligru,1969, Premiul Uniunii Scriitorilor; Jocuri devacanţă, 1983 şi proză: Confidenţe fictive, 1976.A emigrat în SUA (New York) în 1985. Acoloa continuat să publice: Life sentence ∙ Selectedpoems (Sentinţă de viaţă ∙ Selecţie de poeme),1990; Cheerleader for a funeral, 1992; Take MyWord For It, 1998.Casso, Leon A.(1865, Ciutuleşti, jud. Soroca, Basarabia –1914, St. Petersburg)Jurist, demnitar. A studiat la liceele din Chişinăuşi Odessa şi la universităţile din Paris(Sorbona), Heidelberg şi Berlin. A predatla universităţile din Tartu (Derpt), Harkovşi Moscova. În 1908 a fost numit directoral Liceului Imperial din St. Petersburg, iarîntre 1910–1914 a fost ministru al Învăţământuluiîn Imperiul Rus. A promovat opolitică dură faţă de profesorii şi studenţiiimplicaţi în mişcarea revoluţionară. A susţinutiniţiativele culturale ale basarabenilor,a deschis câteva licee sau şcoli speciale, asusţinut financiar construirea unor edificiiprestigiose (Liceul Tehnic, Şcoala Normalădin Soroca ş.a.). A lăsat studii de istorie,precum Rusia la Dunăre.Casso, Nicolae(19.05.1839, Ciutuleşti, Basarabia – 1904, Paris)Filantrop. A fost mareşal al judeţului Bălţi.Avea moşia la Sângerei. A încercat în 1863să provoace o răscoală în Basarabia pentrua scăpa de ocupaţia rusească. A fost membrual Societăţii Literare Junimea din Iaşi,prieten cu mai mulţi oameni de cultură basarabenişi din regat. A constituit 10 burse157ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 157 31.10.2011 17:22:42

158şcolare pentru copiii de ţăran merituoşi.Unul dintre beneficiari a fost bunicul luiSergiu Rădăuţanu, trimis inclusiv la Paris şidevenit apoi administratorul moşiei.Castaldi, Alfonso(1874, Maddalone – 1942, Bucureşti)Compozitor. Origine italiană. A absolvitConservatorul la Napoli şi s-a stabilit înRomânia, la Galaţi, în 1896. Profesor dearmonie şi orchestră la Conservatorul dinBucureşti (1904–1940). A dirijat Filarmonicadin Bucureşti, orchestra Asociaţieigenerale muzicale Tinerimea Simfonicăş.a. A scris muzică simfonică şi pentruteatru: Panglicarii (1903); Il Giorno, Poemadelle ore (1904); Thalassa (1906); Marsyas(1907); Lupii în vatră (1916); Simfonia înla minor (1920); L’Eroe senza gloria (1925).Membru fondator al Societăţii CompozitorilorRomâni.Cataragă, Tudor(04.08.1956, Selişte, Nisporeni,Republica Moldova – 27.12.2010, Chişinău)Sculptor. Între 1981–1984 a urmat cursurilede pregătire în ateliere de sculptură depe lângă Academia de Arte Frumoase dinSankt Petersburg, Rusia, clasa profesoruluiS.A. Kubasov. Din 1993 este membrutitular al Uniunii Artiştilor Plastici dinMoldova, membru al AIAP-UNESCO(1997), preşedinte al secţiei Sculptură aUAP (2000). A participat la numeroase expoziţii,tabere şi simpozioane de sculptură,la care s-a remarcat prin talent, originalitate,caracter novator şi sensibilitate artisticădeosebită. Lucrări monumentale: Îngerulde veghe – Ion Dumeniuc (1994, Chişinău),Mihai Eminescu (1992, Chişinău), Tron Medieval(2000, Ungheni), Început şi sfârşit (2001,Chiang Ciun, China), Ştefan cel Mare şi Sfânt(2004, Nisporeni), Alexandru cel Bun (2004,Ialoveni), Meşterul Manole (2005, Criuleni),Semn pentru părinţi (2005, Bran, România),Eminescu (2010, Iurceni, Nisporeni), autoral proiectului Monumentului Libertăţii (înmemoria evenimentelor din aprilie 2009).Lucrările sale au intrat în colecţiile publiceale Muzeului Naţional de Artă al Moldovei,Muzeului de Literatură M. Kogălniceanual Uniunii Scriitorilor din Moldova, Muzeuluide Literatură M. Eminescu din Iaşi,Centrului de Artă George Apostu, Bacău,Uniunii Artiştilor Plastici din România, SăliiParlamentului din România, precum şi înprestigioase colecţii particulare din China,Germania, Italia, Moldova, România, Rusiaşi SUA. Creaţia sa a fost apreciată atât înCastaldiţară cât şi peste hotare, fiind distins cuOrdinul Steaua României în rang de Comandor(2001), Medalia Mihai Eminescu,acordată de Preşedinţia României, PremiulUAP din România (1998), Grande Medailled’Or, Salon Grand Prix International dePrestige M.C.A. de Cannes (2009), PremiulUAP din Moldova în domeniul sculpturii(2004), Premiul Ministerului Culturii alRepublicii Moldova (2008).Catargi, Henri(6.12.1894, Bucureşti – 19.07.1976, Bucureşti)Pictor. Familie grecească la origini. Între1919 şi 1922 a studiat la Academia Julianşi la Academia Ranson din Paris sub îndrumarealui Maurice Denis, Edouard Vuillard,Felix Vallotton şi Roger Bissie şi a lucrat înatelierele conduse de André Lhote şi MarcelGromaire. În această perioadă a realizat maimulte reproduceri după operele lui Poussin.Primele sale lucrări sunt în principal naturimoarte şi peisaje austere. Face parte dinşcoala pictorilor de la Balcic. Este preocupatmai ales de culoare. După 1930 renunţă laacest ascetism cromatic pentru un lirismsobru şi discret. Lucrări: Natură statică înfaţa ferestrei, Peisaj, Peisaj mediteraneean, Peisajla malul mării, Peisaj marin, Peisaj dobrogean.Catargiu, Barbu(28.10.1807, Bucureşti – 8.06.1862, Bucureşti)Om politic şi publicist. Familie greceascădupă tată. Mama era sora lui Iancu Văcărescu.A făcut şcoala grecească la SchituMăgureanu, apoi a urmat studii de litere,drept, istorie, filosofie şi economie politicăla Paris. Adept al lui Gheorghe Bibescu înpolitică, a fost ministrul Justiţiei (Dreptăţii)din partea Partidului Conservator şi primulprim-ministru după Mica Unire (1862).Asasinat în această funcţie. Ca literat a fostun iluminist preocupat mai ales de promovareamoralităţii prin teatru. A scris TeatruNaţional, 1836; État Social des Principautésdanubiennes, Bruxelles, 1855; Proprietatea înPrincipatele Moldo-Române, 1857; Încă câtevaidei asupra proprietăţii în Principatele Unite,1860. A lăsat o serie de Discursuri, tipăritepostum, 1886.Catargiu, Lascăr(1.11.1823, Iaşi – 30.03./11.04.1899, Bucureşti)Om politic şi publicist. Numele de familieeste grecesc. Face parte, la origini, dinaceeaşi familie cu Barbu C., dar dintr-oramură exilată de Matei Basarab în secolulal XVII-lea în Moldova. De altfel, Barbu C.l-a şi ajutat pe când se afla în opoziţie faţăENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 158 31.10.2011 17:22:42

CazabanBarbu Catargiu Lascăr Catargiu Alexandru Cazaban Jules Cazabande Al. I. Cuza în chestiunea ţărănească. Şi-afăcut cariera politică în timpul lui Carol I.Ministru de Război (1894); prim-ministru(1866; 1871–1876; 1889; 1891–1895).Catina, Ioan(1828, Bucureşti – 29.07.1851, Bucureşti)Poet. Participant activ la revoluţia de la 1848.A citit, pe uliţa Lipscani, la 11 iunie 1948,„Proclamaţia de la Islaz“. A propus titlulpublicaţiei Pruncul român, scoasă de C.A. Rosettişi Eduard Winterhalder în timpul revoluţiei.A scris versuri romantice, străbătutede patos revoluţionar: Poezii, 1846.Caudella, Eduard(1841, Iaşi – 1924, Iaşi)Compozitor şi violonist. Familie de origineitaliană. A studiat muzica la Iaşi şi la Berlin(cu Hubert Riess, Carl Böhmer), apoi laParis (cu Henri Viextemps). A fost violonistal curţii lui Alexandru Ioan Cuza, profesorde vioară la Conservatorul din Iaşi, apoidirector al acestuia (1893–1901). A condusformaţii muzicale camerale din Iaşi, dar l-ainteresat îndeosebi teatrul liric şi a compuslucrări precum: vodevilul Harţă-Răzeşul(1872), libret de Vasile Alecsandri; opera comicăOlteanca (1880); opereta Fata răzeşului(1881); opera bufă Hatmanul Baltag (1882),libret de Iacob Negruzzi şi Ion Luca Caragiale;opereta Beizadea Epaminonda (1883),libret de Iacob Negruzzi; opera Petru Rareş(1889); legenda lirică Traian şi Dochia (1917).A compus și muzică de cameră în stil romantic– Fantezie românească op. 1 (1878) –,urmată de o serie de lucrări programaticepentru orchestră, printre care Pe mare (1895),Dor de ţară (1896), Notturno (1901), Amintiridin Carpaţi (1907), Concertul pentru vioară şiorchestră nr. 1 în sol minor (1913), uverturaprogramatică Moldova (1913) – lucrare dematuritate, care nu depăşeşte însă limiteleprogramatismului romantic –, Concertinopentru vioară şi orchestră (1918).Cavalioti, Teodor Anastasie(1728, Moscopole, azi în Albania –1786, Moscopole)Preot, pedagog şi lingvist aromân. A absolvitColegiul Elen din Moscopole, apoiColegiul Marutian din Ianina (Grecia),condus de Evghenie Vulgaris. Specializăriîn Germania şi Italia. A fost profesor (degramatică, poetică, filosofie, teologie, matematică,fizică) şi director la Academia Nouădin Moscopole. Lucrări: Tratat de logică,fizică şi metafizică, ms., 1755; Introducere îngramatica aromânească, 1760; Prima învăţătură(Protopiria), 1770, Veneţia (o carte de citire);Vocabularul, prima mărturie scrisă a dialectuluiaromân, L eipzig, 1774.Cavarnali, Vladimir(10.08.1910, Bucovina de Nord – 1966, Bucureşti)Poet. Adept al teoriei reuşitei literare caparte dintr-un proiect al unei generaţii decreaţie înnoitoare. A colaborat la revisteleIconar (Cernăuţi), Bugeacul (Bolgrad). Venitîn România după al Doilea Război Mondial.A tradus din literatura rusă. Lucrări: Răsadulverde al inimii stelele de sus îl plouă, 1939.Cazaban, Alexandru(6.10.1872, Iaşi – 24.05.1966, Bucureşti)Prozator. A scris schiţe şi povestiri umoristice:Deştept băiat, 1961, volum retrospectiv.A primit Premiul Naţional pentru Poezie,1937.Cazaban, Jules(16.03.1903, Fălticeni –23.09.1963, Bucureşti)Actor de teatru şi film. Roluri: Bulevardul „FluierăVântu“ (1950), Viaţa învinge (1951), Brigadalui Ionuţ (1954), Bijuterii de familie (1957),Băieţii noştri (1959), Telegrame (1959), Furtuna(1960), Setea (1960), Darclée (1961), Celebrul702 (1962), Vacanţă la mare (1962), Corigenţadomnului profesor (1966). Artist Emerit.159ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 159 31.10.2011 17:22:42

160Cazacu, Boris(15.01.1919, Chişinău – 24.08.1987, Bucureşti)Lingvist şi filolog. A absolvit liceul la Chişinău,Facultatea de Litere şi Filosofie aUniversităţii din Bucureşti. A fost profesorde limba română la liceele Sf. Sava şi SpiruHaret, apoi profesor de lingvistică la Facultateade Filologie a Universităţii din Bucureşti.Specializat în dialectologie. Directoral Centrului de Cercetări Fonetice şi Dialectologiceal Academiei Române. Lucrări:Istoria limbii române literare. I. De la originipână la începutul secolului al XIX-lea, 1961, încolaborare; Pagini de limbă şi literatură românăveche, 1964; Studii de dialectologie, 1966;Limba română literară. Probleme teoretice şiinterpretări de texte, 1985. Secretar general alSocietăţii Române de Lingvistică Romanică,preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Filologice,vicepreşedinte al Fundaţiei Internaţionalede Limbi şi Literaturi Moderne, membrual Societăţii de Lingvistică din Paris, alSocietăţii Lingvistice Europene. Membrucorespondent al Academiei Române (1963).Cazacu, Petre(6.10.1871, Chişinău – 1956, Bucureşti)Medic, scriitor şi om politic. A absolvit seminarulteologic la Chişinău şi Facultatea deMedicină la Bucureşti (1900). Specializare laFacultatea de Medicină din Iaşi. A fost medicîn Basarabia. În 1918 a fost ales deputat înSfatul Ţării şi a votat Unirea Basarabiei cuRomânia. A fost director de finanţe, preşedinteal Sfatului directorilor generali dinBasarabia, secretar general la MinisterulSănătăţii. Între 1931 și 1933 a fost deputatde Bălţi în Parlamentul României. A publicatstudii cu privire la istoria Basarabiei şi peteme medicale în revistele Viaţa românească,Viaţa Basarabiei şi alte publicaţii ale timpului.A semnat şi proză scurtă. Lucrări: Moldovade peste Prut şi Nistru. 1812–1918, Iaşi, f.a.,Istoria farmaciilor din România (Premiul AcademieiRomâne).Cazimir, Otilianume la naştere Alexandra Gavrilescu(12.02.1894, Cotul Vameşului, jud. Neamţ –8.06.1967, Iaşi)Poetă. Liceul şi studiile universitare la Iaşi.Inspector general al teatrelor din Moldova(1937–1947). A scris lirică elegiacă, fantezistăşi discret umoristică: Lumini şi umbre,1923, volum de debut; Cronici fanteziste şiumoristice, 1930; Versuri, 1957. Descoperităca poetă de G. Ibrăileanu. A mai scris prozăde evocare: Prietenii mei scriitorii, 1960, şiliteratură pentru copii: Baba Iarna intră-nCazacusat, 1954. A tradus şi a stilizat din Kuprin,Gogol, Bubennov, Mihalkov, Cehov, Kataev,Maupassant ş.a.Cazzavillan, Luigi(1852, lângă Vicenza – 12.08.1891, Veneţia)Ziarist. Italian ca etnie. A absolvit studiitehnice la Vicenza. În 1876 s-a angajatvoluntar pentru a-i sprijini pe sârbi în luptacontra otomanilor. S-a căsătorit cu o româncăşi, după 1877 (Războiul de Independenţă),s-a stabilit la Bucureşti. A fondatziarul Universul şi, din 1880, s-a lansat înjurnalism. A fost un militant constant pentrudezvoltarea relaţiilor româno-italiene şicunoaşterea reciprocă a celor două culturi.A fost unul dintre militanţii dezvoltăriiunei confederaţii latine a ţărilor din jurulMediteranei, mai ales după primul congresal Confederaţiei Latine, 1884. Unionist,l-a susţinut pe Alexandru Ioan Cuza înasemenea măsură, încât a plecat la Milanoşi a fondat ziarul La Perseverenza, unde aconştientizat, pentru lumea europeană, importanţaunirii Principatelor. În intervalul1860–1863 a pendulat între Torino–Belgrad–Atenaşi Bucureşti pentru a înfiinţao confederaţie antiaustriacă (antiimperială)a Dunării. Lucrări: Vent’anni d’esilio, Paris,1866. O stradă şi un parc din Bucureşti îipoartă numele.Căciuleanu, Giginume la naştere Gheorghe Kaciulkov(13.05.1947, Bucureşti)Balerin. Tatăl era român din Basarabia,mama era grecoaică din Atena. A absolvitŞcoala de Coregrafie din Bucureşti ca eleval lui Miriam Răducanu şi s-a perfecţionatla Bolşoi Teatr din Moscova. A fost solistal Operei Române din Bucureşti. În 1970 acâştigat Concursul Internaţional de Balet dela Varna, iar în 1974 pe cel de la Bagnolet,Franţa. A rămas în Franţa în 1973 şi a fondatla Nancy Compania de Dans Contemporan,iar în 1978 Festivalul de Dans de laAix-en-Provence. În 1979 a devenit directoral Centrului Naţional de Dans de la Rennes.În 1994 şi-a fondat propria companie, numităGigi Căciuleanu, la Paris. În intervalul1996–1998 a făcut coregrafie la Santiagode Chile, Montevideo, Tel Aviv. În 1999 afost invitat la Bucureşti la Teatrul de OperăOleg Danovschi spre a monta Mozzartissimo– Suite şi Pasiuni. Spiritul său neliniştitşi inovator a fost recompensat cu distincţii:Cavaler al Ordinului Literelor şi Artelor înFranţa, 1984; Steaua României în grad deCavaler, 2002.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 160 31.10.2011 17:22:43

CălinescuGigi Căciuleanu Ioan Căianu Armand Călinescu Bob CălinescuCăciulescu, Horia(13.02.1922, Belinţ, Timiş – 24.12.1989, Bucureşti)Actor de comedie. A activat la Teatrul deRevistă Constantin Tănase. A făcut ani lungide detenţie ca deţinut politic la Canalul Dunăre–MareaNeagră (din cauza spectacoleloralături de Tănase). Roluri în teatru: AzilulMacFerlan; Fără mănuşi; Cer cuvântul!; Revista‘58; Un băiat iubeşte o fată; Ocolul pământuluiîn 30 de melodii; Pagini alese din Revista de altădată;Vox... boema; Revista dragostei la Grădina„Cărăbuş“; Cer cuvântul la diverse; Se caută ovedetă; Aventurile unei umbrele; Groapa; Lasă supărarea-nhol; Revue der Liebe (Revista dragostei);Magazin de Stat; Cioara vopsită; film: Şi Ilie facesport (1955); Pe răspunderea mea (1956); O povesteobişnuită... o poveste ca-n basme (1959);Telegrame (1959); S-a furat o bombă (1961); Paşispre lună (1963); Titanic vals (1964); Sentinţa(1970); Mihai Viteazul (1970); Comedie fantastică(1975); Tufă de Veneţia (1977).Căianu, Ioan nume la naştere Kájoni János(1629, Leghea, Cluj – 1687, Lăzarea, Harghita)Organist şi compozitor. Maghiar ca etnie.A studiat orga la Mănăşturul Clujului, Sebeşelşi Şumuleul Ciucului, a urmat studiiteologice şi filosofice la Trnava (Slovacia).A fost organist în Şumuleul Ciucului (a intratîn ordinul franciscanilor în anul 1648), preot(1655), vicar general (1676) şi pater custodiae(1686), apoi la Mănăştur, Călugăreni, Lăzarea.A fost şi constructor de orgi, culegător defolclor românesc şi maghiar. Culegeri: OrganoMissale (1667); Codex Caioni (1652–1671),cu melodii româneşti („Cântecul voivodeseiLupu“; „Dans zglobiu“; „Dans valah“; „Altdans valah în doi“; „Dansul al V-lea în şase“;„Dans“; „Dans din Nireş“; „Dansul Coloman“;„Dansul lui Lazăr Apor“; „Sacri Concentus“(1669); „Cantionale Catholicum“(1676); „Casa de aur“ (1676).Călinescu, Armand(22.05/4.06.1893, Piteşti – 21.09.1939, Bucureşti)Prim-ministru al României. A studiat Dreptulşi Filosofia la Universitatea din Bucureştişi şi-a luat doctoratul la Sorbona în ŞtiinţeEconomice şi Politice. La întoarcere, a intratîn Partidul Ţărănesc al lui Ion Mihalache,aflat atunci în opoziţie. A devenit deputatîn 1926. După ce partidul său a fuzionatcu Partidul Naţional Liberal al lui Ion I.C.Brătianu şi a apărut astfel Partidul NaţionalŢărănesc, el a făcut parte din aripa lui destânga, dar nu într-atât încât, în calitate deministru de Interne în guvernul Vaida-Voevod,să nu anihileze grevele de la Lupeni din1929. Dar era şi contra Gărzii de Fier, ceeace l-a făcut pe Carol al II-lea să-l numeascăprim-ministru. După Anschluss Austriei, adecapitat Garda de Fier, în frunte cu CorneliuZelea-Codreanu şi susţinătorii săi, cam300 de persoane, între care (dar aceştia n-aufost ucişi) Nae Ionescu şi Mircea Eliade.Deoarece Garda de Fier fusese susţinută deGermania nazistă şi Italia fascistă, acţiuneapremierului a dus la asasinarea lui, nu departede Cotroceni, pe cheiul Dâmboviţei.Călinescu, Bob(16.05.1926, Bucureşti –27.10.1990, Bucureşti)Pionier al filmului de animaţie. A absolvitInstitutul de Artă Teatrală şi Cinematograficădin Bucureşti (1949). Ca actor a jucat înserialul de televiziune Fram (1981). Dar caregizor a fost considerat unul dintre pionieriifilmului de animaţie în România. Regie:Voinicul şi zmeul, 1950; Vulpea păcălită, 1953;Bâlciul jucăriilor, 1955; Chiţ în pericol, 1957;Dimineaţa Mihaelei, 1959; Păţaniile lui Duluşşi Lăbuş, 1962; Cântec de leagăn, 1966; Cântecpentru veveriţă, 1972; Fresca, 1979.Călinescu, Florin(29.04.1956, Timişoara)Actor şi realizator de emisiuni de televiziune.Membru al Partidului Naţional Liberal.Director al Teatrului Mic şi apoi al TeatruluiIon Creangă. Roluri: Lumini şi umbre:Partea I (1981), Lumini şi umbre: Partea II(1982), Întunericul alb (1982), Clipa de răgaz161ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 161 31.10.2011 17:22:43

CălinescuFlorin Călinescu G(eorge) Călinescu Matei Călinescu162(1986), Enigmele se explică în zori (1987),Balanţa (1992), Asfalt Tango (1993), O varăde neuitat (1994), Nostradamus (1994), Èpericoloso sporgersi (1994), Prea târziu (1996),Maria (2003), Băieţi buni (2005) – serial TV,Poveste de cartier (2008).Călinescu, G(eorge)(19.06.1899, Bucureşti – 12.03.1965, Bucureşti)Critic, istoric literar, prozator. A absolvitFacultatea de Litere din Bucureşti, avându-iprofesori pe N. Iorga, V. Pârvan, MihailDragomirescu. Specializare la Roma, recomandatde V. Pârvan şi Ramiro Ortiz. Caurmare a scris Alcuni missionari catolici italianinella Moldavia dei secoli XVII e XVIII (Câţivamisionari catolici italieni în Moldova secolelor alXVII-lea şi al XVIII-lea), 1925. Conferenţiarla Universitatea din Iaşi, apoi profesor alUniversităţii bucureştene, director fondatoral Institutului de Teorie Literară (care dupămoartea sa îi poartă numele), a condusJurnalul literar, Naţiunea ş.a. Personalitatede orientare clasicizantă şi de cultură enciclopedică,a consacrat studii fundamentaleunor scriitori români: Viaţa lui M. Eminescu,1932, Opera lui M. Eminescu, 5 vol., 1934–1936; Viaţa lui Ion Creangă, 1938; Gr. Alexandrescu∙ Viaţa şi opera, 1962 ş.a. Lucrarea safundamentală de istorie literară este Istorialiteraturii române de la origini până în prezent,1941. A scris studii despre literatura universală:Impresii asupra literaturii spaniole,1946; Scriitori străini, 1967; estetică: Principiide estetică, 1939; Estetica basmului, 1965. Cascriitor s-a remarcat în mod deosebit prinproza sa de tip balzacian: Cartea nunţii, 1933;Enigma Otiliei, 1938; Bietul Ioanide, 1955;Scrinul negru, 1960, Premiul de Stat. A maiscris versuri: Poezii, 1937; Lauda lucrurilor,1963, teatru, note de călătorie. Este tradusîn mai multe limbi, iar două dintre romanelesale au constituit trama filmelor Felix şiOtilia şi Bietul Ioanide. Membru al AcademieiRomâne (1948).Călinescu, Matei(15.06.1934, Bucureşti)Eseist. A absolvit Facultatea de Limba Englezăa Universităţii din Bucureşti şi a fostlector la Facultatea de Limba şi LiteraturaRomână a aceleiaşi universităţi. În 1973a obţinut o bursă Fulbright şi a plecat înSUA, unde s-a stabilit, fiind profesor laUniversitatea Bloomington, Indiana. A debutatcu studiul Titanul şi Geniul în poezialui Eminescu, 1964. A încercat versuri: Semn,1968; Umbre pe apă, 1972, roman: Viaţa şiopiniile lui Zacharias Lichter, 1969, şi a continuatsă publice eseuri pe teme literare:Aspecte literare, 1965; Eseuri critice, 1967;Eseuri despre literatura modernă, 1970; Clasicismuleuropean, 1971, Premiul AsociaţieiScriitorilor din Bucureşti; Conceptul modernde poezie, 1972, Premiul Academiei; FiveFaces of Modernity ∙ Modernism, Avantgarde,Decadence, Kitsch, Postmodernism (Cinci aspecteale modernităţii: Avangardă, Decadentism, Kitschşi Postmodernism), împreună cu DouweW. Fokkema, 1987; A citi, a reciti. Către opoetică a (re)lecturii. A editat Youth WithoutYouth and Other Novellas (1988) de MirceaEliade şi The Romanians: A History (1991)de Vlad Georgescu, 2003. Premiul UniuniiScriitorilor din România în 2006.Călinescu, Puiu(21.06.1920, Bucureşti –16.05.1997, Bucureşti)Actor de comedie. Fiu al actorului JeanTomescu. Şi-a început cariera jucând în„revistele“ de cinematograf ce prefaţaucândva, în sălile de cinema, proiecţia unuifilm. Din 1948 a intrat în trupa Teatruluide Comedie Constantin Tănase. Este teatrulcare l-a consacrat şi căruia artistul i-arămas credincios până la sfârşitul vieţii.Şi-a scris singur partiturile comice pentruspectacolele de pe Calea Victoriei, cu titluritrăsnite (Un băiat de zahăr ars, Trăsnitul meudrag, Idolul femeilor etc.), al căror protagonista fost zeci de ani. Roluri în teatru: FrumosulENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 162 31.10.2011 17:22:43

CăpităneanuAnda Călugăreanu Dimitrie Călugăreanu Gheorghe Călugăreanudin pădurea... zăpăcită, Idolul femeilor, Eu vă facsă râdeţi!, E nemaipomenit!, Omul care aducerâsul, Bărbatul fatal, Superman, O seară la Boema,Azilul MacFerlan, Fără mănuşi, Şi Ilie facesport, Cer cuvântul!, Un băiat iubeşte o fată, Cala Revistă. Pagini alese din Revista de altădată(asistent de regie + rol), Nicuţă... la Tănase,Femei... Femei... Femei..., Magazin de Stat,Bimbirică, În gară (1991), Inspecţie (1992),Ora de gimnastică (1993); în film: Ilie în lunade miere (1954), B.D. intră în acţiune (1970),B.D. la munte şi la mare (1971), B.D. în alertă(1971), Informaţii gară (1971), Fraţii Jderi(1974), Serenadă pentru etajul XII (1976), Expresulde Buftea (1978), Nea Mărin miliardar(1978), La un restaurant de lux (1994).Călugăreanu, Andaprenume la naştere Anca Miranda(24.10.1946, Bucureşti – 15.08.1992, Bucureşti)Actriţă şi interpretă de muzică uşoară şifolk. A colaborat ani de-a rândul la CenaclulFlacăra. Rămân celebre cupletele salealături de Toma Caragiu. Şi-a împrumutatvocea personajului Oache din filmul MariaMirabela (regia: Ion Popescu-Gopo, 1981),iar mai târziu a moderat emisiunea matinalăpentru copii Club Anda, alături de păpuşaOmidée.Călugăreanu, Dimitrie(6/18.10.1868, Pomârla, jud. Botoşani –17.12.1937, Bucureşti)Medic şi naturalist. Tată al lui GheorgheC. A absolvit Facultatea de Ştiinţe la Iaşi şiMedicina la Berlin. Specializare la Sorbona.Profesor la Şcoala Superioară de MedicinăVeterinară din Bucureşti, apoi la Facultateade Ştiinţe din Bucureşti şi la cea din Cluj,la Institutul de Fiziologie din Bucureşti.A fondat revista Ştiinţa tuturor (1918).Contribuţii în domeniul neurofiziologiei,hematologiei, studiul efectului comprimăriinervilor ş.a. Lucrări: Experiences sur la suturecroisée des nerfs de différentes sortes, 1900;Salivation très abondante pendant la masticationchez un chien à la suture croisée des nerfs hypoglosseet lingual, 1901; Influence de la duréede contact sur la résistence des globules rouges,1902; Acţiunea acizilor asupra substanţelorproteice, 1912. Membru corespondent alAcademiei Române (1920).Călugăreanu, Gheorghe(16.07.1902, Iaşi – 15.11.1976, Cluj)Matematician. Fiu al lui Dimitrie C. A absolvitFacultatea de Ştiinţe (Matematică–Fizică)la Cluj. Specializare la Sorbona. Profesor laUniversitatea din Cluj. A organizat învăţământulmatematic al universităţii. Contribuţiiîn domeniul teoriei funcţiilor, al geometrieidiferenţiale. A obţinut interpretărigeometrice ale invarianţilor diferenţiali afinişi proiectivi ai curbei plane (împreună cuG.T. Gheorghiu). Lucrări: Asupra determinăriivalorilor excepţionale ale funcţiunilor întregi şimeromorfe de gen finit, 1929; Asupra unei aplicaţiia teoremei lui Landau, 1932; Elemente deteoria funcţiilor de o variabilă complexă, 1947;Asupra izotopiei curbelor închise, 1960. Membrual Academiei Române (1963).Călugăru, Ionnume la naştere Buium Croitoru(14.02.1862, Dorohoi – 22.05.1956, Bucureşti)Prozator. Autodidact. A lucrat ca redactorla Sburătorul şi a primit de la E. Lovinescupseudonimul literar. A scris proză fantasticăşi grotescă, de evocare a mediului evreiescprovincial: Paradisul static, 1926; Copilăriaunui netrebnic, 1936; Oţel şi pâine, 1952, Premiulde Stat.Căpităneanu, Constantin(17.11.1844, Rădăuţi – 12.04.1893, Bucureşti)Locotenent-colonel, astronom, cartografşi geodez. A studiat astronomia la Paris şia lucrat la Observatorul Astronomic dinParis, condus de Le Verrier, descoperitorulplanetei Neptun. A activat apoi la Observatoruldin Bucureşti. A determinat coordonatelegeografice a numeroase localităţi şi a163ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 163 31.10.2011 17:22:43

CărarePetru Cărare Mircea Cărtărescu Ştefan Câlţia Isaia Cârmu164contribuit la realizarea triangulaţiei generalea României. A determinat în 1875 diferenţade longitudine între Iaşi şi Cernăuţi, perfecţionândastfel harta României. A construitpentru prima oară, la Iaşi, un instrumentde măsurare a meridianului unu pământescşi a publicat rezultatele măsurătorilor înBuletinul Societăţii Române de Geografie, 1876.În 1877 a măsurat diferenţa astronomică delongitudine între Galaţi şi Bucureşti, Galaţişi Iaşi, Chişinău şi Iaşi.Cărare, Petru(13.02.1935, Zaim, jud. Tighina)Scriitor. A absolvit Şcoala KomsomolistăCentrală din Moscova (1956) şi CursurileSuperioare de Literatură de pe lângă Institutulde Literatură Maxim Gorki (1969).A lucrat la revista de satiră şi umor Chipăruş,la cotidianul Moldova socialistă (azi Moldovasuverană), la Ministerul Culturii, la EdituraŞcoala Sovietică, apoi a fost secretar literarla Teatrul Luceafărul din Chişinău. Directoral Biroului de popularizare a literaturiial Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.Lucrări: versuri – Soare cu dinţi (1962),Trandafirul sălbatic şi Parodii (1965), Steleverzi (1967), Vatra (1980), Parodii şi epigrame(1981), Cadenţe (1985), Fulgere basarabene(1992), Pălăria gândurilor mele (2000); proză– Zodia musafirului (1970), Punctul de reper(2000); teatru – Comedii (1988). A tradusdin Ivan Krîlov, Stepan Oleinik, FrançoisVillon. Laureat al Premiului Naţional alRepublicii Moldova pentru Literatură(2000). Deţine Ordinul Republicii, medaliaguvernamentală Mihai Eminescu şi titlul deMaestru al Literaturii.Cărpinişan, Cornel(5.04.1904, Orăştie – 5.03.1970, Bucureşti)Medic. A absolvit Facultatea de Medicinădin Cluj. A lucrat la sanatoriul de tuberculozădin Moroieni, apoi la spitalul din Braşov.Profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti.Contribuţii în domeniul chirurgieitoracice. Lucrări: Toracoplastia cu apicoliză extrafacială(1941), Probleme de chirurgie toracică(1954), Patologia chirurgicală a toracelui (1971).Societatea Română de Chirurgie, fondată în1898, poartă astăzi numele lui. Laureat alPremiului de Stat. Membru al Academiei deŞtiinţe Medicale din România.Cărtărescu, Mircea(1.06.1956, Bucureşti)Poet şi prozator. A absolvit Facultatea deFilologie a Universităţii din Bucureşti. Esteprofesor la aceeaşi facultate. A debutat cu volumulFaruri, vitrine, fotografii, 1980, PremiulUniunii Scriitorilor, fiind considerat unuldintre principalii promotori ai postmodernismuluiprezent în literatură odată cu generaţia’80 în Aer cu diamante, 1982, culegere deversuri unde apar şi poeţii Traian T. Coşovei,Florin Iaru, Ion Stratan; Poeme de amor, 1983;Totul, 1985; De ce iubim femeile, 2004 şi proză:Visul, 1989; Levantul, 1990, Premiul UniuniiScriitorilor; Travesti, 1994, Premiul UniuniiScriitorilor şi al ASPRO; Orbitor, trilogie,1996–2007; Nostalgia, 2003; Jurnal, 2 vol.,2001–2005. Premiul Uniunii Scriitorilor2005, 2007, 2008. Premiul internaţionalGiuseppe Acerbi, 2005.Câlţia, Ştefan(15.05.1942, Braşov)Pictor. A studiat la Liceul de Arte Plasticedin Timişoara (1959–1963) şi a absolvit Institutulde Arte Plastice la Bucureşti, ca eleval lui Corneliu Baba. În perioada socialistăa expus în Norvegia, Suedia, Danemarca,Germania Federală, la Muzeul de Artefantastice din Gruère, Franţa, şi, evident,în România. Director al Fodului Plastic dinBucureşti până în 1989. În 1993 a devenitprofesor la Universitatea Naţională de Artedin Bucureşti, iar în 2004 a devenit rector.Lucrări: Poetul cu floare, 2008; Cântăreţul cupasăre albastră, 2006; Călătoria inorogului depiatră, 2005; Calea albă, 2004; Pasăre cu inel şicasă albastră, 2004; Drum, 1998.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 164 31.10.2011 17:22:43

Cândea, Romulus(7/19.10.1886, Avrig, Sibiu – 19.01.1973, Avrig)Teolog şi istoric. Studii teologice şi doctoratulla Cernăuţi. Profesor la seminarulteologic din Sibiu, apoi la Facultatea deTeologie şi la Universitatea din Cernăuţi, laFacultatea de Litere a Universităţii din Cluj,ca profesor de istorie veche, medie şi contemporană.Lucrări: Catolicismul în Moldovasecolului al XVI-lea, 1916; Biserica ardeleanăîn anii 1916-1918, 1926; Patriarhul MironCristea, 1925; Un luptător bucovinean: AlecuHurmuzaki, 1941. Membru corespondent alAcademiei Române (1929), exclus în 1948,repus în drepturi în 1990.Cândea, Virgil(29.04.1927, Focşani – 17.02.2007, Bucureşti)Istoric al culturii. A absolvit Dreptul, Filosofiaşi Teologia la Bucureşti. Directoral Secretariatului Asociaţiei Internaţionalede Studii Sud-Est Europene (1983–1989),secretar al Asociaţiei România (1972–1990),profesor la Universitatea din Bucureşti, laInstitutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescuşi la Facultatea de Teologie, invitatla Universităţile din Beirut, Strasbourg,Institutul Universitar Oriental din Napoli,Institutul de Înalte Studii Europene dinGeneva. S-a ocupat de cultura şi literaturaromână veche: Les icônes melkites, 1969, Beirut;Stolnicul între contemporani, 1971; MunteleAthos ∙ Prezenţe româneşti, 1979; Raţiuneadominantă ∙ Contribuţii la istoria umanismuluiromânesc, 1979; Mărturii româneşti peste hotare∙ Mică enciclopedie de creaţii româneşti şi deizvoare despre români în colecţii din străinătate:Albania – Grecia, 1991. A descoperit, în SUA,manuscrisul Istoriei Imperiului Otoman a luiDimitrie Cantemir. A editat ediţiile de OpereDimitrie Cantemir şi Alexandru Odobescu.A tradus Dante Alighieri – Opere minore,1971, şi Fr. Bacon. A coordonat editarea,sub egida Academiei Române, a Tratatuluide istorie a României, opt volume, finalizat în2004. Membru al Academiei (1993), vicepreşedinteal ei (1998–2001).Cârdu, Petru(25.09.1952, Bariţe, Sân Ianăş,Banatul Sârbesc – 30.04.2011, Vârşeţ)Poet. A absolvit Literele la Belgrad şi Istoriaşi Teoria Artei la Bucureşti. A lucrat caredactor la publicaţiile Tribuna tineretului(Pancevo), Polje şi Lumina (Novi Sad). A traduspeste douăzeci de volume din literaturaromână în sârbeşte. A debutat în 1970 cuMenire în doi şi continuă să scrie poezieCârnecipostmodernistă: Aducătorul ochiului, 1971,Premiul revistei Lumina; Pronume/Zameniče,1981; Căpşună în capcană, 1988, tradusă laLondra, 1990; Biserica Troia, 1992; Cernealăvioletă, 1997, apărută la Bucureşti în 1998;Şcoala exilului, 1998, Craiova. Laureat alPremiului de traduceri al Societăţii Scriitorilordin Voivodina, 1995. A iniţiat PremiulEuropean de poezie din 1987 şi contribuiela realizarea primelor spectacole de teatruîn limba română din Voivodina ca scenarist(din 2009).Cârlova, Vasile(4.02.1809, Buzău – 18.09.1831, Craiova)Poet şi traducător. Deşi a scris doar cincipoezii, acest militar de carieră a rămas memorabilprin suflul lor înnoitor: „Păstorulîntristat“, 1927; „Ruinurile Târgoviştei“,1830; „Marşul românilor“, 1830. Influenţatde preromantismul francez.Cârmu, Isaia(15.05.1940, Pârjota, Basarabia)Grafician. A studiat la Şcoala Republicanăde Arte Plastice Ilia Repin (azi Colegiul deArte Plastice Alexandru Plămădeală) dinChişinău (1961–1964), apoi la Facultatea deGrafică a Institutului Poligrafic din Moscova(1965–1971). Membru al Uniunii ArtiştilorPlastici din Republica Moldova (din 1968).A fost redactor artistic (1971–1991), apoipictor-şef la Editurile Cartea Moldoveneascăşi Literatura Artistică (Hyperion). A avut7 expoziţii personale la Chişinău, Bucureşti,Moscova şi în alte centre de cultură. Participantla diverse concursuri naţionale decarte, unionale (în cadrul URSS) şi internaţionale,între care concursul, Arta cărţii(Bratislava, 1980), Bienala Internaţionalăde afişe Varşovia (1971), expoziţia Carteaîn URSS (în Europa, Canada, SUA) ş.a.Este laureat al Premiului Moisei Gamburd(2000), al Premiului Igor Vieru pentruîntreaga activitate (2000), al Premiului Naţionalal Republicii Moldova (2011). MaestruEmerit în Arte (1996). Ordinul Gloria Muncii(2000), medalia Mihai Eminescu (2000)şi diploma Ivan Fiodorov pentru ilustrarealucrării Poveşti populare moldoveneşti.Cârneci, Magda a folosit şi pseudonimulMagdalena Ghica(28.12.1955, Gârleni, Bacău)Poet şi critic de artă. Fiică a lui Radu C.A absolvit Institutul de Arte Plastice din Bucureştişi s-a specializat la École des HautesÉtudes en Sciences Sociales, Paris, 1997.Publică versuri postmoderniste şi volume165ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 165 31.10.2011 17:22:44

CârneciMagda Cârneci Elena Ceauşescu Nicolae Ceauşescu166de critică de artă: Hipermateria, 1980; IonŢuculescu, 1984; O tăcere asurzitoare, 1985;Lucian Grigorescu, 1989; Haosmos, 1992;Arta anilor ‘80. Texte despre postmodernism,1996; Psaume, Marsilia, 1997; Poeme / Poems,1999; Poeme politice, 2000; Artele plastice înRomânia 1945–1989, 2000. Este preşedintăa comitetului de conducere al CentruluiInternaţional pentru Artă Contemporană(CIAC), preşedintă a AICA (AssociationInternationale des Critiques d’Art) – secţiaromână –, codirector al revistei de arte vizualecontemporane Atelier.Cârneci, Radu(13.02.1930, Valea lui Lal, com. Pardoşi,jud. Buzău)Poet. A absolvit Silvicultura la Braşov. A fostredactor-şef al revistei Ateneu, Bacău, secretaral Uniunii Scriitorilor, redactor la revistaContemporanul. În prezent proprietar al EdituriiOrion. A publicat versuri în care celebreazăiubirea ca motiv central al existenţei:Noi şi soarele, 1963, debut; Orgă şi iarbă, 1966;Grădina în formă de vis, 1970; Cântând dintr-unarbore, 1971, Premiul Uniunii Scriitorilor;Heraldica iubirii, 1975; Hora anotimpurilor,1979, Premiul Academiei; Secţiunea de dor,1980; Sonete, 1983; Clipa eternă, 1988. A tradusîn româneşte Leopold Sedar Senghor,Khalil Gibran, Cântarea cântărilor ş.a. Distinscu Meritul Cultural, 2004.Ceapoiu, Nichifor(14.11.1911, Ciocăneşti, jud. Suceava –24.10.1994, Bucureşti)Inginer agronom (genetician). A absolvitAcademia de Înalte Studii Agronomice dinCluj. Director la Institutul de Cercetări pentruCereale şi Plante Tehnice de la Fundulea,profesor la Facultatea de Agronomie dinBucureşti. Contribuţii în domeniul geneticiişi sporirii productivităţii plantelor. Lucrări:Cânepa, 1942; Gena, structura şi funcţiile ei,1991. Membru al Academiei Române, 1974.Ceauşescu, Elenanume la naştere Elena Petrescu(7.01.1916, Petreşti, com. Baloteşti, jud. Ilfov –25.12.1989, Târgovişte)Om politic. Soţie a lui Nicolae C. Dupăabsolvirea a patru clase s-a angajat la Bucureştila o fabrică de textile. A intrat înPartidul Comunist în 1937 şi l-a întâlnit peNicolae C. în 1939. A absolvit Facultateade Chimie la Universitatea din Bucureşti(fără frecvenţă), calificativul Summa CumLaude. Profesorul Costin D. Neniţescu i-arefuzat titlul de doctor în specialitate şi l-aobţinut la Iaşi. A fost director la InstitutulCentral de Cercetări Chimice Bucureşti,membru al Consiliului Naţional al CercetăriiŞtiinţifice, membru al Comisiei Centralede Prognoză Socio-economică, membru alBiroului Politic al PCR, membru al ComitetuluiExecutiv al CC al PCR, membru alBiroului Politic Permanent al ComitetuluiExecutiv al CC al PCR, prim-viceprimministrual guvernului. A deţinut astfelcontrolul asupra partidului şi asupra guvernuluideopotrivă. Lucrări în specialitateîn colaborare cu alţi specialişti: Polimerizareastereospecifică a izoprenului, 1982; Noi cercetăriîn domeniul compuşilor macromoleculari,1984. Executată împreună cu soţul ei îndecembrie 1989. A primit Ordinul ŞtiinţificPentru Merit, clasa I (1966). Membru alAcademiei Române (1974), exclus 1990;membru de onoare al Societăţii Regale deChimie a Marii Britanii, membru al Academieide Ştiinţe din Ilinois, SUA.Ceauşescu, Nicolae(26.01.1918, Scorniceşti, jud. Olt –25.12.1989, Târgovişte)Preşedinte al României (1965–1989). Soţ alElenei C. A venit la 11 ani la Bucureşti caucenic cizmar. A fost arestat în 1932 pentruacţiuni în cadrul Partidului ComunistRomân (aflat în ilegalitate). În 1933 a fostdin nou arestat, pentru agitaţie în timpulENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 166 31.10.2011 17:22:44

unei greve. A fost arestat şi în 1934, pentrustrângerea de semnături la Căile Ferate înfavoarea unei greve. În 1936 a fost trimisla Doftana pentru doi ani ca agitator antifascist.L-a întâlnit la închisoare pe GheorgheGheorghiu-Dej. A fost arestat dinnou în 1940. A fost secretarul TineretuluiComunist (1944–1945). În 1947 a condusMinisterul Agriculturii, apoi a fost ministrual Forţelor Armate. În 1952 a devenit membrual Comitetului Central al PMR, făcândparte din gruparea care a înlăturat-o peAna Pauker. La trei zile după moartea luiGheorghiu-Dej a devenit prim-secretar alPMR la sugestia lui Ion Gheorghe Maurer.El a schimbat denumirea partidului şi aţării. Din PMR a devenit PCR (PartidulComunist Român), iar ţara, din RepublicaPopulară Română, a devenit RepublicaSocialistă România. A devenit preşedinte alConsiliului de Stat, iar în 1974 preşedinteal ţării. În 1968 a denunţat public invaziasovietică din Cehoslovacia. În 1968, DeGaulle, iar în 1978, Jimmy Carter au vizitatRomânia. În cadrul programului dedestalinizare şi dezvoltare a societăţii socialistemultilateral dezvoltate, a luat măsuridrastice de demolare a unor obiective depatrimoniu şi a unor sate care au dispărutastfel de pe hartă. A interzis avortul şi adat puteri mari Securităţii pentru a păstraordinea în ţară. A adus mari privaţiuni dehrană, utilităţi şi libertăţi cetăţenilor, dindorinţa de a plăti toată datoria externă a ţării.După protestele izbucnite la Timişoaraîn 16 decembrie 1989, urmate de acelea dinBucureşti, 21 decembrie, şi din marile oraşeale ţării, a fugit împreună cu soţia din sediulCC al PCR, a fost prins şi executat după unproces sumar la Târgovişte, capitala istoricăa Ţării Româneşti, în ziua de Crăciun.Cebotari, Maria(10.02.1910, Chişinău – 9.06.1949, Viena)Soprană. A absolvit Conservatorul la Chişinăuca elevă a lui Mihail Berezovski. Actriţăla Teatrul de Artă din Moscova. Specializarela Berlin (1929). Solistă a Operei din Dresdapână în 1943, apoi a Operei din Viena.Richard Strauss a scris pentru ea Salomeea.A luat parte şi la festivalurile muzicale dinSalzburg la invitaţiile lui Bruno Walter şiHerbert von Karajan. Roluri în: Nunta luiFigaro, Turandot, Salomeea, Traviata, Rigolettoş.a. A jucat în filmul Odesa în flăcări, regiaIon Cantacuzino, 1942. Distinsă cu PremiulKammersängerin la 24 de ani. În 2004 laChişinău s-a făcut filmul Aria, scenariuDumitru Olărescu, despre viaţa ei.CelanMaria CebotariPaul CelanCelac, Valentin(26.02.1939, Hâjdieni, Basarabia)Biolog. A absolvit Facultatea de Agronomiea Institutului Agricol din Chişinău. A lucratla grădina botanică a AŞM. A organizatşi condus Laboratorul de citogenetică laInstitutul de Ameliorare şi Seminologie aGrâului din Mironovka (Ucraina). A participatla expediţiile complexe de cercetarea resurselor genetice ale plantelor păioase,organizate de VIR (Leningrad) în Georgia,Armenia şi Azerbai djan (1974–1976), a colectatşi studiat un genofond bogat de grâu,secară, aegilops etc. şi a publicat lucrărioriginale în domeniul geneticii, ecologiei şifilogeniei grâului. A lucrat la Institutul deBotanică al AŞM, apoi la Institutul de Genetică.A creat 18 soiuri noi (arahide, năut,fasoliţă, soia, linte, bob, latir). Are 24 debrevete de invenţie (distinse cu 18 medaliide aur, argint şi bronz, titlul şi insignade Inventator de Elită, România, 2004)).Lucrări: Эмбриология пшеницы, 1974, încolaborare; Адаптативный потенциалкультурных растений, 1988, în colaborare.A fost distins cu Medalia Meritul Civic.Membru al Academiei Internaţionale deŞtiinţe Ecologie şi Protecţie Vitală de pelângă ONU (Rusia, 2005). Membru al Academieide Ştiinţe a Moldovei.Celan, Paul, nume la naştere Paul Antchel(23.11.1920, Cernăuţi, Bucovina –1.05.1970, Paris)Poet. Evreu ca etnie. A studiat Medicinala Paris şi Filologia romanică la Cernăuţi.Arestat în timpul războiului, scapă de holocaust(1943, dar verişoara lui moare în lagărîn Transnistria), iar în 1944 se refugiază înRomânia, unde lucrează ca translator, la Bucureşti,până în 1947, când pleacă la Viena,iar în anul următor la Paris. Prieten cu RenéChar. A primit Premiul Georg Büchner în1960. A scris versuri în germană: Der Sandaus den Urnen, 1948; Mohnund Gedachtnis,167ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 167 31.10.2011 17:22:44

168Sergiu Celibidache1952; Von schwelle zu schwelle, 1955; Sprachgitter,1959; Die Niemandsrose, 1963; Altemwunde,1967; Lichtzwang, 1970. S-a sinucis.Celibidache, Sergiu(28.06.1912, Roman – 14.08.1996, Paris)Dirijor şi compozitor. Primii ani şi i-a petrecutla Iaşi, unde a luat lecţii de pian şicompoziţie, apoi s-a înscris la cursurile defilosofie şi matematică ale Universităţii dinBucureşti. În 1936 a plecat la Berlin, unde astudiat la Academia de Muzică, având profesoripe Walter Gmeindl şi Heinz Tiessen(compoziţie), Fritz Stein (arta dirijatului). Înacelaşi timp audiază cursurile de filosofie alelui Eduard Spranger (psihologie) şi NicolaiHartmann (metafizică). A devenit în 1945dirijor pro tempore al faimoasei OrchestreFilarmonice din Berlin, întrucât directorulacesteia, Wilhelm Furtwängler, fusesesuspendat din funcţie, fiind suspectat a ficolaborat cu regimul nazist. Până în 1952,când Furtwängler – reabilitat – redevine şefal orchestrei, Celibidache dirijează peste400 de concerte cu Orchestra Filarmonicădin Berlin, impunându-se ca personalitatemuzicală de o excepţională exigenţă artistică,nu totdeauna comodă pentru componenţiiunei orchestre. Suferă o mare deziluzie cândaceştia, în 1954, îl aleg pe Herbert von Karajansuccesor al lui Furtwängler. Începând dela această dată, pentru un timp, nu mai areo funcţie permanentă, fiind invitat cu regularitatela pupitrul unor renumite orchestresimfonice europene: Orchestra Radio dinStuttgart (Germania), Orchestra Naţionalădin Paris (Franţa), Orchestra SimfonicăRadio din Stockholm (Suedia). Între 1960 şi1962 ţine cursuri de perfecţionare în arta dirijoralăla Accademia Musicale Chigiana dinSienna (Italia), mai târziu la Fontainebleau(Franţa) şi la München (Germania) pentrutineri dirijori selecţionaţi cu multă severitate.Mădălin Voicu i-a fost elev. În 1979primeşte funcţia de director muzical generalal oraşului München şi de dirijor permanentCelibidacheLeonid Cemortanal Orchestrei Filarmonice din acest oraş.Printre alte compoziţii, este autorul unuiimpresionant Requiem, a patru Simfonii şi alunui Concert pentru pian şi orchestră, rămaseîn cea mai mare parte inedite. Pentru activitateasa artistică a primit diverse distincţii,printre care: cetăţean de onoare al oraşuluiMünchen (1992), membru de onoare alAcademiei Române (1992), Doctor HonorisCausa al Universităţii din Iaşi (1992),Ordinul Maximillian pentru Ştiinţă şi Artă(Germania, 1993).Cemortan, Leonid(6.11.1927, Chetrosu, Basarabia –27.06.2009, Chişinău)Teatrolog. A absolvit Facultatea de Istorieşi Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău.Specializare la Academia de ŞtiinţeSociale din Moscova. A condus DirecţiaArte a Ministerului Culturii din Moldovaşi Filarmonica de Stat a Moldovei. A fostministru adjunct al Culturii, coordonatoral Enciclopediei Sovietice Moldoveneşti,director al Institutului de Istorie şi Teoriea Artei al AŞM. Lucrări: Prietenul nostru –teatrul (1983); Становление молдавскогосоветского театра (1986); Teatrul Naţionaldin Chişinău (1920–1935), (2000); ActorulEugeniu Ureche (2005) şi peste 200 de studiişi articole dedicate diverselor probleme şiaspecte din domeniul artei teatrale, publicateîn diferite ediţii: Die Traditionen der Kulturbeziehungen zwischen der Moldau und Osterreich(Viena, 1996); L’héritage thraco-dace dans lethéâtre folklorique roumain (1996); Theatre ofMoldova at the Cross-roads (Londra, 1998);Aurel Ion Maican şi teatrul românesc din Basarabiainterbelică (2000); Drama intelectualilor destânga (2002); Teatrul naţional şi globalizarea(2003); Maria Cosmacevscaia la Teatrul Naţionaldin Chişinău (2004); Un destin basarabean:Andrei Lupan (2004). A participat la constituireateatrelor Vasile Alecsandri din Bălţi(1957) şi Luceafărul din Chişinău (1960).Distins cu titlurile de Om Emerit, laureat alPremiului AŞM, Ordinul Republicii, MedaliaAŞM Dimitrie Cantemir, Medalia PentruVitejie în Muncă. Membru corespondent alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Cercel, Florina(28.01.1943, Piatra-Neamţ)Actriţă. A absolvit Institutul de Artă Teatralăşi Cinematografică din Bucureşti. A jucatpe scenele Teatrului Dramatic de Stat dinGalaţi (1964–1965), Teatrului Naţionaldin Timişoara (1965–1973), Teatrului Naţionaldin Bucureşti (din 1972). Roluri: înteatru – Despot Vodă de Vasile Alecsandri,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 168 31.10.2011 17:22:44

egia Emil Reus, 1971; Troienele de Jean PaulSartre după Euripide, regia Mircea Marosin,1969; Danton de Camil Petrescu, regiaHorea Popescu, 1974; O scrisoare pierdutăde I.L. Caragiale, regia Radu Beligan, 1979;Peripeţiile bravului soldat Svejk de JaroslavHašek, regia Dem Rădulescu, 1975; Tinereţealui Moromete de Marin Preda, regia AncaOvanez Doroşenco, 1981; Electra – O trilogieantică după Euripide, Sofocle şi Seneca, regiaAndrei Şerban, 1990; Casa Bernardei Albade Federico García Lorca, regia Felix Alexa,1994; Azilul de noapte de Maxim Gorki, regiaIon Cojar, 1998; Inimă de câine după MihailBulgakov, regia Iuri Kordonski, 2005; înfilm – Fraţii, regia Mircea Moldovan, 1970;Filip cel bun, regia Dan Piţa, 1973; Premiera,regia Mihai Constantinescu, 1973; Luminişi umbre – serial TV, regia Andrei Blaier,1976; Marele singuratic, regia Iulian Mihu,1977; Femeia din Ursa Mare, regia AdrianPetringenaru, 1980; Căruţa cu mere, regiaGeorge Cornea, 1984; Crucea de piatră, regiaAndrei Blaier, 1993; Ambasadori caută patrie,regia Mircea Daneliuc, 1997; Inimă de ţigan,serial TV. Premiul UNITER pentru cea maibună interpretare feminină pentru rolulVassa Jeleznova din piesa Vassa Jeleznova, deMaxim Gorki, regia Ion Cojar, 1990. OrdinulNaţional Serviciu Credincios în grad deCavaler, 2002. Premiul Ministerului Culturiişi Cultelor pentru cea mai bună actriţă aanului 2002.Cerchez, Grigore(5.10.1850 – 1927, Bucureşti)Arhitect. A studiat arhitectura la Paris şi afost profesor de arhitectură la Bucureşti.Unul dintre fondatorii stilului neoromânescîn arhitectura modernă. A lucrat împreunăcu Paul Gautereau (arhitectul francez carea construit CEC-ul din Bucureşti), PalatulCotroceni (1912–1927), dar şi singur (Şcoalade Arhitectură, faţada Muzeului Antipa,casa lui Emil Lahovary). A participat la proiectareaclădirii ASE, a construit Bursa dinBucureşti, a construit Şcoala de Arhitecturădin Bucureşti. O stradă şi un liceu din Bucureştiîi poartă numele.Cerchez, Mihai(1872, Brăila – 1922, Bucureşti)Avocat şi pilot. Armean la origine. A înfiinţatla 20 noiembrie 1909 Complexul Aeronauticde la Chitila, primul din ţară. A fost directorulaerodromului Chitila. Acolo au fostpregătiţi piloţii militari români (în numărde 21), dar şi străini, de către Aurel Vlaicu.Aceştia au învăţat tehnica pilotajului peCernaFlorina CercelPanait Cernaavioane tip Farman III model 1909 construiteîn licenţă la atelierele de la Chitila. În 1910aviaţia română a executat manevre militareîn zona Brăilei, cu zbor de recunoaştere laSlatina şi Piatra Olt. În 1911–1912 a maideschis un aerodrom la Cotroceni şi unulla Bucureşti-Băneasa. Tot el a introdus şiinsigna de pilot militar.Cerchez, Mihail Cristodulo(8.06.1839, Bârlad – 12.06.1885, Iaşi)General. La origini familie circaziană (armeană)ajunsă în Moldova. A urmat AcademiaMihăileană la Iaşi. Junimist. A intratîn armată în 1856 şi a lucrat la garnizoaneledin Ploieşti şi Bucureşti. După îndepărtarealui Al. I. Cuza demisionează din armată şi seretrage la Iaşi. Rechemat în armată în 1867,funcţionează la garnizoanele din Galaţi şiIsmail. A devenit comandantul Regimentului4 linie din Craiova, în care calitateparticipă la manevrele armatei ruse (1875).În timpul Războiului de Independenţă acomandat Divizia a II-a a Corpului II deArmată. A luptat la Griviţa, Bucov, Opanez,Smârdan, Plevna, Vidin. Osman paşa i s-apredat, a semnat capitularea şi i-a predatsabia. Împreună cu el au fost luaţi prizonieri2 100 de şefi ai oştirii otomane şi 46 000 deoşteni. A primit Virtutea Militară, 1878. ÎnBulgaria, la Plevna, pe locul acelei capitulări,există un bust al lui în faţa Mausoleului ostaşuluiromân. Astăzi Batalionul 85 Logisticdin Bârlad îi poartă numele, ca şi o stradădin Bucureşti şi una din Craiova.Cerna, Panaitnume la naştere Panait Stancioff(25.09.1881, Cerna, jud. Tulcea –26.03.1913, Leipzig)Poet. Bulgar ca etnie. Doctor în litere la Leipzigcu teza „Die Gedankenlyrik“ („Liricade concepţie“). Apreciat ca poet de cercullui Mihail Dragomirescu. A creat o poezieconceptuală: Poezii, 1910.169ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 169 31.10.2011 17:22:44

170Cernat, Alexandru(28.01.1834, com. Vârlezi, jud. Galaţi –8.12.1893, Nisa, Franţa)General. A fost, în anii Războiului de Independenţă,pe rând, şeful Armatei de Operaţii(iulie–decembrie 1877), şeful MareluiCartier General (decembrie 1877–martie1878) şi ministru de Război (aprilie–august1877, martie–noiembrie 1878), având meritedeosebite în succesele militare repurtate deforţele române în asalturile de la reduteleGriviţa 1 şi 2 şi cucerirea Plevnei.Cernătescu, Radu(17.08.1894, Huşi – 17.01.1958, Iaşi)Chimist. A absolvit Facultatea de Chimiela Iaşi şi a fost profesor al facultăţii (dechimie fizică şi analitică). A avut contribuţiiîn legătură cu influenţa electroliţilorasupra solubilităţii apei în fenol, a studiatsulfocianaţii complecşi, a făcut analiza apeidin râuri, lacuri şi limanuri sub aspectulchimiei anorganice. Lucrări: Nouvelle methodede dosage du cadmium, 1923; Le potentieldes métaux dans les liquides purs, 1924; Amineset hydrosulfites de cobalt et de nickel bivalents,1943; Tratat elementar de chimie organică,2 vol., 1950–1951. Laureat al Premiului deStat. Membru titular al Academiei Române(1948), preşedinte al filialei Iaşi a Academiei(1949–1958). Membru corespondent alAcademiei de Ştiinţe din Ungaria.Cernea, Mihail(14.10.1931, Iaşi)Sociolog. A absolvit Filosofia la Bucureşti şi afost cercetător la Institutul de Filosofie al AcademieiRomâne. Din 1974 a lucrat ca sociologla Banca Mondială din Washington. A efectuatstudii de profil în China, India, Mexic,Pakistan, Senegal, Thailanda, Tanzania. S-aocupat de sociologie rurală, sociologia dezvoltăriişi antropologie socială. Lucrări: Profilulspiritual al clasei muncitoare – cercetări sociologice,1964; Monographic Research on Rural Communitiesin Romanian Sociology, 1974; A System forMonitoring and Evaluation Agricultural ExtensionProjects, 1977; Puting People First: Sociological Variablesin Development Projects, 1985; Deplasărilede populaţie şi reaşezarea populaţiei în proiectele dedezvoltare, 1990. Membru al Asociaţiei Internaţionalede Sociologie, al Societăţii pentruAntropologie Aplicată, al Societăţii Europenede Sociologie Rurală, membru corespondental Academiei Române, 1991.Cernei, Elena(1.03.1924, Bairamcea, Ucraina –28.11.2000, Grecia)Mezzosoprană. A absolvit Academia de Muzicădin Bucureşti. Solistă a Operei RomâneCernatdin Bucureşti. A susţinut spectacole la Scaladin Milano, Metropolitan Opera din NewYork (1968), Covent Garden, Opera dinParis. A interpretat ariile celebre în: Orfeuşi Euridice de Gluck; Semiramida de Rossini;Trubadurul, Don Carlos, Aida de Verdi; CavalleriaRusticana de Mascagni; Carmen de Bizet;Samson şi Dalila de Saint-Saens; Oedip deGeorge Enescu; Doamna Chiajna de Buicliu;Nana, Jota de De Falla; La Mitrane de Rossi;Doar cel ce-a suferit de Ceaikovski; În miculoraşel de Vasilescu; Să treci prin lume fără dorde Leon; Şi dacă ramuri bat în geam de Nicola;Inimă, ciutură spartă de Xenopol.Cernescu, Nicolae(31.08.1904, Câmpulung, jud. Argeş –26.04.1967, Bucureşti)Chimist şi pedolog. A absolvit Facultatea deŞtiinţe din Bucureşti şi şi-a luat doctoratulla Politehnica din Zürich. A lucrat la Facultateade Agronomie din Bucureşti (chimiasolului). A avut contribuţii la îmbunătăţireafertilităţii solurilor. Lucrări: Capacitatea deschimb a solului în raport cu conţinutul de argilăşi humus, 1939; Regimul potasiului din complexulde alterare în raport cu condiţiile bioclimatice alesolurilor zonale, 1960. Membru fondator alSocietăţii Naţionale Române pentru ŞtiinţaSolului, membru şi preşedinte al SocietăţiiInternaţionale de Ştiinţa Solului, membru alAcademiei Române (1963) şi preşedinte alSecţiei de ştiinţe agricole şi silvice a acesteia(1966–1967).Cernov, Alexandrinanume la naştere Alexandrina Grecu(27.11.1943, Hotin, regiunea Cernăuţi, azi Ucraina)Istoric literar. A absolvit Filologia la Universitateadin Cernăuţi. A lucrat la Televiziuneadin Cernăuţi, la redacţia emisiunilor în limbaromână. Este lector la Universitatea dinCernăuţi. A fost vicepreşedinte al FundaţieiCulturale Române din Bucureşti (1998).Din 1994 conduce revista Glasul Bucovinei.Membru fondator al Societăţii pentruCultură Românească Mihai Eminescu dinCernăuţi, director al Editurii Alexandrucel Bun. Lucrări: Nuşici şi Caragiale. Studiucomparativ tipologic, 1964; Ion Druţă şi AntonPavlovici Cehov, 1982; Istoria şi istorismul înopera lui Ion Druţă, 1990. Membru de onoareal Academiei Române (1992).Cernovodeanu, Paul(11.02.1927, Bucureşti – 29.01.2006, Bucureşti)Istoric. A absolvit Şcoala Superioară de Arhivisticădin Bucureşti (1948), apoi Facultateade Istorie şi Filosofie (1950). A fost cercetătorşi director adjunct (1990–1997) la InstitutulENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 170 31.10.2011 17:22:45

ChecaisElena Cernei Sergiu Certan Trixy Checaisde Istorie Nicolae Iorga. Specialist în istoriaveche şi medie, a publicat peste 300 de lucrări:Răscoala seimenilor şi dorobanţilor din Bucureşti,1655, 1961; Călători străini despre ţărileromâne, 9 vol., 1968–1997; Basarabia. Dramaunei provincii istorice româneşti în context politicinternaţional. 1806–1920, 1993; În vâltoareaprimejdiilor. Politica externă şi diplomaţia promovatede Constantin Brâncoveanu, 1688–1714,1997. Membru de onoare al Academiei Române(1999). Membru al Societăţii IstoricilorRomâni, al Asociaţiei de Studii Neogreceştide pe lângă Universitatea Harvard din Cambridge/Massachusetts,SUA ş.a.Certan, Sergiu(17.04.1952, Chişinău)Economist. A absolvit Facultatea de Economiea Institutului Politehnic din Chişinăuşi s-a specializat la Institutul Central Economico-Matematical Academiei de Ştiinţea URSS. A fost şef de secţie la Institutul deCercetări Ştiinţifice în domeniul Planificăriial AŞM, şef al direcţiei generale în MinisterulEconomiei Naţionale, director al Institutuluide Cercetări Economice al AŞM, director alCentrului de Studiere a Problemelor Pieţei şivicepreşedinte al Comitetului de Stat pentruReformele Economice. A fost ministru alEconomiei şi profesor la Academia de StudiiEconomice din Moldova. Specializare laInstitutul Fondului Monetar Internaţional şiComisia Valorilor Mobiliare, SUA, în Cehia,Germania, Franţa, Belgia şi Luxemburg(1998–2001). Lucrări: Производственныеобъединения: оценка эффективности ивыбор состава (1981); Агропромышленныйкомплекс республики: анализ и планированиенароднохозяйственных результатов (1981);Система натурально-стоимостных межотраслевыхбалансов союзной республики(1984); Analiza şi estimarea dezvoltării economieiinformale în Republica Moldova (1995); Economiatenebră a Republicii Moldova: aspecte calitativeşi cantitative (1996). Membru al Consiliuluipentru Reformele Economice pe lângăGuvernul Republicii Moldova, membru alCongresului Economic Internaţional, vicepreşedinteal Asociaţiei Economiştilor dinMoldova, preşedinte al Consiliului Burseide Valori a Moldovei, preşedinte al Fonduluipentru Susţinerea Antreprenoriatului şiDezvoltarea Micului Business din Moldova.Cervinski, Vasili(20.10.1908, Rusia – 16.04.1971, Chişinău)Economist. Evreu ca etnie. A venit în Moldovadupă 1945 şi s-a ocupat de organizareaeconomiei noului stat ca parte integrantă aeconomiei URSS. Membru fondator al Academieide Ştiinţe a Moldovei (1961).Ceterchi, Ioan(16.12.1926, Ferneziu, azi cartier din Baia Mare –5.04.1992, Bucureşti)Jurist. A absolvit Facultatea de Drept dinCluj, unde a obţinut şi doctoratul (1953).După absolvirea studiilor a lucrat ca profesorla Catedra de teoria şi istoria statuluişi dreptului din cadrul Facultăţii de ŞtiinţeJuridice din Cluj. În paralel a deţinut şifuncţia de şef al Secţiei de ştiinţă şi cultură aRegionalei PCR Cluj. Ulterior s-a transferatla Universitatea din Bucureşti, devenindtotodată membru al CC al PCR (1974–1984), preşedinte al Consiliului Legislativ(1971–1980) şi membru al Consiliului deStat al R.S. România (1975–1980). În perioada29 martie 1980–23 ianuarie 1982 aîndeplinit funcţia de ministru al Justiţiei înGuvernul Ilie Verdeţ. A fost trimis apoi ambasadorîn Suedia şi Norvegia (1984–1990).Pe 30 ianuarie 1990 a fost rechemat din calitateade ambasador al României în RegatulSuediei. A fost ales membru corespondent alAcademiei Române (1974).Checais, Trixynume la naştere Dumitru Checais(22.12.1914, Piteşti – 05.1990, Galaţi)Balerin. A studiat Artele Plastice la Bucureşti,apoi dansul la şcoala Floriei Capsali (stilul171ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 171 31.10.2011 17:22:45

172Mircea Chelarufrancez) şi la cea a lui Iris Barbura (mătuşă alui Gelu Barbu şi soră a lui Filaret Barbu) şiHarold Kreutzberg (în filiera expresionismuluigerman). Cel mai mare balerin al deceniuluitrei al veacului XX. Profesorul lui GeluBarbu şi Miriam Răducanu. Arestat şi trimisla Canalul Dunăre–Marea Neagră, a revenitîn 1960 coregraf la Opera Română. A făcutdeopotrivă scenografie, costume şi regiede spectacol. Este considerat cel mai maredansator român al jumătăţii de veac XX prinmodernitatea limbajului coregrafic. A dansatfoarte mult pe muzică de Debussy.Chelaru, Mircea(3.07.1949, Rediu, jud. Iaşi)General. A absolvit Şcoala Superioară de OfiţeriActivi Nicolae Bălcescu din Sibiu şi AcademiaMilitară, Facultatea de Arme Întrunite.A fost şef de Stat Major la Regimentul 2 Mecanizat(1981–1985); şeful Biroului Operaţiişi Pregătire de Luptă la Divizia 1 Mecanizată;şeful Cercetării la Divizia 57 Blindate (1990).În 1990 a fost detaşat la Serviciul Român deInformaţii, iar în intervalul 1990–1993 a lucratca ataşat militar al României în Iordania.Specializări la Colegiul de Studii Strategiceşi Economice de Apărare George Marshall(1994), Cursul Militar Internaţional la InstitutulInternaţional de Drept Umanitar de laSan Remo (1995), Cursul de Apărare Interarme– Noul Parteneriat pentru MenţinereaPăcii – SHAPE (1996). În 2000 a fost şef alStatului Major General, perioadă în care adeclanşat o serie de acţiuni în scopul accelerăriiprocesului de reformă. Este membrufondator al Fundaţiei Colegiului Naţional deApărare, al Fundaţiei Manfred Wöerner, alFundaţiei Pro Patria şi preşedinte fondator alAsociaţiei George Marshall.Chendi, Ilarie(21.11.1871, Dârlos, Târnava Mare –25.06.1913, Bucureşti)Critic literar. Adept al tradiţionalismului.A absolvit seminarul teologic la Sibiu şiChelaruPavel ChihaiaLiterele la Universitatea din Bucureşti.A lucrat la Biblioteca Academiei Române.A colaborat la Tribuna din Sibiu şi a fondatpublicaţiile Viaţa literară și Viaţa literară şiartistică. Sămănătorist ca opţiune culturală.A colaborat la enciclopedia lui CorneliuDiaconovici. Polemist pasionat, cerea criticiisă fie „instructivă şi distructivă“. A scriscronici, foiletoane: Preludii, 1903; Fragmente,1905; Impresii, 1908. Este editor al operei luiEminescu: Literatura populară, 1902; Alecsandri:Scrisori, 1904; Ion Creangă: Operecomplete, 1909.Chesarie Râmniceanul(? – 9.01.1780, Râmnicu Vâlcea)Cărturar. Bucureştean de baştină. A studiatla Academia Grecească din Bucureşti. Caepiscop al Râmnicului (din 1774) a sprijinitşcolile şi activitatea tipografică. A renovat tipografiadin Râmnicu Vâlcea a lui Antim Ivireanulcu sprijin de la Sibiu. A făcut parte, în1770, din delegaţia care a prezentat doleanţeleţării la Petersburg, în faţa ţarinei Ecaterinaa II-a. Împreună cu Mihai Cantacuzino s-aîntâlnit la Iaşi cu feldmareşalul P.A. Rumianţev,după Pacea de la Kuciuk Kainargi (1774).A tradus în româneşte Mineele, tipărind şasevolume (1776-1779) şi accentuând în prefeţeoriginea daco-romană a românilor.ChiajnaV. Basarab, ChiajnaChihaia, Pavel(23.04.1922, Corabia, Romanaţi)Scriitor. A frecventat Literele la Bucureşti, fărăa absolvi, din cauza războiului. A colaborat laFapta, Timpul, Ecoul, piesa lui, Viaţa ascunsă,1945, fiind analizată în manuscris de PetruComarnescu în „Universul literar“. A făcutparte din organizaţia anticomunistă MihaiEminescu, fiind închis de două ori între 1948şi 1960 şi eliberat din lipsă de probe. A lucratla Institutul de Istoria Artei (1960–1978). S-aperfecţionat la Geneva şi Paris (doctorat înistoria artei), plecând definitiv în Germania în1978, unde colaborează la publicaţia Limite şila Radio Europa Liberă. Lucrări: La farmeculnopţii, teatru, 1945; Simfonia dobrogeană, trilogie,proză, din care a publicat Blocada, 1945,iar Toragai a rămas în manuscris; Tradiţii şiinfluenţe occidentale în Ţara Românească, 1983;Immortalité et decomposition dans l’art du MoyenÂge, 1988; Faţa cernită a libertăţii, 1990 (textelede la Europa Liberă); Treptele nedesăvârşirii şiMărturisiri din exil, ambele din 1994; Ţara Româneascăîntre Bizanţ şi Occident, 1995; Treptelenedesăvârşirii, 1997; Legendele unei lumi posibile,2000; Înfăptuiri pontice, 2005.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 172 31.10.2011 17:22:45

Chinezu, Ion(15.08.1894, Sântana de Mureş, jud. Mureş –10.12.1966, Cluj)Critic literar. A absolvit Facultatea de Teologiede la Blaj. Animator al revistei Gând românesc,militant pentru unirea Transilvanieicu România. S-a ocupat de relaţiile literareromâno-maghiare: Aspecte ale literaturii maghiareardelene, 1930 şi a tradus în română peMoricz Zsigmond, Thomas Mann.Chintea, Pavel(9.07.1938, Pănăşeşti, Basarabia)Chimist. A absolvit Institutul de Farmaciedin Zaporojie. Profesor universitarşi cercetător la Institutul de Genetică şiFiziologie a Plantelor al AŞM. Este autorulunor preparate originale noi cu proprietăţibioreglatoare pentru agricultură, ecologicinofensive, care sporesc cu mult productivitateaplantelor cultivate (legumicole,spicoase, tutun, sfeclă de zahăr, culturipomicole, viţă-de-vie ş.a.) şi rezistenţa lorfaţă de condiţiile climaterice nefavorabile şiboli. Sub conducerea lui au fost obţinutemai mult de 400 de substanţe chimice noi,unele omologate şi în România, Belarus,Ucraina. Distins cu Premiul de Stat alRepublicii Moldova, Premiul PrezidiuluiAŞM, Premiul Academiilor de Ştiinţe dinUcraina, Belarus şi Moldova. A primitMedalia Meritul Civic a Moldovei, MedaliaD. Cantemir a AŞM, Medalia de Aur a OrganizaţieiMondiale de Proprietate Intelectuală(OMPI). Membru titular al Academieide Ştiinţe din New York şi al AcademieiInternaţionale de Informatizare.Chiorsac, Mihai(30.08.1948, Mărcăuţi, Republica Moldova)Inginer. A absolvit Facultatea de Energeticăa Institutului Politehnic din Chişinău şi s-aspecializat la Secţia cibernetică-energetică aInstitutului de Energetică al Academiei deŞtiinţe a Moldovei. Director al Institutuluide Energetică şi profesor la Facultatea deEnergetică. A coordonat funcţionarea înparametri normali a complexului energetical Moldovei (cercetarea regimurilorde funcţionare a reţelelor electrice dedistribuţie, elaborarea metodelor de calcula pierderilor tehnologice şi comerciale înaceste reţele şi a compatibilităţii electromagnetice).Cercetările privind evaluareastării curente tehnice a sistemului electroenergetic(1996–2000) au cotribuit la elaborareaStrategiei Energetice a RepubliciiMolodova până în 2010 şi determinareaChiriacobiectivelor pentru aderarea sistemuluienergetic naţional la Sistemul EnergeticEuropean (UCTE). Laureat al PremiuluiAcademiilor de Ştiinţe a Moldovei, Ucraineişi Bielorusiei.Chirău, Pavel(27.09.1952, Novoselovka, reg. Odessa,azi în Ucraina – 8.11.2008, Chişinău)Colonel. A fost unul dintre creatorii ArmateiNaţionale a Republicii Moldova dupăce aceasta a devenit independentă. A fostprimul ei şef de Stat Major şi prim-viceprimministrual Apărării. Eliberat din funcţieîn 1997.Chircă, Sergiu(10.10.1934, Chişinău)Economist. A absolvit Facultatea de Economiela Chişinău şi şi-a susţinut doctoratulla Institutul Economico-Financiar dinLeningrad. Profesor de economia muncii laPolitehnică, apoi la Universitatea din Chişinău.Contribuţii în domeniul valorificăriipotenţialului economic, reproducerii forţeide muncă şi amplasării ei. Lucrări: Condiţii şiobstacole în calea integrării celor două state româneşti,1992; Încotro merge agricultura RepubliciiMoldova, 1992; Criza economică şi politică înRepublica Moldova şi căile de ieşire din ea,1995; Mecanismul de funcţionare a economiei,2 vol., 1997. Premiul de Stat al RepubliciiMoldova. Membru de onoare al AcademieiRomâne, 1997.Chirescu, Ioan D.(5.01.1889, Cernavodă – 25.03.1980, Bucureşti)Compozitor. A început studiile la Conservatoruldin Bucureşti şi le-a continuat la ScholaCantorum din Paris ca elev al lui Vincentd’Indy. A absolvit şi Teologia la Bucureşti.A fost profesor şi director (1950–1955) alConservatorului din Bucureşti. A predat şila Academia de Muzică Bisericească. A scrismuzică simfonică, de cameră şi, mai ales,corală: Cântecul cucului, 1919; Colo-n umbrapomilor, 1937; Mama, 1933, pentru solistşi cor bărbătesc; Doruleţ, doruleţule, 1948;Răspunsuri liturgice, 1934; Pre tine te lăudăm,1934. Laureat al Premiului de Stat. MaestruEmerit al Artei (1954), Artist al Poporului(1959), Profesor Emerit (1962).Chiriac, Corina(26.10.1949, Bucureşti)Cântăreaţă de muzică uşoară. Fiică a luiMircea C. A absolvit Institutul de ArtăTeatrală şi Cinematografică din Bucureşti.A fost colegă de generaţie cu: GeorgeMihăiţă, Florin Zamfirescu, Gelu Colceag,173ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 173 31.10.2011 17:22:45

ChiriacCorina Chiriac Cornel Chiriac Constantin Chiriţă174Tamara Creţulescu, Mircea Diaconu, ŞtefanVelniciuc. La Festivalul InternaţionalCerbul de Aur de la Braşov, ediţia 1971,obţine Cerbul de Bronz. Actriţă la Teatruldin Oradea până în 1974, când vine laTeatrul Giuleşti. Roluri în film – Cu mâinilecurate şi Aventuri la Marea Neagră, 1972; Trioformidabil, 1983; discografie – Eu sunt Corina(1981); Noapte bună, pe mâine (1983); Corina(1985); Şi ieri, şi azi, şi mâine (1987); Deschidfereastra (1995); Serenadă pentru Carul Mare(2002); Opriţi timpul – Mari succese, vol. I(2003); Ne cunoaştem din vedere – Mari Succese,vol. II (2005); Inimă nebună – Mari Succese,vol. III (2006). Înregistrează numeroase şlagărepentru radio şi TVR. Concertează înRDG, Cehoslovacia, URSS, Bulgaria, Portugalia,Polonia, Elveţia, RFG. Compuneea însăşi melodii. În intervalul 1988–1994a locuit la Los Angeles. Uniunea criticilormuzicali îi oferă Premiul O viaţă dedicatăcântecului (2000).Chiriac, Cornel(8.05.1941, Uspenka, Bugeac, Basarabia, aziUcraina – 4.03.1975, München, Germania)Jurnalist. A absolvit Institutul Pedagogic laPiteşti. A militat pentru acceptarea jazzuluica gen muzical în România vremii. Membrufondator al Federaţiei Europene de Jazz, acopiat discuri întregi pe benzi şi le-a aranjatîn arhiva Radiodifuziunii Române, unde eraredactor muzical. A difuzat pentru primaoară Beatles, Cream, Jimi Hendrix, Bob Dylan,Joan Baez. Din 1969 a lucrat la postulde radio Europa Liberă, secţia română (Jazzmagazin). Din 1995 la Piteşti există Clubulde Jazz Cornel Chiriac.Chiriac, Mircea(1919, Bucureşti – 1994, Bucureşti)Compozitor. Tată al Corinei C. A absolvitConservatorul Regal de Muzică din Bucureştica elev al lui Mihail Jora, Ion NonnaOttescu, Ionel Perlea. A fost profesor de armoniela Conservatorul din Bucureşti. IonelVoineag şi Maria Ciobanu i-au fost elevi.Adept al lui Dimitrie Gusti, a contribuit laîmbogăţirea arhivei de folclor a Institutuluide Folclor şi a scris pe această temă: Muzicapopulară isvor al creaţiei profesionale, 1963.A compus piese simfonice şi operă: Serenada,1937; Rapsodia nr. 1, 1951; Bucureştiide altădată, 1957; Iancu Jianu, operă, 1964;Concert pentru orchestră de coarde, 1966; TerraDaciae, trei poeme pentru tenor şi orchestră,1977; Variaţiuni simfonice pentru pian şiorchestră, 1958; Thalassa, poem simfonic,1982. A compus şi muzică pentru filmele:Râpa Dracului, 1957; Două lozuri, 1957; D’alecarnavalului, 1958; Telegrame, 1959; Luminăde iulie, 1963.Chirilov (Kirilov), Elpidifor(8.10.1883, Şipca, Bucovina de Nord –1964, Odessa, Ucraina)Fizician. A absolvit Universitatea Novorosiiskdin Odesa, unde a devenit apoi profesor.Director al Institutului de Fizică dinOdessa (din 1926). Contribuţii în domeniulopticii (a descoperit efectul fotoelectric negativîn 1930 şi a arătat că este legat de formareaunei imagini ascunse, stabilind astfellegătura între procesele fotoelectrice şi fotochimice).Lucrări: Structura fină a spectrului deabsorbţie a argintului galoid colorat fotochimic,1954; Revista fotografiei ştiinţifice şi aplicate şi acinematografiei, 1959. Laureat al Premiului deStat al URSS, al Premiului Lenin. MaestruEmerit al Ştiinţei din Ucraina.Chiriţă, Constantin(12.03.1925, Ibăneşti, jud. Vaslui –14.11.1991, Bonn-Königswinter, Germania)Prozator. Studii politehnice neterminate.Preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor dinBucureşti, redactor la diverse publicaţiiliterare. Remarcabil în proza de aventuripentru copii şi tineret: Cireşarii (1956–1963,5 volume: Cavalerii florii de cireş, Castelul feteiîn alb, Roata norocului, Aripa de zăpadă, DrumENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 174 31.10.2011 17:22:45

un, Cireşari!) – Premiul Uniunii Scriitorilor;Trilogia în alb, 1964–1969, Premiul UniuniiScriitorilor; Romantica, 1986.Chiriţă, Constantin D.(8/21 august 1902, Bucureşti –10.10.1993, Bucureşti)Pedolog. A absolvit Silvicultura la Bucureşti.S-a specializat în pedologie la Giessen, Tharandtşi Eberswalde în Germania. A înfiinţatprimul laborator din România specializatîn soluri forestiere în cadrul Serviciului deStudii al Casei Autonome a Pădurilor Statului.Membru fondator al Institutului deCercetări Forestiere. Director al Centruluide Pedologie şi Ecologie Forestieră (1968–1970) şi al Institutului de Studii şi CercetăriPedologice al Academiei de Ştiinţe Agricoleşi Silvice. A creat primul sistem genetic declasificare a solurilor din România. Lucrări:Problema solului în silvicultura română, 1933;Geneza solurilor de stepă, 1941; Enciclopedie cubaze de pedologie generală, 1974. Membru alSocietăţii Române pentru Ştiinţa Solului,membru al Academiei Române (1990).Chirnoagă, Marcel(7.08.1930, Buşteni – 23.04.2008, Bucureşti)Grafician. Absolvent al Facultăţii de Fizico-Matematici din Bucureşti. Studii libere deartă. Specializat în grafică. A avut numeroaseexpoziţii personale în ţară şi în străinătate;lucrările sale figurează în mari muzee dinParis, Viena, Berlin, Bruxelles, Moscova, Florenţa,New York. Lucrări: Monştrii inevitabili(ciclu); Dante – Infernul (personajele); Labirintul;Don Quijote; Apocalipsa; Virtuţi şi vicii;Corabia nebunilor; Cele zece porunci. A executatşi sculptură în lemn, frescă. Premii; Premiultineretului al UAP, 1967; Premiul KätheKollwitz, Berlin, 1967; Premiul II la Bienalade la Cracovia, 1968; Premiul pentru graficăal UAP, 1970; Premiul Academiei Române,1975; Medalia de Aur Dante, Ravenna,1999; Diploma UAP, Chişinău, RepublicaMoldova, 2004.Chirnoagă, Platon(1894, Roman – 1974, Stuttgart)Comandant militar. Legionar. În al DoileaRăzboi Mondial a comandat Brigada aIV-a Artilerie din Divizia a IV-a Infanterie(Armata III), primind pentru aceasta gradulde general. După 23 august 1944 a comandatîntreaga Divizie a IV-a cu care a căzutprizonier la germani pe teritoriul Ungariei.A făcut parte din guvernul-fantomă în exilde la Viena (1944–1945), condus de HoriaSima. Aflat în lagărul de la Glasenbach, laChistrugăMarcel ChirnoagăDorin Chirtoacădispoziţia Tribunalului de la Nürnberg pânăîn 1947. Lucrări: Istoria politică și militară arăzboiului contra Uniunii Sovietice; Istoria Dacieişi continuitatea daco-romană.Chirtoacă, Dorin(9.08.1978, Chişinău)Primar general al municipiului Chişinău(din 2008), prim-vicepreşedinte al PartiduluiLiberal. A absolvit Facultatea de Drept,Universitatea din Bucureşti şi ColegiulJuridic Franco-Român de Studii Europene,Universitatea Paris I Panthéon – Sorbonne.A activat la Comitetul Helsinki pentruDrepturile Omului, filiala din RepublicaMoldova, în calitate de coordonator de proiecte.Imediat după facultate, în 2001–2003,a fost redactor şi redactor-coordonatoral emisiunii „Surprize, surprize”, la TVR.În momentul învestirii sale în funcţia deprimar general al municipiului Chişinău(17 iunie 2007) era cel mai tânăr primar alunei capitale europene. Reales în funcţie deprimar general în 2011.Chistrugă, Ion(11.12.1951, Sculenii Vechi, Republica Moldova)Director de imagine. Frate cu Mircea C.După ce a absolvit liceul la Chişinău s-aangajat la Moldova Film şi a traversat toateetapele meseriei de operator de imagine.Şi-a sporit experienţa lucrând şi la BelarusFilm din Minsk, studiourile Maxim Gorki şiMosfilm din Moscova. A revenit în 1997 laMoldova Film şi a realizat imaginea (uneorişi regia şi scenariul) pentru filme documentare:Acum e singur, 1997; Meşteşugul strămoşilor,1998; Moldova în situaţii extreme, 1999;Respiraţie artificială, 2001; Bine aţi venit înMoldova, 2002; O scrisoare pe Internet, 2003;Ştefan cel Mare – ctitor de Ţară, 2004; Dacii şiRomanii, 2006; Romanicii şi migratorii, 2006;Formarea statului medieval Ţara Moldovei,2006; Alexandru cel Bun şi Nou, 2006; Pământdionisiac, 2007. Om Emerit al Artei.175ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 175 31.10.2011 17:22:45

176Chistrugă, Mircea(6.02.1948, Sculenii Vechi, Republica Moldova)Regizor de film. Frate cu Ion C. A absolvitInstitutul de Cinematografie din Moscova,regie de film, la clasa lui R. Karmen. Regizorla Studioul Moldova Film, specializat înfilm documentar, genul reportaj, adesea înserial. Filmografie: Moldova Sovietică nr. 9,1969; Viaţa în imagini nr. 10, 1969; Viaţa înimagini nr. 3, 1971; Pionierii Moldovei, 1971;Moldova Sovietică nr. 10, 1971; Moldova Sovieticănr. 11, 1971; Moldova Sovietică nr. 1, 1972;Soarele din pocal, 1972; Moldova Sovietică nr. 3,1972; Elan, 1972; Tenacitate, 1972; Imagini aleplaiului natal, 1973; Moldova Sovietică nr. 1,1973; Moldova Sovietică nr. 4, 1973; Stăpâniimaşinilor, 1973; Căutare, 1976; Cu ocaziaunui jubileu, 1976; Zona neutră, 1976; Baladaformalismului, 1976; Ecoul zilelor de foc, 1977;Tinerii pe tatami, 1977; Acolo, pe îndepărtatulmeridian, 1977; Un duel pe apă, 1978; Unalbum ca amintire, 1978; Viaţa ca o continuăcăutare, 1978; Omul de la intersecţie, 1978;Ringul, 1979; Ca să revii, 1980; Calea spre celecinci cercuri, 1980; Pe magistrala albastră, 1980;Datorie ostăşească, 1981; Un meci cât o vacanţă,1981; Calăuze viclene, 1982; Moldova sportivă,1982; Ziua propagandistului, 1982; Vasile Lucaşi băieţii săi, 1983; Orbiţi de întuneric, 1983;Fântânarii, 1983; Lumină în întuneric, 1984;O altă frontieră, 1984; Cu spatele la adevăr,1985; Jocurile copilăriei noastre (scenariu şiregie în colaborare cu V. Druck), 1985; Sinceritate,1985; O şansă pentru învingător, 1986;După o zi grea, 1986; Fapta şi banul, 1986;Extemporal la ora de vârf, 1986; Cu faţa le perete,1987; Lumina cărţii, 1987; Mihail Grecu.Dincolo de culoare, 1988; Scări pe orizontală,1988; Povara cea de toate zilele, 1988; Delirulblajinilor, 1989; Alte voci (scenariu şi regie),1989; Duminica Mare (scenariu şi regie încolaborare cu V. Druck), 1990; Spelunca,1990; Mâine iar va ieşi soarele, 1991; Extratereştrii(scenariu şi regie), 1991; Proscrişii(scenariu şi regie), 1991; Nu poţi fi tramvai(scenariu şi regie), 1991; La Ungheni, 1993;Când ţara te cheamă, 1994; Peregrinii, 1995;Aici departe, 2002; Proba de libertate, 2006;Venim şi mâine pe aici, 2007 ş.a. Membru şivicepreşedinte al Uniunii Cineaştilor dinRepublica Moldova. Premiul Naţional alCinematografiei Moldovei. Distins cu OrdinulGloria Muncii (2000).Chişinevschi, Iosifnume la naştere Iacob Roitman(1905, Chişinău, Basarabia – 1963, Bucureşti)Om politic. Şi-a luat numele după soţie.Evreu ca etnie. Supranumit Ioşca.ChistrugăMircea ChistrugăIosif ChişinevschiAutodidact. A intrat în Partidul ComunistRomân din 1928. Din 1930 s-a aflat în URSSla Şcoala Internaţională Lenin a Kominternuluide la Moscova. S-a întors în Româniaca şef al Departamentului de Agitaţie şiPropagandă al PCR (1944–1957). Arestat(1933–1936), l-a cunoscut în închisoarea dela Târgu Jiu pe Gheorghe Gheorghiu-Dej.A avut un rol în eliminarea lui Ştefan Forişşi a lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Ca şi MironConstantinescu, a cerut, la Congresul din1956 al partidului, o serie de liberalizări, fiindeliminat din Biroul Politic al CC al PMRîn 1957. Tot peisajul epocii este cuprins înromanul Colecţie de biografii, autobiografii şimemorii contemporane de Petru Dumitriu.Chiţimia, Ion C(22.05.1908, Albuleşti, jud. Mehedinţi –19.02.1996, Bucureşti)Istoric literar. A absolvit Filologia la Universitateadin Bucureşti, ca elev al lui OvidDensusianu şi Nicolae Cartojan. Specializarela Varşovia. A lucrat la Institutul de IstorieLiterară şi Folclor din Bucureşti. Contribuţiila cercetarea literaturii române vechi şi afolclorului. Lucrări: Antologie de literaturăpopulară (I–III, 1953–1967); Cărţile populareîn literatura românească (I–II, 1963, cu DanSimonescu); Folclorul românesc în perspectivăcomparată (1971); T.T. Burada – Istoria teatruluiîn Moldova (1975). A editat Biblia lui ŞerbanCantacuzino (1988).Chiţu, Gheorghe(24.08.1828, Oboga, jud. Olt –28.10.1897, Mirila, jud. Olt)Om politic. A absolvit Dreptul la Viena.A participat la revoluţia de la 1848 în ȚaraRomânească. Deputat şi senator de Craiovadupă Mica Unire, ministru al Cultelor şiInstrucţiunii Publice, ministru de Finanţe,de Justiţie şi de Interne. A fondat ŞcoalaComercială din Craiova. A tradus din literaturafranceză. Preşedinte al Societăţii pentruÎnvăţătura Poporului Român. Membru alENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 176 31.10.2011 17:22:46

CibotaruGheorghe Chivu Stoica Chivu Serghei Ciachir Arhip CibotaruAcademiei Române (1879) şi preşedinte alsecţiunii ei literare (1886–1888).Chivu, Gheorghe(7.10.1947, Micşuneştii Mari, jud. Ilfov)Filolog. A absolvit Facultatea de Limba şi LiteraturaRomână la Universitatea din Bucureşti.Cercetător la Institutul de Lingvistică alAcademiei Române, apoi profesor la Facultateade Litere a Universităţii din Bucureşti.Lucrări: G. Coşbuc, Opere alese, ediţie critică,vol. I, VII–IX, 1985, 1988, 1998, 2000; CodexSturdzanus, studiu lingvistic, studiu filologic,ediţie şi indice de cuvinte, 1993, PremiulAcademiei Române; Limba română – de la primeletexte până la sfârşitul secolului al XVIII-lea.Variantele stilistice, 2000; Institutiones linguaevalachicae. Prima gramatică a limbii românescrisă în limba latină, ediţie critică, 2001; Dicţionarulîmprumuturilor latino-romanice în limbaromână veche (1421–1760), 1992. Membru alSocietăţii de Ştiinţe Filologice din România.Membru fondator al Asociaţiei Române deTerminologie. Membru în Comitetele de redacţieale revistelor Limba română (Bucureşti)şi Limba română (Chişinău); redactor-şefadjunct al revistei Limba română (Bucureşti),din 2005. Membru corespondent al AcademieiRomâne.Chivu, Stoica(8.08.1908, Smeeni, Buzău –18.02.1975, Bucureşti)Om politic. A lucrat la CFR până în 1921,când a venit la Bucureşti. Arestat în 1934pentru grevele ceferiştilor. Membru PCRdin 1931. I-a cunoscut pe Gheorghiu-Dej şiNicolae Ceauşescu la închisoarea Doftana(înainte de 1940). Membru al CC al PCR(1945–1967), prim-ministru al Românieiîn perioada 1955–1961, preşedinte alConsiliului de Stat în perioada 24 martie1965–9 decembrie 1967. Erou al MunciiSocialiste (1958). A fost înlocuit din toatefuncţiile de către Nicolae Ceauşescu. Separe că s-a sinucis.Chladek, Anton(1794, Elemer, Torontalul iugoslav –1882, Bucureşti)Gravor şi pictor. Ceh ca etnie. A studiat picturala Milano şi la Viena şi s-a specializatîn litografie, împrietenindu-se cu studenţiiAloisiu Ioan Hora şi cu Szarthmary. A venitla Bucureşti în 1835, în valul care precederevoluţiile de la 1848, şi a lucrat icoane şifresce pentru biserici, miniaturi din fildeş,dar mai ales portrete. A fost primul profesoral lui Nicolae Grigorescu şi influenţa sa(de fapt a Renaşterii italiene) este vizibilăîn felul cum viitorul mare pictor a realizaticoanele de la Agapia.Ciachir, Serghei(17.09.1917, Soldăţeşti, jud. Orhei, Basarabia –30.07.2003, Bucureşti)Aviator. A absolvit Şcoala de Ofiţeri de Aviaţiela Bucureşti. A lucrat la Ghimbav-Braşov,la Centrul de Instrucţie al Aeronauticii de laPipera, la Flotila 1 Informaţie Iaşi. A luptatpe fronturile de est şi de vest (Transnistria,Cehoslovacia). Trecut în rezervă în 1948fără drept de pensie. A lucrat ca muncitorpână în 1979, când s-a pensionat. Distinscu Ordinul Virtutea Aeronautică cu Spade,Crucea de Aur şi Coroana României clasa aV-a cu panglică de Virtute Militară.Cibotaru, Arhip(20.02.1935, Cobâlnea, Basarabia –4.01.2010 Chişinău)Scriitor. A absolvit Facultatea de Filologie şiIstorie la Universitatea de Stat din Chişinău.Lucrări: Ecoul gliei, 1958; Distanţe, 1964; Umbracomorilor, roman, 1967; Dans de toamnă,1973; Ferestre, 1978; Scrieri alese, 2 vol., 1978;Inscripţii pe Turnul Babel, 2000; Pe timpul luiTeleucă, roman-fapt (2010). A fost redactorșefal revistei Nistru. Secretar al Comitetuluide Conducere al Uniunii Scriitorilor dinMoldova. Premiul de Stat, distins cu titlulde Maestru Emerit al Artei, cu Ordinul GloriaMuncii şi Ordinul Republicii.177ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 177 31.10.2011 17:22:46

CibotaruMihail Gh. Cibotaru Ştefan Cicio-Pop Iacob Cihac Mihai Cimpoi178Cibotaru, Mihail Gheorghe(21.06.1934, Vărvăreuca, Basarabia)Scriitor. A absolvit Universitatea de Statdin Chişinău, Facultatea de Istorie şiFilologie şi Şcoala Superioară de Partid,secţia jurnalistică la Moscova. A lucrat laMoldova socialistă (redactor, şef de secţie,redactor-şef adjunct, 1959–1975), Moldova(redactor-şef, 1975–1994), Luceafărul (redactor-şef,1999–2003). A fost şef de secţiela Agenţia de Stat Moldpresa (1997–1998),ministru al Culturii al Republicii Moldova(1994–1997). A debutat în 1965 cu volumulde nuvele Tăcerea pădurilor, în care elementuldramatic se dovedeşte preponderent.Lucrări: Durerea liniştii (1969), Semănătorii(1974), Drumuri (1984), Îndrăzneala (1983),Rădăcini de acasă (1988), Vijelia (1993), Eclipsa(2005); publicistică – Glasul inimii (1971),Oameni de omenie (1981), Izvoare (1983),Sârjoaca (1986, ed. a II-a, 2008), Cu legea prelege călcând (1991); scenarii de film – Întâlnirea,Cutremurul, Corespondentul special, Horasatului, Triptic autumnal ş.a. Distins cu titlulJurnalist Emerit (1984), Premiul de Stat alRepublicii Moldova (1986).Cicio-Pop, Ştefan(1.04.1865, Sigău, Solnoc-Dobâca, Someş –16.02.1934, Arad)Gazetar. Bunic al lui Victor Precup. A studiatDreptul la Viena şi Budapesta. Preşedinteexecutiv al Consiliului Naţional Român,a susţinut la Haga şi Bruxelles drepturileromânilor, a pregătit Marea Unire. A deschisAdunarea de la Blaj. Deputat în ParlamentulRomâniei, ministru de stat pentru Transilvania,preşedinte al Camerei.Cihac Alexandrunume la naştere Jean Baptiste Hirthfamile originară din Heidelberg, înfiat Cihac(8.09.1825, Iaşi – 29.07/10.08.1887, Mainz)Filolog. Fiu adoptiv al lui Iacob C. A studiatîn Germania. S-a ocupat de moşia sa de laTescani-Roman. El este autorul primuluidicţionar etimologic ştiinţific al limbii române,care, la apariţia lui, a avut un rol importantîn combaterea exagerărilor latiniste.Lucrarea lui este cel mai cunoscut dicţionarromânesc peste hotare din a doua jumătate asecolului al XIX-lea, fiind citată de aproapetoţi savanţii străini care s-au ocupat de limbaromână. Tipărit în Germania, la Frankfurt,Dictionnaire d’étymologie daco-roumaine aavut două volume. Volumul I, Eléments latinscomparés avec les autres langues romanes, a apărutîn 1870, iar volumul al doilea, Elémentsslaves, magyars, turcs, grecs-modernes et albanais,în 1879, care a obţinut premiul Volneyal Institutului Franţei (1880). A plecat înGermania în 1862. Membru de onoare alAcademiei Române (1872).Cihac, Iacob Cristian Stanislau(19.08.1800, Aschaffenburg, Germania –29.11.1888, Aschaffenburg)Medic şi naturalist. Origine cehă. Tată adoptival lui Alexandru C. A studiat Medicinala Heidelberg. A fost medic al Comitetuluide ciumă şi medic-şef al armatei Moldovei(1830–1852). Inspector al serviciilor sanitaredin Moldova. A pus bazele Cerculuide lectură medicală din Iaşi, împreună cuMihail Zotta, devenit în 1833 Societatea deMedici şi Naturalişti. A fondat Muzeul deIstorie Naturală din Iaşi. Profesor la AcademiaMihăileană. Lucrări: Istorie naturală,manual, 1837; Index al plantelor ce constituescflora Moldovei şi a productelor Moldovei dincâteşitrele imperiile naturei, împreună cu I.Szabo, 1836 (sunt inventariate 1 116 speciivegetale, este prima lucrare de farmacologiedin România). Membru al Societăţii deŞtiinţe Naturale din Frankfurt, al SocietăţiiMedico-Naturaliste din Heidelberg, alSocietăţii de Istorie Naturală din Mainz, alSocietăţii Geologilor francezi.Cimpoi, Mihai(3.09.1942, Larga, Basarabia)Critic şi istoric literar. A absolvit Filologia laChişinău. A fost redactor la revista Nistru, laENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 178 31.10.2011 17:22:46

editurile Cartea Moldovenească şi LiteraturaArtistică, la Enciclopedia Sovietică Moldoveneascăşi la Enciclopedia Literatura şiArta Moldovei (1985–1986). A fost secretarliterar la Teatrul Poetic Alexei Mateevici alFilarmonicii din Chişinău şi la Teatrul deStat A.S. Puşkin (azi Teatrul Naţional MihaiEminescu). În 1965, la Congresul Scriitorilor,abordează, ca şi Aureliu Busuioc şiIon Druţă, problema revenirii scrisului dinMoldova est-pruteană la alfabetul latin.Din 1987 este secretar al Comitetului deconducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova,din 1991 până în 2010 – preşedinteal breslei scriitoriceşti de la est de Prut.Totodată este şef al Sectorului Literaturăromână veche şi modernă la Institutulde Filologie al Academiei de Ştiinţe a RepubliciiMoldova, editor coordonator şidirector al revistei literare Viaţa Basarabiei(serie nouă). Lucrări: Disocieri (1969), Altedisocieri (1971), Focul sacru (1975), Narcis şiHyperion (1979), Întoarcerea la izvoare (consacratăcreaţiei lui Grigore Vieru, 1985),Creaţia lui Ion Druţă în şcoală (1986), Basarabiasub steaua exilului (Bucureşti, 1994),Căderea în sus a Luceafărului (1993, Galaţi),Spre un nou Eminescu (dialoguri cu eminenţieminescologi din România, Franţa, Italia,Ungaria, India, Rusia etc., 1993, reeditatăla Bucureşti, 1995), O istorie deschisă a literaturiiromâne din Basarabia (1996 şi 2002),Mărul de aur (punere în evidenţă a unorvalori româneşti din perspectiva europeană,1998), Cumpăna cu două ciuturi (2000),Brâncuşi, poet al ne-sfârşirii (2001), un ciclude 7 cărţi intitulate Critice, apărute la Scrisulromânesc”din Craiova cu începere din 2001,Secolul Bacovia (2005), Ion Heliade-Rădulescu:panhimniul Fiinţei (2006) şi Grigore Alexandrescu:însuflarea Fiinţei (2009). Laureat alPremiului Naţional al Republicii Moldovapentru literatură (1994), distins cu medaliajubiliară Mihai Eminescu (România, 2000),Premiul Nichita Stănescu (1991) al AcademieiRomâne, Ordinul Steaua României îngrad de comandor (2004). Este membru deonoare al Academiei Române (1991) şi titularal Academiei de Ştiinţe din RepublicaMoldova (1992). Este membru al UniuniiScriitorilor din România, al OrganizaţieiMondiale a Scriitorilor (PEN), al SocietăţiiInternaţionale pentru Investigaţii în DomeniulLiteraturii pentru Copii şi Tineret,director de onoare al Centrului AcademicInternaţional Mihai Eminescu din Chişinău(din 2000). Preşedinte al Uniunilor decreaţie din Republica Moldova (din 2010).CincileiCinci, Eugen(5.09.1979, Vârşeţ)Muzician. Fiu al unui interpret de muzicăpopulară românească din Voivodina. A absolvitliceul Borislav Petrov Braca din Vârşeţ şiConservatorul la Timişoara, secţia pedagogie.Şi-a susţinut doctoratul la Universitatea deMuzică din Bucureşti. Din 2003 este angajatla Şcoala Superioară pentru Instruirea Educatorilor(azi Şcoala de Înalte Studii pentruEducatori Mihailo Palov) pentru disciplinelecor şi orchestră, precum şi practică vocal-instrumentală.Instruieşte şi dirijează corul defete al acestei instituţii. Din 1994 a fost activîn cadrul SCA Luceafărul din Vârşeţ şi o perioadăa dirijat atât orchestra de adulţi, cât şio orchestră de copii. A cântat cu mai multeorchestre ca solist instrumentist, având numeroasespectacole în Voivodina, România,Bulgaria, Grecia, Cehia, Ungaria. Ca membrual orchestrei de muzică populară a ConsiliulNațional al Minorității de NaționalitateRomână a concertat în România, în 2006,la palatul Cotroceni. În cadrul ComunităţiiRomânilor din Serbia este şeful Departamentuluipentru cultură, membru în comitetulde conducere al săptămânalului Libertateadin Pancevo şi membru în comisia artistică aFestivalului de Folclor din Voivodina. Lucrăriteoretice: Consonanţe vârşeţene, 2003; LăutarulIon Durăin, 2005; Opusuri muzicale româneşti,2006; Instruirea învăţătorilor şi educatorilor înlimba română la Vârşeţ, în colaborare, 2006.Cincilei, Gheorghe(21.09.1936, Chetrosu, Basarabia –1.09.1999, Chişinău)Istoric şi critic de teatru, muzeolog. A studiatla Facultatea de Limbi Străine a InstitutuluiPedagogic de Stat Alecu Russo dinBălţi. A fost actor la Teatrul Naţional VasileAlecsandri din acelaşi oraş, redactor-şef laDirecţia Arte a Ministerului Culturii dinRepublica Moldova (1961–1963), director alBibliotecii de Stat (1963–1964), consilier laUniunea Teatrală din Moldova (1974–1989)şi profesor la Academia de Muzică, Teatru şiArte Plastice (1991–1997). Lucrări: TeatrulNaţional V. Alecsandri din Bălţi (1982), TeatrulRepublican de păpuşi Licurici. O poveste a poveştilor(1995), micromonografii despre actoriiTrifan Gruzin, Ecaterina Cazimirov, DomnicaDarienco, Constantin Constantinov ş.a.Director fondator al Muzeului LiteraturiiRomâne M. Kogălniceanu, inițiator al caselormemoriale Alexandru Donici (în satulDonici, Orhei, 1966) şi Alexei Mateevici (însatul Căinari, Căuşeni, 1968) şi al MuzeuluiTeatrului Naţional Mihai Eminescu dinChişinău (1973). Distins cu titlul de MaestruEmerit în Arte al Republicii Moldova.179ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 179 31.10.2011 17:22:46

CiobanuAnatol Ciobanu Ilarion Ciobanu Ion Ciobanu180Ciobanu, Anatol(14.05.1934, Ruseni, Basarabia)Lingvist. A absolvit Facultatea de Istorie şiFilologie a Universităţii de Stat din Chişinău.Profesor şi prodecan al facultăţii. Specializarela Universitatea de Stat M.V. Lomonosovdin Moscova, elev al romanistului RubenBudagov, apoi la Sorbona, Aix-en-P rovence,Bucureşti, Iaşi. Din 1976 a fost şef al Catedreide lingvistică generală şi romanică,din 2004 – al Catedrei de limba română,lingvistică generală şi romanică (până în2010). Contribuţii în domeniile: sintaxă, sociolingvistică,lingvistică generală, cultivarealimbii, punctuaţie, limba latină. Este autorsau coautor a 8 monografii, 10 manuale, 14lucrări didactice, 2 dicţionare, a circa 600 dearticole, studii şi recenzii ştiinţifice. Lucrări:Părţile principale ale propoziţiei (1968), Problemedificile de gramatică (1969), Să scriem şi să vorbimcorect (1970), Sintaxa verbelor semicopulative(vol. I, 1976; vol. II, 1978), Limba maternăşi cultivarea ei (1988), Sintaxa şi semantica(1997), Punctuaţia limbii române (2000), Micdicţionar latin-român de expresii consacrate(2002), Reflecţii lingvistice (2008). La cerereaEditurii Litera, a alcătuit două culegeri prestigioase:Limba română – adevărata mea Patrie(2005) şi Elogiu limbii române (2007, 2011).Profesor invitat la Universitatea Al. I. Cuzadin Iaşi, Universitatea de Stat din Cernăuţi.Distins cu titlul de Lucrător Emerit al ŞcoliiSuperioare din Republica Moldova, deţinemedalia guvernamentală Mihai Eminescu(Republica Moldova) şi medalia D. Cantemira Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Membrucorespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei(1993).Ciobanu, Ilarion(28.10.1931, Ciucur, Tighina –7.09.2008, Bucureşti)Actor. A absolvit Institutul de Artă Teatralăşi Cinematografică din Bucureşti. Debutull-a avut la vârsta de 30 de ani în filmul Setea,în care a jucat alături de Ion Besoiu şi AmzaPellea; în Omul de lângă tine alături de ŞtefanCiubotăraşu şi George Calboreanu. Au urmatmai bine de 50 de filme în care a deţinutroluri principale. A fost de asemenea regizoral filmelor Omul de lângă tine şi Mara. După1989 a continuat să joace doar ocazional, înfilmele Crucea de piatră – Ultimul bordel, Terente– regele bălţilor, Tancul şi Bored. La primaediţie a Festivalului Internaţional de FilmBucureşti BESTFEST, în 2004, a primitPremiul de Excelenţă pentru contribuţia sala arta cinematografiei.Ciobanu, Ion C.(6.11.1927, Budăi, Basarabia –19.01.2001, Chişinău)Prozator şi om politic. A absolvit ŞcoalaPedagogică la Orhei şi cursurile de literaturăde pe lângă Uniunea Scriitorilor aURSS, Şcoala Comsomolistă Centrală dela Moscova. A fost secretar şi preşedinte alUniunii Scriitorilor din Moldova, preşedinteal Comitetului republican pentru Premiilede Stat în domeniul literaturii şi artei.Preşedinte al Sovietului Suprem din RSSMoldovenească (1986–1990), preşedinteal Prezidiului Sovie tului Suprem al RSSMoldoveneşti. A fost şi deputat în SovietulSuprem al URSS în legislaturile 6, 8 şi 9.Lucrări: Codrii, 2 vol., 1954–1957; Podurile,1966; Tăria slovei măiestrite, 1971; Cucoara,1975; Podgorenii, 1982. Distins cu OrdinulDrapelul Roşu de Muncă, Ordinul PrieteniaPopoarelor ale URSS, Premiul de Statal Moldovei şi mai multe medalii. Scriitor alPoporului din Republica Moldova.Ciobanu, Maria(3.09.1937, Roşiile, jud. Vâlcea)Interpretă de muzică populară. Soţie a luiIon Dolănescu şi mamă a Lilianei Văduva.A învăţat să cânte acasă, de la mama ei, şia intrat prin concurs în Ansamblul Ciocârliaal Ministerului de Interne, apoi laDoina Ilfovului. Stil vocal de virtuozitate,folosind hăulitul. A concertat în Iugoslavia,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 180 31.10.2011 17:22:46

CiobanuMaria Ciobanu Mircea Ciobanu Mitrofan CiobanuCehoslovacia, URSS, SUA, Israel, Austria,Belgia, Olanda, Danemarca, Italia, Maltaetc. Cele mai cunoscute melodii din repertoriulsău de doine, hore şi sârbe olteneşti:„Şarpe, şarpe de dudău“; „Azi noapte cândm-am culcat“; „Mult mi-i drag mie Mărin“;„Ia-mă dor şi du-mă, du-mă!“; hăulitele „Alnaibii e iubitu’“; „Spune-mi neică, mergi,nu mergi?“; „Hăulesc gorjencele“; „Lie,ciocârlie“.Ciobanu, Mircea(13.05.1940, Bucureşti – 23.04.1996, Bucureşti)Poet şi prozator. A absolvit Facultatea deFilologie a Universităţii din Bucureşti.A fost redactor la Editura pentru Literatură,apoi la Cartea Românească. A debutat cuversuri în revista Tribuna (1959) şi editorialcu volumul Imnuri pentru nesomnul cuvintelor(1966), în care, aşa cum a observat NicolaeManolescu, este deja un poet format, nu unîncepător, precum cei mai mulţi debutanţidin colecţia „Luceafărul“ a Editurii pentruLiteratură. A scris o poezie a pasiunilormereu controlate printr-o privire autoreflexivă:Patimile, 1968; Etica, 1971; Cele ce sunt,1974; Versuri, 1982; Vântul Ahab, 1984; Viaţalumii, 1989), precum şi proză de tip parabolic,pigmentată adesea cu texte poematice:Martorii, 1968; Epistole, 1969; Cartea fiilor,1970; Tăietorii de lemne, 1974; Istorii, 5 vol.(1977–1986, Premiul Uniunii Scriitorilor în1977 şi 1981); Tânărul bogat, versuri, 1993,Premiul Uniunii Scriitorilor. După 1989a manifestat înclinaţii regaliste, ceea ce s-amaterializat prin scrierea unor volume deeseuri: Convorbiri cu Mihai I al României, 1991;Nimic fără Dumnezeu ∙ Noi convorbiri cu Mihai Ial României, 1992; o editură din București îipoartă numele.Ciobanu, Mitrofan(5.01.1942, Copceac, Republica Moldova)Matematician. A absolvit Facultatea de Mecanicăşi Matematică la Universitatea de Statdin Chişinău. Specializare la UniversitateaLomonosov din Moscova. Profesor şi rectoral Universităţii din Tiraspol, în prezent aflatăîn refugiu la Chişinău. Contribuţii în topologie,algebra topologică, teoria descriptivă amulţimilor, analiza funcţională, teoria optimizăriitopologice, teoria măsurii. Invitat înJaponia, Rusia, SUA, Italia, Cehia, Ungaria,Franţa, Bulgaria, Germania, Georgia, Estonia,Azerbaidjan, Kazahstan. Lucrări: ТеорияР-разреженных пространств (1979, în colaborare);Дес крип тивная теория множестви топология (1989, tradusă în engleză cutitlul Descriptive set theory and topology, SpringerVerlag, 1995); Algebre universale topologice(1999); Geometrie proiectivă, manual (1999);Geometrie diferenţială, manual (2004). Distinscu titlurile: Eminent al ÎnvăţământuluiSuperior din URSS, laureat al Premiului deStat al Moldovei, al Premiului Boris Glăvanal Komsomolului din Moldova, al PremiuluiPrezidiului Societăţilor Ştiinţifico-Tehnicedin URSS, al Premiului CC al Komsomoluluidin URSS şi al Premiului AŞM C. Sibirschi,cu Ordinul Gloria Muncii. Membrual Academiei de Ştiinţe din New York, alSocietăţii de Matematică din Moscova,preşedinte al Societăţii de Matematică dinRepublica Moldova (din 1999). Membru alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Ciobanu, Nicu(26.08.1960, Alibunar, Voivodina)Poet. A absolvit Dreptul şi Filosofia laNovi Sad. Director al Trustului Libertatea(editură, reviste) din Pancevo (1993–2000),în care calitate a editat colecţia „Trei miide pagini pentru mileniul trei“, cuprinzândvalorile literaturii române din ţară, din afaragraniţelor actuale ale ţării şi din diaspora.Membru în Parlamentul Voivodinei. Membrufondator al Comunităţii Românilordin Iugoslavia. Realizator de televiziune laNovi Sad. Membru al Uniunii Scriitorilordin Voivodina şi al Uniunii Ziariştilor dinSerbia. Este deţinătorul Premiului UniuniiZiariştilor din Voivodina, Premiului Omul181ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 181 31.10.2011 17:22:46

CiobanuŞtefan Ciobanu Tamara Ciobanu Vitalie Ciobanu Daniel Ciobotea182anului pentru 2002 acordat de FundaţiaRomână de Etnografie şi Folclor din Voivodina,al Premiului anului pentru ziaristică,2003. Lucrări: Păsări neînşeuate, 1981; Omsingur visând, 1984; Împrejurări inexplicabile,1990; Depoetizare, 2002.Ciobanu, Ştefan(11/24.11.1883, Talmaz, Basarabia –28.02.1950, Bucureşti)Istoric, autor al unor lucrări importante despreliteratura română veche, cultura româneascăîn Basarabia sub ocupaţie rusească,demografia Basarabiei, susţinător fervental introducerii limbii române în şcolile dinBasarabia, a votat împotriva cedării paşnice aBasarabiei către sovietici în 1940. Lucrări: Lacontinuité roumaine dans La Bessarabie, annexéeen 1812 par la Russie; 1920. Cultura româneascăîn Basarabia sub stăpânirea rusă, Chişinău,1923; Biserici vechi din Basarabia. Din bibliotecileruseşti, 1924; D. Cantemir în Rusia, 1925;Chişinău (monografie), 1925; Basarabia (monografie),1926; Cetatea Tighina, 1928; Documentedin Basarabia (în colaborare cu P. Visarion,Şt. Berechet, C. Tomescu, L.T. Boga),vol.1–2, 1928–1938; Unirea Basarabiei. Studiuşi documente cu privire la mişcarea naţională dinBasarabia la anii 1917–1918, Bucureşti, 1929;Mânăstirea Ţigăneşti, 1931; Din istoria mişcăriinaţionale în Basarabia, 1933; La Bessarabie. Sapopulation, sont passé, sa culture, 1941; Basarabia.Populaţia, istoria, cultura, Chişinău, 1992;Un document inedit din timpurile lui Ştefan celMare, 1944; Domnitorul Moldovei Petru Rareşîn literatura rusă veche, 1945. Membru alAcademiei Române (1918), exclus în 1948,repus în drepturi în 1990. Vicepreşedinte alAcademiei Române între 1944–1948, preşedinteal secţiunii literare, 1940–1943.Ciobanu, Tamaranume la naştere Tamara Taratanskaia(22.11.1941, Berezlogi – 23.10.1990, Chişinău)Interpretă de muzică populară. A absolvitConservatorul la Chişinău. Şi-a începutcariera ca soprană de operă (Cio Cio San,Evgheni Oneghin). Profesoară la Conservator,azi Academia de Muzică, Teatru şi ArtePlastice din Chişinău. Solistă a orchestrei demuzică populară Flueraş. Membră a UniuniiMuzicienilor din Republica Moldova. Artistăa Poporului din URSS. Un concurs de interpretarevocală îi poartă numele.Ciobanu, Vitalie(4.05.1964, Floreşti, Republica Moldova)Prozator şi publicist. Licenţiat în jurnalisticăal Universităţii de Stat din Chişinău.Redactor de carte la Editura Literaturaartistică (Hyperion, 1986–1993). Cofondatorşi redactor-şef al revistei tineretului decreaţie din Republica Moldova şi RomâniaContrafort (din 1994). Lucrări: Schimbarea dinstrajă (1991), Frica de diferenţă (1999), Valsulpe Eşafod: 30 de pretexte literare şi un Jurnal laPraga (2001), Anatomia unui faliment geopolitic:Republica Moldova (2005). A participat la colocviişi congrese internaţionale desfăşuratela Moscova, Bucureşti, Viena, Guadalahara,Ciudad de México, Praga. Laureat al multorpremii ale Uniunii Scriitorilor din RepublicaMoldova (1991, 1999, 2001, 2005) şi aleUniunii Scriitorilor din România (1999).Ciobotea, Danielnume la naştere Dan Ilie Ciobotea(22.07.1951, Dobreşti, com. Bara, jud. Timiş)Patriarh al României din 2007. A absolvitInstitutul Teologic din Sibiu, apoi pe cel dinBucureşti, ca elev al lui Dumitru Stăniloaie.S-a specializat la Facultatea de Teologieprotestantă a Universităţii de Studii Umanistedin Strasbourg, apoi la Albert LudwigUniversity din Freiburg im Breisgau, Facultateade Teologie Catolică. În 1987 a intratîn viaţa monahală la mănăstirea Sihăstria.Din 1992 profesor la Facultatea de Teologiea Universităţii din Iaşi. Din 1990 mitropolital Moldovei şi Bucovinei. Membru al AcademieiInternaţionale de Ştiinţe Religioase dinBruxelles (2000).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 182 31.10.2011 17:22:47

CiocleaAnatol Ciocanu Ion Ciocanu Vasile CiocanuEugen CiocleaCiocanu, Anatol(3.06.1940, Mălăieşti, Basarabia)Scriitor. A absolvit Facultatea de Istorie şi Filologiea Universităţii de Stat din Chişinău.A lucrat la cotidianul Moldova socialistă (aziMoldova suverană) şi la revista Moldova, dupăcare a fost corespondent special al revisteiGlasul naţiunii la Bucureşti (1990–2000).Lucrări: An neobişnuit (1967), Întoarcerea luiCălin (1968), Firul Ariadnei (1970), Cântecede acasă (1971), Sonetele câmpiei (1975), Altecântece de acasă (1978). Poemele durerii (2000)și Cântecele mântuirii (2001). Este autor descenarii, versuri şi povestiri pentru copii: Laizvoare (1973), Foişorul (1977), Poiana de argint(1980). Cântecul viorii (1986). A tradus dinPuşkin, Lermontov, Şevcenko, Tvardovski,Bella Ahmadulina, Ghevork Emin, GiuseppeUngaretti. Deţine Premiul Naţional alRepublicii Moldova, Medalia jubiliară MihaiEminescu a Ministerului Culturii din Româniaşi Ordinul Gloria Muncii.Ciocanu, Ion(18.01.1940, Tabani, Basarabia)Critic și istoric literar. Frate cu Vasile C.A absolvit Facultatea de Filologie la Universitateade Stat din Chişinău. Conferențiaruniversitar, director al Editurii Literaturaartistică (Hyperion), director generalal Departamentului de Stat al Limbilor(1993–1994), şef al Direcţiei Promovare aLimbii Oficiale şi Control asupra RespectăriiLegislaţiei Lingvistice din cadrul DepartamentuluiRelaţii Interetnice şi FuncţionareaLimbilor (1998–2001) etc. Cercetătorștiințific principal la Institutul de Filologieal AȘM. Profesor universitar interimar laUniversitatea Pedagogică de Stat Ion Creangădin Chișinău Lucrări: Caractere şi conflicte(1968); Articole şi cronici literare (1969); Itinerarcritic (1973); Unele probleme de estetică (1973);Dialog continuu (1977); Podurile vieţii şi alecreaţiei (1978); Clipa de graţie (1980); Paşii luiVladimir Curbet (1982); Permanenţe (1983);Argumentul de rigoare (1985); Dreptul la critică(1990); Reflecţii şi atitudini (1992); Dincolo deliteră (2002); Literatura română contemportanădin Republica Moldova (1998); Rigorileşi splendorile prozei rurale (2000); Literaturăromână. Studii și materiale pentru învățămîntulpreuniversitar (2003), Scriitori de ieri şi de azi(2004) ş.a. Distins cu Ordinul Republicii şicu medalia D. Cantemir AŞM (2010).Ciocanu, Vasile(1.01.1942, Tabani, Basarabia –23.09.2003, Chişinău)Filolog. Frate cu Ion C. A absolvit Facultateade Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău.A fost şef de secţie, apoi director adjunctal Muzeului Republican de Literatură(1966–1970). Director adjunct al Institutuluide Istorie şi Teorie Literară al Academiei dinChişinău (1985–1991), director al Institutuluide Literatură şi Folclor (din 1993 pânăla sfârşitul vieţii). Lucrări: Constantin Stamati:viaţa şi opera (1981), File de istorie literară:articole şi materiale (1989), Contribuţii istoricoliterare(Bucureşti, 2001). Este coautor altratatului academic Istoria literaturii moldoveneşti(vol. I, 1986; vol. II, 1988), precumşi al culegerilor colective De la cronografie laliteratura modernă (1974), Cercetări de istorieliterară (1978), Pagini din istoria literaturii şiculturii moldoveneşti (1979), Literatura moldoveneascăşi folclorul (1982), Studii şi materialedespre Alexandru şi Boleslav Hâjdău (1984).A îngrijit ediţii contemporane ale creaţieiscriitorilor Constantin Stamati (1975, 1986,1993), Constantin Stamati-Ciurea (1978,1998, în colaborare), Mihail Kogălniceanu(1997), Alecu Donici (1997), Toader Vârnav(apărută postum, 2007). A fost membru alUniunii Scriitorilor din Republica Moldovaşi din România.Cioclea, Eugen(4.08.1948, Druţa, Republica Moldova)Poet. A absolvit Facultatea de Matematică aUniversităţii Mihail Lomonosov din Moscova.A refuzat eticheta de postmodernist.183ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 183 31.10.2011 17:22:47

CioculescuŞerban Cioculescu Dumitru Cioflină Constantin Ciopraga184Lucrări: Numitorul comun, 1988; Alte dimensiuni,1991; Portret de grup, 1995; Daţi totul la oparte ca să văd, 2001 (după care s-a făcut unspectacol de performance). Membru al UniuniiScriitorilor din Moldova şi România.Cioculescu, Şerban(7.09.1902, Bucureşti – 25.06.1988, Bucureşti)Critic şi istoric literar. A absolvit Literele şiFilosofia (specialitatea limba franceză) laBucureşti, Filologia romanică la Sorbona şila École Pratique des Hautes Études, Paris.A fost redactor-şef la Viaţa românească, apoiprofesor la Institutul Pedagogic din Piteşti(domiciliu forţat), profesor la Facultatea deFilologie din Bucureşti, director al BiblioteciiAcademiei. A publicat interesante analizecritice: Corespondenţa dintre I.L. Caragiale şiPaul Zarifopol, 1935, debut; Aspecte lirice contemporane,1942; Varietăţi critice, 1966; Aspecteliterare contemporane, 1972, Premiul UniuniiScriitorilor; Itinerar critic, 5 vol., 1973–1979.Editor şi comentator al lui I.L. Caragiale:Viaţa lui Caragiale, 1942; Documente inedite,1964. A mai scris, împreună cu Tudor Vianuşi Vl. Streinu, Istoria literaturii române moderne,1943. Membru al Academiei Române (1974).Cioflină, Dumitru(16.06.1942, Strehaia)General. A absolvit Şcoala Militară Superioarăde Ofiţeri Activi Nicolae Bălcescu dinSibiu şi Academia Militară din Bucureşti.A înfiinţat şi condus Batalionul Vânători deMunte de la Borşa. După 1989 a fost şef destat major al Brigăzii de Vânatori de Muntede la Braşov; şef Secţie Pregătire de Luptă şişef Secţie Operaţii în Comandamentul ArmateiIII; comandant de divizie; comandantde armată. În 1991 a fost numit secretar destat şi şef al Departamentului pentru Învăţământ,Ştiinţă şi Cultură, iar în acelaşi an,şef al Statului Major General al Armatei.Între 1997–2001 a îndeplinit funcţia decomandant şi rector al Academiei de ÎnalteStudii Militare. S-a ocupat de restructurareaarmatei române şi apropierea ei de standardeleNATO. Statul Major General a revenitla denumirea antebelică de Marele StatMajor. Distins cu Legiunea de Merit în gradde Comandor, acordată de preşedintele StatelorUnite ale Americii şi Ordinul NaţionalServiciu Credincios în grad de Mare Cruce,acordat de preşedintele României.Ciolan, Ioan N.(26.11.1899, Porceşti-Turnu Roşu –20.09.1983, Sibiu)Cărturar, publicist, istoric, pedagog, inspectorşcolar, creator al cooperaţiei moderne româneşti.A absolvit Facultatea de Filosofie şiLitere din Bucureşti. A reprezentat, în calitatede preşedinte al Centralei Cooperativelorde Consum, cooperaţia din ţara noastră ladiferite congrese internaţionale. A fost creatorulCooperativei Sănătatea Neamului dinSibiu, unică în lume. Alături de Sadoveanuşi alţi cărturari a realizat cărţile de citire pentruclasele V–VII (1925–1927) şi toate tipurilede manuale pentru clasele I–VII (1935).Preşedinte al Asociaţiei Învăţătorilor dinArdeal, vicepreşedinte al Asociaţiei Generalea Învăţătorilor din România şi ministru subsecretarde stat.Cionca, Ovidiu(20.01.1905, Bucureşti – 09.1967, Bucureşti)Inginer. Origine transilvăneană. A absolvitInstitutul Politehnic la Bucureşti, specializatîn aviaţie. A construit motoare de avion laIAR Braşov. A făcut închisoare (1954–1956)ca fiu al profesorului de română al regeluiCarol I. A inventat un procedeu de honuitcilindrii cu grafit.Ciopraga, Constantin(12.05.1916, Paşcani – 2.02.2009, Iaşi)Istoric literar. A absolvit Literele şi Filosofiala Iaşi. Profesor la Universitatea din Iaşi.A scris lucrări monografice şi tematice şi ainterpretat întregi perioade literare: Literaturaromână între 1900–1918, 1970; HortensiaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 184 31.10.2011 17:22:47

Papadat–Bengescu, 1973; Personalitatea literaturiiromâne, 1973, Premiul Asociaţiei Scriitorilordin Iaşi; Ecran interior, 1975; Între Ulysseşi Don Quijotte, 1978, Premiul AsociaţieiScriitorilor din Iaşi; Mihail Sadoveanu ∙ Fascinaţiatiparelor originare, 1981; Propilee ∙ Cărţişi destine, 1984; Poezia lui Eminescu ∙ Arhetipurişi metafore fundamentale, 1990; Caietele privitoruluităcut (memorii, 2001); Perspective (2001);Baltagul. Privire critică (2002). A scris şi unroman: Nisipul, 1989. Membru de onoare alAcademiei Române (1993).Cioran, Emilprenume la naştere Mihai Emil(8.04.1911, Răşinari, Sibiu – 20.06.1995, Paris)Eseist şi filosof. A absolvit Filosofia la Bucureşti(1931), a avut doi ani o bursă de studii laBerlin, unde a studiat filosofia (1934–1936)şi a fost apoi profesor de filosofie la LiceulAndrei Şaguna din Braşov. În 1937 a plecatcu o bursă a Institutului Francez la Paris,unde s-a şi stabilit din 1940. A fost prietencu Eugen Ionescu, Constantin Noica, MirceaEliade. Ca scriitor de limbă franceză afost considerat unul dintre cei mai bunistilişti. A debutat cu eseul Pe culmile disperării,1934, Premiul Scriitorilor Tineri al FundaţiilorRegale, şi a continuat să scrie eseuride tip existenţialist: Cartea amăgirilor, 1936;Schimbarea la faţă a României, 1936; Lacrimişi sfinţi, 1937; Precis de décomposition (Rezumatdespre descompunere), 1949; Syllogismes del’amertume (Silogisme despre amărăciune), 1952;La tentation d‘exister (Tentaţia de a exista), 1956;Histoire de l’Utopie (Istoria Utopiei), 1960; Lachute dans le Temps (Căderea în Timp), 1964; Lemauvais démiurge (Demiurgul cel rău), 1969; Del’inconvénient d’être né (Despre inconvenientul dea te fi născut, 1973); L’Avenir du passé ∙ Utopieet Littérature (Viitorul trecutului ∙ Utopie şi literatură),1973; Exercices d’admiration (Exerciţii deadmiraţie), 1986; Aveux et anathèmes (Mărturiişi anateme), 1986; Eseuri, 1988, Bucureşti;Chance de l’échec (Şansa eşecului), 1988; Cahiers1957; Constantin Noica 1972, 1988; Revelaţiiledurerii, 1990; Amurgul gândurilor, 1991,Bucureşti; L’ami lointain: Paris-Bucarest, 1991;Le crepuscule des pensées (Crepusculul gândurilor),1993; Îndreptar pătimaş, 1997, Bucureşti.Ciorănescu, Alexandru(14.11.1911, Moroeni, jud. Dâmboviţa –1992, Tenerife, Spania)Istoric literar şi comparatist. Frate cuEcaterina şi Nicolae C. A absolvit Litereleşi Şcoala de Arhivistică şi Paleografie laBucureşti. A obţinut doctoratul la Sorbona.A fost consilier al Ambasadei Românieila Paris (1940, 1945–1946), director laCiorănescuEmil CioranAlexandru CiorănescuUniversul literar (1944–1945). S-a stabilitîn Franţa în 1946 la Centre National de laRecherche Scientifique. A fost apoi profesorde franceză la Universitatea La Laguna dinTenerife, Spania (Doctor Honoris Causa aluniversităţii din 1991). S-a ocupat continuude fenomenul românesc, dar nu numai:La Dobroudja, terre roumaine ∙ Une restitutionhistorique (Dobrogea, pământ românesc ∙ O restituireistorică, 1939); La tradition historiqueet l’origine des Roumains (Tradiţia istorică şioriginea românilor), 1942; Teatrul românesc înversuri şi izvoarele lui, 1943; La Roumanie vuepar les etrangers (România văzută de străini),1944; Literatură comparată, 1944; Estudiosde literatura española y comparada (Studii deliteratură spaniolă şi comparată), 1954; ElBarocco o el discubrimiento del drama (Baroculsau descoperirea dramei), 1957, tradusăîn româneşte în 1980; Bibliographie de lalittérature française du XVI-e siècle (Bibliografialiteraturii franceze a secolului al XVI-lea), 1975;Bibliographie de la littérature française du XVII-esiècle (Bibliografia literaturii franceze a secoluluial XVII-lea), 1965–1966; Bibliographie de lalittérature française du XVIII-e siècle (Bibliografialiteraturii franceze a secolului al XVIII-lea),1969; Bibliografia franco-española 1660–1715,1977; Ion Barbu, 1981, New York; Historia delCabildo Insular de Tenerife, 1913–1988, 1988;Mihai Eminescu, una poesia de la indeterminacion(Mihai Eminescu, un mit al nedeterminării),1989; El mito de la Atlantida (Mitul Atlantidei),1990; Cristophe Colomb et ses biographes (CristoforColumb şi biografii săi), 1992; Diccionariobiográfico de Canarios (Dicţionarul biografic alCanarelor), 1992. A tradus în franceză Dante– La Divine Comédie, 1964. Membru deonoare al Academiei Române (1991).Ciorănescu Neniţescu, Ecaterinanume la naştere Ciorănescu(15.08.1909, Bucureşti – 23.01.2000, Bucureşti)Chimistă. Soră cu Alexandru şi Nicolae C.Soţia chimistului Costin D. Neniţescu.A absolvit Facultatea de Fizico-Chimice la185ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 185 31.10.2011 17:22:47

CiorănescuEc. Ciorănescu Neniţescu Nicolae Ciorănescu Florin Ciorăscu186Bucureşti. Profesor la Facultatea de ChimieIndustrială a Politehnicii din Bucureşti şi laInstitutul de Petrol şi Gaze din Bucureşti.A iniţiat primul curs de sinteza medicamentelordin România. Contribuţii în domeniulmedicamentelor. Lucrări: Durch AluminiumchloridKatalysierte Reaktionen XV. MitteilungÜber die Darstellung Gesättigter Ketone durchAnlagerung von Säurechiloriden an Olefine undHydrierung Mittles Aluminium Chlorids, 1936;Medicamente de sinteză, 1957; O sinteză a aminoacetonelorciclice, 1961; Substanţe cu acţiuneanticanceroasă potenţială, 1963. Membru alAcademiei Tiberina din Roma, al Societăţiide Chimie din New York. Membru titular alAcademiei Române (1974).Ciorănescu, Nicolae(28.03.1903, Bucureşti – 2.04.1957, Bucureşti)Matematician. Frate cu Alexandru şi EcaterinaC. A absolvit Matematica la Universitateadin Bucureşti ca elev al lui Gh. Ţiţeica. S-aspecializat la Sorbona în calcul diferenţialşi integral. Profesor de geometrie analiticăşi analiză la Facultatea de Matematică aUniversităţii din Bucureşti. Lucrări: Astronomiapentru toţi. A fost membru al Gazeteimatematice şi al Societăţii Române de Ştiinţe,Secţia matematici, şi membru al Academieide Ştiinţe Tehnice din România. Membrupost-mortem al Academiei Române (2006).Ciorăscu, Florin(3.07.1914, Bârlad – 4.03.1977, Bucureşti)Fizician. A absolvit Facultatea de Fizică aUniversităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1936) şiFacultatea de Electrotehnică a InstitutuluiPolitehnic din Iaşi (1938). Între 1950 şi 1957conduce Laboratorul de electricitate dincadrul Institutului de Fizică din Bucureşti.Este numit apoi director adjunct ştiinţific alInstitutului de Fizică Atomică din Bucureşti(1957–1970). În 1963 devine profesor titularla Catedra de electricitate a Facultăţii deFizică din Bucureşti, iar în 1969 este ales şefde catedră. În paralel cu activitatea didacticădeţine funcţia de director al Institutului deFizică din Bucureşti (1970–1976), apoi dedirector general al Institutului Central deFizică (1976–1977). A efectuat cercetăriprivind descărcările electrice de înaltă frecvenţăîn gaze, spectrul energetic al ionilorşi proprietăţile electrice ale unor păturisubţiri de plumb şi staniu. De asemenea, aadus o contribuţie importantă la proiectareaşi realizarea generatorului electrostatic cubandă şi a efectuat studii privind utilizareaîn defectoscopia industrială a betatronuluila Institutul de Fizică Atomică din Bucureşti.În anul 1972 întreprinde studii carestabilesc o dependenţă netă a proprietăţilorelectrofizice ale straturilor subţiri de telururăde zinc de compoziţia stochiometricăa acestora. A obţinut un brevet şi medaliade bronz a Expoziţiei de Invenţii de laViena (1973) pentru elaborarea tehnologieicomplete de fabricare a oglinzilor retrovizoareale autoturismelor Dacia 1300.Ca redactor-şef la revista Ştiinţă şi tehnică(1967–1977) s-a preocupat de integrareacercetării cu învăţământul şi cu producţia.A publicat mai multe lucrări de fizică, dintrecare menţionăm următoarele: capitolul„Electricitate“ din Manualul inginerului (vol.I, 1954); capitolul „Redresori cu semiconductori“din Manualul inginerului electrician(vol. III, 1956); Dozimetria radiaţiilor nucleare(1965); Metode electronice în fizica nucleară(curs litografiat, 1975); Personalităţi româneştiale ştiinţelor naturii şi tehnicii, dicţionar(1982). În 1963 este ales membru corespondental Academiei Române.Ciorbă, Toma(15.01.1864, Chişinău – 30.12.1936, Chişinău)Medic. Studii secundare la liceul gubernialChişinău (1884) şi superioare la Universitateadin Kiev (1893). Fondator şi medic-şef(1896–1932) al Spitalului de Boli Infecţioasedin Chişinău. A introdus metode moderne,vaccinarea şi profilaxia obligatorii. A fondatsocietatea personalului medical auxiliar.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 186 31.10.2011 17:22:47

CipariuToma Ciorbă Roman Ciorogariu Ioan I. Cioroiu Timotei CipariuA fost o celebritate a oraşului. Spitalul şi ostradă îi poartă numele.Ciorogariu, Romanprenume la naştere Romulus(6.12.1852, Pecica, jud. Arad –21.01.1936, Oradea)Episcop. A absolvit Academia de Dreptla Oradea şi Institutul Teologic la Arad.Specializare la Leipzig şi Bonn. Profesor laInstitutul Teologic din Arad, din 1920 primulepiscop ortodox de Oradea. Fondator alAcademiei Teologice din Oradea. S-a preocupatde construirea localurilor Preparandieişi Institutului Teologic din Arad. Fondatoral ziarului Tribuna poporului. Membru deonoare al Academiei Române (1921).Cioroiu, Ioan I.(19.01.1917, Cazasu, jud. Brăila –20.10.1993, Bucureşti)Aviator. A absolvit Şcoala de Aviaţie dinBucureşti, specialitatea naviganţi, în 1941.A fost repartizat la Flotila 2 BombardamentTecuci. Perfecţionare la Ghimbav Braşov şiCIA Pipera. A luptat pe frontul de est şi devest. A fost trecut în rezervă în 1947, fărădrept de pensie. A fost muncitor la diverseîntreprinderi, arestat pentru sabotaj şi trimisla Jilava (1953–1954). A fost distins cu VirtuteaAeronautică cu Spade în 1944 şi 1946.Ciortea Proca, VeraV. Proca Ciortea, VeraCiortea, Tudor(28.11.1903, Braşov – 13.10.1982, Bucureşti)Compozitor. A studiat muzica la Braşov cuGh. Dima, apoi s-a specializat la Cluj, Bruxelles,Paris şi Bucureşti, unde a fost elevullui Ion Nonna Otescu şi Constantin Brăiloiu.A absolvit şi Academia Comercială din Clujşi Dreptul la Bruxelles. A compus mai aleslieduri şi a adus contribuţii în muzicologie:Joc ţigănesc pentru pian, 1927; Lieduri pe versuride Eminescu, 1982; Premanenţele muzicii, 1998,postum. Liceul de Artă din Braşov îi poartănumele şi, tot acolo, există casa lui memorială.Cipariu, Timotei(21.02.1805, Pănade, jud. Alba – 3.09.1887, Blaj)Filolog iluminist, cleric greco-catolic. A studiatla Blaj Filosofia şi Teologia. Acolo s-ahirotonisit preot şi a rămas până la sfârşitulvieţii profesor. A luat parte la mişcarea derevendicare naţională şi socială a românilordin Transilvania. Enciclopedist. Îi citise peVoltaire, Jules Michelet, Feuerbach. A fostunul dintre pionierii ziaristicii româneştidin Transilvania prin periodicele înfiinţateşi conduse de el: Organul luminărei (1847,devenit, în 1848, Organul Naţiunale), primulziar românesc cu litere latine, Învăţătorul poporului(1848), Archivu pentru filologie şi istorieîntre 1867 şi 1870 şi în 1872 – prima revistăromânească de filologie. A colaborat la Foaiapentru minte, inimă şi literatură din Braşov custudii, eseuri, versuri şi traduceri. A fostmembru fondator şi primul vicepreşedinte(1861–1866), apoi preşedinte (1877–1887)al societăţii ASTRA. A fost unul dintreîntemeietorii filologiei româneşti şi alcătuitorulprimei antologii sistematice amonumentelor vechi de limbă: Elemente delimba română după dialecte şi monumente vechi,1857; Chrestomatia sau Analecte literarie dincariile mai vechi și mai noue româneşti, tipăriteşi manuscrise, începând de la secolul XVI pânăla XIX, 1858. Ca opţiune filologică a aparţinutşcolii latiniste. A scris Gramateca limbiiromâne, 1868, Premiul Societăţii AcademiceRomâne. Personalitate reprezentativă aculturii româneşti, cunoscător a numeroaselimbi (greacă, latină, ebraică, arabă, siriacă,turcă, persană, spaniolă, italiană, germană,engleză, maghiară), posesor al celei mai bogatebiblioteci particulare din Transilvania,preţioasă prin rarităţile ei şi care azi faceparte din inventarul Bibliotecii Filialei Cluja Academiei Române. Membru fondator alSocietăţii Academice Române (1866).187ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 187 31.10.2011 17:22:48

CiprianGeorge Ciprian Victor Cirimpei Oscar Walter Cisek188Ciprian, G(h)eorg(h)e nume la naştereGheorghe Pană Constantinmodificat prin decret în anul 1950 înGheorghe Constantinescu Ciprian(7.06.1883, Buzău – 8.05.1968, Bucureşti)Dramaturg, actor şi om de teatru, consideratprecursor al teatrului absurd. A urmat şcoalaprimară în satul Glodeanu–Siliştea din apropierede Buzău, mutându-se apoi împreunăcu mama sa la Bucureşti. Între anii 1894 și1902 a studiat la Liceul Gheorghe Lazăr,fiind coleg cu doi viitori importanţi scriitori,poetul Vasile Voiculescu şi Dem Demetrescu–Buzău(Urmuz de mai târziu). Dupăliceu, se înscrie la Facultatea de Litere şiFilosofie, apoi la Facultatea de Drept, pentruca, în final, să urmeze Conservatorul la clasalui Constantin Nottara, care-i remarcă „îndemânareala condei“. Debutul său ca actora avut loc în anul 1907 la Teatrul Naţionaldin Craiova în piesa Răzvan şi Vidra de BogdanPetriceicu Hasdeu. Roluri în: Regele Lear,Înşir-te mărgărite, Răzvan şi Vidra, Vlaicu Vodă,Bolnavul închipuit, Georges Dandin. A jucat şiîn câteva filme de lung metraj: IndependenţaRomâniei (1912), Năbădăile Cleopatrei (1925),O noapte furtunoasă (1942), Viaţa învinge(1951) şi Brigada lui Ionuţ (1954). Piese deteatru: Omul cu mârţoaga, 1927; Nae Niculae(1928), Capul de răţoi (1938), Ioachim - prietenulpoporului şi Un lup mâncat de oaie (1947). Îndomeniul prozei a publicat două volume dememorialistică: Cutia cu maimuţe şi Măscăricişi Mâzgălici. În anul 1996, Teatrul Municipaldin Buzău a primit numele său.Cirimpei, Victor(15.02.1940, Drăgăneşti, Basarabia)Etnolog, folclorist, publicist. A absolvitUniversitatea de Stat din Chişinău, Facultateade Filologie. Specializare la Institutulde Literatură Universală Maxim Gorki dinMoscova (1965–1967). Cercetător ştiinţificla sectorul de folclor al Institutului de Limbăşi Literatură al AŞM, azi Institutul de Filologie.Lucrări: Folclorul şi contemporaneitatea(1974), Realizări ale folcloristicii moldoveneştitimpurii (1978), Snoave şi anecdote (1979), Acepentru cojoace (1985), Soare nou răsare (1990),Argumente Basarabe (2006, publicistică),Pătăranii folclorice ale românilor sovietici dinBasarabia, stânga Nistrului, nordul Bucovinei,nordul Transilvaniei, Caucazul de Vest (2008).A participat la alcătuirea şi redactarea corpusuluide 16 volume Creaţia populară moldovenească(1975–1983), distins cu PremiulDacia al Ministerului Culturii din RepublicaMoldova (1989). Este coautor al colecţiilorde folclor din zonele Codri, Bugeac, nordulMoldovei, stepa Bălţilor, din Caucazul deNord, Maramureş şi Ţara Fagilor, al culegerilorde folclor Frumos e la şezătoare, Crestomaţiede folclor moldovenesc, al volumului destudii Genuri şi specii folclorice (1972). Pentruparticiparea la întocmirea culegerii colectiveCât îi Maramureşul (pe baza grantului prezidiuluiAcademiei de Ştiinţe a Moldovei) afost distins cu Premiul Simion Florea Marianal Academiei Române (1993). Distins cutitlul de Eminent al Învăţământului Publical Republicii Moldova (1989).Cisek, Oscar Walter(23.09.1897, Bucureşti – 30.05.1966, Bucureşti)Scriitor şi critic de artă. German ca etnie.A studiat Istoria Artelor la München. A colaboratla Ideea europeană, Contimporanul,Gândirea ş.a. A scris eseuri de artă plastică:Theodor Aman, 1931; Eseuri şi cronici plastice,1961. Ca scriitor s-a remarcat îndeosebi înproză: Entmenschlichung (Dezumanizare), 1921,expresionistă; Unbequeme Liebe (Iubire incomodă),1932, Hamburg; Der Storm ohne Ende(Fluviul fără sfârşit), 1937, Berlin – o epopeea Deltei Dunării; Vor den Toren (În faţa porţilor),1950, Frankfurt – despre Ţara Oaşului;Reisigfeuer (Foc de vreascuri), ciclu compus dinromanele Crişan, 1960, Premiul Academiei,şi Horea, 1962, Premiul de Stat. A scris şipoezie de influenţă expresionistă: Die andereStimme (Vocea cealaltă), 1934, Dresda.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 188 31.10.2011 17:22:48

CiubucAlexandru Ciubotaru Ştefan Ciubotăraşu Ion CiubucCiubotaru, Alexandru(20.02.1932, Cucuruzeni, Basarabia)Biolog. A absolvit Institutul Agricol dinChişinău. Specializare la Institutul de Geneticăal Universităţii din Lund, Suedia.Director al grădinii botanice din Chişinău,a proiectat într-un nou perimetru aşezareaspeciilor şi a obţinut statutul de instituţie decercetare. Contribuţii la cercetarea gramineelor.A emis teoria homeostatică a dubleifecundări. Deţine 12 brevete de invenţie.Lucrări: Concepţia neoplazmogenezei zigotului,1972; Statutul morfofuncţional al gametogenezei,1984; Evoluţia şi strategia reproducerii sexuateîn lumea vegetală, 1993; Cariologia genuluiZea L., 2005. Distins cu titlul de Om Emerit,Ordinul Gloria Muncii în grad de Cavaler,Medalia Dimitrie Cantemir. Doctor HonorisCausa al Universităţii din Iaşi. Membru alAcademiei Internaţionale de Ştiinţe despreNatură şi Societate din Rusia, membru alSocietăţii Geneticienilor şi Amelioratorilor şial Societăţii Botaniştilor din RM, membru alAsociaţiei Internaţionale a Biologilor, Secţiaembriologia plantelor. Membru al Academieide Ştiinţe a Republicii Moldova.Ciubotăraşu, Ştefan(21.03.1910, Lipovăţ, Vaslui –27.08.1970, Bucureşti)Actor, literat. Studii la Conservatorul de ArtăDramatică din Iaşi (1933). Prestigioasă activitateteatrală la Teatrul Naţional din Iaşi şi laTeatrul Municipal Bulandra din Bucureşti.În film interpretează personaje principale şisecundare caracterizate prin umor bonomşi înţelepciune de factură populară sau prinobtuzitate încrâncenată, dar întotdeaunaimpresionante prin intensitatea trăirii. De-alungul anilor a publicat cu pseudonimul Ciciricea,colaborând la reviste precum Cadran(Iaşi), Însemnări ieşene (în 1936), Luceafărul(Iaşi), Lumea-bazar (Iaşi), Pagini moldovene(Iaşi), Tot (Iaşi), Teatrul (Iaşi), Uzinuţa cu umor(Vaslui), Vasluiul, Ziua etc. Roluri: Brigada luiIonuţ (1954), Desfăşurarea (1954), Mândrie(1956), Erupţia (1957), O mică întâmplare(1957), Pasărea furtunii (1957), Râpa dracului(1957), Avalanşa (1959), Telegrame (1959),Valurile Dunării (1959), Furtuna (1960),Portretul unui necunoscut (1960), Setea (1960),A fost prietenul meu (1961), Omul de lângătine (1961), Porto-Franco (1961), Celebrul 702(1962), Cerul n-are gratii (1962), Lupeni ’29(1962), La vârsta dragostei (1963), Partea tade vină (1963), Amintiri din copilărie (1964),Merii sălbatici (1964), Pădurea spânzuraţilor(1964), Străinul (1964), Neamul Şoimăreştilor(1965), Dimineţile unui băiat cuminte (1966),Golgota (1966), Subteranul (1967), Cerul începela etajul III (1967), Columna (1968), Legenda(1968), Sâmbăta morţilor (1968), Războiuldomniţelor (1969), Aşteptarea (1970). Premiula Festivalul Filmului de la Mamaia, 1964pentru rolul din filmul Străinul. Distins cutitlul de Artist al Poporului.Ciubuc, Ion(29.05.1943, Hădărăuţi, jud. Ocniţa, Basarabia)Om politic. A absolvit Institutul Agricol dinOdesa, în specialitatea economie agrară.A fost preşedinte al Consiliului Colhozurilordin rn. Briceni. După absolvireaunor c ursuri de specializare la Academiade Ştiinţe de pe lângă CC al PCUS, a fostprim-vicepreşedinte al Comitetului de Statpentru Planificare din Moldova şi şef alDepartamentului de cercetări agricole dincadrul Institutului de Cercetări Ştiinţificeîn Domeniul Agriculturii. Prim-viceministrual Economiei Naţionale al Moldovei(1990–1991), reprezentant permanent alGuvernului Republicii Moldova pe lângăCabinetul de miniştri al URSS, prim-viceministrual Afacerilor Externe al RepubliciiMoldova (1991–1992), prim-viceministru alEconomiei din Republica Moldova (1994).Prin hotărârea Parlamentului RepubliciiMoldova din 1994 este numit în funcţia depreşedinte al Curţii de Conturi. Prim-ministrual Moldovei (1997–1999).189ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 189 31.10.2011 17:22:48

190Mihai CiucăAlexandru CiucurencuCiucă, Mihai(18.08.1883, Săveni, jud. Botoşani –20.02.1969, Bucureşti)Medic bacteriolog. A urmat Facultatea deMedicină la Bucureşti, absolvită în 1907.Specializarea în domeniul bacteriologiei,igienei şi bolilor infecţioase a făcut-o încadrul institutelor conduse de Victor Babeşşi Ioan Cantacuzino din Bucureşti. Din 1905lucrează benevol în Laboratorul de MedicinăExperimentală. Perioada 1907–1912o petrece lucrând ca preparator în acelaşilaborator şi ca medic la Spitalul Militar.Începe să facă diverse experimente singursau în colaborare cu diverşi cercetători înimunologie sau clinica bolilor infecţioase, cureferire în special la infecţiile streptocociceşi tetanice. Este numit şef de secţie în InstitutulDr. I. Cantacuzino în anul 1921, dupăce se întoarce de la studii din Franţa, de laInstitutul Pasteur din Paris. Profesorul IonCantacuzino îl recomandă în 1922 pentrua fi profesor de igienă la Facultatea de Medicinădin Iaşi, unde va sta timp de 12 ani.Participă la luarea şi aplicarea măsurilor decombatere a holerei. În perioada 1934–1962a fost profesor de bacteriologie la Facultateade Medicină din Bucureşti şi numit subdirectoral Institutului Dr. I. Cantacuzino,desfăşurând, în paralel, o intensă activitatela Institutul de Seruri şi Vaccinuri. Perioada1952–1963 o petrece la cârma Catedrei despecializare şi perfecţionare a medicilormicrobiologi (a alcătuit primele planuri,programe, metodologii şi cursuri). A fostun pionier al tratamentului prin infectareamalarică al paraliziei generale progresive.Printre duşmanii săi s-au numărat tifosulexantematic, difteria, scarlatina, tuberculoza,diferite boli tropicale la a căror cunoaştereşi combatere a participat hotărâtor. Numelesău este legat de primele vaccinări antiholerice,de eradicarea malariei, de biologiabacteriofagului (a descoperit fenomenul delizogenie), de tratamentul prin împaludareal sifilisului nervos, de organizarea primuluiCiucăcentru de malarioterapie şi a CentruluiNaţional de Referinţe pentru Bacteriofage laBucureşti. A participat, în 1919, la Conferinţade Pace de la Paris, unde a susţinut idealulMarii Uniri. În 1966 este distins cu PremiulFundaţiei Darling pentru misiunile internaţionaleîndeplinite din însărcinarea Ligii Naţiunilor,iar, după al Doilea Război Mondial,ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii de pelângă ONU. Membru al multor academii şisocietăţi ştiinţifice străine, secretar generalal Comisiei Internaţionale de Malarie depe lângă Liga Naţiunilor (1928–1938). Din1938 este membru al Academiei Române,reînregistrat în 1948 ca membru de onoare.Ciucu, George(12.07.1927, Cristian, Braşov –15.02.1990, Bucureşti)Matematician. A absolvit Facultatea deŞtiinţe, Secţia matematici, la Universitateadin Bucureşti. Profesor la Facultatea de Matematicăa aceleiaşi universităţi, specialitateateoria probabilităţilor şi statistică matematicăşi rector al universităţii. Contribuţii îndomeniul modelării probabilistice. Lucrări:Procese cu legături complete, 1960; Teoria probabilităţilorşi statistică matematică, 1963; Teoriajocurilor, 1965; Introducere în teoria aşteptării,1967; Probabilităţi şi procese stochastice, 2 vol.,1978–1979. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1974), secretar general al ei(1974–1990).Ciucurencu, Alexandru(27.09.1903, Tulcea – 27.12.1977, Bucureşti)Pictor. A studiat pictura la Academia de ArtePlastice din Bucureşti cu profesorii GeorgeDemetrescu Mirea şi Camil Ressu. Cursuride Arte la Şcoala de la Baia Mare. Profesoruniversitar la Bucureşti. Membru corespondental Academiei Române din 1963. Înprima perioadă de creaţie a pictat mai alesnaturi moarte, nuduri şi peisaje, care se remarcăprin armonie coloristică. După 1944şi-a schimbat tematica, realizând compoziţiicu subiecte istorice sau sociale. A pictat şiportrete ale unor personalităţi culturale(S onia Cluceru, Krikor H. Zambaccian,George Călinescu, Mihail Jora etc.) sau portretede muncitori şi peisaje industriale. Lucrări:Ana Ipătescu, 1949; Epilogul răscoalelor,1957; 1 Mai liber, 1958; Olga Bancic pe eşafod,1959. I s-au decernat: Ordinul Muncii clasaI, 1948; Maestru Emerit al Artei din RPR,1956; Premiul Ion Andreescu, 1956; SteauaRepublicii Populare Române clasa a III-a,1959; Artist al Poporului, 1964. Membrucorespondent al Academiei Române (1963).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 190 31.10.2011 17:22:48

Ciugureanu, Daniel(9.12.1885, Şirăuţi, jud. Hotin, Basarabia –5/6.05.1950, Turda)Om politic şi medic. A absolvit Medicina laChişinău şi a profesat la Chişinău, Hânceşti,Vorniceni şi Bucureşti (Spitalul Cantacuzino).A fost membru al Partidului NaţionalMoldovenesc, susţinător al unirii Basarabieicu România. În 1918 a fost prim-ministrual Republicii Democratice Moldoveneşti(independentă). După unirea Basarabiei cuȚara a fost ministru pentru Basarabia (fărăportofoliu) în patru guverne (1918–1919).Arestat în 1950 la Bucureşti, a murit în detenţieîn acelaşi an.Ciuhandu, Gheorghe(23.04.1875, Roşia, jud. Bihor –29.04.1947, Vaţa de Jos, jud. Hunedoara)Preot şi publicist. A studiat Teologia la Aradşi Cernăuţi. Profesor la Institutul TeologicPedagogic din Arad, a îmbrăcat haina preoţeascăşi a militat pentru apărarea şcoliloreparhiale româneşti. Lucrări: Şcoala noastrăpoporală şi darea culturală, 1918; Reorganizareamitropoliei ardelene, 1922; Papism şi ortodoxismîn Ardeal sau porfiră şi cunună de spini, 1922;Cum s-a făcut unirea cu Roma, 1929; Bogomilismulşi românii, 1933. Membru de onoare alAcademiei Române din 1946.Ciulei, Liviu(7.07.1923, Bucureşti – 25.10.2011, Bucureşti)Regizor. A studiat arhitectura, apoi teatrulla Conservatorul Regal de Muzică şi Teatrudin Bucureşti. A debutat ca actor în 1946,jucând rolul lui Puck în Visul unei nopţi devară la Teatrul Odeon. Ulterior s-a alăturatechipei Teatrului Municipal din Bucureşti(mai târziu numit Teatrul Bulandra), unde adebutat ca regizor în 1957, punând în scenăOmul care aduce ploaia de Richard Nash. În1961 a devenit celebru pentru o punere înscenă total originală a piesei Cum vă place alui Shakespeare. În 1965 a primit Premiulpentru regie la Festivalul de la Cannes pentrufilmul Pădurea spânzuraţilor. A fost peste10 ani director artistic al Teatrului Bulandra.A lucrat în multe ţări din Europa, precum şiîn Statele Unite ale Americii, Canada şi Australia.A părăsit România în 1980 şi a fostdirector artistic al teatrului Tyrone Guthriedin Minneapolis, Minnesota (Statele Unite),iar din 1986, profesor de teatru la ColumbiaUniversity şi New York University în NewYork City. S-a întors în ţară după 1989, regizândo serie de piese celebre. A fost numitdirector de onoare al Teatrului Bulandra caun semn de recunoaştere a talentului săuCiupeLiviu CiuleiAurel Ciupepus în slujba scenei şi ecranului românesc.În 1996, UNITER i-a acordat premiulpentru întreaga activitate. Actor: În sat lanoi (1951); Nepoţii gornistului (1953); Alarmăîn munţi (1955); Valurile Dunării (1959);Soldaţi fără uniformă (1960); Cerul n-are gratii(1962); Pădurea spânzuraţilor (1964), ecranizaredupă romanul Pădurea spânzuraţiloral scriitorului Liviu Rebreanu; Decolarea(1971); Dragostea începe vineri (1972); DimitrieCantemir (1973); Ceaţa (1973); Mastodontul(1975); Falansterul (1979); regizor:Valurile Dunării (1959); Pădurea spânzuraţilor(1964); O scrisoare pierdută (1977) – film TV;scenarist: Răsare soarele (1954, în colaborarecu Mircea Bodianu şi Paul Bortnovschi, regieDinu Negreanu); Pasărea furtunii (1957,regie Dinu Negreanu); O scrisoare pierdută(1977) – film TV. Membru corespondent alAcademiei Române (1992).Ciupagea, Ana(29.10.1865, Bucureşti – 26.02.1908, Bucureşti)Poetă şi traducătoare. A absolvit Literele laBucureşti, Arta Dramatică la Paris. Actriţă aTeatrului Naţional din Bucureşti. Influenţatăde Eminescu, scrie versuri romantice:Poezii, 1887, în Revista literară. A scris şi piesede teatru: Virginia, 1892; Noaptea de Paşti,1895. A tradus teatru de Paul Ferrier, CharlesFavart, E. Legouvé, Beaumarchais ş.a.A fost printre puţinele femei ale vremii careşi-au exprimat personalitatea prin scris, fărăsă fi provenit din rândurile aristocraţiei şifără să fi avut în familie modele culturale.Ciupe, Aurel(16.05.1900, Lugoj – 18.07.1988, Cluj)Pictor. Este autorul a numeroase portretecompoziţionale, naturi moarte şi peisaje.A fost profesor la Institutul de Arte Plasticedin Cluj şi director al Muzeului Banatului.A studiat pictura la Bucureşti cu IpolitStrâmbu şi G.D. Mirea, la Iaşi cu OctavBăncilă, la Paris cu fraţii Laurens, la Romacu Umberto Coromardi. A fost profesor la191ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 191 31.10.2011 17:22:48

192Nicolae Ciupercă (general)Şcoala de Arte Frumoase din Cluj, directoral pinacotecii din Târgu Mureş (de unde aplecat în 1940 din cauza Diktatului de laViena), custode al Muzeului Banatului dinTimişoara, decan şi rector al Institutului deArtă din Cluj. Lucrări: Peisaj, Fochist, Vas cuflori, Fată cu floare.Ciupercă, Nicolae(1856, Răşinari – 1937, Sibiu)Maior. Participă ca voluntar la Războiul deIndependenţă, 1877–1878, cu Regimentul 2linie, contribuind la capitularea lui OsmanPaşa la 28 noiembrie 1877. Este decoratcu medaliile Trecerea Dunării şi ApărătoriiIndependenţei. Rănit la Vidin, este decoratcu Medalia Comemorativă de Campanie,avansat plutonier, iar în 1879 plutonier-major.Urmărit de autorităţile austro-ungare laîntoarcerea în sat, este obligat să se înrolezeîn armata austriacă cu gradul de sublocotenent.În noiembrie 1918, în vârstă de 62 deani, s-a pus la dispoziţia Consiliului NaţionalRomân Sibiu fiind ales delegat la AdunareaNaţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie1918. Activează ca ofiţer de intendenţă încadrul resortului militar al Consiliului Dirigentde la Sibiu până în 1920, când iese lapensie cu gradul de maior. La 9 mai 1927este decorat cu Medalia jubiliară de veterande război, Medalia comemorativă al 50-leaan al Independenţei României.Ciupercă, Nicolae(20.04.1882, Râmnicu Sărat –25.05.1950, Văcăreşti)General de corp de armată. A absolvit ŞcoalaSuperioară de Război şi a primit comandaArmatei IV în 1940. A străbătut Basarabia şia trecut spre Odessa în august 1941. Decoratcu ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a. Înurma încercuirii Armatei IV a fost trecut înrezervă în acelaşi an. După război a activat înorganizaţia legionară Graiul Sângelui. A fostarestat în 1948 şi a murit în închisoare.CiupercăAlexandru CiurcuCiurcu, Alexandru(1854, Şercaia, Făgăraş – 1922, Copăceni, Argeş)Inventator şi ziarist. A absolvit Dreptul laBucureşti. A fondat L’Orient, devenit ulteriorL’Indépendance Roumaine. Corespondent derăzboi la 1877. Expulzat în 1885 din Româniade Ion C. Brătianu pentru criticile aduseguvernării liberale, s-a stabilit la Paris şi ainventat propulsorul cu reacţie Ciurcu-Buissonfolosit pentru mici ambarcaţiuni şidrezina cu jet. A revenit în ţară în 1889 şia condus ziarul Timpul (1890–1900). Fondatoral Sindicatului Ziariştilor şi AsociaţieiGenerale a Presei Române. A organizat ofermă-model la Copăceni, Argeş.Ciurea, Ioan(13.04.1878, Fălticeni – 20.03.1943, Bucureşti)Medic veterinar şi parazitolog. A absolvitŞcoala Superioară de Medicină Veterinarădin Bucureşti (1902), urmând apoi studiide perfecţionare la Berlin şi Königsberg(1910–1912). După absolvirea studiilor, alucrat ca medic veterinar la CFR Craiova(1902–1905), apoi la abatorul din PiatraNeamţ (1905–1910). Revenit în ţară în anul1912, şi-a reluat postul la abator, continuându-şimunca de cercetare începutăîn Germania. În acest timp a descoperitcistecercul de Taenia saginata în carnea vitelortăiate, a semnalat Trichinella spiralis lapisică, Spiroptera sexalata la porc ş.a. A descoperitciclul biologic al unei serii întregi detrematode şi o serie de noi specii. În 1922devine profesor universitar la Facultatea deMedicină Veterinară din Bucureşti, undea organizat cursuri şi seminarii practice înLaboratorul de parazitologie. În paralel cuactivitatea didactică şi-a reluat munca decercetare, cu deosebire asupra trematodelor,pe care le-a studiat din punct de vedere sistemicşi biologic, fiind printre primii care auaplicat metoda experimentală în parazitologie.A efectuat studii de anatomie patologicăla vacă şi găină (1908), ocupându-se debacteriile paratifice, de nematodele parazitela pisică şi porc, dar mai ales de trematodeletransmise prin alimentaţia cu peşte lamamifere, om şi păsări (1911–1916). Consacrareasa pe plan internaţional se datoreazădescoperirii la peşti a metacercarului infestantde Opistorchis felineus şi reproducereaexperimentală a dezvoltării lui la animaledomestice, corectând eroarea renumituluiparazitolog elveţian E. Askenazy. Membruîn Consiliul de administraţie al pescăriilorstatului (1929–1931). Lucrări: Larvele deDiphyllobothrium latum la peştii din bălţileDunării (1913); Prevenirea şi combaterea muşteiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 192 31.10.2011 17:22:48

ClaudianIoan Ciurea Andrei Ciurunga Victor Ciutaccolumbace (1924) ş.a. În 1927 este ales membrucorespondent al Academiei Române, iarîn 1939 membru al Academiei Leopoldinedin Halle (Germania).Ciurunga, Andrei,nume la naştere Robert Eisenbraun,a semnat şi Robert Cahuleanu(20.10.1920, Cahul, Basarabia –7.08.2004, Bucureşti)Poet. German după tată ca etnie. Refugiat înRomânia cu familia după 1944. A absolvitliceul la Bolgrad, în 1938. Legionar, a statmultă vreme la închisoare (1950–1954,1958–1964). Lucrări: Tartăul de salcie, 1940;Lacrimi pentru Basarabia, 1940; Poemeledezrobirii (1943, Chişinău); Cântece de dorşi de război (1944, Chişinău); Vinovat pentruaceste cuvinte (1972); Argumente împotriva nopţii(1976); Poeme cu umbra de gratii (1990); Poemecu umbra de gratii (1990); Memorii optimiste –evocări şi versuri din închisori (1992); Poeme diniad pentru îngeri (1996).Ciutac, Victor(2.01.1938, Şirăuţi, Briceni, Basarabia –18.01.2009, Iaşi)Actor. A absolvit Institutul de Arte la Chişinău.Actor la Teatrul Naţional din Bălţi, laTeatrul Dramatic A. S. Puşkin, apoi directorartistic al Teatrului Mihai Eminescu dinChişinău. A jucat în teatru şi film. Roluriîn film: Poienele roşii, 1966; Mariana, 1967;Ofiţer în rezervă, 1971; Lăutarii, 1971; Ultimulhaiduc, 1972; Dimitrie Cantemir, 1973;Podurile, 1973; Bărbaţii încărunţesc de tineri,1974; Calul, puşca şi nevasta, 1975; Pe urmelefiarei, 1976; Care pe care, 1977; Povestea luiFăt-Frumos, 1977; Hotarul din iunie, 1982;Trecea o lebadă pe ape, 1982; Fii fericită, Iulia,1983; În zorii revoluţiei, 1984; Dansul efemer aldragostei, 1988; Corbii prada n-o împart, 1988;Durerea, 1989; Troiţa, 1991. Premiul Naţionalal Cinematografiei Moldovei. Artist alPoporului din Moldova.Cizek, Eugennume la naştere Eugen Antoniu(24.02.1932, Bucureşti – 17.12.2008, Bucureşti)Profesor universitar. A absolvit LimbiClasice la Bucureşti, şi-a luat doctoratul înlatină la Bucureşti şi Lyon. A scris lucrăride specialitate foarte solide, apreciate înţară şi străinătate: Evoluţia romanului antic,1970; Seneca, 1972; L ‘Epoque de Neron etses controverses idéologiques (Epoca lui Nero şicontroversele ei ideologice), 1972, Leida; Tacit,1974; Structures et idéologies dans Les vies desdouze Césars (Structuri şi ideologii în Vieţile celordoisprezece Cezari), 1977; Epoca lui Traian,1980; Néron, 1982, Paris; Secvenţă romană,1986; Mentalités et institutions politiques romaines(Mentalităţi şi instituţii politice romane),1991, Paris; La poétique de l‘histoire chez Tacit(Poetica istoriei la Tacit), 1992, Paris. A tradusdin Seneca şi Petroniu, precum şi Civilizaţiaromană de Pierre Grimal.Cizmaş, Ioan(30.08.1930, Straja, Banatul Sârbesc –11.03.2003, Novi Sad)Gazetar. A absolvit Academia Pedagogicădin Vârşeţ. A lucrat pentru emisiunile înlimba română de la Radio Novi Sad, Voivodina.A condus publicaţia Cuvântul românesc.Preşedinte al Comunităţii Românilor dinSerbia şi Muntenegru, preşedinte al LigiiSocial-Democrate din Voivodina, membruîn Parlamentul Voivodinei. A luptat pentrudrepturile românilor din Valea Timocului.Reprezentant al românilor în ParlamentulSerbiei (din 2001).Claudian, Al(8.04.1898, Cernavodă, jud. Constanţa –16.10.1962, Bucureşti)Filosof şi poet. A absolvit Filosofia la Universitateadin Bucureşti şi s-a specializat laSorbona. Social democrat ca opţiune ideologică.Adept al sociologiei în linia lui DimitrieGusti. Membru fondator al Facultăţii deFilosofie a Universităţii din Bucureşti după193ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 193 31.10.2011 17:22:49

ClaymoorAl Claudian Ilie Cleopa Cloşca194al Doilea Război Mondial, alături de MihaiRalea, Petre Andrei, Ştefan Bârsănescuş.a. A predat Sisteme sociologice. Lucrări:Cercetări filosofice şi sociologice, 1935; Origineasocială a filosofiei lui Auguste Comte, 1936;Cunoaştere şi suflet, 1940; Antisemitismul şi cauzelelui sociale. Schiţă sociologică, 2000, postum.A publicat versuri în presă cu pseudonimulAnton Costin.Claymoor, nume la naştereMişu Văcărescu a semnat şi Valréas(1843, Bucureşti – 11.06.1903, Bucureşti)Gazetar. Fiu al lui Iancu Văcărescu şi unchial Elenei Văcărescu. A ţinut rubrica mondenăla L’Indépendence roumaine şi Românul înperioada 1898–1910. A făcut Liceul Louis leGrand la Paris. Spirit hedonist, a lăsat, prinarticolele sale mondene, imaginea Bucureştiuluide la finele veacului al XIX-lea şi începutulcelui de-al XX-lea prin ceea ce aveapitoresc. În acest sens îl precede pe MateiuCaragiale. El este modelul lui I.L. Caragialedin schiţa High-Life. Lucrări: La vie à Bucarest,1882–1883.Cleopa, Ilie, prenume la naştere Constantin(10.04.1912, Suliţa, jud. Botoşani –2.12.1998, Sihăstria)Egumen, arhimandrit, stareţ şi duhovnic lamănăstirea Sihăstria, în Munţii Rarăului.Este considerat un destin simbolic pentruortodoxia românească. Lucrări: Desprecredinţa ortodoxă, 1981; Predici la praznice împărăteştişi sfinţii de peste an, 1986; Predici laDuminicile de peste an, 1990; Valoarea sufletului,Galaţi, 1991; Urcuş spre înviere (predici duhovniceşti),1992; Despre vise şi vedenii, 1993.Climescu, Constantin(30.11.1844, Bacău – 6.08.1926, Iaşi)Matematician. A studiat la Academia Domneascăşi la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi,apoi la Şcoala Normală Superioară din Paris,obţinând în 1870 licenţa în matematică şi înştiinţe fizice. După revenirea în România afost numit, în septembrie 1871, profesor laCatedra de geometrie analitică şi trigonometriesferică a Facultăţii de Ştiinţe din cadrulUniversităţii Al. I. Cuza din Iaşi, până ladata de 1 aprilie 1909, când s-a pensionat.A îndeplinit funcţia de decan al Facultăţii deŞtiinţe, apoi pe cea de rector al UniversităţiiAl.I. Cuza din Iaşi în perioada 1901–1907.În paralel, între 1884 şi 1898 a fost profesorşi la Şcoala Normală Superioară din Iaşi,înfiinţată în 1874 cu scopul de a pregăti cadredidactice pentru învăţământul secundarşi primar. În 1883 a fondat revista Recreaţiiştiinţifice, fiind apoi principalul ei susţinător.De asemenea, a fost şi membru în colegiulde redacţie al Gazetei matematice. A îndeplinitfuncţia de primar al municipiului Iaşi în1921. Este autorul unei serii de manualefoarte utilizate în epocă: Algebră (1887)pentru licee şi candidaţi la bacalaureat, Cursde aritmetică raţională (1890) pentru licee,Geometrie elementară (1891) pentru cursul secundar,Geometrie analitică (1898) şi altele. Cao recunoaştere a meritelor sale didactice şiştiinţifice a fost ales membru corespondental Academiei Române (1892).Clochişner, Sofia(12.01.1949, Chişinău)Fizician. A absolvit Universitatea de Stat dinChişinău (1971), specialitatea fizică teoretică,fiind eleva lui I. Perlin. Doctor în ştiinţefizico-matematice (1980), doctor habilitat(1994). Şefă de laborator la Institutul deFizică Aplicată al AŞM. Concomitent – profesorinvitat la universităţile din Berlin şiParis. Autoare a peste 150 lucrări ştiinţifice.Participantă la multiple congrese consacratefizicii corpului solid (Italia, Spania, SUA,Israel, Moscova ş.a.).Cloşca, nume la naştere Ion Oargă(1747, Cărpiniş, jud. Alba – 1785, Alba Iulia)Proprietar de mină de aur în Apuseni. Poreclai s-a dat pentru că era foarte strângător.A atacat, venind dinspre Câmpeni, AbrudENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 194 31.10.2011 17:22:49

Constantin CoandăHenri Marie Coandăşi Roşia Montană, împreună cu Crişan şiHorea, cu oaste ţărănească de strânsură(ţărani răsculaţi), în 1874, armata imperialăaustriacă ajunsă la Brad, încercând să păstrezeproprietea românească asupra zoneiaurifere şi să desfiinţeze iobăgia pentruromâni. A murit tras pe roată.Coandă, Constantin(1857, Craiova – 1932, Bucureşti)General de armată. Profesor de matematicăla Şcoala Naţională de Drumuri şi Poduri.Prim-ministru (de fapt, a condus un Consiliude Miniştri între 24 octombrie–28 noiembrie1918) şi ministru de Externe întimpul Primului Război Mondial (1918).Henri C. a fost al doilea dintre cei şapte fiiai săi. A fost ucis de o bombă pusă de unanarhist pe nume Max Goldstein. O stradădin Bucureşti îi poartă numele.Coandă, Henri Marie(7.06.1886, Bucureşti – 25.11.1972, Bucureşti)Inginer, pionier al aviaţiei, fizician, inventatoral motorului cu reacţie şi descoperitor alefectului care îi poartă numele. Fiu al generaluluiConstantin Coandă. Mama sa, AidaDanet, a fost fiica medicului francez GustaveDanet, originar din Bretania. A fost mai întâielev al Şcolii Petrache Poenaru din Bucureşti,apoi al Liceului Sf. Sava (1896), unde a urmatprimele 3 clase, continuând la Liceul Militardin Iaşi (1899). Termină liceul în 1903, primindgradul de sergent major şi îşi continuăstudiile la Şcoala de Ofiţeri de Artilerie, Geniuşi Marină din Bucureşti. Detaşat la unregiment de artilerie de câmp din Germania(1904), este trimis la Technische Hochschule(Universitatea Technică) din Berlin-Charlottenburg.Pasionat de probleme tehniceşi mai ales de tehnica aviaticii, construieşteîn 1905 un avion-rachetă pentru armataromână. Între 1907 şi 1908 a urmat deasemenea cursuri universitare în Belgia, laLiège, şi la Institutul Tehnic Montefiore. În1908 se întoarce în ţară şi e încadrat ofiţerCoandăactiv în Regimentul 2 Artilerie. Datorită firiisale şi spiritului inventiv, care nu se împăcaucu disciplina militară, a cerut şi obţinutaprobarea de a părăsi armata, după care, profitândde libertatea recâştigată, a întreprins olungă călătorie cu automobilul pe ruta Ispahan–Teheran–Tibet.La întoarcere pleacă înFranţa şi se înscrie la Şcoala Superioară deAeronautică şi Construcţii, nou-înfiinţată laParis (1909), al cărei absolvent devine în anulurmător (1910), ca şef al primei promoţii deingineri aeronautici. Cu ajutorul lui GustaveEiffel şi al savantului Paul Painlevé, carel-au ajutat să obţină aprobările necesare, aefectuat experimentele aerodinamice prealabileşi a construit în atelierul de carosaj al luiJoachim Caproni primul avion cu propulsiereactivă (de fapt un avion cu reacţie fără elice,numit convenţional Coandă-1910) pe carel-a prezentat la al doilea Salon InternaţionalAeronautic de la Paris (1910). În timpul uneiîncercări de zbor din decembrie 1910, pe aeroportulIssy-les-Mou lineaux de lângă Paris,aparatul pilotat de el a scăpat de sub controldin cauza lipsei lui de experienţă, s-a lovit deun zid de la marginea terenului de decolareşi a luat foc. Din fericire a fost proiectat dinavion înaintea impactului, alegându-se doarcu spaima şi câteva contuzii minore pe faţăşi pe mâini. Pentru o perioadă de timp aabandonat experimentele datorită lipsei deinteres din partea publicului şi savanţilorvremii. În 1911, la Reims, prezintă un aviondublu motor cu o singură elice. Între 1911şi 1914 a lucrat ca director tehnic la Uzinelede Aviaţie din Bristol, Anglia, şi a construitavioane cu elice de mare performanţă, deconcepţie proprie. În următorii ani s-a întorsîn Franţa, unde a construit un avion de recunoaştere(1916) foarte apreciat în epocă,prima sanie-automobil propulsată de unmotor cu reacţie, primul tren aerodinamicdin lume şi altele. Coandă 1916 este asemănătorcu avionul de transport Caravelle,la proiectarea căruia a şi participat. În 1934obţine un brevet de invenţie francez pentruProcedeu şi dispozitiv pentru devierea unuicurent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid,care se referă la fenomenul numit astăziefectul Coandă, constând în devierea unuijet de fluid care curge de-a lungul unuiperete convex, fenomen observat prima oarăde el în 1910, cu prilejul probării motorului.Această descoperire l-a condus la importantecercetări aplicative privind hipersustentaţiaaerodinelor, realizarea unor atenuatoare desunet şi altele. Inventează, în 1926, un noumaterial de construcţie, beton-lemnul, folositpentru decoraţiuni (de exemplu, Palatul195ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 195 31.10.2011 17:22:49

CobălcescuGrigore Cobălcescu Igor Cobileanschi Claudia Cobizev196Culturii din Iaşi, ridicat în 1926, este decoratîn totalitate cu materialul său), şi pune lapunct un dispozitiv de detecţie a lichidelorîn sol. E folosit în prospectarea petroliferă.Realizări: platformă mobilă pentru experimenteaerodinamice. Dispozitivul eramontat pe un tren, iar experimentele se desfăşurauîn mişcare, la o viteză de 90 km/h,pe linia Paris–Saint Quentin. Astfel a pututface determinări cantitative aeronautice,folosind un tunel de vânt cu fum, o balanţăaerodinamică şi o cameră fotografică specială,de concepţie proprie. Datorită acestorexperimente a stabilit un profil de aripăfuncţional pentru viitoarele sale avioane.Revine definitiv în ţară în 1969 ca director alInstitutului de Creaţie Ştiinţifică şi Tehnică(INCREST). În Golful Persic inventatorulromân construieşte un echipament oceanicde depozitare a petrolului extras departe demalul mării. Membru al Societăţii Regale deAeronautică din Londra. Membru al AcademieiRomâne (1970).Cobălcescu, Grigore(22.09.1831, Iaşi – 21.05.1892, Iaşi)Geolog şi paleontolog. A fost primul profesorde geologie şi mineralogie la Universitateadin Iaşi. Sub îndrumarea lui s-auformat învăţaţi ca Dimitrie Brândză, SavaAthanasiu, Nicolae Leon, Grigore Antipa,Dimitrie Voinov, Emil Racoviţă şi mulţi alţii.Cobălcescu s-a remarcat şi prin activitateadesfăşurată în cadrul primei societăţi ştiinţificeromâneşti, Societatea Medicilor şiNaturaliştilor din Iaşi, înfiinţată în 1868, şiîn cadrul Societăţii Române de Geografie,înfiinţată în 1875, printre ai cărei iniţiatorişi fondatori s-a situat. În 1889, alături deistoricul A.D. Xenopol şi de alţi entuziaşti,devine membru fondator al Societăţii Ştiinţificeşi Literare din Iaşi. În discursul derecepţie dezvoltă teoria sa cu privire la origineaanorganică a petrolului şi demonstreazăexistenţa legăturii strânse între zăcămintelede ţiţei, masivele de sare şi cutele anticlinale.A elaborat prima lucrare românească degeologie, Calcarul de la Răpidea (1862). O insulădin arhipelagul Palmer (în Antarctica,la graniţa dintre Oceanele Pacific şi Atlantic)îi poartă numele (Cobalcescou Island).Numele a fost propus de Emil Racoviţă, întimpul expediţiei sale cu vasul Belgica. Membrual Academiei Române (1886).Cobileanschi (Kobileanski), Igor(24.02.1974, Comrat, Republica Moldova)Regizor. Găgăuz ca etnie. A absolvit Academiade Teatru şi Film, regie, la Bucureşti.A lucrat la Studioul Moldova Film, apoila diverse televiziuni private, continuândcolaborarea cu studioul Moldova Film. Specializatîn documentare: Sper fără speranţă,1989; Găoacea, 1990; Atâţia oameni diferiţi,OWH TV Studio, 2001; Când se stinge lumina,scenariul, regia, Studioul de creaţie al MinisteruluiCulturii Europolis, 2006; Saşa, Grişaşi Ion, Moldova Film, 2006 (Premiul FestivaluluiProducătorilor de Film de la Constanţa;Premiul Audienza la Trieste Film Festival,Italia); Plictis şi Inspiraţie, 2008 (Premiul TIFF,Bucureşti). Membru al Uniunii Cineaştilordin Moldova.Cobizev, Claudia(14.03.1905, Lozova – 28.04.1995, Chişinău)Sculptor. A absolvit Şcoala de Arte Plasticedin Chişinău (1926–1931, elevă a lui A. Plămădeală),specializare la Academia Regalăde Belle Arte din Bruxelles şi la Academiade Arte Frumoase din Bucureşti. A activatca profesoară la Şcoala de Arte Plasticedin Chişinău. Tematica operei – femeiaca mamă, gospodină, lucrătoare. A expussculpturi la Bucureşti, Chişinău, Bruxelles,Moscova. Premiul de Stat, 1968.Coca, Eugen(iu)(1893, Cureşniţa, Basarabia –9.01.1954, Chişinău)Compozitor. A învăţat să cânte la vioară dela tatăl său, lăutar la Soroca, şi a cântat deENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 196 31.10.2011 17:22:49

CoceaEugen Coca Alice Cocea Dina Cocea Dinu Coceacopil în orchestra populară a lui A. Poleakov.A absolvit Şcoala de Muzică din Chişinău(vioara), apoi Conservatorul din Chişinău şia fost violonist în orchestrele din Eupatoria,Kostroma, Moscova, Rostov pe Don, apoi afost violonist şi dirijor la Chişinău, Akkerman.Lucrări: poemul simfonic Nopţile înCrimeea şi valsul Dragostea de viaţă, 1917;Concerto grosso; două suite moldoveneşti;opera Pasărea măiastră sau Prinţul Ionel şi lupulnăzdrăvan; tabloul simfonic Balalaica; Cvartetulpentru coarde nr. 1; Simfoniile nr. 1 şi nr. 2;baletul Florile micuţei Ida; comediile muzicaleSemnalele de pe planeta Marte şi În ţara canibalilor;suita corală Doina (1949); Simfonia deprimăvară (pentru vioară şi orchestră, 1949);poemul simfonic Codrul (1950); Cvartetulpentru coarde nr. 2; romanţe, coruri, lieduri,piese pentru pian, pentru vioară şi pian,muzică pentru spectacole şi film. MaestruEmerit al Artelor din Republica Moldova.O şcoală din Chişinău şi o stradă din Buiucaniîi poartă numele.Cocea, Alice, nume la naştere Alice Mille(28.07.1899, Sinaia –2.07.1970, Boulogne-Billancourt, Franţa)Actriţă. Aromâncă. Verişoară a lui N.D.C., fiică a lui Constantin Mille. A studiat laConservatorul de Artă Dramatică din Paris şis-a afirmat la Paris. Roluri în filme: Mon gossede père (1930), Marions-nous (1931), Nicole etsa vertu (1931), Delphine (1931), A tout coeur(1931), Greluchon délicat (1934), La princessede czardas, regia Andre Beauclair (1934),Le j oueur (1962), Striptease (1963), La ronde,scenariu Jean Anouilh, regie Roger Vadim,alături de Jane Fonda (1964). Majoritatea filmelors-au difuzat şi în SUA şi au beneficiatde cronici de prestigiu în The New York Times.Cocea, Dina(27.11.1912, Bucureşti – 27.10.2008, Bucureşti)Actriţă. Este fiica scriitorului N.D. Cocea.A absolvit studiile de actorie la Paris, undeverişoara tatălui său, Alice, era actriţă.Debutul teatral a avut loc la Paris, în 1934,şi la Teatrul Comedia din Bucureşti, în1935, în piesa Adevăratul Iacob, alături deGeorge Timică. A apărut pe marile ecraneprima dată în 1939 în O noapte de pomină.Între 1941 și 1949 a fost director la TeatrulNostru şi la Studioul Teatrului Nostru.În perioada 1952–1962 a fost decan alFacultăţii de Teatru. Începând din 1956 areprezentat România la congrese internaţionalesau la manifestările organizate deONU şi UNESCO. Între 1979 şi 1989 afost preşedintă a Asociaţiei Oamenilor deArtă din Instituţiile Teatrale şi Muzicale.De-a lungul timpului a jucat în peste zecefilme de lung metraj, a avut peste o sutăde roluri în spectacole de teatru, teatruradiofonic şi teatru pentru televiziune.A avut o prodigioasă activitate eseistică şipublicistică, scriind nenumărate articole desinteză, critică şi cronică dramatică în presade specialitate autohtonă şi străină. Roluri:O noapte de pomină (1939), Cartierul Veseliei(1964), Neamul Şoimăreştilor (1964), CiprianPorumbescu (1972), Ştefan cel Mare – Vaslui1475 (1974), Muşchetarul român (1975), AurelVlaicu (1977), Iancu Jianu haiducul (1980),Cântec pentru fiul meu (1980), Atac în bibliotecă(1992). Din 2001 – societar de onoareal Teatrului Naţional din Bucureşti. DoctorHonoris Causa al Universităţii de Artă Teatralăşi Cinematografică din Bucureşti.Cocea, Dinu(22.09.1929, Periş, jud. Ilfov)Regizor de film. Văr cu Dina C. A absolvitInstitutul de Artă Teatrală şi Cinematograficăla Bucureşti. A lucrat mult cu EugenBarbu ca scenarist, ori s-a bazat pe cărţileacestuia pentru scenarii. Stabilit în Franţa în1985. Filme: regie – Haiducii (1965); Răzbunareahaiducilor – şi scenariul (1968); Răpireafecioarelor – şi scenariul (1968); Haiducii luiŞaptecai (1970); Săptămâna nebunilor – şi scenariul(1971); Zestrea Domniţei Ralu (1971);Paraşutiştii (1972); La Révolte des Haïdouks197ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 197 31.10.2011 17:22:49

198N.D. CoceaVasile Cocheci(1972) – serial TV; Stejar, extremă urgenţă(1973); Nu opriţi ventilatorul (1976); Lanţulneglijenţelor (1976); Instanţa amână pronunţarea(1976); Ecaterina Teodoroiu (1979); Iancu Jianu,zapciul – şi scenariul (1980); Iancu Jianu, haiducul– şi scenariul (1981). Deşi n-a fost onoratcu multe premii, nici unul dintre filmelesale n-a avut sub 4 milioane de spectatori.Cocea, N(icolae) D.(29.11.1880, Bârlad – 1.02.1949, Bucureşti)Publicist şi scriitor. Familie de aromâni.Bunicul său, fiica şi cei doi băieţi ai lui auvenit în ţară din Macedonia şi s-au stabilit înMoldova. Studii universitare la Bucureşti şiParis. Principalul animator al unor publicaţiide stânga: Viaţa socială, Facla, Viitorul social,Chemarea, Era nouă, Reporter. Bun pamfletar.A participat la revoluţia din Rusia, 1917, şil-a cunoscut pe Lenin. Antiregalist, a făcutînchisoare pentru scrieri satirice la adresaregelui Carol al II-lea. După al Doilea RăzboiMondial a fost vicepreşedinte al UniuniiScriitorilor. A scris romane satirice: Vinul deviaţă lungă, 1931, tradus în franceză în 1989,postum; Nea Nae, 1935.Cocea, Sofia(15.06.1839, Fălticeni – 27.10.1861, Vaslui)Publicistă, poetă, traducătoare. Mătuşă a luiN.D. C. (soră a tatălui). A absolvit ŞcoalaCentrală din Iaşi, a fost profesoară la Vaslui.La treisprezece ani a tradus piesa Maria sauMustrările de cuget a unei mame de Al. Duval.A colaborat la Steaua Dunării şi s-a manifestatca unionistă, fiind apeciată de MihailKogălniceanu şi Vasile Alecsandri, dar detestatăde Gh. Asachi. Un volum s-a publicatpostum: Operile doamnei Sofia Crisoscoleu,născută Cocé, 1862.Cocheci, Vasile(24.10.1922, Bălteni, jud. Gorj –8.06.1996, Timişoara)Chimist. A absolvit Chimia Industrială laBucureşti şi a fost profesor la Catedra dechimie fizică şi analitică a Politehnicii dinCoceaTimişoara. A avut contribuţii în domeniulcalităţii apelor, tratării şi epurării lor. A contribuitla înfiinţarea şi organizarea Institutuluide Cercetare şi Proiectare pentru EpurareaApelor Reziduale. Are 31 de brevete deinvenţie în domeniu. Membru al ConsiliuluiNaţional pentru Protecţia Mediului Înconjurător.Membru corespondent al AcademieiRomâne (1991), membru al Academiei deŞtiinţe din Georgia.Coculescu, Nicolae(1866, Craiova – 5.11.1952, Bucureşti)Astronom. Tată al lui Şerban C., care a semnat,în Franţa, cu pseudonimul Pius Servien.A absolvit Matematica la Universitatea dinBucureşti, apoi la cea din Paris. Urmeazăo perioadă de specializare la Observatorulastronomic din capitala Franţei (1890), underămâne până în 1895, desfăşurând, în totacest timp, o remarcabilă activitate ştiinţifică.Participă astfel la observarea, în Senegal, aeclipsei de Soare din 1893, publicând studiivaloroase şi obţinând fotografii remarcabile.În 1895 devine doctor la Sorbona, cu o tezăde mecanică cerească, reuşind să analizeze şisă determine, cu o metodă proprie, efecteleperturbatoare pe care le exercită o planetăasupra altei planete (rezultat citat de marisavanţi, printre care Henri Poincaré). S-aocupat şi de fotosfera solară, de asemeneade refracţia astronomică. Profesor de astronomieşi mecanică cerească la Universitateadin Bucureşti, 1895–1937, un timp fiind şidecan al Facultăţii de Ştiinţe (1928–1932).A întemeiat, în 1908, Observatorul Astronomicdin Bucureşti şi l-a dotat cuinstrumentele necesare. A iniţiat publicaţiileastronomice ale Observatorului şi a fost unmembru preţuit al Uniunii AstronomiceInternaţionale (UAI). Lucrări: Sur le dévéloppmentapproche de la fonction perturbatrice, 1894;Curs de mecanică cerească, 1905. O stradă dinCraiova şi un concurs interjudeţean de matematicăîi poartă numele.Coculescu, Şerban Piua semnat Pius Serviennume la naştere Piu-Şerban Coculescu(1902, Bucureşti – 1953, Paris)Filosof şi estetician. Fiu al lui Nicolae C. Şi-aluat licenţa în Litere la Sorbona. A absolvitapoi Şcoala de Ofiţeri de Artilerie la Timişoara.S-a întors la Paris şi a fost profesorla Collège de France şi cercetător la CNRS.S-a ocupat de teoria probabilităţilor, fundamentelematematicii, relaţia dintre acusticăşi estetică, relaţia dintre limbajul ştiinţific şilimbajul poetic. A creat o teorie matematicăENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 198 31.10.2011 17:22:49

Nicolae Coculescua ritmului, vizând o transcriere matematicăa ritmurilor, în primul rând a ritmului dinpoezie. Este considerat precursorul lingvisticiimatematice. Lucrări: Essai sur les rythmestoniques du français, 1925; Lyrisme et structuressonores: nouvelles méthodes d’analyse des rythmesappliquée à Atala de Chateaubriand, 1930; Principesd’esthétique: problèmes d’art et langage dessciences, 1935; Base physique et base mathématiquede la théorie des probabilités, vers une nouvelleforme de la théorie, 1942; Mathématiques ethumanisme: le rythme, les rythmes de timbre dansla poésie grecque, sur les méthodes de critique textuelledu type Lachmann-Quentin, 1942; Scienceet poésie, 1947; Hasard et probabilités, 1949.Codarcea, Alexandru(12.01.1900, Vârşeţ, Banatul Sârbesc –28.05.1974, Bucureşti)Geolog, membru titular al Academiei Românedin 1955. A fost profesor de mineralogieşi petrografie la Institutul de Petrol, Gazeşi Geologie din Bucureşti. Autor al unorimportante lucrări cu privire la rocile banatitice,la geologia petrografică şi la tectonicamunţilor Carpaţi. Lucrări: Studiul geologic şipetrografic al regiunii Ocna de Fier-Bocşa Montană,1931; Date noi asupra tectonicii Banatuluimeridional şi a Platoului Mehedinţi, 1940.Membru al Academiei Române (1955), preşedinteal Secţiei de geologie şi geografie aAcademiei Române (1959–1966).Codreanu, Corneliu ZeleaV. Zelea-Codreanu, CorneliuCodreanu, Lizica (Lyzica), nume la naştereSimionescu, casătorită Fontenoy(30.06.1901, Bucureşti – 1958, Paris)Balerină. A absolvit, ca şi sora ei, Irina, devenităsculptoriţă (a lucrat în atelierul luiConstantin Brâncuşi) Şcoala de Belle Artedin Bucureşti. A fost actriţă la Teatrul Caroldin Bucureşti, în compania lui Ion Manu,Maria Filotti, Petre Sturdza. În 1919 a interpretat,la Teatrul Eforia, dansuri de caracterCodreanuAlexandru Codarceaalături de Marioara Voiculescu, interpretatela vioară de I. C. Nottara. A fost angajată deDiaghilev pentru trupa sa şi a plecat la Paris.Primele spectacole au fost la Closérie deLilas. A cunoscut-o, prin intermediul suroriisale şi a lui Brâncuşi, pe Sonia Delauney (basarabeancăla origine, acesta e pseudonim),care făcea costume pentru balet şi a dus-o latrupa Diaghilev. Brâncuşi însuşi a creat pentruea costumul cu care a interpretat balet deavangardă pe muzica lui Erik Satie, şi el prietencu Brâncuşi. Intră în cercul lui FernandLéger, Max Jacob, Guillaume Apollinaire. Îlcunoaşte în atelierul lui Brâncuşi pe MarcelMihalovici, care va compune muzică de baletpentru ea (Une vie de Polichinelle). A dansatdansuri româneşti în stil cubist pe coregrafialui Mihail Larionov (trupa Diaghilev). A jucatîn filmul Le Petit Parigot, 1923.Codreanu, Mihail(25.07.1876, Iaşi – 23.10.1957, Bucureşti)Poet. A absolvit Filologia, Filosofia, Conservatorulşi Dreptul la Iaşi. Profesor de dicţie,critică şi psihologie teatrală la Conservatoruldin Iaşi, rector (1933–1939). A fost directorla Teatrul Naţional din Iaşi (1919–1923);director la revista Însemnări ieşene. Debuteazăîn literatură cu versuri în Lumea ilustrată(1891). A făcut parte din cercul Vieţii româneşti.Considerat maestru al sonetului. Inspiraţiasa este peisagistică şi sentimentală. Estecel mai prolific sonetist român. Volumelesale de poezii sunt: Diafane (1901), Din cândîn când (1903), Statui (1914), Cântecul deşertăciunii(1921), Turnul din fildeş (1929), Statui.Sonete şi evadări din sonet (1939). Membrucorespondent al Academiei (1942, exclus1948, reconfirmat 1990), Premiul Naţionalpentru Poezie, 1925; Cavaler al OrdinuluiPalmes Académiques al Academiei Franceze(1921), a primit Legiunea de Onoare a Franţei(1929).Codreanu, Nicolae(1832, Leuşeni, Basarabia – 1912, Chişinău)Iluminist al Basarabiei. Fiu de moşier. A absolvitliceul gubernial din Chişinău (1857)şi secţia fizico-matematică la Universitateadin Odessa. După zece ani de profesoratîn licee din Crimeea (inclusiv – directorde şcoală), a fost invitat la Chişinău, undea fondat (1873) şi condus (timp de 30 ani)Liceul Real. Este şi fondatorul GimnaziuluiIndustrial. A creat prima societate ştiinţifică– Comisiunea Arhivelor (23 august1898) – şi a organizat primele ei publicaţii.A fost curatorul liceelor din Basarabia, astimulat accesul tineretului autohton laînvăţământul secundar (este şi autor al unui199ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 199 31.10.2011 17:22:50

CodreanuRadu Codreanu Andrei Codrescu Constantin Codrescu200Dicţionar special pentru elevii moldoveni).A condus proiectarea şi zidirea edificiuluiLiceului Real (ulterior liceul Alecu Ruso, iardupă al Doilea Război Mondial Blocul nr. 1al Universităţii de Stat din Chişinău).Codreanu, Radu(4.09.1904, Tulcea – 11.02.1987, Bucureşti)Biolog şi citolog. A urmat cursurile liceuluiGheorghe Lazăr din Bucureşti, undea înfiinţat Societatea Ştiinţa, în care şi-amanifestat ideile evoluţioniste. Între 1923 şi1926 urmează cusurile Facultăţii de Ştiinţedin Bucureşti. Îşi ia licenţa în 1927. O deosebităinfluenţă asupra formării sale cabiolog au avut-o Andrei Popovici Bâznoşanuşi Dimitrie Voinov. În această perioadă vineîn contact cu ilustre personalităţi ale biologieiromâneşti şi franceze: Ion Cantacuzino,Paul Bujor, Grigore Antipa, Ion Borcea,Mihai Ciucă, Al. Ciucă, Gh. Zotta, C. Ionescu-Mihăileşti,Ioan Ciurea, M. Caullery,Ch. Perrez, F. Mesnil, O. Dubosq, L. Léger.Începe studii parazitologice. Se ocupă demicrosporidiile insectelor din ordinul Ephemeroptera.Cu aceste studii îşi dă doctoratulîn Ştiinţe Naturale în 1939 la Facultateea deŞtiinţe din Paris sub îndrumarea lui MauriceCaulléry. În 1930 este transferat la Institutulde Speologie al Universităţii din Cluj-Napoca.Aici colaborează cu Emil Racoviţă, căruiaîi succede la Catedra de Biologie Generală.Activitatea sa durează până în 1945, cândrevine la Catedra de Biologie Generală. În1949 trece la Catedra de zoologie a nevertebratelor,unde funcţionează până în 1974.A scris peste 200 de lucrări ştiinţifice, multedin ele fiind deschizătoare de drumuri noiîn biologie: despre studiul protozoarelorparazite la nevertebrate; patologia insectelor– patobiologia; taxonomia şi zoogeografiaunor viermi tubelariaţi şi al unor grupe decrustacee. A fost ales (în 1974) membru alAcademiei Române. Membru al SocietăţiiFranceze de Zoologie.Codrescu, Andreinume la naştere Andrei Perlmutter(20.12.1946, Sibiu)Ziarist şi prozator. Emigrat în Statele Uniteale Americii în 1966. Colaborator regulat alradioului public din SUA (National PublicRadio, New York). După 1989 a revenit înRomânia în calitate de corespondent pentruABC Nightline. A descris această experienţăîn The Hole in the Flag, 1989, declarată deThe New York Times „cartea anului“. Următoareacarte, The Blood Countess, 1995 a fostbestseller. A mai publicat: Selected Poems.1970–1996, 1996; The Dog with the Chip inHis Neck: Essays from NPR and Elsewhere, NewYork, 1996. Premii: National Endowmentfor the Arts Fellowship for Poetry, Editingand Radio; the General Electric FoundationPoetry Prize; the Peabody Award for the PBSversion of Road Scholar şi ACLU Freedomof Speech Award, 1995.Codrescu, Constantin(5.09.1931, Huşi)Actor. În 1951 a absolvit Institutul de Teatrudin Bucureşti. Actor la Teatrul Mic. Între1976 şi 1989 este profesor la Institutul deTeatru din Târgu-Mureş. Este şi cetăţeande onoare al acestui municipiu. Apoi a fostdirector la Teatrul Municipal din Brăila. Roluri:în film – Nepoţii gornistului, 1953; Răsaresoarele, 1954; Moara cu noroc, 1955; Puştiul,1962; Subteranul, 1967; Haiducii lui Şaptecai,1970; Pistruiatul, 1973; Bietul Ioanide, 1979;Vlad Ţepeş, 1979; Un oaspete la cină, 1986;Martori dispăruţi, 1988; Doi haiduci şi-o crâşmăriţă,1993; Trenul vieţii, 1998; în teatru –A treia caravelă, Aix Nebunul, Angajare de clovn,Antigona, Broaştele, Castelul pălărierului, Doi tineridin Verona, Cheile oraşului Breda, Chipul luiDumnezeu, toate la emisiunea Teatru Radiofonic.A făcut şi scenografie pentru TeatrulBulandra: Noaptea la Madrid de D. Ceccaldi,Paharul cu apă de E. Scribe ş.a.; regie: Cântecullebedei de Cehov.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 200 31.10.2011 17:22:50

CojocaruTheodor Codrescu Anatol Codru Ion Codru-Drăguşanu Ion CojarCodrescu, Theodor(1.04.1819, Iaşi – 23.03.1894, Iaşi)Editor, redactor, tipograf, traducător şiprozator. A înfiinţat tipografia Buciumulromân, prin intermediul căreia a sprijinitUnirea Principatelor Române. A fost redactorla multe ziare, tipărind, în ziarul Buciumulromân, pentru prima oară, epopeea Ţiganiadade Ion Budai-Deleanu. A scris drama istoricăPlăieşul Logofăt mare, 1846. A făcut primatraducere din România din literatura americană:Coliba lui Moş Toma, după H.B. Stowe,1853. A scris Dicţionar franceso-român, 2 vol.,1859 şi Dicţionar germano-român, 2 vol.,1875. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1886).Codru, Anatol(1.05.1936, Molovata Nouă, Basarabia –17.08.2010, Chişinău)Regizor şi poet. A absolvit Facultatea de Literela Universitatea din Chişinău şi Institutulde Cinematografie, secţia regie, la Moscova.A fost regizor la studioul Moldova Film.Specializat în film documentar. Filmografie:Trânta, 1968; Biografie, 1969; Alexandru Plămădeală,1969; Bachus, 1969; Arhitectul Șciusev,1970; Din îndemnul talentului, 1971; DimitrieCantemir, 1971; Vasile Alecsandri (regia), 1972;Carnetul de partid, 1973; Biografia cântecului,1973; Ion Creangă (scenariu), 1973; Plaireînnoit, 1978; Neam de pietrari, 1975; Baladaprietenului meu, 1978; Visul vieţii mele, 1980;Letopiseţul destinului nostru, 1981; Puşkin înMoldova, 1982; Te salut, noua generaţie, 1983;În constelaţia fraternităţii, 1984; Tălăncuţa,1986; Cronica familiei Bologan, 1987; Suntscuzaţi martorii, 1988; Eu, Nicolai Costenco,1989; Mihai Eminescu, 1992; Ion Creangă,1998. Volume de versuri: Îndărătnicia pietrei(1967), Feciori (1971), Portret în piatră (1978),Piatra de citire (1980, Mitul personal (1986),Ruperea din nefiinţă (1999), Piatra înşine (2003,Bucureşti), Orga de piatră (2004) etc. Distinscu titlul de Maestru al Artei din RepublicaMoldova, Premiul de Stat al RepubliciiMoldova, Ordinul Republicii. Preşedinte alUniunii Cineaştilor din Moldova. Membrude onoare al Academiei Internaţionale deFilm Nika din Rusia. Membru de Onoare alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Codru-Drăguşanu, Ionnume la naştere Ion Germaniu(9.11.1818, Drăguş, jud. Braşov –26.10.1884, Sibiu)Scriitor. Spirit enciclopedist. A fost secretarla o familie boierească. A călătorit la Viena,Milano, Roma, Paris, Londra, prin Germania,la Petersburg. A participat la revoluţiade la 1848. Este numit în Comisia Filologicăde la Sibiu. Vicecăpitan de Făgăraş, secretaral Comitetului averilor mănăstireşti, vicepreşedinteal Despărţământului Făgăraş alASTRA şi preşedinte al Sedrei orfanale dinFăgăraş. Se ocupă de înfiinţarea şcolilor înlimba naţională, de luminarea oamenilor.Inspirat de filosofia raţionalistă a iluminismului,arată că a sosit „timpul luminării şial desmorţirii“. A scris epistole, memorii(Peregrinul transilvan, 1865), fiind consideratprimul călător modem al literaturii române.Cojar, Ion(9.01.1931, Bistriţa Năsăud)Regizor de teatru. A absolvit Institutul deArtă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti,unde este în prezent profesor. A lucratla Teatrul Naţional din Bucureşti ca regizor,apoi director, dar a colaborat şi cu alteteatre (Bulandra, Opera Română). A făcutşi regie de film. Roluri în: Mere roşii, 1976;Salutări din Agigea, 1984; Cuibul de viespi,1986; Ambasadori, căutăm patrie, 2003. Arela activ peste o sută de spectacole regizate,dintre care 30 au primit premii la festivaluriinternaţionale şi naţionale.Cojocaru, Alina(27.05.1981, Bucureşti)Balerină. A studiat la Şcoala de Balet dinKiev. În 1997 a obţinut Prix de Lausanne,201ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 201 31.10.2011 17:22:50

CojocaruAlina Cojocaru George Cojocaru Teodosie Cojocaru Alexandru Cojuhari202care presupunea o specializare la Royal Balletla Londra. A fost angajată în corpul debalet la Royal Ballet şi solistă a Baletului dinKiev. Din 2001 prim-solistă a Royal Balletdin Londra. Roluri: Kitri (Don Quijote), Aurora,Prinţesa Florina (Frumoasa din PădureaAdormită), Cenuşăreasa, Clara (Spărgătorul denuci), Coppelia, Giselle Odette (Lacul lebedelor).A susţinut spectacole pe marile sceneale lumii, din Australia şi Americi până laParis şi Kiev. Distinsă cu Ordinul SteauaRomâniei, 2002.Cojocaru, George(18.06.1937, Bucureşti)Economist. Consilier în Ministerul de Externepentru Asia, Oceania şi ţările AmericiiLatine, director al diviziei Americii Latine,director general al Românoexport, secretargeneral şi director al Camerei de Industrieşi Comerţ a României, director general alROMEXPO, preşedinte al ROMINVEST,preşedinte al Adunării generale a preşedinţilorCamerelor Regionale de Comerţ şiIndustrie (cuprinzând Austria, Ungaria, Turcia,Japonia, SUA, Coreea, India, Thailanda,Singapore, Egipt, Iran). Distins cu MareleOrdin pentru Merit, clasa Argint, al Austriei,ordinul danez Ridderordeners Kapitel, OrdinulSteaua României.Cojocaru, Teodosie(1879, Chişinău – 23.01.1941, Chişinău)Primar al Chişinăului. Unul dintre liderii militariai Sfatului Ţării. În 1918 deţine funcţiade director general al Războiului în GuvernulRepublicii Democratice Moldoveneşti. Deputatîn Parlamentul României şi primar aloraşului Chişinău între 1919 şi 1920. Arestatde ucraineni în 1940, a murit la închisoareadin Chişinău.Cojuhari, Alexandrunume la naştere Cojocaru(1935, Căuşeni, Basarabia)Jurist. A absolvit Facultatea de Drept aUniversităţii de Stat a Moldovei. Doctorhabilitat (docent) în specialitatea drept civil.Profesor şi şef de catedră la Facultatea deDrept a Universităţii din Chişinău. Membrual Comisiei guvernamentale şi parlamentarede elaborare a noului Cod de procedură civilăal Republicii Moldova, adoptat în 2003, şi algrupului de lucru privind Codul de procedurăcivilă pentru statele CSI (din 2001, cu sediulla Sankt Petersburg). Membru al ConsiliuluiŞtiinţific Consultativ de pe lângă CurteaSupremă de Justiţie. Participă la întâlnirieuropene de profil. Lucrări: Problemele teorieişi practicii privind dreptul la apărarea judiciarăde acţiune civilă, 1991. Membru al AsociaţieiInternaţionale de Drept Procesual, Roma.Distins cu Medalia Meritul Civic.Colac, Tudor(10.03.1948, Dumeni, Ucraina)Folclorist, etnolog, publicist, regizor. A absolvitFacultatea de Filologie şi Jurnalism şi,ca asociat, Facultatea de Arte Frumoase aUniversităţii de Stat din Moldova. Redactorla Radiodifuziunea Moldovenească, şef desecţie, apoi director al Centrului Naţionalde Creaţie Populară al Ministerului Culturii(1980–1999), conferenţiar la Institutul deStat al Artelor (1991–1996) şi la Academiade Muzică, Teatru şi Arte Plastice (din 2005).Din 1999 e cercetător ştiinţific superior laInstitutul de Literatură şi Folclor al Academieide Ştiinţe a Moldovei (azi Institutul deFilologie). A fost preşedinte al ComitetuluiNaţional din Republica Moldova al ConsiliuluiInternaţional pentru OrganizareaFestivalurilor Folclorice (CIOFF) de pelângă UNESCO. A participat la festivalurifolclorice de răsunet în Republica Moldova,România, Grecia, Ucraina, Ungaria, apublicat articole, studii în reviste ştiinţifice,devenind membru al Uniunii Scriitorilor(2002), al Uniunii Muzicienilor (2000) şi alUniunii Oamenilor de Teatru din RepublicaMoldova (2001). Lucrări: Sărbătoarea izvoarelor(1986), Hronic de familie (1987), Sorcove delumină (2001), Drag îmi e să fac armata (2002),ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 202 31.10.2011 17:22:50

ColesnicTudor Colac Horia Colan Nicolae Colan Iurie ColesnicRădăcinile eterne ale folclorului (2003), La izvoruldorului (2004), Nistrule, apleacă-ţi malul!(2004), Ştefan cel Mare şi Sfânt. 500 de ani denemurire (2004), Un distins folclorist: NicolaeBăieşu (2004), Romanţe cu petale de trandafir(2005), Familia: valori şi dimensiuni culturale(2005), Ţinutul Criulenilor. Vetre etno-folclorice(2005), Folclor românesc de la est de Nistru...(2008). Maestru Emerit în Arte (1993).Colan, Horia(11.05.1926, Voineşti, jud. Covasna)Inginer, specialist în domeniul metalurgiei.Nepot al lui Nicolae C. A absolvit liceulM oise Nicoară din Arad, apoi Politehnicadin Timişoara. Profesor la Politehnica dinCluj, al cărei rector a fost (1990–1992).S-a ocupat mai ales de metalurgia pulberilor,tehnologia materialelor şi tehnologiaturnării. Are studii şi în domeniul istorieiştiinţei şi tehnicii, cu preocupări de valorificarea unor tradiţii şi priorităţi româneşti.Lucrări: La technologie au risque de l’histoire(Paris, 2000); Materials. Research. Developmentand Applications (Belgia, 2002); Science ofMaterials (Cluj-Napoca, 2002. Vicepreşedinteal Comitetului Român de Istoria şiFilosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST, din1991); vicepreşedinte al filialei Transilvaniaa Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă dinRomânia (1990–1994); membru al SociétéFrançaise de Métallurgie et des Matériaux(SF2M), Conseil National des Ingénieurs etScientifiques de France (C NISF). Membruîn Comitetul Executiv al ASM Internaţional,International Committee for the History ofTechnology, The New York Academy ofScience, Asociaţia Generală a Inginerilor dinRomânia, Consiliul AGIR, Biroul Executival Consiliului AGIR, The American BiographicalInstitute, Association des Membresde l’Ordre des Palmes Académiques, precumşi în comitetele ştiinţifice ale revistelorMatériaux et Techniques (Paris), Noesis şi Noema,Acta Technica Napocensis şi Proceedings ofthe Roumanian Academy. Cavaler al OrdinuluiNaţional Serviciu Credincios (2002); DoctorHonoris Causa al Universităţii TehniceGheorghe Asachi din Iaşi (2003). Estemembru al Academiei Române şi membruîn Comisia de ştiinţa materialelor a acesteia(1991), membru fondator al Academiei deŞtiinţe Tehnice din România, preşedinte alSecţiei de ştiinţa şi ingineria materialelor,preşedinte al Diviziei de istoria tehnicii.Preşedinte al Secţiei de ştiinte tehnice şi alComisiei de ştiinţa materialelor ale filialeidin Cluj a Academiei Române.Colan, Nicolae(28.11.1893, Araci, fost Arpatac, jud. Covasna –15.04.1967, Sibiu)Mitropolit. Frate al bunicului lui Horia C.A absolvit Institutul Teologic din Sibiu şiFacultatea de Litere şi Filosofie a Universităţiidin Bucureşti. S-a specializat la Berlinîn teologie protestantă. Profesor şi rector laAcademia Teologică Andreiană de la Sibiu.A participat la conferinţa panortodoxă dela Moscova (1948). Arhiepiscop al Sibiuluişi mitropolit al Transilvaniei (1957). Lucrări:Sfântul Pavel către Filimon. Creştinismulşi sclavia, 1925; Biblia şi intelectualii, 1929;Medalioane, 1940; Biserica neamului şi unitatealimbii româneşti, 1945. În 1938 a fost ministrual Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor.În 1938 este ales membru de onoare, iar în1942 membru activ al Academiei Române(pe locul lui Nicolae Titulescu). Exclus în1945, repus în drepturi în 1990.Colesnic, Iurie(12.08.1955, Dereneu, Călăraşi,Republica Moldova)Scriitor. A absolvit Facultatea de Mecanică aInstitutului Politehnic din Chişinău (1973–1978, în prezent Universitatea Tehnică dinMoldova). A fost redactor-şef şi directorartistic la studioul Animafilm (1986–1991),director al Centrului de muzeografie MihailKogălniceanu (1991–1995, în prezent MuzeulLiteraturii Române M. Kogălniceanu),203ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 203 31.10.2011 17:22:50

ColinVladimir Colin Petru Comarnescu Nadia Comăneci204concomitent deţinând şi funcţia de directoral Editurii Universitas (1991–1993), apoidirector al Editurii Enciclopedice GheorgheAsachi (1993–1995). În 1995 fondează EdituraMuseum, care în 1996 devine parte aunei structuri mai complexe – Casa CărţiiMitropolit Petru Movilă, al cărei directoreste până în prezent. Lucrări: Puiul îndrăzneţ(1980); Ţara cu luceferi (1986); Învăţ să zbor(1992); Necazul ariciului (1996); Arta memoriei(1987); Arheologii interioare (1991); Spirala luiArhimede (1994); Mi-i dor să vă spun (2004);Personalităţi basarabene. Basarabia necunoscută,vol. 1 (1993), vol. 2 (1997), vol. 3 (2000),vol. 4 (2002), vol. 5 (2004), vol. 6 (2005),vol. 7 (2007), vol. 8 (2010).Colin, Vladimir, prenume la naştere Jean(1.05.1921, Bucureşti – 6.12.1991, Bucureşti)Prozator. Autodidact. A fost secretar de redacţiela revistele Flacăra şi Viaţa românească.A debutat cu versuri: 27 poeme, 1947, a scrisBasme, 1953, Premiul de Stat, şi a devenitapoi unul dintre cei mai cunoscuţi autoriromâni de literatură science fiction: Pentagrama,1967, tradusă la Bruxelles în 1972; Unpeşte invizibil, 1970; Capcanele timpului, 1972;Les dents de Cronos, 1974, Paris, tradusă înromâneşte în 1975; Grifonul lui Ulise, 1976;Babel, 1978, Premiul Europa la EUROCONîn 1980; Imposibila oază, 1985; Şase brăţăripentru gleznă, 1986. A primit Medalia de aurla EUROCON, 1976, şi Marele Premiu alEUROCON pentru toată opera, 1980. Universitateadin Padova i-a acordat Premiulpentru basm cult, 1980.Comarnescu, Petru(23.11.1905, Iaşi – 27.11.1970, Bucureşti)Critic de artă şi eseist. A absolvit Dreptulşi Literele şi Filosofia la Bucureşti. A făcutstudii artistice la Los Angeles, unde şi-aluat doctoratul în estetică la UniversitateaSouthern – California cu teza „The Natureof Beauty and its Relations in Goodness“(„Natura Frumuseţii şi relaţiile ei cuBinele“), publicată în româneşte cu titlulKalokagathon, 1964. A editat Acţiune şi reacţiune(1929–1930), caiete de sinteză naţională,împreună cu Ionel Jianu, Constantin Noica,Mihail Polihroniade. A fost unul dintreiniţiatorii grupării Criterion (din 1930), alăturide Mircea Eliade şi Constantin Noica.Redactor la Editura Fundaţiilor Regale, apoila ESPLA şi la diverse publicaţii: Revista FundaţiilorRegale, Universul literar ş.a., unde s-aocupat mai ales de cronica teatrală, elogiindadesea lucrări în manuscris ale unor tineri(ex. Pavel Chihaia, Petru Dumitriu). În 1966a fost comisar al Pavilionului Românesc laBienala de la Veneţia (expoziţia Ţuculescu).A scris studii şi monografii despre Luchian,Tonitza, Şirato, Anghel, Brâncuşi, Ţuculescu,Iser etc. A tradus din O’Neill, W. Scott,D. Defoe, T.W. Lawrence, B. Shaw ş.a.Ca eseist a comentat scriitori străini: JackLondon, Sinclair Lewis, Th. Dreiser, JeromeK. Jerome, Tagore, Sheridan, Alain Fournierş.a. În volumele Homo Americanus, 1933; Chipurileşi priveliştile Americii, 1980 înfăţişeazăAmerica modernă. Postum a apărut Chipurileşi priveliştele Europei, 1980.Comăneci, Nadia(12.11.1961, Oneşti)Gimnastă. A început antrenamentele lavârsta de 6 ani cu antrenorul Béla Károlyiîn Complexul Sportiv Deva. A participatla Campionatul Naţional în 1969, la CampionatulInternaţional categoria juniori în1971 (Iugoslavia), în 1973 la CampionatulEuropean (Norvegia), unde a obţinut toatemedaliile de aur, cu excepţia solului, unde aluat medalia de argint. În 1976 a participat laCupa Americii la New York, unde a primitprima notă de 10 din istoria competiţiilorgimnastice. La fel s-a întâmplat la Olimpiadade Vară de la Montréal, 1976, unde a devenitcampioană olimpică, fiind declarată şi personalitateasportivă a anului. Şi-a păstrat titlulpână în 1978. S-a retras din competiţii în1981, când a devenit membru al ComitetuluiOlimpic Internaţional. Între 1984 şi 1989 aENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 204 31.10.2011 17:22:51

ComoroşanDumitru Combiescu Liviu Comes Sergiu Comissiona Sorin Comoroşanfost membru al Federaţiei Române de Gimnastică.În 1989 a plecat iniţial la Montréal,apoi s-a naturalizat în Statele Unite din 2001.În 2003 a fost numită consul general onorifical României în Statele Unite. A făcut comentariipentru televizunea americană la campionatelede la Melbourne (2005) şi Beijing(2008). A fost distinsă cu Ordinul Olimpic alComitetului Olimpic Internaţional în 1984 şi2004. În prezent este antrenor de gimnasticăîn SUA, are o şcoală de antrenament, estecăsătorită şi are un copil.Combiescu, Dumitru(6.01.1887, Drănic, jud. Dolj –25.11.1961, Bucureşti)Medic. A absolvit Institutul Medico-Militardin Bucureşti şi s-a specializat la Strasbourg,Paris, Boston, Baltimore, New Yorkşi Londra. A lucrat la Institutul de Serurişi Vaccinuri din Bucureşti. A fost profesorla Facultatea de Medicină din Bucureşti.A avut contribuţii în domeniul microbiologieişi epidemiologiei: vaccinarea profilacticăîmpotriva tifosului, febrei butunoase, leptospirozelor.Lucrări: Meningita cerebrospinalăepidemică cu exantem, 1916; Cercetări asupravariaţiilor antigenice microbiene în raport cu mediilede cultură, 1928; Trecerea agentului patogenal tifosului pulmonar (Febra Q) prin lapte de lamamă la noul născut. Cercetări pe cobai, 1950.Membru al Academiei Române (1955).Comes, Liviu(13.12.1918, Şerel, jud. Hunedoara –28.09.2004, Bucureşti)Compozitor. A absolvit Conservatorul laCluj, ca elev al lui Sigismund Toduţă, dar şiFacultatea de Medicină din Cluj. A audiatcursurile Facultăţii de Litere a Universităţiidin Cluj. Profesor şi rector al Conservatoruluidin Cluj, apoi profesor al Conservatoruluidin Bucureşti (1971–1984). A compusmuzică didactică şi corală, a scris studiierudite despre muzică: Melodica palestriniană(1971); Lumea polifoniei (1984); Tratat de contrapunctvocal şi instrumental românesc (1986).Comissiona, Sergiu(16.06.1928, Bucureşti –5.03.2005, Oklahoma City, SUA)Dirijor. Evreu ca etnie. Mama era solistăla Opera Română. Bunicul său era Lupu(Wolf) comisionarul şi de la el şi-a luatpseudonimul de om de cultură. A absolvitConservatorul de muzică din Bucureşti caelev al lui Constantin Silvestri. Director alAnsamblului de Stat Român (din 1950),dirijor al Operei de Stat din Bucureşti (din1955). A emigrat în 1959 în Israel. Directoral Orchestrei din Haifa (1960–1966). A fondatşi condus Orchestra de cameră RamatGan (numele localităţii) şi a concertat cuea în SUA şi Canada. A dirijat LondonPhilharmonic Orchestra, mai ales pentruspectacole de balet. Director al OrchestreiSimfonice din Göteborg (1966–1977). Directoral American Symphony Orchestradin Baltimore (1977–1984). Director alOrchestrei Radioteleviziunii din Madrid(1990–1998). În 1981, cu ocazia centenaruluinaşterii lui George Enescu, împreunăcu un grup de muzicieni, devine unul dintremembrii fondatori ai Societăţii GeorgeEnescu din Statele Unite ale Americii,avându-l ca preşedinte de onoare pe YehudiMenuhin. Membru de onoare al AcademieiRegale Suedeze de Muzică.Comoroşan, Sorin(17.07.1927, Teregova, Caraş-Severin)Biochimist şi fizician. A absolvit Medicinala Cluj şi Facultatea de Ştiinţe la Bucureşti.Profesor la Facultatea de Medicină dinBucureşti, profesor invitat la Tennessee,California şi Miami (1974), Buenos Airesşi Santiago de Chile. În prezent, directorde cercetare la Interdisciplinary Technologiesîn California. A avut preocupăriinterdisciplinare, de filosofia culturii. A aduscontribuţii în domeniul biologiei celulare,interacţiunii dintre lumină şi materie (biologiecuantică), matematică biologică. Lucrări:România. Societate cu răspundere limitată, 1995;205ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 205 31.10.2011 17:22:51

20613 metamorfoze, 1996. Membru de onoare(1992) al Academiei Române.Comşa, Dimitrie(29.09.1846, Sibiu – 15.02.1931, Sibiu)Profesor, agronom, etnograf, memorandist.A absolvit Institutul Teologic Pedagogic laSibiu. Între 1871 şi 1873 frecventează cursurileAcademiei de Agronomie din Altenburgşi Leipzig. Din 1874 este numit profesorla Catedra de studii agricole-economicea Institutului Teologic Pedagogic dinSibiu, unde a funcţionat timp de 35 de ani.A predat pomicultura, horticultura, legumicultura,zootehnia agricolă, fizica populară,contabilitatea, contopite din 1892 subnumele de economia rurală, până în anul1909, când a fost silit de guvernul maghiarsă se pensioneze sub pretext că nu cunoaştelimba maghiară. Aceleaşi discipline le-apredat în secţia pedagogică a institutului şiîn plus ştiinţele naturale (1874–1909). Custudenţii făcea lecţii practice în grădinileinstitutului şi vizite la fermele model dinSibiu. A fost preşedinte activ al Societăţii delectură Andrei Şaguna a studenţilor teologi.Deputat mirean în Sinodul ArhidiecezeiSibiu şi în Congresul Naţional Bisericesc.La 16/28 februarie 1888 contribuie la înfiinţareaReuniunii Române de Muzică dinSibiu, al cărui preşedinte va fi Eugen Brote,după care va prelua conducerea până în1905. A organizat o serie de expoziţii devite, oi şi fructe în satele judeţului, cu premii.Reuniunea organiza în sate întruniriagricole cu prelegeri populare. A sprijinitînfiinţarea de cooperative de credit săteşti.În 1902 Reuniunea Română de Agriculturăcu Reuniunea Sodalilor Români din Sibiuau organizat o mare expoziţie industrialăromânească cu produse meşteşugăreşti,obiecte de artă populară românească. În1887 imprimă întâia sa lucrare, Pomăritul.Redactează Calendarul bunului econom, 1877–1881. Scoate foaia Economul, 1893–1894,în care publică nenumărate articole îndomeniul economic-agricol. Colaboreazăpermanent la Telegraful Român şi Foaia poporului.Imprimă Călăuza agricolă, trei volume,1924–1925; Nana Zamfira, Îndrumări dineconomia casnică şi grădinărit, 1929; Radu Temelie.Îndrumări din economia câmpului, 1929.Realizează albumul artistic Din ornamenticaromână, 1904. Cutreieră apoi peste 200 desate strângând cusături româneşti (să nu sepiardă) din care a imprimat trei volume cu384 modele de ţesături, broderii originale.Imprimă tot la Sibiu, în 1909, Album de crestăturidin lemn, cu 243 de piese. A fost unuldintre marii luptători pentru drepturileComşaromânilor din Transilvania. A fost printreîntemeietorii gazetelor Tribuna şi Foaia Poporului.Ca secretar al Partidului NaţionalRomân din Transilvania a participat la alcătuireaMemorandumului, 1892. În procesulde la Cluj, din 1894, a fost condamnat la treiani închisoare alături de Nicolae Cristea şiDr. Daniil Popovici Barcianu, ispăşindu-şipedeapsa la Vaţ. Întreaga viaţă a lucrat înconducerea ASTRA. Mitropolitul NicolaeBălan îl recheamă la catedră din 1922. Punebazele primului muzeu bisericesc al arhiepiscopieiSibiului cu icoane, manuscrise,obiecte vechi de cult, veşminte liturgice. În1926 Academia Română l-a ales membrude onoare. La înmormântare i s-au făcutfunerarii naţionale. Revista Transilvaniadin Sibiu a publicat, în 1976, albumulOrnamentica română, cuprinzând modele deţesături şi crestături din colecţiile lui.Comşa, George(3.10.1931, Bucureşti)Fizician. A absolvit Fizico-Chimice laUniversitatea din Bucureşti şi a lucrat laInstitutul de Fizică Atomică din Bucureşti.A plecat în Germania în 1972 şi este profesorla Institutul de Chimie Fizică al Universităţiidin Bonn. Lucrează şi la Institut fürGrenzflachenforschung und Vakuumphysikder Kernforschungsanlage. Contribuţii îndomeniul construcţiei de echipament pentruvid înaintat, în studiul suprafeţelor pureşi al proceselor legate de suprafeţe. Profesorinvitat la universităţi din Elveţia, Franţa,SUA. Lucrări: Comment on „Direct Measurementof the Longitudinal Coherence Length of aThermal Neutron Beam“, 1983. Membru alInstitutului Max Plank, al Universităţii dinIerusalim. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1997).Conachi, Costache(14.09.1778, Ţigăneşti, jud. Galaţi –4.02.1849, Ţigăneşti, jud. Galaţi)Poet. Mare boier, contracandidat al lui MihailSturdza la tronul Moldovei. Unul dinredactorii Regulamentului Organic, sistemde organizare administrativă şi de legislaţieimpus de Rusia (1832). A reuşit să introducăîn el capitolele ce pun bazele viitoareiuniri a Principatelor. Moralist de facturăclasică, influenţat de iluminism. A scrispoezie de factură neonacreontică, petrarchistă,cu rezonanţe preromantice: Poezii ∙Alcătuiri şi tălmăciri, 1856. A tradus An Essayon Man (Un eseu despre om) de Edgar AllanPoe, Henriade de Voltaire şi a prelucrat dinMarmontel, Istoria lui Velisarie.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 206 31.10.2011 17:22:51

ConstandeGeorge Comşa Costache Conachi Emil CondurachiCondan, Ion(30.10.1952, Toracu Mare, Banatul Sârbesc –22.02.2009, Pancevo)Chimist. A absolvit Liceul Român la Vârşeţ,apoi Facultatea de Ştiinţe Naturale, secţiaChimie, la Universitatea din Novi Sad. A fosttehnolog şi director la Fabrica pentru materialde construcţii Plastika din Jilişte. A fostcorespondentul permanent al TrustuluiLibertatea pentru revista Libertatea din zonacentrală a Banatului Sârbesc (Zrenianin,Jilişte, Secani). De asemenea, a colaborat lapostul de radio Zrenianin şi la televiziuneadin Novi Sad, pentru chestiuni referitoarela comunitatea românească. A scris scenariipentru spectacolele Societăţii VichentiePetrovici Bocăluţ din Torac. Membru alUniunii Ziariştilor din Iugoslavia.Condiescu, Nicolae M.(20.10.1880, Bucureşti – 15.06.1939, Bucureşti)General. A absolvit Şcoala Superioară deRăzboi la Bucureşti, unde a fost apoi profesorde istorie militară. A participat la războiulde reîntregire naţională ca ofiţer al MareluiStat Major (1916–1918). Ministru al Armatei(1930–1931). A scris literatură: Peste mări şiţări (1922–1923), Însemnările lui Serfim (1936).Preşedinte al Uniunii Scriitorilor. Membrude onoare al Academiei Române (1938).Condurachi, Emil(3.01.1912, Scânteia, Iaşi –16.08.1987, Bucureşti)Istoric şi arheolog. Tată al istoricului ZoePetre. A absolvit Facultatea de Litere la Iaşi şis-a specializat la Şcoala Română din Romaşi din Fontenay-aux-Roses, a audiat cursurila Sorbona. Profesor de arheologie la Universitateadin Iaşi, apoi la Universitatea dinBucureşti. A fost preocupat de antichitateagreco-romană pe teritoriul Daciei. Lucrări:Histria. Monografie arheologică – 2 vol. (vol. I –1954; vol. II – 1966); Histria – 2 vol. (vol. 1 –1959; vol. 2 – 1962); Istoria României (1960);Monuments archéologiques de Roumanie (1960);L’archéologie roumaine au XX e siècle (1963); LaRoumanie (Geneva, 1972) – în colaborare cuConstantin Daicoviciu; Harta arheologică aRomâniei (1972) – în colaborare cu Vl. Dumitrescuşi M.D. Matei; Curs de istorie romană,Fasc. I: Istoria Romei regale şi republicane(1974); Curs de istoria Orientului Antic, Fasc.I:Orientul Apropiat mileniile III–II î.e.n. (1977);I monumenti cristiani nell’Illirico. EphemerisDacoromana, 1938. Membru titular (1955) alAcademiei Române.Conduraru (Kondurari), Vladimir(22.08.1911, Mândreştii Noi, Basarabia –?.05.1990, Dnepropetrovsk, Ucraina)Matematician şi astronom. Familie plecatăîn Rusia după Primul Război Mondial. A absolvitFacultatea de Mecanică şi Matematicăa Universităţii Lomonosov din Moscova.Elevul lui Gheorghii Nikolaevici Duboşin,Axenov, Grebennikov şi profesorul lui Gamarnik,Froiţkaia, Şinkarik. A fost profesorla Facultatea de Matematică a UniversităţiiEkaterinoslav, Dnepropetrovsk, Ucraina, laInstitutul de Ingineri Feroviari din acelaşioraş, la Institutul Industrial din Novocerkaskşi la Institutul Energetic din Ivanovo.În 1965 a fost invitat la Chişinău spre a consolidanoua Academie de Ştiinţe, dar a refuzat.Contribuţii în problema mişcării a doielipsoizi sub acţiunea atracţiei newtoniene,a mişcării de translaţie-rotaţie a sferoizilorşi sateliţilor artificiali sub acţiunea atracţiei.Lucrări: A particular solution of the 3-body problemwith specific symmetries, 1986; Some aspectsof the problem of attraction of material bodies.The first International Congress of the UkraineanEngineers in Mechanics, 1993, postum. Distinsde două ori cu Ordinul sovietic Slava.Constande, Ioan(?.02.1814 Răhău, jud. Alba – 1880, Sibiu)Grafician, sculptor şi pictor. Studii la liceuldin Sebeş-Alba. Academia de Arte Frumoasedin Viena (1832–1841) pentru desen, picturăşi sculptură. Urmează şi cursurile de207ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 207 31.10.2011 17:22:51

208Marius Constantarhitectură. Din 1841, întors în ţară, esteangajat profesor la Institutul Terezianumdin Sibiu. Aici predă scrierea, arta grafică,desenul, geometria, arhitectura şi diversemeserii. Lucrează o serie de tablouri pentruMuzeul Bruckenthal, apoi, între 1842 şi1843, pictează pentru Muzeul din Cluj. În1845 realizează un monument al grafuluiLazăr. Colaborează la Gazeta de Transilvaniadin 1846. Participă la revoluţia din 1848 încalitate de comandant al gărzii civile românedin Ocna Sibiului. Realizează portretele luiAvram Iancu, generalului Lüders, împăratuluiFranz Joseph I în 1854 şi din 1860litografiile Fecioara Maria şi Christos tronândca mitropolit. Antrenat în acţiunile ASTRA,în 1861 litografiază portretele lui GeorgeBariţiu, Ioan Puşcariu, Iosif Sterca Şuluţiuşi Vasile Moga. În 1869 realizează portretelelitografiate ale lui Horea, Cloşca şi Crişan.A fost unul dintre primii artişti români devotaţimarilor acţiuni ale ASTRA.Constant, Marius(7.02.1925, Bucureşti – 15.05.2004, Paris)Compozitor. Şi-a început studiile la Bucureşti,unde a obţinut Premiul I la FestivalulGeorge Enescu (1943) şi le-a continuatla Conservatorul Naţional de Muzică dinParis (1945–1949), iar pentru dirijat laŞcoala Normală de Muzică, unde i-au fostprofesori O. Messiaen, T. Aubin, N. Boulanger,J. F ournet şi A. Honegger. Directormuzical la Ballets de Paris de Roland Petit(1956–1966), director muzical la ORTF(din 1953), director al muzicii de balet laOpera din Paris, profesor de orchestraţie laConservatorul din Paris. A fondat ansamblulArs Nova. Marele Premiu Naţional al muzicii(1968). Lucrări: balete pentru MauriceBéjart, Joueur de flûte, 1952, Premiul Italia;Contrepointe (1957); Cyrano de Bergerac (1959);Turner (1961); Ponant 19 (1964); Éloge de lafolie (1966); Paradis perdu (1966); Candide,pentru clavecin şi orchestră (1970); Stringspentru clavecin şi 12 coarde (1972); FaciebatConstantLena Constanteanno 1973 pentru 24 de viori şi orchestră(1973); Psyché pentru două piane şi percuţie(1975); Stress pentru trio de jazz, pian solist,cvintet de alămuri şi percuţie (1977); ConcertoGli elementi pentru trombon şi orchestră(1977); Symphonie pentru instrumente desuflat (1978); Concertante pentru saxofonalto şi orchestră (1978); Neuf pièces pentruflaut şi pian (1978); Harpalycée pentru harpăşi cvintet de coarde (1979); Alléluias pentrutrompetă şi orgă (1980); Nana-Symphoniepentru orchestră mare (1980); Cent TroisRegards dans l’eau, concert pentru vioară şiorchestră (1981); D’une élégie slave pentruchitară (1981); Tragédie de Carmen (1981).Constante, Lena(18.06.1909, Bucureşti – ?.11.2005, Bucureşti)Artist plastic. Aromâncă după tată. Căsătorităcu Harry Brauner. A copilărit la Herson,Odessa, Iaşi, Londra, Paris. A studiat laAcademia de Belle Arte din Bucureşti şi afăcut parte din cercul artistic al lui VictorBrauner, Mircea Vulcănescu, Petru Comarnescu,Henri H. Stahl, Mihail Sebastianşi Paul Sterian. În preajma războiului uniidintre aceştia vor fi marginalizaţi, alţii vorajunge legionari. A avut mai multe expoziţiipersonale şi a lucrat ca scenograf la TeatrulŢăndărică, împreună cu soţia lui LucreţiuPătrăşcanu, Elena. A fost implicată în procesulPătrăşcanu şi condamnată la 12 aniînchisoare. Eliberată în 1962. A scris despreexperienţa ei: L’évasion silencieuse: Trois millejours, seule, dans les prisons roumaines, 1990;Evadarea imposibilă. Penitenciarul politic de femeiMiercurea Ciuc 1957–1964, 1993.Constantin BrâncoveanuV. Brâncoveanu, ConstantinConstantin, Jean(21.08.1928, Techirghiol – 26.05.2010, Bucureşti)Actor. Ţigan ca etnie. A absolvit Institutul deArtă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.Actor de comedie, a realizat mai alesroluri în film: Revanşa (1978); Braţele Afroditei(1978); Acţiunea Autobuzul (1978); Expresul deBuftea (1978); Nea Mărin miliardar (1979);Al treilea salt mortal (1980); Fin du Marquisatd’Aurel (1980); Am o idee (1981); Iancu Jianu,haiducul (1981); Un echipaj pentru Singapore(1981); Pruncul, petrolul şi ardelenii (1981);Duelul (1981); Secretul lui Bachus (1984); Sosescpăsările călătoare (1984); Secretul lui Nemesis(1985); Colierul de turcoaze (1985); Masca deargint (1985); Coana Chiriţa (1986); Chiriţa laIaşi (1987); În fiecare zi mi-e dor de tine (1987);Miss Litoral (1990); Atac în bibliotecă (1992);A doua cădere a Constantinopolului (1994);ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 208 31.10.2011 17:22:51

ConstantinescuJean Constantin George Constantin Marin Constantin Emil ConstantinescuPunctul zero (1996); Sexy Harem Ada-Kaleh(2001); Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii(2006); Meseriaşii (Serial TV) (2006); Păcală seîntoarce (2006); Roaming (2007). Trofeul Gopoal UNATC pentru întreaga activitate, 2007.Cavaler al Ordinului de Malta Sf. Ioan de laIerusalim, 2008.Constantin, George(3.05.1933, Bucureşti – 30.04.1994, Bucureşti)Actor. A absolvit Institutul de Teatru la Bucureşti.Actor la Teatrul Nottara. Roluri înfilm: Aproape de soare (1960); Un surâs în plinăvară (1963); Procesul alb (1965); La porţile pământului(1966); Dimineţile unui băiat cuminte(1966); Reconstituirea (1968); Răzbunareahaiducilor (1968); Răpirea fecioarelor (1968);Urmărirea (1971); Cu mâinile curate (1972);La révolte des Haîdouks (1972); Ultimul cartuş(1973); Proprietarii (1973); Dincolo de nisipuri(1973); Dimitrie Cantemir (1973); August înflăcări (1973); Muntele ascuns (1974); Singurătateaflorilor (1975); Filip cel Bun (1975); Întreoglinzi paralele (1978); Omul în loden (1979);Iancu Jianu, zapciul (1980); Burebista (1980);Ştefan Luchian (1981); Saltimbancii (1981); Înghiţitorulde săbii (1981); Iancu Jianu, haiducul(1981); Un echipaj pentru Singapore (1981);Calculatorul mărturiseşte (1982); Pe malul stângal Dunării albastre (1983); Escapada (1983);Dragostea şi revoluţia (1983); Galax, omulpăpuşă (1984); Sezonul pescăruşilor (1985);Întunecare (1985); Cuibul de viespi (1986);Figuranţii (1987); Getting Lucky (1990);Oglinda (1993); Cel mai iubit dintre pământeni(1993, după Marin Preda); Ábel a rengetegben(1994); Un été inoubliable (1994, după Bijuteriide familie de Petru Dumitriu, regia LucianPintilie); Domnişoara Christina (1996). O salăa Teatrului Nottara îi poartă numele.Constantin, Marin(27.02.1925, Urleta, com. Băneşti, jud. Prahova –01.01.2011, Bucureşti)Dirijor de cor. A absolvit Conservatorulla Bucureşti. Dirijor al corului OpereiRomâne. A înfiinţat în 1963 Corul de CamerăMadrigal, specializat în muzică gregoriană,renascentistă şi barocă. A dat numeroaseconcerte în toată lumea şi a primit în 1992Premiul Ambasador al Bunăvoinţei din parteaUNESCO. O fundaţie culturală poartănumele său.Constantinescu, Emil(19.11.1939, Tighina)Preşedinte al României (1996–2000).A absolvit Geologia la Universitatea dinBucureşti şi a fost cadru didactic la aceeaşifacultate. După 1989 a devenit membrufondator al Alianţei Civice şi al ConvenţieiDemocrate Române (alianţă de partide:PNL, PNŢ, Alianţa Civică ş.a.). A devenitpreşedinte al României după alegerile dinnoiembrie 1996. În timpul guvernării saleau avut loc mişcările de protest ale minerilor,conduse de Miron Cosma (1998, dinValea Jiului către Bucureşti). Au vizitatRomânia Jacques Chirac, Bill Clinton şiPapa Ioan Paul al II-lea. În 2002 a înfiinţatPartidul Acţiunea Populară. A militat, de-alungul întregii cariere politice, pentru integrareaRomâniei în Uniunea Europeană şiîn NATO.Constantinescu, G(h)eorg(h)e (Gogu)(4.10.1881, Craiova – 11.12.1965, Londra)Inginer, deseori considerat unul dintre ceimai importanţi ingineri români. A absolvitca şef de promoţie Şcoala Naţională de Podurişi Şosele din Bucureşti. A experimentatîn Marea Britanie (1910–1913) o serie deinvenţii, apoi a plecat în SUA un an şi s-aîntors în Anglia, unde a fost consilier alAmiralităţii britanice (1914–1918). Întorsîn ţară în 1919, a fondat Societatea Sonica.Este considerat unul dintre cei mai mariinventatori ai lumii, cu peste 120 de brevetede inventie, strânse în 4 volume, PattentOffice, la Londra. A creat un nou domeniual mecanicii, numit sonicitate, care descrie209ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 209 31.10.2011 17:22:51

ConstantinescuGogu Constantinescu Gh. M Constantinescu Gherasim Constantinescu Petre Constantinescu-Iaşi210transmiterea energiei prin vibraţii în corpurilefluide sau solide. A aplicat noua teoriela numeroase invenţii: convertizorul sonic,folosit la locomotivele şi motoarele Malaxa,motorul sonic, pompa sonică, ciocanul sonicşi altele. Printre alte realizări ale sale semai numără şi un dispozitiv de tragere printrepalele elicei independent de turaţia acesteiaşi primul schimbător de viteze automat.Pionier al construcţiilor din beton armat înlume, a făcut din acest material armăturaCamerei de Comerţ, a Ministerului LucrărilorPublice, a moscheii din Constanţa.A participat activ la construcţia de avioaneengleze, tipul Bristol (ca şi Henri Coandă),în perioada cât a locuit în Anglia. Lucrări:Theory of Sonics. A Treatise on Transmission ofPower by vibrations, 1918; Ştiinţa sonică, 1920.Membru de onoare al Societăţii InginerilorCivili din Londra. Doctor Honoris Causa alInstitutului Politehnic din Bucureşti. Membrual Academiei Române (1920) şi membrude onoare (1965).Constantinescu, Gheorghe M.(20.01.1932, Bucureşti)Medic veterinar. A absolvit Facultatea deMedicină Veterinară la Bucureşti. A fostcercetător la Institutul de Zoologie dinBucureşti. Vicepreşedinte al ConsiliuluiNaţional al Agriculturii şi responsabil pentrureproducere în zona Panciu, jud. Galaţi.Profesor şi decan al Facultăţii de MedicinăVeterinară din Bucureşti. Profesor asociat laUniversitatea Missouri-Columbia din 1984şi profesor din 1992 până în prezent. Contribuţiiîn domeniul cercetării anatomieianimale. Profesor invitat la universităţi dinCanada, Germania, Belgia, Elveţia, RepublicaMoldova, Franţa, Paraguay, RepubicaCehă, Norvegia, Ungaria. Lucrări: MuscleBlood Flow and Capillary Dynamics, 2002;Scanning and Transmission Electron Microscopyof the Yucatan Miniature Pig Heart, 2003.Distins cu Creta de Aur pentru excelenţă înînvăţământ, 2004. Membru al Comitetuluieditorial al Nomina Anatomica Veterinaria.Membru al Asociaţiei Americane a AnatomiştilorVeterinari, al Asociaţiei Internaţionalea Anatomiştilor Veterinari. Membru deonoare al Societăţii Române de MedicinăVeterinară.Constantinescu, Gherasim(22.03.1902, Cişmeaua Văruită, azi în RepublicaMoldova – 3.07.1979, Bucureşti)Oenolog. A absolvit Şcoala Superioară deAgricultură de la Herăstrău (1927) şi s-aspecializat în Franţa: Montpellier, Nîmes,Ners-Gard, Beaume Côte d’Or, Bordeaux.Şef al viei experimentale Pietroasele, Buzău.Profesor la Facultatea de Agronomie dinTimişoara, director la Institutul Agronomicdin Bucureşti, director al Institutului deCercetări pentru Viticultură şi Vinificaţie dela Valea Călugărească (1967–1968). Lucrări:Criterii noi în stabilirea epocii de coacere la struguri,1945; Raionarea viticulturii, 1958; AmpelografiaRPR, 8 vol., 1959–1970. Membru alAcademiei Române (1963).Constantinescu-Iaşi, Petre(25.11.1892, Iaşi – 1.12.1977, Bucureşti)Istoric şi om politic. A studiat la Facultateade Litere şi Filosofie din cadrul UniversităţiiAl. I. Cuza din Iaşi, unde i-a fost studentlui Orest Tafrali şi a obţinut licenţaîn 1914. A aderat în 1910 la PartidulSocial-Democrat, organizaţia locală din Iaşi.Între 1914 şi 1916 a participat activ la acţiunilePSD şi ale sindicatelor din România. În1921 devine membru fondator al PartiduluiComunist Român (PCR), în perioada interbelicăfăcând parte din conducerea unororganizaţii de masă legale, create şi condusede către PCR. A luat parte la constituireaComitetului Naţional Antifascist în 1933 şia altor organizaţii legale de luptă împotrivapericolului fascist. Din cauza activităţii saleantifasciste, începând din 1936 a fost arestatşi judecat de mai multe ori, fiind întemniţatENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 210 31.10.2011 17:22:51

timp de mai mulţi ani în închisorile dela Doftana, Miercurea Ciuc şi Târgu Jiu.A fost membru fondator al Asociaţiei AmiciiURSS. De asemenea, a desfăşurat o intensăactivitate publicistică în slujba politicii PCR,militând pentru preluarea puterii de cătrecomunişti. În timpul guvernului antonescians-a implicat în realizarea unităţii forţelorantifasciste, participând în mod activ la pregătirealoviturii de stat de la 23 august 1944.După preluarea puterii de către PartidulComunist Român, a deţinut funcţii de răspunderepentru instaurarea şi consolidarearegimului comunist în România. Mai întâi,a fost ministru al Propagandei (din 5 martie1946, ministru al Informaţiei) în GuvernulPetru Groza (1) în perioada 6 martie1945–30 noiembrie 1946. În 1948 a fost alesvicepreşedinte al primului Prezidiu al MariiAdunări Naţionale. În calitate de deputat,a fost preşedinte al Grupului Român alUniunii Interparlamentare; membru alConsiliului Mondial Interparlamentar;membru în Comitetul Naţional Antifascistşi vicepreşedinte al aceluiaşi comitet dinRomânia. În perioada 1953–1957 a deţinutfuncţia de ministru al Cultelor în guverneleconduse de către Gheorghe Gheorghiu-Dejşi Chivu Stoica. În paralel cu activitateapolitică, a lucrat ca profesor secundar laliceele din Iaşi, Huşi şi Bârlad (1914–1926),profesor la Universitatea Al. I. Cuza dinIaşi (1925–1936), şef al Catedrei de istoriaartelor la Facultatea de Litere şi Filosofiea Universităţii din Bucureşti (1944–1948),apoi şef al Catedrei de istoria României laUniversitatea din Bucureşti (1944–1952).În calitate de specialist în istoria modernăşi contemporană a României a adus numeroasecontribuţii pe probleme de istoriaartei româneşti şi a popoarelor balcanice,la studierea relaţiilor culturale şi politiceale poporului român cu popoarele vecine,precum şi pe probleme de istorie a mişcăriimuncitoreşti şi de istoria PCR, îndeosebipentru perioada 1933–1937. Studiile saleau inaugurat cercetarea organizaţiilor demasă conduse de PCR, creând baza depornire a lucrărilor de istorie a mişcărilormuncitoreşti şi socialiste. Este autorul apeste 100 de lucrări ştiinţifice publicateîn domeniul istoriei României, dintre caremenţionăm următoarele: Rolul României înepoca de regenerare a Bulgariei (1919); Undeduce colaborarea. Pagini de istorie contemporană(1921); Istoria artei bizantine (1927); Evoluţiastilului moldovenesc (1927); Istoria artei creştinedin apus (1929); Tipărituri vechi româneştinecunoscute (1931); Românii şi bulgarii (1945);Intelectualii şi revoluţia de la 1848 în PrincipateleConstantinescuRomâne (1948); Organizaţii de masă legale condusede Partidul Comunist. 1932–1938 (1952);Relaţii culturale româno-ruse din trecut (1954);Studii istorice româno-bulgare (1956); Unireaţărilor române în artele plastice (1959); Lucrări şipublicaţii din România despre Revoluţia Socialistădin Octombrie (1967); Lupta pentru formareaFrontului Popular în România (1968); Pagini deluptă din trecut. 1914–1936 (1972); De la eliberarela socialism. 1944–1955 (1973); În aniisocialismului victorios (1976). În 1948 a fostales membru titular al Academiei Române.A fost ales membru al Academiei de ŞtiinţeSociale şi Politice din RSR, precum şimembru corespondent al Academiei deŞtiinţe din R.P. Bulgaria. Ulterior, a deţinutfuncţiile de preşedinte al Societăţii de ŞtiinţeIstorice, preşedinte al Uniunii SocietăţilorŞtiinţifice ale corpului didactic din România,preşedinte al Comitetului Naţional alŞtiinţelor din RSR (1955–1974), preşedinteal Comisiei Monumentelor Istorice,director al Institutului de Istorie NicolaeIorga din Bucureşti (1948–1953), directoral Institutului de Studii Româno-Sovietice(1962–1964). Pentru activitatea sa ştiinţificăa primit titlurile de Doctor Honoris Causa alUniversităţii Lomonosov din Moscova, Omde Ştiinţă Emerit şi laureat al Premiului deStat. Erou al Republicii Socialiste România,Erou al Muncii Socialiste.Constantinescu, Liviu(26.11.1914, Ighişu Vechi, Sibiu –29.11.1997, Saint-Louis, Alsacia)Geofizician. A făcut liceul la Blaj (1932). Licenţiatîn ştiinţe fizico-chimice (1935), doctorîn ştiinţe fizice (1941) al Universităţii dinBucureşti. Asistent la Facultatea de Ştiinţe,Universitatea din Bucureşti (1937–1943).Este considerat, împreună cu Sabba S.Ştefănescu, fondator al şcolii române de geofizică.Director fondator al ObservatoruluiGeofizic Surlari, numit astăzi ObservatorulGeomagnetic Naţional Surlari Liviu Constantinescu(1943–1958). A fost profesor şişef de catedră (1949–1975) la Catedra deGeofizică ce a funcţionat întâi la Institutulde Mine, apoi la Institutul de Petrol, Gaze şiGeologie, în fine la Universitatea din Bucureşti.În paralel, a fost cercetător, şef de secţieşi director adjunct ştiinţific (1959–1970) înunităţi de cercetare ale Academiei: întâila Institutul de Fizică, apoi la Institutul deGeologie, Geofizică şi Geografie, la Centrulde Cercetări Geofizice. Discriminat politicîn urma refuzului repetat de a se înscrieîn Partidul Comunist, a cerut pensionareaprematură la vârsta de 60 de ani (1975),211ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 211 31.10.2011 17:22:52

212Liviu Constantinescurămânând profesor consultant. A adus contribuţiiimportante în mai multe domenii alegeofizicii pure şi aplicate (prospecţiuni geofizice):geomagnetism (distribuţia normalăşi variaţia seculară a câmpului geomagneticprincipal, morfologia generală şi particularităţileperturbaţiilor geomagnetice, curenţiitelurici); prelucrarea şi interpretarea datelorgravimetrice şi magnetometrice (continuareaanalitică a câmpurilor potenţiale, efectelemareelor terestre, variaţia temporală acâmpului gravităţii); seismologie şi tectonică(mecanismul focal al cutremurelor de pământ,seismicitate şi seismotectonică, cutremurelevrâncene, seismicitatea teritoriuluiRomâniei). A subliniat necesitatea abordăriimultidisciplinare a problemelor complexeale ştiinţelor Pământului, exemplificând-oîn cartea Mesaje ale Pământului în descifrăriactuale (1974). A fost membru al grupului destudiu privind metode seismice pentru monitorizareaexploziilor subterane de la StockholmInternational Peace Research Institute(SIPRI, 1968–1970); membru (şi preşedinteprin rotaţie) al comitetului de coordonare alproiectului PNUD/UNESCO pentru studiulseismicităţii regiunii balcanice (1970–1977).A ocupat funcţii importante în organizaţiiştiinţifice internaţionale: vicepreşedinte alUniunii Internaţionale de Geodezie şi Geofizică(IUGG, 1969–1971) şi membru înbiroul IUGG (1967–1975); membru în consiliulde conducere al Centrului SeismologicInternaţional (1970–1974) şi în consiliul deconducere al Societăţii Geofizice Europene(1970–1975); vicepreşedinte al ComisieiSeismologice Europene (1972–1976). A fosteditor şi coautor al unui manual de Prospecţiunigeofizice (1964–1965). A redactat capitolulTerra pentru Enciclopedia del Novecento(Istituto della Enciclopedia Italiana, Roma,1975–1990). Lucrări: Mesaje ale Pământului îndescifrări actuale, 1974; Sinergismul în cercetărilegeonomice, 1992. După 1989 a revenit dinretragerea forţată care durase 15 ani. Alesmembru titular al Academiei Române înConstantinescuMiron Constantinescu1990 (era membru corespondent din 1963)şi preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Geonomice(1990–1994), s-a angajat cu hotărâre pentrurenaşterea Academiei Române şi a geofiziciiromâneşti. Până la retragerea definitivă(1995) a fost preşedinte al Comitetului NaţionalRomân de Geodezie şi Geofizică şi alSocietăţii Române de Geofizică.Constantinescu, Mac,prenume la naştere Mihail Filip(29.06.1900, Charlottenburg, Germania –1979, Bucureşti)Sculptor. Soţ al Floriei Capsali. A absolvitArte Plastice la Bucureşti. Specializarela Paris şi Roma. Profesor la belle arte şiarhitectură. A lăsat lucrări decorativ-monumentale:Tătăroaica din Mangalia, faţadaFacultăţii de Drept din Bucureşti; PavilionulExpoziţiei româneşti de la New York (cumomente din istoria naţională). A ilustratDivina Comedie a lui Dante în traducerea luiAlexandru Marcu.Constantinescu, Miron(13.12.1917, Chişinău – 18.07.1974, Bucureşti)Sociolog, istoric, om politic. A fost membrual PCR din 1936, din august 1944 redactor-şefal Scînteii. A fost membru în BiroulPolitic (1948–1960), membru în CC al PCR(1945–1955; 1968–1974) şi secretar al acestuia(1952–1954), preşedinte al Comisiei deStat a Planificării (1949–1955) etc. Raportulsecret prezentat de Nikita SergheeviciHruşciov la Congresul al XX-lea al PCUS,în februarie 1956, prin care era condamnat –printre altele – şi „cultul personalităţii“, l-afăcut pe Miron Constantinescu să creadăcă ar fi momentul propice de a-l înlăturade la putere pe Gheorghe Gheorghiu-Dej.Apare ca personaj în Colecţia de biografii,autobiografii şi memorii contemporane (continuareaCronicii de familie) a lui Petru Dumitriu.Alături de Iosif Chişinevschi va fi exclus dinconducerea partidului în iulie 1957. AbiaNicolae Ceauşescu l-a readus în viaţa politică,fiind numit ministru al Învăţământului(1969–1970), vicepreşedinte al Consiliuluide Stat (1972–1974), rector al AcademieiŞtefan Gheorghiu (1970–1972), preşedinteal Marii Adunări Naţionale. Membru titularal Academiei Române (1974).Constantinescu, Mitiţă nume la naştereDumitru Constantinescu(20.10.1890, Bucureşti – 20.09.1946, Bucureşti)Politician, economist. A absolvit Dreptulla Bucureşti şi şi-a luat doctoratul la Paris.Liberal. A făcut parte din Guvernul IonI.C. Brătianu ca şef al personalului dinENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 212 31.10.2011 17:22:52

ConstantinescuMitiţă Constantinescu Nicolae N. Constantinescu Paul Constantinescu Virgiliu N. G. ConstantinescuMinisterul Industriei şi Comerţului, apoi îna doua guvernare liberală (1922–1926) a fostsecretar general în Ministerul Agriculturii şiDomeniilor Regale, deputat de Hunedoara(1927–1933) şi guvernator al Băncii Naţionale(1935–1940). Ministru de Finanţe(1939). Apropiat de Partidul Comunist, acreat un partid – Liga Patrioţilor – care s-aunit cu acesta. A participat la Conferinţa dePace de la Paris (1946). O sală de conferinţea Băncii Naţionale îi poartă numele.Constantinescu, Nicolae N.(27.03.1920, Bucureşti – ?.12.2000, Bucureşti)Economist. Profesor la ASE, Bucureşti. Lucrări:Capitalul de împrumut şi creditul, 1953;Cu privire la problema revoluţiei industriale înRomânia, 1957; Economia protecţiei mediului natural,1976; Consecinţele economice şi sociale alecursei înarmărilor, 1982; Reforma şi redresareaeconomică, 1995; coordonator al Istoriei economicea României de la origini până la cel de-alDoilea Război Mondial, 1997. Unul dintre premiileASE pentru studenţi îi poartă numele.Membru corespondent al Academiei Regalea Doctorilor din Spania (1994); membru deonoare al Academiei de Ştiinte Agricole şiSilvice din Romania (1994). Doctor HonorisCausa al universităţilor din Craiova (1995),Timişoara (1995), Oradea (1996), Sibiu(1997) şi al Academiei de Studii Economicedin Chişinău (1995). Preşedinte al AsociaţieiGenerale a Economiştilor Români. Membrual Academiei Române (1990) şi preşedinte alsecţiei sale economice.Constantinescu, Paul(30.06.1909, Ploieşti – 20.12.1963, Bucureşti)Compozitor. A absolvit Conservatorul dinBucureşti şi s-a specializat la Viena. Profesorla Academia de Muzică Religioasă din Bucureşti,apoi la Conservatorul Ciprian Porumbescu.A compus muzică pentru spectacole,filme, coregrafie (pentru Floria Capsali) şimuzică vocal-simfonică. Lucrări: O noaptefurtunoasă, operă comică în două acte, 1934;Pe malul Dunării, scenetă muzical-coregrafică,1947; Matei Millo, preludii pentru muzicăde scenă, 1953; Floarea reginei, 1947; muzicăde film – Moara cu noroc, O scrisoare pierdută,Răsună valea; corală – Liturghia în stil psaltic,Cântecele Iancului, Mioriţa. Membru corespondental Academiei Române (1963).Constantinescu, Pompiliu(17.05.1901, Bucureşti – 10.05.1946, Bucureşti)Critic literar. A absolvit Literele şi Filosofiala Bucureşti şi a fost profesor la ColegiulSf. Sava. A scos revista Kalende (1928–1929)împreună cu Vladimir Streinu şi ŞerbanCioculescu. A fost cronicar literar al RevisteiFundaţiilor Regale. A publicat în specialvolume de cronici literare în linie maioresciană:Mişcarea literară, 1927; Critice, 1933,premiul Societăţii Scriitorilor Români;Figuri literare, 1938; Tudor Arghezi, 1940;Eseuri critice, 1947.Constantinescu, Titel(17.02.1927, Râmnicu Sărat – 1999, Bucureşti)Regizor şi scriitor. A absolvit Facultatea deFilologie a Universităţii din Bucureşti şiIATC, Secţia regie. A fost principalul regizor,din 1950 până după 1989, al emisiunii „TeatruNaţional Radiofonic“. A scris literaturăpentru copii şi scenarii pentru teatrul radiofonic:Poveşti, Ţapul, vulpea şi lupul; S-auîntors graurii; Oul năzdrăvan; Trei căsuţe, treidrumuri; Peştii în copaci; Ultimul om de zăpadă;Baladă cu femei şi copii melci; Cântecul Jianului.Constantinescu, Virgiliu Niculae G.(27.03.1931, Bucureşti – 31.01.2009, Bucureşti)Inginer mecanic de aviaţie. A absolvit Facultateade Mecanică la Bucureşti. A fostprofesor la Academia Tehnică Militară, apoila Institutul Politehnic din Bucureşti, fiind şirector (1990–1992). A fost profesor invitatla Mechanical Technology Inc. Lathamşi Renssaeler Polytechnic Institute NewYork şi din 1997 ambasador al Românieiîn Belgia. Lucrări: Lubrificaţia cu gaze, 1963;213ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 213 31.10.2011 17:22:52

ConstantiniuFlorin Constantiniu Constantin Constantinov Tatiana Constantinov214Lagăre cu alunecare, 1980; Dinamica fluidelorincomprehensibile, 1980 şi Dinamica fluidelorcomprehensibile, 1981, ambele împreună cuElie Carafoli. Membru titular al AcademieiInternaţionale de Astronautică, preşedinte alAgenţiei Spaţiale Române. Ofiţer al Legiuniide Onoare (1995). Membru titular (din1991) şi preşedinte al Academiei Române(1994–1998).Constantiniu, Florin(8.04.1933, Bucureşti)Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţiidin Bucureşti. Cercetător ştiinţificla Institutul de Istorie Nicolae Iorga. A făcutcercetări în Franţa şi SUA. A fost distins cuPremiul Nicolae Bălcescu al Academiei Româneîn 1972. Lucrări: Un proiect românesc decoaliţie antiotomană din ultimul sfert al sec. XVI,1963; Iobăgia în istoriografia română, 1983;Dictatul de la Moscova (26-28 iunie 1940)şi relaţiile sovieto-germane, 1993; Diplomaţiiromâni şi devierea de dreapta: O istorie sinceră apoporului român, 1997; 1941. Hitler, Stalin şiRomânia, 2002; PCR, Pătrăşcanu şi Transilvania(1945–1946), 2001; Schisma roşie – Româniaşi declanşarea conflictului sovieto-iugoslav(1948–1950). Membru titular al AcademieiRomâne (2006).Constantinov, Constantin(7.07.1915, Sucleea, Transnistria –8.03.2003, Chişinău)Actor. A absolvit Institutul Agricol la Tiraspolşi Şcoala de Teatru din Odessa. Actorla Teatrul Muzical-Dramatic A. S. Puşkindin Chişinău. A jucat în numeroase filmeartistice: Leana, Ghiţă, studioul M. Gorkidin Moscova, 1955; Când omul nu-i la locullui, Moldova-film, 1957; Baladă haiducească,1958; Vă scriu..., 1959; Călătorie în april, 1962;Nuntă la palat, 1969; Explozie cu efect întârziat,1970; Viforul roşu, 1971; Lăutarii, 1971; Ultimulhaiduc, 1972; Undă verde, 1974; Bărbaţiiîncărunţesc de tineri, 1974; Calul, puşca şi nevasta,1975; Nu crede ţipătului păsării de noapte,1976; Pe urmele fiarei, 1976; Care pe care, 1977;Suspectul, 1978; Unde eşti, iubire?, 1980; Adolescenţa,1981; Deţinutul misterios, 1968; Corbiiprada n-o împart, 1988; Codrii, 1991; Troiţa,Telefilm-Chişinău, 1991; Polobocul, 1991.Artist al Poporului din Republica Moldova.Constantinov, Ion(17.08.1926, Ogorodnoe, rn. Ivăneştii Noi,reg. Odessa)Agronom. A absolvit Facultatea de Biopedologie,Secţia pedologie, a Universităţii de Statdin Chişinău ca elev al lui Nicolae Dimo.Profesor la Institutul de Pedologie şi Agrochimieal AȘM. Contribuţii la cercetareaeroziunii solului şi a metodelor de prevenireşi combatere a acestui fenomen. Lucrări:Эрозия почв, 2001, Premiul Academiei deŞtiinţe a Moldovei.Constantinov (Konstantinov), Tatiana(25.06.1939, Tiraspol)Geograf. Rusoaică după etnie. A absolvit Facultateade Geografie şi Biologie la InstitutulPedagogic din Tiraspol. Specializare la InstitutulHidrometeorologic de Stat din Odessaşi la Institutul de Geografie al AcademieiRuse de Ştiinţe din Moscova. Este directoral Institutului de Geografie al Academiei deŞtiinţe a Moldovei. Contribuţii în domeniulgeografiei fizice regionale. Lucrări: Modificărileregimului termic şi condiţiile de iernare aculturilor pomicole termofile, 2004, în colaborare;Utilizarea SIG în restabilirea componenteiclimatice a landşafturilor Republicii Moldova,2005, în colaborare. Membru al Academieide Ştiinţe a Moldovei. Consiliul Suprempentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică dinMoldova a decernat institutului pe care-lconduce Diploma de merit (2002).Conta, Vasile(15.11.1845, Ghindăoani, jud. Neamţ –22.04.1882, Bucureşti)Filosof şi poet. A făcut gimnaziul la Iaşi, apoia însoţit o trupă de actori prin Moldova.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 214 31.10.2011 17:22:52

CorbuVasile Conta Boris Conunov Corneliu Coposu Haralambie CorbuA făcut studii comerciale, apoi Dreptul înBelgia. A frecventat Societatea Junimea şişi-a publicat în Convorbiri literare scrierilefilosofice: Teoria fatalismului; Teoria ondulaţiuniiuniversale; Originea speciilor, 1873–1848.Postum au apărut Bazele metafizicii şi Întâieleprincipii care alcătuiesc lumea. A devenit liberal,fiind ministru în Cabinetul Ionel Brătianu.Poezia sa n-a fost apreciată de junimişti, dartimpul l-a aşezat în rândul primilor filosofiromâni originali, care aveau să inspire inclusivun fel de a concepe şi de a face literatură.Conte, Rosa del(12.04.1907, Voghera, Italia – 3.08.2011, Roma)Istoric literar. A absolvit Literele la Universitateadin Milano. Elevă a lui RobertoScagno. Profesoară de limba italiană laUniversitatea din Bucureşti (din 1945), apoidin Cluj (până în 1963) şi la UniversitateaSapienza din Roma. Lucrări: Eminescu ePascoli, 1957; La sensibilità e “forma cea dintâi”,1964; Transfigurarea mitului folcloric în ultimadramă a lui Lucian Blaga: Arca lui Noe, 1969;La funzione dell’ambiguità nel linguaggio poeticodi Arghezi, 1970; Leopardi ed Eminescu, 1979;Eminescu, poeta metafizico, 1982; Eminescu saudespre absolut, 1990. Nominalizată la PremiulNobel în 1956. Distinsă cu Ordinul SteauaRomâniei în grad de Mare Ofiţer. Membrude onoare al Academiei Române (1994). În2007 a fost sărbătorită pentru împlinireavârstei de 100 de ani.Conunov (Konunov), Boris(24.05.1947, Taşkent, Uzbekistan)Regizor. Rus ca etnie. A absolvit Institutulde Cinematografie (Всесоюзный ГосударственныйИнститут Кинематографии) laMoscova. Regizor la Studioul Moldova Film.Profesor la Academia de Muzică, Teatru şiArte Plastice. A lucrat în Elveţia în diplomaţie(1995–1998). Filme: Pădurea în care nu vei intra,1978; Aveţi o telegramă, 1983; serialul Usturici,1981–1983; Cine va intra în ultimul vagon,1986; Bilet într-o singură direcţie, 1996; Darul,2004. Este şi un teoretician al domeniului:„Coloana sonoră ca parte componentă a filmuluidocumentar în creaţia lui Vlad Druck“,eseu, Bucureşti, 1995. Diploma FestivaluluiInternaţional de la Frankfurt am Main, 1992;Medalia Dimitrie Cantemir, 1974; MedaliaMeritul civic, 1995. Maestru în Artă, 2000.Coposu, Corneliu(20.05.1916, Bobota, jud. Sălaj –11.11.1995, Bucureşti)Politician. A absolvit Dreptul şi Economiala Universitatea din Cluj. Membru al PartiduluiŢărănesc (după 1934), secretar allui Iuliu Maniu. Greco-catolic. A venit laBucureşti după cedarea Ardealului de Nord(1940). Antiantonescian. Miza pe ajutorulMarii Britanii. Arestat în 1947 şi judecat înprocesul Tămădău (rezistenţa clandestină),cu sentinţa (dată în 1956) de închisoare peviaţă. După 1989, împreună cu Ion Raţiu,a refăcut legalitatea PNŢ şi l-a transformatîn PNŢCD. Preşedinte al PNŢCD. Senator(1992–1995). Astăzi există o fundaţie a partiduluicare îi poartă numele.Corbu, Haralambie(15.02.1930, Dubăsarii Vechi, Basarabia)Critic şi teoretician literar. A absolvit ŞcoalaPedagogică din Călăraşi, Moldova şi InstitutulPedagogic din Chişinău. Specializare laInstitutul de Literatură Universală MaximGorki din Moscova. Redactor-şef al revisteiLimba şi Literatura Moldovenească (1984–1988). Director al Institutului de Limbă şiLiteratură al AȘM. Lucrări: Dramaturgia luiAlecsandri (1962); Alecsandri şi teatrul (1973);Continuitate (1974); Statornicirea literaturii modernemoldoveneşti şi problema metodei de creaţie(1840–1860) (1976, în rusă); Creaţia lui Alecsandriîn şcoală (1983); Creaţia lui I.C. Ciobanuîn şcoală (1986); În lumea clasicilor (1990), Discursuldirect. Aspecte ale publicisticii eminesciene(2000), Deschideri către valori (2003), Dincolode mituri şi legende (2004), Constantin Stere şitimpul său (2005). Coordonator al lucrărilor:215ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 215 31.10.2011 17:22:53

216Vintilă CorbulIstoria literaturii moldoveneşti, 3 vol. (1986–1990); Literatura şi arta Moldovei, enciclopedie,2 vol. (1985–1986). Distins cu Premiulde Stat al Republicii Moldova, titlul onorificde Om Emerit, Ordinul Prietenia Popoareloral URSS, cavaler al Ordinului Republicii,medalia Mihai Eminescu, medalia DimitrieCantemir, diploma Savantul Anului 2005.Membru al Comitetului Naţional pentrudecernarea Premiilor de Stat în domeniulştiinţei şi tehnicii, membru al ComitetuluiNaţional pentru decernarea Premiilor deStat în domeniul literaturii si artei. Membrual comitetului de conducere al Asociaţiei Internaţionalede Studii Sud-Est-Europene şipreşedinte al Comitetului Naţional al acesteiasociaţii, membru al Academiei InternaţionaleCentral-Europene de Ştiinţe şi Arte.Membru şi vicepreşedinte (1989–1995) alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Corbul, Vintilă, nume la naştereVintilă Dumitru Economuadoptat de Constantin Popescu Corbul(26.05.1916, Bucureşti – 30.01.2008, Bucureşti)Scriitor. Aparţinea prin naştere unei familiifoarte bogate. A absolvit Dreptul şi Literelela Universitatea din Bucureşti. Pilot în alDoilea Război Mondial. După război i s-ainterzis să profeseze. S-a stabilit în Franţaîn 1979. A publicat multe romane, cu foartemare succes de public: Moarte şi portocale laPalermo, cu Eugen Burada; Cenuşă şi orhideela New York, cu Eugen Burada; Cavalcadăîn iad – 2 vol., închinate tatălui autorului,generalul Constantin P. Corbul, şi participăriiRomâniei la cel de-al Doilea RăzboiMondial; Căderea Constantinopolului – 2 vol.;Dinastia Sunderland–Beauclair – Idolii de aur –3 vol.; Asediul Romei 1527 – 2 vol.; DinastiaSunderland–Beauclair – Păsări de Pradă – 3 vol.;Uragan asupra Europei, cu Eugen Burada;Salvaţi-mă! Sunt miliardar; Sclavii pământului;Babel Palace; Roxelana şi Soliman, cu EugenBurada; Oameni în Rolls-Royce, cu Eugen Burada;Iubirile imposibile ale lui Petronius; CasaCorbulIon Corcimarudin Cherry Street; Hollywood – infernul viselor;Groaza vine de pretutindeni, cu Eugen Burada;Sunt regele Franţei! Regele Soare!; Împărateasafără coroană; Calea ducesei, cu Eugen Burada;Plângi, plângi, balalaikă, cu Eugen Burada;Atenţie! Los Angeles va sări în aer. A făcut şiscenariile pentru filmele: Nea Mărin miliardar,Revanşa, Un comisar acuză, Duelul, Miliardeşi picioare lungi. Distins cu Ordinul MeritulCultural în grad de Ofiţer, 2004.Corcea, Avram(16.04.1868, Coştei, Banatul Sârbesc –1951, Pietroiu, Ialomiţa)Preot, culegător de folclor. A studiat Teologiala Caransebeş. A fost preot la Coştei, catihetla Vârşeţ, membru în Consistoriul Eparhialdin Caransebeş. A cules folclor din întregulBanat: Balade poporale, 1899. A făcut partedin Sfatul Naţional de la Alba Iulia pentruUnirea din 1918. După al Doilea RăzboiMondial, a fost arestat în România, a muritîn deportare, pe Bărăgan.Corcimaru, Ion(22.05.1938, Baraboi, Basarabia)Medic. A absolvit Institutul de Stat deMedicină din Chişinău şi s-a specializat laInstitutul Central de Hematologie şi Transfuziea Sângelui din Moscova. A fost secretarştiinţific al Institutului de Oncologie dinMoldova, apoi şef al Catedrei de hematologieşi terapie de campanie, iar din 1995 şef alCatedrei de hematologie, oncologie şi terapiede campanie a Universităţii de Stat de Medicinăşi Farmacie din Moldova. Consideratfondator al şcolii de hematologie din RepublicaMoldova. Lucrări: Цитологическаядиагностика предопухолевых процессов излокачественных новообразований (1976, încolaborare); Диагностика лимфаденопатий(1984, în colaborare), manualele Hematologieclinică (2001) şi Anemiile (2002). Laureatal Premiului de Stat. Distins cu OrdineleDrapelul Roşu de Muncă şi Gloria Muncii.Membru corespondent al Academiei de Ştiinţea Moldovei.Corduneanu, Constantin(26.07.1928, Iaşi)Matematician. A absolvit Facultatea deŞtiinţe (Secţia matematică) a Universităţiidin Iaşi. Profesor şi decan la Facultatea deMatematică şi Mecanică a aceleiaşi universităţi.Prorector al Universităţii din Iaşi.S-a stabilit în SUA din 1978, ca profesor laKnoxville, Tenessee, apoi Arlington, Texas.Contribuţii în domeniul teoriei globale asistemelor diferenţiale, în domeniul teorieiecuaţiilor diferenţiale şi al teoriei funcţiilorENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 216 31.10.2011 17:22:53

CorlăteanuConstantin Corduneanu Coresi Nicolae Corlăteanude variabilă reală. Asociat la numeroasepublicaţii de profil: Mathematical SystemsTheory, Analele ştiinţifice ale UniversităţiiAl. I. Cuza – Seria Matematica, Journal ofIntegral Equations. A înfiinţat revista Libertasmathematica, special pentru promovareamatematicienilor români în lume. Lucrări:Funcţii aproape periodice, Sur les inegalités différentielles,Despre grupul automorfismelor unuigrup topologic, Ecuaţii diferenţiale şi integraleş.a. Membru al Asociaţiei Americane deMatematică, al Academiei Americane deArte şi Ştiinţe, membru corespondent alAcademiei Române (1974), exclus (1978) șirepus în drepturi (1990).Coresi, diaconul(? – 1590, probabil Orăştie)Diacon la Târgovişte până în 1556, elev al luiDimitrie Liubavici (tipograf sârb), anul cânds-a mutat la Braşov, chemat de JohannesHonterus, spre a tipări cărţi româneşti. Esteinteresant de ştiut, pentru registrul valorilorcreate de Coresi, că o carte avea atunci valoareaa două perechi de boi. A tipărit astfel:Întrebarea creştinească, 1560; Tetraevanghelul,1560–1561; Apostolul, 1565–1566; Liturghierul,1570; Pravila Sfinţilor Părinţi, 1570–1580;Psaltirea 1570; Psaltirea slavo-română, 1577;Evanghelia cu învăţătură, 1580–1581, tradusăde preoţii Iane şi Mihai după Cazania de laZabludov din Lituania (regat ce se întindeapână la Marea Neagră), din 1569; în 1567a tipărit – la Braşov sau Cluj – Tâlcul Evangheliilor,un amestec interesant de învăţăturiprotestante şi ortodoxe, având ca anexe ocarte de cântece şi slujbe calvine. Împreunăcu fiul său Şerban şi cu Marian Diacul atipărit Palia de la Orăştie, 1581–1582, importantmonument de limbă veche românească,aflat astăzi în colecţia Bibliotecii Batthyaneumdin Alba Iulia, achiziţionat de Batthyany,episcop catolic al Transilvaniei. A fost primulcărturar român care a luptat pentru introducerealimbii române în biserică. Tipăriturilesale au contribuit la formarea unei limbiliterare şi liturgice româneşti unitare şi s-aubucurat de o largă răspândire în toate ţărileromâneşti, iar cele slavone şi în ţările slavesud-dunărene aflate sub dominaţie otomană.Coryllus (Scorillo)(sec. I d.H.)Rege dac. A condus triburile dacilor înperioada în care în Imperiul Roman aveauloc războaiele lui Nerva Traian. A înceratsă unească în jurul sceptrului său cât maimulţi daci, intuind faptul că romanii se vorîndrepta spre Dacia.Corlaciu, Benprenume la naştere Benedict(6.03.1924, Galaţi – 15.06.1984, Paris)Poet şi prozator. A absolvit Literele şi Filosofiala Bucureşti. A fost redactor la revistaFlacăra, membru al grupării de pe lângărevista Albatros, ca şi Geo Dumitrescu şiDinu Pillat. În 1971 s-a stabilit în Franţa.A scris o poezie anticalofilă, cu tentă anarhistă:Tavernele (1941, debut); Pelerinul serilor,1942; Arhipelag, 1943; Manifest liric, 1945,Premiul Editurii Forum; Poeme florivore,1972; Starea de urgenţă, 1972; Când simţi cummoare vântul, 1972; Arcul biologic, 1974. Prozade inspiraţie autobiografică se remarcă prinpoza damnării şi exprimarea revoltei sociale:Moartea lângă cer, 1946; Candidatul, 1950;Pâinea păcii, 1951; Cazul doctor Udrea, 1959;Baritina, 1965; Strigoaica şi casa nebună, 1973;Tout espoir sera puni; d’un ecrivain roumain àParis (Orice speranţă va fi pedepsită; de un scriitorromân la Paris), 1984.Corlăteanu, Nicolae(14.05.1915, Caracui, Basarabia –21.10.2005, Chişinău)Filolog. A absolvit Literele, Filosofia şiDreptul la Cernăuţi. Membru fondator alUniversităţii de Stat a Moldovei (1946).Lucrări: Исследование народной латынии его отношений с романскими языками217ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 217 31.10.2011 17:22:53

CorneaPaul Cornea Nicolae Mihail Corneanu Sorana Coroamă Stanca218(Latina vulgară ca bază a limbilor romanice,1974, Moscova); Originea fondului lexical debază, 1955; Categoria gramaticală a cazului lasubstantive, 1955; Problema studierii substantivelordin Poveştile lui I. Creangă, 1959; În jurulunei controverse filologice (Raporturile dintreCodicele Voroneţean şi Lucrul sfinţilor apostolial lui Coresi), 1960, 1963; Româna literară înRepublica Moldova: istorie şi actualitate, 1995;Derivatologia, 1997; Scrisul românesc: începuturilelui, 2000. Laureat al Premiului de Statal Moldovei pentru Ştiinţă şi Tehnologie,cavaler al Ordinului Republicii. Membru alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Cornea, Paul nume la naştere Paul Cohn(3.11.1924, Bucureşti)Istoric literar. A absolvit Literele şi Filosofiala Bucureşti. Profesor la Universitatea dinBucureşti. Director general al Cinematografiei,director general al Teatrelor, după 1989ministru adjunct la Ministerul Învăţământului.Membru al Alianţei Civice condusăde Ana Blandiana, vicepreşedinte al AsociaţieiInternaţionale de Literatură Comparată,1994–1997, din 1997 preşedinte alAsociaţiei Române de Literatură Comparată.A debutat cu Studii de literatură românămodernă, 1962, şi a continuat cu lucrări deistorie literară, mai ales despre perioada premodernă,ca şi studii de sociologie literară:De la Alexandrescu la Eminescu, 1966; Originileromantismului, 1972, Premiul Academiei; Regulajocului, 1980; Itinerar printre clasici, 1984;Introducere în teoria lecturii, 1988; Aproapele şidepartele, 1990; Semnele vremii, 1995.Cornea, Victor(1901, Ileni, jud. Făgăraş – 1977, Londra)Avocat. A absolvit Dreptul la Universitateadin Bucureşti. Specializare la Oxford. În perioada1929–1933 specializări pe problemeeconomice în Anglia, Suedia, Danemarca,Germania, Cehoslovacia, Austria, Ungaria.Membru fondator al Partidului NaţionalŢărănesc. Arhivar al legaţiei României laLondra în perioada Viorel Tilea. Preşedintefondator al Comitetului Democrat Românde la Londra (1941, viitoarea emigraţie).A editat publicaţiile Glia şi The East E uropeanSpokeman.Corneanu, Nicolae Mihailprenume la naştere Nicolae Mihail(21.11.1923, Caransebeş)Mitropolit al Banatului (din 1962). A absolvitTeologia la Bucureşti. Conferenţiar laInstitutul Teologic din Sibiu. A conferenţiatla Oxford, la Universitatea Humboldt dinGermania şi la Fundaţia Pro Oriente dinViena. Lucrări: Actualitatea literaturii vechicreştine, Credinţa şi viaţa (culegere de studii teologice),2001; Patristica, filosofia care mângâie,2004; Pentru mai binele obştesc, 2008. Membrude onoare al Academiei Române (1992). Din1990 episcop vicar al Timişoarei. OrdinulNaţional Pentru Merit în grad de Mare Cruceconferit de preşedintele României, 2000.Coroamă Stanca, Sorana, nume la naştereSorana Iosefina Caterina Plăcinţeanu(24.01.1921, Chişinău – 7.01.2007, Bucureşti)Regizor de teatru. Fiică a medicului GheorghePlăcinţeanu şi a compozitoarei MansiBarberis. Soţie a poetului Dominic Stanca.A absolvit Facultatea de Chimie Industrialăa Politehnicii din Cernăuţi, apoi Institutul deTeatru de la Bucureşti, ca elevă a lui SoareZ. Soare, Al. Şahighian, Sică Alexandrescu,Marietta Sadova, Alice Voinescu, AuroraNasta, Lucia Sturdza-Bulandra. Profesor laInstitutul de Teatru din Bucureşti şi regizorla Teatrul Naţional din Iaşi, Teatrul Nottaradin Bucureşti, Teatrul de Operetă dinBucureşti. Regie: Cerere în căsătorie – Cehov,Winterset – M. Anderson, Petru Rareş – HoriaLovinescu, Comedia erorilor – Shakespeare,Micii burghezi – Maxim Gorki, Vrăjitoareledin Salem – A. Miller, Soţul ideal – OscarWilde, B eckett – J. Anouilh, Lungul drumal zilei către noapte – E. O’Neill, NoapteaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 218 31.10.2011 17:22:53

CoruţVasile Coroban Ion Coropcean Viorica Cortez-Guguianu Pavel Coruţiguanei – T. Williams, Profesiunea doamnei Warren– G.B. Shaw, Raţa sălbatică – H. Ibsen,Viforul, Luceafărul, Hagi Tudose – B. Şt. Delavrancea,Amfitrion – Plaut, Cafeneaua – Goldoni,Ursul – Cehov, Steaua Sevillei – Lope deVega, D’ale carnavalului – I.L. Caragiale;de televiziune: serialul Muşatinii, O noaptefurtunoasă – Caragiale, Egmont – Goethe;teatru radiofonic. Distinsă cu Premiul deStat, Ordinul Meritul Cultural, PremiulGalei UNITER pentru întreaga activitate,Ordinul Naţional Serviciu Credincios îngrad de Cavaler.Coroban, Vasile(14.02.1910, Camenca, jud. Bălţi, Basarabia –19.10.1984, Chişinău)Critic şi istoric literar. A absolvit Facultateade Drept a Universităţii din Iaşi (1936).Ca student a redactat gazeta antifascistăViaţa universitară, fapt pentru care a făcutînchisoare 6 luni. În 1940 se stabileşteîn Basarabia şi este gazetar la Bălţi. Între1942 şi 1945 predă matematica în Rusia,la Kemerovo. După război se angajează laInstitutul de Limbă şi Literatură al FilialeiMoldoveneşti a Academiei de Ştiinţe aURSS (azi Institutul de Filologie), undea ajuns şef de sector. A lucrat la Universitateade Stat, ulterior la UniversitateaPedagogică de Stat Ion Creangă. A elaboratstudii şi manuale pentru învăţământulpreuniversitar şi universitar. Contribuţia sala studierea şi popularizarea literaturii româneclasice la est de Prut s-a vădit în sutede articole şi studii despre Ion Agârbiceanu,Ion Bassarabescu, Ion Creangă, MihaiEminescu şi alţi înaintaşi, sistematizate cutimpul în cărţile: Cronicarul Ioan Neculce (încolaborare, 1956), Vasile Alecsandri: viaţaşi opera (1957), Dimitrie Cantemir – scriitorumanist (1973), Creaţia lui Mihai Eminescu înşcoală (1980), Pagini şi articole de critică literară(1959), Articole, studii, recenzii (1968) şiîndeosebi Romanul moldovenesc contemporan(1969, ediţia rusă 1979, Moscova).Coropcean, Ion(11.03.1969, Livădeni, rn. Donduşeni,Republica Moldova)General. Comandant al Armatei Naţionalea Moldovei. A absolvit Şcoala Militară deApărare Antiaeriană din Poltava (Ucraina) şiAcademia Militară de Apărare Antiaeriană.A lucrat apoi în cadrul armatei sovietice (comandantde pluton, comandant de baterieantiaeriană şi comandant de divizion antiaerian).Distins cu Ordinul Credinţa Patriei,clasa a III-a, 2006.Cortez-Guguianu, Viorica(26.12.1935, Bucium, jud. Iaşi)Mezzosoprană. A început Conservatorulla Iaşi şi l-a absolvit la Bucureşti, ca elevăa Artei Florescu. A câştigat în 1964, alăturide Ludovic Spiess, premiul I la ConcursulInternaţional de Canto de la Toulouse. În1967 a luat Medalia de Aur la FestivalulEnescu. A susţinut concerte la Barcelona,Viena, Salzburg, Lisabona, Napoli (unde l-aavut partener pe Mario del Monaco), Milano,Verona, Paris, Philadelphia, Pittsburgh,New York, Denver, Rio de Janeiro, Madrid,Bagdad, Tokyo, Osaka, Amsterdam. În 1975a căpătat cetăţenie franceză. Repertoriu: LaGioconda (Verona, Barcelona), Medium; SuorAngelica; La Fille du Regiment; Zaza; Un Ballo inmaschera; Les Dialogues des Carmelites; Falstaff.Coruţ, Pavel(17.06.1949, Glăvăneştii Vechi, jud. Iaşi)Scriitor. A semnat şi cu pseudonimul PaulCernescu. A absolvit Liceul Militar la CâmpulungMoldovenesc şi Institutul de Marinăla Constanţa, apoi Facultatea de Drept laIaşi. A lucrat la Contrainformaţii Militare(1971–1989), fiind trecut în rezervă de generalulNicolae Militaru (1990). A fondatEditura Pavel Coruţ, a cărei producţie oalimentează aproape exclusiv. Scrie cărţi deficţiune speculativă legate de trecerea politicăa României de la socialism la capitalism.219ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 219 31.10.2011 17:22:53

220Radu CosaşuLeon C. CosmoviciLucrări: seria de romane Octogonul (86 devolume); „Arta succesului“, eseu; seria „Romanede dragoste“ (Să vii ca o părere..., Ne-omîntâlni în Cer, Vara ultimei iubiri, Flacăra iubirii,Dragoste şi otravă, Iubirile unui marinar, Noapteateilor vrăjiţi), Succesul (13 volume); versuri(volumele Descântece din neamul Geto-Dacilor,Vraja nopţilor albastre, Cântece Daco-Române,Parodii politico-religioase), seria Origini.Cosaşu, Radunume la naştere Oscar Rörlich(29.10.1930, Bacău)Gazetar. Evreu ca etnie. A absolvit Şcoalade Literatură M. Eminescu din Bucureşti.A scris reportaje de pe şantierele tineretului.Lucrări: Opiniile unui pământean, 1957; Lumină,1959; Energii, 1960; Omul, după 33 deani, scapă, 1963; Un august pe un bloc de gheaţă,1971, Premiul Uniunii Scriitorilor; SupravieţuiriI – 1973, II – 1977, III – Meseria de nuvelist,1980, IV – Ficţionarii, 1983, V – Logica,1985, VI – Cap limpede, 1989; Mătuşile din TelAviv, 1993; Autodenunţuri şi precizări, 2001;Supravieţuiri 1 – Rămăşiţele mic-burgheze,2002; Supravieţuiri 2 – Armata mea de cavalerie,2003, Premiul Uniunii Scriitorilor; Ocolulpământului în o sută de ştiri, 2004. PremiulNaţional pentru literatură, 2007. Cavaler alOrdinului Meritul Cultural în rang de MareOfiţer, 2004.Cosmovici, Leon C.(29.01.1857, Sasca, jud. Suceava –21.07.1921, Iaşi)Fiziolog, zoolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţela Iaşi. S-a specializat la Paris (Sorbona).Profesor de zoologie şi botanică medicală laFacultatea de Medicină şi la Facultatea deŞtiinţe a Universităţii din Iaşi. A organizatprimele laboratoare de fiziologie şi zoologie.Contribuţii în domeniul faunei de apă şipeştilor fosili. Brevete de invenţie în domeniulelectrozilor. Lucrări: Noţiuni de botanică,1887; Noţiuni de mineralogie, 1887; Elementede morphologie, 1893; Zoologie, anatomie şiCosaşufiziologie animală, 1903. Membru al Societăţiide Ştiinţe Imperiale din Moscova, alSocietăţii Franceze de Zoologie, membrucorespondent al Academiei Române (1893).Cosmovici, Paul Mircea(30.10.1921, Iaşi – 16.08.2006, Bucureşti)Jurist. Nepot al lui Leon C. A urmat cursurileliceale şi universitare la Iaşi, iar, mai apoi,cursurile de perfecţionare în drept internaţionalla universităţi din Columbia, Leida şiAmsterdam. A realizat studii importante îndomeniul dreptului economic, al dreptuluieuropean, dar şi în ceea ce priveşte filosofiadreptului. Printre cele mai cunoscute volumesemnate se numără lucrările: Dreptulca instrument de formare, dezvoltare şi ocrotirea personalităţii umane, 1973, Premiul AcademieiRomâne; Consideraţii asupra răspunderiicontractuale a antreprenorului după recepţialucrărilor de investiţii, 1979; Tratat de drept civil.Partea generală, vol. I, 1989, Premiul Academiei;Drept Civil. Drepturi reale. Obligaţii. Legislaţie,1994, 1996; L’Union Européenne dans leLabyrinthe de l’avenir. Problèmes fondamentaux,2003. A fost ales membru al Societăţii de LegislaţieComparată din Paris. Membru titular(din 1995) al Academiei Române.Cosniceanu, Maria(4.02.1935, Temeleuţi, Basarabia)Filolog. A absolvit Facultatea de Filologie aUniversităţii de Stat din Chişinău (1953–1957). Din 1958 a lucrat la Institutul de Limbăşi Literatură (azi Institutul de Filologie) alAŞM. Lucrări: Nume de persoane (în colaborare,1964), Studiu asupra numelor de persoane(1973), În lumea numelor (1981), Reflecţii asupranumelor (1986), Dicţionar de prenume şi nume defamilie (1991), Mic dicţionar explicativ de formeşi genuri muzicale rus-român (în colaborare),Nume de familie (din perspectivă istorică)(2004), Dictionnaire historique de l’antroponymieromane, (Tübingen, 2004). A participat lamanifestări naţionale şi internaţionale îndomeniul onomasticii la Moscova, Kiev,Odessa, Aşhabad, Sofia, Craiova, Leipzig,Iaşi, Suceava, Cluj, Bucureşti. A colaborat laproiectul internaţional PatRom – Patronymicaromanica (Trier, Germania, 1992–2000).Medalia Dimitrie Cantemir a AȘM (2010).Coson(sec. I î.H.)Rege al geţilor. S-a amestecat în conflictul dela Roma dintre Octavian şi Antoniu, sprijinindu-lpe Antoniu. Octavian Augustus însăl-a iertat. El a scos monedele geto-dacice dinaur numite cosoni.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 220 31.10.2011 17:22:54

CostencoMaria Cosniceanu Veniamin Costache Ion Gr. Costaş Nicolai CostencoCostache, Veniamin(20.12.1768, Roşieşti, jud. Vaslui –18.12.1846, mănăstirea Slatina, Suceava)Cărturar. Cantacuzin după mamă. A studiatla Academia Domnească din Iaşi. Mitropolital Moldovei. A reorganizat învăţământul, aînfiinţat Seminarul de la Socola (1803), a trimisbursieri în străinătate. Iluminist ca profil,n-a lăsat cărţi proprii, ci doar traduceri şiprefeţe. Cea mai importantă prin mesajul eieste prefaţa la Dumnezeieştile liturghii, 1834,unde face un istoric al limbii române şi seplânge de năvala barbarismelor.Costa-Foru, Constantin Gh.(27.10.1857, Bucureşti – 1935, Bucureşti)Om politic, jurnalist. Familie de aromâni.Fiu al unui ministru al Justiţiei, GheorgheC.-F. A absolvit Dreptul la Bucureşti. Profesorla Universitatea din Bucureşti, primulei rector (1864–1871). Dedicat politicii luiAl. I. Cuza. Fondator, alături de ConstantinTitel Petrescu, Dem I. Dobrescu, NicolaeL. Lupu, Constantin Mille, ConstantinRădulescu-Motru, Victor Eftimiu, Radu R.Rosetti şi Virgil Madgearu, al Ligii DrepturilorOmului (1929), al Comitetului pentruAmnistie (1928–1929). A combătut scrierilelui A.C. Cuza. Director al Eforiei Şcoalelor,a edificat structura învăţământului superiorromânesc, ca şi legislaţia aferentă, după MicaUnire. A desprins, din Colegiul Sf. Sava, viitoareaFacultate de Ştiinţe Juridice. A fost înmai multe rânduri ministru. Lucrarea sa ceamai importantă a rămas Studii asupra instrucţiuniipublice în unele din statele cele mai înaintateale Europei. La 60 de ani s-a dus voluntar şi aluptat în războiul de reîntregire a neamului.Costaş, Ion Gr.(1944, Ţarigrad, Basarabia)General de aviaţie. Deportat cu familia înKazahstan din 1949, cu domiciliu forţat25 de ani, dar beneficiar al reabilitării dinepoca Hruşciov, în 1957. A absolvit ŞcoalaMilitară Superioară de Aviaţie din oraşulHarkov (1967), Academia Forţelor AerieneIuri Gagarin de la Moscova (1976) şiAcademia de Miliţie de la Moscova. A fostpilot, comandant de escadrilă, locţiitor alcomandantului trupelor unite, comandantde regiment (102 avioane de luptă în subordine),adjunct al Armatei XIV a URSS peprobleme de aviaţie. A fost avansat în octombrie1988 la gradul de general-maior deaviaţie al armatei sovietice. A fost locţiitor(1984) al comandantului DOSAAF (SocietateaVoluntarilor din Uniunea Sovieticăpentru Asistenţa acordată Armatei, ForţelorAeriene şi Navale) din RSS Moldovenească,iar în anul următor a devenit comandant alComitetului Central al DOSAAF, deţinândaceastă funcţie până în anul 1990, când afost numit preşedinte al Comisiei SovietuluiSuprem al Moldovei pentru SecuritateaStatului şi probleme militare, iar înseptembrie 1990 – membru al ConsiliuluiPrezidenţial al Republicii Moldova. Între1990 şi 1992 a deţinut funcţia de ministrual Afacerilor Interne în Guvernul RepubliciiMoldova şi a fost primul care a avut titlulde ministru al Apărării în Moldova (1992).Eliberat din funcţie în contextul înfrângeriisuferite în Transnistria în confruntarea cuArmata XIV Rusă.Costea MuşatV. Muşat, CosteaCostenco, Nicolai(21.12.1913, Chişinău – 29.07.1993, Chişinău)Scriitor. A absolvit Facultatea de Litere(limbi străine) a Universităţii din Iaşi, undea audiat şi cursuri de drept. A fost redactorşefla revista Viaţa Basarabiei sub directoratullui Pan Halippa (1934–1940). A scris eseuridespre Lermontov, Şevcenko, Esenin.Versuri: Poezii (1937), Cleopatra (1939), Ore(1939) şi Elegii păgâne (1940). S-a pronunțatferm împotriva teoriei unor scriitori din Tiraspolcare susţineau diferenţa dintre limbaromână şi cea moldovenească. A fost arestat221ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 221 31.10.2011 17:22:54

CostinMiron Costin Nicolae Costin (cronicar) Nicolae Costin (primar) Vasile Costin222în 1941 şi deportat în Siberia. A lucrat cahamal, fochist, dar a continuat să scrie,astfel încât la întoarcerea din exilul siberiana publicat volumele: Poezii alese (1957), Poeziinoi (1960), Mugur, mugurel (1967), Tărie(1972), Poeme (1973), Poezii şi poeme (1976).A tradus Homer (Iliada), Dante (Vita nova),Puşkin, Lermontov, Dostoievski ş.a. Postumi-au fost editate cărțile Povestea Vulturului,placheta de versuri Libertăți (2003), Din beznatemniței (Scrisori din Gulag) (2004).Costin, Miron(30.03.1633 – 1691, Roman)Cronicar, istoriograf şi poet. Născut în Moldova,dintr-o familie boierească, a studiatla Bar, în Polonia (1647). A luptat pentru adeveni domnul Moldovei cu sprijin polon (şicatolic). O vreme a fost diplomat la curteamunteană a lui Constantin Şerban. A fostucis de Constantin Cantemir, domnul Moldovei,în numele ortodoxiei. La execuţie aasistat tânărul Dimitrie Cantemir. Lucrareasa cea mai cunoscută este o cronologie:Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aaron Vodăîncoace, 1675. Continuă pe Grigore Ureche.Ca literat, a scris un interesant poem demeditaţie filosofică: Viaţa lumii, 1671–1673,în versuri, în polonă, cu reminiscenţe dinOvidiu şi Horaţiu. A susţinut ca istoriograforiginea latină a poporului român: De neamulmoldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor,1686–1691, şi a publicat, în polonă, CronicaMoldovei şi a Munteniei, 1677.Costin, Nicolae(1660–1712, Iaşi)Cronicar. Fiu al lui Miron C. A continuatopera tatălui său, scriind Letopiseţul ŢăriiMoldovei de la zidirea Lumii până la 1601 şi LetopiseţulŢării Moldovei, 1709–1711. A tradusdupă versiunea latină lucrarea lui Antoniode Guevara – Libro aureo del gran imperadorMarco Aurelio con el Relox de Principes (Carteade aur a marelui împărat Marc Aureliu cu CeasorniculDomnilor).Costin, Nicolae(7.04.1936, Pecişte, Basarabia –16.02.1995, Chişinău)Primar al Chişinăului. A absolvit ŞcoalaPedagogică la Orhei şi Facultatea de Istoriea Universităţii de Stat din Chişinău. Specializarela Universitatea Lomonosov din Moscova.A predat cursuri de sociologia satuluila Universitatea de Stat din Chişinău. A fostdeputat în primul parlament democratic alMoldovei (1990–1994), perioadă în carea fost şi primarul capitalei (când s-a făcutredenumirea străzilor oraşului cu nume româneşti.S-au redeschis bisericile româneşti,inclusiv catedrala din centrul oraşului şis-au deschis o serie de biblioteci). Preşedinteal Societăţii Politologilor din Moldova.Costin, Vasile(7.07.1938, Satul Nou, jud. Maramureş)Arhiepiscop. A absolvit Seminarul Teologicla Cluj şi Institutul Teologic la Sibiu. Specializarela Institutul Teologic din Bucureşti,apoi la Atena şi Cairo (Institutul de ArheologieCoptă). Secretar eparhial al patriarhieiRomâne, hirotonisit arhimandrit în 1974.A fost superior al Aşezămintelor Româneştidin Ierusalim şi reprezentant al patriarhieiRomâne pe lângă patriarhia Ierusalimului(1975–1979). Arhiepiscop al Târgoviştei din1991. A participat la vizita delegaţiei BisericiiOrtodoxe Române la Patriarhia Ecumenicăşi la Patriarhia Rusă. Lucrări: Scrierea pseudografică„Testamentum Domini“ ca izvor pentruistoria cultului creştin, 1965; Liturghia SfântuluiIacob în ritul sirienilor iacobiţi, 1966; Problemalimbilor liturgice în lumina preocupărilotr ecumenisteactive, 1966.Coşbuc, George(20.09.1866, Hordou, azi Coşbuc,jud. Bistriţa-Năsăud – 9.05.1918, Bucureşti)Poet. A făcut studii de filosofie şi literaturăla Universitatea din Cluj. A fost mai întâiredactor la Tribuna (1884, Sibiu), apoi şef debirou şi referendar la Biroul de Control alENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 222 31.10.2011 17:22:54

George Coşbucactivităţii extraşcolare din Ministerul Cultelorşi Instrucţiunii, Bucureşti. A întemeiat şicondus în colaborare diverse publicaţii: Vatra(cu I.L. Caragiale şi I. Slavici, 1894), Sămănătorul(1901, cu Al. Vlahuţă), Viaţa literară(1906) ş.a. Poezia sa, de factură neoclasicăşi folclorică, în linia tradiţionalismului românesc,evocă universul rural în momentelemajore ale ciclului vieţii: Draga mamei, baladă,1866; Fulger, poveste în versuri, 1877; Blestemde mamă, 1885; Fata craiului din cetini, 1886;Balade şi idile, 1893; Fire de tort, 1896, precumşi episoade ale Războiului de Independenţă:Cântece de vitejie, 1904. A scris: Balade, 1913,parodii. A tradus Dante, Divina Comedie,1924–1932, publicată postum; Odiseea luiHomer, Eneida lui Virgiliu, Premiul Academiei;Byron – Mazeppa, 1896; Kalidāssa –Sakuntala, 1897; Mahab harata şi Rāmāyana,1897 ş.a. Ca opţiune politică a fost monarhist:Povestea unei coroane de oţel, 1899, roman.Membru al Academiei Române (1916).Coşciug, Gurie D.(17.10.1924, Stoicani, Basarabia)Medic. A început Liceul Tehnic din Soroca şia absolvit Liceul Teoretic din Făgăraş (1944).Studii superioare – Institutul Politehnic dinKiev şi Institutul de Medicină din Chişinău(1951). Doctor în medicină (1966), doctorhabilitat (1970). Contribuţii în domeniulcirozei hepatice şi cancerului hepatic primar.A fost şef de spital la Dângeni (Ocniţa), chirurgla Spitalul Republican, apoi la InstitutulOncologic (şef de secţie, director adjunct laSecţia gastropneumologie). Din 1991 profesoruniversitar la Facultatea de Medicină dinChişinău. A publicat 6 monografii şi peste60 de articole ştiinţifice.Coşeriu, Eugeniu(27.07.1921, Mihăileni, Basarabia –7.09.2002, Tübingen, Germania)Lingvist, specialitatea limbi indo-europene.A plecat din Basarabia în 1940. A studiatlingvistica şi filosofia la Iaşi, la Roma şi laCoşoveiEugeniu CoşeriuPadova. A teoretizat lingvistica integrată,care găseşte apropieri între limbile greacă,latină, limbile romanice, slave, germanice,fiind considerat unul dintre cei mai importanţilingvişti ai veacului XX. A fost profesorla universităţile din Montevideo, Uruguay şiTübingen, Germania. Lucrări: Sistema, normay habla, 1952; Gramática, semántica, universales:estudios de linguística funcional (e o traduceredin 1975, a fost publicată înainte în germanăşi franceză); Sincronia, diacronia e historia,1958; Teoria del linguagio e linguistica generale,Bari, 1971; Die Geschichte der Sprachphilosophievon der Antike bis zur Gegenwart: eine Ubersicht,1972; Die Geschichte der Sprachphilosophievon der Antike bis zur Gegenwart, 2 vol.: VonLeibniz bis Rousseau, 1975 şi Das romanischeVerbalsystem, 1976; L’homme et son langage,1977; Textlinguistik, 1980; Die Geschichte derSprachphilosophie von der Antike bis zur Gegenwart,vol. 1 – Von der Antike bis Leibniz, 2003(postum). Membru de onoare al AcademieiRomâne (1991). A fost Doctor HonorisCausa a mai mult de 40 de universităţi alelumii, membru al mai multor academii,dintre care menţionăm: Linguistic Societyof America, Linguistic Circle of New York,Société de Linguistique Romanique, Paris.Coşovei, Traian(24.03.1921, Somova, jud. Tulcea –16.07.1993, Bucureşti)Poet. Tată al lui Traian T.C. A absolvit Litereleşi Filosofia la Bucureşti. A debutatcu proză: La Taliane, 1950, şi a continuat săscrie despre pământul natal: Împărăţia vânturilor,1954; Stelele dimineţii, 1964; Dobrogeade aur, 1978. S-a remarcat însă îndeosebi capoet: Oceanul, 1962; Când mă grăbeam spremare, 1967; Lauda fluviului, 1974; La ţărmulcu lună, 1977. Reportajul în stil poetic i-aadus recunoaşterea: Uriaşul preludiu, 1955,Premiul Academiei; Semnul din larg, 1960;Stelele dimineţii, 1964; Farmecul genezei, 1979.Coşovei, Traian T.(28.11.1954, Bucureşti)Poet. Fiu al lui Traian C. A absolvit Facultateade Limba şi Literatura Română laBucureşti, participând la Cenaclul de Lunicondus de Nicolae Manolescu. Unul dinreprezentanţii „generaţiei ‘80“. A debutatcu Ninsoare electrică, 1979, Premiul UniuniiScriitorilor, şi a continuat să scrie poemepostmoderniste, interiorizându-şi discursulcu trecerea timpului: 1, 2, 3, sau..., 1980;Cruciada întreruptă, 1982; Poemele siameze,1983; În aşteptarea cometei, 1986; Rondulde noapte, 1987; Pornind de la un vers, 1990;Bătrâneţile unui băiat cuminte, 1994, Premiul223ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 223 31.10.2011 17:22:54

224Traian T. CoşoveiValeriu D. CoteaAcademiei şi Premiul Asociaţiei Scriitorilordin Bucureşti; Mickey Mouse e mort, 1994;Ioana care rupe poeme, 1997; Percheziţionareaîngerilor şi Lumină de la frigider, ambele 1998;Institutul de glosuri, 2002; Greva căpşunelor,2004; Aerostate plângând, 2010.Cotea, Valeriu D.(11.05.1926, com. Vidra, jud. Vrancea)Oenolog. A absolvit Facultatea de Agronomiedin Iaşi. Îşi desfăşoară activitatea laIaşi. Timp de peste 20 de ani (1976–2000) areprezentat România la Oficiul Internaţionalal Viei şi Vinului (OIV) cu sediul la Paris.A înfiinţat şi conduce Centrul de Cercetăripentru Oenologie de pe lângă Academia Română,cu sediul la Iaşi. În calitate de cercetător,colaborează cu şcoli cu profil oenologicdin multe ţări, între care cele din Narbonne,Bordeaux, Montpellier, Dijon, Berlin, Geissenheim,Neustadt, Piacenza, Asti, Porto,Lisabona. Lucrări: Enologie (1982); Tratatde enologie. I.Vinificaţia şi biochimia vinului; II.Limpezirea, stabilizarea şi îmbutelierea vinului –2 vol. (1985, 1989) ş.a. Este membru titularal Academiei Române din 1993. Membrucorespondent al Academiei Internaţionalea Vinului din 1998, al Accademia Italianadella Vita e del Vino din 1986 şi al AcademieSuisse du Vin din 1987.Coteanu, Ion(6.10.1920, Bucureşti – 11.12.1997, Bucureşti)Lingvist. A absolvit Literele şi Filosofia laBucureşti, s-a specializat la École Pratiquedes Hautes Etudes din Paris. Profesor laUniversitatea din Bucureşti şi director alInstitutului de Lingvistică şi Dialectologiedin Bucureşti. Lucrări: Elemente de dialectologiea limbii române, 1961; Dicţionarul explicatival limbii române (DEX) în colaborare cuLucreţia Mareş şi Mioara Avram; Dicţionarullimbii române (DLR) în colaborare cu IorguIordan şi Alexandru Graur; Limba românăcontemporană, 2 vol., 1974–1975; Gramatica debază a limbii române, 1982; Etimologia şi limbaCotearomână (principii, probleme), 1987, în colaborarecu Marius Sala. Membru fondator şipreşedinte al Societăţii de Ştiinţe Filologicedin România, membru al Societăţii de LingvisticăRomanică din Strasbourg. Membrual Academiei Române, 1974, preşedinte alSecţiei de filologie, literatură şi arte.Cotescu, Octavian(14.02.1931, Dorohoi – 22.08.1985, Bucureşti)Actor. Căsătorit cu actriţa Valeria Seciu. A începutsă joace teatru încă din liceu, la Iaşi.A urmat Conservatorul de Artă Dramaticădin Iaşi, l-a absolvit în 1950, după care a fostrepartizat la Teatrul Bulandra din Bucureşti,unde a debutat în 1951, cu Pădurea după A.N.Ostrovski. Numeroase roluri în teatru, film,teatrul de televiziune şi teatrul radiofonic.Activitatea de scenă a fost dublată şi de ocarieră didactică de profesor universitar laIATC, unde a ocupat şi funcţia de rector înperioada 1981–1985. A jucat în numeroasefilme şi piese de teatru alături de actori caToma Caragiu, Dem Rădulescu etc. Alăturide Coca Andronescu a creat un memorabilcuplu de personaje, originar din Lehliu Gară,Tanţa şi Costel, care a fost prezentat la TeleviziuneaRomână, în anii 1970, într-un miniserialde mare succes la public şi la critică. Roluri:Iubirea e un lucru foarte mare (1962, miniserialTV), Cartierul veseliei (1964), O dragoste lungăde-o seară (1963), Dimineţile unui băiat cuminte(1966), Balul de sâmbată seara (1968), Castelulcondamnaţilor (1969), Asediul (1970), Putereaşi adevărul (1971), De ochii lumii (1971, TV),Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte (1971),Drum în penumbră (1972), Bariera (1972),Proprietarii (1973), Tăticul (1974, TV), Păcală(1974), Muntele ascuns (1974), Capcana (1974),Cercul magic (1975), Serenadă pentru etajul XII(1976), Un orfelin iubea o orfelină (1976, TV),Operaţiunea „Monstrul“ (1976), Instanţa amânăpronunţarea (1976), Gloria nu cântă (1976), Buniculşi doi delincvenţi minori (1976), O scrisoarepierdută (1977, TV), Împuşcături sub clar de lună(1977), Eu, tu şi Ovidiu (1977), Aurel Vlaicu(1977), Iarba verde de acasă (1978), Din nouîmpreună (1978), Vacanţă tragică (1979), Ion:Blestemul pământului, blestemul iubirii (1979),Bietul Ioanide (1979), Şantaj (1981), Saltimbancii(1981), Înghiţitorul de săbii (1981), Casteluldin Carpaţi (1981), Un saltimbanc la Polul Nord(1982), Rămân cu tine (1982), Calculatorulmărturiseşte (1982), Buletin de Bucureşti (1982),Aventură sub pământ (1982, TV), Un accidentnumit Duffy (1983), Singur de cart (1983),Miezul fierbinte al pâinii (1983), O lebădă iarna(1983), Fram (1983), serial TV), Escapada(1983), Sosesc păsările călătoare (1984), Secretullui Bachus (1984), Promisiuni (1985), Căsătoriecu repetiţie (1985) O clipă de răgaz (1985).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 224 31.10.2011 17:22:54

CovaliuOctavian Cotescu Cotiso Ileana Cotrubaş Aron CotruşCotiso(sec. I î.H.)Rege al dacilor din munţii Banatului şi Oltenia.Contemporan cu domnia lui Augustusîn Imperiul Roman. A luptat cu generalulroman Marcus Licinus Crassus, trimis laDunăre de Octavian Augustus, care l-a înfrânt.Lui i-a urmat Thiamarkos.Cotlarciuc, Nectarieprenume la naştere Nicolae(7.02.1875, Stulpicani, jud. Suceava –4.07.1935, Cernăuţi)Mitropolit. A absolvit Teologia şi Filosofiala Universitatea din Cernăuţi. Specializarela Viena, Bonn, Würtzburg şi München.Diacon şi preot al catedralei mitropolitanedin Cernăuţi. Profesor de teologie la Universitateadin Cernăuţi. Mitropolit al Bucovineidin 1923 până la moarte. Delegatal Bisericii Ortodoxe la câteva congrese alemişcării ecumenice din Stockholm (1925),Lausanne (1927), la Conferinţa episcopiloranglicani din Palatul Lambeth (1930), laCongresul vechilor catolici de la Viena şiBonn (1931) ş.a. Lucrări: Die Besetzungsweiseder orthodoxen Patriarchalstuhles von Konstantinopel,Mainz, 1903; Ceva despre reformapatronatului Bisericii din Bucovina, 1904;Kurhe ubersicht uber die rumanische Bibliologie,Viena, 1911; Treptele formal psihologice înpredică, 1923.Cotovelea, Gheorghe(25.10.1933, Bucureşti)Balerin. A început să danseze la AnsamblulFolcloric al Sindicatelor. A absolvit şcoalade balet a Floriei Capsali. Prim-solist alOperei Române, alături de Gelu Barbu şiGabriel Popescu. Roluri în: Coppelia, Călăreţulde aramă, Călin – file de poveste, Haiducii,Romeo şi Julieta. Şi-a încheiat activitatea în1984. Artist Emerit (1964), Meritul Cultural(1968), Ordinul Serviciu Credincios în gradde Cavaler (2000).Cotrubaş, Ileana(9.06.1939, Galaţi)Soprană. A făcut parte din Corul Radio la9 ani. A absolvit Conservatorul la Bucureşti.A debutat în 1964 la Opera Românădin Bucureşti. În 1965 a fost triplu laureată(operă, lied, oratoriu) la festivalul din Hertogenbosch,Olanda. A cântat la Covent Garden(Londra), trei ani la Opera din Viena, laOpera din Chicago şi Metropolitan Operadin New York (alături de Placido Domingo),la La Scala din Milano alături de LucianoPavarotti. Roluri în operele lui Verdi, Gounod,Mozart, Ceaikovski, Bellini, Haydn,Donizetti, Puccini.Cotruş, Aron(21.01.1891, Haşag, jud. Sibiu –1.11.1961, Long Beach, California)Poet. A studiat Literele la Viena. Ataşat depresă la Ambasada României din Varşovia,apoi din Roma, Lisabona, Madrid. Înintervalul 1945–1956 a locuit la Madrid,apoi în SUA. Prolegionar. A fost preşedinteal Asociaţiei Românilor din Spania (din1945). Influenţat de Verhaeren, Whittman,expresionismul german, având afinităţi cupoezia socială, a publicat numeroase volumede versuri: Poezii, 1911, debut; Sărbătoareamorţii, 1915; Neguri Albe, 1920; În robia lor,1927; Printre oameni în mers, 1933; Minerii,1938; Rapsodie valahă, 1940; Rapsodie dacă,1942, Premiul Societăţii Scriitorilor Români;Versuri, 1948; De la Volga la Missisipi, 1956;Eminescu, 1959; Cântecul deşteptării, 1962,postum, Cleveland. În ţară i-au apărut laBucureşti: Horea, 1984; Versuri, 1985, şi, laTimişoara, Poezii, 2 vol., 1991.Covaliu, Ion Brăduţ(1.04.1924, Sinaia – 29.05.1991, Bucureşti)Pictor. A studiat la Academia de Arte Frumoasedin Bucureşti ca elev al lui Jean Al.Steriadi. Profesor la Institutul Pedagogic dinBucureşti, apoi la Institutul de Arte Plastice.225ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 225 31.10.2011 17:22:54

CozacoviciGheorghe Cozorici Gheorghe Cozub Nichifor Crainic226Preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici. În1962 a reprezentat România la Bienala dela Veneţia. Lucrări: Căderea lui Icar, 1966;Galaxie, 1972; Salt în univers, 1972; Întoarcereaspre zenit, 1972; Gânditorul, 1975; Ana, 1976.Laureat al Ordinului Meritul Cultural clasaa II-a, 1968, al Ordinului Steaua României,1979; Trionfo, 1981, Italia.Cozacovici (Cosacovici), Dimitrie(1790, Metsovo, Macedonia –31.08.1868, Bucureşti)Istoric şi filolog. Aromân. A contribuit la înfiinţareaprimei şcoli aromâneşti din Macedoniaşi a finanţat tipărirea lucrării lui D. Athanasescu– Romanilii dit drepta Dunarelei (Româniidin dreapta Dunării), 1865. A fost unuldintre fondatorii Societăţii Macedo-Române,alături de Sideri, Zissu, Iordache Goga (dinClisura), Grandea. Membru fondator (1866)al Academiei Române (Societăţii AcademiceRomâne). Cu numele Cosacovici, apareîn lucrarea: COSMESCO (C.J.). – DimitrieCosacovici şi aromânismul. Mémoire présenté àl’Académie Roumaine, 26 martie 1903.Cozorici, Gheorghe(16.07.1933, Arbore, jud. Suceava –18.12.1993, Bucureşti)Actor de teatru şi film. A absolvit Institutulde Teatru la Bucureşti. Actor la TeatrulNaţional din Bucureşti. Roluri: Moartea unuiartist (1989); Trenul de aur (1987); Ziua Z(1985); Ciuleandra (1985); Din prea multădragoste (1985); Furtună în Pacific (1985); Unpetic de cer (1984); Zbor periculos (1984); Vreausă ştiu de ce am aripi (1984); Imposibila iubire(1983); Dragostea şi revoluţia (1983); Comoara(1982); Un echipaj pentru Singapore (1981);Omul şi umbra (1981); Capcana mercenarilor(1980); Vânătoarea de vulpi (1980); Ancheta(1980); Detaşamentul Concordia (1980); Stele deiarnă (1980); Clipa (1979); Aurel Vlaicu (1977);Râul care urcă muntele (1977); Urgia (1977);Ultimele zile ale verii (1976); Instanţa amânăpronunţarea (1976); Patima (1975); Ştefan celMare – Vaslui 1475 (1974); Fraţii Jderi (1973);Ciprian Porumbescu (1972); Prea mic pentru unrăzboi atât de mare (1969); Gioconda fără surâs(1967); Procesul alb (1965); Pădurea spânzuraţilor(1964); Partea ta de vină (1963); Mândrie(1956).Cozub, Gheorghe(30.08.1937, Cuhureştii de Sus, Basarabia –17.04.2009, Chişinău)Agronom. A absolvit Şcoala de Vinificaţie şiViticultură din Chişinău şi Institutul IndustrieiAlimentare din Odedsa, Ucraina. A fostinginer-tehnolog la fabrica de vinuri din Cazaclia,Ceadâr-Lunga, apoi director adjunctal Direcţiei generale pentru viticultură şivinificaţie a Ministerului Industriei Alimentarea Moldovei, vicepreşedinte al AsociaţieiMoldvinprom, viceministru al Viticulturii şiVinificaţiei, director general al Fabricii deVinuri S.A. Imperial Vin din rn. Cantemir,preşedinte al Uniunii Producătorilor şiExportatorilor de Vinuri din Moldova. Estefondator al tehnologiei complexe de producerea vinului de tip „Heres“, implementatăîn Moldova, Ucraina, Rusia şi Bulgaria,autor al tehnologiei de producere a 50 devinuri şi coniacuri. Este iniţiatorul Legii vieişi vinului, 1994. Distins cu titlul de OenologEmerit al Franţei, cu ordinele Insigna deOnoare, Drapelul Roşu de Muncă, GloriaMuncii, Ordinul Republicii, dublu laureatal Premiului de Stat al RM. Membru corespondental Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Crainic, Nichifor, nume la naştere Ion Dobre(22.12.1889, Bulbucata, jud. Ilfov –20.08.1972, Mogoşoaia)Poet şi eseist. A absolvit Teologia la Bucureştişi s-a specializat la Viena (teologie catolicăşi filosofie). A fost profesor de teologiela Chişinău şi Bucureşti. A condus ziarullegionar Calendarul (1932–1933). Creatorulcurentului gândirist axat pe autohtonism.Poet, publicist, editor, redactor, pedagog, teolog,secretar general la Ministerul CultelorENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 226 31.10.2011 17:22:55

în guvernul legionar. A condus săptămânalulde extremă dreaptă Sfarmă Piatră şi revistaGândirea. A stat ascuns la Sâmbăta de Sus(1944–1947). A făcut închisoare la Aiud(1947–1962). A scris versuri tradiţionaliste:Şesuri natale, 1916; Darurile pământului, 1920;Cântecele patriei, 1925; Ţara de peste veac, 1931.A obţinut Premiul Naţional pentru Poezie(1930). A teoretizat ortodoxismul şi gândirismul,încercând să cupleze trenul politiciiromâneşti la acela al fascismului italian,mizând pe rădăcinile latine comune: Punctecardinale în haos, 1936; Ortodoxie şi etnocraţie,1938; Nostalgia Paradisului, 1940. O selecţiede Poezii alese, 1914–1944 a apărut în 1990(postum), iar versuri inedite din închisoare,cu titlul Şoim peste prăpastie, tot în 1990.Memoriile, vol. l, cu titlul Zile albe, zile negre,au apărut în 1991. Doctor Honoris Causaal Universităţii din Viena (1940), laureat laPremiului Naţional pentru Poezie (1930),membru al Academiei Române (1940–1946),repus în drepturi în 1995.Crăciun, Emil(22.05.1896, Iaşi – 3.04.1976, Bucureşti)Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti, s-aspecializat la Berlin, în SUA (universităţileHopkins şi Harvard) şi la Paris. Conferenţiarde citologie clinică la clinica medicală condusăde Daniel Danielopolu. A pus bazeleprimului institut oncologic din România,la Cluj, al cărui director a fost (1931–1932).Profesor la Institutul de Medicină şi Farmaciedin Bucureşti, director al InstitutuluiDr. Victor Babeş. A înfiinţat SocietateaAnatomică (1937) şi Analele Institutului VictorBabeş (1938). Contribuţii în domeniul tratăriicancerului. Lucrări: Probleme de oncologie,1953; Introducere în morfologia patologică, 1958;Informatica în munca de spital, 1971. Membrual Academiei de Ştiinţe Medicale din România,al Societăţii de Biologie din Paris, alSocietăţii Patologice Germane, al SocietăţiiRegale de Medicină din Londra. Membrucorespondent al Academiei Române (1963).Crăciun, Victor(16.07.1934, Durleşti, azi în mun. Chişinău)Critic şi istoric literar. Doctor în filologie(1973). A absolvit Şcoala Normală VasileLupu şi Facultatea de Istorie şi Filologie aUniversităţii din Iaşi (1952–1956). A fost şefde sector şi secretar general al RadiodifuziuniiRomâne. Este preşedinte fondator alLigii Culturale pentru Unitatea Românilorde Pretutindeni şi secretar executiv al Congresuluispiritualităţii româneşti. Lucrări:Tăietorii de lemne (1949); Eminescu la radio(1970); Efigia literară a lui Mihai EminescuCrăsnaruEmil CrăciunGrigore Crăiniceanu(1971); Mihai Eminescu – un veac de nemurire(vol. I, 1990; vol. II, 1991), Eminescu regăsit(1998), Eminescu – „Icoana stelei” (2000),Eminescu şi Veronica (roman documentar,2000), Eminescu, Ştefan cel Mare, Putna (2004).Este unul dintre coordonatorii, coautorii,antologatorii, autorii de prefeţe şi de aparatcritic ai Corpusului Eminescu în 10 volume,lansat de editurile Litera (Chişinău) şi David(Bucureşti) în 1999. Preocupat de viaţa şicreaţia lui Constantin Brâncuşi: Brâncuşivăzut de Miliţa Petraşcu, Constantin Antonovici,V.G. Paleologu, 2001.Crăiniceanu, Grigore(20.07.1852, Bucureşti – 1.10.1935, Bucureşti)Politician şi general de divizie. A participatla Războiul de Independenţă (1877–1878)şi la Primul Război Mondial (de reîntregirenaţională, 1916–1918). A fost ministru deRăzboi (1909–1910) în Guvernul Ion I.C.Brătianu, succedându-i ministrului interimarde război, Toma Stelian. A fondat Revistaarmatei (1883) şi Cercul publicaţiunilor militare(1889). A îndeplinit funcţia de comandantal Armatei II (26 august – 26 septembrie1916). A fost membru al Academiei Române(1911).Crăsescu, Victor, nume la naştere ŞtefanCrasiuc, a semnat şi Ştefan Basarabeanu(16.10.1850, Chişinău – 1917, Bucureşti)Medic şi scriitor. A absolvit Medicina la Bucureşti.A rămas pentru proza scurtă pe carea scris-o, notabilă prin surprinderea veridicăa amănuntelor cu mijloace stilistice foartereduse: Schiţe şi nuvele, 4 vol., 1893. A lăsatşi romane: Ovreiul, 1899, pline de pitoresc.Crăsnaru, George Emil(30.08.1941, Bucureşti)Bas-bariton. A absolvit Conservatorul laBucureşti ca elev al lui Petre ŞtefănescuGoangă. Specializare la Pesaro, Italia. Primsolistla Opera Română (1970–1980). Între1980 şi 1987 a fost angajat la Teatrul de227ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 227 31.10.2011 17:22:55

CreangăGeorge Emil Crăsnaru Ion Creangă Mioara Cremene Petru Creţia228Stat din Wiesbaden, iar între 1987 şi 1991a fost prim-solist la Teatrul de Stat din Saarbrücken.Profesor la Facultatea de Muzicădin Düsseldorf. A cântat la Scala din Milano,la Montréal, Toronto, în Bulgaria, Cehoslovacia,Iugoslavia, Polonia, Ungaria, Rusia,Franţa, Italia, Portugalia, Spania, Finlanda,Austria, Suedia, Argentina, Chile, Ecuador,Peru, Venezuela, China, Coreea şi Japonia.Roluri: Baronul Ochs din Cavalerul rozelor,Boris din Lady M., Wotan şi Hagen din InelulNibelungilor, Barak din Femeia fără umbră; DonCarlos de Verdi, unde a interpretat rolurileMarele Inchizitor şi Călugărul, sub baghetalui Franco Zeffirelli. A câştigat premiul I alconcursului George Enescu în 1970, iar apoipremii la concursurile Bach-Wettbewerb(Leipzig, 1972), Hertogenbosch (1972) şiMarele Premiu al Concursului Florent Marcil(Montréal, 1973). Este deţinătorul medalieiGottlob Frick.Creangă, Ion(1.03.1837 sau 1839, Humuleşti, jud. Neamţ –31.12.1889, Iaşi)Scriitor. A făcut Şcoala Normală Vasile Lupudin Iaşi, condusă de Titu Maiorescu, apoiTeologia la Iaşi. A fost diacon şi învăţător.A scris prima aritmetică şi primul abecedarcu alfabet latin din Moldova. Eminescu l-adus la Junimea. Este cel mai mare maestrual stilului oral paremiologic (deci folosindziceri şi proverbe). A scris basme şi poveşticentrate pe universul rural: Punguţa cu doibani, 1875; Capra cu trei iezi; Povestea lui HarapAlb, 1877; Ivan Turbincă; Dănilă Prepeleac;evocări ale universului copilăriei: Amintiridin copilărie; Anecdote, 1881–1888. Este consideratun Rabelais al românilor. Membrupost-mortem al Academiei Române (1948).Cremene, Mioaranume la naştere Maria Elena Gorea(6.09.1923, Bucureşti)Poetă. A absolvit Pedagogia şi Psihologia laUniversitate şi Actoria la Institutul de Teatrudin Bucureşti. A făcut parte din cercul Vieţiiromâneşti. Plecată la Paris după 1969 şi revenitădupă 1989. Lucrări: Magazinul de mireseşi alte poezii, 1966; Mărirea şi decăderea planeteiGlobus, 1968; Odioasa crimă din Carpathia,1995; Întâmplări din oraşe de pâclă, proză, 2002;Dicţionar iniţiatic al Ordinelor cavalereşti, 2008.Creţianu (Cretzianu), George(3.10.1829, Bucureşti – 6.08.1887, Constanţa)Poet. A plecat la Paris în 1848 cu o bursăacordată de Guvernul Provizoriu sprea studia Dreptul şi Literele, ceea ce a şifăcut, în ciuda suspendării bursei. Alăturide Al. I. Odobescu a avut un rol de seamăîn înfiinţarea Societăţii România Jună şi arevistei cu acelaşi nume la Paris în 1851.S-a întors în ţară în 1853, după ce vizitaseElveţia şi Italia. Unionist. Director al BănciiRomâne. A publicat la Revista Carpaţilor(1860–1861) şi Albina Carpaţilor (1877–1880,Sibiu). Ministru la Departamentul Dreptăţii,ministru al Cultelor (1862). A scris versurisentimentale: Melodii intime, 1854, şi patriotice:Patrie şi libertate, 1879. Membru deonoare al Academiei Române (1882).Creţia, Petru(21.01.1927, Cluj – 16.04.1997, Bucureşti)Poet şi eseist. A absolvit Literele şi Filosofiala Bucureşti (limbi clasice). Profesor de filologieclasică la Universitatea din Bucureşti.A scris versuri de orientare filosofică: Norii,1979; Pasărea Phoenix, 1986, şi eseuri literare:Poezia, 1983. A tradus Margueritte Yoarcenar– Povestiri orientale, 1993, Premiul UniuniiScriitorilor. A făcut parte din colectivul carea continuat ediţia Perpessicius de Opere alui Minai Eminescu şi a încheiat-o. Premiulrevistei Manuscriptum pe 1990 pentru Poesii,(ediţia 1883) de Mihai Eminescu.Creţu, Igor(21.03.1922, Vladimireşti, Basarabia)Scriitor. Descendent dintr-o familie de intelectualicu rădăcini în părţile Făgăraşului.A absolvit liceul B.P. Hasdeu din Chişinău şiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 228 31.10.2011 17:22:55

CristeaIgor Creţu Michael Creţu Anton Crihan Anastasie Crimcacursurile Şcolii Militare din Bacău. A luptatpe frontul de vest al celui de-al Doilea RăzboiMondial. După război a absolvit Facultateade Istorie şi Filologie a Universităţii de Statdin Chişinău (1951). Specializare la Institutulde Literatură Maxim Gorki din Moscova(1958). A lucrat la Editura de Stat a Moldovei,a fost consilier la Uniunea Scriitorilordin Moldova (1954–1956, 1964–1966), şefde secţie, apoi secretar general de redacţiela revista Nistru (1956–1964). A tradus dinrusă: M. Gorki (Copilăria, 1950; Universităţilemele, 1951), Mihail Şolohov (Pe Donul liniştit,1955; Pământ desţelenit, 1962), N. Gogol (Sufletemoarte, 1954), din A.S. Puşkin, N. Nekrasov,S. Esenin, A. Blok, Ş. Rustaveli. Realizărinotabile ale traducătorului sunt versiunileromâneşti ale basmului Micul prinţ (1965)şi romanului Pământ al oamenilor (1989) deAntoine de Saint Exupery. Este autor deantologii şi culegeri de traduceri proprii:Din poeţii lumii (1969, 1981, 1992, o ediţiecompletată apare în 1996 la Bucureşti), Să văspună moşul... (1981), Arborele frăţiei (1984),Biblia pentru copii: povestiri biblice cu ilustraţii(1992, în colaborare).Creţu, Michael, pseudonim Curly M.C.(18.05.1957, Bucureşti)Muzician. Ascendenţă austriacă. Plecat laParis cu familia în 1965. A absolvit Academiade Muzică din Frankfurt. A scrismelodii şi a fost producător pentru FrankFarin, Boney M, Milli Vanilli, Moti Specia,formaţii celebre. Este autorul ProiectuluiEnigma de muzică electronică şi fondatorulStudiourilor ART de la Ibiza. A cântat şisingur ori împreună cu Jens Gad (albumulTrans Atlantic Airwaves, Diew Chinesiche Mauer,A Posteriori). A scris, pentru StudiourileParamount, muzica la Silver.Crihan, Anton(10.07.1893, Sângerei, Basarabia –1993, Saint Louis, SUA)Avocat, economist, politician. A absolvitliceul la Bălţi şi Facultatea de Economie laOdessa. Specializare la Sorbona. Deputatîn Sfatul Ţării şi în Parlamentul României,a fost conducător al Comisiei agrare şi alinstituţiei de stat Casa Noastră, care a înfăptuitreforma agrară în Basarabia. A predatla Universitatea din Iaşi şi la Facultatea deAgronomie a universităţii ieşene, cu sediulla Chişinău. A fost numit de două ori subsecretarde stat. În noiembrie 1944 era delegatde Comitetul Basarabenilor pentru a plecaîn străinătate în vederea apărării Basarabiei,ceea ce a şi făcut, începând din 1948,ajungând la Paris în iulie 1949 şi în SUA înoctombrie 1951.Crimca, Anastasienume la naştere Crimca Ilie(1560, Suceava – 19.01.1629, Suceava)Călugăr la Putna, adept al unirii făcute deMihai Viteazul, a fost numit episcop de Rădăuţicu prilejul intrării acestuia în Moldova,retras apoi la Dragomirna, unde a edificat obiserică şi a creat o şcoală de miniaturişti.A împodobit cu miniaturi peste 25 de manuscrisede cult – tertaevangheliare, liturghiere– şi a fost primul om al bisericii careşi-a făcut autoportretul. Ca om de cultură însens larg, a optat pentru relaţia dintre textşi imagine pentru transmiterea sensurilorascunse ale mesajului, ceea ce face din el unprecursor al modernităţii.Cristea, Alexandru(13.12.1890, Chişinău – 27.11.1942, Chişinău)Profesor de muzică, dirijor de coruri şicompozitor. Studii: şcoala muzicală dinChişinău şi Conservatorul Unirea. A activatca profesor de muzică şi diacon la Otaci(lângă Soroca) şi Tatarbunar (Cetatea Albă).Profesor de muzică şi conducător de cor laLiceul Eparhial de Fete, Chişinău. A compusmuzică corală, este autorul celebruluicântec „Limba noastră” (pe versurile luiA. Mateevici), care astăzi este imnul RepubliciiMoldova.229ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 229 31.10.2011 17:22:55

230Eugen CristeaCristea, Eugen(18.04.1952, Bucureşti)Actor de teatru şi film. A urmat studiiteatrale, absolvind IATC la Bucureşti înanul 1976. În perioada 1976–1980 a jucatla Teatrul Naţional din Timişoara. Din1980, joacă pe scena Teatrului Naţionaldin Bucureşti. Interpretează numeroaseroluri de film, teatru de televiziune şi teatruradiofonic, este prezentator şi realizator deemisiuni TV, regizează şi compune ilustraţiamuzicală a unor piese de teatru, publică unvolum personal de proză şi traduce literaturăbeletristică. Roluri în: Nu suntem îngeride Paul Ioachim; A cincea lebădă de PaulEverac; Comedia erorilor de William Shakespeare;Moftangiii după I.L. Caragiale; Numeletrandafirului după Umberto Eco; Goana dupăfluturi de Bogdan Amaru; Noaptea regilor deWilliam Shakespeare; Anton Pann de LucianBlaga. Are o bogată activitate în televiziune,începând din 1961: joacă teatru de televiziune(Arhipelagul Lenoir; Muşcata din fereastră),este prezentator şi corealizator al emisiunilorFeriţi-vă de măgăruş! (1990–1997), Ghicicine vine la mine? (1998–1999), Ceaiul de la ora5 (1996–1999), Kiki, Riki, Miki, Arca Marinei,Personalul de Costineşti (2001). Compozitoral ilustraţiei muzicale a pieselor: Autograf,Harababura, Campionul, Nero şi Seneca. Piesemuzicale proprii pentru copii: CasetaCountry (compilaţie), cu două compoziţiiproprii; caseta Nu vă feriţi de măgăruş!; casetaSoldat căzut din iubire – casetă de autor,versuri George Arion, compoziţii originale.Concerte cu propria trupă, ATELIER, defolk-rock-blues la Terasa Actorilor, CasaEliad (mai multe recitaluri), Cercul Militar,apariţii la TVR1, TVR2, Tele7abc, Prima,Antena 1, Festivalul folk: Om bun (1999 şi2000). Concerte cu trupa Harvest of Soul,concerte la Piranha, Pub 18, Strada de Vară(2001), Buftea. Compoziţii originale: EugenCristea, solist vocal şi chitară: Vânzătorulde zâmbete, 2003; Maşinăria rock and roll deNorman Spinrad; Nouă prinţi din Amber deCristeaMiron CristeaRoger Zelazny; Trecând prin flacără de NormanSpinrad; Îngerii cancerului de NormanSpinrad; Cuvinte către revoluţionari de ErnestoChe Guevara. Societar de onoare al TeatruluiNaţional I.L. Caragiale din Bucureşti.Cristea, Miron nume la naştere Elie Cristea(20.07.1868, Topliţa, jud. Harghita –6.03.1939, Cannes, Franţa)Primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române,om de cultură. A absolvit InstitutulTeologic la Sibiu, Literele şi Filosofia la Budapesta,s-a călugărit în 1902 la Hodoş-Bodrog,cu numele Miron. Redactor la Telegrafulromân, preşedinte al DespărţământuluiSibiu al ASTRA. A colaborat la Tribuna, Familia,Gazeta de Transilvania, Luceafărul (Budapesta)ş.a. Ca episcop al Caransebeşuluia apărat şi fortificat învăţământul în limbaromână din Banat. Luptător pentru MareaUnire a românilor, a devenit membru deonoare al Academiei Române (1919), fiindales mitropolit al României Mari (1919).A organizat Biserica Română ca Patriarhie,a publicat Biblia tradusă de Gala Galaction,considerată de mulţi necanonică dincauza poeticităţii ei, şi a publicat culegeride folclor. A făcut parte din regenţa care acondus România (1927–1930) şi a îndeplinitfuncţia de prim-ministru (1938–1939),spre a ţine echilibrul politic în Româniaîntr-o perioadă când se anunţa izbucnireacelui de-al Doilea Război Mondial. Lucrări:Proverbe, maxime, asemănări şi idiotisme, colectatedin graiul românilor din Transilvania şiUngaria, 1901; Principii fundamentale pentruorganizarea unitară a Bisericii Ortodoxe Române,1920 ş.a. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1919).Cristea, Valeriu(15.01.1936, Arad – 23.03.1999, Bucureşti)Critic literar. A studiat Filologia la Cluj şi Bucureşti.A fost redactor la Gazeta literară şi laRomânia literară. S-a ocupat de interpretareaoperei unor autori, dar a scris şi studii dedicateunor probleme teoretice: Interpretăricritice, 1970, debut; Tânărul Dostoievski, 1971;Pe urmele lui Don Quijote, 1974; Domeniul criticii,1975; Spaţiul în literatură, 1979, PremiulUniunii Scriitorilor; Dicţionarul personajelorlui Dostoievski, 1983; Fereastra criticului, 1987;După-amiaza de sâmbătă, 1988, memorialistică,Premiul Asociaţiei Scriitorilor dinBucureşti; Despre Creangă, 1989, Dicţionarulpersonajelor lui Creangă, 1999. A scrie, a citi,1992, atestă acele trăsături care-l vor face peautor să-şi definească, după 1989, poziţiileca intelectual de stânga.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 230 31.10.2011 17:22:55

CristescuValeriu Cristea Constantin Cristescu Eugen Cristescu Gheorghe CristescuCristescu, Constantin(1866, Piteşti – 1923, Bucureşti)General. Comandant al Academiei Militaredin Bucureşti (1910–1912). În mai multerânduri şef al Marelui Stat Major al Armatei:03.12.1913–01.04.1914; 01.04.1918–28.10.1918; 01.04.1920–08.05.1923. Întimpul Primului Război Mondial a fost generalde divizie şi a condus Armata de Nord(a IV-a), apoi Armata I (1916–1917). Alăturide Eremia Grigorescu a condus ofensiva dela Mărăşeşti, apărând Moldova şi împiedicândtrecerea armatelor germane spre Odessa.O stradă din Bucureşti îi poartă numele.Cristescu, Eugen(3.04.1895, Grozeşti, com. Oituz, jud. Bacău –12.06.1950, Văcăreşti)Şeful Siguranţei Române. A absolvit SeminarulTeologic şi Dreptul la Iaşi. Al doileaşef, după Mihail Moruzov (eliminat de IonAntonescu din fruntea Serviciului Special deInformaţii – SSI). A acţionat în plan externcontra URSS, iar în plan intern contra comuniştilorşi legionarilor, dar cu prudenţă,nu prin măsuri definitive. A supravegheatagenţiile străine din România: germane(erau 11), bulgare, maghiare, americane, britanice.A fost condamnat la moarte în procesullui Ion Antonescu şi, în urma intervenţieilui Lucreţiu Pătrăşcanu la regele Mihai, i-afost comutată pedeapsa în închisoare pe viaţă.SSI s-a transformat, în 1948, în DirecţiaGenerală a Securităţii Poporului (DGSP).Cristescu, Gheorghe(10.10.1882, Copaci, jud. Ilfov, azi jud. Giurgiu –29.11.1973, Bucureşti)Om politic. În tinereţe a făcut, apoi a vândutplăpumi. Poreclit Plăpumaru. Activ în cercurilesocialiste din 1898, membru al P SDMRdin 1899, din 1900 membru al cerculuiRomânia Muncitoare condus de CristianRacovski. Până în 1910, la apariţia PSDR,a fost unul dintre liderii Uniunii Socialistedin România. Adept al intrării României înPrimul Război Mondial de partea Antantei.Arestat în 1918 în grupul Constantin TitelPetrescu. În 1919 a reprezentat PartidulSocialist în Parlamentul României, nevalidatde Parlament, dar considerat membrude drept. La Congresul Kominternului dela Moscova a votat, alături de DobrogeanuGherea şi Ioan Flueraş, contra tezelor luiLenin de internaţionalizare a controluluiasupra mişcărilor naţionale de stânga. În1921 a fost ales secretar general al nou-formatuluiPartid Comunist Român. A fost împotrivasecesiunii României prin declarareaunilaterală a separării de ţară a provinciilorBasarabia, Bucovina, Transilvania şi Dobrogeade sud, aşa cum se hotărâse în FederaţiaComunistă Balcanică la Conferinţa din 1923la Viena. Ca urmare a hotărârii aceleiaşifederaţii, a fost exclus din partid în 1926, lacererea lui Marcel Pauker. A creat PartidulSocialist al Muncitorilor (1928), din carea făcut parte şi Ştefan Voitec. Între 1950 şi1954 a fost arestat şi trimis la Canal, dupăcare n-a mai avut nici o funcţie. Reabilitat deNicolae Ceauşescu.Cristescu, Nicolae Dan(17.02.1929, Chelmeţi, azi Ucraina)Matematician. A absolvit Matematica şi Fizicala Universitatea din Bucureşti. Profesorla Facultatea de Matematică a Universităţiidin Bucureşti, rector al Universităţii (1990–1992). Profesor invitat la Baltimore, Philadelphia,Gainesville (Florida). Contribuţiiîn domeniul viscoplasticităţii, propagării deunde, al mecanicii materialelor compozite.Pionier în domeniul teoriei plasticităţii înRomânia. Lucrări: Probleme dinamice în teoriaplasticităţii, 1958; Mecanica firelor extensibile,1964; Mecanica rocilor – Aspecte reologice,1990; Viscoplasticity of Geomaterials, 1994.Membru în Comitetul European de Mecanică,membru al Societăţii Americane aInginerilor Mecanici. Membru al AcademieiRomâne (1992).231ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 231 31.10.2011 17:22:55

CristescuRomulus Cristescu Vladimir Cristi Florica Cristoforeanu232Cristescu, Romulus(4.08.1928, Ploieşti)Matematician. A absolvit Facultatea de Ştiinţela București. Profesor la Facultatea deMatematică a Universităţii din Bucureşti.Specialist în analiză matematică, cibernetică.Director la Institutul de Matematică al AcademieiRomâne (1973–1975). Lucrări: Spaţiiliniare ordonate, 1959; Application on Theory ofDistributions, 1973; Topological Vector Spaces,1977; Structuri de ordine în spaţii liniare normate,1988. Preşedinte al Comitetului NaţionalRomân de Matematică. Membru titular (din1990) al Academiei Române.Cristi, Vladimir(1880, Teleşeu, jud. Orhei, Basarabia –1956, Văcăreşti, România)Om politic. Se trage din Cristea căminarul,boier moldovean atestat în veacul al XV-lea.A absolvit Facultatea de Drept la Universitateadin Moscova şi Facultatea de Agronomiela Paris, unde a făcut şi o şcoală depilotaj. În 1917 a fost comisarul gubernialal Basarabiei. A fost deputat în Sfatul Ţării.A votat Unirea. Director general al Internelorîn Guvernul Republicii Moldoveneşti.Deputat în Parlamentul României şi ministrupentru Basarabia în Guvernul NicolaeIorga (1931–1932). Primar al Chişinăului înperioada 1938–1940. În 1944 se refugiazăîn Austria, unde este arestat de NKVD, pecând încerca să-l contacteze pe Argetoianu.Dus în URSS, iar mai apoi deţinut la închisoareaVăcăreşti, unde a şi decedat. Distinscu ordinele (ruseşti) Sfântul Vladimir,Sfântul Gheorghe şi (româneşti) MeritulCultural, Ferdinand în grad de Comandor,Coroana României în grad de Ofiţer, MedaliaAviatică.Cristoforeanu, Florica(16.05.1887, Râmnicu Sărat –1.03.1960, Rio de Janeiro)Mezzosoprană. A absolvit Conservatoruldin Milano, ca elevă a lui Bordilla, Filippi şiVaneri. Solistă în Compania Lirică Românăcondusă de Constantin Grigoriu, în maimulte trupe din Milano, Roma şi Torino.A obţinut un contract la La Scala, în Milano.Turnee în Buenos Aires, Danemarca,Norvegia, Spania, Chile, Argentina, Braziliaş.a. Roluri: Manon de Jules Massenet, Carmende Georges Bizet, Salomea de RichardStrauss şi Fra Gerardo de Ildebrando Pizzetti.I-a apărut postum la Bucureşti, 1964,volumul Amintiri din cariera mea lirică. Ostradă din Bucureşti şi Casa de Cultură dinRm. Sărat îi poartă numele.Cristoiu, Ion(16.11.1948, Găgeşti, jud. Vrancea)Istoric literar şi ziarist. A absolvit Facultateade Filosofie la Cluj şi a făcut parte dincercul revistei Echinox. Analist politic. A fostredactor şi redactor-şef la diverse publicaţii:Scânteia tineretului, Luceafărul, Teatru, Echinox,Viaţa studenţească. A înfiinţat Suplimentulliterar al Scânteii Tineretului (SLAST) (1982–1989). După 1989 a întemeiat publicaţiileBaricada, Evenimentul zilei, Zig-Zag, Azi, Historia,a fost editorialist la Naţional, a condusCotidianul, Historia, fiind şi proprietar deedituri. Scrie cronici literare şi proză scurtă:Personaje de rezervă, 1985; Lumea literaturii,1986; Povestitorii, 1988; Lumea văzută de unromân rupt în fund ∙ Note de călătorie satirice,1995; Un pesimist la sfârşit de mileniu, 1999;Istoria ca telenovelă, 2 vol., 2003; De la olovitură de stat la alta, 2006. Moderator alemisiunii de televiziune cu caracter culturalşi politic „Zig-zag cu Ion Cristoiu“ (Antena3, 2007–2009). Membru de onoare al AcademieiOamenilor de Știință.Crişan, nume la naştere Marcu Giurgiu(1733, Vaca, azi Crişan, com. Râbiţa,jud. Hunedoara – 1785, Alba Iulia)Ţăran. Conducător al răscoalei ţărăneştidin Transilvania din 1784–1785. A strânsrăsculaţii din Munţii Zarandului şi i-a dusENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 232 31.10.2011 17:22:56

CubreacovIon Cristoiu Crişan Ov. S. Crohmălniceanula Câmpeni, unde au afluit şi ceilalţi, aduşide Cloşca şi Horea (1784). Au atacat armataaustriacă la Brad şi Hălmagiu. Prins şi închisla Alba Iulia, s-a sinucis în închisoare, sugrumându-sede curelele de la opinci.Crohmălniceanu, Ov(id) S.nume la naştere Moise Crohmalnik(16.08.1921, Galaţi – 28.04.2000, Berlin)Critic şi istoric literar. A absolvit Politehnicadin Bucureşti. Redactor-şef adjunct laViaţa românească şi Gazeta literară, profesorla Universitatea din Bucureşti. Membru alComisiei scriitorilor europeni, membru alSecţiei române şi al Comitetului de Direcţieal PEN Clubului. S-a ocupat de fenomenulliterar contemporan: Cronici şi articole,1955, Premiul de Stat, a scris monografii:Liviu Rebreanu, 1954; Lucian Blaga, 1963, şisinteze: Literatura română între cele două războaiemondiale, 3 vol., 1967–1975; Literaturaromână şi expresionismul, 1978; Pâinea noastrăcea de toate zilele, 1981; Istorii insolite, 1980;Alte istorii insolite, 1986; Al doilea suflu, 1989.În 1992 s-a stabilit în Germania, la Berlin,unde a publicat, împreună cu Klaus Heitmann,Cercul Literar de la Sibiu şi influenţacatalitică a culturii germane, apoi la BucureştiEvreii în mişcarea de avangardă românească,2001 (postum).Cruceanu, Paulinanume la naştere Grossman(26.02.1865, Iaşi – 24.11.1921, Bucureşti)Farmacistă. A absolvit Şcoala Superioarăde Farmacie din Bucureşti, apoi Facultateade Medicină din Bucureşti, ca elevă a luiEmanoil Bacaloglu, Iacob Felix ş.a. A lucratca farmacistă în diverse spitale din Moldova,iar în 1917 este numită şefa Depozituluide medicamente din Iaşi. La terminarearăzboiului este delegată de conducereaCasei Centrale să inventarieze şi să transporteDepozitul de medicamente din Iaşila sediul celui din Bucureşti, cele două reunificându-seîn 1918. Rămâne şefa acestuidepozit până în 1920. A fost prima femeiedin România care a reuşit să ocupe un postechivalent cu al unui bărbat.Crupenschi, TudorV. Krupenski, TudorCsàki Mihail sau Mihail Valahulde origine română(1490–1527, Huszt, Ungaria)Învăţat. Catolic. Înaintaşii săi, din părţileBihorului, primiseră la 1268, pentru meritemilitare, titlul de cavaleri. A făcut studiilela Cracovia şi a ajuns în 1543 protopop deCrasna şi canonic de Alba Iulia. În 1550 enumit secretar al reginei Isabella, văduvalui Ioan Zapolya, şi educator al fiului acestuia,Ioan Sigismund, împărtăşind soartafamiliei Zapolya şi la bine şi la rău. Dupămoartea Isabellei (20 septembrie 1559) şiaccederea la tron a lui Ioan Sigismund-Zapolya a devenit foarte influent. În 1564este locţiitor (locumtenens) al principeluiTransilvaniei, cu care va vizita Sibiul decâteva ori. A ajutat pe Gaşpar Heltai (dinCisnădie), renumit tipograf, să tipăreascăBiblia în limba maghiară.Cubreacov, Vlad(24.09.1955, Crihana Veche, Republica Moldova)Om politic. A absolvit Facultatea de Jurnalisma Universităţii de Stat din Moldova. A fostşef al Departamentului Culte din cadrulMinisterului Culturii şi Cultelor. Deputatîn Parlamentul Moldovei (şi vicepreşedinteal Comisiei parlamentare pentru PoliticăExternă şi Integrare Europeană), vicepreşedinteal Partidului Popular Creştin Democratşi liderul acestui partid la AdunareaParlamentară a Consiliului Europei. Militantpentru recunoaşterea Mitropoliei Basarabiei.Preşedinte al Fundaţiei pentru DemocraţieCreştină, al Asociaţiei Răsăritul Românesc233ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 233 31.10.2011 17:22:56

234Dimitrie Cuclindin Republica Moldova pentru sprijinireadiasporei, al Frăţiei Ortodoxe Române dinRepublica Moldova şi al Institutului pentruDezvoltare Regională şi AdministrativăDurabilă (IDRAD).Cuciureanu, Gheorghe(1814, Botoşani – 10/22.01.1886, Iaşi)Medic şi om politic. În perioada 17 ianuarie –23 mai 1861 a îndeplinit funcţia de ministrual Cultelor în guvernul condus de AnastasiePanu de la Iaşi. A organizat serviciul sanitaral României Mici. Membru de onoare (din1871) al Academiei Române.Cuclin, Dimitrie(24.03.1885, Galaţi – 7.02.1978, Bucureşti)Compozitor, muzicolog, scriitor. Tatăl,Constantin C., a absolvit seminarul Teologicla Ismail, Basarabia, şi Conservatorulla Iaşi. Fiul a studiat la Conservatorul dinBucureşti cu A. Castaldi, D. G. Kiriac,Klenck, Dimitrie Dinicu, C. Dimitrescu.S-a perfecţionat la Consérvatoire Nationalde Musique din Paris cu Ch. Marie Widor şila Schola Cantorum din Paris (1908–1914)cu Vincent d’Indy şi August Sérieux (bursăoferită de Spiru Haret). A fost profesor laConservatorul din Bucureşti, apoi la Conservatoryof Music şi la Brooklyn College ofMusic din New York (1924–1930), din noula Bucureşti, unde a fost director în perioadalegionară. La 65 de ani a fost arestatşi trimis pentru doi ani la Canal. A scris333 de parabole, poezii, sonete în limbileromână, engleză şi franceză. A semnatromane, eseuri, dialoguri, piese de teatru,librete şi texte de oratorii. A tălmăcit înlimba engleză poezii de Mihai Eminescu.A tradus, de asemenea, primele două cărţiale Fastelor lui Ovidiu, publicate de cătreTorouţiu. A realizat un vast sistem simfonic,cuprinzând 20 de simfonii, fiind unsusţinător al monumentalului în simfonie.Unele simfonii ale sale, de pildă, dureazăCuciureanuGheorghe Cucucât un întreg concert simfonic (Simfonia aXII-a, cea mai lungă, durează 6 ore). A compus,de asemenea, 6 opere: Soria (1911); Admajorem feminae gloriam (1915); Traian şi Dochia(1921); Agamemnon (1922); Bellerophon(1925); Meleagridele (1958). Este şi autorulunui balet, Tragedie în pădure (1962). Înafara acestora a compus sonate, sonatine,cvartete, madrigale, valsuri, piese corale,concerte pentru vioară, pian, melodii deinspiraţie folclorică etc. Lucrări de teoriemuzicală: Tratat de forme muzicale: Pentru uzulînvăţământului academic şi secundar, 1934;Tratat elementar de muzică: pentru clasele I–VIIIale Şcoalelor Secundare, 1946; Le rôle du chantgrégorien dans le passé jusqu’à nos jours et duchant byzantin, dans l’avenir, 1936. Liceul demuzică din Galaţi îi poartă numele.Cucu, Gheorghe(11.02.1882, Puieşti, jud. Tutova –24.08.1932, Bucureşti)Muzician şi folclorist. A absolvit Conservatoruldin Bucureşti ca elev al lui EduardWachmann şi G.D. Kiriac. A fost dirijorulcorului bisericii Brezoianu. Specializarela Paris, la Schola Cantorum, cu Vincentd’Indy. A fost dirijorul corului mitropolieibucureştene. Lucrări: Foaie verde baraboi(1902), cor mixt pe versuri populare; Foaieverde cimbrişor (1902), cor mixt pe versuripopulare; Sfinte Dumnezeule (1904), cor mixt(sau bărbătesc); Răspunsuri liturgice (1905),cor mixt; Ursitoarea (1907), cor bărbătescpe versuri populare; Sus, bădiţă (1908), cormixt pe versuri populare; Pui de lei (1908);Greierul (1910); Imnul patriarhal (1926), cormixt; Frumosul vine pe apă (1931). Culegeri defolclor: 200 colinde populare culese de la eleviiSeminarului Nifon în anii 1924–1927, 1936.I s-a decernat Premiul Societăţii Compozitorilorpentru culegeri de folclor (1925),Medalia de Aur a Expoziţiei Naţionale din1906. A funcţionat ca profesor la SeminarulNifon din Bucureşti (1920–1932), profesorde armonie la Academia de Muzică Religioasădin capitală (1928–1932).Cugler-Poni, Matilda(2.04.1851, Iaşi – 9.09.1931, Iaşi)Scriitoare. A fost căsătorită cu filologul junimistV. Burlă, apoi cu chimistul Petru Poni.A colaborat la Convorbiri literare, Familia, Viaţaromânească. A lăsat poeme romantice şi moralizatoare:Călătorul, Ucigaşul, ca şi povestirinaturaliste şi sentimentale: Sfântul Nicolae,Un om fericit. Volume: Poezii, 1874; Din timpurigrele, 1884; Povestiri adevărate, 1927.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 234 31.10.2011 17:22:56

Eli CulbertsonCulbertson, Eli(22.07.1891, Poiana, Basarabia –27.12.1955, Brattleboro, Vermont)Fondator al jocului de bridge. Evreu caetnie. În 1907 a participat la revoluţia rusă.În 1917 averea familiei a fost confiscată şia emigrat în Franţa. A absolvit École desSciences Economiques et Politiques la Sorbonaşi s-a specializat la Geneva. A plecat înSUA în 1921. A văzut jocul de bridge ca pe ocale de a face avere şi a reuşit să-l impună întoată ţara. Lucrări: Contract Bridge Blue Book,1930; Contract Bridge for Auction Players, 1932;Contract Bridge Self Teacher, 1943.Culianu, Ioan Petru(5.01.1950, Iaşi – 21.05.1991, Chicago)Filosof. Strănepot al lui Neculai C., junimistdin Iaşi. Expert în gnosticism şi magiemedievală la Universitatea din Chicago,SUA. A studiat Filologia la Universitateadin Bucureşti şi a fost pasionat de lucrărilelui Mircea Eliade. A plecat în 1972 în Italiacu o bursă a guvernului italian, şi-a făcutdoctoratul cu Mircea Eliade. A pierit înmod misterios. A scris în română, italiană,franceză, germană, engleză. Lucrări: MirceaEliade, Assisi, 1978; Psychanodia: A Surveyof the Evidence Concerning the Ascension of theSoul and Its Relevance, Leiden, 1983; Eros etmagie à la Renaissance, Paris, 1984; Expériencesde l’extase. Extase, ascension et récit visionnairede l’hellénisme au Moyen-Age, Paris, 1984;Experienze dell’estasi dall’Ellenismo al Medioevo,Bari, 1986; Les Gnoses dualistes d’Occident: histoireet mythes, Paris, 1990; Out of this World:Otherworldly Journeys from Gilgamesh to AlbertEinstein, Boston, 1991; Diccionario de las religiones,Barcelona, 1993 (postum); Experiencesdel extasis, Barcelona, 1994 (postum). Publiculromânesc l-a cunoscut abia după 1991,când i s-au tradus lucrări de istoria magieişi extaz mistic, dar şi proze literare oriscrieri politice, adunate din articolele apăruteîn presă (a colaborat la presa diasporeiCulicovschiIoan Petru Culianuromâneşti din SUA): Hesperus, roman, 1992;Pergamentul diafan, povestiri, 1994; Păcatulîmpotriva spiritului. Scrieri politice, 1999.Culianu, Neculai(29.08.1832, Iaşi – 28.11.1915, Iaşi)Matematician şi astronom. A absolvitAcademia Mihăileană la Iaşi şi Matematicala Sorbona. Străbunic al lui Ioan Petru C.A fost cercetător la Observatorul Astronomicdin Paris până în 1863, profesor degeodezie şi astronomie la Universitatea dinIaşi. Junimist. Vicepreşedinte al SenatuluiRomâniei (1892–1896). Lucrări: Lecţiunide calcul diferenţial şi integral, primul cursde analiza matematică publicat în limbaromână, 1870; Curs elementar de algebră,1872; Aplicaţii geometrice, 1874; Curs de trigonometrieplană, 1893; Curs de cosmografie,1893. Membru corespondent al AcademieiRomâne, 1889.Culicovschi, Lidia(8.03.1951, Nicoreni, Republica Moldova)Director general al Bibliotecii MunicipaleB.-P. Hasdeu din Chişinău, conferenţiaruniversitar la Facultatea de Jurnalism şiŞtiinţe ale Comunicării a Universităţii deStat din Chişinău. A studiat la Facultateade Biblioteconomie a aceleiaşi universităţi(1969–1973), unde a făcut şi doctorantura(1999–2003), în 2003 devenind doctor înpedagogie. Stagii în Israel (1997), Danemarca(1999), Finlanda (2004), Grecia (2003),SUA (2004) şi Polonia (2006). A fost şefă defilială a Sistemului centralizat de bibliotecidin Chişinău (1973–1978), şefă de serviciula biblioteca raională Cahul (1978–1980),director al bibliotecii raionale Cahul(1980–1982), bibliotecar principal al BiblioteciiMunicipale B.-P. Hasdeu din Chişinău(1982–1984), şef de serviciu la aceeaşiinstituţie (1984–1990). Autoare a unorlucrări de referinţă în domeniu. Desfăşoarăo activitate permanentă şi intensă în cadrulAsociaţiei Bibliotecarilor din RepublicaMoldova, este director al revistei BiblioPolis(din 2002), membru al colegiilor de redacţieale diferitelor publicaţii de biblioteconomie,membru al Consiliului BiblioteconomicNaţional (1998), membru al ConsiliuluiNaţional al Cărţii pentru Copii (din 1997);a participat la numeroase întruniri profesionaleinternaţionale ale lucrătorilor dindomeniul biblioteconomiei (1991, Moscova;1996, Beijing; 1997, Copenhaga; 1998,Amsterdam; 2000, Ierusalim). Organizatoral multor seminare naţionale şi internaţionaledin Republica Moldova. Distinsă cu235ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 235 31.10.2011 17:22:56

CunescuLidia Culicovschi Sergiu Cunescu Valeriu CupceaVladimir Curbet236titlul Lucrător Emerit al Culturii (1987),laureată a Premiului Biblos al Asociaţiei Bibliotecarilorşi Departamentului Cultură almunicipiului Chişinău (1993), deţinătoarea medaliei Meritul Civic (1996).Cunescu, Sergiu(16.03.1923, Bucureşti – 16.03.2005, Bucureşti)Om politic. A absolvit Institutul Politehnicdin Bucureşti, Facultatea de Electromecanică.A fost inginer la ElectromagneticaBucureşti. În 1990 a reactivat Partidul SocialDemocrat Român. În perioada 1990–1992a fost deputat, membru al Comisiilor dePolitică Externă şi Integrare Europeană. S-aretras din viaţa politică în 2001, când PSDRa fuzionat cu PDSR.Cupcea, Valeriu(12.03.1929, Cupcui, Basarabia –15.01.1989, Chişinău)Actor şi regizor. A absolvit Şcoala de Artă laChişinău. Actor şi prim-regizor la TeatrulDramatic din Chişinău. A avut în repertoriulpermanent cu precădere producţia naţionalăcontemporană de teatru din Moldova şiclasicii literaturii române (a jucat rolul luiEminescu în spectacolul cu acelaşi numedupă piesa lui M. Ştefănescu), mai alesVasile Alecsandri: Fântâna Blanduziei (1967),Iaşii în carnaval (1969), Două fete ş-o neneacă(1971), Sânziana şi Pepelea (1982). Roluriîn filmele: Singur în faţa dragostei, Lăutarii,Dimitrie Cantemir. Artist al Poporului dinRepublica Moldova. O stradă din Chişinău,o sală de spectacole şi un concurs naţional îipoartă numele. Cu prilejul împlinirii a 80 deani de la naştere Poşta Moldovei a scos untimbru aniversar.Curbet, Vladimir(5.03.1931, Susleni, Basarabia)Maestru de balet. A absolvit Şcoala de MuzicăŞtefan Neaga din Chişinău (1966). A fostmaestru de dans la Casa raională de culturădin Susleni (1949–1953), conducător artistical colectivului de dansuri populare din satulCaragaş, rn. Slobozia, Transnistria. Maestrude balet al Ansamblului de dansuri populareJoc din Chişinău, care a susţinut folclorulMoldovei prin repertoriul său, pe coregrafiamaestrului: Mărunţica, Bătuta, Hora fetelor,Căluşarii, Crăiţele, Ţărăneasca, Drăgaica, suitacoregrafică Nunta. A semnat lucrări de specialitate:La vatra horelor (1973), Promotori aiartei populare (1980), Tot cu cântul mă mângâi(1984), La gura unei peşteri de comori (1994),Grai şi tradiţii ne-au unit (2000), Valori pereneromâneşti (2003). Distins cu titlul de laureatşi Medalia de Aur la al VI-lea Festival Mondialal Tineretului şi Studenţilor, Moscova,1957. Laureat al Premiului de Stat al URSS(1972), a prezentat concerte în peste 70 deţări de pe toate continentele.Curea, Ioan(30.03.1901, Iertof, jud. Caraş-Severin –1.03.1977, Timişoara)Astronom şi seismolog. A absolvit Matematicala Universitatea din Cluj şi s-aspecializat în astronomie la Universitateadin Bucureşti. Profesor la universităţiledin Cluj şi Timişoara (unde a fost şi rector,1949–1965). Este fondatorul ObservatoruluiAstronomic, al unui centru seismicşi Planetariului universităţilor din Cluj şiTimişoara. Pionier al seismologiei românemoderne. Fondator al staţiei seismice dela Timişoara, devenită Observator Seismic.A instalat a doua staţie seismică la Susara,nu departe de Timişoara, în 1968. Le-a integratîntr-un Centru de Fizică a Pământuluişi Seismologie, astăzi Institutul Naţional deCercetare şi Dezvoltare a Fizicii Pământuluidin Bucureşti. Lucrări: Staţiunea seismicăa Observatorului Astronomic din Cluj, 1940;Necesitatea organizării unui serviciu seismicmodern în România, 1942; Asupra undelor seismicesinusoidale, 1956; Un tip special de undeseismice superficiale, 1960; La construction etl’expérimentation d’un seismographe vertical, àcourte période, au ressort magnétique, 1970.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 236 31.10.2011 17:22:56

Curly, M. C.V. Creţu, MichaelCuţescu Storck, CeciliaV. StorckCuza, A(lexandru) C.(8.11.1857, Iaşi – 4.11.1947, Iaşi)Om politic. Studiile primare le-a făcut înpensionul lui Anton Frey, distins pedagoggerman din Iaşi (1867–1871). Între 1871şi 1877 îşi face studiile secundare la Dresda,Germania, după care pleacă la Paris şistudiază la Sorbona, de unde îşi ia licenţaîn Litere (1878–1881). Între 1882–1886 urmeazăFacultăţile de Drept din Paris, Berlinşi Bruxelles, obţinând doctorate în ştiinţelepolitice şi economice (1882) şi, respectiv,în Drept (1886). Întors în ţară, intră încercul socialist al revistei Contemporanul dinIaşi, alături de Constantin Mille şi VasileG. Morţun. Intră apoi în cercul societăţiiJunimea, colaborează la revista ei, Convorbiriliterare, şi este (1890–1891) junimist, ajutorde primar al Iaşului. Colaborează la ziaruljunimist Era nouă şi, în perioada 1892–1895,este ales pentru prima dată deputat de Iaşi,când susţine naţionalizarea şcolilor. Trece laconservatori şi este ales iar deputat, dar seretrage pentru a începe o mişcare personalăantisemită. Se uneşte cu A.D. Xenopol şiînfiinţează în 1897 Liga contra alcoolismuluişi publicaţia Biblioteca Ligii contra alcoolismului.La 27 ianuarie 1901 ajunge profesor universitarde economie politică. Se asociază cuNicolae Iorga şi începe (1906) să colaborezela ziarul acestuia, Neamul românesc. Împreunăcu Iorga înfiinţează (în 1910) PartidulNaţionalist Democrat. În 1912 înfiinţeazăla Iaşi ziarul Unirea, care aparţinea nouluipartid. În 1914 ţine un discurs în parlamentîn care pledează pentru împroprietărireagenerală a ţărănimii şi pentru votul universal.Dar se desparte de Iorga şi, după maimult timp, înfiinţează împreună cu doctorulN. Pavelescu Uniunea Naţional Creştină, în1922, publicând totodată revista ApărareaNaţională, având zvastica drept simbol. În1895, împreună cu Iorga, devine iniţiatorulAlianţei Antisemite Universale (UniversalAntisemitic Alliance). La 4 martie 1923înfiinţează Liga Apărării Naţional Creştine,iar la 14 iulie 1935 fuzionează cu PartidulNaţional Agrar al lui Octavian Goga, formândPartidul Naţional Creştin. Excludeadoctrinar participarea minorităţilor, mai alesa evreilor, la edificarea culturii naţionale.Din 1945 a avut domiciliu forţat. Lucrări:Generaţia de la 1848 şi era nouă (1889);Obiectul economiei politice şi însemnătatea eiCuzaIoan CureaAlexandru I. Cuza(1901); Naţionalitatea în artă, 1908; Plagiatulpoporaţiei (1911); Numerus Clausus (1924);Învăţătura lui Isus, judaismul şi teologia creştină(1925); Lupta pentru credinţă (1928). Revendicatde legionari ca înaintaş. A scris şi poezii:Versuri, 1887, şi discursuri: Ţăranii şi claseledirigente, 1895. Membru titular al AcademieiRomâne din 1936.Cuza, Alexandru Ioan I.(20.03.1820, Bârlad –19/20.05.1873, Heidelberg, Germania)Principe al Principatelor Unite (1859–1861),apoi al României Mici (1861–1866). FondatorulRomâniei ca stat cunoscut în istorie cuacest nume. A studiat mai întâi la Iaşi, apoi laParis, Literele şi Dreptul. Revenit în Moldovaîn 1839, a intrat în sistemul judiciar. Împreunăcu Costache Negri, Vasile Alecsandri şiMihail Kogălniceanu, a participat la întruniricare propuneau reforme încă din 1840. La1848 a făcut parte din Comitetul Revoluţionaral Moldovei. S-a aflat în exil la Paris şiConstantinopol până în 1849. În 1857 a fostales în Divanul Ad-Hoc al Moldovei (Parlament)din partea Partidei Naţionale. A fostales domnitor în 1859, atât în Moldova,cât şi în Ţara Românească, săvârşind astfelunirea Principatelor sub un singur sceptru.Unirea Principatelor era recunoscută deImperiul Otoman doar pe perioada vieţii lui,ceea ce a dus la înlăturarea sa şi instaurareamonarhiei, cu păstrarea unităţii naţionale.A dat noului stat un învăţământ unitar laic(a înfiinţat universităţile de la Iaşi şi Bucureşti),o constituţie, un sistem legislativ, asecularizat averile mănăstireşti, a desfiinţatiobăgia. Deşi se afla sub suzeranitate otomană,în 1861 declară numele şi capitalanoii ţări. Este înmormântat în biserica TreiIerarhi din Iaşi. Plecat în exil, a fost înlocuitcu o dinastie regală venită din afară, ceea cea permis permanentizarea statului român,devenit independent faţă de otomani abiaîn 1878. Nicolae Iorga a mijlocit aducerea înţară a osemintelor sale.237ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 237 31.10.2011 17:22:56

D238Dabija, Alexandru(13.06.1955, Bucureşti)Regizor. A absolvit Institutul de Artă teatralăşi Cinematografică la Bucureşti. A fost regizorla Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ.A lucrat la Teatrul Giuleşti, în prezent Odeon,din Bucureşti, unde este director. A colaboratcu Teatrul Lucian Blaga din Cluj, TeatrulRadiofonic, Teatrul Act din Bucureşti, TeatrulToma Caragiu din Ploieşti. Regie: O noaptefurtunoasă de I.L. Caragiale, 1979; Cum vă placede Shakespeare, 1987; Iphigenia de MirceaEliade, 1986; Burghezul gentilom de Molière,1989; Democraţie de Joseph Brodsky, 1992;Mult zgomot pentru nimic de Shakespeare,1996; Şcoala femeilor de Molière, 1998. PremiulCriticii pentru cel mai bun regizor pentru anii1985, 1987, 1988, 1990, 1995.Dabija, Nicolae(15.07.1948, Codreni, Chişinău,Republica Moldova)Scriitor. A absolvit în 1972 Facultatea deFilologie a Universităţii de Stat din Chişinău.A fost redactor la Televiziunea Moldovei, şefde secţie la revista Basarabia, redactor-şef larevista Orizontul, apoi la revista Literatura şiarta (din 1986 până în prezent. A fost primarevistă care a trecut la scrierea cu alfabet latinîn perioada sovietică a Moldovei). Vicepreşedinteal Partidului Forţelor Democratice,deputat în Parlamentul Moldovei (din 1990),preşedinte al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă,Cultură şi Artă din Republica Moldova(din 1990). A publicat numeroase volumede versuri, în care sentimentul apartenenţeila istoria şi condiţia poporului român estepredominant: Ochiul al treilea, 1975; Apăneîncepută, 1980; Zugravul anonim, 1985;Aripă sub cămaşă, 1989; Mierla domesticită,1992, Marele Premiu pentru Poezie al UniuniiScriitorilor din România; Dreptul la eroare,1993; Lacrima care vede, 1994; Oul de piatră,1995, Premiul Academiei Române; Cerculde cretă, Cerul lăuntric, Între dragoste şi moarte,toate 1998; Fotograful de fulgere, Colecţia BPT,1994, Fulger înrourat, 2005; 101 poeme, 2009.A publicat şi eseuri: Pe urmele lui Orfeu, 1983;Antologia poeziei vechi moldoveneşti, 1988;Libertatea are chipul lui Dumnezeu, 1997; Icoanăspână, Basarabia, 1998, Bezna vine de la Răsărit,2005; Hoţii de speranţe, 2009; studii de istorieşi literatură pentru copii; romanul Temapentru acasă, 2009. Este laureat al PremiuluiNaţional al Republicii Moldova (1988).Membru de onoare al Academiei Române.Dacian, Ion, nume la naştere Ion Pulcă(11.10.1911, Saschiz, jud. Mureş –8.12.1981, Bucureşti)Tenor şi regizor de operă. Tată adoptiv alElenei D. A urmat în paralel cursurile Facultăţiide Drept şi ale Academiei de Muzică şiArtă Dramatică din Cluj. A fost angajat alTeatrului de Operă şi Revistă Alhambra dinBucureşti (1934), codirector (1942–1947).La înfiinţarea Teatrului de Stat de Operetădevine prim-solist (1950), apoi director(până în 1970). Roluri: Lăsaţi-mă să cântde Gherase Dendrino, Lysistrata de PaulLincke, Vânzătorul de păsări de Carl Zeller,Văduva veselă şi Paganini de Franz Lehár, MyFair Lady de Frederick Loewe, Secretul luiMarco Polo de Francis Lopez, Anton Pann deAlfred Mendelsohn, Liliacul şi Sânge vienezde Johann Strauss (fiul). Astăzi Teatrul deOperetă îi poartă numele.Dacian, Leni, prenume la naştere Elena(3.10.1940, Bucureşti)Balerină. Fiică adoptivă a lui Ion D. A absolvitŞcoala de Coregrafie din Bucureşti şiŞcoala de Coregrafie din Leningrad. Solistăşi prim-solistă a Operei Române din Bucureşti.A interpretat toate marile roluri alebaletului clasic, pe muzică de Beethoven,Liszt, Chopin, Ceaikovski, Gluck, Prokofiev,Grieg, Ravel, Mozart etc., precum şi în baletulmodern: Gerswin, Bernstein, Rodgers,Cole Porter. A susţinut numeroase turneeîn străinătate: Cehoslovacia, Grecia, Franţa,Italia, Germania, SUA. Distinsă cu OrdinulMeritul Cultural clasa a II-a (1967), OrdinulNaţional Serviciu Credincios în grad deCavaler (2002) şi Diploma de excelenţă aOperei Naţionale (2006).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 238 31.10.2011 17:22:57

DamadianAlexandru Dabija Nicolae Dabija Ion Dacian Leni DacianDaicoviciu, Constantin(1.03.1898, Căvăran, Caraş-Severin –27.05.1973, Cluj)Istoric şi arheolog. Tată al lui Hadrian D.A absolvit Literele (Limbi clasice) la Cluj.Bursier la Şcoala Română din Roma, specializatîn istorie antică şi arheologie. Profesorşi rector al Universităţii Babeş-Bolyai dinCluj-Napoca. A fost profesor de antichităţiclasice şi epigrafie la Universitatea din Cluj(1923–1968), decan din 1945, subsecretarde stat la Ministerul Asigurărilor Socialeşi Muncă (din ianuarie 1947) şi rectorîntre 1957 şi 1968, director al Muzeului deIstorie al Transilvaniei (1945–1973). A făcutsăpături arheologice la Sarmizegetusa,Porolissum (Moigrad), Căpâlna, GrădişteaMuncelului. Lucrări: La Transylvanie dansl’Antiquité, 1945; Aşezările dacice din MunţiiOrăştiei, 1951. Membru al Comisiei Arheologicea Academiei de Ştiinţe Sociale şiPolitice (1970), al Academiei de Ştiinţe dinViena, al Institutului Arheologic Germandin Berlin, al Societăţii Latine din Paris.Laureat al Premiului Herder, 1968. Membrual Academiei Române din 1955, preşedinteal Secţiei de ştiinţe istorice, ştiinţalimbii, literatură şi arte (1959–1963). Din1973 satul natal, din judeţul Caraş-Severin,îi poartă numele.Daicoviciu, Hadrian(11.10.1932, Cluj – ?.10.1984, Cluj)Arheolog. Fiu al lui Constantin D. Doctor înistorie, epigrafist recunoscut pe plan internaţional,director al Muzeului de Istorie alTransilvaniei şi al Institutului de Arheologiedin Cluj-Napoca, cadru universitar, membrual Societăţii de Studii Clasice şi al UniuniiInternaţionale de Ştiinte Pre- şi Protoistorice.Istoric al Antichităţii, a depus o susţinutămuncă de cercetare dedicată aproapeexclusiv istoriei Daciei de dinainte şi dedupă cucerirea romană. Autor al mai multorlucrări despre istoria şi cultura dacilor: Sarmizegetusa:Cetăţile şi aşezările dacice din MunţiiOrăştiei (Ed. Meridiane, 1960) – împreunăcu Constantin Daicoviciu; Crestomaţie pentruistoria universală veche. Pentru uzul studenţilordin facultăţile de istorie (EDP, 1962) – coautor;Ulpia Traiana: Sarmizegetusa romană (1962) –împreună cu Constantin Daicoviciu; Dacii(1965); Columna lui Traian (1966) – împreunăcu Constantin Daicoviciu; Istoria României.Manual pentru clasa a XII-a (1968) – coautor;Istoria României: Compendiu (1969) – coautor;Histoire de la Roumanie des origines à nos jours(1970) – coautor; Dacia de la Burebista lacucerirea romană (1972); Dicţionar enciclopedicde artă veche a României (1980) – coautor;Probleme fundamentale ale istoriei României:Manual şi crestomaţie (1983) – coautor; ColoniaUlpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa(1984) – coautor; Naţiunea română: geneză,afirmare, orizont contemporan (1984) – coautor;Portrete dacice: Dromichaites, Burebista, Deceneu,Decebal (1984); Istoria militară a poporuluiromân. Vol. 1: Din cele mai vechi timpuri pânăîn secolul al XIV-lea (1984) – coautor; Cetăţişi aşezări dacice în sud-vestul Transilvaniei(1989) – coautor.Daimaca, Victor(22.08.1892, Turnu Severin –20.05.1969, Bucureşti)Profesor de matematică. A absolvit Facultateade Ştiinţe la Universitatea din Bucureştica elev al lui Gheorghe Ţiţeica, D. Pompeiu,A. Davidoglu şi N. Coculescu. Profesor dematematică la Turnu Severin, apoi la unliceu din Bucureşti. Pasionat de astronomie,urmărea cu un binoclu Zeiss cerul mocturn.A descoperit astfel o cometă care-i poartănumele (1943).Damadian, Cik prenume la naştere Hacik(6.08.1919, Constanţa – 1983, Bucureşti)Grafician. Armean ca etnie. A studiat laColegiul Armenesc din Veneţia, apoi laŞcoala de Belle Arte din Roma. În 1947 aexpus la Salonul Oficial de la Bucureşti şijuriul, format din Jean Al. Steriadi, Marius239ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 239 31.10.2011 17:22:57

DaméConstantin Daicoviciu Hadrian Daicoviciu Victor Daimaca Cik Damadian240Bunescu şi Cornel Medrea, a recomandatachiziţionarea uneia din lucrările sale.Specializat în ilustraţie de carte, a lăsat şiimagini ale vechiului Bucureşti, azi dispărut.A fost scenograf la Teatrul pentru Copii şiTineret Luceafărul. A participat la expoziţiila Bucureşti, Erevan, Osaka, Tokyo, Varşovia,Sao Paolo, Torino, Köln, Tel Aviv, Vienaş.a. O parte din caricaturi au fost strânse învolumul Curat murdar. Laureat al Premiuluide Stat (1950, 1952), laureat al OrdinuluiMuncii (1954) şi al Ordinului Meritul Cultural,1968.Damé, Frédéric(29.03.1849, Tonnerre, Franţa –30.04.1907, Bucureşti)Ziarist şi scriitor. A făcut Dreptul la Paris,colaborator la Le Figaro, redactor la LeCorsaire. Lautrèamont i-a dedicat volumulPoèsies. Participant la Comuna din Paris,s-a exilat la Bucureşti împreună cu sorasa, căsătorită Polizu. În 1875 conduceaLa Roumanie contemporaine. A trecut de laliberali la conservatori. Şi-a luat doctoratulla Fribourg. A fost profesor de franceză laSf. Sava. A tradus multă literatură franceză.Cu piesa lui, Visul Dochiei, s-a inauguratprima stagiune a Teatrului Naţional dinBucureşti (9 octombrie 1877). În acelaşi ana publicat, la Paris şi Bucureşti, Les Roumainsdu Sud · Macédonie, Epire, Thessalie, Thrace,Albanie avec une carte etnographique (Româniidin sud · Macedonia, Epir, Thessalia, Tracia,Albania cu o hartă etnografică); Histoire de laRoumanie contemporaine depuis l’avénement desprinces indigenes jusqu’a nos jours (1822-1900).Damian, Liviu(13.03.1935, Strâmba, azi Corlăteni, Basarabia –27.07.1986, Chişinău)Poet. A absolvit Facultatea de Istorie şi Filologiea Universităţii de Stat din Chişinău.A fost redactor-şef adjunct al revistei Nistru,redactor-şef al Comitetului de Stat pentruEdituri, Poligrafie şi Comerţul cu Cărți, din1976 – secretar al comitetului de conducereal Uniunii Scriitorilor din Moldova. Lucrări:Darul fecioarei – (1963), Ursitoarele (1965),Sunt verb (1968), De-a baba iarba (1972),Partea noastră de zbor (1974), Altoi pe o tulpinăvorbitoare (1978). A tradus din IustinasMarţincheavicius şi Iannis Ritsos. Laureatal Premiului de Stat al RSSM (1984), distinscu titlul Maestru Emerit al Artei (1985) şiOrdinul Insigna de Onoare.Dan IV. Basarab, Dan IDan IIV. Basarab, Dan IIDan, Dimitrie(8.10.1856, Suceava – 25.05.1927, Cernăuţi)Folclorist şi istoric. A absolvit Teologia laCernăuţi, fiind preot în diverse parohii.Membru al Societăţii pentru Cultura şiLiteratura Română din Bucovina. A publicatstudii de etnografie şi istorie în Junimealiterară, Timpul, Deşteptarea ş.a. Prieten cuS. Fl. Marian, a făcut cercetări de etnografieşi folclor: Ţiganii din Bucovina, 1892; Doineşi hore din Bucovina, 1892; Comuna Straja şilocuitorii ei, 1897; Obiceiuri şi credinţe armenela naştere, nuntă şi înmormântare, 1904; Stânala românii din Bucovina, 1923. Membru corespondental Academiei Române (1904).Dan, George(10.02.1916, Cadievo, Bulgaria –5.01.1972, Bucureşti)Poet şi traducător. Ofiţer de Marină Comercială.A scris poezie epică pe subiecte predominantmarinăreşti: Rapsodia marinarilor,1954; Flori de mare, 1957; Goarna şi sirena,1959; Corabia cu cincizeci de catarge, 1966;Fructe de mare, 1970, şi s-a remarcat maiales ca traducător din literaturile orientale:Saadi, Firdousi, Omar Khayyam, RabindranathTagore.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 240 31.10.2011 17:22:57

DanielloLiviu Damian Pavel Dan Mircea Daneliuc Leon Silviu DanielloDan, Pavel(1907, Clapa, com. Tritenii de Jos, jud. Cluj –1937, Blaj)Scriitor. A absolvit Facultatea de Litere laUniversitatea din Bucureşti. Profesor laliceul din Blaj. A murit de tuberculoză.A scris nuvele remarcabile: Iobagii; Urcanbătrânul.Dan, Sergiunume la naştere Isidor Sergiu Rottman(29.12.1904, Piatra Neamţ –13.03.1976, Bucureşti)Prozator. Absolvent al Şcolii SuperioareComerciale. A scris romane de atmosferă:Dragoste şi moarte în provincie, 1931; Arsenic,1934, Premiul Societăţii Techirghiol-Eforieşi al Societăţii Scriitorilor Români; Undeîncepe moartea, 1945; Tase cel Mare, 1964; Serviciulde noapte, 1980, postum. A tradus dinliteratura franceză contemporană.Daneliuc, Mircea(7.04.1945, Hotin, azi în Ucraina)Cineast, prozator şi dramaturg. A absolvitFacultatea de Filologie a Universităţii dinIaşi (1966) şi Facultatea de Regie şi Film aInstitutului de Artă Teatrală şi CinematograficăI.L. Caragiale din Bucureşti (1972).Între 1990 şi 1995 a fost director al AlphaFilms International din Bucureşti, iar între1997–1998 a fost director general al RofilmS.A. din Bucureşti. Este deţinătorul premiuluiASPRO pentru debut literar (1997). Estepreşedinte al Societăţii Creatorilor de Film,membru al Uniunii Cineaştilor şi preşedinteal Fundaţiei Mircea Daneliuc pentru FilmulNaţional. Activitate: Pisica ruptă – 1997;Marilene – 1999; Apa din cisme – 2000; Strigoifără ţară – 2001; Petru şi Pavel – 2003. A regizatpiesele: Wharf – 1970; Scurtcircuit – 1970;Insolaţie (Dus-Întors) – 1972; Cursa – 1975;Ediţie specială – 1977; Scenarii de film și regie:Emigranţii de Mrozek (1977); Regele desculţ dePaul Anghel (1978); Probă de microfon – 1979;Vânătoarea de vulpi – 1980; Croaziera – 1981;Glissando – 1984, Marele premiu ACIN;Iacob – 1988; A 11-a Poruncă – 1990; Tusea şijunghiul – 1991; Patul conjugal – 1992; Senatorulmelcilor – 1994, Premiul special al juriuluiUCIN; Această lehamite – 1994; O noapte furtunoasăde I.L. Caragiale – 1998; Ambasadori,căutăm Patrie – 2003; Sistemul nervos – 2005;Legiunea Străină – 2006.Daniel, Constantin(1876, Bucureşti – 1973, Bucureşti)Medic. A absolvit Facultatea de Medicinădin Paris. Profesor la Facultatea de Medicinădin Iaşi, apoi din Bucureşti. Contribuţii ladiagnosticul cancerului de col uterin. Membrufondator al Societăţii de Ginecologiedin România şi preşedinte al ei în mai multerânduri. Ofiţer al Legiunii de Onoare a Franţei.Membru corespondent al Academiei deChirurgie din Franţa.Daniello, Leon Silviunume la naştere Dănilă(2.10.1898, Budapesta –27.03.1970, Cluj-Napoca)Medic. A început Facultatea de Medicinădin Budapesta (1917–1918). Întrerupe studiiledupă două semestre, fiind încorporat laRegimentul 63 Infanterie austriac. A urmatşcoala de ofiţeri la Alba Iulia. A prestat serviciulmilitar până la sfârşitul războiului, fărăsă fie pe front. Continuă studiile universitarela Facultatea de Medicină din Cluj (1918–1922). Doctoratul în medicină în 1922.În 1924 a urmat cursuri de specializare înpneumoftiziologie la spitalul Wilhelmindin Viena, iar între 1924 şi 1925 la clinicileconduse de Ernst von Romberg şi E. Sauerbruchdin München, unde s-a specializatca asistent străin în fiziopatologia pulmonară,ftiziologia şi radiologia medicală. Între1926 şi 1927 a lucrat la spitalul Charité şi laInstitutul Pasteur din Paris. A susţinut tezade docenţă cu titlul „Studiu critic despre241ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 241 31.10.2011 17:22:58

242debutul ftiziei adultului“ şi a primit titlul dedocent în 1929. A vizitat pentru documentareprivind modul de organizare numeroasestaţiuni sanatoriale: Hauteville (Franţa, în1926), Davos, Arosa (Elveţia, în 1927), iar în1930, din Germania şi Scandinavia. În 1931a făcut o călătorie de studii în Italia de Nord,cu vizitarea sanatoriului de la Sondalo.A fost preparator de la 1 octombrie 1921 laClinica 1 Medicală condusă de profesorulIuliu Haţieganu. Profesor universitar din1942 până în 1967, fiind primul profesoruniversitar de pneumoftiziologie din învăţământulmedical românesc. În 1939 a fostnumit medic pneumoftiziolog la SpitalulMilitar din Cluj, cu gradul de căpitan înrezervă. Director al Institutului de Ftiziologiedin Sibiu/Cluj din 1942. A fost unul dintreprincipalii autori ai depistării sistematicea tuberculozei prin radiomicrofotografie,precum şi ai terapiei antituberculoase cuantibiotice, cu deosebire a streptomicinei.În 1928 a înfiinţat primul dispensar TBCpentru populaţie din Cluj. Lucrări: Profilaxiaindividuală şi tratamentul tuberculozei pulmonare,1926; Pericolul tuberculozei în Universitate(cu Iuliu Haţieganu), 1926; Tuberculoza,duşmanul neamului, Sibiu, 1927; Studiu clinicdespre debutul ftiziei adultului, 1930; Consideraţiiasupra formelor pseudo-tuberculoase ale linfogranulomatozeimaligne (cu Ioan Goia), 1934;Forma spontan regresivă a ftiziei incipiente (cuP. Chiper), 1934; Curs elementar de ftiziologiepentru studenţi, 1949; Silicoza şi silicotuberculoza(cu S. Copcea şi L. Prodan), 1953, lucrarepentru care primeşte Premiul de Stat; Tratamentulinsuficienţei respiratorii, 1968; Cumtratăm insuficienţa respiratorie, 1968. În 1937a participat ca raportor la Congresul Cehoslovacde Tuberculoză din munţii Tatra. În1960 a participat la Consfătuirea Internaţionalăde Silicoză, Plovdiv (Bulgaria). A fostpreşedinte al Societăţii de Ştiinţe Medicale,filiala din Cluj (1962–1970). Vicepreşedinteal Societăţii Române de Ftiziologie. MedicEmerit din 1954. Membru corespondental Societăţii Franceze de Studii Ştiinţificeasupra Tuberculozei (din 1928); membrucorespondent al Societăţii Germane dePneumoftiziologie (din 1965); consilier laUniunii Internaţionale contra Tuberculozei(din 1963); membru al Academiei de Medicinădin New York. Membru corespondental Academiei Române (1965).Danielopol, Dumitru G(1908, Bucureşti – 1982, Londra)Economist. A absolvit Academia Comercialăla Bucureşti. Specializare la Londra. Expertal Băncii Naţionale a României. A lucratDanielopolla legaţia română din Londra în perioadaViorel Tilea. A rămas după război la Londra,apoi a plecat în SUA, unde a studiat la Agenţiade Presă Copley News Service. A lucrat laCasa Albă şi a condus campaniile de presăîn cazul alegerii preşedinţilor Richard Nixonşi Ronald Reagen. Lucrări: Jurnal londonez;Jurnal parizian. O bogată arhivă este deţinutăde Hoover Foundation.Danielopolu, Daniel(12/25.04.1884, Bucureşti –29.04.1955, Bucureşti)Medic, fiziolog şi farmacolog, profesoruniversitar la Facultatea de Medicină dinBucureşti. Familie grecească la origini.Urmează liceul Sf. Sava din capitală, apoiMedicina, tot în Bucureşti. În 1912 publicăprima sa monografie ştiinţifică, Tulburărileritmului cordului. În timpul Primului RăzboiMondial conduce un spital destinat tratamentuluibolnavilor de tifos exantematic,maladie despre care publică, în 1919, laParis, o monografie ce este de mai multeori reeditată. În 1918 este numit profesorla Facultatea de Medicină din Bucureşti,post în care va funcţiona până la sfârşitulvieţii. A studiat interdependenţa dintresistemul nervos somatic şi cel vegetativ, acreat metoda viscerografică în medicinaexperimentală şi în clinică, a adus contribuţiila patogenia şi tratamentul angineipectorale. Savant de mare productivitate ştiinţifică,este autor a numeroase monografiide specialitate. Abordează, printre primii înlume, o concepţie nouă în descrierea funcţiilorbiologice, concepţie denumită astăzibiocibernetică, legată de prezentarea organismelorşi a funcţiilor organelor ca niştesisteme. Face o distincţie netă între funcţiileşi procesele biologice. A fost o autoritate lanivel mondial în studiul sistemului neurovegetativ,introducând noi metode pentruinvestigarea acestuia, ca proba atropinei şiortostatismului. Este autorul unor studiiclasice privind guşa endemică, reumatismul,angina pectorală şi a introdus noi metode detratament, printre care terapia cu strofantinăîn doze fracţionate în insuficienţa cardiacă.În primăvara anului 1944, împreună cualţi profesori universitari, semnează unmemoriu prin care se cere ieşirea Românieidin alianţa militară fascistă. A avut un rolesenţial în crearea Institutului de FiziologieNormală şi Patologică (1948), care astăzi îipoartă numele. Lucrări: Tulburările ritmuluicordului (1912), Acţiunea digitalei asupra tensiuniiarteriale în hipertensiune (1916), Le Typhusexanthématique (1919), L’angine de poitrine –pathogénie – traitement médical et chirurgicalENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 242 31.10.2011 17:22:58

DarcléeDaniel Danielopolu Daniil Sihastru Oleg Danovski Haricleea Darclée(1924), Die viscerographische Methode (1930),Le système nerveux de la vie végétative, 2 vol.(1932), Le tonus cardio-vasculaire et l’epreuveamphotrope sinocarotidienne (1935), L’endémietyroidienne en Roumanie (1940), Phylaxie-paraphylaxie(immunité-anaphylaxie) et maladiespécifique (1946), La digitale et les strophantines(1946), Probleme de farmacologie nespecifică,2 vol. (1952–1954). În 1935 propune creareaAcademiei de Medicină şi devine secretarulperpetuu al acestei instituţii. A fost membrual mai multor foruri ştiinţifice internaţionale,al academiilor de Medicină din Paris, Madridşi Buenos Aires, precum şi al societăţilor deMedicină din Paris şi Viena. A fost membrude onoare al Academiei Române (1938),reconfirmat (1948).Daniil Moscopoleanul, nume la naştereDhanil Haxhiu în albaneză, DaniilMoschopolis sau Danil Adam Chatzisîn greacă(1754, Moscopole – 1825, Moscopole, Albania)Cărturar, preot. Aromân. A studiat la AcademiaNouă (înfiinţată în 1746 de TheodorKavalioti [Cavalioti], şi el aromân, în aceeaşiperioadă cu academiile din Bucureşti şi Iaşi,pentru păstrarea identităţii româneşti, încontextul tentativei ortodoxiei greceşti dea uniformiza şi lingvistic spaţiile ortodoxe(folosindu-se doar limba greacă, şi nu „limbibarbare“) din Moscopole. A continuat activitateaprofesorului său, fiind, la rândul lui,profesor la aceeaşi academie. Lucrări: Învăţăturiintroducătoare, în care erau prezentateelemente de matematică, fizică, dar şi unlexicon (Tetragloson) în patru limbi: aromână,greacă, albaneză şi bulgară, Veneţia, 1770,reeditat 1802.Daniil Sihastruprenume la naştere Dumitru(începutul secolului XV, lângă Rădăuţi –1496, Stânca Şoimului)Monah. Călugărit cu numele David labiserica Sf. Nicolae din Rădăuţi. De acolo aplecat la mănăstirea Sf. Lavrentie din satulLaura, aproape de Rădăuţi. Stareţul i-a datnumele Daniil. S-a retras în sihăstrie laStânca Şoimului, lângă Voroneţ. Acolo s-adus Ştefan cel Mare după moartea tatăluisău şi monahul i-a prezis că va ajunge domn.De-a lungul domniei s-a dus adesea să audăsfaturi şi preziceri. I-a şi pus o piatră de mormânt,iar textul de pe ea arată că se considerafiu duhovnicesc al acestuia.Danovski, Oleg(1917, Voznesensk, Ucraina –21.10.1996, Constanţa)Dansator şi coregraf. Rus ca etnie. Unul dintrefondatorii baletului în România. Îmbinătradiţiile dansului popular cu tehnicile baletuluiclasic. A creat numeroase coregrafii, pecare se dansează şi astăzi în multe teatre deoperă din lume. Director al corpului de baletal Operei Române, în care calitate a formatstelele baletului clasic românesc: GeluBarbu, Ileana Iliescu, Ion Tugearu ş.a. Fondatorşi director al Teatrului de Balet Clasicşi Contemporan din Constanţa (1979). În2004 s-a înfiinţat Teatrul Naţional de Operăşi Balet din Constanţa, care îi poartă numeleşi unde se susţine şi Festivalul Internaţionalde Balet cu acelaşi nume.Darclée, Haricleea, nume la naştereHariclea Haricli, căsătorită Hartulari(10.06.1860, Brăila – 12.01.1939, Bucureşti)Soprană. Grecoaică după etnie. După mamădescindea din Mavrocordat. A luat lecţii decanto la Paris, a studiat la Conservatoruldin Iaşi. Remarcată de Ch. Gounod, careo distribuie în rolul Margaretei din Faust laOpera Mare din Paris (1888). S-a consacratpe scena operei La Scala din Milano.Giacomo Puccini compune Tosca, PietroMascagni opera Iris, iar Alfredo Catalani LaWally, special pentru ea, care interpreteazărolurile principale în premieră ale acestoropere. I-a avut parteneri pe Enrico Caruso,Titta Ruffo, Tamagno. S-a impus pe scenele243ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 243 31.10.2011 17:22:58

DarieIurie Darie Domnica Darienco Dan Dascălu Alexandru David244principalelor teatre de operă din Paris, Berlin,Florenţa, Milano, Roma, Buenos Aires,Lisabona, Madrid, Monte Carlo, New York,Moscova şi St. Petersburg. A susţinut creareaOperei Române (în 1921). Din 1995 sedesfăşoară la Brăila Concursul Internaţionalde canto care-i poartă numele, iniţiat desoprana Mariana Nicolesco.Darie, Iurie(14.03.1929, Vadul Roşu, Basarabia)Actor. Absolvent al Institutului de ArtăTeatrală şi Cinematografică (IATC), actualaATF, promoţia 1952. Debutează în 1953,în Nepoţii gornistului, în regia lui DinuNegreanu, alături de Marga Barbu şi LiviuCiulei. In 1959 a fost ales de regizorul MirceaDrăgan pentru a juca în serialul BrigadaDiverse, alături de Toma Caragiu şi SebastianPapaiani. Printre cele mai cunoscute roluriale sale din cinematografie se numără: Alo?...Aţi greşit numărul în regia lui Andrei Călăraşu,Jucătorii de cărţi în regia lui Cornel Popa, S-afurat o bombă în regia lui Ion Popescu-Gopo.A avut roluri şi în: Oglinda (1993), Jucătorii decărţi (1977), Ştefan cel Mare (1974), Fraţii Jderi(1973), B.D. la munte şi la mare (1971) etc.Darienco, Domnica(15.01.1919, Dolinsk, rn. Ananiev, reg. Odessa,azi în Ucraina – 6.11.2010, Chişinău)Actriţă. A absolvit Şcoala de Teatru de laOdessa. A fost actriţă la teatrul din Tiraspol,apoi la Teatrul Dramatic A. S. Puşkin dinChişinău. A făcut roluri în teatru şi în film.Roluri în film: Andrieş, studioul A. Dovjenkodin Kiev, 1955; Vă scriu, 1959; Dincolo demarginea oraşului, 1960; Gustul pâinii, 1966;Armaghedon, 1966; Povârnişul, 1970; Ultimulhaiduc, 1972; Crestături spre amintire, 1972;Bărbaţii încărunţesc de tineri, 1973; Furtuni detoamnă, 1974; Durata zilei, 1974; Între cer şipământ, 1975; Şoseaua, 1981; Trecea o lebădăpe ape, 1982; Codrii, serial, 1991. Artistă aPoporului din Republica Moldova. Artistă aPoporului din URSS.Dascălu, Dan(5.04.1942, Craiova)Inginer. A absolvit Facultatea de Electronicăşi Telecomunicaţii a Institutului Politehnicdin Bucureşti, unde este în prezentprofesor. Specializare la Universitatea dinBirmingham. A contribuit (1973–1974)la realizarea şi experimentarea în ţarăa primelor dispozitive cu microunde –diodele IMPATT cu siliciu, asimilate înfabricaţie, exclusiv prin efort propriu, laIPRS–Băneasa. În perioada 1976–1988 acondus la IPRS-IPB un colectiv de cercetareasupra fizicii şi tehnologiei contactuluimetal-semiconductor utilizat în construcţiadispozitivelor semiconductoare şi a circuitelorintegrate. Rezultatele cercetării aufost publicate în 1988, în lucrarea Contactulmetal-semiconductor în microelectronică. Altelucrări: Injecţia unipolară în dispozitive electronicesemiconductoare, 1972; Transit-TimeEffects in Unipolar Solid-State Devices, 1974.Între 1958 şi 1959 s-a realizat la Institutulde Energetică al Academiei un calculatoranalogic performant cu câteva zeci deamplificatoare operaţionale şi elementeneliniare, folosit în cercetările conduse deV.M. Popov. Membru al Academiei Românedin 1993, preşedinte al Secţiei de ştiinţa şitehnologia informaţiei (1994–1998).David, Alexandru(1.05.1910, Bărdari, jud. Lăpuşna, Basarabia –8.04.1935, Chişinău)Bibliograf, istoric literar, publicist. A absolvitFacultatea de Litere a Universităţii dinBucureşti. Între 1931 și 1933 a fost colaboratoractiv la Societatea ASTRA Basarabiei,redactor al săptămânalului Cuvânt moldovenesc.Lucrări: Bibliografia lucrărilor privitoare laBasarabia, apărute de la 1918 încoace (1933),Tipăriturile româneşti în Basarabia sub stăpânirearusă (1814–1880), vol. I (1934), Contribuţiila vechea lirică românească (1934).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 244 31.10.2011 17:22:58

David, Mihail D.(21.05.1886, Negreşti, Vaslui – 26.06.1954, Iaşi)Geograf şi geolog. A absolvit Facultatea deŞtiinţe, Secţia ştiinţe naturale, la Iaşi. A fostprofesor de geografie la Facultatea de Ştiinţea Universităţii din Iaşi. A iniţiat şi condusperiodicul Lucrările Societăţii GeograficeD. Cantemir. A adus contribuţii importantela dezvoltarea geomorfologiei în România.Lucrări: Sur les plantes fossiles pliocènes duplateau moldave, 1916; O schiţă morfologică apodişului sarmatic moldovenesc, 1922; Reliefulcoastei Iaşilor, 1941; Geneza, evoluţia şi aspectulde relief în Podişul Transilvaniei, 1945. Membrucorespondent al Academiei Române(1935), exclus (1948) şi reintegrat (1990).Davidescu, David(16.09.1916, Sudiţi, Ialomiţa –11.11.2004, Bucureşti)Inginer agronom. A urmat cursurile Facultăţiide Agronomie din Bucureşti, continuându-şispecializarea în studiul solurilorcu izotopi radioactivi la Moscova. În 1966şi-a luat doctoratul cu teza „Producerea,pregătirea şi folosirea îngrăşămintelor şiamendamentelor“ şi în 1968 a obţinuttitlul de doctor docent. A deţinut, de-alungul anilor, funcţii în învăţământulsuperior agronomic în calitate de şef decatedră, decan, prorector şi rector al InstitutuluiAgronomic din Bucureşti, şef delaborator în administraţia publică de stat şiîn cercetare. Este autor a peste 400 de articolede cercetare ştiinţifică, 23 de tratate,monografii şi studii, apărute în ţară şi pestehotare: Fosforul în agricultură, 1972; Azotul înagricultură, 1976; Agrochimia modernă, 1981;Microelemente în agricultură, 1989; Protecţiachimică în agricultură, 1992. A fost alesmembru al mai multor societăţi academiceşi prestigioase instituţii de specialitate dinţară şi din străinătate (Viena, Paris) şi afost distins cu mai multe titluri şi medalii.A fost ales membru al Academiei Româneîn 1990. Între 1990 şi 1996 a fost preşedinteleSecţiei de ştiinţe agricole şi silvicea Academiei Române şi, după această dată,preşedintele ei de onoare.Davidescu, George(28.02.1896, Bucureşti – 1972, Bucureşti)Pilot. A făcut Şcoala de Aviaţie de la Băneasa.În 1933 a pilotat avionul până la Istanbul, deacolo a zburat pe ruta Konya–Alep (Siria)–Cairo (Egipt)–Assuan–Khartoum–Malakal–Bucureşti. În 1935 a mers pe ruta Bucureşti–Malakal–Nairobi(Kenya)–Salisbury–Petersburg–Johannesburg–Kimberly–CapeDavidogluGeorge DavidescuAnton DavidogluTown (Africa de Sud), cea mai lungă rutăparcursă de un pilot până în acel moment.A fost distins cu Ordinul Virtutea Aeronauticăde Aur cu Cruce. A fost comandant alŞcolii de Aviaţie în 1941 şi a fost trimis sălupte ca ofiţer de aviaţie. A condus Corpulde Aviaţie (1943–1944).Davidescu, Nicolae(1.11.1887, Bucureşti – 12.06.1954, Târgu Ocna)Poet. Autodidact. A scris lirică simbolistă:La fântâna Castaliei, 1910, evoluând spreparnasianism (1927–1945): Cântecul omului.Şi-a încercat condeiul şi în proza detip modernist: Sfinxul, 1915; Vioara mută,1928; Fântâna cu chipuri, 1933. A scris criticăliterară care militează pentru modernism:Aspecte şi direcţii literare, 2 vol., 1921–1924.A publicat opuscule în linia lui A.C. Cuza,ceea ce a dus la arestarea lui în 1947: Naţionalismulîn presă, 1939 şi Primejdia judaică,1939. A murit în închisoare.Davidoglu, Anton(30.06.1876, Bârlad – 27.05.1958, Bucureşti)Matematician. A absolvit Şcoala NormalăSuperioară la Paris (1897). Titularul Catedreide calcul diferenţial şi integral la Facultateade Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti şiprofesor la Departamentul de matematicăfinanciară şi pentru asigurări al AISC.Grigore Moisil i-a fost elev. Contribuţii lastudiul analizei matematice şi ecuaţiilor diferenţiale.Primul rector al AISC (Academiade Înalte Studii Comerciale, 1913–1917).Lucrări: Curs de analiză infinitezimală (1931);Curs de teoria asigurărilor (1935).Davidoglu, Mihail(11.11.1910, Hârlău – 17.08.1989, Bucureşti)Dramaturg. A absolvit Literele şi Filosofia laBucureşti. A ocupat diverse funcţii la UniuneaScriitorilor din România. A scris piese:Minerii, 1949, Premiul Academiei; Nunta,1950, Premiul de Stat; De trei ori ca la brigadă,1953, Premiul de Stat; Nemaipomenita245ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 245 31.10.2011 17:22:58

DavilaAlexandru Davila Carol Davila Daniel Dăianu246furtună, 1957; Trandafirul negru, 1961; Un omîn noapte, 1965; Teatru · Neamul Arjoca, 1972;Suflete în furtună, 1986.Davila, Alexandru(12.02.1862, Goleşti, Ştefăneşti, jud. Argeş –19.10.1929, Bucureşti)Dramaturg. Fiu al lui Carol D., francez laorigine. Mama era descendentă a Goleştilorşi a domnului Mihai Racoviţă. A absolvitColegiul V.A. Urechia la Bucureşti şi Collégede France la Paris. Ataşat la legaţia românădin Italia (1880) şi Belgia (1884). Inspectorde Poliţie la sectorul de galben din Bucureşti,prefect în nordul Dobrogei. Director al TeatruluiNaţional din Bucureşti (1905–1908).A scris teatru istoric în linia lui Alecsandri şiHasdeu. Cea mai cunoscută este drama VlaicuVodă, 1902. A obţinut Premiul Naţionalpentru Literatură (1929).Davila, Carol(4.04.1828, Parma – 1884, Bucureşti)General, medic. Tată al lui Alexandru D.Origine franceză. A studiat Medicina laParis şi apoi a venit la Bucureşti. Împreunăcu N. Kretzulescu a pus bazele învăţământuluimedical al armatei române. Şef alSpitalului Militar din Bucureşti. A organizatşi ocrotirea sănătăţii publice. Animator alunor societăţi şi reviste ştiinţifice: SocietateaMedicală, 1857; Societatea de CruceRoşie, 1876; Gazeta medicală, 1865. Contribuţiideosebite la Războiul de Independenţă(1877–1878). În calitate de conducător alazilului Elena Doamna din Bucureşti a sprijinitcopiii trimişi din Ardeal pentru înscrierela azil. A participat în 1881 la Expoziţiaromânească organizată de ASTRA la Sibiu.A luat legătura cu majoritatea cărturarilordin Sibiu, printre care George Bariţiu,Nicolae Popea, Partenie Cosma, ZahariaBoiu, Dr. Daniil Popovici Barcianu şi alţiconducători ai ASTRA. A înfiinţat Societateade Ştiinţe Naturale (1876), RegistrulMedical (1862). A inventat un tratamentpentru holeră. Facultatea de Medicină dinBucureşti îi poartă numele.Dăianu, Daniel(30.08.1952, Bucureşti)Economist. În 1975 şi-a luat licenţa înŞtiinţe Economice la Academia de StudiiEconomice (ASE) din Bucureşti. Din 1976până în septembrie 1978 a lucrat la Direcţiade Informaţii Externe (DIE) a DepartamentuluiSecurităţii Statului (DSS). A ieşit dinDIE în 1978, la cerere. Între 1979 şi 1990a fost cercetător la Institutul de EconomieSocialistă. Ministru al Finanţelor între 1997şi 1998, profesor universitar la Şcoala Naţionalăde Studii Politice şi Administrative(SNSPA) din Bucureşti. La alegerile europarlamentaredin 2007 a fost ales eurodeputatdin partea PNL. A fost economist-şefal Băncii Naţionale a României (BNR) înintervalul 1992–1997. În diverse perioade afost cercetător invitat la Russian ResearchCenter (Harvard University), WoodrowWilson Center (Washington, DC), NATODefense College (Roma), Fondul MonetarInternaţional (FMI), Organizaţia pentruCooperare şi Dezvoltare în Europa (OCDE).Între 1999 şi 2004 a fost profesor la Academiade Studii Economice (ASE) Bucureşti,la Universităţile Berkeley şi UCLA din SUA,precum şi la Universitatea din Bologna. Înintervalul 2002–2004 a deţinut funcţia depreşedinte al European Association forComparative Economic Studies (EACES).Lucrări: Funcţionarea economiei şi echilibrulextern (1992); Echilibrul economic şi moneda:keynesism si monetarism (1993); Transformareaca proces real (1996); Vitalitate şi viabilitateeconomică: o dublă provocare pentru securitateaeuropeană (1997); Transformation As a RealProcess (1998); Încotro se îndreaptă ţările postcomuniste:curente economice în pragul secolului(2000); Balkan Reconstruction (2001) – coordonator,în colaborare cu Thanos Veremis;ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 246 31.10.2011 17:22:58

DăneştiDumitru Dămăceanu Leon Dănăilă Negoiţă DănăilăRomânia şi Uniunea Europeană: inflaţie,balanţa de plăţi, creştere economică (2002) – încolaborare cu Radu Vrânceanu; Deschidereacontului de capital în România: o abordareoptimă – Opening Romania’s capital account –an optional approach (2002) – în colaborarecu Ion Drăgulin; Transpunerea în România anormelor Uniunii Europene în domeniul impozităriiindirecte (TVA şi accize) (2003) – în colaborarecu Claudiu Doltu; Pariul României:Economia noastră: reformă şi integrare (2004);Ethical Boundaries of Capitalism (2005) – încolaborare cu Radu Vrânceanu; Frontiereetice ale capitalismului (2006) – în colaborarecu Radu Vrânceanu; Ce vom fi în Uniune.Pariul modernizării României (2006). Membrucorespondent al Academiei Românedin 2001, preşedinte al Societăţii Românede Economie (SOREC), membru al AmericanEconomic Association, membru alSocietății Academice Române.Dămăceanu, Dumitru(1896, Iaşi – 1978, Bucureşti)General. A fost ataşat militar la Roma,director de studii al Şcolii VoievodulMihai, adjutant al regelui Carol al II-lea,apoi al regelui Mihai l; şef de Stat Majoral Comandamentului Militar al capitalei(1942–1944), subsecretar de stat la Ministerulde Interne în primul guvern de după23 august 1944, avansat general de brigadă(29 august 1944). A făcut parte din delegaţiacare a semnat la Moscova armistiţiul cuNaţiunile Unite (12 septembrie 1944) şi dindelegaţia condusă de Gh. Tătărăscu (alăturide Lucreţiu Pătrăşcanu şi Şt. Voitec) trimisăla Conferinţa de Pace de la Paris (10 februarie1947). În 1941 era locotenent-colonel şiconducea Regimentul 10 Roşiori motorizatal Brigăzii a VI-a de Cavalerie, iar în 1942se afla în Crimeea, unde era să fie deferitCurţii Marţiale, fiind suspect de trădare.A participat la actul de la 23 august 1944şi la arestarea lui Ion Antonescu, alături deregele Mihai. A fost promovat general dearmată în 1975. Nepotul său, Radu, a fostcăsătorit cu fiica lui Mihai Ion Pacepa.Dănăilă, Leon(1.07.1933, Dărăbani, jud. Botoşani)Medic. A absolvit Medicina la Iaşi, Filosofiaşi Psihologia la Bucureşti. Specializare înSUA. Medic la Clinica de neurochirurgiedin Bucureşti, din 1993 şeful ei. Specializatîn chirurgie pe creier, tratament neuropsihiatric.Lucrări: Neurinoamele spinale,1972; Psihoneurologie, în colaborare, 1983,Tratamentul tumorilor cerebrale, 1993: MaladiaAlzheimer, în colaborare, 1996. Membru alAcademiei de Ştiinţe Medicale din România,membru corespondent al AcademieiRomâne (1997).Dănăilă, Negoiţă(17.04.1878, Buceşti, Galaţi –5.02.1953, Bucureşti)Inginer chimist. A absolvit Politehnica laCharlottenburg, Germania. Profesor şidecan al Facultăţii de Chimie Industrială aInstitutului Politehnic din Bucureşti, directoral Institutului de chimie industrială dinBucureşti. A creat o şcoală de valorificare aresurselor de materii prime (cărbuni, materialede construcţie, hidrocarburi). Lucrări:Studiu asupra marii industrii chimice anorganicefranceze, 1910; Studiul chimico-tehnic al ligniţilorromâneşti din judeţele Dâmboviţa, Muscel,Bacău, 1912; Asupra utilizării hidrocarburiloraromatice din fracţiunile de petrol, în colaborare,1925. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1939, radiat 1948, repus în drepturi1990).DăneştiDinastie care a domnit în Ţara Românească,în fapt o ramură a dinastiei Basarabilor, careîşi are originea în Dan I, fratele lui Mirceacel Bătrân, fondator, prin fiul său, Vlad alII-lea Dracul şi al ramurii numită dinastiaDrăculeştilor. V. şi Basarab (dinastia), Drăculeşti(dinastia).247ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 247 31.10.2011 17:22:59

DărăscuConstantin Dăscălescu Nicolae Dăscălescu Valentin Dânga Decebal248Dărăscu, Nicolae(18.02.1883, Giurgiu – 14.08.1959, Bucureşti)Pictor. A absolvit Academia de Belle Artedin Bucureşti ca elev al lui G.D. Mirea.Apoi a studiat la Paris, la Académie Julian,cum făcuseră şi Nicolae Grigorescu şiŞt. Luchian, şi la École des Beaux-Arts cuLuc-Olivier Merson. Profesor la Academiade Belle Arte din Bucureşti (1936-1950).A pictat în Franţa, la Veneţia, în Olteniaşi la Balcic. Cofondator al Asociaţiei ArtaRomână, Iaşi, 1917, împreună cu CamilRessu, Ştefan Dimitrescu, Iosif Iser, MariusBunescu, Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea,Ion Jalea şi Oscar Han. Lucrări: Palat veneţian,Calea Victoriei pe ploaie, Cimitir turcesc, Peisajargeşean, Moschee la Balcic, peisaje din deltă.Dăscălescu, Constantin(2.07.1923, Breaza – 15.05.2003, Bucureşti)Prim-ministru. A absolvit Şcoala de partiddin Ploieşti, Academia de Studii Economicela Bucureşti, Şcoala Superioară de Partid depe lângă CC al PCUS la Moscova. Directorla Şcolii de Partid din Ploieşti, membruîn CC al PCR din 1965, a fost folosit deNicolae Ceauşescu spre a îndepărta vecheagardă a partidului, de pe vremea lui Gheorghiu-Dej,începând cu Gheorghe Apostol.Membru al Comitetului Politic Executival CC al PCR (1978), membru al Birouluipermanent al Comitetului Politic Executival CC al PCR. Din 1982 i-a urmat lui IlieVerdeţ în funcţia de prim-ministru. Pe 20decembrie 1989 s-a dus la Timişoara spre anegocia cu revoluţionarii. Trimis în judecatăîn 1990 în procesul CPEX, a fost condamnatla închisoare pe viaţă, dar eliberat după5 ani din motive medicale.Dăscălescu, Nicolae(23.06.1884, lângă Piatra Neamţ –28.09.1969, Bucureşti)General de corp de armată. A absolvit Şcoalade Ofiţeri de Artilerie, Geniu şi Marină, apoiŞcoala Superioară de Război. Secretar destat la Ministerul de Război (1937), a preluatconducerea Diviziei 25 Infanterie cu carea trecut Prutul, s-a evidenţiat în bătălia dela Ţiganca, a luptat la Odessa. A continuatsă conducă, şi după bătălia Stalingradului,Corpul 2 de armată. După 23 august 1944 afost transferat la Armata IV, s-a evidenţiat înluptele de pe Mureş şi a ajuns până în Slovacia(bătălia de la Banska Bystriča, 1945).A primit ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a.A fost destituit din armată în 1945, arestat,judecat pentru crime de război şi achitat.Arestat din nou în 1948 şi ţinut, pentru„sabotaj agricol“, în închisoare, fără judecată,până în 1955. Din 1956 a reînceput săprimească pensia.Dânga, Valentin(20.07.1951, Mândreşti, Republica Moldova)Compozitor. A absolvit Institutul de Artela Chişinău şi a lucrat la Telefilm Chişinău.A compus muzica pentru filme artistice,documentare şi de animaţie: Oraşul meu, Chişinău(Telefilm-Chişinău), 1974; Pregătirea deexamene (Moldova-film), 1976; Casa pentruDionis (Telefilm-Chişinău), 1980; Un bătrânducea un cal (Moldova-film), 1980; Adolescenţa,ficţiune, 1981; Moldova, casa părintească,1983; Fântânarii, 1983; Crama republicii, 1984;Haiducul, 1985; Ladys şi gentlemanii, 1986; Unautobuz în ploaie, 1986; Cine va intra în ultimulvagon, 1986; Monolog despre viaţă, 1987;Ruxanda, 1987; Fumul, 1988; Sub semnul întrebării,1988; Toate culorile, 1989; Cursa, 1989;Ploaia, 1990. Distins cu diploma pentrumuzică orginală la Festivalul de Film al MoldoveiCocostârcul de Argint, 1984. Maestruîn Artă.Decebal, nume la naştere, latinizatDiurpaneus(prima parte a secolului I d.H. –106 d.H., Sarmizegetusa)Rege al Daciei (86–106 d.H.). Frate cuDiegis. Se pare că, etimologic, Decebal esteun supranume de rege: „dece-“ ar însemnaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 248 31.10.2011 17:22:59

supremul (apare şi la Dece-neu, supremulşef religios), iar „-bal“ poate fi numelezeului său tutelar. În timpul domniei lui,statul atinge apogeul dezvoltării economiceşi politice. A luptat împotriva romanilor.Victorios la început, a fost înfrânt apoi îndouă războaie grele (101–102 şi 105–106).La Guşteriţa au fost descoperite un maredepozit de bronzuri (datat cca 1000 î.H.),apoi o aşezare din perioada de tranziţiespre prima vârstă a fierului (Hallstadtt, cca800–300 î.H.) şi începând cu a doua vârstăa fierului (Latène, 300 î.H.–106 d.H.), perioadăcând se dezvoltă înfloritoarea civilizaţiegeto-dacică. Vestigiile descoperite dovedesccă teritoriul Sibiului a fost intens locuit dedaci. Legătura cu centrul puterii politice şimilitare de la Sarmizegetusa trebuie să se fifăcut prin intermediul masivei cetăţi dacicedescoperite la Tilişca (inclusiv un ateliermonetar). Descoperirile de la Boiţa, Cisnădioara,Guşteriţa, Ocna Sibiului, Hamba,Slimnic, Apoldul de Sus, Rod şi Tilişca,alături de acelea aflate pe Dunăre, de laPorţile de Fier până în zona Galaţiului de azi(Barboşi), ca şi în Dobrogea, demonstreazăo locuire organizată a dacilor într-o zonă deimportanţă strategică a lumii.Deceneu(sec. I î.H.)Mare preot al dacilor pe vremea lui Burebista.Cu ajutorul lui acesta a unit triburiledacilor între Moravia de azi, Nipru, MareaNeagră şi sudul Dunării. La daci conducereaera duală: laică şi religioasă, ca la toatetriburile venite din zona indo-europeană(inclusiv la greci şi latini). Magul îl servea pezeul suprem, Zalmoxis (al furtunilor), într-opeşteră aflată pe muntele sfânt, Kogaionon.Ca şi în cazul altor vechi civilizaţii, el eraprezicătorul viitorului şi acela care stabilea,cercetând Cerul cosmic, calendarul pământescanual. A combătut cultul lui Dyonisosşi a folosit modelul celtic pentru a reuni, înjurul unui pantheon de zei conduşi de Zalmoxis,pe toţi dacii. După moartea regeluiBurebista, în 44 î.H., a preluat frâiele conducerii.După el, marele regat s-a împărţitîn regate mai mici, conduse de Comosicus,Scorillo, Duras, Dicomes, Dapyx, Zyaraxes(ultimii doi în Scythia Minor). Este unpersonaj mai mult legendar decât cu o consistenţăistorică, deşi poment de Iordanes(istoric got) ca real.Dediu, Ion(24.06.1942, Rediu Mare, Republica Moldova)Biolog. A absolvit Institutul de Stat de Medicinădin Chişinău şi Academia Medico-DegeratuIon DediuConstantin DegeratuMilitară din Sankt-Petersburg. ŞefulLabo ratorului de biogeocenologie de laInstitutul de Biologie şi director onorific alInstitutului Naţional de Ecologie. Contribuţiila studiul structurii, funcţionării, succesiunilorşi productivităţii ecosistemelornaturale în condiţiile impactului antropicdin Republica Moldova; la evaluarea stăriiecosistemelor şi elaborarea procedurilorde audit ecologic ale acestora; la elaborareadocumentelor şi actelor normative privindconservarea şi valorificarea ecosistemelornaturale. Preşedinte al Asociaţiei Oamenilorde Ştiinţă din Republica Moldova.Membru corespondent al Academiei deŞtiinţe a Moldovei.Degeratu, Constantin(2.11.1948, Ceptura, jud. Prahova)General. A absolvit Şcoala Militară Superioarăde Ofiţeri Activi Nicolae Bălcescu dinSibiu, arma infanterie (1969), AcademiaMilitară (1971–1973), Colegiul Naţionalde Apărare (1994), Colegiul de Apărare alNATO (1994), Colegiul Regal pentru Studiide Apărare de la Londra (1995). Din 1995este locţiitor al şefului Direcţiei Operaţii,primeşte răspunderi în Statul Major General.În 1997 este numit şef al Statului MajorGeneral, funcţie pe care o deţine până în2000. A continuat restructurarea acestuiorganism suprem de conducere a armatei,optând pentru sistemul modular american(1997). A pregătit şi a declanşat programelespeciale de cooperare cu Statul MajorÎntrunit al Apărării al SUA şi cu StatulMajor al Apărării al Marii Britanii. Distinscu Ordinul Naţional Steaua României înrang de Mare Cruce, cu Medalia şi OrdinulMeritul Militar (toate clasele), cu înalteordine si medalii din partea Academiei deÎnalte Studii Militare, a Colegiului Naţionalde Apărare şi a Colegiului Regal de Studii deApărare din Marea Britanie.249ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 249 31.10.2011 17:22:59

250Degetari, Nicolai(7.01.1935, Glubokaia Dolina, rn. Poltava,Ucraina – 22.06.2002, Chişinău)Director de imagine. A absolvit Facultatea deJurnalism la Universitatea Taras Şevcenkodin Kiev. A parcurs toate treptele operatorieide imagine la studiourile Moldova Film şiTelefilm Chişinău. A făcut imaginea pentrufilme artistice, dar, mai ales, pentru documentare:Tudoraş, Tudoraş, 1966; Intâlniri deneuitat, 1966; Mugurel, 1967; Primele acorduri,1968; Studii de toamnă, 1968; Ei au păşit înnemurire, 1968; Evoluează orchestra..., 1968(regie, imagine); Pe văile însorite ale Moldovei,1970; Ritmurile meleagului nostru, 1971; Cânteceleinimii noastre, 1972; Portret de familie,1973; Cântecele codrilor, 1974 (regie, imagine);Încercarea, 1974; Moldova jubiliară, 1974;Maria Bieşu, 1975; Casa în care locuim, 1975;Concertul maeştrilor în artă din RSSM, 1975;Întâlniri lângă şevalet, 1976; Suita de nuntă,1976; Plugarii cerului, 1977; Locul tău în viaţă,1977; Culorile tale, Moldova, 1977; Intâlnirea,1978; La început de cale, 1979; Farmecul pietrei,1980; Complexul agroindustrial din Edineţ,1980; Treptele ascensiunii, 1980; Tosca, film/operă, 1981; Despre generaţia mea, 1981; Poemdespre Soltiş, 1982; Familia Vetrilă, 1982; Aşani-i lucrul,1983; Vârsta de argint, 1983; Îmiîndrept paşii spre un plugar, 1984; Ţie, Patrie,cântecele mele, 1985; Dreptul la zbor, 1986; Laizvoarele fluviului de lapte, 1986; Cântă orchestraFolclor, 1986; Dincolo de cotidian, 1987;Peste bara neobişnuitului, 1987; Moştenitoriipământului, 1987; Sticla moldavă, 1989. Distinscu premiul Festivalului pentru Filmede Televiziune, Leningrad, 1976; MarelePremiu al Festivalului Filmului Republican,1980; Premiul Festivalului Unional deFilme de Televiziune, Erevan, 1981, MedaliaMeritul Civic, 1987. Membru al UniuniiCineaştilor din Moldova.Deică, Dumitru(25.11.1911, Iaşi – 15.06.2002, Bucureşti)Aviator. A absolvit Liceul Militar la Cernăuţi,apoi Şcoala de Aeronautică de la Cotroceni.S-a perfecţionat la Şcoala de Pilotaj dinBuzău. A absolvit Facultatea de Ştiinţe, specialitateafizico-chimice a Universităţii dinIaşi, iar în 1942 a obţinut diploma de inginera Politehnicii din Iaşi. A luptat în 1941 pefrontul de est în calitate de comandant alEscadrilei 73 Bombardament Karas dinGrupul 6 Bombardament. După război afost profesor şi şef al Secţiei aero din ŞcoalaSuperioară de Război, precum şi şef al BirouluiOperaţii din Comandamentul ApărăriiAntiaeriene a Teritoriului. Trecut în rezervăDegetariîn 1950. A fost distins cu Ordinul VirtuteaAeronautică cu spade, clasa Crucea de Aur,cu două brevete; Ordinul Virtutea Aeronauticăcu spade, clasa Cavaler; Ordinul cehoslovacCrucea de război.Dejan, Ion(22.03.1926, Toracul Mare, Banatul Sârbesc)Istoric. Şi-a făcut studiile secundare la Ciacova,Timişoara, Vârşeţ şi Pancevo. A absolvitFacultatea de Istorie a Universităţii dinBucureşti, unde şi-a susţinut şi doctoratul.A fost profesor de istorie la şcoala generalăPetru Albu din Begheiţi, azi Torac, apoila şcoala generală Olga Petrov-Radisici,Liceul Român din Vârşeţ, la Şcoala Mediede Agricultură şi la Academia Pedagogicădin Vârşeţ. Profesor la Catedra de limbă şiliteratură română a Facultăţii de Filosofiedin Novi Sad, a format o serie de intelectualiromâni din Voivodina. A participat lacongrese de istorie în Iugoslavia şi România.Este unul dintre membrii fondatori aiFundaţiei Române de Etnografie şi Folclordin Voivodina (care acoperă zonele Petrovăsâla,Torac, Novi Sad şi Reşiţa). A publicatlucrări ştiinţifice în reviste din Belgrad şide la Institutul de Istorie şi Arheologie dinBucureşti. Lucrări: Cercetarea continuă, Relaţiisârbo-române în epoca modernă 1859-1878,1988; Limba română ca limbă a mediului socialîn instrucţia elementară din Voivodina, curs.Delavrancea, B(arbu) Şt(efănescu)nume la naştere Barbu Tudorică Albuca elev Barbu G. Ştefănescu(11.04.1858, Bucureşti – 29.04.1918, Iaşi)Scriitor, orator şi avocat. Este tată al pianisteişi scriitoarei Cella D., precum şi al arhitecteiHenrieta (Riri) D., una dintre primelefemei-arhitect din România. Îşi va semnaoperele cu varianta definitivă B(arbu) Şt.Delavrancea (ortografiată la început „de laVrancea“, după acel ţinut de unde se trăgeabunicul dinspre tată, Gheorghe TudoricăAlbu de la Sohatu). Bursier la liceul Sf. Sava,învaţă cu cei mai de seamă profesori ai capitaleidin acea vreme (D.A. Laurian, AnghelDemetriescu, Vasile Ştefănescu). A studiatla Facultatea de Drept (1877–1882). Dupăun scurt popas la Paris (1882–1884), pentrua-şi desăvârşi studiile juridice, publică în1885 volumul de nuvele Sultănica. Colaboreazăla România Liberă, numărându-seprintre redactorii ei apropiaţi, alături deAl. Vlahuţă şi Duiliu Zamfirescu. Publică,pe rând, Şuier, Fanta-Cella, Iancu Moroi,Răzmiriţa, Palatul de cleştar şi Odinioară, careanunţau cu pregnanţă un nume nou înENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 250 31.10.2011 17:22:59

DeleanuDumitru Deică B. Şt. Delavrancea Cella Delavrancea Liviu Deleanuliteratura română, culminând cu Trubadurul(1886) şi cu Hagi-Tudose (1887). Îl cunoaştepe I.L. Caragiale, căruia îi consacră unadmirabil portret şi îl va apăra, ca avocat,în procesul legat de paternitatea drameiNăpasta. Face cunoştinţă cu V. Alecsandrica trimis al României Libere la banchetulJunimii la Iaşi şi cu Titu Maiorescu. Din1885 va publica la ziarul Drepturile omului,iar mai târziu la Literatură şi ştiinţă, revistăcondusă de C. Dobrogeanu-Gherea. Scriitorulia parte, de asemenea, la înfiinţareaziarului Epoca, al cărui prim-redactor va fide la 16 noiembrie 1885 până la 23 ianuarie1886, printre colaboratori aflându-seAl. Vlahuţă şi Anghel Demetriescu. Vapublica aici, printre altele, două articolesemnificative: „Cum suntem guvernaţi“ şi„Fiii poporului şi sărăcia poporului“, fiindprezentată, pe un ton patetic, starea deînapoiere şi de mizerie a celor sărmani. Prindezbaterea acestor probleme rurale, suntdezvăluite primele note ale pamfletaruluişi ale politicianului de mai târziu. Continuându-şicolaborarea la Lupta, ziar condusde Gheorghe Panu, gazetarul probează obună conduită critică. În 1888 se angajeazăredactor şi colaborator la ziarele Democraţiaşi Voinţa naţională, unde se va remarca prinnumeroase articole. Face critică muzicalăşi dramatică (Epoca, 1886), polemizează cuMaiorescu într-o serie de articole ce vordemonstra multiple însuşiri intelectuale(„O familie de poeţi“). E prezent în aproapetoate domeniile artei şi ale vieţii publice,încercându-şi talentul în numeroase direcţii.În 1887 tipăreşte revista Lupta literară,în paginile căreia apare prima variantă anuvelei Hagi-Tudose. Printre colaboratori îidescoperim pe Al. Vlahuţă, C. Mille, P. Ispirescuşi Arthur Gorovei. Atras de copleşitoareapersonalitate a lui B.P. Hasdeu, devineredactor la Revista nouă, condusă de acesta.Ajunge în ultimul an al secolului al XIX-lea(1899) primar al Bucureştilor. Membru alAcademiei Române (1913) şi vicepreşedinteal Academiei Române (1915–1918).Delavrancea, Cella(15.12.1887, Bucureşti – 9.08.1991, Bucureşti)Pianistă. A început Conservatorul la Bucureşti,ca un copil-minune, iar la 15 ani l-acontinuat la Paris. Fiică a lui B. Şt. Delavrancea,alături de Margareta (Bebe, profesoară,1888–1937), Niculina (Pica, pictoriţă) şiHenrieta (Riri, arhitectă, 1894–1987), surorileei. A fost căsătorită de trei ori, cu diplomatulTilea, cu bancherul Aristide Blank şicu Filip Lahovary. A crescut practic în familialui I.L. Caragiale, prieten al tatălui său.A fost profesoară de pian la Conservatoruldin Bucureşti, până în 1954. Dan Grigoreşi Radu Lupu i-au fost elevi. A concertat înduo cu George Enescu. A scris şi literatură,debutând în revista Bilete de papagal a luiTudor Arghezi. Volume: Vraja, nuvele, CulturaNaţională, 1946; O vară ciudată, roman,1975; Arpegii în ton major, 1970; Mozaic întimp; Impresii. Călătorii. Portrete. Amintiri,1975; Trepte muzicale, 1984; Dintr-un secol deviaţă, 1987.Delavrancea, Henrieta (Riri)(19.10.1897, Bucureşti –26.03.1987, Bucureşti)Arhitectă. Fiică a lui B. Şt. D. şi soră a CelleiD. A absolvit Arhitectura la Bucureşti, undea devenit apoi profesoară. A fost printre primelefemei-arhitect din România şi a lucratîn stil neoclasic. Ea a proiectat primăriadin Balcic, astăzi Muzeul de Arheologie şiIstorie. A proiectat şi vila generalului Rasoviceanu,unde a locuit mai apoi pictorulGheorghe Petraşcu.Deleanu, Liviunume la naştere Lipa Kligman(8.02.1911, Iaşi – 12.05.1967, Chişinău)Poet. Evreu ca etnie. Studii liceale neterminate.A fost litograf şi corector la o tipografie251ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 251 31.10.2011 17:22:59

DemetrescuGheorghe Demetrescu Traian Demetrescu Anghel Demetriescu252din Bucureşti. În 1940 se stabileşte la Chişinăuşi continuă să scrie. Lucrări: Oglinzifermecate (1927), Ceasul de veghe (1937), Glodalb (1940), Poezii pentru copii (1947), Mi-idrag să meşteresc (1955), Bucurii pentru copii(1956), Licurici (1961), volume de lirică (Dragosteanoastră cea de toate zilele, 1966; Carteadorului, 1968, Destăinuire, 1970) etc. A tradusdin Puşkin, Nekrasov, Lermontov şi din alţipoeţi ruşi.Demetrescu, Gheorghe(22.01.1885, Bucureşti – 15.07.1969, Bucureşti)Matematician, astronom şi seismolog.A absolvit Facultatea de Știinţe a Universităţiidin Bucureşti. S-a specializat la ObservatorulAstronomic din Paris (1908–1923).A fost astronom la Observatorul Astronomicdin Bucureşti, profesor de astronomiela Universitatea din Cluj, apoi la cea dinBucureşti şi, în acelaşi timp, director alObservatorului din Bucureşti (1943–1962),unde a creat o secţie seismologică. A descoperitasteroidul Terentia (1915). Lucrări:Instrucţiuni practice de meteorologie. Table pentrureducerea observaţiilor, 1917; Distanţele cereştişi structura universului, 1924; Organizareaunui serviciu seismologic în România, 1934,Complemente de astronomie, 1950; Elemente dedinamică stelară, 1967. Membru al AcademieiRomâne din 1955.Demetrescu, Traiana semnat mult cu pseudonimul Tradem(3.11.1866 – 17.04.1896, Craiova)Poet. A debutat ca membru marcant al mişcăriimuncitoreşti din România, avându-lca maestru pe Dobrogeanu-Gherea. Ulteriorafiliat la mişcarea „Literatorul“, a luiAlexandru Macedonski. A lucrat la diferitereviste bucureştene şi a întemeiat singur orevistă la Craiova, Revista Olteană. De la elavem mai multe volume: Poezii, 1885; Sensitive,1894; Acuarele, 1896 şi două romane:Cum iubim, 1896; Iubita, 1895 ş.a.Demetriescu, Anghelnume la naştere Dumitru Anghel(5.10.1847, Alexandria, judeţul Teleorman –18.07.1903, Karlovy Vary)Istoric şi scriitor. Se înscrie la Facultatea deLitere din Bucureşti, unde se împrieteneştecu Dimitrie Aug. Laurian şi Ştefan C. Michăilescu.În 1878 pleacă la Berlin pentru a-şicompleta studiile literare şi istorice. Dupăîntoarcerea din Germania îşi reia activitateade profesor la cursul inferior al aceluiaşiliceu. Ajunge colaborator şi director politicla ziarul Conservatorul, care îl susţinea peGrigore Tocilescu. Lucrează în comitetele deredacţie ale multor ziare, fiind prim-redactorla Naţiunea în perioada 1882–1888 şi la Epoca(1885–1903), dar, în afară de eseurile publicateîn suplimentele literare de duminică,nu-şi semnează editorialele politice. Contribuţiasa importantă la crearea bibliotecilorsăteşti a fost subliniată de Emanoil Bucuţa.În descrierile sale de oameni politici, indiferentcă era vorba despre cei din generaţiiletrecute, cum era Barbu Catargiu, sau decei contemporani, cum era Ion C. Brătianusau Take Ionescu, principalul criteriu pebaza căruia îi judeca era măsura în care auînţeles rolul lor în istoria ţării şi în care aucontribuit la împlinirea menirii proprieigeneraţii. Şi-a strâns o vastă bibliotecă deistorie şi literatură cuprinzând mai multezeci de mii de volume. Biblioteca a fostmoştenită şi păstrată de fiica sa, Cordelia,căsătorită Taşcă. În 1950, după arestarealui Gheorghe Taşcă, familia acestuia a fostevacuată din casă şi toate bunurile confiscate.Voluminoasa bibliotecă a fost aruncatădirect pe ferestrele casei în camioane şi dusăla groapa de gunoi a capitalei. În afară decărţi, în bibliotecă mai erau păstrate diferitemanuscrise nepublicate ale lui B. Şt. Delavranceaşi ale lui Alexandru Vlahuţă, precumşi unele din volumele publicate pe carescriitorii făcuseră corecturi în vederea unorretipăriri ulterioare. Membru corespondental Academiei Române din 1902.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 252 31.10.2011 17:22:59

DensusianuLucia Demetrius Drăgan Demici Gherase Dendrino Ovid DensusianuDemetrius, Lucia, nume la naştereLucia Aurora Dumitrescu(16.02.1910, Bucureşti – 29.07.1992, Bucureşti)Dramaturg. Licenţiată la Bucureşti în Litereşi Filosofie şi absolventă a Conservatoruluide Artă Dramatică (clasa Ion Manolescu).Specializare în estetică la Paris. A jucat încompania teatrală a lui G. M. Zamfirescualături de Emil Botta şi Tanţi Cocea. A fostregizoare la Sibiu, Braşov, Bacău. Ca scriitoarea fost lansată de Camil Petrescu. S-aremarcat ca dramaturg: Cumpăna, 1945;Oameni de azi, 1952, Premiul de Stat; Treigeneraţii, 1956; Arborele genealogic, 1957; Vlaicuşi feciorii lui, 1959, şi ca prozatoare: Mareafugă, 1938; La ora ceaiului, 1970.Demici, Drăgan, sârbizat Dragan Demić(8.11.1975, Rašanać, plasa Petrovać na Mlavi,rom. Petrovăţ pe Mlava, Valea Timocului, Serbia)Jurist. A absolvit Facultatea de Drept laKraguevać. Judecător la tribunalul comuneiPetrovać na Mlavi, apoi consilier la adunareaplasei Petrovać na Mlavi. Membru fondatoral organizaţiei non-guvernamentale Vlaškakulturna inicijativa (Iniţiativa culturală vlahă)şi vicepreşedinte al Partidului Democrat alRomânilor din Serbia. În Iugoslavia şi apoi înSerbia sunt recunoscute ca fiind româneştidoar comunităţile din Voivodina şi BanatulSârbesc, în vreme ce românii de pe ValeaTimocului nu sunt recunoscuţi ca atare şisunt numiţi vlahi (valahi). Din 2007 esteşef al Secretariatului Consiliului Naţional alMinorităţii Naţionale Vlahe din Serbia, cusediul la Bor. Este responsabil pentru ProiectulIntroducerea oficială a limbii româneîn şcoală în patru comune (plase) din SerbiaCentrală, unde trăiesc români timoceni (Bor,Boljevać, Žagubića-Jagubiţa şi Kučevo),deoarece nici Biserica Ortodoxă Românănu foloseşte limba română, ci sârbă. Coordoneazăşi proiectul de importanţă majorăIntroducerea limbii române în şcolile generaledin Timoc, în colaborare cu Societateade Limba Română din Voivodina, RepublicaSerbia, cu Academia de Ştiinţe şi Arte aRomânilor din Serbia şi Catedra de limbă şiliteratură română a Facultăţii de Filosofiedin Novi Sad, capitala provinciei autonomeVoivodina. Lucrări: Sâmţu’ casei la românii dinregiunea oraşului Petrovăţ pe Mlava din Timoc.Dendrino, Gherase(3.09.1901, Turnu Măgurele –4.01.1973, Bucureşti)Compozitor. A absolvit Conservatorul laBucureşti, ca elev al lui Alfonso Castaldi.A compus operete (Lăsaţi-mă să cânt, Lysistrata),muzică de film (Pe răspunderea mea,Afacerea Protar, 1955); a jucat şi ca actor (Visulunei nopţi de iarnă, regie Jean Georgescu,1946) şi a compus şlagăre de muzică uşoară(Tangoul de demult, Romanţă, Să nu te superidacă plâng, Te iubesc).Densusianu, Ovid A.(29.12.1873, Făgăraş – 9.06.1938, Bucureşti)Filolog, lingvist, folclorist, istoric literar şipoet. Fiu al lui Aron D. Studii filologice laIaşi şi Berlin. A fost profesor de romanisticăla Universitatea din Bucureşti. A întemeiat,în cadrul Facultăţii de Litere şi Filosofiedin Bucureşti, Societatea Filologică (1907)şi Institutul de Filologie şi Folclor (1921).A întemeiat şi a condus revistele Vieaţa nouă(1905–1925) şi Grai şi suflet (1923–1938).A studiat fenomenele de limbă în strânsălegătură cu folclorul şi etnografia. Estecreatorul şcolii lingvistice de la Bucureşti.Lucrări: Istoria limbii române (2 vol.,1901–1938), prima mare operă de sintezăconsacrată originii şi evoluţiei limbii române(până în secolul al XVI-lea inclusiv); Graiuldin Ţara Haţegului (1915); Viaţa păstorească înpoezia noastră populară (2 vol., 1922–1923);Literatura română modernă (3 vol., 1929–1933);Dicţionarul etimologic al limbii române: Elementelelatine, în colaborare cu I.A. Candrea (carelucrează începând de la definiţia verbului aputea; 1907–1914); Graiul nostru, împreunăcu I.-A. Candrea şi Theodor Speranţia,253ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 253 31.10.2011 17:22:59

254o culegere de texte dialectale româneşti(2 vol., 1906–1907). Membru al Societăţiide Texte Vechi Franceze şi al Societăţii deLingvistică din Paris. Membru al AcademieiRomâne (1918).Densuşianu, Aronnume la naştere Aron Pop(19.11.1837, Densuş – 2.09.1900, Iaşi)Istoric literar şi filolog. Familie originarădin Ţara Haţegului. Tatăl său a fost parohla Densuş. A fost numit Densuşianu, dupănumele satului natal, de către profesorii luidin Blaj, pentru a-l deosebi de multele numePop. Ovid D. a fost fiul său. A absolvit Academiade Drept din Sibiu. Membru marcantal ASTRA. Profesor de drept la Universitateadin Bucureşti, profesor de limba şi literaturaromână la Universitatea din Iaşi. Lucrări:Istoria limbei şi literaturei române, 1885; Cercetăriliterare, 1887; Studie asupra poesiei populareromâne. Originea doinei; Negriada, epopee,1879–1884; Valea vieţei, versuri, 1892.A tradus din latină Eneida lui Vergiliu şi dinitaliană, Tasso – Ierusalimul liberat. Membrual Academiei Române (1877).Densuşianu, Nicolaenume la naştere Nicolae Pop(18.04.1846, Densuş, jud. Hunedoara –24.03.1911, Bucureşti)Jurist şi istoric. Frate cu Aron D. Şi-a însuşit,după fratele său, numele Densusianu.A absolvit Academia de Drept din Sibiu,Facultatea Juridică. În 1870 este notar almagistratului oraşului Făgăraş. În 1872 primeştedreptul de avocatură din partea Curţiide Apel din Mureş. Din 1878 devine bibliotecar-arhivarla Academia Română şi esteînsărcinat să efectueze o culegere de documentedespre istoria României. În urmaacestei misiuni a adunat în 38 de volumemanuscris, peste 783 de documente desprerăscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan şi 125de documente din perioada 1290–1800.În 1884 Ion Brătianu îl numeşte translatorpe lângă Marele Stat Major. Lucrări:L’élément latin en Orient. Les Roumains de Sud,Macedoine, Thessalie, Epire, Thrace, Albanie –împreună cu Frédéric Damé, 1877; Cercetăriistorice în arhivele şi bibliotecile Ungariei şi aleTransilvaniei – 38 de volume manuscris,copie a documentelor adunate prin diverselebiblioteci din România şi străinătate,1880; Revoluţiunea lui Horia în Transilvaniaşi Ungaria, 1884; Monumente pentru istoriaţerii Făgăraşului, 1885; Documente privitoare laIstoria Românilor 1199–1345 – aceste documenteînsumează 4882 pagini şi au fost grupateîn 6 volume; publicarea lor a început înDensuşianu1887 şi s-a finalizat în 1897; Domnii glorioşişi Căpitanii celebri ai ţerilor române, 2 vol.,1895; Istoria militară a poporului român începânddin cele mai vechi timpuri până în secolulal XVII-lea, lucrare în manuscris nefinalizatăşi nepublicată; Dacia preistorică este cea maicunoscută lucrare a sa. Între 1885–1904publică în Jahresberichte der Geschichtsrevissenschaftrapoarte despre activitatea istorică şifilologică sub titlul Rumänien. În 1878 esteales membru corespondent al AcademieiRomâne, Secţia istorie.Densuşianu-Puşcariu, Elenanume la naştere Elena Densusianu(3.03.1865, Făgăraş – 1966, Iaşi)Medic. Fiică a lui Aron şi soră a lui OvidD. Soţie a lui Emil Puşcariu. A absolvitFacultatea de Medicină la Iaşi şi s-a specializatla Paris cu Ilia Ilici Mecinikov. A fostprima femeie profesor universitar al uneiFacultăţi de Medicină (cea din Bucureşti)din România, prima femeie profesor declinică oftalmologică din lume (la Bucureşti,apoi la Iaşi). A crescut numărul depaturi, saloane, laboratoare, săli de operaţie,a creat un important material iconografic,cameră de mulaje (realizate după cazuridin clinică), cameră obscură, având o activitatedeosebită, în primii 10 ani în clinicăpracticându-se peste 2 500 de intervenţii.A publicat lucrări în colaborare cu Pinoy,V. Babeş (a cărui elevă se considera),Noguki, Gh. Marinescu, G. Socor, a tipărittratate în Anglia, Argentina, ca unic autorsau în colaborare. Cele două cursuri editateîn 1927 prezintă o imagine coerentă aconcepţiei sale privitoare la oftalmologie –cuprind expozeuri clinico-experimentale,terapeutice, incursiuni în istoria medicinei,hărţi, fotografii şi desene color realizatechiar de ea. Contribuţii la investigareaimplicaţiilor oftalmologice ale patologieigenerale; a descris trei noi metode în chirurgiaoftalmologică; a dezbătut problematraumatismelor oculare datorate războiului;a prezentat numeroase procedee de chirurgieplastică; a realizat experimental keratinăfolosind bacilul Calmette-Guerin; în 1925 aabordat tratamentul cataractei la diabetici;în 1931 a publicat rezultatele a 68 intervenţiicu metoda Stănculeanu (extragereaintracapsulară a cristalinului). Petre Vanceai-a fost discipol. Lucrări: Le trachome (La conjonctivitegranuleuse). Au point de vue clinique etavec des considérations sur son état en Roumanie,1914. A scris şi literatură, a pictat. Clinicade Oftalmologie din Iaşi îi poartă numele.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 254 31.10.2011 17:23:00

DiaconNicolae DensuşianuVadim Derbeniov Dan Deşliu Alexandru Nicolae DeutschDepărăţeanu, Alexandru(25.02.1834, Roşiorii de Vede –11.01.1865, Bucureşti)Poet. A absolvit Colegiul Sf. Sava din Bucureşti,a călătorit prin Franţa, Italia, Spania,Germania. După ce şi-a încercat condeiulîn teatru, s-a fixat asupra poeziei, publicândversuri în stil romantic, influenţate de VictorHugo şi Theophile Gautier. Prin faptul că aîncercat o poezie de idei este considerat unprecursor al lui Eminescu. Lucrări: Doruri şiamoruri, 1861; Romanţe istorice şi cavalereşti dinispanioleşte, 1863.Derbeniov, Vadim(18.06.1934, Iaroslavl, Rusia)Cineast. Rus ca etnie. A absolvit Institutulde Cinematografie (ВГИК) din Moscova.A lucrat la Moldova Film, dar a colaboratşi cu Mosfilm. A făcut imaginea pentru:Drum bun, 1957; Moldova noastră, 1957;Balada haiducească, 1958; Cântec de leagăn,1959; Omul merge după soare, 1961; Călătorieîn april, 1962; Ultima lună de toamnă, 1965;Cavalerul viselor, 1968; Balerina (Mosfilm,Moscova), 1969; Femeia în alb, 1981. Distinscu premiul special al juriului la FestivalulUnional de Filme, Kiev, 1966; Primadiplomă de onoare a Uniunii Cineaştilordin URSS pentru regia şi imaginea poeticăa caracterului popular la Festivalul Regionalde Filme, Vilnius, 1966. A fost secretaral Uniunii Cineaştilor din Moldova.Deşliu, Dan(31.08.1927, Bucureşti – 4.09.1992, Bucureşti)Poet. Absolvent al Conservatorului de ArtăDramatică (clasa Maria Filotti). Actor laPetroşani şi Bucureşti (1946–1948), apoiredactor la ziarul Scânteia. A scris poeziemilitantă, despre şantiere şi clasa muncitoare:Lazăr de la Rusca, 1949, Premiul deStat; În numele vieţii, 1950, Premiul de Stat;Minerii din Maramureş, 1951, Premiul deStat. La maturitate a scris o lirică elegiacă, aneîmplinirii: Cercuri de copac, 1962; Cetatea depe aer, 1974, Premiul Uniunii Scriitorilor; Unhaiduc pe bicicletă sau Contra timp şi spaţiu cuMarin Niculescu, 1978, Premiul Uniunii Scriitorilor;Pavăză putredă, 1981, Roman imaginar,1991; Un glonţ pierdut, 1991.Deutsch, Alexandru Nicolae(31.12.1900/1.01.1901, Reni, Basarabia –22.11.1986, Leningrad)Astronom. German ca etnie. Român dinpartea bunicii. A absolvit Matematica laUniversitatea din Leningrad. A lucrat laObservatorul Astronomic din Pulkovo şi afost profesor la Universitatea din Leningrad.Contribuţii în domeniul astronomiei fotografice.A obţinut imagini pentru 18 000 destele, a determinat masa şi perioada de rotaţiea satelitului invizibil al stelei duble Signus6 (constelaţia Lebăda 61). A făcut schimb deexperienţă cu Observatorul Astronomic dinBucureşti (1964).Diacon, Alexandru (George)(3.03.1924, Cernăuţi – 23.08.2004, Bucureşti)Inginer. A început liceul la Cernăuţi şi l-aterminat la Craiova. A absolvit Facultatea deConstrucţii a Politehnicii din Bucureşti, specialitateahidrotehnică, fiind elev al lui DorinPavel, Aurel Beleş şi coleg cu Radu Voinea.Profesor la Facultatea de Energetică a Politehniciidin Bucureşti. A lucrat la Societateade Gaz şi Electricitate, unde s-a ocupat deamenajarea hidrocentralei de pe Argeş, apoiîn cercetare, la ISPE şi IPSH. A condusproiectul hidrocentralei Moroieni, unde aaplicat calculul termoelastic al cămăşuielilortunelelor hidroelectrice sub presiune şi calcululprin diferenţe finite al plăcilor aşezateneuniform, proiect pentru care a primit Premiulde Stat (1952). A fost şeful proiectuluibarajului hidrocentralei de la Bicaz, pentrucare a primit din nou Premiul de Stat (1963).Cu începere din 1959 a condus proiectulComplexului Hidroenergetic şi de NavigaţiePorţile de Fier, pentru partea româneascăa lucrărilor. A făcut parte din consiliile255ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 255 31.10.2011 17:23:00

256ştiinţifice ale Ministerului Energiei Electrice,Consiliului Naţional al Apelor, MinisteruluiApelor, Ministerului Pădurilor şi Mediuluidin Comisia Mixtă Româno-Iugoslavă pentrurealizarea şi exploatarea ComplexuluiHidroenergetic şi de Navigaţie de la Porţilede Fier. A înfiinţat şi a condus Unitatea deUrmărire şi Comportament a ConstrucţiilorHidroenergetice şi TermoenergeticeMari (1963–1994). Consilier tehnic pentruCanalul Dunăre–Marea Neagră; Dunăre–Midia Năvodari, docurile de la Constanţa şiMangalia, centrala nuclearo-electrică de laCernavodă, metroul din Bucureşti, amenajareaDâmboviţei ş.a. A fost chemat ca expertpentru barajul Krjeli din Bulgaria şi El Fakiadin Algeria. Preşedinte de onoare al ComitetuluiRomân al Marilor Baraje şi al AsociaţieiNaţionale a Hidroenergeticienilor dinRomânia. Distins cu Ordinul Muncii clasaa III-a şi clasa I, Steaua Republicii Iugoslavecu spade şi colan, Ordinul Meritul Ştiinţificclasa I, Ordinul Naţional Serviciu Credinciosîn grad de Cavaler. Un bust al său a fostdezvelit în faţa Facultăţii de Electrotehnicădin Bucureşti.Diacon, Ion(25.09.1934, Sipoteni, Basarabia)Fizician. A absolvit Institutul Pedagogic IonCreangă din Chişinău. Din 1959 a lucrat încadrul Academiei de Ştiinţe din Moldova, înLaboratorul de metode fizice de cercetare acorpului solid. A fost secretar ştiinţific, apoiacademician coordonator. A studiat structuraatomică şi electronică a compuşilorcoordonativi şi a publicat circa 120 de articole.Membru corespondent al Academiei deŞtiinţe a Moldovei (2000).Diaconescu, Emanuel(7.02.1944, Buru, jud. Cluj)Inginer. A absolvit Facultatea de Mecanică aInstitutului Politehnic din Iaşi. Şi-a susţinutdoctoratul la Universitatea din Londra. Profesor,decan (inginerie mecanică) şi rectoral Universităţii din Suceava. Contribuţii îndomeniul lubrificaţiei. Peste 250 de studiipublicate în ţară şi în străinătate. Membrucorespondent al Academiei Române din1990.Diaconescu, Zoenume la naştere Zoe Perjul(1.01.1928, Răduleni, azi Rădulenii Vechi,Basarabia – 20.04.2001, Bucureşti)Filolog. A absolvit Facultatea de Litere laUniversitatea din Bucureşti. Profesoară deDiaconrusă şi franceză la Institutul de Mine dinPetroşani. S-a ocupat de stabilirea genealogieipropriei sale familii, iar generalizarea amers în sensul stabilirii destinului familiilorboiereşti din Moldova şi Bucovina, dinEvul Mediu până în 1940, la intersecţiaperimetrelor marilor imperii (austro-ungarşi ţarist), apoi la limita geografică a UniuniiSovietice. Lucrări: Boieri şi mazili români înteritoriile înstrăinate (Basarabia şi Bucovina).A fost membru al Comisiei Naţionale deHeraldică, Genealogie şi Sigilografie a AcademieiRomâne, membru fondator al InstitutuluiRomân de Genealogie şi HeraldicăSever Zotta din Iaşi, membru fondator şipreşedinte de onoare al Societăţii de Genealogie,Heraldică şi Arhivistică Paul Gore dinChişinău.Diaconovici Loga, Constantin(1.11.1770, Caransebeş – 12.11.1850, Arad)Cărturar iluminist. A făcut Dreptul la Pesta.Revizor al cărţilor româneşti la tipografia dinPesta, director al şcolilor româneşti şi sârbeştide pe teritoriul regimentelor bănăţenede graniţă (1830–1850). A lăsat una dintreprimele gramatici româneşti: Gramaticaromânească pentru îndreptarea tinerilor, Buda,1821, ca şi scrieri referitoare la tipar: Chiemarela tipărirea cărţilor româneşti, Buda, 1821.A făcut Enciclopedia Română (A–C), publicatăsub egida Asociaţiunii pentru LiteraturaRomână şi Cultura Poporului Român.Diaconovitch, Cornelnume la naştere Diaconovici(18.02.1856, Bocşa Montană, Caraş-Severin –17.08.1923, Reşiţa)Jurist, publicist, editor. Studii primare laViena, cele secundare la Lugoj şi Timişoara,Facultatea de Drept la Budapesta. Doctoratulîn jurisprudenţă. Luptător pentru drepturileromânilor. Director al gazetei Viitoruldin Budapesta (20 martie 1884 – 17 martie1885). Pune bazele revistei literare RomänischeRevue de la Budapesta, care se tipărea înSibiu, apoi cumpără o tipografie la Reşiţa,unde o va tipări. Revista a fost vreme dezece ani organul oficial al ComitetuluiNaţional Român. Din 1889 se tipăreşte laViena, finanţată de dr. Alex. Mocioni. Între1890–1896 lucrează şi ca secretar şi directorsuplinitor la Banca Albina din Sibiu.În 1892 este ales în Comitetul Central alASTRA. În 1893 regimul suprimă RomänischeRevue. În 1895 este ales prim-secretaral Asociaţiunii şi director al revistei Transilvania.De numele lui sunt legate marileENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 256 31.10.2011 17:23:00

DiamandyEmanuel Diaconescu C. Diaconovici Loga Mircea Diaconu George Diamandyrealizări ale ASTRA. Prima EnciclopedieRomână, continuare a muncii lui ConstantinDiaconovici Loga, operă de importanţădeosebită, la care a lucrat alături de 172 depersonalităţi din ţară şi străinătate timp deopt ani (1896–1904) şi care a apărut în treivolume, imprimată la tipografia lui W. Krafftdin Sibiu. În 1896 este ales membru alAcademiei Române. Pune bazele RevisteiEconomice în 1899. Din 1904 trece munţii şise stabileşte la Bucureşti, unde pune bazeleinstituţiei Casele privilegiate de împrumut şiamanet (Muntele de pietate) din România,al cărui director general va fi. Membru alAcademiei Române.Diaconu, Mircea(24.12.1949, Vlădeşti, Argeş)Actor de teatru şi film. A absolvit IATC laBucureşti în 1971. A debutat în 1970 la TeatrulBulandra, cu Harfa de iarbă de TrumanCapote. Debutul în cinematografie a avutloc în 1971, cu filmul Nunta de piatră, dupăI. Agârbiceanu, regia Dan Piţa. Din 1972la Teatrul Bulandra, iar din 1982 a devenitactorul Teatrului Nottara. Din 1991 predăcursuri de actorie film, după sistem atelier,la IATC Bucureşti. Roluri în teatru şi film:Revizorul de Gogol, regia Lucian Pintilie(1972); A 12-a noapte de Shakespeare, regiaLiviu Ciulei (1973); Actorul şi sălbaticii (1974);Capcana (1974); Răceala de Marin Sorescu,regia Dan Micu (1977); Furtuna de Shakespeare,regia Liviu Ciulei (1978); Bietul Ioanide(1979); Artista, dolarii şi ardelenii (1979); Cumvă place de Shakespeare, regia Lucian Pintilie(1982); Buletin de Bucureşti (1982); Profetul,aurul şi ardelenii (1978); Pădurea de Ostrovski,regia Constantin Marinescu (1983); Horea(1984); Lumină la etajul 10 (1984); Căsătoriecu repetiţie (1985); Ultimul bal după LiviuRebreanu, regia Dan Micu (1984); Burghezulgentilom după Molière, regia AlexandruDabija (1986); Dănilă Prepeleac (1996); Filantropica(2002); Cum mi-am petrecut sfârşitullumii (2006); Ticăloşii (2007), Tache (2008).A scris şi proză: Şugubina, 1977, debut,volum premiat de Uniunea Scriitorilor; Lanoi când vine iarna, volum tradus în germanăşi rusă, 1980; Scaunul de pânză al actorului,1985, volum de eseuri. Deputat al PartiduluiNațional Liberal (din 2008).Diamandy, George(27.02.1867, Bârlad – 27.12.1917. A muritpe mare şi a fost aruncat în apă în dreptulInsulelor Feroe)Militant socialist. Grec la origine. A studiatLiterele la Paris, unde a intrat în mişcareasocialistă şi a scos revista Ère nouvelle. A activatîn Franţa, Belgia (Congresul al II-lea alInternaţionalei Socialiste de la Bruxelles,16–22 august 1891), Elveţia (CongresulInternaţional al Studenţilor Socialişti),Geneva (12–24 decembrie 1893). S-a întorsla Bucureşti la cererea liberalilor şi în 1899a trecut de la socialişti la liberali (TrădareaGeneroşilor). Din acest motiv a trebuit săplece din nou la Paris pentru doi ani. În1901 s-a întors ca preşedinte al CerculuiLiterar şi Artistic Comedia. În 1912 devinedeputat liberal de Bârlad (disident, aripastângă). Preşedinte al Societăţii ScriitorilorRomâni (1914–1916), preşedinte alSocietăţii Autorilor Dramatici, directorgeneral al teatrelor şi al Teatrului Naţionalbucureştean (1914–1915), s-a străduit sărestructureze conservatoarele dramaticedin ţară. Luptă pe frontul Primului RăzboiMondial şi formează, în 1917, PartidulMuncii, cu orientare de stânga. În acelaşi anpleacă în Rusia, unde fratele său Constantinera ambasadorul României şi încearcă, lafel ca N.D. Cocea, să-l cunoască pe Lenin.Văzând turnura evenimentelor se îmbarcăpe vasul Kursk cu destinaţia Marea Britanie,dar moare pe drum. A scris piese de teatru:Tot înainte (1910), Bestia (1910), Dolorosa(1911), Raţiunea de Stat (1912), Chemareacodrului (1913), Una dintr-o mie (f. a.), Veşnicaîntrebare (f. a.).257ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 257 31.10.2011 17:23:00

258I.A.L. DiamondDiamant, Theodornume la naştere Teodor Mehtupciu(1810, Moldova – 1841, Bucureşti)Socialist utopic. A absolvit liceul Lazăr dinBucureşti ca elev al lui Gheorghe Lazăr şiEufrosin Poteca. Ştia franceză, germană,greacă şi italiană. A studiat matematica laMünchen şi Paris, unde a devenit discipolal socialismului utopic în linia lui Ch. Fourier.Întors la Bucureşti, şi-a expus ideileîn Curierul naţional şi a fost bine primit încercurile liberale, astfel încât tânărul boierEmanoil Bălăceanu a fost dispus să-şi organizezemoşia de la Scăeni (azi ţine de com.Boldeşti) în spiritul acestor idei. Texteleau fost publicate postum: Scrieri economice,1958. Organizarea falansterului a începutîn 1834, s-a încheiat în 10 martie 1835 şi senumea Societatea Agronomică şi Manufacturieră,având cam 100 de membri. Aceştiamunceau pământul în comun, valorificauprodusele şi aveau şi un mic terminal demanufactură. Rezultatele experimentuluin-au fost văzute cu ochi buni de autorităţi,care au închis falansterul în 1836 şi i-aînchis la Snagov pe cei doi. Totuşi, ecourilelui au fost notabile, bunicul matern al luiTheodor Hertzl, care s-a născut la Budapesta,şi-a luat numele de Diamant. Dupăeliberarea din închisoare a fost inginerhotarnic. În 1979 s-a făcut filmul Falansterul,regizor Savel Stiopul, actori Adrian Pinteaşi Liviu Ciulei. La Boldești i s-a ridicatun monument.Diamond, I. A. L.nume la naştere Iţic Domnici(27.06.1920, Ungheni, Basarabia –21.04.1988, Beverly Hills, California)Scenarist. A plecat în SUA la 9 ani, cufamilia, a studiat în Brooklin şi a câştigatmai multe medalii de aur la olimpiadelede matematică. Iniţialele I. A. L. ale pseudonimuluisău vin de la InterscholasticAlgebra League, din care a făcut parte caDiamantIon Dichiseanuelev. A lucrat scenarii pentru Hollywood(Paramount Pictures, Warner Brothers şiUniversal Pictures) între 1940–1950. Din1957 a colaborat cu Billy Wilder. Scenariide film: Murder in the Blue Room (1944), TwoGuys from Milwaukee (1946), Always Together(1948), It’s a Great Feeling (1949), Let’sMake It Legal (1951), Something for the Birds(1952), Love in the Afternoon (1957), SomeLike It Hot (1959), Kiss Me, Stupid (1964)Cactus Flower (1969), The Private Life of SherlockHolmes (1970, nominalizare la Oscar),Fedora (1978). Producător asociat la filmele:The Apartment (1960, Premiul Academieide Film pentru cel mai bun scenariu); One,Two, Three (1961); The Fortune Cookie (1966,nominalizare la Oscar); Fedora (1978).Dichiseanu, Ion(20.10.1933, Adjud)Actor. Studii la IATC (1959). A absolvit IATCla Bucureşti. Îndelungată activitate teatralăla Teatrul Nottara. Membru al PNŢ-CD.Roluri: Darclée (1960), Post-restant (1961),Porto-Franco (1961), Tudor (1962), Titanic vals(1964), Mofturi 1900 (1964), Runda 6 (1965),Dincolo de barieră (1965), Tunelul (1966),Frumoasele vacanţe (1967), Amprenta (1967),Bătălia pentru Roma (1968), Războiul domniţelor(1969), Castelul condamnaţilor (1970),Cântecele condamnaţilor (1970), Printre colineleverzi (1971), Sfânta Tereza şi diavolii (1972),Pistruiatul (1973), 100 lei (1973), Muşchetarulromân (1975), Cantemir (1975), Toate pânzelesus (1976) – serial TV, Severino (1977), Pentrupatrie (1977), Acţiunea Autobuzul (1977),Melodii, melodii (1978), Ultima frontieră amorţii (1979), Clipa (1979), Burebista (1980),Al treilea salt mortal (1980), Trandafirul galben(1982), Misterele Bucureştilor (1983), Dragosteaşi revoluţia (1983), Căruţa cu mere (1983),Zbor periculos (1984), Racolarea (1985), Mariaşi Mirabela în Tranzistoria (1988), Neînvinsă-idragostea (1993), Triunghiul morţii (1999),Vocea inimii (2006), Supravieţuitorul (2008).Premii: ACIN 1979 (pentru filmul Clipa).Dicusar, Alexandru(28.08.1942, Republica Moldova)Fizician. A absolvit Fizico-Matematici laUniversitatea de Stat a Moldovei. Doctorhabilitat (docent), preşedinte al Institutuluide Fizică Aplicată al Academiei deŞtiinţe a Moldovei. Împreună cu un grupde cercetare a brevetat o metodă propriede tratament a hepatitei la gravide şi s-aocupat de sistemul de calcul şi transmitereENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 258 31.10.2011 17:23:00

DimaAlexandru Dicusar Ion G. Dicusar Alexandru Dima George Dimaa informaţiei video. Membru corespondental Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Dicusar, Ion G.(31.08.1897, Văsieni, Basarabia –28.03.1973, Chişinău)Agrochimist. Şi-a început cariera lucrândcu K. A. Timiriazev la Institutul de FiziologiaPlantelor al Academiei de Ştiinţe aURSS. În 1935 publica în Jurnalul rus dechimie fizică studii legate de hrana mineralăa plantelor în diverse perioade de creştereca factor de condiţionare a producţiei. În1940 a fost referent la Conferinţa FiziologilorRuşi cu o teorie de reglare biochimicăa proceselor în interiorul plantei prinreglarea nutriţiei. Tradus în SUA în 1947cu lucrarea The physiology and biochemistryof rubber formation in plants. S-a întors înMoldova în 1956. A fost director adjunctal Institutului de Pedologie și Agrochimieal AȘM, fiind fondatorul învăţământuluiagrochimic pe baze experimentale din Moldova.Membru al Societăţii de Chimie dinRepublica Moldova. Membru al Academieide Ştiinţe a Moldovei.Didic, Vasile(26.06.1949, Lipcani, Republica Moldova)Pictor. A absolvit Şcoala de Arte PlasticeI. Repin din Chişinău şi Institutul de ArtePlastice din Kiev. Profesor la Şcoala deArte Plastice I. Repin din Chişinău. A avutnumeroase expoziţii personale şi de grupîn Moldova, Rusia, Ucraina, Afghanistan,Germania şi România. Remarcabil pictorpeisagist: Mai am un singur dor, În bătaia vântului,Cugetare. Membru al Uniunii ArtiştilorPlastici din Moldova. Membru al AsociaţieiInternaţionale a Artiştilor Plastici.Diegis(sec. I d.H.)Şef de oşti dac. Frate cu Decebal, a fost trimisde acesta la Roma – pentru tratative depăstrare a independenţei Daciei – cu împăratulDomitianus, drept care a primit, în semnde mandat şi împuternicire, coroana regelui.Dima, Alexandru(17.10.1905, Turnu Severin – 19.03.1979, Craiova)Istoric literar. A absolvit Literele şi Filosofiala Bucureşti şi s-a specializat la Berlin,München şi Viena. Profesor la Universitateadin Iaşi şi Bucureşti, director al Institutuluide Istorie şi Teorie literară G. Călinescu.A publicat studii teoretice şi de comparatism:Aspecte şi atitudini filosofice, 1933; Conceptul deliteratură populară, 1939, Premiul Academiei;Gândirea românească în estetică, 1943; Domeniulesteticii, 1947; Alecu Russo, 1956, PremiulAcademiei; Conceptul de literatură universală şicomparată, 1967; Principii de literatură comparată,1969. A coordonat apariţia tratatului deIstoria literaturii române (din care au apărut treivolume). Membru al Societăţii Americane deIstoria Culturii şi al Asociaţiei Internaţionalede Literatură Comparată. Membru corespondental Academiei (1963).Dima, G(h)eorg(h)e(28.09/10.10.1847, Şcheii Braşovului –4.06.1925, Cluj-Napoca)Compozitor, dirijor şi pedagog. Urmeazăşcoala de profil tehnic, mai întâi la LiceulReal din Viena şi apoi la Politehnica dinKarls ruhe (Germania). În această perioadă searată pentru prima oară interesat de muzică.Va lua mai întâi lecţii de canto cu profesorulHeinrich Giehna, iar apoi, la Viena, cu OttoUffmann. Hotărât să se dedice muzicii, vatrece la Graz, sub îndrumarea lui FerdinandThieriot. În tinereţe a cântat la operele dinKlagenfurt şi Zürich. După întoarcerea înoraşul natal a fost profesor de muzică şidirijor, fiind director al Şcolii de Gimnasticăşi Cântări (1875–1879; 1899–1914) şi celdintâi director al Conservatorului din Cluj(care astăzi îi poartă numele). Lucrări: Cuculecu peana sură (f.a.), Mama lui Ştefan cel Mare259ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 259 31.10.2011 17:23:00

260(1884?) şi Ştefan Vodă şi codrul (1904), toatefiind referiri la unitatea spaţiului culturalromânesc de dinaintea Marii Uniri. A lăsatpiese pentru voce şi pian: A venit un lup dincrâng (versuri de George Coşbuc), 1904; Dece nu-mi vii? (tradus în limba germană ca O,komm zu mir! pe versuri de Mihai Eminescu);Peste vârfuri (trad. lb. germ. Wehmuth pe versuride Mihai Eminescu, traducere de MiteKremnitz, lied cântat prima oară la Sibiu, în1897, dedicat „domnului Titu Maiorescu“).Coruri bărbăteşti: Hai în horă... (versuri deVasile Alecsandri), cântat prima oară la Sibiu,în 1884, sub formă de cor mixt; În zadar alergpământul; Scumpă, dragă copiliţă; Toată iarnager şi frig; Ce faci Ioană; Două inimi nu-mi daupace (versuri populare); Hora (cu acompaniamentde pian, versuri de Vasile Alecsandri);Primăvara (versuri de Vasile Alecsandri); Ziuaninge (versuri de Vasile Alecsandri – poeziaIarna); Mama lui Ştefan cel Mare, baladă pentrusolişti şi cor, cu acompaniament de pian(versuri de Dimitrie Bolintineanu). Existăun număr de piese scrise pornind de lamelodii populare, cel mai adesea româneşti(cunoscute publicului la momentul întocmiriiacestor preluări sau, în câteva cazuri,melodii vechi), dar şi ale altor popoare. Pentruvoce şi pian – Hop, ţurcă, furcă! dedicat„fratelui meu Pandeli“. Jelui-m-aş şi n-amcui..., dedicat „doamnei Veturia Triteanu“.Prieten cu familia Mureşenilor din Braşov.Filarmonica din Braşov şi Conservatorul dinCluj îi poartă numele. Membru de onoare alAcademiei Române (1919).Dimancea, Haralambie(1835 – 07.1890, Marea Britanie)Căpitan de artilerie. Este inventatorul revolveruluicare-i poartă numele. A fost patentatîn Anglia în 1885 [cu nr. 9973] şi rămâneazi una dintre cele mai rare arme. Lungimeaţevii revolverului este de 12,7 cm, iar armatrage cu cartuş de 38 Smith & Wesson,cartuş care a fost introdus în anul 1876sau 1877. Cartuşul are o lungime totalăde 29,97 mm, tubul este lung de numai19,68 mm, iar diametrul glonţului este de9,14 mm. Patentul Dimancea a fost fabricatde Gatling în SUA şi de Kynoch în Anglia(1885). Calibrul era 9 mm. După Războiulde Independenţă regele a dorit să dotezearmata română cu o armă proprie şi a susţinutcu fonduri producerea în serie a acestuirevolver. Dar Marea Britanie, care contractaseproducerea a 1 000 de bucăţi şi 8 000de cartuşe, a sistat producţia după doar 80de revolvere, propunând în schimb vânzareaunei arme proprii. La fel s-a întâmplat înDimanceacazul Franţei şi SUA. Mai mult: inventatorulşi-a pierdut viaţa în condiţii neelucidate, lanici 35 de ani, chiar în Marea Britanie.Dimitrachi, Sergiu(7.03.1933, Unţeşti, Basarabia)Inginer. A absolvit Facultatea de Radiotehnicăa Universităţii de Telecomunicaţii şiInformatică din Novosibirsk, Rusia. A lucratîn proiectări secrete la Omsk, apoi la Institutulde Cercetări în Construcţii şi ProiectareaAparatelor de Măsură din Chişinău. Profesorla Institutul Politehnic (azi UniversitateaTehnică) al Moldovei din Chişinău. Autor a35 de brevete de invenţie şi a 14 certificatede inovaţie internaţionale (SUA, Japonia,Germania, Franţa etc.). Lucrări: К принципупостроения генераторов импульсов намостовых элементах // Вопросы радиоэлектроники.(1972, în colaborare); Методынеконтактного измерения изолированногосопротивления (1978); Бесконтактныйконтроль погонного сопротивления изолированногопровода при литье // Известиявузов, 1979; Метод измерения сопротивлениярезистивных изделий при изготовлении// Техническая электродинамика, 1985;Measurement of the structures with distributedconstants. International conference on optimizationof electrical and electronic equipments (Braşov,2002, în colaborare); Microtehnologii de fabricarea microconductorului cu ambalaj de sticlă,Târgovişte, 2004. Este laureat al Premiuluide Stat, Inventator Emerit al Republicii Moldova,Eminent al construcţiei aparatelor demăsură din URSS. Membru corespondent alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Dimitrescu-Iaşi, Constantin(25.02.1849, Iaşi – 16.04.1923, Turnu Severin)Estetician. A făcut Literele la Iaşi, Filosofiala Berlin şi Leipzig. A fost profesor la universităţiledin Iaşi şi Bucureşti. Influenţat depozitivism şi evoluţionism. Junimist moderat.Lucrări: Der Schönheitsbegriff (Conceptul defrumos), 1877; Estetica şi critica modernă, 1897;Critica şi politica, 1897; Studii de psihologiesocială, 1938 (postum).Dimitrescu, Radu Alexandru(27.11.1926, Ploieşti)Geolog. A absolvit Mine şi Metalurgie laPolitehnica din Bucureşti. A lucrat la InstitutulGeologic al României şi a fost profesorla Institutul de Petrol şi Gaze din Bucureşti,apoi din Iaşi. Contribuţii la descifrarea unorformaţiuni geologice şi punerea în evidenţăa unor materii prime. Lucrări: Harta geologicăoficială a României, în colaborare; GeologiaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 260 31.10.2011 17:23:01

DimoSergiu Dimitrachi Ştefan Dimitrescu Anton Dimitriu Nicolae DimoMunţilor Apuseni; Studiu geologic şi petrografical masivului Făgăraş de Est; Mineralogia topograficăa României, în colaborare. Membrutitular al Academiei Române (1996).Dimitrescu, Ştefan(18.01.1886, Huşi – 22.05.1933, Iaşi)Pictor. A studiat vioara la Conservatoruldin Iaşi, apoi s-a înscris la Şcoala de BelleArte, tot la Iaşi, ca elev al lui Nicolae Tonitza.A făcut pictura murală la bisericile din Agăşşi Asău (judeţul Bacău), după care s-a dus laParis, la Académie de la Grande Chaumière,cunoscută pentru şcoala impresionistă.Profesor la Şcoala de Belle Arte din Iaşi. Esteunul dintre fondatorii, în 1918, ai AsociaţieiArta Română. Împreună cu Nicolae Tonitza,Francisc Şirato şi Oscar Han, a întemeiat, în1936, Grupul celor Patru. Lucrări: Ţărăncilucrând la război, Bunicul, Ţărănci din Sălişte,Ţigănci din Dobrogea, Femei pe plajă, Turci dinMangalia, Peisaj la Mangalia.Dimitrie cel Nou (Basarabov)(sec. XIII)Sfânt, patron al Bucureştilor. S-a născutîn satul Basarabov, pe râul Lom, la sud deDunăre. A trăit pe vremea ţaratului fraţilorPetru şi Asan ca om simplu, în satul lui, dartrupul său, în mod miraculos, n-a puterzitdupă moarte. În 1774 moaştele i-au fostdepuse la Catedrala Patriarhală de la Bucureştişi a devenit astfel ocrotitorul oraşului,în contextul luptei antiotomane din aceaperioadă, dar şi ca un simbol al unităţiituturor dialectelor româneşti în acelaşibazin spiritual.Dimitriu, Anton(31.03.1905, Brăila – 1992, Bucureşti)Specialist în logică. A absolvit Facultatea deŞtiinţe a Universităţii din Bucureşti ca eleval lui Gheorghe Ţiţeica, Dimitrie Pompeiu,Traian Lalescu, Octav Onicescu. Şi-a făcutdoctoratul în filosofie, conducător ştiinţificConstantin Rădulescu-Motru. Timp decinci ani (1942–1947) este directorul publicaţieiuniversitare Caiete de Filosofie, iar între1944–1946 este directorul săptămânaluluiDemocraţia. Între 1946–1948 este deputatîn Parlament, dar în 1948 este înlăturat dela universitate împreună cu alţi profesori,printre care C. Rădulescu-Motru, N. Cartojanetc. După 16 ani, în 1964, este numitcercetător la Centrul de logică al Academiei.Lucrări: Valoarea metafizică a raţiunii, 1933;Logica nouă, 1940; Logica polivalentă, 1943;Orient şi Occident, 1943; Paradoxurile logice,1944; Curs de istoria logicii, 1947–1948;Soluţia paradoxurilor logico-matematice, 1968;Mecanismul logic al matematicilor, 1968; Istorialogicii, 3 vol., 1969–1977; Teoria logicii,1973; Philosophia mirabilis, 1974; Carteaîntâlnirilor admirabile, 1981; Alétheia, 1984;Eseuri, 1986; Culturi eleate şi culturi heracleitice,1987. Marele premiu acordat de AcademiaRomână pentru Logica nouă, 1940. PremiulSocietăţii Gazeta Matematică, 1947. PremiulAcademiei Române, 1984.Dimitrovici (Dimitrovitza), Ambrosiu(20.07.1838, Cernăuţi – 3/15.07.1866, Cernăuţi)Publicist. A studiat Dreptul la Lvov. Secretaral Societăţii pentru Cultura şi LiteraturaRomână din Bucovina. Lucrări: Catehismulinternaţional, 1865. Membru fondator al AcademieiRomâne (1867).Dimo, Nicolae(30.11.1873, Orhei, Basarabia – 1959, Chişinău)Pedolog. Aromân ca etnie. A absolvit InstitutulAgricol de Silvicultură din Novo-Aleksandrovsk.Specializat în geologie-mineralogie.A fost profesor la Universitatea deStat din Chișinău. Director al Institutuluide Pedologie, Agrochimie şi Ameliorare alfilialei moldoveneşti a Academiei de Ştiinţea URSS. A pus bazele cunoştinţelor contemporanecu privire la repartizarea geografică asolurilor în Asia Mijlocie, regiunile de lângăVolga, depresiunea din jurul Mării Caspice,261ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 261 31.10.2011 17:23:01

DimoLeonid Dimov Constantin N. Dinculescu Gabriela Pană Dindelegan262a unui şir de raioane ale Georgiei şi Azerbaidjanuluisovietic. A delimitat un tip nougenetic de sol – beloziom. A studiat complexitateaşi discontinuitatea învelişului de soldin zona de semideşert, a elaborat metodeoriginale de cartare a lor şi de reprezentarea profilurilor pedo-geomorfologice. A elaboratclasificarea şi nomenclatura solurilorsaline. A lansat ideea de construire a canaluluiKarakum (Turkmenistan). Membru alAcademiei de Ştiinţe Agricole a URSS.Dimo, Paul Gh.(10.06.1905, Turnu Severin –17.04.1990, Bucureşti)Inginer. A absolvit Politehnica din Bucureştişi Şcoala Superioară de Electricitate dinParis. Director tehnic al Societăţii de Gaz şiElectricitate din Bucureşti, şef de sector laInstitutul de Energetică al Academiei, consilierştiinţific pentru construirea sistemuluienergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier.Lucrări: Analiza nodală a sistemelor electroenergetice,1968; Ergonomie intelectuală cu modelulreţea, 1983; Sistemul energetic planetar, 1988.A inventat procedee de evitare a supratensiunilorprelungite şi analizorul grafic Dimo.Premii pentru electrificarea ţării. Membru alSocietăţii Franceze a Electricienilor. Membrutitular al Academiei Române (1990).Dimov, Leonid(11.01.1926, Ismail, Basarabia –5.12.1987, Bucureşti)Poet. A început Literele şi Filosofia. Exmatriculat(1944). Închisoare (1948–1949) pentruinsulte la adresa lui Stalin. A lansat în poeziecurentul onirist. Scrie o lirică barocă, estesugestionat de suprarealism şi fantasticulgrotesc: Versuri, 1966, debut; Pe malul Stixului,1968, Premiul Asociaţiei ScriitorilorBucureşti; Carte de vise, 1969; Eleusis, 1970;Litanii pentru Horea, 1975; Dialectica vârstelor,1977, Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti;Spectacol, 1979; Poezii, 1979, PremiulUniunii Scriitorilor; Veşnica reîntoarcere, 1982,Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti.Dinculescu, Constantin N.(23.11.1898, Alexandria – 15.09.1990, Bucureşti)Inginer (centrale şi reţele electrice). A absolvitFacultatea de Ştiinţe, Secţia matematică,la Universitatea din Iaşi, apoi Electromecanicala Politehnica din Bucureşti. Profesor şirector la Institutul Politehnic din Bucureşti,specialitatea centrale şi reţele electrice. Contribuţiila realizarea centralei electrice de laPorţile de Fier, la electrificarea căilor ferateromâne. A condus lucrările de proiectare şiexecuţie a centralelor de la Doiceşti, OvidiuII, Comăneşti, Borzeşti, Petroşani, Bicaz,Sadu V. Lucrări: Tracţiunea pe căile ferate prinlocomotiva Diesel, 1933; Istoria energeticii şi electrotehniciiîn România, 1950; Analiza termodinamicăa schemelor centralelor electrice, 1967; Ghidulde depanare a defecţiunilor în parcurs, 1972.Preşedinte al Comitetului Naţional Românpentru Comisia Mondială a Energiei (1954–1964), preşedinte al Consiliului Naţionalal Inginerilor şi Tehnicienilor (1962–1972).Membru al Academiei Române (1990). Unbust al său a fost dezvelit în faţa Facultăţii deElectrotehnică din Bucureşti.Dindelegan, Gabriela Pană(7.02.1942, Piteşti)Lingvist. A absolvit Filologia la Universitateadin Bucureşti. Şefă a Catedrei de limbaromână din cadrul Facultăţii de Filologie aUniversităţii din Bucureşti. Prin lucrareaSintaxa transformaţională a grupului verbalîn limba română, 1976, Premiul AcademieiRomâne, contribuie, alături de Maria Manoliu-Manea,la fundamentarea gramaticiiromâneşti de orientare generativă. Faceparte din comitetul de redacţie al revistelor:Revue roumaine de linguistique (redactor-şefadjunct); Studii şi cercetări lingvistice; AnaleleUniversităţii Bucureşti. Secţia de Limbă şiliteratură română; Limbă şi literatură română;Limbă şi literatură. Responsabil de proiect dinENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 262 31.10.2011 17:23:01

partea Academiei Române la proiectul decolaborare franco-română cu tema O gramaticăcontrastivă franco-română şi la proiectul cuparticipare internaţională Gramatica esenţialăa limbii române (2004–2007). Membru corespondental Academiei Române, 2004.Dinescu, Mircea(11.11.1950, Slobozia)Poet. A absolvit Facultatea de Ziaristicăa Academiei Politice Ştefan Gheorghiu,Bucureşti. A fost redactor la diverse publicaţiiliterare (Luceafărul, România literară).În 1992 preşedinte al Uniunii Scriitorilor.Editează Academia Caţavencu şi este preşedinteal Fundaţiei Academia Caţavencu. Înprezent membru al CNSAS pentru deconspirareafostei Securităţi. În 2004 editeazăşi ziarul Gândul. Moderator de emisiuni deteleviziune. Laureat al Premiului Herder(1998). Scrie o poezie exuberantă, stil Rimbaud,care evoluează către sarcasm: Invocaţienimănui, 1971, debut; Elegii de când eram maitânăr, 1973; Proprietarul de poduri, 1976, PremiulUniunii Scriitorilor; La dispoziţia dumneavoastră,1979; Democraţia naturii, 1981,Premiul Uniunii Scriitorilor; Exil pe-o boabăde piper, 1983; Rimbaud negustorul, 1985;Moartea citeşte ziarul, 1989, Olanda, după cefusese respins de cenzură în ţară în 1988;O beţie cu Marx, 1996; Pamflete vesele şi triste,1996; Fluierături în biserică, 1998; Corijent lacele sfinte, 2004; Femeile din secolul trecut, 2010.Dinică, Gheorghe(1.01.1934, Bucureşti – 10.10.2009, Bucureşti)Actor. A absolvit în 1961 Institutul de ArtăTeatrală şi Cinematografică din Bucureşti laclasa profesoarei Dina Cocea, a debutat caactor în filmul Străinul, 1963, şi a jucat înpeste 60 de filme. Roluri: film – Comoara dinVadul Vechi (1964), Procesul alb (1965), Golgota(1966), Maiorul şi moartea (1967), Columna(1968), Prea mic pentru un război atât de mare(1969), Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte(1971), Felix şi Otilia (1971), Bariera (1972),Cu mâinile curate (1972), Explozia (1972), Dincolode nisipuri (1973), Ştefan cel Mare–Vaslui1475 (1974), Ilustrate cu flori de câmp (1974),Filip cel bun (1974), Fraţii Jderi (1974), Zidul(1974), Nemuritorii (1974), Nu filmăm să neamuzăm (1974), Un comisar acuză (1975), Evadarea(1975), Mastodontul (1975), Prin cenuşaimperiului (1975), Cuibul salamandrelor (1976),Marele singuratic (1976), Osânda (1976), Premiera(1976), Acţiunea „Autobuzul“ (1977),Doctorul Poenaru (1977), Trepte spre cer (1977),Drumuri în cumpănă (1978), Revanşa (1978),Totul pentru fotbal (1978), Bietul Ioanide (1979),DinicăMircea DinescuGheorghe DinicăUltima noapte de dragoste (1979), Lumini şiumbre (1979–1982) – serial TV, Reţeaua S(1980), O lume fără cer (1981), Concurs (1982),De ce trag clopotele, Mitică? (1982), Secretul luiBachus (1983), Cuibul de viespi (1986), Balkans,Balkans (1993), Oglinda – începutul adevărului(1993), Această lehamite (1993), Chira Chiralina(1993), Crucea de piatră – ultimul bordel(1993), Craii de Curtea Veche (1995), FaimosulPaparazzo (1999), Manipularea (2000), Patullui Procust (2001), Război în bucătărie (2001),Filantropica (2001), Turnul din Pisa (2002),Examen (2003), Dulcea saună a morţii (2003),Bani de dus, bani de întors (2004) – film TVR;Sindromul Timişoara – Manipularea (2004),Omul grăbit (2005) – Franţa, Vânătoarea(2005), White Palms (2006) – Ungaria, Tinereţefără tinereţe (2006), Ticăloşii (2007),Supravieţuitorul (2008), Bibliotèque Pascal(2008) – Ungaria. Teatru: Inspectorul de poliţiede John Boynton Priestley, regia Dina Cocea,1961; Celebrul 702, regia M. Ghelerter, 1961;Centrul înaintaş a murit în zori de A. Cuzzani,1962; Sweik în al doilea război mondial deB. Brecht, regia L. Giurchescu, 1962; Procesuldomnului Caragiale de M. Ştefănescu, regiaD. Esrig; Rinocerii de Eugène Ionesco, regiaL. Giurchescu, 1964; Romulus cel Mare deFriedrich Dürrenmatt, regia Sanda Manu,1978; Gaiţele de Alexandru Kiriţescu, regiaHorea Popescu, 1979; O scrisoare pierdutăde Ion Luca Caragiale, regia Radu Beligan,1980; Aşteptându-l pe Godot de SamuelBeckett, regia Grigore Gonţa, 1982; Ploşniţade V. Maiakovski, 1984; Livada de vişini deA.P. Cehov, regia Andrei Şerban, 1997;Inimă de ţigan, telenovelă, serial, 2008. Discografie:Cântece de petrecere (2003), Cântecede petrecere 2 (2003), Romanţe (2004). Premiişi distincţii: titlul Doctor Honoris Causaoferit de Universitatea Naţională de ArtăTeatrală şi Cinematografică, 2008; Premiulpentru întreaga activitate la Festivalul TIF,2006; Diploma de interpretare acordată deUniunea Autorilor şi Realizatorilor de Film263ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 263 31.10.2011 17:23:01

DinicuGrigoraş Dinicu Sile Dinicu Dionisie Eclesiarhul264din România, 2004; Premiul Special UCINpentru Filantropica, 2002; Actor de onoare alfilmului românesc; Premiul de excelenţă –UNITER, 1999; Premiul Troia (Portugalia)pentru Patul conjugal, 1992; 1975, Premiulde interpretare la Karlovy Vary pentru rolulDiplomatul din filmul Prin cenuşa imperiului;Premiul ACIN pentru Explozia, Felix şi Otilia,Bariera, Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte,1972; Ordinul Serviciu Credincios în gradde Mare Ofiţer.Dinicu, Grigoraş(1889, Bucureşti – 1949, Bucureşti)Compozitor şi violonist. A absolvit Conservatoruldin Bucureşti ca elev al luiD.G. Kiriac. A fost violonist în OrchestraMinisterului Instrucţiunii Publice, concertmaistruîn Orchestra Filarmonicii, şef deorchestră de muzică populară (1906–1946).A compus muzică de cameră numai pe temede inspiraţie populară, pentru vioară şi pian,cea mai cunoscută fiind Hora staccato.Dinicu, Sile, prenume la naştere Vasile(10.12.1919, Bacău – 7.01.1993, Bucureşti)Dirijor, pianist, orchestrator şi compozitorde muzică uşoară. Şeful Orchestrei deEstradă a Radioteleviziunii (1959–1986).A dirijat Festivalurile de Muzică Uşoară de laMamaia (până în 1986) şi Festivalul Cerbulde Aur de la Braşov (1968–1971).Diomin, Vitali(29.11.1935, staţia Oloviannaia, Rusia –14.02.1997, Chişinău)Regizor de film. Rus ca etnie. A absolvitInstitutul de Stat de Cultură din Moscova,Secţia regie de teatru. A fost regizor laTeleviziunea din Riga până în 1962, cânda fost invitat la Telefilm Chişinău, de undes-a mutat (1971) la Moldova Film. A lucratdeopotrivă filme artistice şi documentare:Autografe, 1964; Căile albastre ale Moldovei,1964; Sub nume fals, 1965; Fericirea nu esteadusă de cocostârci, 1965; Pe malul de chihlimbar,1966; Al nostru Vanea, 1967; Unul din ceimulţi, 1968; Compoziţii festivaliere, 1968: IonSecrier, 1969; Lumina, 1970; Ofiţer în rezervă,Moldova Film, 1971; Nume salvat, 1972; Casapărintească, 1973; Nicuşor din tribul dificililor,1975; Dosar personal, 1976; Usturici, nr.13, 23,1976; Anton Zavadschi, 1977; Usturici, nr. 2,10, 1977; De aceeaşi vârstă, 1978; Usturici,nr. 1–6, 1978; Ivan Peciul, 1979; Usturici,nr. 1, 1979; Clevetire, 1980; Raţionalizatorul,1981; Irigarea terenurilor la sudul Moldovei,1983; Intoxicaţia şi arsurile, 1983; Erbicidele înlupta cu buruienile, 1984; Legume albuminoase,1986; Atenţie: metanolul este otravă, 1987;Sănătatea oamenilor de la sate, 1987. Distins cudiploma pentru cel mai bun film-reportaj laFestivalul Zonal de Film de la Vilnius, 1966.Membru al Uniunii Cineaştilor şi UniuniiJurnaliştilor din Republica Moldova.Dionisie Eclesiarhul(cca 1759, Pietrari, Vâlcea – 1820, Craiova)Cronicar şi caligraf. Învaţă la Tismana,Govora, Hurezi, Episcopia Râmnicului,Craiova. În 1786 este chemat la RâmnicuVâlcea de episcopul Filaret, ca ecleziarh, săscrie condica episcopiei şi a metohurilor.Din 1788, cu Naum Râmniceanu (ai căruibunici se trăgeau din Jina – Sibiu), îl însoţeştepe episcopul Filaret în pribegie la Sibiu,în Banat, Serbia şi Ungaria (Buda). La Râmnicdin nou din 1795 (a avut nenumăratelegături cu sibienii). La Bucureşti între 1806şi 1808, apoi la mănăstirea Jitianu, Sadovaşi Craiova şi între 1808 şi 1814, 1815. ScrieHronograful Ţării Româneşti de la 1764 până la1815 (despre suferinţele oltenilor de pe urmalui Osman Pazvantoglu). Mai scrie: Pomelnicul(condica) Episcopiei Râmnicului, 3 vol.,1786; Condica mănăstirii Bistriţa, 1795–1796,3 vol.; Pomelnicul mănăstirii Titirecul din OcneleMari, 1799; Hrisovul moşiei Ruteşti-Vâlcea,1814; Condica Arnotei, 2 vol.; Condica mănăstiriiDintr-un lemn; Condica Govorei; CondicaBisericii din Poieni – Vâlcea, care cuprind unimens material documentar.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 264 31.10.2011 17:23:01

DjuvaraDionisie Exiguul Dionisie Romano Dora D’Istria Alexandru George DjuvaraDionisie Exiguul( ~ 470, Scythia Minor, azi Dobrogea –~ 545, Roma)Teolog. Este prezentat de Diodor Cassius cafiind de neam scit. Vorbea latina şi greaca.Intrat de tânăr la călugărie în Scythia Minor,plecat apoi la Bizanţ. De acolo a plecat laRoma în 496 şi a fost hirotonisit. A lucratla cancelaria papală şi a tradus din greacă înlatină opere dogmatice şi vieţi de sfinţi răsăriteni.Ştia astronomie şi matematică şi erafolosit pentru calcularea zilelor de Paşte. El afixat cronologia erei creştine, luând ca punctde plecare naşterea Mântuitorului. A fostunul dintre cei care credea în posibilitateapăstrării unităţii lumii creştine.Dionisie LupuV. Lupu, DionisieDionisie Romano(26.07.1806, Sălişte, Sibiu – 18.01.1873, Buzău)Cărturar, traducător. A absolvit Colegiul Sf.Sava din Bucureşti. A profesat la SeminarulMitropoliei din Bucureşti. S-a călugărit lamănăstirea Neamţ (1823), sprijinit de EufrosinPoteca şi Heliade-Rădulescu. Paşoptist.A tradus şi adaptat manuale. Lucrări: Abeţedarromânesc spre întrebuinţarea tinerilor începători,1834; Abeţedar religios, 1835; Culegere deîntâile cunoştinţe trebuincioase pentru învăţăturacopiilor ce încep a ceti, 1858; Principii generale deînţelepciune şi datoriile tinerilor, 1871.Dissescu, Constantin(8.08.1854, Slatina – 10.08.1932, Bucureşti)Jurist. A absolvit Ştiinţele Juridice şi Istoriala Sorbona. Profesor de drept penal la Universitateadin Iaşi (1883) şi profesor de dreptpublic roman la Universitatea din Bucureşti(1884). Între 1909 şi 1913 a fost decan alFacultăţii de Drept din Bucureşti. A fostministru liberal al Justiţiei (1899–1900),Cultelor şi Instrucţiunii Publice (1906-1907;1912–1913). Lucrări: Părere asupra reformeiexecuţiunii silite, 1881; Originea şi condiţiuneaproprietăţii în România, 1889; Cursul de Dreptpublic român vol. I-II, Dreptul constituţional,vol.III – Dreptul administrativ, 1890–1892;Condiţia juridică a dreptului de farmacie, 1909;Les origines du Droit roumain, 1899; Introducerela studiul Dreptului constituţional, 1911.D’Istria, Dora nume la naştere Elena Ghica(22.01.1828, Bucureşti –11.11.1888, Florenţa, Italia)Scriitoare română de origine albaneză,de limbă franceză şi italiană. Vorbea nouălimbi. Familia Ghica a dat domni fanarioţişi pe scriitorul Ion Ghica. A studiat laŞcoala Domnească, specialitatea elenistică.Căsătorită cu prinţul rus Alexandr KolţovMasalski, de care se desparte, plecând de laPetersburg mai întâi în Elveţia, apoi în Italia.A călătorit în cele două Americi. A tradusIliada din greacă în germană la 15 ani,publicând-o la Leipzig. Din 1841 stabilităla Dresda. Paşoptistă. A compus muzică peversurile lui Heliade-Rădulescu. Prietenăcu Edgar Quinet (prin Hermiona, soţia lui,născută Asachi) şi Jules Michelet. A lăsatpeste 120 de scrieri, publicate în mai multelimbi: La vie monastique dans l’église orientale,Paris & Geneva, 1855; La Suisse allemande etl’ascension de Moench, Paris & Geneva, 1856,dedicată „To my Romanian brothers“; Lesfemmes en Orient, Zürich, 1860; Albaniansin Romania. The History of the princely GhicaFamily during the 17th, 18th and 19th centuries,Florenţa, 1872; La poésie des Ottomans, 1877.Cetăţean de onoare al Atenei şi Florenţei,membru de onoare al Societăţii de Arheologiea Greciei (1960).Djuvara, Alexandru George(1858, Bucureşti – 2.02.1913, Bucureşti)Scriitor. Familie de origine aromână, ramuradin Ţara Românească semnând Djuvara,iar cea din Moldova Juvara. Liceul Louisle Grand şi Dreptul la Paris. Întors în ţară,este de mai multe ori ministru în guverneliberale. A frecventat cenaclul Literatorul allui Al. Macedonski. Lucrări: Versuri, 1882;Idealism şi naturalism, eseu, 1883.265ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 265 31.10.2011 17:23:01

266Djuvara, Mircea(18/30.05.1886, Bucureşti –7.11.1945, Bucureşti)Filosof şi jurist. Fiu al lui Alexandru GeorgeDj. A absolvit Facultatea de Drept şi Facultateade Litere şi Filosofie la Bucureşti.A audiat la Paris cursuri de drept, matematică,fizică, medicină. Profesor la Facultateade Drept a Universităţii din Bucureşti.Deputat, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor(1933–1936), ministru al Justiţiei.Lucrări: Dreptul naţiunilor, 1915; Teoria generalăa Dreptului, 3 vol., 1930; Contribuţii lateoria cunoaşterii juridice, 1942; Viaţa lui Kant,1941. Membru al Asociaţiei pentru Studiulşi Reforma Socială, devenită InstitutulSocial Român, al Institutului Internaţionalde Filosofie a Dreptului şi de SociologieJuridică din Paris. Membru corespondent alAcademiei Române (1936).Djuvara, Neagu(31.07.1914, Bucureşti)Diplomat. Origine aromână. Nepot al luiTrandafir George Dj. În 1929 pleacă înFranţa cu familia. A absolvit liceul la Nisa,Dreptul şi Istoria la Paris. Doctor în Dreptla Paris. A lucrat la Ministerul de Extenedin Bucureşti în timpul celui de-al DoileaRăzboi Mondial. Membru al CabinetuluiAntonescu. Membru al Comitetului NaţionalRomân din exil (al lui Vişoianu), aantrenat, în cadrul unei reţele franco-americano-române,oameni care erau paraşutaţiîn România. A participat la întemeiereaFrancofoniei (Africa, Niamey). Revenit înRomânia după 1989. Membru fondator alSocietăţii Academice Române. Lucrări: Civilisationset lois historiques. Essai d’étude comparéedes civilisations, 1975; Les Pays roumains entreOrient et Occident. Les Principautés danubiennesau début du XX e siècle, 1989; Bucarest–Paris–Niamey et retour, 2004.Djuvara, Trandafir Georgepseudonim literar T. Ezneanu(6.11.1856, Tecuci – 1935, Paris)Scriitor. Frate cu Alexandru George Dj.A urmat Literele şi Filosofia la Bruxelles,Ştiinţele Politice la Paris. Diplomat, a lucratla Bruxelles, Sofia, Belgrad, Atena. Membrufondator al Asociaţiei Literare şi ArtisticeInternaţionale cu sediul la Paris (1878).Lucrări: Coarde sparte, versuri, 1884; Încercareasupra literaturei române de la origini până înzilele noastre, 1884; Bibliografia cestiunii naţionale,1895; Edgar Quinet filo-român, 1903;Mes missions diplomatiques, Paris, 1930.DjuvaraMircea DjuvaraNeagu DjuvaraDoban, Paraschevanume la naştere Parascheva Morariu(6.08.1920, Grebenaţ, Banatul Sârbesc –2002, Vârşeţ)Profesoară. Soţie a lui Traian D. A absolvitŞcoala Normală din Craiova şi s-a specializatla Novi Sad. A fost profesoară la secţiaromână a liceului din Vârşeţ, la Şcoala Normalădin Novi Sad, inspector pentru şcolileelementare, profesoară la şcoala Olga PetrovRadisić. A fondat revista Bucuria pionierilor,azi Bucuria copiilor a Trustului Libertateadin Novi Sad. A tradus şi adaptat manualede matematică şi fizică pentru toateclasele şcolilor de opt ani, a scris articolepentru emanciparea femeilor, este coautoral monografiei Societatea Cultural-ArtisticăPetru Albu (azi Luceafărul) din Vârşeţ, a căreipreşedintă a fost.Doban, Traian(5.10.1920, Voivodinţ, Banatul Sârbesc –3.07.2008, Vârşeţ)Scriitor. Soţ al Paraschevei D. A absolvitliceul la Biserica Albă şi Şcoala Normală laVârşeţ în prima serie (alături de Gligor Popi,Tudor Milovan, Nicolae Bosioc, AlexandruLupşici, executat de fascişti în 1941), avândprofesori contractuali veniţi din România.A făcut parte din prima generaţie de profesoriformaţi în comunitatea româneascădin Banatul Sârbesc. A fost învăţător laMarcovăţ, Sâmianăş (Bariţe) şi Iabloka delângă Pancevo. Voluntar în Armata de Eliberarea Iugoslaviei (1944–1955). A absolvitapoi Şcoala Superioară de Biologie-Chimiela Novi Sad şi Facultatea de Matematică şiŞtiinţe Naturale a Universităţii din Belgrad.A fost profesor la Academia Pedagogică dinVârşeţ. A fost unul dintre fondatorii CerculuiLiterar Lumina, al revistei Bucuria copiilor,al revistei Satul, pe care a şi condus-o. A alcătuitmanuale de chimie şi biologie în limbaromână şi un manual de educaţie sanitară.Traduce şi manuale de fizică şi de biologieENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 266 31.10.2011 17:23:01

Dumitru DobrescuEmilian Dobrescupentru clasa a VII-a destinate comunităţiisârbeşti din România. Scrie numeroase articolede critică teatrală, eseuri, articole dindomeniul culturii şi învăţământului. A luatparte activă la apariţia Monografiei ŞcoliiNormale şi Monografiei Academiei Pedagogicedin Vârşeţ, a Monografiei Societăţii Cultural-ArtisticeLuceafărul din Vârşeţ, MonografieiVoivodinţului. A scris şi literatură: Pierduţi învijelii, roman, 1985, dedicat primei generaţiide intelectuali români formaţi în BanatulSârbesc (cu ajutorul profesorilor contractualiveniţi din România); Mireasma iluziilor,versuri, 1989.Dobrescu, Dumitru(12.03.1927, Bucureşti)Farmacolog. A absolvit Farmacia şi MedicinaGenerală la Bucureşti. S-a specializatîn Belgia, Cehoslovacia şi SUA. Profesor,şef de catedră şi decan al Facultăţii de Farmaciedin Bucureşti. Director al Institutuluipentru Controlul de Stat al Medicamentelorşi Cercetări Farmaceutice. A realizat, împreunăcu P. Ionescu Stoian, reţeaua naţionalăde farmaco-vigilenţă din România, afiliatăîn 1973 la Centrul Internaţional ONU.Contribuţia sa cea mai de seamă se referăla chestiunea asocierii medicamentelor. Estecoautor al unui nou medicament, Romener,ca şi autor al Distonocalm, Gerosan, Efilon,Parodosan. Lucrări: Farmacodinamie. Curs.Lucrări practice de farmacologie; farmacodinamiegenerală. Manual de învăţământ programat,1972; Asocierea medicamentelor. Incompatibilităţifarmacodinamice; farmacoterapie practică,1989. Membru al Academiei de ŞtiinţeMedicale din România, al Academiei Regalede Farmacie din Spania, al Academiei Naţionalede Farmacie din Franţa. Membrucorespondent al Academiei Române (1992).Dobrescu, Emilian(22.05.1933, Bucureşti)Economist. A absolvit Facultatea de Economiea Universităţii Lomonosov din Moscova.DobrinProfesor la ASE. A lucrat la Comitetul deStat al Planificării (preşedinte între 1981 și1982). Contribuţii în domeniul măsurăriieconomice. Lucrări: Ritmul creşterii economice,1968; Structura economiei româneşti, 1969;Macrociclul economic optimal, 1983; Corelaţiadintre acumulare şi consum, 1971; Măsurareaeconomică, 1989; Dihotomia real-nominal îneconomia românească, 1997. Membru titular alAcademiei Române (1990).Dobrescu, Nicolae(20.07.1874, Celeiu, azi înglobat în oraşulCorabia, jud. Olt – 10/23.07.1914, Bucureşti)Istoric. Studii la Seminarul Central dinBucureşti (1888–1896), cu diferenţa de liceu(1898), facultăţile de Teologie (licenţa 1902)şi Litere (tot 1902) din Bucureşti; studii despecializare în istorie la Universitatea dinViena (I902–1905), unde a obţinut doctoratele(1905), echivalate de Facultatea deLitere din Bucureşti, apoi la Facultatea deTeologie din Cernăuţi (1905–1906); în acestrăstimp copiază numeroase documenteinedite din arhivele din Viena şi Budapesta.Profesor suplinitor (1906), agregat definitiv(1907), apoi titular (1911) la noua Catedrăde istoria Bisericii române de la Facultateade Teologie din Bucureşti. A editat documenteprivitoare la situaţia Bisericii dinOltenia sub ocupaţie austriacă. Lucrări:Studii de Istoria Bisericii Române contemporane,1. Istoria Bisericii din România (1850–1895),1905; Fragmente privitoare la Istoria BisericiiRomâne, Budapesta, 1905; Întemeiereamitropoliilor şi a celor dintâi mănăstiri dinţară. Contribuţiuni la Istoria Bisericii Române,1906; Istoria Bisericii Române din Oltenia întimpul ocupaţiunii austriece (1716–1739), cu220 de acte şi fragmente inedite culese dinarhivele din Viena, 1906; Documente şi registreprivitoare la Constantin Brâncoveanu, 1907 (încolaborare cu Constantin Giurescu); Contribuţiunila Istoria Bisericii Române în secolul alXV-Iea, 1907; Episcopul Melchisedec (schiţă),1907; Mitropolitul Andrei Şaguna, 1909;Istoria Bisericii Române, sec. XIV-XIX, curs litografiat,1911–1912. Membru corespondental Academiei Române (1911).Dobrin, Nicolae, porecla Gâscanul(26.08.1947, Piteşti – 26.10.2007, Piteşti)Fotbalist şi antrenor de fotbal. A debutatîn Divizia A la Dinamo Piteşti în 1962.A jucat 22 de ani la F.C. Argeş, refuzând săse mute la Dinamo Bucureşti ori UniversitateaCraiova. A jucat 48 de meciuri pentrunaţionala României şi a contribuit la calificareaRomâniei la Campionatul Mondial,Mexic, 1970. A fost desemnat cel mai bun267ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 267 31.10.2011 17:23:02

Dobrogeanu-GhereaNicolae Dobrin C. Dobrogeanu-Gherea Eugen Doga268jucător al anilor 1966, 1967, 1971. A jucatultimul meci în 1983.Dobrogeanu-Gherea, Constantinnume la naştere Solomon Katzîn Ucraina Mihail Nikitici Kass(21.05.1855, Slavianka-Ekaterinoslav,azi în Ucraina – 7.05.1920, Bucureşti)Scriitor şi fruntaş socialist. A fost unuldintre membrii marcanţi ai PartiduluiSocial Democrat Român, un critic literarprodigios, cunoscut pentru polemica sa cuTitu Maiorescu. A obţinut cetăţenia românăgraţie susţinerii exprese a lui Maiorescu,atunci prim-ministru. Acesta susţinea ideeaartei pentru artă, în timp ce ConstantinDobrogeanu-Gherea era adeptul teorieiartei cu tendinţă. L-a cunoscut pe LevTroţki. Prin lucrarea sa, Neoiobăgia, devineunul dintre părinţii sociologiei din România.Fiul său, Alexandru Gherea, este unul dintremembrii fondatori ai Partidului ComunistRomân. A fost adept al narodnicismului şiun precursor al sămănătorismului, jucând,totodată, un rol activ în mişcarea poporanistă.A deţinut în proprietate restaurantulgării din Ploieşti. Articolul său fundamentalrămâne Asupra criticii. Lucrări: Neoiobăgia(Studiu economico-sociologic al problemei noastreagrare), 1910; Personalitatea şi morala în artă;Tendenţionismul şi tezismul în artă; Decepţionismulîn literatura română; Cauza pesimismului înliteratură şi viaţă; Asupra criticii metafizice şi celeiştiinţifice; Asupra esteticii metafizice şi ştiinţifice;Idealurile sociale şi arta; Asupra mişcării literareşi ştiinţifice; Munca creatoare şi munca-exerciţiu;Dl. Panu asupra criticii şi literaturii. Membrupost-mortem al Academiei Române (1948).Dobronravov, Leonid,nume la naştere Leon Donici(5.06.1887, Chişinău – 26.05.1926, Paris)După mamă era din familia lui AlexandruDonici. A învăţat mai întâi la şcoala primară,apoi a trecut prin clasele şcolii duhovniceşti,şi-a continuat studiile la Seminarul Teologicdin Chişinău. A locuit la Petersburg pânăîn 1918, fiind prieten cu Kerenski. A plecatapoi în Franţa. Lucrări: Noul seminar, 1913;Apele mici, roman, 1914; Revoluţia rusă, studiu,Bucureşti, 1923. A fost reînhumat laChişinău, graţie insistenţelor lui OctavianGoga şi Nichifor Crainic, în 1943.Doga, Eugen(1.03.1937, Mocra, Transnistria)Compozitor. A absolvit Conservatorul laChişinău. Violoncelist în Orchestra de Stata Radioului şi Televiziunii (1957–1962) dinRepublica Moldova. Profesor la Colegiulde Muzică Ştefan Neaga din Chişinău(1962–1967), membru al Comisiei pentruRepertoriu a Ministerului Culturii dinRepublica Moldova. Preşedinte al UniuniiCompozitorilor. A compus muzică instrumentală,cantate şi simfonii, ca şi muzica apeste 200 de filme. Piesele sale au circulat petot teritoriul URSS. Membru al Academieide Ştiinţe a Moldovei.Dogan, Mattei(16.10.1920, Bucureşti – 10.10.2010)Sociolog. A studiat Sociologia la Bucureşti,ca elev al lui Henri Stahl, şi a continuat laParis, unde şi-a luat doctoratul la Sorbona.A rămas în Franţa şi a lucrat la CNRS. A fostprofesor de ştiinţe politice la Universitateadin Los Angeles şi profesor invitat la YaleUniversity, Columbia University, Florenţa,Tokyo, Smithsonian Institute ş.a. Lucrări:Analiză statistică a democraţiei parlamentareîn România, 1953; European Politics, 1971;Comparing Nations: Concepts, Strategies, Substance,1994; Elites, Crises and the Origins ofRegimes, 1998. Membru în Consiliul Asociaţieifranceze de Ştiinţe Politice, preşedinteal Comitetului de Cercetare asupra ElitelorPolitice. În 2001 a creat o fundaţie dedicatăexclusiv ştiinţelor politice, care-i poartănumele. Acolo au apărut Online Anthology ofComparative Research, Online Anthology Literatureas a Mirror of Social Realities şi OnlineENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 268 31.10.2011 17:23:02

DojaMattei Dogan Octav Doicescu Şt. Aug. Doinaş Gheorghe DojaAnthology of Social Sciences of Religion andAgnosticism. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1992).Doicescu, Octav(8.01.1902, Brăila – 10.05.1981, Bucureşti)Arhitect. La sfârşitul anilor 1930 scrie,împreună cu Marcel Iancu şi Horia Creangă,broşura Către o arhitectură a Bucureştilor,o încercare de a prefigura un Bucureştimodern care să păstreze valorile trecutului.Concomitent apare revista Simetria, redactatăde el împreună cu G.M. Cantacuzino,Matila Ghica, Tudor Vianu, Titu Evolceanu,Ştefan (Fănică) Constantinescu, Mac Constantinescu.Ultimul număr apare în 1945.Revista este singura publicaţie a epocii carepune problema Orient–Occident în esteticavremii sau problema Mitocanului Român.Lucrări de arhitectură: palatul Băncii Naţionale,coordonator de proiect; Fântâna Mioriţa,Parcul Herăstrău (ce include cartierulJianu din faţa Parcului Bordei); RestaurantulRomânesc de la Băneasa, uzinele Banloc şiblocul Banloc din Calea Victoriei, numitMacul Roşu, Uzinele IAR, MinisterulInformaţiilor (Str. Oneşti), Casa Română dela ‘World’s Fair’, New York, 1939, cartierulde vile din parcul Jianu (astăzi Primăverii) şiamenajarea parcurilor Herastrău şi Bordeiîmpreună cu inginerul Caranfil, FântânaZodiac din Parcul Carol, casa de la Snagova Regelui Mihai, astăzi distrusă, blocul delocuinţe de pe Ştirbei Vodă, în faţa Conservatoruluide muzică, Opera Română(1953) – basoreliefurile sunt opera lui IonVlad, cartier de locuinţe la Băneasa pentrupersonalul aeroportului (la origine fiecarecasă avea altă culoare), primăria oraşuluiPiteşti. Numele său a fost dat unei străzidin cartierul Progresul, din oraşul său natal,Brăila. Cetăţean de onoare al oraşului NewYork, 1939, titlu acordat de celebrul primarLa Guardia. Membru titular (1974) al AcademieiRomâne. Cu prilejul centenaruluinaşterii Ordinul Arhitecţilor din Româniai-a dezvelit un bust în holul Facultăţii deArhitectură din Bucureşti.Doinaş, Şt(efan) Aug(ustin),nume la naştere Ştefan Popa(25.04.1922, Caporal Alexa, jud. Arad –25.05.2002, Bucureşti)Poet. Soţ al balerinei Irinel Liciu. A urmatFacultatea de Litere şi Filosofie din Cluj,neterminată din pricina războiului. A făcutparte din Cercul literar de la Sibiu (1943)şi a semnat Manifestul Crinului Alb. Prietencu Ion Caraion. După o perioadă când aprofesat în satul natal, a devenit colaboratorla diverse publicaţii literare. Redactor laSecolul 20. Senator al României din parteaPNŢCD (1992–1996). În 1947 a primitpremiul E. Lovinescu al Editurii FundaţiilorRegale pentru volumul în manuscris Alfabetpoetic. A scris lirică de meditaţie desprecondiţia umană, timp, artă: Cartea mareelor,1964, debut; Omul cu compasul, 1966; Seminţialui Laokoon, 1967; Ipostaze, 1968, PremiulAcademiei; Alter ego, 1970, Premiul Comitetuluide Stat pentru Cultură şi Artă; Papirus,1974; Anotimpul discret, 1975, PremiulUniunii Scriitorilor; Alfabet poetic, 1978,Premiul Uniunii Scriitorilor; Vânătoare cuşoim, 1985; Atlas de sunete fundamentale, 1988;Interiorul unui poem, 1990; Arie şi ecou, 1992;Născut în Utopia, 1992; Psalmi, 1997. A tradusGoethe – Faust, 1982, Premiul Specialal Uniunii Scriitorilor. A publicat şi eseuri:Lampa lui Diogene, 1970; Poezie şi modă poetică,1972; Orfeu şi tentaţia realului, 1974; Lecturapoeziei, 1980; Măştile adevărului poetic, 1992.Distins cu Premiul I.C. Brătianu al PNLpentru întreaga activitate, 2002. Membru alAcademiei Române (1992).Doja, Gheorghe, Dózsa Györgyîn maghiară, Juraj Dóža în slovacă(cca 1470, Dalnic, Covasna –20.07.1514, Timişoara)Conducător de răscoală. Secui ca etnie (triburioriginare de pe Volga, folosite de Atilla269ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 269 31.10.2011 17:23:02

270Ion Dolănescuca scuturi vii în faţa cavaleriei sale). A condusrăscoala ţărănească din 1514, care-i poartănumele. Papa Leon al X-lea a organizat ocruciadă antiotomană cu oaste de strânsură,ulterior anulată. Oastea organizată pentrucruciadă s-a transformat într-o oaste derăsculaţi pe teritoriul Ungariei şi Transilvaniei,sub conducerea sa, pentru egalitate îndrepturi cu maghiarii. La început victorios laCenad şi Nădlac, în urma atacului nereuşital armatei de iobagi asupra cetăţii Timişoara,a fost prins la porunca lui Ioan Zapolya,torturat şi executat.Dolănescu, Ion(25.01.1944, Perşinari, jud. Dâmboviţa –19.03.2009, Bucureşti)Interpret de folclor. A debutat ca elev laCasa de Cultură din Târgovişte. A absolvitŞcoala de Artă din Bucureşti şi a fost solistal Ansamblului Ciocârlia al Ministerului deInterne. Deputat PRM de Ilfov în legislatura2000–2004. Cele mai cunoscute melodii:„M-am născut lângă Carpaţi“; „Gorjule,grădină dulce“; „De când sunt pe-acestpământ“; „Mândro, când ne iubeam noi“;„Să-mi trăiască nevestica“; „Neuitata meaMaria“; „Au, lele, vino-ncoa“ (duet cu MariaCiobanu); Face-m-aş privighetoare (duet cuMaria Ciobanu); Pe sub dealul cu izvorul (duetcu Maria Ciobanu).Dolënga, Lotisnume la naştere Elisabeta Eliade(1905, Bălţi, Basarabia – 1961, Bucureşti)Poetă. A copilărit şi a studiat în Franţa. Şi-adefinitivat studiile în România. Şi-a legatdestinul de oraşul Bălţi, unde a funcţionat,până în 1940, ca profesoară de lim ba francezăla liceul de fete. A scris în limbile română şifranceză. Considerată o Elena Farago basarabeană,a colaborat la revistele: Poetul, Moldovade la Nistru, Flori de stepă, Itinerar, Bu geacul,Viaţa Basarabiei, L’Independance roumaine, LaRoumaine ş.a. A început să scrie de la vârsta de12 ani. A publicat în limba franceză volumeleDolănescuMihail DolganLe Luth brisé, L’idyle d’un poet, A l’inconu (1929).În limba română a publicat versuri în volumele:Simfonia amurgului, Petale de crizanteme(1937), Cartea ultimelor vise (Bălţi, 1940),Picături de tristeţe (Bucureşti, 1940), Slove dejar (Bucureşti, 1941), Flori albastre (1942).Autoare a romanului În ghearele vulturului(1937). După 1945 rămasă la Bucureşti.Dolgan, Mihail(5.02.1939, Rediu Mare, Basarabia)Critic şi istoric literar. A absolvit Facultateade Istorie şi Filologie a Universităţii deStat din Chişinău (1958–1963). Angajatcercetător ştiinţific la Institutul de Limbă şiLiteratură al Academiei de Ştiinţe a Moldovei(azi Institutul de Filologie), devine şef alSectorului de literatură română contemporană(din 1987), şef al Catedrei de literaturaromână şi teorie literară la Universitatea deStat. Lucrări: Idee şi imagine poetică (debuteditorial, 1971), Metafora poetică şi semnificaţiileei în poezia sovietică moldovenească (1974),Conştiinţa civică a poeziei contemporane (1976),Crez şi măiestrie artistică (1982), Responsabilitateacuvântului critic (1987), Poezia: adevărartistic şi angajare socială (1988), Grigore Vieru,adevăratul (2004), Poezia contemporană, mod deexistenţă în metaforă şi idee (2007) ş.a. DeţineMedalia guvernamentală Mihai Eminescu(1996), Premiul Prezidiului Academiei deŞtiinţe a Moldovei (1999), Medalia D. Cantemira aceleiaşi instituţii (2009). Este membrude onoare al Centrului de studii Ştefancel Mare şi Sfânt (Botoşani, 2001), membrual Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2008).Doncev, Ioan(1818, Chişinău – 1885, Chişinău)Pedagog. A absolvit Liceul Regional din Chişinău.A fost profesor de istorie, geografie,limba latină şi aritmetică la Şcoala Judeţeanădin Bender (Tighina). În 1847 a predat limbaromână la Şcoala Judeţeană din Chişinău,iar între 1853 şi 1865 la Liceul Regional dinaceeaşi localitate. A ocupat, ulterior, funcţiade director al azilului de copii Balş. Manuale:Cursul primitiv de limba română compus pentruşcolile elementare şi 4 clase gimnaziale (1865) şiAbeceda română pentru şcolile elementare (1865),Noutăţi gramaticale pentru îndeletnicirile practiceşi studiul primitiv al limbii române (culegere),Convorbiri şi cuvinte informative ruso-române cuîntrebuinţarea literelor ruseşti şi în text a informaţiilorşi cuvintelor româneşti: pentru convorbiri(1867). Acestea sunt primele manuale delimba şi literatura română editate în Basarabiacu litere latine. În condiţiile deznaţionalizăriimetodice a românilor moldoveniactivitatea lui Ioan Doncev a constituit ungest de conştiinţă identitară autentică.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 270 31.10.2011 17:23:02

DoniciVintilă Dongoroz Ilie Donică Alexandru Donici Nicolae DoniciDongoroz, Vintilă(27.03.1893, Tecuci – 18.03.1983, Bucureşti)Jurist, avocat. A urmat liceul la Focşani,ambele secţii, reală şi modernă, obţinânddouă diplome, în 1912. A studiat Dreptulla Universitatea din Bucureşti. Începânddin 1915 şi până în 1948 a activat ca avocat,făcând parte din baroul de Ilfov. A fostales de trei ori membru al Consiliului deOrdine al Baroului de Ilfov (1927–1934).A pledat, între altele, în procesele fraudelorde la închisori; Milozi; inginer Motaş contraSocietăţii de Gaz Metan; fraudelor de laDumbrăveni (Spodheim); cazul Găetan.A făcut parte din mai multe comisii care auelaborat proiectele de Cod penal şi Cod deprocedură penală, având un rol însemnatla întocmirea acestora. A fost director alrevistei Jurisprudenţa generală. Profesor laŞcoala Superioară de Ştiinţe Administrative(1928–1936) din Bucureşti şi la InstitutulSuperior de Ştiinţe Penale (1930–1936).Membru al Partidului Naţional Liberal.Lucrări: Despre traficul de influenţă, 1922;Tratat de Drept şi Procedură penală, 5 vol.,1924–1927; Drept interprovincial penal, 1925;Introducere în studiul aprofundat al părţii speciale,curs, 1928; Pluralitatea infractorilor, curs,1929; Metoda tehnico-juridică în studiul penal,curs, 1929; Abuzul de încredere şi escrocheria,1930; Amnistia. Caracter. Aplicaţiune, 1930;Omuciderea prin imprudenţă. Concurs de cauze,1931; Infracţiunile falimentare faţă cu legealichidării judiciare, 1932; Trădarea şi spionajul.Conceptul lor, 1933. Membru corespondental Acedemiei Române (1948, exclus în acelaşian, repus în drepturi în 1994).Donică, Ilie(1.08.1958, Mateuţi, Republica Moldova)Agronom. A absolvit Institutul Agricoldin Chişinău. Cercetător la Institutul dePomicultură al AŞM (director ştiinţific).A elaborat bazele fiziologice, agrochimice şitehnologice ale culturii intensive a vişinuluiîn Republica Moldova. Membru al Secţieide Ştiinte Agrare a Academiei de Ştiinţea AȘM, membru de onoare al Academieide Ştiinţe Agricole şi Silvice din România.Preşedinte al Asociaţiei Producătorilor deFructe din Republica Moldova. Distins cuMedalia Dimitrie Cantemir a Academiei deŞtiinţe a Moldovei.Donici, Alexandru (Alecu)(1806, Bezin, azi Donici, Orhei, Basarabia –20.10.1866, Piatra Neamţ)Poet. A făcut Liceul Militar la Petersburg şia fost locotenent la Ekaterinburg (azi Sverdlovsk).Şi-a dat demisia în 1826 şi a plecatla Iaşi, iar în 1841 la Piatra Neamţ, ca magistrat.A fost şi proprietar de tipografie. Unuldintre cei mai buni fabulişti români. A fostinfluenţat de Krîlov. A scris Fabule, 1840.A tradus din Puşkin şi Antioh Cantemir.Donici, Matei(1847, Brăneşti, jud. Bălţi, Basarabia –26.09.1921, Tighina)General. A absolvit Şcoala de Cavalerie laTver, Rusia, unde a fost iuncher. Fondator alPartidului Naţional Moldovenesc şi primullui preşedinte. A acţionat pentru unireaBasarabiei cu România în 1918. A scris şiversuri.Donici, Nicolae(1/13.09.1874, Petricani, Chişinău –1956, Nisa, Franţa)Astronom originar din Basarabia. Strănepotal fabulistului Alexandru D. şi stră-strănepotal legislatorului Andronache D., rudăa generalului Matei D. şi a scriitoruluiLeon D. A absolvit Universitatea Novorosiiskdin Odessa, a locuit şi a lucrat laSankt Petersburg, ocupându-se în modparticular de astronomie, colaborând cu ceimai importanţi astronomi ruşi ai timpului:F.A. Bredikin, O.A. Baklund, A.A. Belopolskii,S.N. Kostinskii. În 1908 a construit unobservator astronomic propriu la DubăsariiVechi în Basarabia. Între 1918 şi 1944 a271ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 271 31.10.2011 17:23:02

272Toma DordeaValerian Doroganlocuit şi lucrat la Dubăsarii Vechi şi Bucureşti.Din 1944 locuieşte în Franţa. Lucreazăla Meudon şi Nisa. Cercetările sale astronomicese referă la astronomia Soarelui,cromosferei, planetelor, luminii zodiacale.A observat 8 eclipse de Soare în diferite părţiale lumii, 8 eclipse de Lună. A stabilit căplaneta Mercur nu are atmosferă, a observatcometa Halley în anul trecerii la periheliu(1910), a cercetat planeta Saturn, a observatşi măsurat lumina zodiacală în Egipt (1908)şi în Algeria (1947–1952). Autor a cel puţin77 de lucrări ştiinţifice: Raport, 1923; Rapportsur le Premier congres de l’Union astronomiquetenu à Rome de 2 au 10 mai 1922 (1923);Al patrulea congres al Uniunii Astronomice Internaţionale(1932). Raport, 1923; Observatoired’Astronomie Physique, 1924; Sur une méthodenouvelle d’investigation des phénomènes solaires,1924 (şi în română, Chişinău, 1927); Al patruleacongres, 1933. A fost membru al UniuniiInternaţionale pentru studiul Soarelui, alUniunii Internaţionale Astronomice (din1922), al societăţilor astronomice din Rusia(până la 1917), Germania şi Franţa. A fostmembru al Comitetului Astronomic Român,membru de onoare al Academiei Românedin 1922 (exclus în 1948 şi repus în drepturidin 1991, post-mortem) şi Doctor HonorisCausa al Universităţii din Coimbra, Portugalia.Observatorul Astronomic al Universităţiide Stat din Moldova îi poartă numele.Dordea, Toma(1.01.1921, Bungard, judeţul Sibiu)Inginer (profil electric). A absolvit Facultateade Electromecanică la Timişoara, undea devenit apoi profesor. Lucrări: Tehnicamăsurării mărimilor electrice şi magnetice, 1963;Instalaţii electrice de utilizare. Îndreptar, 1968;Aparate electrice de joasă tensiune. Îndreptar,1977. Membru al Academiei Române(1994). Începând din 1994 este preşedintelefilialei Timişoara a Academiei Române. Deasemenea, este membru titular al Academieide Ştiinţe Tehnice din România.DordeaDorogan, Valerian V.(3.01.1955, Cotiujenii-Mari, Republica Moldova)Inginer. A absolvit liceul la Cotiujenii-Mari,iar inginerie electronică la Politehnica dinChişinău (1977). Doctor habilitat şi profesorla Universitatea Tehnică a Moldovei, a fostşef de laborator, iar în prezent este prorectorpentru cercetare ştiinţifică. A publicat peste350 de articole în domeniul micro-optoelectroniciişi are 23 de brevete de invenţie.Profesor invitat la Darmstadt (Germania), înFranţa, Belgia. Medaliat (circa 60 de medalii)la Saloanele Internaţionale de Inventică (Belgia,Elveţia, Moscova, Iaşi, Ucraina, China).Dorohov, Lazăr (Lazar)(13.04.1900, Stavropol, Rusia –11.03.1964, Chişinău)Biolog. Rus ca etnie. S-a specializat în Rusiaîn fiziologia plantelor şi a venit în Basarabiaîn 1939, în contextul în care oraşul natalfusese cucerit de armatele albgardiştilor(Anton Denikin). Fondator (1961) şi directoral Institutului de Fiziologia Plantelor alAȘM. Membru corespondent şi vicepreşedinteal Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Dosoftei, nume la naştere Dimitrie Borâlă(26.10.1624, Suceava – 13.12.1693, Zołkiew,Polonia, azi Nesterov, Ucraina)Cărturar. A absolvit Şcoala Domnească laTrei Ierarhi, fiind influenţat de Varlaam.Călugărit la Probota (1648). A fost mitropolital Moldovei (1671–1674; 1675–1686).A făcut politică antiturcească şi filopolonă.După bătălia de la Stănileşti a fugit înPolonia cu arhivele de documente ale ţării,ajunse apoi la Petersburg (după ce Polonia afost luată de ruşi. Aflate în prezent la BibliotecaSaltîkov Scedrin sub numele ArhivelePolone). A fost excomunicat de patriarhulortodox al Constantinopolului. A înfiinţat,cu sprijinul Patriarhiei din Moscova, o tipografiela Trei Ierarhi şi a rămas drept creatoral versului cult prin traducerea Psaltirei preversuri tocmită, Uniew, 1673, prima traducereîn versuri a acestei lucrări în Răsăritulortodox, pentru care a consultat o ediţiegrecească a Vulgatei şi Psaltirea în versuri a luiJan Kochanowski. A mai scris versuri originalela stema Moldovei: Stihuri la luminatulherb a Ţării Moldovei, care prefaţează Psaltirea,1673, a tradus un fragment din drama Erofilea cretanului Chortasis şi, pentru prima oarăîn româneşte, Istoriile lui Herodot.Dragalina, Corneliu(5.02.1887, Caransebeş – 11.07.1949, Bucureşti)General de corp de armată. Fiu al lui IoanD. A absolvit Şcoala Superioară de RăzboiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 272 31.10.2011 17:23:02

DragnevDosoftei Corneliu Dragalina Ioan Dragalina Demir Dragnev(artilerie şi geniu) şi în 1940 a fost numit lacomanda Corpului 6, care a intrat pe frontîn octombrie 1941, când a forţat trecereaDonului şi a luptat la sud de Stalingrad,subordonat Armatei 1 Tancuri. A primitCrucea de Fier (cavaler) şi Ordinul MihaiViteazul clasa a II-a. Nu se înţelegea cu IonAntonescu. A fost destituit în 1943 şi numitguvernator militar al Bucovinei. A rămas înaceastă funcţie până la trecerea Bucovineisub jurisdicţie sovietică (martie 1944), dupăcare a fost pus la dispoziţia Ministeruluide Război. Reactivat după 23 august 1944,a fost numit inspector general al trupelormotorizate. Trecut în rezervă în martie 1945.Dragalina, Ioan(3.12.1860, Caransebeş – 24.10.1916, Bucureşti)Comandant militar. Tată al lui Corneliu D.A absolvit Academia Militară la Timişoara şiViena. În 1887 a trecut graniţa în Româniaşi a militat pentru unirea Banatului cu ţara.În 1916 a fost comandantul Diviziei 1 TurnuSeverin. În acelaşi an a primit comandaArmatei I şi a plecat să lupte în linia I, fiindrănit în luptele pentru cucerirea Orşovei şi aculoarului Timiş.Draganov, Boris(6/19.07.1920, Tătar Copciac, Basarabia)Inginer. Găgăuz ca etnie. Frate geamăn cuGleb Drăgan. Tatăl, primar la Comrat, a fostdeportat în 1941 la Ivdel, dincolo de Ural.Mama a fost deportată la Berezova, în parteade nord a munţilor Ural, apoi trimisă laSalehard, după care au urmat alte localităţiale surghiunului siberian – Hanti-Mansiisk,Tiumen. Despărţit de fratele său, revenit laTimişoara, s-a evacuat cu Institutul FloteiMaritime din Odessa la Samarkand pentrua nu pierde contactul cu părinţii deportaţi.A început Facultatea de Energetică aInstitutului Politehnic din Samarkand şi aterminat-o la Odessa. A lucrat la Catedrade energie termică a Universităţii de ŞtiinţeAgricole din Kiev, unde în 1981 au venit şipărinţii (eliberaţi în 1956, iar apoi cu domiciliuforţat în rn. Ungheni). Contribuţii îndomeniul hidrodinamicii şi al schimbuluide căldură în medii multifazice; termofizicaîntreprinderilor agricole şi a construcţiilor;optimizarea sistemelor de conservare aenergiei. Membru al Academiei de Ştiinţe aUcrainei.Dragnev, Demir(27.07.1936, Cureşniţa, Basarabia)Istoric. Bulgar ca etnie. A absolvit Facultateade Istorie a Universităţii de Stat din Chişinău(1957). A fost cercetător ştiinţific, directoradjunct, şef de secţie, director, şef de sectorla Institutul de Istorie (specializat în istoriaEvului Mediu şi cea modernă) al AŞM. Profesorla Universitatea Pedagogică de Stat IonCreangă (din 1992) şi la Universitatea deStat din Chişinău (din 1998), redactor-şefal Revistei de istorie a Moldovei (1995–2006),membru al colegiului de redacţie al revisteiDestin românesc (din 2006). Lucrări: Сельскоехозяйство феодальной Молдавии (1975),Очерки внешнеполитической истории Молдавиидо начала XIX века (1987, în colaborare),Ţara Moldovei în epoca luminilor (1999),Ştefan cel Mare şi Sfânt în contextul epocii saleşi al posterităţii (2004, în colaborare), DomniiŢării Moldovei (2005, în colaborare), Moldovaîn epoca feudalismului. Documente slavomoldoveneşti,vol. I–VI, VIII (1991–1998, încolaborare), Documente moldoveneşti din secolulal XVIII-lea, vol. IX: 1751–1774 (2004, încolaborare), vol. X: 1775–1786 (2005, încolaborare), vol. XI: 1787–1800 (2008, încolaborare), Dicţionar de istorie a românilor(2006, în colaborare) ş.a. Autor de manualepentru învăţământul preuniversitar. Participantla foruri ştiinţifice (Chişinău, Paris,Bucureşti, Iaşi, Moscova, Varşovia). Laureatal Premiului de Stat al RSSM (1986)şi al Premiului AŞM (1996). Deţinător alMedaliei Dimitrie Cantemir a AŞM (2001).Membru corespondent al AŞM (1995).273ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 273 31.10.2011 17:23:03

DragomirSilviu Dragomir Mihail Dragomirescu Dragoş274Dragomir, Mihunume la naştere Mihail C. Dragomirescu(24.04.1919, Brăila – 9.04.1964, Bucureşti)Poet. A făcut studii la Academia Comercialădin Bucureşti. A fost redactor la Viaţa româneascăşi redactor-şef la Luceafărul. A scrispoeme romantice, dominate de sentimentulnaturii şi istoriei, în spirit umanist şi ironic:Rugă de ateu, adică vorbe despre orânduieli şicârmuitori, 1938; Stelele păcii, 1952, Premiulde Stat; Războiul, 1955, Premiul de Stat;Şarpele fantastic, 1965, postum. A tradusdin K. Simonov, J. Steinbeck, A.S. Puşkin,H. Wells, E.A. Poe ş.a.Dragomir, Silviu(13.03.1888, Gurasada, Hunedoara –23.02.1962, Bucureşti)Istoric, om politic. A fost profesor la Universitateadin Cluj. A publicat lucrări privindîndeosebi istoria românilor din PeninsulaBalcanică şi istoria luptei românilor dinTransilvania pentru libertate politică şiculturală, valoroase sub raport documentar:Vlahii şi morlacii, 1924; Studii şi documenteprivitoare la revoluţia românilor din Transilvaniaîn anii 1848–1849, 4 vol., 1944–1946; Vlahiidin nordul Peninsulei Balcanice în Evul Mediu,1959. Membru titular al Academiei Române(1928).Dragomirescu, Mihail(22.03.1868, Plătăreşti, Călăraşi –25.11.1942, Bucureşti)Estetician, teoretician şi critic literar.Urmează studiile liceale la Gh. Lazăr şi laColegiul Sf. Sava din Bucureşti. A absolvitFacultatea de Litere şi Filosofie a Universităţiidin Bucureşti. Devine discipolullui Titu Maiorescu, de care se desparteulterior. În 1895 este numit conferenţiarde estetică la Universitatea din Bucureşti,iar în 1906 – profesor titular la Catedrade literatură română a Facultăţii de Litereşi Filosofie din Bucureşti. OrganizeazăSeminarul de Literatură, transformat înInstitutul de Literatură. A condus revisteleConvorbiri critice, Ritmul vremii, Falanga, înpaginile cărora a combătut, de pe poziţiilecriticii raţionaliste, atât sămănătorismul, câtşi simbolismul şi modernismul. Adept alesteticii integraliste, considera capodoperadrept o specie, înglobând în mod rigid artaîn sfera ştiinţei. Lucrări: Critica „ştiinţifică“şi Eminescu, 1895; Critica dramatică, 1904;Teoria poeziei, 1906; Ştiinţa literaturii, 1926;La science de la littérature, vol. I–III, Paris,1928–1929, vol. IV, 1938; Critică – directiveliterare, vol. I, 1927, vol. II, 1928; Integralismul(dialoguri filosofice), 1929; Sămănătorism,poporanism, criticism, 1934; Scrieri critice şiestetice, ediţie îngrijită, cu note şi comentariide Z. Ornea şi Gh. Stroia, 1969. Membru deonoare al Academiei Române (1938).Dragoş(începutul sec. XIV, Cuhea, Maramureş –1353, Baia, Moldova)Primul voievod al Moldovei (1352–1353).A fost instalat de regele Ludovic I al ungurilorsă alcătuiască o „marcă“ (teritoriu deprotecţie a trecătorilor Carpaţilor Orientalispre Transilvania, în faţa navălirilor tătare,aşa cum la trecătorile Carpaţilor Meridionaliau fost puşi secui). A avut capitala laBaia (teritoriul cuprindea doar actualelejudeţe Suceava, Botoşani, Neamţ şi Iaşi).A ctitorit la Volovăţ o biserică de lemn,adusă mai apoi de Ştefan cel Mare la Putna.A avut doi fii: Szas şi Gyula, primul urmaşal lui Dragoş la tronul Moldovei, şi al doileavoievod de Maramureş. Fiul lui Szas s-anumit Balc (numele iranic pentru Bactriana,cuvânt din aceeaşi familie cu Balcic,Balica, Bălcescu, Balcani) şi a venit pe trondupă Szas, tot ca vasal al regatului maghiar.Revolta pentru independenţă a fost stârnităde Bogdan, cneaz maramureşean, care l-abiruit pe Balc, a retrasat hotarele Moldoveişi a fondat un voievodat românesc independent(1359).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 274 31.10.2011 17:23:03

Dragoş, Lazăr(21.11.1930, Ursad, Bihor – 2.04.2009, Bucureşti)Matematician. A absolvit Matematica laUniversitatea din Bucureşti şi a devenitprofesor al facultăţii. Contribuţii în domeniulmecanicii aplicate, mecanicii fluidelor,aerodinamicii ş.a. Lucrări: Magnetodinamicafluidelor, 1969; Principii ale mecanicii analitice,1976; Principii ale mecanicii mediilor continue,1983. Membru al Societăţii Americane deMatematică. Membru titular al AcademieiRomâne (1992).Dragu, Teodor(1848, Zăpodeni, jud. Vaslui – 1925, Bucureşti)Inginer. A studiat la Academia Mihăileanădin Iaşi, apoi la Paris, la École des Arts etdes Métiers. Este fondator la SocietăţiiPolitehnice (1881), al cărei preşedintedevine (1915–1919). În 1886 este numit şefal Serviciului de ateliere şi material rulantal CFR. Între 1880 şi 1915 a fost profesorde construcţii de maşini cu aburi la ŞcoalaNaţională de Poduri şi Şosele. A construitmai multe tipuri de locomotive cu aburişi a introdus în 1887, pentru trenurile dinreţeaua feroviară română, sistemul de încălzirecu aburi a trenurilor, sistem asemănătorcu acela folosit la locomotive. În 1892 aintrodus mecanismul de frânare automatăcu aer comprimat, sistem Westinghouse.A iniţiat utilizarea în România a locomotivelorcare foloseau combustibil lichid şia inventat pentru acestea un injector cupăcură pentru focarele cazanelor. Sistemula fost perfecţionat de englezi după PrimulRăzboi Mondial. Lucrări: Locomotivele tenderşi locomotivele cu tender deosebit comparate dinpunct de vedere al aplicaţiunilor lor pe căilesecundare, în lărgime normală (1886); Descriptiondes installations et des appareils en usageaux chemins de fer de l’etat roumain pour l’emploides locomotives (Congresul Internaţional dePetrol, Bucureşti, 1907). A participat, alăturide Anghel Saligny, la congresele dedicatecăilor ferate de la St. Petersburg (1892) şiWashington (1905).DrăculeştiDinastie care a domnit în Ţara Românească.Era, în fapt, o ramură a dinastiei Basarabilor,purceasă de la Mircea cel Bătrân, mai exactde la fiul acestuia, Vlad al II-lea Dracul, tatăllui Vlad Ţepeş. Dracul era o poreclă, românizarea Ordinului Dragonului, ordin creştinsecret european de luptă antiotomană fondatde Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei(francez la origini). Dragonul era simbolizatca Uroboros, şarpele primordial care-şiînghite coada, semn foarte vechi al triburilorDrăganoriginare care scăpaseră de potop (de undesemnul acvatic al şarpelui) şi recuceriserăuscatul. Temeiul de existenţă al acestei lumivechi care fondase creştinismul făcea unitateaei în lupta cu urmaşii civilizaţiei calului,veniţi din centrul Asiei şi care migraserăspre apus, cucerind şi ei acelaşi uscat. Dintreaceste triburi făceau parte şi neamurileturcice cărora le aparţineau otomanii, adicăIslamul. În aceşti parametri foarte largitrebuie înţelese cruciadele creştinătăţii şiîntregul complex medieval care a generat,până la urmă, şi fragmentarea dinastiei Basarabilor.Ei i se mai adaugă însă şi ingredientelocale, care ţin de bătălia pentru impunereaunui anumit tip de creştinism în aria ţărilorromâne: slav (sârbesc sau rusesc) ori grecesc,adică originar bizantin, ceea ce conecta, fie şipe ocolite, cu bazinul latinităţii. Aceasta era,în fapt, conştiinţa niciodată dispărută a unităţiivechii Dacii, adică a poporului al căruisubstrat profund atingea origini foarte vechi,dar apăruse ca entitate a istoriei numai dupăcucerirea romană. Dincolo de toate acestebătălii şi imperative ale momentului, ceea ceîncerca să se definească în fundal era chiaridentitatea naţională a românilor. V. și Basarab(dinastia), Dăneşti (dinastia).Drăgan, Gleb(6/19.07.1920, Tătar Copciac, Basarabia)Inginer. Găgăuz ca etnie. Frate geamăn cuBoris Draganov. A absolvit liceul la Comratşi Tighina. Facultatea de Electromecanică laPolitehnica din Timişoara cu Magna CumLaude. Specializat în tehnica tensiunilorînalte. A lucrat la Centrala de Gaz şi Electricitate,la Institutul de Studii şi ProiectăriEnergetice. Profesor şi decan al Facultăţiide Energetică din Bucureşti. Contribuţii înelectrostatică, supratensiuni atmosfericeşi de comutaţie. Lucrări: Montarea reţelelorelectrice de distribuţie, 2 vol., 1949; Tehnicatensiunilor înalte, 1954, 1996; Supratensiuniatmosferice în instalaţii electroenergetice, 1992.Preşedinte al Comisiei de Energetică a AcademieiRomâne. Membru titular (2004) alAcademiei Române, membru al Academieide Ştiinţe Tehnice din România. A fost alesşi membru de onoare al Academiei de Ştiinţea Moldovei.Drăgan, Iosif Constantin(20.06.1917, Lugoj –22.08.2008, Palma de Majorca)Eseist. A absolvit Dreptul la Bucureşti şis-a specializat la Roma. Adept al politicii luiIon Antonescu, membru al Gărzii de Fier.Rămas în Italia după război, a întemeiatcompania Butan Gas. A înfiinţat un Centru275ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 275 31.10.2011 17:23:03

DrăganuGleb Drăgan Iosif C. Drăgan Nicolae Drăganu Vasile Drăgănel276de Studii Istorice la Veneţia, care se ocupă,în principal, de tracologie, ca şi de afirmareapriorităţilor româneşti în materie de economieşi cultură. Deţine Editura Nagard. Întrealtele, susţinător al teoriei protocronismului,cultivat de cercul Luceafărului în anii 1980.Editează European Bulletin (din 1950), Noi,tracii. A colaborat din 1976 cu GuvernulRomâniei, publicând cărţi şi în România.După 1989 a înfiinţat Universitatea EuropeanăIosif Constantin Drăgan la Lugoj, unpost de televiziune al Universităţii din Craiova,iar Fundaţia Iosif Constantin Drăgana finanţat sculptarea, pe faţada versantuluiromânesc al muntelui aflat pe Dunăre, laCazane, a efigiei lui Decebal. Lucrări: Noi,tracii, 1976; Antonescu. Mareşalul Românieişi războaiele de reîntregire, vol. I–IV, Veneţia,Editura Nagard, 1986–1990; Odobleja: apariţiaciberneticii generalizate pe pământ românesc.O evaluare, 1993; Imperiul romano-trac, 2000;Prin Europa, 5 vol., 2005.Drăganu, Nicolae(18.02.1884, Zagra, jud. Bistriţa-Năsăud –18.12.1939, Cluj)Filolog, lingvist şi istoric literar. Bursier dinfondurile grănicereşti, studiază filologiaclasică şi limba română la Universitatea dinBudapesta. Doctor în filologie română cuteza „Compunerea cuvintelor româneşti“(1906). Obţine atestatul în limba şi literaturalatină, greacă şi română, fiind promovatprofesor ordinar la liceul din Năsăud. Esteabilitat docent la Universitatea din Cluj(1916), iar după Marea Unire participă lareorganizarea acesteia. Profesor de limbaşi literatura română veche la Facultatea deLitere şi Filosofie din Cluj. Face parte dincolectivul Muzeului Limbii Române, întemeiatde Sextil Puşcariu, la Cluj, în 1919,unde participă la elaborarea Dicţionaruluilimbii române. Preocupări de filologie, lexicologie,onomastică, sintaxă şi istorie literară.Primar al municipiului Cluj între 1933 şi1938. Lucrări: Două manuscripte vechi. CodiceleTeodorescu şi Codicele Marţian, 1914; Toponimieşi istorie, 1928; Românii în veacurile IX–XIV pebaza toponimiei şi a onomasticei, 1933; Histoirede la littérature roumaine de Transylvanie des originesà la fin du XVIII- e siècle, 1938; Morfemeleromâneşti ale complementului în acuzativ şi vechimealor, 1943; Istoria sintaxei, 1945; Elementede sintaxă a limbii române, 1945. Membru alAcademiei Române (1939).Drăgănel, Vasile(10.09.1962, Hogineşti, Republica Moldova)General. A absolvit Institutul Pedagogicdin Bălţi, specialitatea limba engleză. Dupăsatisfacerea serviciului militar s-a înrolat înMAI. Şef al Serviciului de Protecţie şi Pazăde Stat al Preşedintelui Republicii Moldova(1994–1997), şef al Serviciului de Protecţieşi Pază de Stat (1997–2001), ministru deInterne (2001–2002), plecat prin demisie încondiţiile în care a refuzat să acţioneze contramanifestanţilor din Piaţa Marii AdunăriNaţionale.Drăgănescu, Emil(18.12.1919, Galaţi)Politician. A absolvit Politehnica (Construcţiide Maşini) din Bucureşti. Membru alPCR din 1946. Deputat în Marea AdunareNaţională, ministru al Construcţiilor deMaşini (1951), vicepreşedinte al ComisieiControlului de Stat (1955), ministru alEnergiei Electrice (1965), vicepreşedinte alConsiliului de Miniştri (1968), a iniţiat acordurilecu Canada legate de instalarea reactoarelornucleare de la Cernavodă (1969) şiconstruirea barajului şi lacului artificial de laVidraru, pe Argeş. Membru al ComitetuluiExecutiv al Comitetului Central al PCR(1969). Viceprim-ministru al guvernului(1975–1978), ministru al Sportului (1978),al Sportului şi Turismului (1979), al EnergieiElectrice (1969). A făcut parte din ComitetulPolitic Executiv al CC al PCR în echipa luiManea Mănescu (prim-ministru) în 1989,înlăturată de la putere pe 22 decembrie1989. Distins cu Ordinul Muncii (1968).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 276 31.10.2011 17:23:03

DrăghiciEmil Drăgănescu Mihai Corneliu Drăgănescu Mariana Drăgescu Alexandru DrăghiciDrăgănescu, Mihai Corneliu(6.10.1929, com. Făget, jud. Prahova)Inginer, eseist şi filosof, specialist în electronică.A absolvit Institutul Politehnicdin Bucureşti (Electronica). A avut contribuţiiîn soluţionarea următoarelor problemeteoretice: influenţa sarcinii electricespaţiale asupra capacităţilor de conectaredintre electrozii tuburilor electronice(1953–1960); circuite electronice neliniareşi influenţa nelinearităţii capacităţii dispozitivelorelectronice asupra oscilatorilor electronici(1956–1958); teoria tranzistorului lanivele mari de injecţie (1960–1962); efecteinductive la dispozitive semiconductoare(1961–1965); teoria diodei dielectrice (1964–1965). A fost profesor la Institutul Politehnicdin Bucureşti. Lucrări: Circuite cu tranzistori(1961) – în colaborare şi sub redacţia luiT. Tănăsescu; Electronii la lucru (1961); Proceseelectronice în dispozitive semiconductoare în circuit(1962); Electronica corpului solid (1972); Muncăşi economie (1974); Sistem şi civilizaţie (1976);Profunzimile lumii materiale (1979); Precursoriromâni ai ciberneticii (1979) – în colaborare;A doua revoluţie industrială (1980); Informaţiaîntre practică şi fenomen (în volumul Proceserevoluţionare în ştiinţă şi tehnică şi dezvoltareasocietăţii, colecţia Idei contemporane, 1980).Membru (1990) şi preşedinte al AcademieiRomâne (1990–1994). Sub preşedinţia saAcademia Română a adoptat un nou sistemortografic al limbii române (1993). A fostales şi membru de onoare al Academiei deŞtiinţe a Moldovei.Drăgescu, Mariana(1912, Lugoj – 8.06.2007, Bucureşti)Aviatoare. A urmat cursurile Şcolii de PilotajMircea Cantacuzino de la Băneasa şi, odatăcu obţinerea brevetului, devine una dintreprimele femei-pilot din ţara noastră. A lucratla Aeroclubul Regal al României, unde l-acunoscut pe Antoine de Saint-Exupéry. Întimpul celui de-al Doilea Război Mondial afăcut parte din Escadrila Albă (până în 1943),echipă sanitară formată din femei-pilot, careevacua răniţii din zona frontului.Drăghiceanu, Matei(15.05.1844, Târgovişte – 2.05.1939, Bucureşti)Inginer, geolog. Tată al lui Virgil D. A absolvitŞcoala de Mine din Paris. Director alŞcolii de Poduri şi Şosele din Bucureşti. În1880 a devenit director al minelor statului.Ca inspector al salinelor a alcătuit hărţigeologice detaliate şi un proiect-lege pentruorganizarea lor. A alcătuit prima hartă asolurilor din România. A fost preocupat decutremurele de pământ. Lucrări: Cutremurelede pământ din România şi ţările înconjurătoare,1896; Chestiunea apei în capitală, 1898; Studiuasupra hidrologiei subterane în Oltenia, 1905;Cutările hercinice în raport cu seismele, 1934;Tectonica seismică euro-asiatică, 1936. Membrude onoare (1933) al Academiei Române.Drăghiceanu, Virgil(?.05.1879, Târgovişte – ?.12.1964, Bucureşti)Istoric. Fiu al lui Matei D. A absolvit Istoriala Universitatea din Bucureşti. A efectuatsăpături arheologice îndeosebi la Curteade Argeş. A scris despre monumentele dinaceastă zonă şi din zona Târgoviştei. Secretaral Comisiunii Monumentelor Istorice dinRomânia. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1926), exclus (1948), repus îndrepturi în 1990.Drăghici, Alexandru(26.09.1913, Tisău, jud. Buzău –16.04.1992, Bucureşti)Om politic. Intrat în PCR ca muncitor la AteliereleCFR din Bucureşti, ca urmare a mariicrize economice, în 1930. Arestat în 1935, afost judecat în acelaşi proces cu Ana Paukerşi Gh. Gheorghiu-Dej. După 1944, colaboratoral lui Gh. Gheorghiu-Dej. În 1946 a ajunsşef al Marelui Stat Major al Armatei Româneşi al Serviciului de Educaţie, Propagandă şiCultură al Armatei, devenită anexă a ArmateiRoşii. El este cel care a organizat Securitatea,277ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 277 31.10.2011 17:23:03

278Sabin V. DrăgoiCoriolan Drăgulescupe baza principiilor NKVD, şi a organizatviaţa capitalei după dezordinile provocate derăzboi. Căzut în dizgraţie din cauza măsurilorluate în forţă, anchetat chiar de sovietici. Vareuşi să scape, aducându-l, prin trădare, peImre Nagy, conducătorul revoluţiei ungare,în România, de unde îl vor aresta sovieticii.Ultima etapă a carierei a fost aceea de directoral Editurii Politice, înainte ca aceastăfuncţie să fie preluată de Valter Roman.Drăgoi, Sabin V.(6.06.1894, Selişte, jud. Arad –31.12.1968, Timişoara)Compozitor şi folclorist. S-a format camuzicolog studiind la Iaşi, Cluj şi Praga.S-a remarcat în primul rând printr-o bogatăactivitate de folclorist; culegeri precum 303colinde cu text şi melodie, 360 melodii din Arad şiHunedoara poartă semnătura lui. Unul dintreiniţiatorii şcolii muzicale româneşti bazatepe folclorul ţărănesc, este creatorul a peste100 de lucrări în toate genurile muzicale.A ocupat următoarele funcţii în activitateapedagogică şi dirijorală: profesor de armonie,contrapunct şi compoziţie (1924–1942)la Conservatorul Municipal din Timişoara,director al aceleiaşi instituţii (1925–1943),director al corurilor bărbăteşti Doina şiBanatul din Timişoara (1924–1932), dirijoral corului mixt Crai Nou din Timişoara(1936–1940), director al Operei Românedin Cluj–Timişoara (1940–1944), director(1942–1944) la Conservatorul şi Institutulde Artă din Cluj–Timişoara, profesor dearmonie, contrapunct şi compoziţie laaceleaşi instituţii (1943–1944), profesor dearmonie, contrapunct (1946–1949) şi compoziţie(1949–1950) la Conservatorul dinTimişoara. Între 1950 şi 1964 a fost directorulInstitutului de Folclor din Bucureşti.Operă: Năpasta, Horia, Păcală, Kir Ianulea,Constantin Brâncoveanu. Lucrări simfonice:Petrecere populară, Divertisment rustic, Rapsodiabănăţeană, Concert pentru pian şi orchestră. Dansurisimfonice: Ce aude Murăşul. MiniaturiDrăgoipentru pian: Moderato; Allegreto; Andantino;Allegro; Andantino; Andante; Allegro. Muzică defilm: Mitrea Cocor. Din 1955 a fost membrucorespondent al Academiei Române.Drăgulescu, Coriolan(4.04.1907, Vărădia, Caraş-Severin –1.06.1977, Bucureşti)Chimist. A absolvit Facultatea de Ştiinţe dinCluj. Profesor la Facultea de Ştiinţe din Cluj,după 1945 profesor la Facultatea de ChimieIndustrială din Timişoara şi decanul ei fondator.Cofondator al Facultăţii de Agronomie(1945) din Timişoara. Contribuţii la chimiacoordinativă şi a solvenţilor neapoşi. Lucrări:Chimia structurală modernă. Chimia coordinaţiei,1977. Membru de onoare al Societăţii deChimie Industrială din Paris. Membru titularal Academiei Române (1963).Drăguţ, Vasile(9.01.1929 – 1.11.1987, Bucureşti)Istoric de artă. A început studiile la Litereşi Filosofie la Universitatea din Bucureşti(întrerupte), apoi a continuat şi absolvitInstitutul de Arte Plastice. Profesor şi rector(1976–1987) al Academiei de Arte, Bucureşti.A coordonat Comisia Centrală de Stata Patrimoniului Cultural Naţional. Membruîn consiliul de conducere al DepartamentuluiCultelor. A contribuit mult la restaurareamonumentelor istorice din Mediaş, Sibiu,despre care a publicat nenumărate studii.Este cel care a semnalat chipul lui MihaiViteazul în frescă la biserica din Ocna Sibiului,restaurată de Constantin Brâncoveanu.A primit Ordinul Meritul Cultural clasaa III-a, 1968, Ordinul Muncii clasa a III-a,1979, Premiul Minerva d’Oro, Roma, alAcademiei Internaţionale de Artă şi Cultură,1985. Membru de onoare al Societăţii Elenede Arheologie, 1987. Un premiu naţionalpentru conservare şi restaurare de artă îipoartă numele din 2005.Drâmbă, Constantin(19.07.1907, Borşani, Bacău –10.02.1997, Bucureşti)Astronom, matematician. A absolvit Matematicala Universitatea din Bucureşti şişi-a luat doctoratul la Sorbona. Astronomla Observatorul Astronomic Bucureşti şidirector al lui (1963–1977). Profesor deastronomie la Universitatea din Bucureşti.Contribuţii în domeniul analizei ciocnirilorde corpuri cereşti. Lucrări: Despre varietăţilesingulare ale sistemelor diferenţiale, 1950; Asupradistribuţiei traiectoriilor în jurul unui punctsingular, 1951. Membru al Uniunii AstronomiceInternaţionale. Membru titular alAcademiei Române (1990).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 278 31.10.2011 17:23:03

DrucVasile Drăguţ Constantin Drâmbă Mircea DrucDrimba, Ovidiu(09.1919, Marginea, jud. Bihor)Istoric literar. A absolvit Facultatea de Litereşi Filosofie a Universităţii din Cluj, secţiaitaliană-franceză. Specializare ca profesorasociat la Universitatea din Torino. Profesorla IATC Bucureşti. Contribuţii în domeniulistoriei teatrului românesc. Lucrări: Filosofialui Blaga, 1944; Pagini despre cultura europeană,1945; Don Quijote, sensul eroului şi semnificaţiaoperei, 1955; Ghid de literatură universală.Scriitori, cărţi, personaje, 1969; Istoria culturii şicivilizaţiei, 4 vol., 1984–1994; Istoria teatruluiuniversal, 2000. Distins cu Ordinul MeritulCultural în grad de Comandor.Dromichaites/Dromihete(sec. III î.H.)Rege dac. A luptat cu regele Traciei Lisimah(la început general macedonean al lui AlexandruMacedon), care voia să-şi extindăstăpânirea în zona dacică a Scythiei Minor,unde erau deja colonii ale Miletului din sec.al VI-lea î.H. L-a înfrânt şi l-a luat prizonierpe fiul acestuia, Agatocles. S-a sfătuitcu marele său preot, Ceneus, şi a păstratprizonierul. În 292 î.H. Lisimah a atacat dinnou Dacia spre a-şi recupera fiul şi a păstracetăţile dacice deja cucerite. A pierdut dinnou bătălia, iar dacii au recuperat cetăţileCapidava şi Genucla. Herodot descrieaceste evenimente.Drouhet, Charles(1879, Bârlad – 8.01.1940, Bucureşti)Comparatist. Descendent al unei familii derevoluţionari francezi refugiată în Moldova.A absolvit Literele şi Filosofia la Bucureşti.Profesor la Universitatea din Bucureşti.A scris studii comparatiste: Modelele francezeale teatrului lui Alecsandri, 1913–1914;Izvoarele de inspiraţie din poezia O fată tânărăpe patul morţii a lui Bolintineanu, 1913. A fostmentorul comparatistului Basil Munteanu,plecat la Paris, prieten cu Paul Hazard.Druc, Mircea(25.07.1941, Pociumbăuţi, com. Zăicani,plasa Râşcani, Basarabia)Om politic. A lucrat ca tractorist în Kazahstan.A absolvit Facultatea de Filologie şiIstorie a Universităţii de Stat din Chişinăuşi Facultatea de Limbi Romanice la Universitateade Stat din Leningrad. Dispecerpe Aeroportul Şeremetievo din Moscova.Specializat în economie la Institutul AmericiiLatine al Academiei de Ştiinţe a URSSdin Moscova şi la Facultatea de Economiea Universităţii Lomonosov din Moscova.Profesor de ştiinţe administrative la InstitutulPolitehnic din Chişinău. Implicat înprocesul Usatiuc-Bulgăr (cetăţean sovieticdin Moldova care a cerut în 1970 audienţăla N. Ceauşescu pentru a apăra cauzaindependenţei Basarabiei şi a fost extrădatşi trimis în Siberia), e destituit şi trimis laMinisterul Industriei Alimentare. Pleacă laMoscova în 1975 ca lector la Centrul pentruprobleme administrative al Universităţiide Stat Lomonosov şi cercetător ştiinţificla secţia Institutului Unional de CercetareTehnico-economică şi Informaţie în Electrotehnică– Informelectro, apoi devine şefal sectorului cercetare al Centralei EconomiceMosstroiplastmass din Moscova şiredactor ştiinţific la Institutul Central deCercetare Tehnico-economică şi Informaţiepentru Industria Alimentară din Moscova.Termină la seral Facultatea de Psihologie aUniversităţii de Stat Lomonosov din Moscova.Din 1981 se află la Cernăuţi (Ucraina),la filiala Institutului de Automatică din Kiev.În 1988 este fondator al Societăţii CulturaleRomâne Mihai Eminescu din Cernăuţi,fiind ales în funcţia de vicepreşedinte. Înaceastă calitate a contribuit la înfiinţareaprimei clase cu predare în limba română dinCernăuţi (iniţial cu 16 elevi, apoi în 1991numărul elevilor a crescut la 60). Deputatdin partea Frontului Popular din Moldova(1990), devine prim-ministru al Moldovei279ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 279 31.10.2011 17:23:04

DrucVlad Druc Anatol V. Drumea Ion Druţă Lazăr Dubinovschi280(1990–1991) şi în acelaşi timp membrual guvernului sovietic. În această calitatea înfiinţat primele structuri ale ArmateiNaţionale, Poliţiei Naţionale, Trupelor deCarabinieri (după modelul italian) şi ServiciilorSpeciale de Informaţii; a introduslimba română ca limbă de predare în şcoli,licee şi universităţi; a fondat Academia deStudii Economice şi Academia Naţionalăde Poliţie, cu sediul la Chişinău; a contribuitla deschiderea la Chişinău a liceelorbilingve român-francez, român-spaniol,român-englez, român-italian, român-german;a contribuit la trimiterea la studii înRomânia şi în alte ţări a peste 3 000 destudenţi, doctoranzi şi elevi. Preşedinte alFrontului Popular Creştin Democrat dinMoldova (din 1992) şi Preşedinte al ConsiliuluiNaţional al Reîntregirii (Iaşi, 1992),a fondat Partidul Naţional al Reîntregirii,absorbit în 1999 de PUNR, România.Guvernul Adrian Năstase l-a trimis ambasadorîn Brazilia. La întoarcere, a devenitmembru al PRM. Distins cu Medalia MeritulCivic din Republica Moldova, 1996.Druc, Vlad(17.10.1948, Pociumbăuţi, Republica Moldova)Regizor. A absolvit Institutul de Arte dinChişinău, regie de teatru, şi Institutul deCinematografie din Moscova, secţia regiede film. A lucrat la Moldova Film, iar din2000 şi-a creat propriul studio, Media SDB.Profesor la Academia de Muzică, Teatru şiArte Plastice din Chişinău. A regizat filmeartistice, dar mai ales documentare şi afăcut câteva roluri de actor: Arta (scenariuşi regie), 1971; Moldova la Leipzig, 1972;Intâlniri pe pământul Franţei, 1972; IonCreangă, 1973; Maria Codreanu (scenariu),1973; Reîntoarcere (regie), 1975; Şi-i veşniccântecul, 1975; Pe Magistrala Baikal-Amur,1976; Copilul tău, 1976; Firul cel viu, 1976;Pământul meu, 1977; Goblen (scenariu şiregie), 1978; Tatăl, 1978; Meşterul anonim(scenariu şi regie), 1979; Ciobanii (scenariuşi regie), 1980; În astă seară, 1980; Neobositemâinile tale, 1982; Găgăuzii, 1982; Picăturabunătăţii noastre, 1982; Luna lui Căuş, 1984;Jocurile copilăriei noastre (scenariul şi regiaîn colaborare cu M. Chistrugă), 1985;Haiducul (scenariu), 1985; Moara (scenariuşi regie), 1985; Corespondentul vostru special(actor), 1987; Coboare pacea pe pământ, 1988;Vai, sărmana turturică!.., 1988; Goliciune,1989; Cursa (actor, regie, montaj), 1989;Cheamă-i, Doamne, înapoi, 1989; Vive laFemme, 1989; Quo Vadis Popule?, 1991/92;Crăciunul însângerat (regie în colaborarecu V. Gagiu), 1990; Ştefan cel Mare, 1990;Duminica Mare (scenariu şi regie în colaborarecu M. Chistrugă), 1990; Lică Sainciuc(scenariu şi regie), 1993; Memory Depilation,Art, Eromania, 1992; La Moldova, CentrulNaţional de Cinematografie; Nea Costache,studioul Bucium, 1998; Chişinău, studioulBucium, 1998; Alexandru Cazacu (imagine),1997; Rapsodie chişinăuiană (imagine şi regieProFilm, 1999; Primarul, ProFilm, 1999;Bucuria de a trăi, 2001; Aria, 2005. PremiulNaţional al Cinematografiei, 1996.Drumea, Anatol(ie) V.(14.02.1930, Chişinău, Basarabia –16.06.2010, Chişinău)Fizician. A absolvit Fizica la Universitatea dinChişinău. Specializat în fizica Pământului şiseismologie. Fondator şi director al Institutuluide Geofizică şi Geologie al AȘM, undes-a alcătuit harta seismică a republicii şi sefinalizează harta microseismică a capitalei,utilă în urbanism. Membru al Academiei deŞtiinţe a Moldovei.Druţă, Ion(3.09.1928, Horodişte, Basarabia)Scriitor. A absolvit o şcoală de silvicultură.Redactor la publicaţia Ţăranul sovietic. Apoia terminat Şcoala de Literatură din Moscovaşi s-a stabilit acolo din 1957. Debuteditorial cu volumul de nuvele La noi în sat,1953. Considerat unul dintre cei mai mariENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 280 31.10.2011 17:23:04

prozatori din Republica Moldova. Proza sa,în linia lui Sadoveanu şi Rebreanu, are încentrul atenţiei satul românesc etern: Frunzede dor, 1957; Povara bunătăţii noastre, 1961;apărut şi în România, colecţia BPT, 1992;Balade din câmpie, 1963, Premiul de Stat alRSS Moldova; Întoarcerea ţărânei în pământ,1969; Clopotniţa, 1973; Biserica Albă, 1983.A scris şi teatru: Casa mare, 1959; Ultima lunăde toamnă, 1965, scenariu de film distins cuCrucea Sudului la Festivalul Internaţionalde la Mar del Plata, Argentina; Doina, 1968;Păsările tinereţii noastre, 1972; Horea, 1973; Totce-avem mai sfânt, 1974; Cervus divinus, 1977.A scris, de asemenea, eseuri: Eminescu, poetnaţional, 1970; Pământul, apa şi virgulele, 1987.În 1988 a primit titlul de Scriitor al Poporuluidin RSSM. La Bucureşti i-a apăruto selecţie cuprinzând Clopotniţa, Horodişte,Ultima lună de toamnă. Membru de onoare alAcademiei Române (1990).Dubinovschi, Lazăr(1.05.1910, Făleşti – 1982, Chişinău)Sculptor. Evreu ca etnie. S-a format laAcademia de Arte Frumoase din Bucureşti,avându-i drept mentori pe maeştrii DimitriePaciurea şi Oscar Han, apoi la Paris, în1929 luând lecţii de modelaj de la celebrulsculptor Antoine Bourdelle (1861–1929).Lucrări: M. Eminescu, D. Cantemir, M. Costin,A. Şciusev, O. Dain, toate busturi; sculpturialegorice – Tinereţe, Răscoala; monumente –Grigori Kotovski, Strâmbă-Lemne; Portretulpictorului Corneliu Baba (1960), Ţesătoarele dinTiraspol (1962), Portretul lui Dimitrie Cantemir(1973). Membru fondator al Uniunii ArtiştilorPlastici din Moldova (1945). A fostmembru corespondent al Academiei de Artedin URSS (1954), Artist al Poporului dinRSSM (1963), laureat al Premiului de Stat alRepublicii (1970).Dubneac, Felix(29.06.1912, Voloave, Basarabia –25.12.2008, Detroit)Arhimandrit. A absolvit Seminarul Teologicla mănăstirea Cernica, apoi InstitutulTeologic, Academia de Arte şi Facultatea deLitere şi Filosofie la Bucureşti. A îmbrăcathaina monahală la mănăstirea Rohia. A fostînălţat diacon la Cluj, 1939, de episcopulNicolae Colan. Refugiat la mănăstireaAntim şi arestat în 1958, în acelaşi grupcu Vasile Voiculescu şi Paul Sterian (soţulMargaretei), şi condamnat la 15 ani închisoare.Graţiat în 1964. Din 1968 a fostpictor la Arhiepiscopia misionară din SUA.DucaI. Gh. Duca Gheorghe Duca (voievod)Duca, I. Gh.(20.12.1879, Bucureşti – 29.12.1933, Sinaia)Politician liberal. A fost ministru al Educaţiei(1914–1918), ministru al Agriculturii(1919–1920), ministru al Afacerilor Externe(1922–1926), ministru al Afacerilor Interne(1927–1928) şi prim-ministru al Românieiîntre 14 noiembrie şi 29 decembrie1933. În timpul Primului Război Mondiala fost susţinător al Micii Înţelegeri. A fostiniţiatorul organizaţiei de copii CercetaşiiRomâniei. Ca prim-ministru a încercat sălichideze organizaţia legionară Garda de Fierşi a fost asasinat din ordinul lui CorneliuZelea-Codreanu. A lăsat o carte de memoriidespre Primul Război Mondial.Duca, Gheorghe(? – 1685, Polonia)Voievod. A fost de trei ori domn al Moldovei(1665–1666; 1668–1672; 1678–1684) şi odată domn al Ţării Româneşti (1673–1678).Grec ca etnie, urmaș al unei dinastii bizantine.A fost adus în ţară de Vasile Lupu,pentru suita lui. Deşi acuzat de otomani decorupţie, a contractat datorii spre a-şi plătidomnia. Drept care a trebuit să lupte cu alianţapolono-lituaniană la Kameneţ Podolsk,fiind înlocuit pentru prima oară de otomanicu Ştefan Petriceicu. În a doua domnie a plănuitsă-şi extindă influenţa asupra Ucrainei,devenind hatman al Ucrainei. A luptat alăturide otomani în 1683 pentru cucerirea Vienei.Capturat de polonezi de Crăciun în 1684, amurit în anul următor. A construit mănăstireaCetăţuia de lângă Iaşi, al cărei starețdevine, prin tradiție, mitropolitul României.Duca, Gheorghe(29.02.1952, Copăceni, Republica Moldova)Chimist. Soţ al Mariei D. A absolvit Facultateade Chimie la Universitatea de Statdin Moldova. Specializări în diverse centreştiinţifice internaţionale (Rusia, Ucraina,Italia, Ungaria, SUA, Olanda etc.). Fondatorşi şef al Catedrei de chimie industrială şi281ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 281 31.10.2011 17:23:04

282Gheorghe Duca (chimist)Maria Ducatehnologie chimică a Universităţii de Statdin Moldova, fondator şi director al Centruluide Cercetări în Domeniul ChimieiAplicate şi Ecologice al Universităţii deStat din Moldova (1991–1998), profesor şidecan la Facultatea de Chimie Industrialăşi Ecologică a Univerităţii Libere Internaţionaledin Moldova, preşedinte al Comisieipentru Cultură, Ştiinţă, Învăţământ şi Mijloacede Informare în Masă a ParlamentuluiRepublicii Moldova (1998–2001), ministrual Ecologiei, Construcţiilor şi DezvoltăriiTeritoriului (2001–2004), Preşedinte alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei (din 2004).Preşedinte al Comitetului Republican pentruDecernarea Premiilor pentru Tineret înDomeniul Ştiinţei şi Tehnicii (1992–2006).Preşedinte al Consiliului Ştiinţific Specializatpentru Confirmarea Titlului de Doctorîn Ştiinţe (1994–prezent). Fondator al ONGTerra Nostra (1992), fondator (2000) şipreşedinte de onoare al Asociaţiei de Cercetareşi Dezvoltare din Moldova. Autor a54 de monografii şi manuale, 96 de brevete,428 de articole ştiinţifice şi rezumate îndomeniile chimiei fizice, chimiei ecologiceşi tehnologiei chimice. Fondator al direcţieiştiinţifice şi Şcolii de Chimie Ecologică.A pregătit doi doctori habilitaţi şi 12 doctoriîn ştiinţe chimice. Din iniţiativa lui încapitala Republicii Moldova şi-au desfăşuratlucrările Seminarul Internaţional de Chimie(1985), patru Simpozioane Internaţionale deChimie Ecologică (1995, 2002, 2005, 2007),Conferinţa Internaţională a Academiilorde Ştiinţe din Europa de Est şi de Sud-Estcu tema „Ştiinţa globală şi politicile naţionale:rolul academiilor“ (2007), ConferinţaInternaţională a Miniştrilor Educaţiei şiPreşedinţilor Academiilor de Ştiinţe dinEuropa de Est şi de Sud-Est Politici îndomeniul ştiinţei şi educaţiei (2008) şi Forumulintelectualităţii de creaţie şi din cercetare dinţările CSI (2009). Este laureat al Premiuluide Stat pentru Tineret în domeniul ŞtiinţeiDucaşi Tehnicii (1983), laureat al Premiului deStat pentru Ştiinţă, Tehnică şi Producţie(1995, 2000), Om Emerit în ştiinţă (1996),deţinător al ordinului Gloria Muncii (2007),Cavaler al Crucii de Comandor al Ordinuluide Onoare, Polonia (2004), Ordinul MeritulCultural al României (2006), deţinător alPremiului Socrate, Oxford, Anglia (2007).Membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei(2000). Membru de onoare al AcademieiRomâne (2007), Academiei de Ştiinţe şi Artedin Muntenegru (2006), Academiei Naţionaledin Ucraina (2009) etc. Doctor HonorisCausa al multor universităţi. Membru alAsociaţiei Chimiştilor din SUA etc.Duca, Maria(19.06.1956, Sângerei, Republica Moldova)Agronom. Soţie a lui Gheorghe D. A absolvitInstitutul Agricol din Chişinău. Specializări:Universitatea Jdanov (Sankt Petersburg,Rusia), Universitatea La Sapienza (Roma,Italia), Universitatea California Riverside(Riverside, SUA). Activitate: profesor, şef decatedră (1995–2006) şi decan la Facultateade Biologie şi Pedologie (2005–2009) a Universităţiide Stat din Moldova. Fondator şirector (2009) al Universităţii Academiei deŞtiinţe a Moldovei. Conducător ştiinţific a8 teze de doctor susţinute şi 4 doctoranzi.Contribuţii: genetica şi fiziologia vegetală,reglarea şi autoreglarea creşterii şi dezvoltăriiplantelor, OMG şi biosecuritatea. Publicaţii:în total 236, inclusiv 4 monografii, unmanual universitar, 2 manuale pentru învăţământulpreuniversitar, peste 20 de ghidurididactico-metodice, 9 brevete de invenţii,28 articole în reviste internaţionale etc.Menţiuni: laureat al Premiului de Stat pentruTineret în domeniul Ştiinţei şi Tehniciidin Moldova (1986), Om Emerit în ştiinţă(2006). Membru corespondent al Academieide Ştiinţe a Moldovei (2008).Duckadam, Helmuth(1.04.1959, Semlac, jud. Arad)Fotbalist. Şi-a început cariera jucând la UTAArad, iar din 1978 la Steaua Bucureşti. A fostportarul echipei în finala Cupei CampionilorEuropei, Sevilla, 1986, reuşind să parezepatru lovituri de la 11 m, ceea ce a adus ehipeiCupa, pentru prima oară în istoria ei. Înprezent președinte al Clubului Steaua.Dudescu, Radu(10/23.03.1894, Bucureşti – 1983, Bucureşti)Arhitect. A absolvit Şcoala Superioară deArhitectură din Bucureşti. A lucrat la CasaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 282 31.10.2011 17:23:04

DumbrăveanuHelmuth Duckadam Radu Dudescu Petre Dulfu Valeriu DulgheruMuncii CFR, iar din 1922 – la Banca Naţionalăa României, unde a condus Serviciul dearhitectură. Preşedinte al Fondului Arhitecturiidin Uniunea Arhitecţilor (1960–1963).Ca arhitect a făcut proiectul noului palatal Băncii Naţionale (str. Doamnei) şi aurmărit finalizarea construcţiei chiar în aniicelui de-al Doilea Război Mondial, cândinflaţia era galopantă, ca şi numeroase altelucrări: locuinţe muncitoreşti, CartierulSteaua–Bucureşti şi staţii de cale ferată(gări) – Piatra-Olt, Craiova, Galaţi şi Ploieşti(1921–1923); sucursale ale Băncii Naţionale– Făgăraş, Miercurea-Ciuc, TurnuSeverin, Tulcea, Focşani, Bârlad, RâmnicuSărat, Botoşani, Huşi, Câmpulung Moldovenesc,Rădăuţi ş.a.; Ministerul de Finanţe(devenit în 1953 sediul CAER); CăminulBăncii Naţionale, Calea Dorobanţi; MonetăriaNaţională – Dealul Spirii; SpitalulFundaţiei Elias (în colaborare); blocul TeatruluiNottara – bd. Magheru; MonumentulEroilor CFR (arhitectura, în colaborare cuIon Niga); Policlinica CFR din Piaţa Gării deNord; pavilionul nautic la lacul Floreasca –toate la Bucureşti ş.a. A primit OrdinulMuncii clasa I (1966).Dudiţă, Florea F.(12.04.1934, Dejeşti, jud. Olt)Inginer. A absolvit Institutul Automecanic laMoscova, Facultatea de Mecanică, specialitateaautomobile şi tractoare. Specializare înGermania. Profesor la Universitatea Transilvania,Braşov. Senator PSDR în ParlamentulRomâniei, preşedinte al delegaţiei Românieila Consiliul Europei, ambasador al Românieiîn Suedia şi Germania (după 1989).Lucrări: Transmisii cardanice, 1966; Cuplajemobile, 1974; Optimizarea mecanismelor,1987; Mecanisme articulate, 1989. Membrude onoare al Societăţii Române de TehnicaRoboţilor, preşedinte al Comitetului tehnical Federaţiei Internaţionale de Teoria Mecanismelorşi Maşinilor.Dulfu, Petre(10.03.1856, Tohat, jud. Sălaj –31.10.1953, Bucureşti)Scriitor „poporal“. A absolvit Filosofia laCluj. A cules şi a prelucrat în versuri basmepopulare: Isprăvile lui Păcală, 1894, PremiulAcademiei; Gruia lui Novac, 1913; Povestea luiFăt-Frumos, 1919; Ion Săracul şi alte poveşti,1923 ş.a. A tradus din Euripide: Ifigenia înAulida şi Ifigenia în Taurida, Premiul AcademieiRomâne. Membru al Societăţii ScriitorilorRomâni (1911).Dulgheru, Valeriu(9.03.1956, Cârpeşti, rn. Cahul,Republica Moldova)Inginer-mecanic, profesor universitar.A ab solvit Institutul Politehnic din Chişinău(1978). Doctor habilitat în ştiinţe tehnice(1995). Interese ştiinţifice: transmisii planetareprecesionale şi sisteme de conversiea energiilor regenerabile. Publicaţii: circa300, brevete de invenţii – 160, manuale – 20.A publicat serialul „Basarabia răstignită”(7 volume). Este un activist de frunte înForumul Democrat al Românilor şi în societateaCultura Cetăţenilor.Dumbrăveanu, Anghelnume la naştere Anghel Bacşiş(21.11.1933, Dobroteasa, jud. Olt)Poet. A absolvit Filologia la Timişoara. A fostredactor-şef adjunct la revista Orizont. După1989 a lucrat la Muzeul Literaturii Românedin Bucureşti şi a scos, împreună cu MirceaTomuş, revista Rostirea românească (2000).Scrie o poezie a integrării fiinţei în ciclulelementelor: Fluviile visează oceanul, 1961;Pământul şi fructele, 1964; Iluminările mării,1967; Oase de corăbii, 1968; Singurătatea amiezii,1973; Chemarea mărilor, 1976; Tematicaumbrei, 1982, Premiul Uniunii Scriitorilor;Iarna imperială, 1986; Cartea retorilor, 1989.A făcut şi exerciţiul prozei: Călătorie neterminată,1988; Capcane şi visuri, 1992.283ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 283 31.10.2011 17:23:04

DumitracheIoan Dumitrache Ion Dumitrache Zoe Dumitrescu-Buşulenga284Dumitrache, Ioan(25.08.1889, Ciorăşti, Rm. Sărat –6.03.1977, Braşov)General de divizie. A absolvit Şcoala Superioarăde Război şi a comandat Brigada aII-a de Munte din cadrul Armatei III. Rănitîn timpul luptelor din Primul Război Mondial.A luptat în al Doilea Război Mondialîn Bucovina de Nord, la Bug şi în bătăliaMării de Azov. În 1942 a luptat în Crimeea(peninsula Taman) şi la Rostov pe Don. În1944 a fost mutat la comanda Corpuluide Munte aflat la frontiera cu Ungaria şi aapărat diverse poziţii din Transilvania. A primitOrdinul Mihai Viteazul cu spade clasaa III-a. În 1947 a fost promovat general decorp de armată şi trecut în rezervă. A fostarestat în 1949 şi eliberat în 1950.Dumitrache, Ion(26.08.1940, Dărmăneşti, jud. Argeş)Inginer energetician. A absolvit Facultateade Energetică a Politehnicii din Bucureşti.Profesor de automatică şi rector (2002–2004) la Politehnica din Bucureşti. Specializărila Institutul Politehnic din WorcesterSUA, Universitatea Tehnică din Magdeburgşi Dresda, Universitatea Tehnică din Hanovra,Universitatea din Lille, Laboratorul deAutomatică din Grenoble, UniversitateaTehnică din Shefield şi Universitatea Tehnicădin Bristol. Profesor invitat la Universitateade Stat din Stillwater (SUA), OklahomaState University (SUA), UniversitateaTehnică din Bruxelles, Universitatea Tehnicădin Darmstadt (Germania), UniversitateaTehnică din Viena, Universitatea de StatIowa şi OSU (SUA). Lucrări: Tehnica reglăriiautomate, Automatizări electronice, Reglareanumerică a proceselor, Optimizări în automatizăriindustriale, Intelligent Control of IndustrialRobots, Introduction in Genetic Algorithms, Reţeleneuronale în identificarea şi conducerea proceselor,Automatic Control of Biochemical FermentationProcess, Some Nonlinear Algorithms Implementedon Microcomputer Controller. Membru înComitetul Consultativ al Ministerului deCercetare şi Tehnologie (din 1991), membruîn Consiliul Guvernator al FundaţieiEuropene de Ştiinţă (din 2003), membru înConsiliul Guvernator al JRC-Comisia Europeană.Premiul Grigore Moisil al Asociaţieipentru Promovarea Învăţământului deInformatică Economică pe 2002. Membrucorespondent al Academiei Române (2003).Membru al Academiei de Ştiinţe Tehnicedin România.Dumitrescu-Buşulenga, Zoe(20.08.1920, Bucureşti –5.05.2006, mănăstirea Văratec, Neamţ)Critic şi istoric literar, eseist. A absolvitŞcoala Centrală din Bucureşti. Studii muzicalela Conservatorul Pro-Arte, studii juridiceşi filologice (anglo-germanistică, istoriaartelor). Din 1973 director al Institutului deIstorie şi Teorie Literară George Călinescudin Bucureşti, profesor la Universitatea dinBucureşti. Director al Şcolii Române dinRoma (Accademia di Romania, 1991–1997),director al Revistei de istorie şi teorie literară şial revistei Synthesis. Lucrări: Studii de istoriea culturii: Ion Creangă, 1963; Eminescu,1964; Surorile Brontë, 1967; Sofocle şi condiţiaumană, 1974; Eminescu – cultură şi creaţie,1976; Renaşterea, umanismul şi destinul artelor,1975; Eminescu şi romantismul german, 1986);Eminescu. Viaţă – Creaţie – Cultură, 1989. Studiide comparatistică: Renaşterea, umanismulşi dialogul artelor, 1971; Valori şi echivalenţeumanistice, excurs critic şi comparatist, 1973.Memorii: Caietul de la Văratec. Convorbirişi cuvinte de folos, 2007. A primit Premiulspecial al Uniunii Scriitorilor din România(1986, 1989), Premiul internaţional Herder(1988), Premiul Adelaide Ristori (1993),Ordine al Merito della Republica Italianaîn grad de Comandor (1978) şi în grad deGrande Ufficiale (1996), Ordinul bulgar Sf.Metodiu şi Chiril (1977), Ordinul NaţionalPentru Merit în grad de Ofiţer (2003).Membră în Comitetul Executiv al AsociaţieiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 284 31.10.2011 17:23:04

DumitrescuConstantin Ticu Dumitrescu Corina Dumitrescu Dumitru Dumitrescu Geo DumitrescuInternaţionale de Literatură Comparată(1973–1979), membră a Academiei de Ştiinţeşi Studii Europene din Franţa, membrăla Academia Europaea din Londra (1993).Membră a Academiei Române (1990) şivicepreşedinte al ei (1990–1994), preşedinteal Secţiei de filologie şi literatură.Dumitrescu, Constantin Ticu, numela naştere Constantin Şt. Dumitrescu(27.05.1928, Ciumaţi, jud. Prahova –5.12.2008, Bucureşti)Om politic. A început Facultatea de Dreptla Bucureşti, dar a fost exclus ca aderent laPNŢ (din 1947) în 1949, când a şi fost arestatşi a făcut închisoare până în 1953. A fostmuncitor pe diverse şantiere forestiere dinţară, fiind chiar decorat ca fruntaş în muncă.Arestat din nou în 1958, a fost condamnatla 23 de ani muncă silnică, dar graţiat în1962. În decembrie 1989 a intrat în sediulComitetului Central al PCR cu revoluţionariişi a făcut parte din CPUN, senator îndouă legislaturi: 1992–2000. A fost printrefondatorii noului PNŢ. Şi-a retras propriuldosar din Arhivele fostei Securităţi. A iniţiatLegea deconspirării Securităţii (Legea Ticu),Legea lustraţiei, Legea anulării condamnărilorpolitice din perioada comunistă, nici unadintre ele tradusă în fapt. A făcut parte dinConsiliul Studierii Arhivelor Securităţii. S-aretras din PNŢCD în 2003.Dumitrescu, Corina(1970, Bucureşti)Balerină. A absolvit Liceul de Coregrafie şiUniversitatea de Artă Teatrală şi Cinematograficădin Bucureşti. Balerină la OperaNaţională din Bucureşti şi prim-balerinădin 1992, invitată permanentă a Teatruluide Balet din Belgrad. Turnee în Germania,Olanda, Franţa, Spania, Anglia, Panama,Italia, Coreea de Sud. Roluri în: Don Quijote;Giselle; Lacul lebedelor; Baiadera; Spărgătorulde nuci; Frumoasa din pădurea adormită;Nôtre-Dame de Paris; Anna Karenina; Roşu şiNegru; Sărbătoarea primăverii; Anotimpurile;Carmen; Stampe japoneze; Romeo şi Julieta;Tristan şi Isolda; Paquita; Cenuşăreasa. Distinsăcu Premiul de Interpretare al Uniunii Interpreţilor,Coregrafilor şi Criticilor Muzicali(1994); Premiul de Excelenţă al ForumuluiCompozitorilor şi Muzicologilor (2000).Dumitrescu, Dumitru(7.09.1904, Buftea, jud. Ilfov –20.09.1984, Bucureşti)Inginer. A absolvit Politehnica din Bucureştişi, în paralel, Matematica, Dreptul, Litereleşi Filosofia. A absolvit la Paris ÉcoleNormale Supérieure şi, în paralel, Écoled’Aéronautique, apoi în Germania, la Göttingen,şi-a susţinut doctoratul ca inginer deaviaţie. A lucrat în industria aeronautică dinBraşov până în 1944, devenind apoi profesorla Institutul Politehnic şi la Facultatea deConstrucţii din Bucureşti. A fost profesorşi la Institutul de Mine şi Academia MilitarăTehnică din Bucureşti. Este fondator alşcolii moderne de hidraulică din România.A lucrat pentru amenajările hidrocentralelorde la Paroşeni, Bicaz, Sadu, Păuliş, Săvineşti.S-a ocupat de optimizarea evacuăriiapelor mari. A coordonat lucrări de sinteză:Manualul inginerului electrotehnician, 2 vol.,1969–1970; Dicţionarul ilustrat de construcţiienglez-român, 1981. Membru titular al AcademieiRomâne (1963).Dumitrescu, Geoprenume la naştere Gheorghe(18.05.1920, Bucureşti – 28.09.2004, Bucureşti)Poet. A absolvit Literele la Bucureşti.A iniţiat şi condus revista Albatros (1941)şi cercul cu acelaşi nume şi a fost redactorla Almanahul literar, Gazeta literară, redactor-şeffondator la România literară. Secretaral PEN Clubului (din 1966). A scris poemeanticonformiste, lirică de frondă, antiermetică:Aritmetică, 1941, debut; Libertateade a trage cu puşca, 1946, Premiul FundaţiilorRegale pentru tinerii scriitori; Aventuri285ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 285 31.10.2011 17:23:04

DumitrescuGheorghe Dumitrescu Iancu Dumitrescu Ilie Dumitrescu Ilinca Dumitrescu286lirice, 1963, Premiul Uniunii Scriitorilor;Jurnal de campanie, 1975; Africa de sub frunte,1978; Biliard, 1981 (ed. revizuită 2001); Aşputea să arăt cum creşte iarba, 1989; Câinele delângă pod, 1997. A fost onorat cu mai multedistincţii, încununat cu Premiul pentruOpera Omnia al Uniunii Scriitorilor înanul 2000. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1993).Dumitrescu, Gheorghe(15.11.1914, Oteşani, jud. Vâlcea –20.02.1996, Bucureşti)Compozitor. Frate cu Ion D. şi tată al luiTudor D. A studiat la Conservatorul dinBucureşti cu Constantin Brăiloiu, DimitrieCuclin, Mihail Jora. Din 1951 profesor alConservatorului. A compus opere, simfonii,oratorii, muzică de film. Lucrări: Ion Vodăcel Cumplit (dramă muzicală pe un text deLaurenţiu Fulga), 1955; Decebal, tragediemuzicală, 1957; Răscoala, dramă muzicalăinspirată de romanul lui Liviu Rebreanu,1959; Fata cu garoafe, operă, 1961.Dumitrescu, Iancu(1944, Sibiu)Compozitor. A fost elevul lui Alfred Mendelsohnla Universitatea de Muzică din Bucureşti.Specializare cu Sergiu Celibidache înGermania. În 1976 a fondat la BucureştiAnsamblul de Muzică Experimentală Hyperion,iar în 1997, la Paris, Casa de discuriEditions Modernes. Face muzică de avangardă:Cogito/Trompe l’oeil, Monades, PierresSacrées; Medium II şi III, Movemur et sumus,Aulodie mioritică.Dumitrescu, Ilie(6.01.1969, Bucureşti)Fotbalist şi antrenor de fotbal. A început săjoace fotbal la echipa Steaua, Bucureşti, dela vârsta de 8 ani. A intrat în Divizia A în1987. Între 1994–1998 a jucat la TottenhamHotspur, West Ham United, Club Américadin Mexic. Din 2003 a antrenat în Grecia.A jucat 62 de meciuri pentru echipa naţională.A participat la Campionatul Mondial(1990, 1994, 1998).Dumitrescu, Ilinca(1952, Bucureşti)Pianistă. Fiică a lui Ion D. A absolvit Conservatorulde Stat din Moscova ca elevă a luiStanislav Neuhaus şi Iakov Flier. A concertatîn Europa, Asia, SUA, America Latină,în oraşe precum Paris, Tokyo, Copenhaga,Berlin, Bonn, Beijing, Ankara, Budapesta,Praga, Roma, Bratislava, Sankt Petersburg,Stockholm, New Delhi, Bombay, Hanoi,Moscova, Havana, Vilnius, Tallinn, Chişinău,Montevideo, La Paz, Buenos Aires,Brasilia, Rio de Janeiro, Madrid etc., înimportante săli de concerte. Din 1994 şidirectoare a Muzeului Muzicii GeorgeEnescu din Bucureşti. A predat cursuri demăiestrie pianistică (master-class) în Cehia(1991–1997), SUA (1997, Iowa), Brazilia(1998, Brasilia), India (2001, Bombay), China(1980, Nanjing), Vietnam (Hanoi, 2002),Japonia (Tokyo, 2002). Este membră deonoare a Societăţii Intenaţionale de MuzicăContemporană (1993). Membră a SenatuluiAcademic la Accademia Internazionaled’Arte Moderna – Roma (1997), membrăde Onoare a Société Musicale FrançaiseGéorges Enesco – Paris (1997). Membrăa Advisory Board la The George EnescuSociety of the United States (1999). A primitPremiul Uniunii Interpreţilor, Coregrafilorşi Criticilor Muzicali din România (1991) şiPremiul Academiei Române (1995).Dumitrescu, Ion(20.05.1913, Oteşani, jud. Vâlcea –6.09.1996, Bucureşti)Compozitor. Frate cu Gheorghe D. şi tatăal Ilincăi D. A studiat la Conservatoruldin Bucureşti cu Alfonso Castaldi, MihailJora, Dimitrie Cuclin, Constantin Brăiloiu,George Breazul, Ionel Perlea. A devenit profesorla Conservator. Preşedinte al UniuniiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 286 31.10.2011 17:23:05

DumitrescuIon Dumitrescu Petre Dumitrescu Sorin Dumitrescu Silvia Dumitrescu-TimicăCompozitorilor (1954–1977). A compusmuzică pentru teatru şi film, muzică decameră şi corală. Lucrări: Sonata în La majorpentru pian, Suita în stil vechi pentru violă şipian, Sonatina pentru pian, Două piese pentrupian (Ursul, Căpriţa), Cvartet de coarde nr. 1 înDo major, o sonată pentru pian, un concertpentru orchestră de coarde, două simfonii(1955, 1967). A fost distins cu Premiul decompoziţie Paul Ciuntu (1940), Premiul deStat (1949, 1954), a primit titlul de MaestruEmerit al Artei (1954), Premiul AcademieiRomâne (1957), Ordinul Meritul Cultural(1966), titlul de Profesor Universitar Emerit(1970), Ordinul Steaua R. S. Româniaclasa I (1973), titlul de membru corespondental Institut de France – Académie deBeaux Arts din Paris (1977) şi al AcademieiTiberina din Roma (1981). Marele Premiual Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilordin Romania.Dumitrescu, Petre(18.02.1882, com. Dobridor, jud. Dolj –12.01.1950, Bucureşti)General de armată. Genist. A absolvitŞcoala Superioară de Război din Bucureştişi a fost maior în timpul Primului RăzboiMondial. În perioada interbelică a fostataşat militar la Paris şi Bruxelles. În 1940i s-a încredinţat comanda Armatei I, iar în1941 a preluat Armata III pe care a condus-otoată perioada războiului antisovietic.Această armată a eliberat Bucovina deNord, a traversat Basarabia, a forţat Nistrul,a trecut şi de Nipru şi a luat parte la bătăliaMării de Azov. A fost al doliea ofiţer româncare a primit Crucea de cavaler după IonAntonescu. A primit Ordinul Mihai Viteazulclasa a III-a. A participat la bătălia de laStalingrad şi a început retragerea în 1943.A fost trecut în rezervă la trei săptămânidupă actul de la 23 august 1944. A fostacuzat de crime de razboi, dar ele n-au fostdovedite. N-a fost arestat.Dumitrescu, Sorin(18.03.1946, Bucureşti)Pictor. A absolvit Institutul de Arte Plasticedin Bucureşti. Discipol al lui CorneliuBaba. Influenţat la început de expresionism,a exprimat apoi valorile mistice, secreteale artei. A întemeiat Fundaţia şi EdituraAnastasia, a iniţiat şi este curatorul GalerieiCatacomba. Lucrări: O arheologie vizualăa creativităţii şi stilisticii bizantine (Biserici,Coloana, Ruina, Pas). Membru corespondental Academiei Române (2006).Dumitrescu, Tudor(6.12.1957, Bucureşti – 4.03.1977, Bucureşti)Muzician. Fiu al lui Gheorghe D. A studiatpianul în familie şi a concertat de la 14 ani,cu mare succes de public, apreciat în moddeosebit de Cella Delavrancea. A compus4 lieduri pe versuri de Blaga şi versuri populareeschimoşe, voce şi pian, 1982. A murit în marelecutremur din 1977.Dumitrescu-Iaşi, Constantin(25.02.1849, Iaşi – 16.04.1925, Turnu Severin)Estetician. A absolvit Literele şi Filosofiala Iaşi şi a studiat Filosofia la Berlin şiLeipzig. Profesor la Universitatea din Iaşişi din Bucureşti, rector al Univeristăţii dinBucureşti, director al Bibliotecii Universitaredin Bucureşti. A contribuit la reformaînvăţământului mediu şi superior din 1898.A fost influenţat de pozitivism şi evoluţionism.A scris studii de sociologie literarăîn română şi germană: Der Schönheitsbegriff(Conceptul de frumos), 1895.Dumitrescu-Timică, Silvia(29.10.1902, Craiova – 1.08.1999, Bucureşti)Actriţă de teatru şi film. Soţie a actoruluiG(h) eorg(h)e Timică. A absolvit Academiade Teatru din Bucureşti. Şi-a început carierala Teatrul Ventura, iar din 1947 până la90 de ani a fost actriţă a Teatrului Naţionaldin Bucureşti. A jucat teatru timp de 75 ani.A jucat şi într-un număr mic de filme, în287ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 287 31.10.2011 17:23:05

288Tudor Dumitrescuspecial de televiziune. Roluri în filme:Odessa în flăcări (1942), alături de soţul ei;Bădăranii (1960); Furtuna (1960); Scorpia(1973) – film TV.Dumitriu, Petru(8.05.1924, Baziaş, jud. Caraş Severin –6.04.2002, Metz, Franţa)Prozator. A început Filosofia la Bucureştişi a continuat la München (neterminată).Redactor la diverse publicaţii literare, şefulrevistei Viaţa românească, director fondatoral Editurii de Stat pentru Literatură şi Artăşi al seriei noi a colecţiei Biblioteca pentruToţi. Stabilit în Germania în 1960 (primulval al emigraţiei din Est generat de războiulrece, cam odată cu regizorul Vaida, cu IonMiloş), apoi în Franţa în 1988. Debutulsău, Euridice · 8 proze, 1947, a fost remarcatde G. Călinescu, Petru Comarnescuşi I. Negoiţescu. Bijuterii de familie, 1949,nuvelă, ia Premiul de Stat şi se face dupăea un film. A publicat eseuri: Despre viaţă şicărţi, 1954, unde trasează programul literaral perioadei postbelice, transcris în proză,mai apoi, strălucit, de Marin Preda. Devinecunoscut cu nuvela Nopţile din iunie, 1951,Premiul de Stat, şi romanul Pasărea furtunii,1954 (o replică la Europolis de Jean Bart,cenzurat sever în toate cele cinci ediţii careau apărut), Premiul de Stat, şi mai ales prinCronică de familie, 1955, extinsă în ediţia din1957 la un secol de istorie românească,2 000 de pagini, peste 400 de personaje.Continuarea ei, Colecţia de memorii, biografiişi autobiografii contemporane, care duceevenimentele istoriei româneşti până în1954, lăsată în manuscris la fuga din ţară aautorului, a fost recuperată şi publicată deEcaterina Ţarălungă în ediţia de Opere alese,3 vol. (2005). A continuat să scrie proză cuaccentuată tentă ideatică şi după plecareadin ţără: Rendez vous au Jugement dernier(Întâlnire la Judecata de apoi), 1961; Incognito,1962; L’Extrême Occident (Extremul Occident),1964; Les Initiés (Iniţiaţii), 1966; Le SourireDumitriuPetru Dumitriusarde (Surâsul sard), 1967; L‘Homme aux yeuxgris (Omul cu ochi cenuşii), 1968–1969. Franţai-a refuzat cetăţenia în urma denunţuluifăcut de Mircea Eliade către Gallimard, lasugestia Monicăi Lovinescu, după dateprimite de la Comitetul Naţional Român allui Vişoianu, că a fost trimis de comuniştispre a fragmenta emigraţia română. Mărturisireaa fost făcută, cu regretele de rigoare,chiar de Cristinel Eliade (Mircea Eliade i-afost coleg de facultate la Bucureşti, ambiielevii lui Nae Ionescu), lui Ion Caraion,care a publicat-o în memoriile sale, iarscrisorile incriminatoare ale lui Vişoianuau fost publicate de Radu Florescu înSUA (revista Culisele politicii“, 2002, SanFrancisco). N-a scris nimic vreme de undeceniu, continuând apoi, puţin înainte,dar mai ales după trecerea la catolicism(1984) cu o proză a speranţei de mântuire:Au Dieu inconnu (Dumnezeului necunoscut,autobiografie spirituală), 1979; Zéro ou lepoint du depart (Zero sau punctul de plecare),1981; Walkie-talkie: marcher vers Dieu, parlerà Dieu (Walkie-talkie: să mergi spre Dumnezeu,să-i vorbeşti lui Dumnezeu), 1983; Je n’ai autrebonheur que toi (N-am altă fericire decât petine), 1984. Romanele La Liberté (1983) şiLa Moisson (Secerişul), 1989, ca şi povestirileMon semblable, mon frère – (Semenul meu, fratelemeu), 1983; Les amours singulièrs (Iubirifără seamăn), 1990 regăsesc coordonatele debază ale creaţiei mai de tinereţe şi atestă oidentificare a biografiei de fapt cu biografiade creaţie. Este cel mai important prozatorpe care l-a avut România veacului XX.A primit de două ori Ordinul Muncii clasaa II-a. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1993). Lucian Pintilie a făcutfilmul Un unforgettable summer (O vară deneuitat, 1994) după Cronică de familie, cudistribuţie internaţională.Dunca-Şchiau, Constanţa nume la naştereConstanţa Dunca, măritată Şchiau,a semnat şi cu pseudonimul Camille d’Alb(16.02.1843, Botoşani – 1923, Bucureşti)Scriitoare. A absolvit Collège de France şis-a specializat în pedagogie la Viena. Feministă,a obţinut de la Al.I. Cuza acordulpentru înfiinţarea unei şcoli pentru fete, aorganizat Şcoala Centrală de fete din Bucureşti,unde a fost profesoară. A făcut partedin cercul Convorbirilor literare. A fost unadintre primele scriitoare feministe la noi.Lucrări: Eléna (în franceză), roman, 1862;Omul negru, 1863; Fiicele poporului, 1864,premiată de Al.I. Cuza; Martira inimei, 1870;Feminismul în România, 1904. A tradus dinMalherbe, Ossian, Puşkin.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 288 31.10.2011 17:23:05

Duţescu, Dan(22.10.1918, Bucureşti – 26.09.1992, Bucureşti)Traducător, lingvist. A făcut parte din organizaţiaAmicii Statelor Unite (1926–1941;1945–1947), alături de Petru Comarnescu,Dimitrie Gusti, Ion Caraion. Profesorla Facultatea de Engleză, Universitateadin Bucureşti. După 1989 coordonatoral lucrărilor Editurii Teora, specialitateaengleză. A făcut o serie impresionantă dedicţionare româno-engleze, pentru uzulelevilor şi al specialiştilor, pe diverse domenii.A scris Engleza fără profesor (cu LeonLeviţki), Umor englezesc, a tradus 108 poeţiîn Romanian Poems, 1982; Rudyard Kipling –Cartea junglei; John Elsom – Împreună cuShakespeare, 1994, postum. Retroversiunidin Ion Alexandru – Poems; Ana Blandiana,Maria Banuş – Demon in Brackets (Demonîntre paranteze), 1994, postum.DuţuDuţu, Alexandru(2.09.1928, Bucureşti – 17.01.1999, Bucureşti)Comparatist. Absolvent al Facultăţii deLitere şi Filosofie, ca şi al Teologiei, la Bucureşti.Cercetător şi apoi director (1963–1997)al Institutului de Studii Sud-Est Europeneşi profesor la Universitatea din Bucureşti.Creatorul şcolii româneşti de istoria ideilorşi mentalităţilor. A scris studii comparatiste:Ecouri iberice şi hispano-americane în România,1959; Shakespeare în România, 1964; Coordonateale culturii româneşti în secolul al XVIII-lea(1700–1821), 1968; Sinteză şi originalitate încultura română (1650–1848), 1972; Umaniştiiromâni şi cultura europeană, 1974, PremiulAcademiei; Cultura română în civilizaţia europeanămodernă, 1978; Literatura comparată şiistoria mentalităţilor, 1982; Ideea de Europa şievoluţia construcţiei europene, 1999.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢI289ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 289 31.10.2011 17:23:05

E290Economu, Virgil S.(21.11.1896, Banat – 1978, Bucureşti)Agronom. A absolvit Agronomia la Montpellier.A organizat Staţiunea de Ameliorarea Plantelor de la Cenad, aclimatizând soiurisălbatice ori aduse din străinătate pentrucreşterea producţiei autohtone de grâu şiporumb, pe care le-a înscris în Registrulgenealogic al Institutului de Cercetări Agronomiceal României. A fost ministru adjunctal Agriculturii, dar, mai presus de orice, apreţuit fotbalul. A reorganizat FederaţiaRomână de Fotbal după 1947. A fost antrenoral echipei naţionale (1939–1940; 1941–1942; 1946–1947) şi preşedinte al FRF pânăîn 1957. Din 1962 a fost director al primuluiCentru Naţional pentru Copii şi Tineret dinţară, care pregătea şi selecţiona viitorii fotbalişti.Este considerat cel mai mare teoreticianal fotbalului: Fotbal – probleme de tactică în joculmodern, 1964; Sistemul cu patru fundaşi, 1965;Fotbal de la Mexic la München, 1972.Edeleanu, Lazăr(1.09.1864, Bucureşti – 7.04.1941, Bucureşti)Chimist. A absolvit Facultatea de Ştiinţe,Secţia chimie, la Universitatea din Bucureşti.Cu prilejul lucrului la teza de doctorata descoperit substanţa numită benzedrină,cu efect stimulator pentru sistemul nervos.A fost invitat în Marea Britanie şi s-a specializatla Woolwich. A fost profesor de chimieorganică la Facultatea de Ştiinţe a Universităţiidin Bucureşti şi din 1896 directoral Laboratorului de Chimie din ServiciulMinelor, iar în 1906 – şeful Laboratoruluide Chimie al Institutului Geologic (înfiinţatîn acel an) şi în acelaşi timp directoral rafinăriei Vega. În anul următor, 1907,face parte din comitetul de organizare alCongresului Petrolului de la Bucureşti.A inventat metoda de rafinare a petroluluicu bioxid de sulf lichid ca dizolvant selectiv(procedeul Edeleanu). A fost un pionier alpetrochimiei, susţinând folosirea ţiţeiuluica materie primă pentru obţinerea de noimateriale. A creat una dintre primele unităţide fabricare a uleiurilor prin distilare în vid,devenind prin aceasta un pionier al tehnologieividului. Lucrări: Studiul petrolului român.Proprietăţi fizice şi tehnice, 1907, în colaborarecu I. Tănăsescu.Eftimiu, Victor(24.01.1889, Boboshticë sau Boboşiţa,Macedonia – 27.11.1971, Bucureşti)Scriitor. Aromân. Soț al actriței AgepsinaMacri. Se stabileşte în România în 1905.Călătoreşte mult, mai ales în Franţa. A fostdirector al Teatrului Naţional din Bucureşti(1920–1921; 1930; 1944–1945). A scrisversuri, proză, teatru, publicistică, în totalaproximativ o sută de volume. A introdusteatrul poetic la noi (după modelul lui FedericoGarcía Lorca în literatura spaniolă).Piesele de teatru au fost grupate de autorîn şapte cicluri: legende româneşti, tragediiantice, drame medievale, tragi-comediiţărăneşti, comedii provinciale, satire bucureştene,piese cu subiecte „de peste hotare“.Cele mai cunoscute sunt: Înşir-te mărgărite,1911; Cocoşul negru, 1913; Ringala, 1915;Prometeu, 1920. Ca poet era clasicizant,cultivând, spre bătrâneţe, mai ales sonetul:Oda limbei române, 1957, volum antologic.Proza nu atinge nivelul teatrului şi poeziei:Dragomirna, 1930, roman-foileton, şi nicimemorialistica: Amintiri şi polemici · Oamenide teatru, 1965. A mai scris literatură pentrucopii şi a tradus din Sofocle, Puşkin.Preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români(1944–1948) şi preşedinte de onoare alUniunii Scritorilor (din 1972), preşedinte alsecţiei române a PEN Clubului, membru alAcademiei Române (1948), erou al MunciiSocialiste.Egunov, Alexandrunume la naştere: Alexandr Egunov(6.10.1824, Chişinău – 15.03.1897, Chişinău)Statistician. Rus ca etnie. A absolvit Dreptulla Universitatea din Moscova. Este fondatorulstatisticii ca disciplină în Basarabia.A condus Comitetul Statistic al Basarabiei.Lucrări: Бессарабский статистическийENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 290 31.10.2011 17:23:05

EliadeVirgil S. Economu Victor Eftimiu Emanuel Elenescuкомитет. Записки, 3 vol., 1864, 1867,1868, Culegere de legi locale civile ale Basarabiei,1869 (unde sunt incluse Hexabiblullui Armenopol şi Codul Donici); Бессарабскаягуберния в 1870-75 гг. Перечень населенныхмест, 1878.Elenescu, Emanuel(8.03.1911, Piatra Neamţ –17.06.2003, Bucureşti)Dirijor. A absolvit Conservatorul la Iaşi.A fost dirijor al Corului Academic Radio şial Orchestrei Simfonice a RadioteleviziuniiRomâne. Lucrări: Rapsodia Română pentruvioară şi orchestră. Uniunea Criticilor Muzicalii-a oferit Diploma de Excelenţă şi MedaliaComemorativă a Centenarului Ionel Perlea.Ordinul Steaua României în grad de Cavaler.Eleutheriade, Micaela(17.06.1900, Bucureşti – 1982, Bucureşti)Pictoriţă. Descendentă în linie maternădin familia lui Gh. Tattarescu. A studiat laŞcoala de Belle Arte din Bucureşti cu CeciliaCuţescu-Storck, Dimitrie Mirea şi IpolitStrâmbu. Premiul Salonului Oficial, Bucureşti,1936. A pictat la Balcic şi în Dobrogea,dar şi în Italia şi Franţa, mai ales peisaje.Eli Lotarnume la naştere: Ion N. Teodorescu(30.01.1905, Paris – 10.05.1969, Paris)Fotograf de artă. Fiu nelegitim al lui TudorArghezi cu Zissu Constanţa, recunoscut depoet. A absolvit liceul la Bucureşti şi a plecatla Paris în 1924, naturalizându-se francez.A fost unul dintre cei mai buni fotografi deartă francezi ai perioadei 1927–1932, ca şiBrassai, plecat tot din România. A colaboratcu Georges Bataille pentru Documents, volumreferitor la abatoarele de la Villette, a făcutîmpreună cu Jacques Prévert filmul Aubervilliers,1945, a fost operatorul lui Buñuel pentrufilmul Los Hurdès. Giacomo Giacomettii-a sculptat trei busturi, aflate la Muzeul deArtă Modernă din Paris.Eliade, Mircea(9.03.1907, Bucureşti – 22.04.1986, Chicago)Scriitor, filosof şi istoric al religiilor. Devineelev al Colegiului Spiru Haret, fiind colegcu Arşavir Acterian, Haig Acterian, PetreViforeanu, Constantin Noica şi BarbuBrezianu. Este interesat de ştiinţele naturiişi de chimie, de ocultism, studiază lucrărilelui Vasile Conta, Marcus Aurelius şi Epictet,citeşte lucrări de istorie şi în special peNicolae Iorga şi B.-P. Hasdeu. S-a înscris laFacultatea de Filosofie din Bucureşti, fiindcoleg cu Petru Dumitriu. Deşi părerileposterităţii sunt împărţite, Nae Ionescu,profesorul său, a avut meritul de necontestatde a-l fi sprijinit. Obţinând o bursăparticulară, începe să studieze limba sanscrităşi yoga cu Surendranath Dasgupta,în India, Calcutta. Întors la Bucureşti, îşi dădoctoratul în filosofie cu o dizertaţie despreyoga. În 1933 capătă mare popularitateromanul Maitreyi, bazat pe experienţa dinIndia şi pe date autobiografice. Între 1932şi 1943 publică mai multe volume de prozăliterară, eseuri şi lucrări ştiinţifice. De lamijlocul anilor ’30, Eliade a îmbrăţişatideologia mişcării legionare, în cadrul căreiadevine un activist cunoscut. Acest lucru s-amanifestat în mai multe articole pe care le-ascris pentru diferite publicaţii, printre careşi ziarul oficial al mişcării, Buna Vestire, darşi prin campania electorală pentru alegeriledin decembrie 1937. După război se stabileşteîntâi în Franţa, apoi, după incidentullegat de cererea cetăţeniei franceze de cătrePetru Dumitriu, se stabileşte la Chicago, caprofesor de istorie comparată a religiilor laUniversitatea Loyola. Naturalizat cetăţeanamerican în 1966, a fost profesor la Universitateadin Chicago din 1957, titular alcatedrei Sewell L. Avery din 1962, onoratcu titlul de Distinguished Service Professor.Autor a 30 de volume ştiinţifice, opere literareşi eseuri filosofice traduse în 18 limbişi a circa 1 200 de articole şi recenzii cu291ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 291 31.10.2011 17:23:05

292o tematică extrem de variată, foarte binedocumentate. Reputaţia sa creşte cu fiecarean şi cu fiecare nouă lucrare apărută, devinemembru al unor instituţii ilustre, primeştemai multe titluri de Doctor Honoris Causa.Opere ştiinţifice – Yoga: Essai sur les originesde la mystique indienne (1936), Cosmologieşi alchimie babiloniană (1937), Comentariila legenda meşterului Manole (1943), Traitéd’histoire des religions (1949), Le Sacré et le Profane(1956), Aspects du mythe (1963), Le mythede l’éternel retour (1969), Le Chamanisme et lesTechniques archaïques de l’extase (1974). Opereliterare – Maitreyi (1933), Întoarcerea din rai(1934), Huliganii (1935), Domnişoara Christina(1936), Nuntă în cer (1938), Pe strada Mântuleasa(1968), La ţigănci (1969), Noaptea deSânziene (1971), Bătrânul şi birocratul (1974),Romanul adolescentului miop. Alte lucrări înlimba română – Romanul adolescentului miop,scris în 1927, publicat de Mircea Handocaabia în anul 1989; Gaudeamus, 1929, apărut2004. Lucrările publicate în limbi străine: OsRomenos, latinos do Oriente, 1943; Yoga, 1936(teza de doctorat); Tehnici ale Yoga, 1948; Yoga.Nemurire şi libertate, 1954; Făurari şi alchimişti,1956. Opere memorialistice – Jurnal, douăvolume (versiunea în limba română a fostrestabilită de Mircea Handoca porninddirect de la manuscris), Memorii, douăvolume, 1991; Jurnal portughez şi alte scrieri,2006; Încercarea labirintului, 2000. Membrupost-mortem al Academiei Române (1990).Eliade, Pompiliu(13.04.1869, Bucureşti – 24.05.1914, Bucureşti)Istoric literar, comparatist. A absolvit Literelela Bucureşti. Specializare la ÉcoleNormale Supérieure, Paris. Profesor la Universitateadin Bucureşti, director general alteatrelor (l908). A scris studii comparatiste,de istoria literaturii universale şi de teorieliterară: De l’influence française sur l’espritpublic en Roumanie (Despre influenţa francezăasupra spiritului public în România, 1895);Histoire de l’esprit public en Roumanie audix-neuvième siècle (Istoria spiritului public înRomânia în veacul al nouăsprezecelea), 3 vol.,1905–1914; Filosofia lui La Fontaine, 1901;Cu privire la Maurice Maeterlinck, 1912; Ceeste literatura? Condiţiunile şi limitele acesteiarte, 1903, curs. Membru corespondent alAcademiei Române (1912).Elian, Alexandru(27.10.1910, Bucureşti – 7.01.1998, Bucureşti)Istoric. A urmat şcoala primară şi cursurileliceului Spiru Haret. În cadrul universităţiibucureştene studiază istoria şi filosofia,devenind licenţiat în ambele discipline în1932. În perioada 1932–1934 studiază laEliadeParis, ca membru al Şcolii Române de laFontenay aux Roses. Întors în ţară, îşi începeactivitatea didactică şi ştiinţifică într-o instituţiea Bisericii, funcţionând în anul şcolar1935–1936 ca profesor suplinitor de latină şifranceză la Seminarul Central din Bucureşti.În toamna anului 1936 este numit asistentla Catedra de bizantinologie de la Facultateade Litere (1936–1940) şi bibliotecar la BibliotecaAcademiei Române, secţia manuscrise(1936–1956). Din 1937 funcţionează şi caprofesor de paleografie greacă la ŞcoalaSuperioară de Arhivistică din Bucureşti,unde va activa până în 1948, fiind apoitransferat la Facultatea de Istorie, ca profesortitular de bizantinologie, unde rămâne pânăla desfiinţarea acestei catedre, în 1952. Înperioada 1956–1968 a fost şef de sector, iarmai apoi şef de secţie la Institutul de Istorieal Academiei Române. Începând din septembrie1956, la invitaţia patriarhului Justinian,care înfiinţează în mod special, la InstitutulTeologic Universitar din Bucureşti, Catedrade bizantinologie, va preda timp de aproapedouă decenii (până în 1975), cursuri despreistoria şi spiritualitatea bizantină. Lucrăripublicate (singur sau în colaborare): Moldovaşi Bizanţul în secolul al XV-lea; Fontes historiaedaco-romana; Cultura moldovenească în timpul luiŞtefan cel Mare, 1964; Byzance et les Roumainsà la fin du Moyen-Âge; Legăturile MitropolieiUngrovlahiei cu Patriarhia din Constantinopol şicu celelalte biserici ortodoxe. În martie 1991 afost ales membru al Academiei Române.Elias, Jacques(1844, Bucureşti – 14.05.1923, Bucureşti)Bancher, moşier şi industriaş. S-a născutîntr-o familie evreiască de rit spaniol(sefard), tatăl său numindu-se MenahemH. Elias, nume pe care îl poartă şi FundaţiaElias. Nu se cunosc prea multe date biograficedespre persoana sa. Din testament aflămcă a avut un frate care a murit la Viena, cănu a fost niciodată căsătorit şi că nu a avutcopii. A fost un important om de afaceri,proprietar de fabrici de zahăr (este considerata fi creatorul industriei de zahăr dinRomânia prin înfiinţarea fabricii de zahărdin Sascut), bancher (fiind preşedintele şiproprietarul Băncii Generale Române) şiindustriaş. În cei aproape 80 de ani de viaţăa reuşit să strângă o mare avere, deţinândmoşii de mii de hectare, ferme agricole,imobile în ţară şi în străinătate (9 imobilela Viena, spre exemplu, precum şi la Berlin,Roma şi Paris), 2 hoteluri în Bucureşti(Continental şi Patria), 2 mine de mercur înDalmaţia, fabrici şi milioane de lei în acţiunila New York, Bruxelles, Londra, Praga,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 292 31.10.2011 17:23:05

EminescuMicaela Eleutheriade Mircea Eliade Jacques Elias Mihai EminescuBelgrad, Viena, Berlin etc. Totul a fost lăsattestamentar Academiei Române, în 1923. Laînmormântarea lui a participat întreg guvernuldin acele timpuri. Nicolae Iorga a scriscuvinte memorabile. A fost sfetnicul regeluiCarol I. Deoarece evreilor din România nuli s-a acordat dreptul de a fi cetăţeni românipână la Primul Război Mondial, aceastaacordându-se individual, cu aprobarea Parlamentului,Jacques Elias a fost „împământenit“în anul 1880, printr-o procedură deurgenţă, la cererea regelui Carol I. Conformdorinţei sale, Academia Română a înfiinţat ofundaţie de cultură naţională şi de asistenţăpublică, întreaga avere urmând să fie consacrată„promovării culturii din România,alinării boalelor săracilor noştri, încurajăriielementelor valoroase, sprijinirii cauzelornobile. Şi aceasta fără deosebire de origine,pentru toţi cei care merită să fie ajutaţi“. Testamentulsău prevedea acordarea de finanţăripentru următoarele obiective: „În special vaavea obligaţiunea de a construi şi întreţinela Bucureşti un spital de cel puţin 100 depaturi în condiţiunile cele mai moderne... Înacest spital se vor primi bolnavi de ambelesexe, israeliţi şi de orice altă credinţă; se vorda consultaţii şi medicamente gratuite“.Dezvoltarea instituţiilor de cultură; construireade şcoli „pentru elevi israeliţi şi de oricealtă credinţă şi de cantine şcolare; acordareaanuală de premii şi burse pentru copiii săraci;acordarea de fonduri pentru UniversitateaCarol I, pentru Facultatea de Medicină dinBucureşti, multor alte spitale şi leagăne pentrucopii; acordarea de donaţii templelor şişcolilor evreieşti de rit spaniol din Bucureştişi Viena“. Ca mărturie a gratitudinii pentruserviciile aduse ca „proprietar şi bancher“sau ca „întemeietor al industriei zahărului“,regele Carol I i-a acordat numeroase titluride onoare, ordine şi medalii: titlul de cavalerşi de ofiţer al Ordinului Steaua României(în 1889 şi 1901); titlul de ofiţer şi comandoral Ordinului Coroana României (în1891, respectiv în 1909); Medalia MeritulComercial şi Industrial clasa I-a (în 1913)etc. Ales post-mortem membru al AcademieiRomâne (1993).Eliescu, Grigore(25.01.1898, Bucureşti – 26.08.1975, Bucureşti)Entomolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţela Bucureşti şi s-a perfecţionat la München.A fost profesor la Catedra de botanică şizoologie forestieră a Facultăţii de Silviculturădin Bucureşti. A condus Muzeul Silvic(1922) şi Casa Autonomă a Pădurilor Statului(1930–1933). Fondator al Laboratorului deProtecţia Plantelor (1933) şi şef al lui. A condusSecţia de ecologie animală la Institutul deBiologie din Bucureşti. Contribuţii la cercetareadinamicii populaţiilor de insecte. Lucrări:Duşmanii pădurilor, 1946; Principalele animalevătămătoare pădurilor, recunoaşterea şi combaterealor, 1949; Gândacii de frunză şi combaterea lor,1954. Membru de onoare al Academiei deŞtiinţe Agricole şi Silvice. Membru corespondental Academiei Române (1948).Elisabeta de WiedV. Hohenzollern, Elisabeta deEminescu, Mihainume la naştere Eminovici Mihai(15.01.1850, Ipoteşti, jud. Botoşani –15.06.1889, Bucureşti)Poet. Studii de filosofie, fără licenţă, la Viena(1869–1872) şi Berlin (1872–1874). Directoral Bibliotecii Centrale din Iaşi, revizor şcolar,ziarist. Membru marcant al Societăţii Junimea,remarcat ca poet de Titu Maiorescu,acela care i-a preluat manuscrisele și le-apredat Academiei Române. Eminescu i-aadus la cenaclu pe Ion Creangă, Ioan Slavicişi I.L. Caragiale. A modernizat limba literarăşi a deschis orizonturi noi literaturii şi culturiiromâne, înfăptuind o sinteză originală întrespiritualitatea românească şi marile direcţiiale culturii europene. El marchează apariţiaconceptului de scriitor profesionist, ridicatprin forţa talentului său, fără altă avere decâtaceea a creaţiei sale. A scris lirică de dragoste293ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 293 31.10.2011 17:23:05

294şi socială, începând sub înrâurirea paşoptistăşi evoluând spre romantism. Istoria, existenţa,iubirea, lupta, moartea fac obiectulversurilor sale în poeme precum: „Venereşi Madonă“, „Epigonii“, „Împărat şi proletar“,„Memento Mori“, „Scrisorile I-III“.Romanul poetic postum Geniu pustiu contureazăchipul răzvrătitului: profet şi demon.A fost influenţat de mitologia româneascăşi balcanică, de vechile culturi orientale, deromanticii germani, de filosofia lui Schopenhauerîn poeme şi scrieri în proză ca: „Strigoii“,„Sărmanul Dionis“, „Făt-Frumos dinLacrimă“, „Floare albastră“, „Luceafărul“ –capodopera sa poetică. A mai lăsat proiectedramatice (teatru istoric), a cules folclor.A fost un polemist acerb şi un bun gazetarde orientare junimistă (conservatoare, alucrat la ziarul Timpul în perioada sa bucureşteană).A avut o contribuţie decisivă lareorientarea culturii române dinspre Orientspre Occident. În timpul vieţii i-a apărut unsingur volum: Poesii, 1884. Ediţia completăde Opere, 16 vol. (1939–1989), a fost lucratăde Perpessicius (vol. I-VI, antume) şi uncolectiv coordonat de Dimitrie Vatamaniuc,din care au făcut parte Petru Creţia, MarinBucur (vol. VII–XVI, postume) ş.a. A fosttradus în foarte multe limbi. Exegeze despre:G. Călinescu – Opera lui Eminescu, 5 vol.(1934–1936); D. Popovici – Eminescu în criticaşi istoria literară română (curs litografiat); Rosadel Conte – Eminescu o del assoluto, 1962;Allain Guillermou – La génèse intèrieure despoésies d’Eminescu, 1963; Ladislau Gàldi – Stilulpoetic al lui Eminescu, 1964. Este consideratcel mai important poet al românilor, simbolulspiritualităţii româneşti. Regina Elisabeta(Carmen Sylva) l-a recompensat cu OrdinulBene Merenti, refuzat de poet. Membru deonoare post–mortem al Academiei (1948).Românii îl consideră cel mai important poetnaţional şi nici un fel de contestare pronunţatăde-a lungul vremii n-a putut schimbaacest lucru.Emmanuel, David(31.01.1854, Bucureşti – 4.02.1941, Bucureşti)Matematician. Evreu ca etnie. Este consideratîntemeietor al şcolii matematice moderneîn ţara noastră. În 1879 îşi ia doctoratul laSorbona cu teza „Etude des intégralesabéliennes de troisième espace“, devenindastfel al doilea român doctor în matematicila Sorbona (primul fiind Spiru Haret). Şi-acreştinat, conform legislaţiei în vigoare,pentru a putea ocupa un post universitar.A fost preşedintele primului Congres dematematică desfăşurat în România (1929,Cluj). Biroul Congresului l-a avut preşedinteEmmanuelde onoare, preşedinţi (mulţi foşti studenţi aisăi): Gh. Ţiţeica, D. Pompeiu şi I. Ionescu,iar secretar-general, P. Sergescu. Lucrăriles-au desfăşurat pe patru secţiuni: Algebrăşi Analiză (prezidată de S. Stoilow şi Const.Popoviciu), Geometrie (prezidată de S. Sanielevici),Matematici aplicate (prezidată deEm. Filipescu, Th. Angheluţă şi A. Maior),Istoria şi didactica matematicii (prezidată deG. Bratu, G. Iuga şi O. Onicescu). În 1882a devenit profesor de algebră superioară şide teoria funcţiilor la Facultatea de Ştiinţe aUniversităţii din Bucureşti. Aici, în 1888, aţinut primele cursuri de teoria grupurilor şiteoria lui Galois. A avut un rol important înintroducerea în România a studiului matematicilormoderne şi în abordarea riguroasăa acestora. A fost membru al AcademieiRomâne (1936).Enăchescu, Efrem, prenume la naştere Ioan(21.05.1893, Zăvoieni, com. Măciuca,jud. Vâlcea – 5.12.1968, Cernica)Mitropolit al Basarabiei. Călugărit la mănăstireaStânişoara, devenit ieromonah lamănăstirea Cozia. A absolvit Facultatea deTeologie din Bucureşti. Specializare la Montpellier(1928–1930). Exarh al mănăstirilordin Arhiepiscopia Bucureştilor. Locţiitorde arhiepiscop al Chişinăului (1938–1943).Mitropolit al Basarabiei (1943–1944), în carecalitate a creat o comisie specială pentruîntocmirea unui martirolog al Bisericii Basarabieiîn legătură cu preoţii ucişi de sovieticiîn al Doilea Război Mondial. El însuşi a fostsilit să se refugieze la Internatul Teologic dinBucureşti (1947–1948), fiind apoi stareţ lamănăstirea Cernica. Lucrări: Privire generalăasupra monahismului creştin, 2 vol., 1933–1934; Pe urmele strămoşilor, 1938; Mărturisitoride după gratii. A murit în detenţie.Enescu, George(19.08.1881, Liveni, Botoşani – 4.05.1955, Paris)Compozitor, violonist, pedagog, pianist şidirijor. Este considerat cel mai importantmuzician român. A început să cânte la vioarăla vârsta de 4 ani; la vârsta de 5 ani apare înprimul său concert şi începe studii de compoziţiesub îndrumarea lui Eduard Caudella.Între 1888 şi 1894 studiază la Conservatoruldin Viena, având ca profesori, printre alţii,pe Joseph Hellmesberger (vioară) şi RobertFuchs (compoziţie). Se încadrează rapid înviaţa muzicală a Vienei, concertele sale încare interpretează compoziţii de JohannesBrahms, Pablo Sarasate, Henri Vieuxtemps,Felix Mendelssohn-Bartholdy entuziasmândpresa şi publicul, deşi avea doar 12 ani.După absolvirea Conservatorului din VienaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 294 31.10.2011 17:23:06

EnescuDavid Emmanuel Efrem Enăchescu George Enescu Ioan M. Enescucu Medalia de Argint îşi continuă studiile laConservatorul din Paris (1895–1899) subîndrumarea lui Armand Marsick (vioară),André Gédalge (contrapunct), Jules Massenetşi Gabriel Fauré (compoziţie). Înziua de 6 februarie 1898 îşi face debutul încalitate de compozitor în cadrul ConcertelorColonne din Paris cu suita simfonicăopus 1 Poema Română. În acelaşi an începesă dirijeze concerte la Bucureşti şi să dearecitaluri de vioară. Lucrări: Rapsodii Române(1901–1902), Suita nr. 1 pentru orchestră(1903), Simfonia nr. 1 (1905), Şapte Cântece peversuri de Clément Marot (1908). Activitatea samuzicală alternează între Bucureşti şi Paris,întreprinde turnee în mai multe ţări europene,având parteneri prestigioşi ca AlfredoCasella, Pablo Casals, Louis Fournier,Richard Strauss. În timpul Primului RăzboiMondial rămâne în Bucureşti, dirijeazăSimfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven(pentru prima dată în audiţie integrală înRomânia), compoziţii de Hector Berlioz,Claude Debussy, Richard Wagner, precum şicreaţiile proprii: Simfonia nr. 2 (1913), Suitapentru orchestră nr. 2 (1915). În acelaşi an areloc prima ediţie a Concursului de compoziţieGeorge Enescu. După război îşi continuăactivitatea împărţită între România şi Franţa.De neuitat au rămas interpretarea Poemuluipentru vioară şi orchestră de Ernest Chaussonşi a Sonatelor şi Partitelor pentru vioară solode Johann Sebastian Bach. Face mai multecălătorii în Statele Unite ale Americii, unde adirijat orchestrele din Philadelphia (1923) şiNew York (1938). Activitatea lui pedagogicăcapătă de asemenea o importanţă considerabilă.Printre elevii săi se numără violoniştiiChristian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiauxşi Yehudi Menuhin. În 1921–1931 alucrat la opera Oedip, monumentală creaţiedramatică şi muzicală, care abia în ultimiiani a început să se impună pe scenele teatrelorde operă din lume. O dedică MarieiTescanu Rosetti (născută Cantacuzino, fiicalui Gh.C. Nababul), cu care se va căsătorimai târziu. Primul tenor care l-a interpretatpe Oedip pe scena Operei din Paris a fostAndré Parnet. Libretistul operei a fostEdmond Fleg. În timpul celui de-al DoileaRăzboi Mondial, rămas în Bucureşti, are oactivitate dirijorală bogată, încurajând şicreaţiile unor muzicieni români ca MihailJora, Constantin Silvestri, Ionel Perlea, SabinDrăgoi. După război dă concerte împreunăcu David Oistrach, Lev Oborin, Emil Ghilelsşi Yehudi Menuhin. În ultimii ani ai vieţii acompus Cvartetul de coarde nr. 2, Simfonia deCameră pentru douăsprezece instrumente soliste,desăvârşeşte poemul simfonic Vox Marispentru soprană, tenor, cor şi orchestră, schiţatîncă din 1929, Simfoniile nr. 4 şi 5 rămaseneterminate (au fost orchestrate mai târziude compozitorul Pascal Bentoiu). După1945 rămâne definitiv la Paris. La Bucureştise găseşte un Muzeu al Muzicii şi CasaMemorială George Enescu (în fostul palatCantacuzino de pe Calea Victoriei, undea locuit cu Maruca), iar Orchestra Filarmonicăavând sediul la Ateneul Român îipoartă numele. Prin Festivalul şi Con cursulInternaţional anual George Enescu de laBucureşti, cu participarea unor muzicieni defaimă mondială, opera muzicală enescianăeste pusă în valoare şi rămâne un mesager alspiritului românesc în lume.Enescu, Ioan M.(23.08.1884, Porceşti, azi Moldoveni,jud. Neamţ – 14.03.1972, Iaşi)Medic (cardiolog). A absolvit Medicina laBucureşti. S-a specializat la Berlin şi Viena.Profesor la Facultatea de Medicină din Iaşi.Este considerat unul dintre întemeietoriicardiologiei româneşti. Contribuţii în domeniulinsuficienţei cardiace. Lucrări: Tensiuneaarterială în insuficienţa aortică, 1923; Terapeuticamedicală a bolilor interne, 1948; Nevroza cu predominanţatulburărilor cardiace, 1958. Membrude onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale,membru al Academiei Române (1955), membrual Societăţii de Cardiologie din Paris.295ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 295 31.10.2011 17:23:06

296Enigărescu, Octav(1924, Bucureşti – 30.06.1993, Bucureşti)Bariton. A absolvit Conservatorul la Bucureştişi, în paralel, Dreptul. A debutat laOpera din Cluj, apoi a fost solist şi directoral Operei din Bucureşti. Profesor la Conservatoruldin Bucureşti. A interpretat toatemarile roluri din Macbeth, Trubadurul, Aida,Othello etc. A concertat în Franţa, URSS,Belgia, Cehoslovacia, Bulgaria, Italia, RDG,Ungaria, Anglia, Irlanda, RFG, Iugoslavia,Grecia, Turcia. A fost şi actor în filmele Buzduganulcu trei peceţi (serial TV), 1997 şi Toatepânzele sus, 1977. Artist Emerit şi laureat alPremiului de Stat. Şcoala de Artă din Târgovişteîi poartă numele.Epureanu, Manolache I. Costache(22.08.1820, Bârlad – 7/19.09.1880,Schlangenbad im Narsau, Germania)Unionist. A început Dreptul la Iaşi, dar l-aterminat în Germania şi s-a specializat laParis. A fost preşedintele tribunalului dinBârlad. Prieten cu Al. I. Cuza. Paşoptist.A fost preşedintele Tribunalului de întăritură(1854), deputat în Divanul Ad-Hoc(1857) al Moldovei, membru al ComisieiCentrale pentru România Mică, prim-ministru(1870), ministru al Justiţiei (1872–1873),ministru al Lucrărilor Publice (1876), creatorulşi şeful Partidului Conservator (la carevor adera şi junimiştii lui Titu Maiorescu) şial Clubului său.Erbiceanu, Constantin(5.08.1838, Erbiceni, Iaşi –21.03.1913, Bucureşti)Istoric. Origine aromână. Tată al lui VespasianE. A absolvit Facultatea de Teologie şiLitere la Universitatea din Iaşi. S-a perfecţionatla Atena. A fost profesor de istorieuniversală şi dogmatică la Seminarul dinSocola, apoi profesor de drept canonicla Facultatea de Teologie din Bucureşti.Lucrări: Istoria Mitropoliei Moldovei şi Suceveişi a catedralei mitropolitane din Iaşi, urmată deo serie de documente, de facsimile şi de portreteprivitoare la istoria naţională şi bisericească aromânilor, 1888; Bărbaţi culţi greci şi românişi profesorii de la academiile din Iaşi şi Bucureştidin epoca aşa-zisă fanariotă 1650–1821,1905. Membru titular (1899) al AcademieiRomâne şi vicepreşedinte al ei (1904–1907).Erbiceanu, Vespasian(30.11.1863, Bucium, Iaşi –28.12.1943, Bucureşti)Jurist. Fiu al lui Constantin E. A studiatFilosofia şi Teologia la Kiev şi Dreptul la Iaşi.A fost prim-preşedinte al Curţii de Apel dinEnigărescuManolache I.C. EpureanuAnatol EremiaChişinău. A întemeiat la Chişinău publicaţiaCuvântul dreptului (1918–1930). Lucrări:Evoluţiunea morală, 1891; Concepţia sociologicăa Dreptului penal, 1898; O nouă concepţie adreptului de proprietate al imaginei. Studiujuridic, 1904; Legiuiri locale basarabene. Istoric,texte şi jurisprudenţe, 1921. A fost ales membrucorespondent al Academiei Române (la30 mai 1932) şi consilier la Înalta Curte deCasaţie şi Justiţie.Eremia, Anatol(3.07.1931, Cahul, Basarabia)Lingvist. A absolvit Facultatea de Istorie şiFilologie a Universităţii de Stat din Chişinău.Angajat la Institutul de Limbă şi Literaturăal AŞM (azi Institutul de Filologie), a fostcercetător ştiinţific (inferior, superior), şef desector, director adjunct. Din 1991 este coordonatorde proiecte ştiinţifice şi conducătoral grupului de specialişti în onomastică.Contribuţii în domeniul onomasticii: originea,formarea şi evoluţia istorică a toponimieidin spaţiul geografic pruto-nistrean,structura lexicală şi tipologia derivaţionalăa numelor topice, problemele teoretice aleonomasticii ca disciplină lingvistică, principiileşi metodele de cercetare în toponimie,corelaţia dintre numele proprii şi unităţilelexicului comun, raporturile onimice dintretoponimie şi antroponimie, principiile şimetodele de cercetare în toponimie, ortografiereaşi transcrierea în alte limbi a numelorgeografice româneşti. A participat la numeroasemanifestări de specialitate naţionale şiinternaţionale (Bucureşti, Moscova, Sofia,Varşovia, Kiev, Sankt-Petersburg, Riga, Cluj,Timişoara). Autor a peste 400 de lucrăriştiinţifice, inclusiv 20 de monografii, dicţionare,broşuri, îndrumare metodice, ghidurinormative: Nume de localităţi. Studiu de toponimieromânească (1970), Contribuţii la studiulformării cuvintelor în limba română (1979),Graiul pământului. Schiţă de toponimie moldovenească(1981), Tainele numelor geografice (1986),Chişinăul vechi şi nou. Monografie-album (1998,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 296 31.10.2011 17:23:06

în colaborare), Unitatea patrimoniului onomasticromânesc (2001), Dicţionar de nume geografice(Bucureşti–Chişinău, 2005), Dicţionar explicativşi etimologic de termeni geografici (2006),Cahulul în timp şi spaţiu. Meleaguri străbune(2007), Localităţile Republicii Moldova. Ghidinformativ documentar (Bucureşti–Chişinău,2008). A militat pentru oficializarea limbiiromâne în Republica Moldova şi revenireascrisului la alfabetul latin. Distins cu titlulde Eminent al Învăţământului Public (1981),Om Emerit în Ştiinţă (1996).Erhan, Pantelimon(1884, Tănătari, jud. Tighina, Basarabia – 1971)Militant politic. A absolvit Seminarul Teologicla Chişinău. Prieten cu Pan Halippa.A absolvit Facultatea de Litere la Universitateadin Petersburg, unde a fost şi profesorde liceu. Preocupat de problema ţărănească,ideatic de stânga, a alcătuit, împreună cuAnton Crihan, programul reformei agraredin Basarabia (după 1918). Membru alPartidului Socialist-Revoluţionar. A fostales de Sovietul Gubernial al Ţăranilor înSfatul Ţării şi a aderat la Facţiunea Ţărănească.Membru al Comitetului ExecutivGubernial al Deputaţilor Ţărani. A fost alesprim-director general în cel dintâi guvernal Republicii Democratice Moldoveneşti şidirector general al Agriculturii, iar în cel deal doilea guvern ocupa funcţia de directorgeneral al învăţământului. După Unire afost director general al Învăţământului dinBasarabia, senator în Parlamentul Român.A fost director la liceul B.P. Hasdeu dinChişinău. În 1940 a optat pentru România.Distins cu Ordinul Coroana României îngrad de Ofiţer şi Ordinul Ferdinand în gradde Comandor. O stradă din Chişinău îipoartă numele.Esarcu, Constantin(5.11.1836, Bucureşti –8.06.1898, Govora, jud. Vâlcea)Naturalist, medic, pedagog, diplomat şiom politic. A absolvit Institutul Monti şiColegiul Sfântul Sava din Bucureşti. LaParis a studiat ştiinţele naturale, iar licenţaîn această disciplină a obţinut-o în 1859la Sorbona. În 1864 şi-a luat doctoratul înMedicină. A fost profesor de istorie naturalăla Medicină. Agent diplomatic la Roma,ministru de Externe (1891). Fondator alSocietăţii Filarmonice, de subscripţie pentruconstruirea Ateneului Român. Lucrări: Documentedescoperite în arhivele Veneţiei; Documenteistorice descoperite în arhivele Italiei. Membrucorespondent al Academiei Române (1884).EşanuNicolae EsinencuAndrei EşanuEsinencu, Nicolae(13.01.1940, Chiţcanii Vechi, jud. Orhei,Basarabia)Scriitor, scenarist. A absolvit Şcoala Republicanăde Cultură Fizică (1959). A audiat cursurila Facultatea de Filologie a Universităţiide Stat din Chişinău. A absolvit CursurileSuperioare de Literatură de pe lângă InstitutulMaxim Gorki din Moscova (1970–1973).A fost şef de redacţie la Editura Lumina,secretar al comitetului de conducere al UniuniiScriitorilor din Moldova, apoi consilier alpreşedintelui acesteia (1989–1996). Lucrări:versuri – Sens, 1971; Dealuri, 1974; Copilulteribil, 1979; Stai să-ţi mai spun, 1983; Cuvintede chemat fetele, 1986; Contraprobă, 1989; Borcanecu aer, 1991; Disciplina mondială, 1995; Dece au murit dinozaurii, 1998; proză – Portocala,1970; Toi, 1972; Nunta, 1980; Lumina albă apâinii, 1980; La furat bărbaţi, 1982; Roman dedragoste, 1984; Copacul care ne uneşte, 1985; Unmoldovean la închisoare, 1990; Gaura, 1991. Cutimpul se afirmă cu lucrări de rezistenţă îndomeniul scenariului de film şi al dramaturgiei:Calul, puşca şi nevasta, 1975, în colaborare;Făt-Frumos, 1977, în colaborare; Căruţa, 1978;La porţile Satanei, 1980, în colaborare; Tunulde lemn, 1986, Fumoarul, S.R.L. Moldoveanulş.a. Este membru al Uniunii Cineaştilor şial Uniunii Scriitorilor din Moldova şi dinRomânia. Cavaler al Ordinului Republicii(2010), laureat al Premiului de Stat al RepubliciiMoldova, Om Emerit în Artă din RepublicaMoldova. Deţine numeroase premii aleUniunii Scriitorilor din Moldova.Eşanu, Andrei(16.07.1948, Sculeni, Republica Moldova)Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie aUniversităţii de Stat din Chişinău. A fostcercetător ştiinţific la Institutul de Istorieal Academiei de Ştiinţe a Moldovei, unde adevenit apoi director adjunct şi director, iardin 1995 – şef de secţie. Contribuţii la istoriaculturii româneşti medievale şi moderne(sec. XIV–XVIII), structurile administrative297ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 297 31.10.2011 17:23:06

298şi militare din Ţara Moldovei, istoria spaţiuluidintre Prut şi Nistru, elaborarea debibliografii ştiinţifice, genealogii şi monografiide personalităţi, istoria marilor centreecleziastice. Lucrări: Istoria învăţământului şigândirii pedagogice în Moldova, vol. I (1991),Cultură şi civilizaţie medievală românească.(Din Evul Mediu timpuriu până în secolul alXVII-lea) (1996). File de istorie (1998), VlaicuPârcălab – unchiul lui Ştefan cel Mare (2001),Bogdan al II-lea şi Maria-Oltea, părinţii luiŞtefan cel Mare şi Sfânt (2007, în colaborarecu Valentina Eşanu), Istoria literaturiididactice în cercetările lui Onisifor Ghibu (învol. Onisifor Ghibu – Unitatea Româneascăşi chestiunea Basarabiei, Bucureşti, 1995),Moldova – Dobrogea. Legăturile prin carte (sec.XVII–XIX) (în revista Destin românesc, 1996,nr. 4), O ctitorie necunoscută a lui Ştefan celMare (în vol. Omagiu lui Virgil Cândea la 75de ani, Bucureşti, 2002), Nicolas le Spathaireet la civilisation occidentale (avant son établissementen Russie) (în vol. Impact de l’imprimérieet rayonnements intellectuelles des Pays Roumains,Bucureşti, 2009), Obârşia şi familialui Luca Arbore în lumina unor izvoare inedite(în Revista de Istorie a Moldovei, 2009, nr. 1).Laureat al Premiului de Stat al RepubliciiMoldova (1994, 2001), Premiul DimitrieOnciul al Academiei Române (1998),Premiul Academiei de Ştiinţe a Moldovei(1992, 1995, 1997, 2004), Ordinul GloriaMuncii (1996), titlul de Om Emerit înŞtiinţe (2001). Membru al Academiei deȘtiințe a Moldovei (2007).Etterle, Fory, prenume la naştere Cristofor(24.05.1908, Ploieşti – 16.09.1983, Bucureşti)Actor. Grec după etnie. A fost absolvental Conservatorului de Artă Dramatică dinBucureşti. Actor la Teatrul Naţional dinBucureşti. Roluri în filme: Viaţa învinge,1951; Răsare soarele, 1954; Desfăşurarea, 1954;Porto Franco, 1961; Tudor, 1962; Celebrul 702,1962; Lupeni ’29, 1962; Străinul, 1964; Aventurilelui Tom Sawyer, 1968; Mihai Viteazul,1970; Conspiraţia, 1972; Departe de Tipperary,1973; Hyperion, 1974; Între oglinzi paralele,1978; O lebădă iarna, 1983. Artist Emerit.Eustatievici, Dimitrie(1730, Braşov – 27.05.1795, Braşov)Filolog iluminist şi traducător. A absolvitŞcoala Românească din Şcheii Braşovuluişi apoi Teologia la Kiev. Dascăl la ŞcoalaRomânească din Şcheii Braşovului, directoral şcolilor neunite (ortodoxe) din Transilvania(1786–1795). Contribuţia sa ceamai importantă a fost Gramatica românească(1755–1757), care avea drept model ElementaEtterleFory EtterlePaul Everacgramaticae latinae (1556) a lui Gregorius Molnar,modelul slavon al lui Meletie Smotriţkişi modelele greceşti ale lui Constantin Lascarisşi Antonios Catiforos. A fost sursa luiF.J. Sulzer pentru redactarea Gramaticii sale.Alte lucrări: Ducere de mână sau povăţuire cătrăaritmetică sau socoteală, 1789; Scurt izvod pentrulucruri de obşte în scrisori de multe chipuri, 1792.Everac, Paulnume la naştere Petre Constantinescu(23.08.1924, Arad – 18.10.2011, Bucureşti)Dramaturg. A absolvit Dreptul şi Filosofiala Bucureşti. A lucrat în diverse oraşe dinprovincie, până în 1956, când s-a stabilitla Bucureşti ca şef de protocol la PrezidiulMarii Adunări Naţionale. A debutat cupiesa Poarta (1959), despre colectivizareaagriculturii. A evoluat spre o dramaturgie înstil caragialesc, care sancţionează festivismuloficial şi lozincard: Câteva halbe cu rom, 1964;Simple coincidenţe, 1966; Zestrea, 1973, PremiulAcademiei; Un fluture pe lampă, 1974; A cincealebădă, 1978, Premiul Uniunii Scriitorilor; Unpahar cu sifon, 1979; Salonul, 1981; Havuzul,1982; Cartea lui Ioviţă, 1983; Uşile împărăteşti,1987; La marginea lumii, 1992; Lichidarea,2003. A publicat şi proză satirică: Don Juandin Grădina Icoanei, 1968, Premiul UniuniiScriitorilor; fabule, parafraze mitologice:Poeme discursive, 1972; Aventura umană, 1989;Reacţionarul · Eseu moral-politic, 1992; Piese aletranziţiei, 1993. După 1989 a fost directorgeneral al Televiziunii Române şi director alCasei Iorga (Centrul Cultural de la Veneţia).Evolceanu, Dumitru(1.10.1865, Bucureşti – 28.07.1938, Timişoara)Critic literar. A absolvit Literele la Iaşi şiLatina la Collège de France şi École desHautes Études din Paris. A studiat la Universităţiledin Bonn şi Berlin. Profesor la Universitateadin Bucureşti. Junimist, adversar alnaturalismului şi postromantismului. Lucrareacea mai cunoscută este Istoria literaturiilatine, Partea I – Literatura latină arhaică, 1899.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 298 31.10.2011 17:23:06

FFabian-Bob, Vasile(31.12.1795, Rusu Bârgăului,jud. Bistriţa-Năsăud – 7.04.1836, Iaşi)Poet. A absolvit Dreptul şi Filosofia la Cluj.Chemat în Moldova de Gh. Asachi. Acolo afost profesor de latină, matematică şi geografiela Gimnaziul Vasilian. A scris poemeinspirate de mişcarea eteristă: Moldova la1821, tipărite postum. Poezia sa conţine unlirism de tip premodern.Faca, Costacheprenume la naştere Constantin(1800, Bucureşti – 7.03.1845, Bucureşti)Scriitor. Membru al Societăţii Filarmonice,pe care a susţinut-o şi material. Ca opţiuneculturală a fost alături de Ion Heliade-Rădulescu.A rămas prin comedia de moravuri detip molieresc Franţuzitele sau Comodia vremii,1833.Farago, Elena (Coca)nume la naştere Elena Praximade(28.03.1878, Bârlad – 4.01.1954, Craiova)Poetă. Origine grecească. A scris versurisimboliste, discret meditative: Versuri, 1906;Şoapte din umbră, 1908; Poezii 1906–1936,1937, Premiul Naţional. A tradus din Maeterlinck,Anatole France, Villiers de l’Isle Adam.Făgărăşanu, Ion(14/27.09.1900, Bucureşti –11.04.1987, Bucureşti)Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti.S-a specializat la Viena şi Paris. A lucrat laInstitutul de Medicină din Timişoara pânăîn 1949, apoi la Institutul de Medicinăşi Farmacie din Bucureşti. Contribuţii îndomeniul anatomiei, patologiei şi chirurgieicăilor vasculare. Lucrări: Câtevaconsideraţiuni asupra cranioplastiilor, 1934; Laradiomamométrie électronique, 1961; Problemede chirurgie şi anatomie clinică, 1980; Chirurgiaromânească şi contribuţiile ei la dezvoltareachirurgiei mondiale, 1985. Membru al SocietăţiiInternaţionale de Chirurgie, al SocietăţiiRegale de Medicină din Londra. Membrutitular al Academiei Române.Fălcoianu, Ştefan(6.03.1835, Bucureşti –22.01.1905, Bucureşti)General, matematician, istoric şi politician.A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri laBucureşti, Politehnica şi Şcoala Imperială deAplicaţii de Stat Major la Paris. Profesor laŞcoala Militară de Ofiţeri din Bucureşti, şefal Marelui Stat Major şi ministru de Război(1884–1886). Director general al Poștelor șiTelegrafului. În timpul Războiului de Independenţăa participat la luptele de la Plevna,Rahova, Smârdan, Vidin și a fost directorgeneral al Administrației Centrale a Ministeruluide Război. A elaborat Legea organizăriicomandamentelor militare (1882).A înființat Școala Superioară de Război(1882), azi Academia Militară din București.A dat Decretul de înființare a Marelui StatMajor după model prusac. Lucrări: Istoriarăsboiului din 1877–1878 ruso-româno-turc,1895. Preşedinte al Societăţii Politehnice.Membru titular (1876) şi vicepreşedinteal Academiei Române (1886–1888; 1891–1892; 1898–1899). Membru fondator alSocietăţii Politehnice din Bucureşti.Fărcăşanu, Mihail(10.11.1907, Bucureşti –14.07.1987, Washington, DC, Statele Unite)Jurist şi politician. A absolvit Dreptul laBucureşti. S-a specializat la London Schoolof Economics şi şi-a luat doctoratul laBerlin. Preşedinte al Tineretului NaţionalLiberal (1940–1946). Fugit din ţară în 1946.A fost primul şef al secţiei române la RadioEuropa Liberă (1950–1953), finanţat deCongresul SUA şi aflat sub jurisdicţia CIA.A fost membru al Comitetului NaţionalRomân al lui Vişoianu şi al Ligii RomânilorLiberi (alături de George Emil Palade,Grigore Gafencu, Nicolae Rădescu), fiindales preşedinte al acesteia în 1953. S-aretras din orice activitate politică în 1956.Lucrări: Frunzele nu mai sunt aceleaşi, roman,1946; Monarhia Socială, 1940; Libertate şiexistenţă (eseu), 1942; Liberalismul social,299ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 299 31.10.2011 17:23:06

FătuElena Farago Mihail Fărcăşanu Iacob Felix George Fernic3001945; Liberalism şi umanism, 1945; Liberalismşi naţionalism, 1945; Pentru libertate, 1945;Scrisori către tineretul român, 1946.Fătu, Anastasie(2.01.1816, Muşcata, Vaslui – 3.03.1886, Iaşi)Medic şi botanist. A absolvit Dreptul laUniversitatea din Viena şi Medicina la Sorbona.A fost primul pediatru din Moldovacare a organizat asistenţa materno-infantilăşi a înfiinţat prima creşă pentru copiiiabandonaţi. A condus Institutul Gregoriandin Iaşi şi a instituit primele moaşe oficialedin Moldova. A introdus ideea de educaţiemedicală de masă. A tipărit primul manualde botanică în limba română. Lucrări:Manualul de învăţătura moaşelor, 1852; Manualde medicină practică populară, 1871; Descriereaşi întrebuinţarea apei simple şi a apelor mineraledin Moldova, 1851; Elemente de botanică, 2 vol.,1877. Preşedinte al Societăţii de Medici şiNaturalişti din Iaşi, membru al Societăţiide Ştiinţe Naturale din Frankfurt. Membrutitular al Academiei Române.Fedov, David(24.11.1915, Chişinău – 8.02.1984, Chişinău)Dirijor. A absolvit un conservator particular(ca elev al lui I. Guz la pian), apoi Conservatorulde Stat din Chişinău. A fost concertmaistrual Filarmonicii de Stat a Moldovei.A compus muzică de film pentru: Baladahaiducească, 1958; Cântec de leagăn, 1959;Dincolo de marginea oraşului, 1960; Când pleacăcocorii (în colaborare cu Aleksandr Lebedev),1964; Povestea unui vânător, 1976. MaestruEmerit al Artei.Felix, Iacob, nume la naştere Horschitzîn germană ori Horiče în cehă(6/18.01.1832, Podkrkonoší, Boemia –19.01.1905, Bucureşti)Medic. A absolvit Medicina la Viena. A fostmedic al oraşului Olteniţa, al judeţuluiMuscel, profesor de igienă la Şcoala Naţionalăde Medicină şi Farmacie din Bucureşti,viceinspector general al Serviciului Sanitaral României (1862–1865), medic şef al capitalei(1865–1870, 1875–1878). Consideratunul dintre fondatorii şcolii române deigienă şi sănătate publică. A pus bazele biostatisticiişi geografiei medicale în România.A iniţiat studii sistematice de istoria medicinei.Lucrări: Tratat de sănătate publică şipoliţie sanitară, 2 vol., 1870, 1889; Manualelementar de igienă, 1885; Igiena laptelui, 1903;Geografia medicală a României, 1897; Istoriaigienei în România în sec. XIX şi starea ei laînceputul sec. XX, 4 vol., 1901–1909. Membrutitular al Academiei Române.Ferdinand IV. Hohenzollern, Ferdinand I deFernic, George(5.08.1900, Galaţi – 22.10.1930, Chicago)Pilot şi inventator. Văr cu Ionel F. A absolvitŞcoala de Pilotaj în Austria, a lucratla o fabrică de avioane, apoi a absolvitPolitehnica din Viena. A cumpărat firmafalimentară Deutscher Luft Lloyd FugzeugeWerke din Germania, unde a proiectat şiconstruit un automobil creaţie proprie,numit fernic, cu care va câştiga cursa de 500de mile la Indiannopolis, SUA, în 1927, ancând solicită mutarea fabricii în România,dar autorităţile îl refuză. A plecat în SUAşi a înfiinţat Fernic Aircraft Corporation laArlington, New York, unde a construit avioanede design Fernic destinate navigaţieicivile. Brevetează proiectul în 1929 şi începeo campanie pentru mărirea capitaluluifirmei. Este ajutat de prieteni şi începe construireaprototipului denumit FT-9 (FernicTandem-9), brevetat în 1929. Dimensiuni:anvergură aripă principală 18 m; anvergurăaripă frontală 6,70 m; lungime 13,10 m;înălţime 4,12 m, motor Rover cu 4 cilindriîn linie, răcit cu aer, de 75CP. A murit lamitingul aviatic naţional al SUA de la Chicago,făcând acrobaţii cu propriul avion.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 300 31.10.2011 17:23:06

FilipIonel Fernic Vladimir Filat Wilhelm Filderman Nicolae FilimonFernic, Ionel(29.05.1901, Târgovişte – 22.07.1938, Bucovina)Compozitor. Văr cu George F. A absolvitliceul la Galaţi, învăţând muzica de laTheodor Fuchs (adus în ţară de GeorgeEnescu). La absolvirea liceului a compusromanţa „Cruce albă de mesteacăn“. A studiatla Conservatorul din Bucureşti, secţiaactorie. A compus peste 400 de romanţe şitangouri. A absolvit Şcoala de Pilotaj dinBucureşti (coleg cu Mariana Drăgescu) şi aobţinut brevet de pilot de turism. A traversatCarpaţii dus-întors şi a primit VirtuteaAeronautică de Aur. S-a paraşutat în 1936,fără să fi făcut vreo şcoală în acest sens.A fost director al şcolii de pilotaj APRA dinCernăuţi. A murit într-o cursă de avion cares-a prăbuşit, fiind pasager.Filaret ScribanV. Scriban, FilaretFilat, Vladimir(6.05.1969, Lăpuşna, Republica Moldova)Om politic. Studii: şcoala medie din Lăpuşna(1986) şi Universitatea Al.I. Cuza din Iaşi(Facultatea de Drept, 1990–1994). Între 1994şi 1998 a condus diverse afaceri în România.În 1998–1999 a fost director general alDepartamentului Privatizare şi Administrarea Proprietăţii de Stat. În 1999 a fost ministrude stat în Guvernul Republicii Moldova.Deputat în Parlament (2005–2009). În2007 a creat Partidul Liberal Democrat dinMoldova. Din 25 septembrie 2009 este primministrual Republicii Moldova. Promoveazăo politică de apropiere de România şi deintegrare în Uniunea Europeană.Filderman, Wilhelm(14.11.1882, Bucureşti – 1963, New York)Preşedinte al Comunităţilor evreieşti dinRomânia. A studiat Dreptul la Paris şi a fostprintre puţinii evrei care a obţinut cetăţenieromână (1912). Membru al ParlamentuluiRomâniei după Primul Război Mondial.A fost preşedinte al Uniunii Evreilor Românipână în 1941, când a fost desfiinţată de IonAntonescu. În condiţiile războiului, a reuşitsă obţină un tratament mai bun pentrucomunitatea din România faţă de al evreilordin alte ţări europene (nu s-a purtat steauagalbenă, li s-a înlesnit plecarea) graţie diligenţelorde fost coleg de liceu cu Ion Antonescu,precum şi scrisorilor către reginamamă Elena. După 1947 a luptat pentruunitatea comunităţii evreieşti din România.Lucrări: Populaţia evreiască din România întimpul celui de-al Doilea Război Mondial, încolaborare, New York, 1957. O stradă dinBucureşti îi poartă numele.Filimon, Nicolae(6.09.1819, Bucureşti – 19.03.1865, Bucureşti)Scriitor. A fost pitar, membru al ComisieiDocumentale, şef al Secţiei Istorice şi Aşezămintelordin cadrul Arhivelor Statului,cântăreţ de operă, cronicar muzical. Esteconsiderat primul romancier modern alliteraturii române: Ciocoii vechi şi noi sau Cese naşte din pisică şoareci mănâncă, 1861. Şi-apublicat şi memoriile de călătorie în Italia şiGermania: Memorii artistice, istorice şi critice,1859–1860.Filip, Emil(1.12.1934, Toracul Mare, Banatul Sârbesc)Critic literar. A absolvit secţia reală a LiceuluiRomân din Vârşeţ, apoi Facultatea deFilosofie şi Limba română a Universităţiidin Belgrad. Profesor la Liceul Român dinVârşeţ, a predat şi la Şcoala Normală, apoila Şcoala Superioară Pedagogică din Zrenjanin.Din 1981 profesor la Catedra de limbaşi literatura română a Facultăţii de Filosofiedin Novi Sad, apoi profesor la Facultatea deŞtiinţe Tehnice din Zrenjanin. Membru fondator,secretar şi apoi preşedinte al Societăţiide Limba Română din Voivodina. A condusrevista Lumina (Trustul Libertatea). Lucrări:manuale – Limba română contemporană; Teorialiteraturii; Gramatica limbii române pentru clasa301ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 301 31.10.2011 17:23:06

FilipEmil Filip Florin Gh. Filip Iulian Filip302a IV-a; ghid de conversaţie O călătorie prinRomânia, coautor alături de Tănasie Iovanov;critică literară – Tiha metafizika postojanja(despre poezia lui Radu Flora). A tradus dinsârbă, slovenă şi macedoneană (aromână)eseuri, critică literară şi versuri (S. Janevski,J. Kaštelan, D. Maksimović, Vesna Parun, T.Ujević etc.), precum şi cartea profesoruluisău de la Belgrad, Momcilo Savić, Funcţiilede bază ale aoristului sârbesc şi ale perfectuluiromânesc în lumea limbilor romanice şi balcanice.Filip, Florin Gheorghe(25.07.1947, Bucureşti)Inginer. Contribuţii în proiectarea asistatăde calculator a configuraţiilor de echipamentepentru sisteme informatice în timpreal (1972–1974); dezvoltarea de algoritmioriginali în teoria grafurilor; realizarea unuiadin primele pachete de proiectare asistată decalculator; sisteme ierarhizate de optimizareşi conducere (1974–1990); propunereaunor legi de coordonare on line şi a unoralgoritmi pentru sistemele cu structura rarăşi parametrii relativi constanţi. Principalasa realizare practică se referă la familia desisteme-suport pentru decizii, denumităDISPECER (1980–1982). Membru titularal Academiei Române (1991) şi membru deonoare al Academiei de Ştiinţe Tehnice dinRomânia (1999). A fost ales şi membru deonoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Filip, Iulian(27.01.1948, Sofia, Republica Moldova)Scriitor. A absolvit Facultatea de Filologie aInstitutului Pedagogic Alecu Russo din Bălţi(1970). A fost cercetător ştiinţific la Sectorulde folclor al Institutului de Limbă şi Literatură(azi Institutul de Filologie) al AŞM, şefulDirecţiei Cultură a municipiului Chişinău.În prezent este şeful Departamentului dedifuzare a cărţii al Uniunii Scriitorilor dinMoldova. Lucrări: versuri – Cerul fântânilor(1977), Dialoguri primordiale (1978), Hulubde poştă (1983), Casa fiecăruia (1986), Cafeaneagră (1989), Copăcel-copăcel (1990), Fir denisip (1991), Dansul timizilor (1994), Mergătorul(1996), Din neamul lui Păcală (1997),Ruga iezilor cei trei (1998), Amărâtele hărţi(2000), Căutarea păstorului (2001), Cules-ales(2004), Elegia dramatică a golului (2007), Liniişi cuvinte comunicante (2007); proză – Cobaiulnu triumfă (roman-divertisment, 1996), Firîntins (2008). Pentru participarea la volumulCât îi Maramureşul... (1996) a fost distins cuPremiul S.Fl. Marian al Academiei Române.Este Maestru în Arte (1993), deţine medaliaguvernamentală Mihai Eminescu (1998) şipremii ale Salonului de Carte pentru Copii,ediţiile din 1994 şi 1998.Filip, Margareta(8.07.1912, Toracul Mare, Banatul Sârbesc –29.04.1987, Novi Sad)Profesor. A absolvit liceul la Bećkerek(Zrenjanin). A absolvit Facultatea de Fizico-Matematici şi Chimie la Universitatea dinBelgrad. A predat fizica şi chimia la liceul dinVârşeţ, secţia reală, apoi la Şcoala Normală,formând generaţii de elevi în spiritul exactităţiiştiinţifice şi al evoluţionismului.Filip, Nicolae(3.03.1926, Sofia, Basarabia – 15.05.2009, Bălţi)Fizician. A absolvit Institutul Pedagogic dinChişinău. Profesor şi rector la InstitutulPedagogic din Bălţi, a introdus ca domeniude cercetare radiofizica. A făcut cercetarede pionierat privind structura neomogenăanisotropică a ionosferei şi evidenţierea posibilităţilorde creare a canalelor ionosfericenetradiţionale de radiocomunicaţie. Lucrări:Dispersia undelor radio de către ionosfera anisotropică,1974. Distins cu Ordinul Gloria Munciişi Ordinul Republicii. Membru al AcademieiInternaţionale de Ştiinte a Şcolii Superioare.Filip, Vitalie(10.08.1929, Duşmani, Basarabia)Scriitor. A absolvit Filologia la Chişinău.Redactor-şef al revistei pentru copii Scânteialeninistă (azi Noi). S-a afirmat cu precădereENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 302 31.10.2011 17:23:07

FilipescuNicolae Filip Vitalie Filip Ion P. Filipescu Miltiade Filipescuca poet pentru copii: culegerile de versuriMii de tovarăşi (1961), Iarna în codru (1966),Oraşul din poiană (1969), Hai, băieţi, prinnămeţi (1976), Spre cosmodrom (1979), Ia –măgăruş cuminte (1985) ş.a. În sfera prozeis-a manifestat prin culegerile pentru copii şitineret: Cioc-Prim (1959), Prietenii se întâlnescla drum (1963), Cirip-ci şi Floricica soarelui(1964), Răspântii (1972). Este alcătuitorulCrestomaţiei de literatură artistică pentru instituţiilepreşcolare (în colaborare, 1976). A maipublicat Povestiri (1980). A semnat culegeride piese şi scenete pentru teatrele de copiişi tineret: Darul primăverii (1980), Când pisicanu-i acasă (1989), basmul în versuri Căpcăunuldin Hârtop, pus în scenă la Teatrul depăpuşi Licurici din Chişinău, precum şi cărţide ghicitori şi jocuri: Din cartea c-un noian defile (1982), Cine-i mai isteţ? (1986). A întocmitantologii de piese şi povestiri: Autobuzulfermecat (1972), Stropi de soare (1988) ş. a.A tradus din Mihail Prişvin, Vitali Bianki,Jack London, Mark Twain ş.a. Om Emerit alculturii (1980).Filipescu, Gheorghe Em.(28.03.1885, Botoşani – 25.11.1937, Bucureşti)Inginer. A absolvit Şcoala Naţională dePoduri şi Şosele din Bucureşti. Profesor derezistenţa materialelor la Politehnica dinBucureşti. A imaginat metoda coeficienţilornedeterminaţi, care-i poartă numele, pentrumăsurarea rezistenţei şi elasticităţii materialelor.Lucrări: Formule pentru calculul betonuluiarmat, 1911; Noţiuni asupra vectorilor, 1929;Statistica construcţiilor şi rezistenţa materialelor,postum, 1940. Membru corespondent alAcademiei Române (1936).Filipescu, Ion P.(18.03.1927, Moţăţei, jud. Dolj –12.12.2002, Bucureşti)Jurist. A făcut studiile liceale la Bucureşti şiapoi a urmat cursurile Facultăţii de Drept(absolvită în 1950) şi ale Facultăţii de EconomieGenerală, obţinând titlul ştiinţific dedoctor în drept în 1961 şi doctor docentîn 1974. În 1975 a fost distins cu PremiulSimion Bărnuţiu al Academiei Române.În 1950 şi-a început cariera universitarăca preparator, apoi lector, conferenţiar şiprofesor de drept internaţional şi drept alfamiliei la Facultatea de Drept din Bucureşti.A deţinut pentru o perioadă şi funcţiade decan al Facultăţii de Drept. În paralela fost cercetător, cercetător principal şidirector la Institutul de Cercetări Juridice alAcademiei Române. A desfăşurat o bogatăactivitate ştiinţifică, preocupările sale orientându-secu precădere spre probleme dedrept civil, dreptul familiei, drept internaţionalprivat, dreptul comerţului internaţional,drept comunitar, drepturile omului,teoria generală a obligaţiilor etc. A fost unuldintre autorii proiectului Codului civilşi Codului familiei. De-a lungul anilor adeţinut o serie de funcţii de răspundere înorganisme de profil din ţară şi din străinătate.Judecător la Curtea Constituţională aRomâniei (din 1992, pentru un mandat detrei ani). A publicat, singur sau în colaborare,peste 220 de lucrări, dintre care 38 devolume. Menţionăm: Dreptul familiei, speţeşi soluţii din practica judiciară (1969); Tratatde Dreptul familiei (1989); Drept internaţionalprivat (1991); Drept instituţional comunitareuropean (ed. 1994, în colaborare cu AugustinFuerea); Dreptul civil. Dreptul de proprietateşi alte drepturi reale (1996); Dreptul civil.Teoria generală a obligaţiilor (1997); Adopţiaşi protecţia copilului aflat în dificultate (1998).A fost ales membru al Academiei Româneîn anul 1993.Filipescu, Miltiade(14/27.02.1901, Burdusaci, Bacău –10.01.1993, Bucureşti)Geolog şi paleontolog. A absolvit Facultateade Ştiinţe, Secţia geologie. S-a specializat înpaleontologie la Paris. Profesor la Politehnicadin Timişoara, apoi la Universitateadin Bucureşti. Contribuţii în domeniul303ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 303 31.10.2011 17:23:07

304micropaleontologiei, unde a descoperitspecii noi pentru Cretacicul superior dinCarpaţii Orientali. Lucrări: Studiul petrografical depozitelor oligocene din insula de la Buştenari,1930; Cercetare geologică în Valea Teleajenului şiValea Doftanei, 1934; Problema vulcanismuluiextracarpatic, 1943; Contribuţii la cunoaştereafaunei cretacice din flişul Carpaţilor Orientali,1966. Membru al societăţilor geologice dinCehoslovacia, Franţa, Polonia. Membrutitular al Academiei Române (1963).Filipescu, Nicolae(5.12.1862, Bucureşti – 30.09.1916, Bucureşti)Om politic. A absolvit liceul la Geneva, înElveţia, şi Dreptul la Sorbona. Membru alPartidului Conservator (junimist). A reprezentatîn Parlament judeţul Brăila de la 30 deani. În 1893 a devenit primar al capitalei, iarîn timpul mandatului său a fost realizat planulcadastral al oraşului şi a început să circuleprimul tramvai electric. A fost amenajatParcul Carol şi iluminatul stradal electric. Aufost construite bulevardele Colţea şi ReginaMaria şi pavate cu piatră cubică 74 de străzi.A fost terminată canalizarea oraşului, iar în1895 s-a dat în folosinţă prima baie publică.Filitti, Ioan Constantin(8.05.1879, Bucureşti – 21.09.1945, Bucureşti)Istoric, jurist şi diplomat. A studiat Dreptulşi Ştiinţele Politice la Paris. A intrat în diplomaţieîn 1900, fiind ataşat la Paris, Budapesta,Constantinopol, Roma. În 1913 a fostsecretar al Conferinţei de Pace de la Bucureşti.Lucrări: Domniile române sub RegulamentulOrganic 1834–1848, 1915; Banatul Oltenieişi Craioveştii, 1932; Proprietatea solului în ţărileromâne până la 1864, 1935; Din arhivele Vaticanului.I Documente privitoare la episcopatelecatolice din principate 1353–1699, II Documentepolitice 1526–1788, 1913–1914. Preşedinteal Comisiei Române de Heraldică. Ofiţeral Legiunii de Onoare a Franţei. Membrucorespondent al Academiei Române (1915).Filotti, Eugen(17/28.07.1896, Bucureşti –1.06.1975, Bucureşti)Diplomat şi publicist. Mama sa era fiicadoctorului Iacob Felix, iar tatăl era grec laorigine. Soţia sa a fost fiica economistuluiGheorghe Taşcă. S-a înscris la Facultatea deFarmacie din Bucureşti, pe care a întrerupt-odin cauza Primului Război Mondial, fiindfarmacist pe front. A absolvit apoi Facultateade Drept a Universităţii din Bucureşti. A fostredactor la ziarul Adevărul şi director al revisteiCuvântul liber, proeuropeană. S-a ocupatde organizarea unor ample manifestăriFilipescuculturale, precum expoziţia unde au figuratcu lucrări M.H. Maxy, Marcel Iancu, VictorBrauner, Constantin Brâncuşi, MiliţaPetraşcu, Mattis Teutsch, Teresa Zarnowerownaşi Mieczysław Szczuka din Polonia,Lajos Kassák din Ungaria, Marc Darimont şiMarcel Lempereur-Haut din Belgia, JosephPeeters din partea flamandă, Karel Teige dinCehoslovacia, Kurt Schwitters, Hans Arp,Arthur Segal, Ernestine Segal, Paul Klee,Hans Richter şi Ernst Rudolph Vogenauerdin Germania şi Viking Eggeling din Suedia.Din 1927 a fost ataşat de presă la Praga,iar din 1928 a lucrat la Liga Naţiunilor dinGeneva. În 1930 a devenit director al Preseişi Informaţiilor în Ministerul de Externe.În 1935 a fost numit ministru plenipotenţiarla Ankara. După demiterea lui NicolaeTitulescu, în 1936, a fost rechemat din postşi numit ambasador la Atena. În 1938 a fosttransferat la Sofia, cea mai importantă partea misiunii sale fiind problema Cadrilaterului.În 1940 era ministru plenipotenţiar laBudapesta şi a avut de suportat, ca diplomat,efectele Diktatului (pierderea Transilvanieide Nord). A fost secretar general în MinisterulAfacerilor Străine în Guvernul Sănătescu(1944) şi a aplicat convenţiile armistiţiuluide pace. Şi-a dat demisia la venirea GuvernuluiPetru Groza. A participat ca expert laConferinţa de Pace de la Paris (1946). S-apensionat în 1947, dar n-a primit pensiedecât în 1957. Prieten cu Petru Dumitriu,a fost ajutat de acesta să obţină postul dedirector al Editurii în Limbi Străine a Comitetuluide Stat pentru Relaţii Culturale cuStrăinătatea şi apare ca personaj în Incognitode Petru Dumitriu.Filotti, Maria(9.10.1883, Batogu, Brăila – 5.11.1956, Brăila)Actriţă. Familie grecească la origini. În 1895a fost înscrisă ca internă la o şcoală secundarăde fete care purta numele întemeietorilorei, un grec şi un italian: Penetis şi Zurmali.Examenul de bacalaureat l-a susţinutla liceul I.C. Massim, secţia clasică, încheindcu o lucrare de diplomă cu tema „Operapolitică şi literară a lui Dumitrie Cantemir“(apăruse ediţia de Opere D. Cantemir, 8 vol.,1872–1901, a lui Grigore Tocilescu). Preşedintelecomisiei de examinare era profesoruluniversitar Ştefan Sihleanu, director alTeatrului Naţional din Bucureşti. După terminareastudiilor liceale s-a înscris la Universitateadin Bucureşti, la Litere, Filosofieşi Drept, dar Ştefan Sihleanu a determinat-osă încerce şi la Conservatorul de Muzicăşi Artă Dramatică. A fost eleva maestreiAristizza Romanescu. În 1905 a făcut unENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 304 31.10.2011 17:23:07

FlămândNicolae Filipescu Eugen Filotti Maria Filotti Ion Finteşteanuturneu cu Petre Sturdza, jucând în piesa luiGiacosa, Ca frunzele – şi apoi cu Petre Liciu.Renunţă la Facultatea de Drept. În 1906 dăexamenul de absolvire a Conservatorului cuFedra. În primăvara aceluiaşi an acceptă, laîndemnul profesoarei sale, propunerea pecare i-o făcuse scriitorul Haralamb Lecca,numit director la Teatrul Naţional din Iaşi,şi semnează un contract pentru o stagiune,din 1906. Din această cauză se va muta cuultimul an de studii la Facultatea de Literedin Iaşi. Pentru examenul de absolvire apregătit cu maestrul Nottara piesa Fraţii. Înaprilie 1907, în cursul turneului cu AgathaBârsescu, a fost chemată la Bucureşti pentrusemnarea contractului cu Teatrul Naţional.A debutat pe scena Teatrului Naţional dinBucureşti în 1907, la deschiderea stagiunii,cu rolul Vidrei din Răzvan şi Vidra de Hasdeu.A jucat în 167 de piese, dintre careîn 45 a deţinut roluri principale. A jucatalături de mari actori, ca Nottara, AristizzaRomanescu, Agatha Bârsescu, Petre Liciu.A avut parteneri pe Aristide Demetriade,Nicolae Soreanu, Tony Bulandra. Timp detrei decenii a fost profesoară la Conservatorulde Artă Dramatică din Bucureşti. Din1930 a fost aleasă preşedintă a SindicatuluiArtiştilor Dramatici şi Lirici, a fost membră,ca reprezentantă a României, în ComitetulInternaţional al Societăţii Universale deTeatru şi societară de onoare a TeatruluiNaţional din Bucureşti. Roluri în teatruşi film: Gioconda de Gabriele D’Annunzio(stagiunea 1904–1905); Suprema forţă deHaralamb Lecca (1904–1905), turneu; Cafrunzele de Giuseppe Giacosa (1905–1906,turneu); Sângele se spală de José Echegaray(1905–1906, turneu); În lumea mare deAlexandre Dumas fiul (1906–1907, Iaşi);Victimele legii de Landray (1906–1907, Iaşi);Jucătorii de cărţi de Haralamb Lecca (1906–1907, Iaşi); Fântâna Blanduziei de VasileAlecsandri (1907–1908, Bucureşti); Răzvanşi Vidra de Hasdeu (1907–1908); Dragoste cutoane de J. W. Goethe (1907–1908); Ovidiu deAlecsandri (1907–1908); O scrisoare pierdutăde Caragiale (1922–1923); Maria Stuart deSchiller (1923–1924, Compania Bulandra);Pescăruşul de Cehov (1923–1924); Gaiţelede Alexandru Kiriţescu (1949–1950, TeatrulNaţional); Citadela sfărâmată de HoriaLovinescu (1954–1955). Teatrul din Brăila,a cărui fondatoare a fost, îi poartă numeledin 1969.Filtisch, Johann(1684, Braşov – 1743, Braşov)Istoric sas din Transilvania. Rector al gimnaziuluidin Braşov (din 1720). S-a ocupatde istoria politică şi bisericească a ŢărilorRomâne. A fost primul istoric care a tradusîn germană cronicile româneşti. A reorganizatînvăţământul săsesc din Braşov.Finteşteanu, Ion(18.03.1899, Bucureşti – 21.10.1984, Bucureşti)Actor de teatru şi film. A absolvit Conservatorulde Artă Dramatică din Bucureşti.A fost apoi profesor la Institutul de ArtăTeatrală şi Cinematografică, Facultatea deTeatru, Secţia actorie. I-a avut asistenţi peSanda Manu şi pe Dem Rădulescu. Roluriîn teatru: Tache, Ianke şi Cadâr, O scrisoarepierdută. Roluri în film: Ţigăncuşa din iatac(1923), Năbădăile Cleopatrei (1925), Datorieşi sacrificiu (1926), Bulevardul Fluieră Vântu(1950), O scrisoare pierdută (1953), AfacereaProtar (1955), Citadela sfărâmată (1957),Celebrul 702 (1961), Vacanţă la mare (1962),Titanic vals (1964), Runda a VI-a (1965),Haiducii (1965), B.D. în alertă (1971), Serata(1971), B.D. la munte şi la mare (1971). I s-adecernat titlul de Artist al Poporului.Flămând, Dinuprenume la naştere Anchidim(24.06.1947, com. Susenii Bârgăului,jud. Bistriţa-Năsăud)Poet. A absolvit Filologia la Cluj (1970).A făcut parte din gruparea revistei Echinox.A fost redactor la Editura Enciclopedică305ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 305 31.10.2011 17:23:07

FlechtenmacherDinu Flămând Alexandru Flechtenmacher Nicolae Fleva306Română din Bucureşti, apoi la diversepublicaţii. S-a stabilit la Paris în 1989, undeeste redactor la Radio France International.Poezia sa evoluează de la influenţa blagianăla o poezie livrescă şi elaborată, prevestindpostmodernismul generaţiei ’80 (numităastfel după anul absolvirii facultăţii); Apeiron,1974; Poezii, 1974; Altoiuri, 1977; Stare deasediu, 1983; Viaţa de probă, 1998. Scrie şi criticăliterară: Intimitatea textului, 1985; Peisajeverticale – Paysages verticaux, 2003.Flechtenmacher, Alexandru(1823, Iaşi – 1898, Iaşi)Compozitor şi pedagog. German ca etnie,familie originară din Braşov. A studiat muzicala Viena. Profesor la Conservatorul din Iaşişi rector fondator al celui din Bucureşti, l-aavut elev pe cornistul Weissner, întemeietorulfanfarei din Ploieşti, de pe lângă GardaCivică, pomenită de I.L. Caragiale în pieselesale. Unionist, a compus muzica pentruHora Unirii, ca şi opera Baba Hârca.Fleva, Nicolae(1840, Focşani –4.08.1920, Jideni, azi parte a Rm. Sărat)Avocat şi om politic. A fost primar liberal alBucureştiului (1884–1886), ministru liberalal Agriculturii şi Domeniilor (1898). A fostdisident al propriului partid, propunândmişcări de stradă antidinastice. S-a şi retrasdin partid; împreună cu Eugeniu Carada şiGeorge Vernescu a format gruparea Oculta,care va pregăti ascensiunea lui Ion I.C. Brătianu.A fost avocatul lui Ion I.C. Brătianuşi C.A. Rosetti după ce Carol I a demontataceastă disidenţă. S-a retras la moşia lui.Flondor, Iancu Cavaler de(3.08.1865, Storojineţ – 19.10.1924, Cernăuţi)Om politic. A studiat Dreptul la Viena.A fost unul dintre fondatorii PartiduluiPoporal Naţional Român sau PartidulNaţional Radical, care a încercat să preiaconducerea Partidului Naţional Romândin Bucovina. În toamna anului 1898 a fostales în Dieta Bucovinei. Preşedinte al PartiduluiCreştin Social Român din Bucovina(1908). Militant pentru unirea cu România.Odată cu Primul Război Mondial a venit înRomânia. Este numit în funcţia de ministrufără portofoliu însărcinat cu administraţiaBucovinei în Guvernul Ion I.C. Brătianu(1918–1919).Flonta, Mircea(1932, Supur, Satu Mare)Filosof. În perioada 1951–1955 urmeazăcursurile Facultăţii de Filosofie din Bucureşti.Obţine doctoratul în filosofie în 1970cu o lucrare despre epistemologia genetică,iar în perioadele 1972–1973, 1985, 1991 afost bursier Humboldt. Profesor la Facultateade Filosofie a Universităţii din Bucureşti,specialist în teoria cunoaşterii, epistemologie,filosofia limbajului. A tradus din Hume,Kant, Wittgenstein, Popper, von Wright,Einstein, Kuhn, Russell, St. Toulmin şi A.Janik. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1992).Flora, Ioan(20.12.1950, Satu Nou, Novi Sad, BanatulSârbesc, Iugoslavia – 6.02.2005, Bucureşti)Poet. A absolvit Liceul Românesc la Vârşeţşi Facultatea de Filologie la Bucureşti.Redactor la diverse publicaţii din Pancevo,Voivodina. Membru al Uniunii Scriitorilordin Serbia, din România şi membru alASPRO. Stabilit la Bucureşti după 1993.A lucrat la Muzeul Literaturii Române, apoia fost secretar general al Uniunii Scriitorilordin România. A scris o poezie fastuoasă şiironică, într-un limbaj emblematic: Valsuri,1970, debut; Iedera, 1971; Fişe poetice, 1977,Premiu la Festivalul de la Struga; Terapiamuncii, 1984; O bufniţă tânără pe patul morţii,1988; Memoria asasină, 1989, Premiul AsociaţieiScriitorilor din Voivodina; Cincizecide romane şi alte Utopii, 1996; Discurs asupraENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 306 31.10.2011 17:23:07

FlorescuMircea Flonta Ioan Flora Radu Flora Boris N. FloreaStruţocămilei, 1994; Iepurele suedez, 1997;Medeea şi maşinile ei de război, 2004.Flora, Radu(5.09.1922, Satu-Nou, Banatul Sârbesc –4.09.1989, Rovinj, Croaţia)Scriitor. A studiat limbile romanice la Bucureşti,Filologia (franceza) la Belgrad. Şi-aluat doctoratul la Zagreb cu teza „Graiurileromâneşti bănăţene din punctul de vedere algeografiei lingvistice“ (1959). A fost profesorla Vârşeţ şi Novi Sad, la Universitatea dinBelgrad. A condus revista Lumina şi a fostpreşedinte (1962–1980) fondator al Societăţiide Limba Română din Voivodina. A debutatcu versuri: Drum prin noapte şi prin zi, 1947,a scris deopotrivă versuri: Poeme cu lumină,1950; Liniştea zorilor, 1976; Piruete, 1981;Unghii de cer, 1984; Maree, 1986; La capătulnopţii, 1988, şi proză: Când vine primăvara,l970; Capcana, 1978; Vârtejul, 1980; Zidul,1984; Copilăria din amintiri, 1985. Lucrăride specialitate: Dicţionar sârb-român, 1952;Istoria literaturii române, 2 vol., 1962–1963;Literatura română din Voivodina, 1971; Folclorliterar bănăţean, 1975; Atlasul lingvistic al graiurilorromâneşti din Banatul iugoslav, 1989.Florea, Boris N.(8.12.1937, Moscova)Istoric. Fiu al lui Nicolae F. A absolvit Institutulde Istorie din Moscova şi s-a specializat înbalcanistică. Lucrează la acelaşi institut, cercetândrelaţiile dintre popoarele balcanice.Inspirat de lucrările lui Dimitrie Cantemir,i-a continuat activitatea: К изучению русскоосманныхотношений ракануне и вовремяСмоленской войны, 1987; К истории русскоосманныхотношений в середине 40-х годовXVII-го в., 1991. Membru corespondent alAcademiei Ruse de Ştiinţe, Secţia istorie.Florea (Floria), Nicolae(19.10.1912, Odesa – ?.10.1941, Viazma, Rusia)Astronom. Rus după mamă şi român dupătată. Tată al lui Boris N. F. A fost fiu al unuiprofesor de latină şi tată al academicianuluisovietic Boris N(icolaevici) Florea, istoric.A început să practice astronomia ca amator,apoi a absolvit Matematicile la Universitateadin Odessa. A fost cercetător ştiinţific laObservatorul Astronomic de la Taşkent,apoi cercetător ştiinţific superior şi secretarştiinţific la Institutul Astronomic Sternbergal Universităţii Lomonosov din Moscova.Domeniul de interes, în afară de stelelevariabile din constelaţia Cefeus, a mai inclusasteroizii, repartizarea materiei în planulgalactic, galaxia. Membru al colegiului deredacţie şi secretar al celei mai prestigioasereviste astronomice din URSS la acea vreme,Astronomiceskii Jurnal. În 1941 s-a înscrisvoluntar în Armata Roşie şi a murit în luptă.Florei, Nicolae(10.11.1927, Vosievo, jud. Caraş Severin –25.11.2000, Bucureşti)Bas. A absolvit Conservatorul şi Institutulde Artă din Timişoara, apoi Conservatoruldin Bucureşti. Solist la Opera Română dinBucureşti. Se impune în faţa publicului şia criticii prin rolurile interpretate în lucrăricelebre din repertoriul universal: Bărbieruldin Sevilla, Lucia di Lammermoor, Traviata, Aida,Faust, Carmen, Tosca, Boema, Péléas şi Mélisande.Un deosebit succes a repurtat cântândîn opere de compozitori români, cum aufost Ion Vodă de Gheorghe Dumitrescu, Fatade la Cozia de Emil Monţia, Năpasta de SabinDrăgoi ş.a. A făcut turnee în Cehoslovacia,URSS, Polonia, Belgia, Germania, Australiaşi Noua Zeelandă.Florescu, Arta(10.03.1921, Bucureşti – 6.07.1998, Bucureşti)Soprană. A absolvit Conservatorul laBucureşti şi a debutat în 1941 la AteneulRomân. Solistă la Societatea Corală Româniadin Bucureşti (1937–1942), solistă(1942–1945) şi prim-solistă (1945–1968)la Opera Română din Bucureşti, conferenţiar(1950–1954), profesoară (1955–1986),307ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 307 31.10.2011 17:23:07

308Nicolae Floreiprofesoară atestată (1965) şi şefă a Catedreide canto (1963–1985) la Conservatorul dinBucureşti, profesoară la Opera din Istanbul,Turcia (1976). Repertoriu: Lucia di Lammermoor,Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro, DonGiovanni, Ifigenia în Aulida (Gluck), WilhelmTell, Trubadurul, Traviata, Aida, Rigoletto, Forţadestinului, Don Carlos, Othello, Paiaţe, Manon,Louisa, Freischütz, Faust, Lohengrin, Maeştriicântăreţi din Nürnberg, Boema, Madam Buterffly,Tosca, Turandot, Mefistofel, Cavalerul rozelorş.a. A cântat pe scenele Teatrului Balşoi dinMoscova, Staatsoper din Berlin, TheâtreRoyal de La Monnaie din Bruxelles, TeatrulMunicipal din Rio de Janeiro, Staatsoper dinLeipzig şi din Dresda, Theâtre des ChampsElysées din Paris, Wiener Staatsoper, TeatrulCapitole din Toulouse, Teatrul AcademicKirov din Sankt-Petersburg ş.a.Florescu, Bonifaciu(14.05.1848, Budapesta – 18.12.1899, Bucureşti)Traducător. Era fiu nelegitim al lui NicolaeBălcescu și al Luxiţei Florescu. A făcut liceulLouis le Grand la Paris şi Literele la Rennes.A fost profesor la Universitatea din Iaşi, destituitde Titu Maiorescu şi mutat la ColegiulSf. Sava din Bucureşti. A scris manuale defranceză, a tradus autori francezi (Ronsard,Voltaire, Molière, Musset, Th. de Banvilleş.a.), a alcătuit un dicţionar francez-român(neterminat), a publicat la Literatorul. A lăsatşi studii: Istoria în cântecele poporane, 1873;Curs critic de istoria universală. Discurs de deschidere,1873.Florescu, Ion Emanuel(7.08.1819, Rm. Vâlcea – 10.05.1893, Paris)General. A studiat arta militară la Paris.Unionist. Şef al Marelui Stat Major (1860;1861–1866), a organizat armata românăşi a modernizat-o în timpul lui Al. I. Cuzaşi Carol I. Prim-ministru în două guverneprovizorii (1876, 1891).FlorescuArta FlorescuFlorescu, Mihailnume la naştere Mihai Iacobi(28.01.1912, Roman – 25.02.2000, Bucureşti)Inginer chimist şi lider comunist. Evreu caetnie. A studiat la Facultatea de Ştiinţe aUniversităţii din Bucureşti (astăzi Institutulde Chimie Industrială) între 1930 şi 1934,cu profesorii Gheorghe Longinescu, ŞtefanMinovici, Eugen Angelescu şi N. Dănăilă,obţinând diploma de inginer chimist. A fostmembru al PCR din ilegalitate. A făcutparte din lotul de comunişti români care aluptat în Spania în 1937 de partea trupelorrepublicane (alături de Petre Borilă, MihaiBurcă, Constantin Doncea, Valter Roman şiGheor ghe Stoica). După înfrângerea trupelorrepublicane în războiul civil din Spania,unii voluntari români au fost internaţi însudul Franţei, dintre care o parte, printrecare şi el, au evadat şi au luptat în Rezistenţafranceză până în 1944, dată după care aureuşit să se întoarcă în România. În 1946 afost ales deputat permanent în Marea AdunareNaţională. A deţinut funcţia de ministruadjunct la Ministerul Industriei Metalurgiceşi Industriei Chimice (1951–1952),ministru al Industriei Chimice (1952–1957)şi apoi ministru al Industriei Petrolului şi alChimiei (1957–1965). A elaborat şi aplicatmetode ştiinţifice care au contribuit la organizareaşi dezvoltarea industriei chimice,cu precădere a industriei petrochimice.A dezvoltat lucrările de foraj şi extracţie şia pus bazele moderne ale noilor rafinării şiplatforme petrochimice. Anticipând transformărilecontinue şi constante ale proceselortehnologice din industria chimică,a promovat numeroase generaţii de tinerichimişti care au contribuit la dezvoltareaindustriei chimice din România. Lucrări:Voluntarii (2 volume: Spre Spania şi Pe Ebrulînsângerat, 1945–1946); Momente din mişcareade rezistenţă franceză (1946); Avântul industrieichimice (1956); Industria chimică şi petrolierăîn România (2 vol., 1970); The cole of the analyticalchemistry in the development of modernchemical industry. Pure and applied chemistryreprint (Londra, 1971); Eficienţa economică acercetării ştiinţifice (1972); Chimia şi valenţeleei cu agricultura (1972); Materia sau realitateaobiectivă (1972); Industria chimică şi petrochimicădin România (1972); Resursele mondialeşi limitele lor (1975); Dimensiunile cunoaşterii(1977); Tendinţe în dezvoltarea industriei chimice(1977); Metode ştiinţifice în dezvoltarea industrieichimice moderne (1979); Materie şi mişcare(1980); Economia mondială – orizont 2000(1980); Cibernetică automatică şi informatică înindustria chimică (1980); Strategia dezvoltării înENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 308 31.10.2011 17:23:08

FoiaşIon Emanuel Florescu Mircea Florian Octavian Fodorchimie (1981). În 1974 a fost ales membrucorespondent al Academiei Române. A fostmembru al Academiei de Ştiinţe Politiceşi Sociale (1970), preşedinte al FederaţieiRomâne de Atletism (1960) şi Erou al MunciiSocialiste (1971). Membru al Academieide Ştiinţe din New York (1995).Florescu, Radu(23.10.1925, Bucureşti)Istoric. A studiat istoria la Oxford şi s-aspecializat în filosofie la Indiana University,SUA. Profesor emerit de istorie la BostonCollege, a continuat să urmărească şi să scriedespre problema românească. A fost consulonorific pentru Noua Anglie al MinisteruluiAfacerilor Externe al României (2000–2004).Lucrări: Dracula, prince of many faces: his lifeand his times, 1989, în colaborare; The Struggleagainst Russia in the Romanian Principalities(Lupta împotriva Rusiei în Principatele Unite),1962; Dracula: A Biography of Vlad the Impaler,1431–1476, 1973. În 1997 a primit PremiulSocietăţii Dracula din Braşov.Florian, Mircea(1.04.1888, Bucureşti – 31.10.1960, Bucureşti)Filosof. În 1914 îşi susţine doctoratul înfilosofie în Germania, cu teza „Der Begriffder Zeit bei Henri Bergson“ (Conceptulde timp la Henri Bergson). A fost profesorla Universitatea din Bucureşti şi a condusSectorul de istorie a filosofiei la Institutulde Filosofie de pe lângă Academia Română.Gândirea logică a lui Titu Maiorescu, profesorulsău, l-a marcat pentru toată viaţa.Principalele scrieri: Îndrumare în filosofie,1922; Ştiinţă şi raţionalism, 1926; Metafizicaşi problematica ei, 1932; Antinomiile credinţei,1936; Cunoaştere şi existenţă, 1939; Reformalogicei, 1942; Reconstrucţie filosofică, 1943;Metafizică şi artă, 1945; Misticism şi credinţă,1946; Filosofia Renaşterii, 1948; Logica luiAristotel, 1957. Membru post-mortem alAcademiei Române (1990).Flueraş, Ion(2.11.1882, Chereluş, comitatul Arad –7.06.1953, Gherla, reg. Cluj)Politician. Rotar de meserie. Socialist militant.Între 1903 şi 1918 membru al PartiduluiSocialist din Ungaria (secţia română). Membruîn Consiliul Dirigent al Transilvanieişi Banatului (1918–1920), unde a deţinutportofoliul Sănătăţii. În 1924 a reprezentatPSD la Congresul Internaţionalei Socialistede la Marsilia. În 1928, neînţelegându-se cusocialiştii din regat, a candidat ca deputatpe listele Partidului Naţional Ţărănesc. Preşedinteal Confederaţiei Generale a Muncii(1926–1938, când sindicatele au fost interziseîn România). S-a opus influenţei sovietice.Arestat în 1948, a murit în închisoare.Fodor, Octavian(17.10.1917, Mediaş – 8.06.1976, Cluj)Medic. A studiat Medicina la Cluj şi s-a specializatla Paris. A lucrat la clinica medicalădin Cluj, Institutul de Medicină din Timişoara,Institutul de Medicină şi Farmaciedin Cluj, al cărui rector a fost. A scris peste500 de lucrări, mai ales în domeniul epistemologieibolilor digestive. Lucrări: Concepţiinoi în icterul cataral, 1944; Nefrita acută, 1946;Sindromul de malabsorbţie, 1967; Enterocolitelecronice, 1970. Membru al Academiei de ŞtiinţeMedicale din România, al OrganizaţieiMondiale de Gastroenterologie, al UniuniiTerapeutice Internaţionale. Membru al AcademieiRomâne (1975).Foiaş, Ciprian Ilie(20.07.1933, Reşiţa)Matematician. A absolvit Facultatea deMatematică – al cărei profesor a devenit – laUniversitatea din Bucureşti. Plecat din ţarăîn 1978, a fost profesor la UniversitateaParis Sud, iar din 1979 la Indiana University,SUA. Profesor invitat la Dresda,Pisa, Tel Aviv. Lucrări: Spectral Theory inNoncommutative; Banach Algebras Based on the309ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 309 31.10.2011 17:23:08

FolescuCiprian Ilie Foiaş Ştefan Foriş Dan Fornade310Resolvent Concept, 1962; Analyse harmoniquedes opérateurs de l’espace Hilbert, 1967; TheCommutant Lifting Approach to InterpolationProblems, 1990. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1994).Folescu, Georgenume la naştere Gheorghe Folea(1884, Călăraşi – 17.11.1939, Bucureşti)Bas. A absolvit Conservatorul din Bucureştica elev al lui D. G. Kiriac. Profesor la Conservatoruldin Bucureşti. Este unul dintrefondatorii Operei Române din Bucureşti,deschisă cu Lohengrin de Wagner, 1924, undea interpretat rolul lui Henric. Roluri în: Bărbieruldin Sevilla de Rossini, Năpasta de SabinDrăgoi, Fidelio de Beethoven, Cneazul Igor deBorodin, Lucia di Lammermoor de Donizetti,Faust de Gounod, Cavaleria rusticana deMascagni, Flautul fermecat de Mozart, Boemaşi Tosca de Puccini, Aida, Bal mascat, Falstaff,Rigoletto şi Trubadurul de Verdi, Olandezulzburător, Parsifal de Wagner ş.a. A interpretatmulte prelucrări ale folclorului românesc deD. G. Kiriac. Şcoala de Arte din Călăraşi îipoartă numele.Fontanin, Gheorghe Marin(?.10.1825, Braşov – 24.04.1886, Bucureşti)Profesor. Francez la origine. A studiat ŞtiinţeNaturale la Pesta şi Viena. Profesor de latinăla colegiul din Craiova. Lucrări: Curs elementarde geografie fizică şi matematică. Membru înConsiliul General al Instrucţiunii, membrual Societăţii Academice Române (1870).Foriş, Ştefan(9.05.1892, Ţărlungeni, Braşov – 1946, Gherla)Om politic. Absolvent de fizico-matematicila Universitatea din Budapesta, membrual Partidului Comunist Maghiar din 1918,adept al lui Béla Kun (participă la revoluţiadin 1919). Întors la Bucureşti, devine membrual Partidului Socialist (1923) şi apoi alPartidului Comunist Român (1926). Instruitla Moscova în 1929 pentru a deveni activistal Kominternului. Arestat (1931–1935),alături de Gheorghiu-Dej, după grevele dela Lupeni (1929), este adus de la închisoareaVăcăreşti pentru a depune mărturie. Arestatiar în 1944 în contextul înlăturării de cătreDej a formaţiei care activase sub jurisdicţiaKominternului şi trimis la Gherla, se pare căa fost lichidat în 1946. Soţia şi mama au fostde asemenea ucise (1949), fiica, născută în1945, şi care nu şi-a cunoscut tatăl, a dispărut,probabil internată într-un centru deplasament. Reabilitat de Nicolae Ceauşescuîn 1967.Fornade, Dan(28.08.1951, Timişoara)Filolog. Absolvent al Facultăţii de Engleză aUniversităţii din Timişoara. Plecat în Canadaîn 1980. Cetăţean canadian. Cercetătoral emigraţiei româneşti, lexicograf, editor.Fondator al Departamentului de periodiceal Bibliotecii Centrului Românesc din Montréal.Director fondator al revistei Luceafărulromânesc (The Romanian Morning Star) careapare din 1990 la Montréal. Redactor-şefal anuarului A.R.A. Journal (din anul 2000).A lucrat la Enciclopedia românilor din străinătate(7 volume): Biserici, Instituţii, Personalităţi, Ziare(Encyclopedia of the Romanians Abroad: Churches,Institutions, Personalities, Newspapers – 7 volumes),Romanian American and Romanian Who’sWho (versiune engleză în 5 volume). Membrual Governing Board of Marymount Center,Adult Education Center (din 1998), membrual Asociaţiei Profesorilor din Montréal(MTA), membru al Consiliului Consultativ alsite-ului Yomee.com, din Los Angeles, ca şi alsite-ului Outstanding American Personalities.Fotino, George(31.07.1896, Craiova – 28.06.1969, Bucureşti)Jurist şi istoric. Origine grecească. Licenţiatîn Drept la Bucureşti, doctor în Drept laParis (1926 cu teza „Contribution a l’étudedes origines de l’ancien Droit coutumierroumain. Un chapitre de l’histoire de laENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 310 31.10.2011 17:23:08

Mişu FotinoFrancisc Rákóczi al II-leapropriété au Moyen-Âge“). A fost atras decultura clasică, devenind un bun cunoscătoral limbii greceşti. A tradus tragediile luiSofocle: Ajax, Electra, Filoctet, Oedip la Colonos,Antigona. Profesor la Facultatea de Dreptdin Bucureşti, decan al ei în anii războiului,iniţiatorul şi realizatorul restaurării palatuluiGoleştilor de la Goleşti şi amenajarea lui camuzeu (a scris Din vremea renaşterii naţionale aŢării Româneşti. Boierii Goleşti, 4 vol.). Liberal,a fost organizatorul şi directorul FundaţieiI.I.C. Brătianu. Între 1964 şi 1969 a fostcercetător la Institutul de Istorie N. Iorga,în colectivul pentru vechiul drept românesc(şi de acolo a fost trimis la închisorile Jilavaşi Sighet). Membru corespondent al AcademieiRomâne (1944), exclus în 1948, repusîn drepturi în 1990.Fotino, Mişu, prenume la naştere Mihai(14.09.1930, Bucureşti)Actor de teatru. Familie grecească la origini.Copilăria şi adolescenţa le-a trăit la Braşov,unde tatăl lui era actor (la un moment datdirector al Teatrului din Cernăuţi) şi a jucatîmpreună cu el încă de când era foarte mic.A debutat la vârsta de 7 ani în piesa de teatruColoniale. Din 1952 a fost actor la TeatrulDramatic din Braşov. A fost remarcat demarele regizor Sică Alexandrescu, care adecis să-l aducă la Bucureşti. Din 1956 joacăla Teatrul Naţional I.L. Caragiale din Bucureşti.Roluri în film: Directorul nostru (1955),Telegrame (1959), Porto-Franco (1961), Codin(1963), Politică şi delicatese (1963), Titanic vals(1964), Amprenta (1967), Balul de sâmbătăseara (1968), Elixirul tinereţii (1975), Tufă deVeneţia (1977), Chiriţa la Iaşi (1987), SexyHarem Ada-Kaleh (2001). Premiul UNITERpentru întreaga activitate (2006).Francisc Rákóczi al II-lea(27.03.1676, Borş, Transilvania – 8.04.1735,Rodostó, Imperiul Otoman, azi Turcia)Prinţ al Transilvaniei. A condus Transilvaniaîntr-o perioadă de relativă independenţă, cuFranyoDietă proprie şi a sprijinit cu arme şi oştenipe domnii munteni în lupta antiotomană.A luptat pentru independenţa Ungariei faţăde Habsburgi. Iniţiator al războiului curuţilor(kuruć înseamnă în maghiară haiduc),1709–1711, care s-a terminat cu înfrângerearăsculaţilor şi arestarea conducătorului.Fugit mai întâi la polonezi, a emigrat apoiîn Imperiul Otoman. Cenuşa sa a fost repatriatăîn secolul XX şi se află la catedralaSf. Elisabeta din Kosiće, azi Slovacia.Frank, Dan(17.02.1951, Bucureşti)Eseist. Studii de arhitectură şi matematică.Prima lucrare este Himmel und Erde des I Ging(Cerul şi Pământul I Gíng-ului) publicată laeditura pe care a înfiinţat-o după plecarea înGermania (Dan Frank Verlag). Urmează apoi3 Kräfte, 5 Wandlungen (3 forţe, 5 transformări),un eseu mai amplu pe tema simbolisticiinumerelor. Das Herzensgebet (Rugăciuneainimii) este un text din Filocalia, care a fostcompletat cu o introducere şi un comentariucomparativ cu ortodoxia. Ultima lucrareeste un CD multimedia despre mănăstiriledin Moldova: Moldau – Klöster, Geschichte,Spiritualität. Cu cartea Systematisch Backgammon(Table în mod sistematic) a inaugurat oserie dedicată jocului de table, BackgammonCollection, care, pe lângă titlul numit, maicuprinde reviste şi ediţii speciale.Franyo Zóltannume la naştere Zoltán Whammy(17.08.1887, Timişoara – 1978, Timişoara)Scriitor şi editor. A absolvit Şcoala deHonvezi la Sopron (1910), apoi AcademiaMilitară Ludovika la Budapesta. A avut oimportantă activitate publicistică, afirmândidei umaniste şi egalitariste, care l-au duscătre opţiunea socialistă. A demisionat dinarmată. A fost unul dintre fondatorii SocietăţiiLiterare (1908) din Banat. În timpulPrimului Război Mondial i s-au confiscatversurile. A fost comisar al poporului întimpul revoluţiei maghiare din 1919 şi l-acunoscut pe Lukács György. A revenit laArad în 1923, apoi s-a întors la Timişoara.Împreună cu şvabul Franz Liebhardt (numela naştere Robert Reiter) şi românul AurelButeanu a scos revista trilingvă Banatul.A făcut parte din Comitetul Ligii contraRăzboiului (în al Doilea Război Mondial).Arestat în 1950, ca şi ceilalţi, a fost autorinterzis, deşi a circulat foarte mult înstrăinătate. A tradus Faust de Goethe dingermană în maghiară, a tradus din literaturaromână în maghiară şi a promovat integrareaculturală a etniilor din Banat.311ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 311 31.10.2011 17:23:08

FrăţimanAram Frenkian Valeriu Traian Frenţiu Erwin M. Friedländer312Frăţiman, Iustin Ştefan(1.06.1870, Cuhureştii de Jos, azi în RepublicaMoldova – 23.09.1927, Cuhureştii de Jos)Istoric. A absolvit Seminarul Teologic dinChişinău, Academia Teologică din Kazan,Institutul de Arheologie (Secţia litere şifilologie) din Sankt Petersburg. Profesorla Seminarul Teologic din Chişinău, apoiprofesor de istorie şi geografie la ŞcoalaNormală din Soroca. Fondator al SocietăţiiIstorice B.-P. Hasdeu din Chişinău (1919).A fost preocupat de românii din Transnistria.Lucrări: Românii de peste Nistru; Administraţiabisericească la românii transnistreni dintre Bugşi Nistru. Cercetare politico-istorico-bisericeascărelativ la viaţa românilor ce trăiesc în Rusia;Probleme privitoare la eparhiile din Basarabia.Membru corespondent al AcademieiRomâne (1919).Frenkian, Aram(20.03.1898, Constanţa – 10.11.1964, Bucureşti)Filolog şi filosof. Armean ca etnie. A studiatFilosofia la Bucureşti şi Paris (Sorbona şiÉcole des Hautes Études). S-a specializatîn greacă, latină, sanscrită. Profesor de filologieclasică la Universitatea din Bucureşti.A comentat şi tradus din Diogene Laertius,Empiricus, Plotin, Eschil, Sofocle, Euripide,Platon. Înclinaţiile către matematici suntilustrate de numeroase studii şi articole: Lepostulat chez Euclide et chez les modernes, Paris,1940; Studii de matematică sumero-akkadiană,Bucureşti, 1953. Membru al Societăţii deŞtiinţe Istorice şi Filologice din România,Secţia de studii orientale, şi vicepreşedinteal Societăţii de Studii Clasice. În anul 1964este numit şeful sectorului de istorie laInstitutul de Logică din Bucureşti. Membrupost-mortem al Academiei Române(din 2006).Frenţiu, Valeriu Traian(25.06.1875, Reşiţa – 11.07.1952, Sighet)Protopop greco-catolic. A absolvit liceulla Blaj şi Facultatea de Teologie Catolicăla Budapesta. Specializare la Viena. A fostprotopop al Orăştiei şi a construit acolo onouă biserică. A participat la Marea Adunarede la Alba Iulia. Arestat în 1948 şi trimisla Sighet, unde a murit fără a fi judecatşi condamnat.Friedländer, Erwin M.(29.05.1925, Cluj-Napoca –22.01.2004, California)Fizician american de origine română.A absolvit Institutul Francez de ÎnalteStudii din Bucureşti şi apoi a urmat cursurileFacultăţii de Fizică şi Matematică auniversităţii bucureştene, specializându-seîn fizică nucleară. În 1963 şi-a susţinut doctoratulcu teza „Asupra modelului cu douăcentre al jeturilor cosmice“, continuându-şiactivitatea ca profesor la Universitatea dinBucureşti şi cercetător la Institutul de FizicăAtomică de pe platforma Măgurele. Între1971 şi 1991 a fost coşef de laborator laLawrence Berekeley Laboratory al UniversităţiiCalifornia. Activitatea sa de cercetares-a concentrat îndeosebi asupra radiaţieicosmice a particulelor accelerate la marienergii de măsură aferente, fiind concretizatăîn peste 250 de studii şi articole, apăruteîn prestigioase reviste internaţionalede specialitate. În anul 1985 a fost distinscu Premiul Humboldt pentru fizică. A fostales membru corespondent al AcademieiRomâne în anul 1963, calitate retrasă dupăplecarea din ţară (1971). A fost repus îndrepturi ca membru corespondent în 1990şi, la solicitarea proprie, trecut membru deonoare în 2003.Frimu, I(on) C(ostache)(4/16.10.1861, Bârzeşti, jud. Vaslui –19.02.1919, Văcăreşti)Militant socialist. Tâmplar de meserie, membrufondator al Partidului Social-Democratal Muncitorilor (1893). A miliat pentru unireatuturor forţelor sindicale din România,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 312 31.10.2011 17:23:08

FurduiI. C. Frimu Laurenţiu Fulga B. Fundoianufapt împlinit în 1898 (a fost preşedintelecentralei sindicale) şi dispărut prin TrădareaGeneroşilor (1899). A fost lider al PartiduluiSocial Democrat Român înfiinţat în 1910şi a avut legături cu V. I. Lenin din 1911.La cinci zile după Marea Unire, muncitoriitipografi de la Atelierele Sfetea şi Minervaau declarat grevă. Cu ei s-au solidarizat şialţi muncitori. Au fost atacaţi de forţele deordine în faţa Teatrului Naţional. Arestat,alături de Cristian Rakovski, Ilie Moscovici,Gheorghe Cristescu ş.a., a fost apărat deavocaţii Constantin Titel Petrescu, RaduRosetti, Constantin Mille, N.D. Cocea.A murit în închisoare.Frolov, Nicolae(1876, Corneşti, Basarabia – 1948, Iaşi)Istoric. A absolvit Seminarul Teologic laChişinău şi Economia la Universitatea dinDorpat (azi Tartu), Estonia. Specializare launiversităţile din Sankt Petersburg, Kiev şiOdessa. Director al Muzeului din Chişinăuşi profesor de economie agrară la Universitateadin Chişinău. Membru post-mortem alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei (1970).Fulga, Laurenţiunume la naştere Laurenţiu Ionescu(2.11.1916, Fulga, jud. Prahova –16.11.1984, Bucureşti)Scriitor. A absolvit Liceul Militar la Chişinăuşi Facultatea de Litere şi Filosofiela Bucureşti. Prizonier de război în URSS,întors cu detaşamentul Tudor Vladimirescu.A fost vicepreşedinte al UniuniiScriitorilor (din 1968). După proza de început,de un romantism debordant, Straniulparadis, 1942, a evoluat spre realismul delargă cuprindere socială în care apar personajearhetipale: Eroica, 1956; Alexandra şiInfernul, 1966, Premiul Uniunii Scriitorilor,după care s-a turnat un film; Moartea luiOrfeu, 1970, Premiul Academiei; Fascinaţia,1977; Salvaţi sufletele noastre, 1980, PremiulUniunii Scriitorilor; E noapte şi e frig seniori,1983. A scris ocazional şi teatru. Laureat alPremiului de Stat (1952).Fundoianu (Fondane), B(enjamin)nume la naştere Benjamin Wexler(14.11.1898, Iaşi – 22.10.1944, Auschwitz)Poet şi eseist. Evreu ca etnie. A începutDreptul la Iaşi, dar nu l-a terminat. A debutatcu o povestire biblică, Tăgăduinţa lui Petru,1918, a publicat Images et livres de France,1921. Membru al cenaclului Sburătorul. Sestabileşte la Paris în 1923, dar publică în ţarăvolumul de versuri avangardiste Privelişti,1930, şi la Paris volumele Ulysse, 1933, şiTitanic, 1937, semnate cu numele BenjaminFondane. A colaborat la revista avangardistăIntegral a lui Brunea-Fox (1930) şi la unu alui Saşa Pană (1931). A scris eseuri de tipexistenţialist: „La conscience malheureuse“(„Conştiinţa nefericită“), 1936; „Rimbaud,le Voyou“ (Rimbaud, vagabondul), 1933;„Baudelaire et l’expérience du gouffre“(„Rimbaud şi experienţa abisului“), 1947,postum; „L’être et la connaissance · Essaisur Lupasco“ („Fiinţa şi cunoaşterea ·Eseu asupra lui Lupaşcu“), 1998, postum.A murit în lagărul nazist de la Auschwitz.Numele lui figurează pe memorialul Holocaustuluide la Paris.Furdui, Teodor(9.05.1935, Dumitreni, Basarabia)Biolog. A absolvit Şcoala Pedagogică la Bălţişi Facultatea de Biologie şi Pedologie la Universitateade Stat din Chişinău. Director alInstitutului de Zoologie al Academiei de Ştiinţea AŞM, devenit Institutul de Zoologie şiFiziologie, din 2001 director al Institutuluide Fiziologie şi Sanocreatologie al AŞM.Contribuţii în domeniul cercetării efectelorstresului asupra organismului animal.Distins cu Premiul Prezidiului AŞM, titlulde Om Emerit în Ştiinţă, Ordinul GloriaMuncii al Moldovei. Membru al Academiei313ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 313 31.10.2011 17:23:08

Teodor Furduide Ştiinţe Biologice din New York, membrude onoare al Academiei Ecologice Române.Membru şi prim-vicepreşedinte al Academieide Ştiinţe a Moldovei.Furtună, Horia(21.06.1888, Focşani – 8.03.1952, Bucureşti)Poet. A făcut Dreptul la Paris, a profesat avocaturala baroul de Ilfov. Prizonier de războiîn Primul Război Mondial, vicepreşedinte alFurtunăDumitru FusuSocietăţii Autorilor Dramatici. Scrie o liricărece, contemplativă şi savantă: Făt Frumos,1924; Balada lunii, 1967, postum. A scris şiteatru, roman: Iubita din Paris, 1934.Fusu, Dumitru(25.03.1938, Parcova, Basarabia)Actor. A absolvit Şcoala de TeatruB. Şciukin şi Institutul de Cinematografie(VGIK), secţia regie, la Moscova. Actor laTeatrul Luceafărul din Chişinău şi fondatoral Teatrului unui actor (din 1968). A interpretatşi roluri în film: Omul merge dupăsoare, 1961; Călătorie în april, 1962; Copiiişi merele, 1964; Slagbaum, 1964; Când pleacăcocorii, 1964; Gustul pâinii, 1966; Nuntăla palat, 1969; Zece ierni pe-o vară, 1969;Dimitrie Cantemir, 1973; Durata zilei, 1974;Ce-i trebuie omului, 1975; Centaurii, Mosfilm,1978; Ar fi avut o altă soartă, 1983; Luceafărul,1986; Vârtejul, 1968; Străinul, 1988. Distinscu Ordinul Republicii. Membru al UniuniiCineaştilor din Moldova.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢI314ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 314 31.10.2011 17:23:08

GGabrea, Radu(20.06.1937, Bucureşti)Regizor. A absolvit Construcţiile la Bucureşti,apoi Institutul de Artă Teatrală şiCinematografică din Bucureşti, Secţia regiede film. Preşedinte al Oficiului Naţional alCinematografiei. A plecat în Germania în1974. Regie: Prea mic pentru un război atât demare, 1969, Premiul Festivalului Internaţionalal Filmului de la Locarno; Amintiribucureştene, 1970; Urmărirea, 1971; Dincolode nisipuri, 1973; Fürchte Dich Nicht, Jakob!,1982; Ins Blaue, 1991; The Secret Of The IceCave, 1989; Noro, 2002. Premiul TIFF 2007pentru realizări în domeniul cinematografieiromâneşti şi europene.Gacović, Slavoliub(1.01.1956, Halovo, plasa Zaječar,în română Zăiecear, Banatul Sârbesc)Istoric şi filolog. A absolvit Şcoala Mediede Economie din Zaječar. A absolvit Istoria-Arheologiala Facultatea de Filozofie aUniversităţii din Zadar, ex-republica iugoslavăCroaţia. La Facultatea din Zadar a Universităţiidin Split şi-a susţinut masteratul, iarla Universitatea din Bucureşti şi-a susţinutdoctoratul. A publicat lucrări de lingvistică,filologie, istorie, folclor şi etnografie. Colaboreazăcu proiecte proprii la programeleInstitutului Etnografic al Academiei Sârbede Ştiinţe şi Arte, precum şi ale Societăţii deLimba Română din Voivodina – RepublicaSerbia. Lucrări: Hriščanstvo na tlu timočkogsliva od IV do XIV veka (Creştinismul pe c ursulrâului Timoc din secolul IV şi până în secolul XIV);Românii timoceni de la romanizare la începuturileturcocraţiei; Neslovenske osnove u ojkoniminijiVidinskog sandžaka XV–XVI veka (Elementeneslovene în iconografia sangiacului de Vidin însecolele XV–XVI, 1993); Ratni dnevnik TodoraSrbovića (Jurnalul de război a lui Todor Srbovici),1995; Razgraničenje naisopoliske (niške) i akviske(prahovske) regije s ubikacijom gradova iz VI veka(Delimitarea regiunilor oraşelor Naisus-Niš şiAquae-Prahovo începând din secolul al VI-lea),1997; Etimologija slovenskih osnova u ojkoniminijiVidinskog sandžaka XV-XVI veka (Etimologiaelementelor slovene în iconografie în sangiacul deVidin în secolele XV–XVI), 1997; Putevi istine:Polemika o vrednosti jednog naučnog rada (Căileadevărului: Polemica despre valoarea unei lucrăriştiinţifice), 1999; Petrecătura [pesma za ispračajpokojnika] u Vlaha Ungurjana (Petrecătura[cântecul de petrecere al decedatului] la RomâniiUngureni), 2000; Narodne pesme o MarkuKraljeviću iz rukopisne zbirke Luke BervaldijaLucića (Poezii populare despre Crăişorul Marcodin colecţia în manuscris a lui Luca BervaldiLuţici), 2001; Od Čitališta do Narodne bibliotekeu Zaječaru 1866–1996 (De la Sala de citire laBiblioteca Naţională din Zăiecear 1866–1996) şiBajanja u kultu mrtvih kod Vlaha severnoistočneSrbije (Bocetul și cultul morţilor la românii dinSerbia de Nord-Est), 2002; Kud se dedoše RumuniTihomira Djordjevića (Unde au dispărut româniilui Tihomir Georgevici), 2008; Od Rimljana ilatinskog do Rumuna timočana i rumunskog (Dela romani şi latină la românii timoceni şi limbaromână), 2008. Membru al Academiei deŞtiinţe şi Arte a Românilor din Serbia.Gafencu, Grigore(1892, Bucureşti – 30.01.1957, Paris)Politician, diplomat şi gazetar. A studiatDreptul la Universitatea din Bucureşti.Deputat al Partidului Naţional Ţărănesc(din 1924), ministru de Externe (1938),ambasador la Moscova (1940), an în care apărăsit România pentru Elveţia. În 1947 şi-apublicat la Yale University Press conferinţelesusţinute la Universitatea din New York.Membru al Comitetului Naţional Romândin exil (1949–1952), a militat pentru federalizareastatelor Europei, fiind membrufondator al Comitetului Europei Libere.A publicat The Last Days of Europe (Ultimelezile ale Europei), 1946.Gafencu, Valeriu(24.01.1921, Sângerei, Basarabia –18.02.1952, Târgu Ocna)Militant politic. Fiu al lui Vasile G. A începutFacultatea de Drept la Universitatea din Iaşi.Legionar, şef al frăţiilor de Cruce din Iaşi.Arestat în 1940, a ajuns la închisoare. Deşi315ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 315 31.10.2011 17:23:09

GafencuRadu Gabrea Slavoliub Gacović Valeriu Gafencu Valeriu Gagiu316l-a avut apărător pe Constantin Angelescu,a fost întemniţat în mai multe rânduri, fiindtrimis la Aiud, apoi la Târgu Ocna.Gafencu, Vasile(1886–1942, Siberia)Om politic. Tată al lui Valeriu G. Membruîn Sfatul Ţării, a votat unirea Basarabiei cuRomânia în 1918. Arestat şi trimis în Siberiaîn 1940, nu s-a mai întors.Gafiţa, Mihai(31.10.1923, Baia, Suceava – 4.03.1977, Bucureşti)Poet, editor, critic şi istoric literar. Liceulla Fălticeni şi Botoşani, apoi Facultateade Litere şi Filosofie. Profesor de limbaromână, apoi lector universitar de esteticăşi teoria literaturii. Redactor la Viaţa Românească,Gazeta literară, secretar al UniuniiScriitorilor, redactor-şef la Editura de Statpentru Literatură şi Artă şi la Editura CarteaRomânească (1970–1977). Lucrări: CezarPetrescu (monografie, 1963); Scriitori românicontemporani (în colaborare, 1964); DuiliuZamfirescu (monografie, 1969); Faţa ascunsă alunii (1974); Flautul lui Marsias (1977); Studiide istorie literară (postum, 1979).Gafiţanu, Mihai(16.09.1934, Iaşi)Inginer. A absolvit Facultatea de Mecanică aInstitutului Politehnic din Iaşi. Specializări laRensselaer Polytechnic Institute, Tray, SUA,Illinois, Institutul Bauman din Moscova,Bratislava, Imperial College din Londra,Grecia, Iugoslavia. Profesor, prorector şi rectoral Politehnicii din Iaşi. Profesor asociatla Luo Yang Institute of Technology, China,şi la Massachussets Institute of Technology.Contribuţii în domeniul diagnosticăriivibroacustice a maşinilor şi utilajelor, tehnicişi metode de analiză a tensiuinilor pe caleelectroezistivă. Lucrări: Organe de maşini,2 vol., 1981–1983; Rulmenţi, 2 vol., 1985.Preşedinte al Subcomisiei de Acustică aAcademiei Române, vicepreşedinte al AGIR.Gagiu, Valeriu(1.05.1938, Chişinău – 21.12.2010, Chişinău)Scenarist de film. A absolvit Institutul deCinematografie, Secţia scenarii, la Moscova.A lucrat la Moldova Film şi a fost profesor laAcademia de Muzică, Teatru şi Arte Plasticedin Chişinău. A făcut scenariile celor maimulte filme artistice din producţia internă:Omul merge după soare, 1961; Când se duc cocorii,1963; Strada ascultă, 1964; Gustul pâinii, 1966;Zece ierni pe-o vară, 1969; Explozie cu efect întârziat,1970; Ultimul haiduc, 1972; Undă verde,1973; Durata zilei, 1974; Pe urmele fiarei, 1976;Bărbatul de lângă tine, 1977; Unde eşti, dragoste?,1980; Hotarul din iunie, 1982; Istoria unuigalben, 1983; Nistrul în flăcări, 1984; Deţinutulmisterios, 1986; Corbii prada n-o împart, 1988;Strada felinarelor stinse, 1991; Jana, 2004. Multedintre filmele menţionate au fost distinse cupremii pentru scenariu la Festivalurile naţionalesau unionale de film. Membru al UniuniiCineaştilor şi al Uniunii Scriitorilor dinMoldova. Membru de onoare al AcademieiInternaţionale de Film Nika din Rusia.Gaindric, Constantin(11.09.1941, Zaicani, RSSM)Informatician. A absolvit Institutul Pedagogicla Bălţi şi Institutul Central Economico-Matematic al Academiei de Ştiinţe a URSS laMoscova. A lucrat la Comitetul de Stat pentruPlanificare, la Centrul de Calcul al Institutuluide Matematică şi Informatică al AŞM. A elaboratşi implementat multiple metode şi algoritmide modelare a funcţionării diverselorramuri ale economiei. În cadrul cercetărilorasupra sistemelor suport pentru decizii a propuso nouă structură conceptuală ce reprezintăo direcţie importantă în managementuldecizional. A contribuit la elaborarea strategieişi a planului de acţiuni pentru informatizareasocietăţii în Republica Moldova. Lucrări:Luarea deciziilor. Metode şi tehnologii; Considerenteasupra edificării societăţii informaţionale înMoldova. Membru corespondent al Academieide Ştiinţe a Moldovei. A fost preşedinte alENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 316 31.10.2011 17:23:09

GaleriuConstantin Gaindric Gala Galaction Emilian Galaicu-Păun Constantin GaleriuConsiliului Naţional pentru Acreditare şiAtestare Universitară din Moldova.Galaction, Galanume la naştere Grigore Pişculescu(16.04.1879, Dideşti, Teleorman –8.03.1961, Bucureşti)Scriitor, teolog. Între 1928 şi 1934 a datBibliei o nouă versiune în limba română,adaptând-o la limba modernă. În perioadainterbelică desfăşoară o susţinută activitatepublicistică (editează, cu ajutorul lui TudorArghezi, Cronica şi Spicul, care apar în perioada1915–1918). Devine defensor eclesiasticpentru eparhiile Râmnicului şi Argeşului(1909–1922), preot (1922) şi misionar alArhiepiscopiei Bucureştilor (1922–1926),profesor titular la Catedra de introducere şiexegeză în Noul Testament la Facultatea deTeologie din Chişinău (1926–1941), decanulacesteia (1928–1930), profesor de exegezaVechiului Testament la Facultatea de Teologiedin Bucureşti (1941–1947), membruîn Adunarea eparhială a ArhiepiscopieiBucureştilor (din 1954). Ca teolog a publicatstudii despre Noul Testament, articole, meditaţii,conferinţe, predici. A publicat volumede nuvele, romane, note de călătorie, articoleîn principalele ziare şi reviste ale timpului,un jurnal a fost publicat postum. După 1944se angajează pe deplin în viaţa literară şipolitică. A scris povestiri şi nuvele: Bisericuţadin Răzoare, 1914, Premiul Academiei; De lanoi, la Cladova, 1924; Nuvele şi schiţe, 1934, şiromane: Papucii lui Mahmud, 1932, PremiulSocietăţii Scriitorilor Români; Doctorul Taifun,1933; La răspântie de veacuri, 2 vol., 1935.Şi-a strâns publicistica în mai multe volume,cel mai cunoscut fiind Oameni şi gânduri dinveacul meu, 1955. A primit Premiul SocietăţiiScriitorilor Români (1933), Medalia MeritulCultural clasa a II-a (1934), Premiul NaţionalLiterar (1935), Premiul Naţional pentruproză (1942), Medalia Meritul Cultural îngrad de Comandor (1947); a fost deputatîn MAN, a primit Ordinul Muncii clasa I(1954). A fost vicepreşedinte al SocietăţiiScriitorilor Români (1947), membru actival Academiei Române (1947), apoi membrutitular onorific al Academiei RepubliciiPopulare Române (1955).Galaicu-Păun, Emilian(22.06.1964, Unchiteşti, Republica Moldova)Scriitor. A absolvit Facultatea de Litere aUniversităţii din Chişinău. Specializare laInstitutul de Literatură Maxim Gorki dinMoscova. Lucrări: Lumina proprie, 1986;Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului,1991; Cel bătut îl duce pe cel nebătut, 1994; Gesturi.Trilogia nimicului, 1996; Yin Time, 1999;Poezia de după poezie. Ultimul deceniu, 1999;Gestuar, 2002. Membru al Uniunii Scriitorilordin Moldova şi din România. Membrufondator al ASPRO, Bucureşti.Galan, V(alerian) Em(il)(15.02.1921, Săveni, jud. Botoşani –2.01.1995, Bucureşti)Prozator. A studiat la Politehnica din Iaşi,Cernăuţi şi Timişoara. Redactor la diversepublicaţii. Reprezentant al realismului socialist,interesat mai ales de spaţiul contemporan:Zorii robilor, 1950, Premiul de Stat;Bărăgan, vol. I, 1954, Premiul de Stat; vol. II,1959; evoluează spre o proză de replică laadresa proletcultismului în ciclul romanescContravizitele doctorului B.A., Zodia înstrăinării,1966; Accidentul era inevitabil, 1967; A treiaRomă, 1968 şi romanele Hramul sfântului Nu,1969; Şahul dublu de la Armor, 1970.Galeriu, Constantin(21.11.1918, Răcătău-Răzeşi, jud. Bacău –10.08.2003, Bucureşti)Preot. A absolvit Seminarul Teologic laRoman şi Facultatea de Teologie la Bucureşti.Deţinut în 1950, 1952–1953. Preot labiserica Silvestru din Bucureşti şi profesorla Institutul Teologic din Bucureşti (1977–1991). După 1989 a fost vicar al ArhiepiscopieiBucureştilor şi membru în Grupulde reflecţie care a militat deopotrivă pentru317ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 317 31.10.2011 17:23:09

318înnoirea şi stabilitatea Bisericii OrtodoxeRomâne. Membru fondator şi preşedintede onoare al Asociaţiei Medical-CreştineChristiana; preşedinte al Editurii Harisma,preşedinte al Asociaţiei Sf. Stelian – copiiistrăzii, al Fundaţiei Elena Doamna; membrude onoare al Fundaţiei Memoria, preşedinteexecutiv al Frăţiei Ortodoxe Române.Gàll Ernö(4.04.1917, Oradea – 2000, Cluj)Filosof. Evreu maghiar ca etnie. A fost licenţiatîn Drept şi Filosofie la Universitatea dinCluj, obţinând titlul de doctor abia în 1968.În al Doilea Război Mondial familia îi esteexterminată la Auschwitz, iar el este deportatîn lagărul de la Buchenwald. Revenit la Cluj,devine redactor la Igazság şi Utunk, iar din1948 conferenţiar şi prorector la universitate.Autor al unor lucrări, precum: Sociologiaburgheză din România (1958), Intelectualitateaîn viaţa socială (1965), Idealul prometeic (1970),A humanizmus viszontagságai (Peripeţiile umanismului,1972), Tegnapi és mai önismeret (Autocunoaştereieri şi azi, 1975), Az erkölcs dilémái(Dilemele eticii, 1981), Az ezerdforduló kihívása(Sfidarea sfârşitului de mileniu, 1986), A nacionalizmusszíneváltozásai (Schimbarea la faţă a naţionalismului,1994) ş.a. Membru corespondental Academiei Române (1974).Ganea Ion(22.07.1926, Soroca – 4.04.1993, Chişinău)Biolog, academician. Studii secundare:Liceul Tehnic din Soroca; superioare: InstitutulPedagogic din Chişinău (1951). Activităţi:profesor la institutele pedagogice dinBălţi şi Tiraspol, apoi colaborator la AŞM(din 1972 – şef de laborator, din 1976 – vicedirector).Doctor habilitat (1971), academician(1992). Domeniul cercetărilor: ornitologie,ecologie, paleozoologie. A publicatcirca 450 de lucrări ştiinţifice, numeroasearticole de popularizare a ştiinţei şi 35 demonografii. Coautor al lucrării capitale în 6volume – Lumea animală a Moldovei (1981).A condus proiectul „Omul şi Biosfera“.Ganea, Tudor(1922, Bucureşti – 1971, Seattle)Matematician. A plecat în SUA în 1960 (eralogodit cu Aurora Cornu – plecată şi ea în1965, care a fost şi soţia lui Marin Preda).Profesor de topologie algebrică la Universitateadin New York. Mai multe realizări îipoartă numele: spaţiul Ganea; harta Ganea;fibraţia Ganea; cofibraţia Ganea; conjecturaGanea (pentru spaţii cu mai mult de treidimensiuni). Lucrări: On the Lusternik-Schnirelmann category of abstract groups, 1957,în colaborare. Helaman Ferguson, sculptorGàllşi unul dintre fondatorii Institutului de CercetăriMatematice (1982), i-a fost elev.Gane, Nicolae(1.02.1838, Fălticeni – 16.04.1916, Iaşi)Scriitor şi om politic. Descendent al uneivechi familii boiereşti. Se înscrie la pensionulfrancez al lui Louis Jordan din Iaşi,după care urmează Ştiinţele Juridice laParis. După revenirea în ţară a fost angajatsecretar-translator al directorului generalal închisorilor din Moldova (1857). În acelaşian este numit judecător la tribunalulSuceava, de unde este destituit din cauzamanifestărilor prounioniste. După Unireaţărilor române din 1859 revine în magistratură,unde îndeplineşte mai multe funcţii:preşedinte al tribunalului Suceava, membrual Curţii de Întărituri Iaşi (1861), prefect aljudeţului Suceava (1863) şi ulterior al Dorohoiului.Trece în 1864 judecător la Curtea deApel din Focşani, apoi, în 1865, la Iaşi. A fostmembru al societăţii Junimea, publicândnuvele şi poezii în revista Convorbiri literare.În 1867 este numit preşedinte de secţie laCurtea de Apel Focşani, dar demisionează şise stabileşte la Iaşi, unde încearcă să practiceavocatura. Intră în activitatea politică, fiindales în 1870 deputat din partea grupării junimisteşi prefect al judeţului Iaşi. Este ales decinci ori primar al oraşului Iaşi (1872–1876;1881; 1887–1888; 1895–1899; 1907–1911).În calitate de primar s-a remarcat prin următoarelerealizări: aducţiunea apei potabile laIaşi din sursa Timişeşti, proiect pentru care afost atacat în presa vremii, inaugurarea TeatruluiNaţional. Lucrări: Domniţa Ruxandra,Fluierul lui Ştefan, Piatra lui Osman, Comoarade pe Rarău, Privighetoarea Socolei, Vânătoarea,Aliuţă, Hatmanul Baltag, Şanta, Astronomul şidoftorul, Duduca Bălaşa, Petru Rareş, Florea Curcanul,Cânele bălan, În vacanţe, Sfântul Andrei,Stejarul din Borzeşti, Ion Urdilă, Petrea dascălul,Agatocle Leuştean, Două zile la Slănic, Catrinţaş,Ciubucul logofătului Manole Buhuş. Membrutitular al Academiei Române (în 1908), vicepreşedinteal ei (1912–1913).Gaster, Moses(17.09.1856, Bucureşti –5.03.1939, Abingdon, Marea Britanie)Filolog, istoric literar şi folclorist, rabin.În 1876 îşi începe studiile la SeminarulTeologic Evreiesc de la Breslau, unde îi areca profesori pe H. Graetz şi Z. Frankel. Înparalel învaţă şi la Universitatea din Breslau,acordând o deosebită atenţie lingvisticii,studiilor biblice şi limbilor orientale. În 1877obţine diploma de doctor al Universităţii dinLeipzig cu o teză despre fonetica istorică alimbii române. Întors în România în 1880, seENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 318 31.10.2011 17:23:09

GaţacGàll Ernö Nicolae Gane Moses Gaster Victor Gaţacdedică studiului literaturii vechi şi literaturiipopulare române, ţine prelegeri de mitologiecomparată la Universitatea din Bucureşti şicolaborează la importante publicaţii culturaleale vremii. Militează pentru acordareadrepturilor cetăţeneşti evreilor români înspiritul Tratatului de la Berlin; totodată, camilitant sionist, este unul dintre fondatoriiorganizaţiei locale a Chovevei Tzion. Demersurilesale fac parte din mişcarea largă a treziriiconştiinţei identitare a evreilor din Europape fondul dispariţiei marilor imperii, mişcareîn urma căreia Ben Gurion şi Ezer Weizmannaveau să întemeieze statul Israel. Prieten şicolaborator al lui Lazăr Şăineanu, în 1882se numără printre organizatorii celei de adoua colonii de evrei români în Eretz Israel,cea din Samaria, la Zikhron Ya’akov. Esteexpulzat din România, în 1885, împreună cuprincipalii lideri de opinie ai presei evreieşti,ca urmare a campaniei de demascare a măsurilorlegislative restrictive şi a abuzuriloradministrative faţă de minoritari. Se stabileştela Londra. Ţine, la Oxford, un ciclu deconferinţe despre literatura slavonă. În 1887este numit rabin al comunităţii sefarde. Estedirector al Colegiului Montefiore de la Ramsgate,pe care încearcă să-l transforme dupămodelul Seminarului de la Breslau. Deţineimportante funcţii academice ca preşedinteal Folklore Society, preşedinte al JewishHistorical Society, vicepreşedinte al RoyalAsiatic Society şi membru al multor societăţi.Prima versiune a Declaraţiei Balfour se redacteazăla reşedinţa sa londoneză, la 7 februarie1917, în prezenţa lui Weizmann (viitorulpreşedinte fondator al Israelului), N. Sokolov,James Rothschild, Mark Sykes şi HerbertSamuel. Ca filolog are meritul de a fi autorulprimei încercări de sistematizare a folcloruluiliterar românesc în Literatura popularăromână, Bucureşti, 1883. Chrestomaţia română,Leipzig-Bucureşti, 1892, a fost consideratălucrare de referinţă în domeniu, făcândcunoscute în mediile de specialitate europenelimba şi literatura română prin textevechi (secolele XVI–XVIII). Adept al metodeicomparatiste în studierea folclorului, a consideratliteratura populară slavo-bizantinăpuntea de legătură dintre literatura popularăpre- şi post-talmudică şi folclorul european.Studiile sale de exegeză biblică şi de literaturăpopulară ebraică din Antichitatea târzie şiEvul Mediu, la fel ca articolele sale dedicatemultiplelor domenii ale ştiinţei iudaismului,al cărui principal promotor a fost în România,precum şi studiile sale samaritene aufost strânse în cele trei volume de Studiesand Texts in Folklore; Magic, Medieval Romance;Hebrew Apocrypha and Samaritan Archaeology,Londra, 1925–1928. Ca lingvist a susţinutromanitatea poporului român şi latinitatealimbii române: Stratificarea elementului latinîn limba română, Die Nichtlateinischen Elementeim Rumänischen. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1929). În 1936 a donatAcademiei Române întreaga sa colecţie decărţi vechi şi manuscrise.Gaţac, Victor(2.06.1933, Lipcani, Basarabia)Folclorist. A absolvit Facultatea de Filologiea Universităţii de Stat din Chişinău. Specializarela Institutul de Literatură UniversalăMaxim Gorki al Academiei de Ştiinţe dinURSS. Din 1958 e cercetător ştiinţific laSectorul de folclor al Institutului de Limbăşi Literatură al Filialei Moldoveneşti a Academieide Ştiinţe a Uniunii Sovietice (aziInstitutul de Filologie). Cercetător ştiinţificla Institutul Maxim Gorki, din 1968, la Sectorulde studiere a creaţiei poetice popularela acelaşi institut. Profesor universitar. Contribuţiiîn domeniul eposului popular eroic,cântecului istoric, istoriei folcloristicii, poeticiiistorice, textologiei folclorului. Autor amai mult de 300 lucrări ştiinţifice, inclusiv4 monografii. Lucrări: Trei specii, şi nu una:clasificarea epicii populare (1960), Eposul eroicest-romanic: studii şi texte (1967), Tradiţia oralăepică în timp: studiu istoric al poeticii (1989),Textologia experimentală a folclorului (1998).319ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 319 31.10.2011 17:23:09

320A fost unul dintre conducătorii şi autoriiconcepţiei seriei de 62 de volume Moştenireafolclorică a popoarelor din Siberia şi ExtremulOrient. Pentru primele 18 volume din aceastăserie, în 2001 a fost distins cu Premiul deStat al Federaţiei Ruse în domeniul ştiinţei şitehnicii. A participat la întocmirea şi editareacorpusului de 16 volume Creaţia popularămoldovenească. A îngrijit volumul Eposul eroic(1983), este coautor al monografiei Creaţiapopulară. Curs teoretic de folclor românesc dinBasarabia, Transnistria şi Bucovina (1991). Participantcu referate şi comunicări la conferinţe,simpozioane, congrese la Washington,Bucureşti, Sofia, Varşovia, Budapesta, Beijing,Tokio, Delhi. Membru corespondental Academiei de Ştiinţe a Federaţiei Ruse(2000), membru de onoare al Academiei deŞtiinţe din Republica Moldova (2000).Gavăţ, Iulian P.(19.07.1900, Tâmboieşti, jud. Vrancea –18.06.1978, Bucureşti)Inginer şi geolog. A absolvit Mine şi Geologiela Politehnica din Bucureşti. A lucrat laInstitutul Geologic din Bucureşti. A făcutprospecţiuni geologice în toată ţara şi aelaborat o metodă proprie de interperetarea rezultatelor cercetărilor. În virtutea ei areuşit să introducă în circuitul economieinoi zăcăminte de hidrocarburi. Profesor laFacultatea de Geologie a Universităţii dinBucureşti. Lucrări: Structura profundă a teritoriuluiRPR, 1963; Praguri, horturi şi cordiliereîn structura profundă a Carpaţilor dintre văileOituzului şi Trotuşului, 1971; Interpretarea geologicăa prospecţiunilor geofizice, 1973. Membrucorespondent al Academiei Române (1955).Gavriil Protul(a doua parte a secolului XV, Grecia –începutul secolului XVI, Grecia)Călugăr. Grec ca etnie. A fost chemat înŢara Românească de Neagoe Basarab (unCraiovescu prin naştere), care i-a comandato scriere despre patriarhul ecumenic al Ţarigradului,Nifon al II-lea, chemat de Raducel Mare Basarab să reorganizeze Bisericaromânească şi canonizat sfânt al ei în 1517.Lucrarea a circulat în greaca bizantină şiîn slavonă cu titlul Viaţa şi traiul sfinţiei salepărintelui nostru Nifon, patriarhul Ţarigradului,carele au strălucit cu multe patimi şi ispite şi înŢarigrad, şi în Ţara Muntenească.Gavril Uric călugărit cu numele Paisie(a trăit în veacul al XV-lea)Călugăr. Deşi de neam boieresc, s-a călugăritla mănăstirea Neamţ şi a copiat numeroasemanuscrise bisericeşti. Este unul dintrecreatorii şcolii de caligrafie şi miniatură deGavăţla Neamţ: Tetraevanghelul, copiat la cerereadoamnei Mălina, soţia lui Alexandru celBun (1429), cu text paralel slavon şi grecesc,împodobit cu miniaturi şi frontispicii (azi înBiblioteca Bodleiană de la Oxford); alt Tetraevanghel(1436), fără miniaturi, trei Mineie(probabil a fost seria completă); un Sbornic,cuprinzând 16 cuvântări ale Sf. Grigorie deNazianz, şi Scara Sf. loan Sinaitul (1413, azi laMoscova); Omiliile Sf. Grigorie de Nazianz cucomentariile Iui Nichita al Heracleii (1424);alt Sbornic, cuprinzând Cuvântări ale Sf. loanGură de Aur şi alte texte patristice (nedatat),alte două Sbornice cuprinzând vieţi de sfinţişi cuvântări (1439 şi 1441); MărgăritareleSfântului Ioan Gură de Aur (1443); Cuvântărileascetice ale Sf. Vasile cel Mare (1444), Scara Sf.loan Sinaitul (1446).Gavrilă, Mihai(10.10.1929, Cluj)Fizician. A absolvit Fizica la Universitateadin Bucureşti. Cercetător la Institutul deFizică al Academiei. Contribuţii în domeniulfotoelectricităţii. A plecat în Olanda în 1974.Lucrări: Efectul fotoelectric relativist, 1958;Compton Scattering by L-Shell Electrons, 1973;Numerical results for Nonrelativistic ComptonStattering of Photons by K-Shell Electrons inthe Dipole Approximation, 1974. Membrucorespondent al Academiei Române (1974),exclus în acelaşi an, după plecarea din ţară,repus în drepturi în 1990.Gavrilov, Anatol(23.02.1943, Cioburciu, Transnistria)Critic, istoric şi teoretician literar. A absolvitFacultatea de Filologie a Universităţii de Statdin Chişinău (1965). Cercetător ştiinţific,apoi director adjunct al Institutului de Istorieşi Teorie Literară al Academiei de Ştiinţea Moldovei, azi şef al Sectorului de teorieliterară la acelaşi institut, numit Institutul deFilologie. Lucrări: Structura artistică a caracteruluiîn roman (1976), Reflecţii asupra romanului(1984), Conceptul de roman la G. Ibrăileanu şistructura stratiformă a operei literare (2006),Criterii de ştiinţificitate a terminologiei literare.Principiul obiectivităţii (2007).Gavrilov, Vsevolod(10.11.1942, Tiraspol)Actor. Rus ca etnie. A absolvit Şcoala deMuzică şi Institutul de Arte, Secţia instrumentede suflat (clarinet) la Chişinău.A lucrat la Teatrul actorului de film de pelângă Comitetul de Stat pentru Cinematografieal Moldovei, iar din 1981 actor lastudioul Moldova Film, în prezent actor laTeatrul rus A.P. Cehov din Chişinău. RoluriENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 320 31.10.2011 17:23:09

GăitanMihai Gavrilă Anatol Gavrilov Vsevolod Gavrilov Boris Găinăîn film: Ofiţer în rezervă, 1971; Dimitrie Cantemir,1973; Minia, 1974; Bărbaţii încărunţesc detineri, 1974; Ce-i trebuie omului, 1975; MarkTwain acuză..., 1975; O întâmplare la festival,1976; O şatră urcă la cer, Mosfilm, 1976.Maestru în Artă.Găbureanu, Mircea(28.08.1916, Fălticeni, jud. Suceava –1998, Bucureşti)Pilot. A absolvit Şcoala de Ofiţeri de Aviaţiede la Cotroceni. A lucrat la Flotila 1 Informaţiide la Iaşi. Din 1939 a fost trimis laCentrul de Instrucţie Aviaţie de la Pipera.În timpul războiului a făcut parte din Flotila19 Observaţii. Din 1943 a fost comandantulEscadrilei 109 de transport planoare. Dupărăzboi a lucrat la Şcoala de Ofiţeri de Aviaţiede la Buzău, de unde a fost pensionat în1957, şi a continuat să lucreze la Institutulde Proiectări al Industriei Uşoare din Bucureşti.Avansat comandor în rezervă în 1990.A fost distins cu Ordinul Coroana Românieiîn grad de Cavaler, cu panglică de VirtuteaMilitară şi cu Ordinul Virtutea Aeronautică,clasa Crucea de Aur.Găină, Boris(17.08.1947, Chiţcanii Vechi, Republica Moldova)Oenolog. A absolvit Institutul Politehnic dinChişinău. Specializare în viticultură la InstitutulUnional Magaraci din Ialta, Crimeea.Doctor habilitat (docent). Discipolul lui PetruUngureanu. Este şeful secţiei de vinificaţie şidirector ştiinţific la Institutul Naţional al Vieişi Vinului, director al Centrului de CercetăriViti-vinicole, şeful Laboratorului de tehnologiavinului. A realizat, împreună cu echipa,o gamă largă de vinuri de calitate superioarăChardonnay şi Pinot noir (Pinot franc) şicupaje originale cu Aligoté, Pinot blanc şiFetească albă; Cabernet-Sauvignon, Merlotşi Gamay freaux (vinuri roşii). La ConcursurileInternaţionale peste 17 vinuri produseîn Moldova, pe baza soiurilor Chardonnay şiPinot noir, au fost distinse cu 33 medalii şidiplome (Macon, 1985; Ialta, 1986; Miculov,1987; Bratislava, 1988; Verona, 1990; Chişinău-VinMoldova, 1995–2006). Membru alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei. Desemnatîn 1993 personalitatea anului în oenologiamondială şi medaliat cu aur.Găină, Vasile(1869, Măzănăieşti, jud. Suceava –18.08.1907, Cernăuţi)Teolog. A absolvit Facultatea de Teologie laCernăuţi şi s-a specializat la Viena, Berlin,Bonn şi Atena. A fost profesor la Facultateade Teologie din Cernăuţi şi rector al Universităţiidin Cernăuţi. Este considerat întemeietorulteologiei fundamentale ca disciplinăde studiu în facultăţile româneşti de teologie.Lucrări: Universalitatea, fiinţa şi originea religiunii,1898; Teoria revelaţiunii, 1899; Budhismulşi creştinismul. Studiu apologetic, 1906.Găitan, Vladimir(2.02.1947, Suceava)Actor. Familie de etnie poloneză. A absolvitInstitutul de Teatru la Bucureşti. Actor laTeatrul Bulandra şi la Teatrul de Comedieşi director al acestuia din urmă. Roluri înteatru în: Mutter Courage de Bertholt Brecht,regia Lucian Giurchescu, 1972; Trei Suroride A.P. Cehov, regia Lucian Giurchescu,1975; 12 oameni furioşi de Reginald Rose,regia George Teodorescu, 1977; Cinema deJean Anouilh, regia Horea Popescu, 1979;Don Juan de Molière, regia Valeriu Moisescu,1980; Turnul de fildeş de Viktor Rozov, regiaIon Cojar, 1981; Amphitrion de Molière, regiaValeriu Moisescu, 1993; Fuga de Mihail Bulgakov,regia Cătălina Buzoianu, 1995; AnnaKarenina de L.N. Tolstoi, regia AlexandruVasilache, 2000; ...Escu de Tudor Muşatescu,regia Alexandru Dabija, 2002; Poker deAdrian Lustig, regia Alexandru Tocilescu,2004. Roluri în film în: Reconstituirea (1968);Căldura (1969); Aşteptarea (1970); Urmărirea(serial TV, 1971); Săgeata căpitanului Ion(1972); Întoarcerea lui Magellan (1973); Zile321ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 321 31.10.2011 17:23:09

GănescuVladimir Găitan Nicolae Gărbălău Vasile Gârneţ Pavel Gătăianţu322fierbinţi (1975); Războiul Independenţei (serialTV, 1977); Ultima noapte de dragoste (1979);Din nou împreună (1978); Vlad Ţepeş (1979);La răscrucea marilor furtuni (1980); Duelul(1981); Şantaj (1981); Întâlnirea (1982);Wilhelm Cuceritorul (1982); Der Mann mitdem Ring im Ohr (1984); Secretul lui Nemesis(1985); Întunecare (1985); Noi, cei din linia întâi(1985); Mircea (1989); Coroana de foc (1990);Oglinda (1993); Omul zilei (1997); Femeiavisurilor (2005); Daria, iubirea mea, serial TV,2006); Profesorul Toma (2006); Inimă de ţigan(2007); Supravieţuitorul (2008).Gănescu, Grigorie(1830 sau 1833, Craiova –7.04.1877, Montmorency, Franţa)Publicist. A fost unionist, dar contra politiciilui Napoleon al III-lea (deşi acesta a avutun rol important în Unirea Principatelor).Expulzat din Franţa, se stabileşte la Frankfurt,unde scoate ziarul L’Europe cu J.Al. Florescu.După războiul din 1870–1871 revineîn Franţa şi capătă cetăţenia. A înfiinţat, laTours, ziarul La Liberté. Lucrări: Diplomatieet nationalité, 1856; La Valachie depuis 1830jusqu’à ce jour. Son avenir, 1855.Gărbălău, Nicolae(4.08.1931, Basarabia – 20.02.2006, Chişinău)Chimist. Specializat în chimie coordinativă.A creat şcoală la Institutul de Chimie alAŞM. Contribuţii în domeniul coloranţilor.A avut 32 de brevete de invenţie. De douăori laureat al Premiului de Stat al Moldovei,laureat al Premiului Prezidiului AŞM,laureat al Premiului Academiilor de Ştiinţedin Ucraina şi Belarus. Distins cu OrdinulGloria Muncii şi Medalia Dimitrie Cantemir.Membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Gătăianţu, Pavel(15.12.1957, Lokve-Sân-Mihai, Voivodina, Serbia)Poet, primul preşedinte al ComunităţiiRomânilor din Iugoslavia. În prezent esteredactor la Radio Novi Sad. Membru alSocietăţii Scriitorilor din Voivodina, a fosttradus în câteva limbi şi este deţinător al maimultor premii literare. A publicat volumede versuri: Timp absent, 1976; Şarpe bărbierit,1984; Europoeme, 1996; Antrenament pentruogari: balade, ode, uverturi, imnuri şi alte cântece,1997; Umărul lui Sisif, poezii, 2002. A scris şiproză: Atentat la ordinea publică, 1997.Gârneţ, Teodor(19.04.1911, Roşu, Cahul, Basarabia –10.12.1999, Braşov)Inginer. A absolvit Şcoala Politehnică dinTimişoara cu specializatea motoare de avion.A lucrat la IAR Braşov, unde a conceput şicoordonat fabricarea motorului IAR-7Mdestinat avionului de vânătoare. A realizatîn premieră mondială şi a brevetat: o maşinăde rodat segmenţi – GT 100 cu 3 grade delibertate în plan; o maşină de şlefuit şi polisatşlifuri metalografice cu 7 posturi-GT 200; ometodă şi maşină semiautomată de rodatprecis calotele sferice duble ale tacheţilorde motor de automobil şi avion; o metodăşi maşină agregat semiautomată pentru executarede semicuzineţi fără suport de oţel; ometodă şi maşină semiautomată de rodat şisuprafinisat suprafeţe plane duble cu planeitatede mare precizie. A fost primul profesorde tehnologia fabricaţiei pieselor auto laInstitutul de Mecanică din Braşov.Gârneţ, Vasile(1958, Hănăsenii Noi, Republica Moldova)Scriitor. A absolvit Facultatea de Ziaristicăa Universităţii de Stat din Chişinău. Redactor-şefal Editurii Hyperion din Chişinău,apoi director al revistei Contrafort a tinerilorscriitori din Republica Moldova. Lucrări:Martorul (roman, 1988); Peisaje bolnave (poezii,1990); Personaj în grădina uitată (poezii,1992 – Premiul Uniunii Scriitorilor dinRomânia); Câmpia Borges (poezii, 2002 – PremiulUniunii Scriitorilor din Republica Moldova);Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomicede inadecvare la realitate (publicistică,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 322 31.10.2011 17:23:10

2005 – Premiul Uniunii Scriitorilor dinRepublica Moldova); Europa de la fereastravagonului (jurnal, în colaborare cu VitalieCiobanu, Bucureşti, 2007). Membru al UniuniiScriitorilor din Republica Moldova şiRomânia şi membru al PEN Clubului.Geamănu, Grigore(1903, Turcineşti, jud. Gorj – 1985, Bucureşti)Jurist şi om politic. A absolvit Dreptul laBucureşti şi a fost profesor la ASE, ambasadorîn Elveţia (1959–1962), membru al Consiliuluide Stat (1961–1967), ambasador înTurcia (1968–1971) şi apoi membru al Curţiide Arbitraj de la Haga (1965–1971). Lucrări:Drept internaţional contemporan (1966); Principiilefundamentale ale dreptului internaţionalcontemporan (1967); Dreptul Internaţional Penalşi Infracţiunile Internaţionale (1977); DreptulInternaţional Public (vol. I – 1981, vol. II –1983). Membru fondator al Asociaţiei NicolaeTitulescu de pe lângă Academia Română.Geoană, Mircea Dan(14.07.1958, Bucureşti)Om politic. Rudă, prin soţie, cu Vasile (Octavian)Barba. A absolvit Facultatea de Mecanicăa Institutului Politehnic din Bucureşti,apoi a început Facultatea de Drept a Universităţiidin Bucureşti. A intrat în diplomaţieîn 1990, pe relaţia cu Franţa. Specializarela École Nationale d’Administration, Paris,1992. În Ministerul de Externe a fost directoral Departamentului de Afaceri Europene(NATO, Comunitatea Europeană, OSCE,UE, Consiliul Europei). În 1994 a fost numitîn funcţia de director general pentru Asia,America Latină, Orientul Mijlociu şi Africa,iar în 1995 în cea de director general pentruEuropa, America de Nord, Asia, AmericaLatină, Orientul Mijlociu şi Africa. Ambasadoral României în SUA (1996–2000). Ministrude Externe (2000–2004), membru PSD(din 2001), preşedinte al PSD (2005–2010),preşedinte al Organizaţiei pentru Securitateşi Cooperare în Europa (2001), preşedinte alSenatului României din 2008.George, Al(exandru), nume la naştereGeorge Alexandru Georgescu(6.04.1930, Bucureşti)Prozator şi istoric literar. A început Filologiala Bucureşti, dar a fost silit s-o părăseascăpentru „origine nesănătoasă“. A fost bibliotecarla Biblioteca Academiei. A debutatcu proză: Simple întâmplări cu sensul la urmă,1970, şi istorie literară: Marele Alfa, 1970,despre Arghezi. A scris proză de tip eseisticşi autobiografic şi studii de istorie literarăGeorgescuMircea GeoanăTudor George (autoportret)prin care îşi vădeşte preferinţa pentrumodernism: Semne şi repere, 1971, PremiulUniunii Scriitorilor; La sfârşitul lecturii, 3 vol.,1973–1980; Literatură şi senzaţie, 1980, PremiulAsociaţiei Scriitorilor, Bucureşti; Simpleîntâmplări în gând şi spaţii, 1982, PremiulUniunii Scriitorilor; Petreceri cu gândul şiinducţii sentimentale, 1986; Dimineaţa devreme,1987; Seara târziu, 1988; Într-o dimineaţă detoamnă şi Cinci sau chiar şase personaje în jurulunui autor, ambele 1989; La sfârşitul lecturii,1993, Premiul Uniunii Scriitorilor; Oamenişi umbre, 1996; Alte reveniri, restituiri, revizuiri,Premiul Uniunii Scriitorilor, 2003; Oameni,umbre, glasuri, tăceri, 2004. Se ocupă de ediţiade Opere E. Lovinescu, Premiul UniuniiScriitorilor, 1990. A tradus din literaturafranceză. După 1989 membru fondator alSocietăţii Academice Române.George, Tudor, nume la naştereTudor George Georgescu(3.02.1926, Ulmeni, jud. Ilfov –12.01.1992, Bucureşti)Poet. A absolvit Facultatea de Ştiinţe Juridico-Administrativela Bucureşti. A lucratca metodist la Casa Centrală a CreaţieiPopulare. A scris o poezie bazată pe virtuozitateşi ingeniozitatea exprimării: Legendacerberului, 1957, debut; Balada, 1967; Soneteaeriene, 1972; Parfumul timpului, 1975; Catehismuliubirii, 1977; Cupola Bărăganului, 1979,Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti;Dacica, 1984; Patriarhale şi exotice, 1988.A scris şi poezie pentru copii, a tradus dinliteratura italiană.Georgescu, Constantin C.(4/17.07.1898, Ploieşti – 14.06.1968, Bucureşti)Inginer silvic, zooentomolog, fitopatolog.A absolvit Facultatea de Agricultură dinBucureşti şi s-a specializat la München şiViena. Profesor la Institutul de Silviculturădin Braşov, apoi cercetător la Institutul deExploatare şi Industrializare a Lemnului şidirector la Institutul de Cercetări Forestiere323ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 323 31.10.2011 17:23:10

324din Bucureşti. Contribuţii la cercetarea unorpăduri seculare din Dobrogea, valea Cernei,lunca Dunării. A înfiinţat Parcul dendrologicde la Snagov (1934). A descoperit PinusBanatica (criptogamă). Lucrări: Atlas de entomologieforestieră, 1931; Pădurile Cadrilaterului,1938; Monografia stejarilor din România, 1948;Bolile criptogamice din pepiniere şi plantaţii,1955. Membru al Societăţii Germane şiSocietăţii Cehe de Dendrologie. Membrucorespondent (1948) al Academiei Române.Georgescu, George(12.09.1887, Sulina, Judeţul Tulcea –1.09.1964, Bucureşti)Dirijor. Şi-a început cariera studiind vioaraşi violoncelul la Bucureşti, apoi s-a specializatla Şcoala Superioară de Muzică dinBerlin, ca elev al lui Hugo Becker, eminentprofesor de violoncel. Din 1910 face parte,ca violoncelist, din cvartetul de coardede sub conducerea violonistului HenriMarteau. În 1916 suferă un accident şieste nevoit să abandoneze cariera de violoncelist.La sugestia cunoscutului dirijorArthur Nikisch, care îi recunoaşte calităţilemuzicale neobişnuite, începe să studiezearta dirijorală şi, în 1918, înregistrează unsucces remarcabil la pupitrul prestigioaseiOrchestre Filarmonice din Berlin. Întors înţară, preia direcţia tinerei Orchestre Filarmonicedin Bucureşti. În al Doilea RăzboiMondial este prezent şi în viaţa muzicalăa ţărilor de sub dominaţia nazistă. Odatărăzboiul sfârşit, este îndepărtat de la conducereaFilarmonicii din Bucureşti, pânăcând, în 1947, la întervenţia lui GeorgeEnescu, îşi reia activitatea muzicală, însăcu Orchestra Radiodifuziunii Române. Abiadupă ce Constantin Silvestri – până atuncidirector al Filarmonicii – rămâne definitiv înOccident, revine la conducerea orchestrei,calităţile sale prestigioase neputând fi ignorate.Înregistrează pentru casa de discuriElectrecord ediţia integrală a simfoniilor luiLudwig van Beethoven. Membru corespondental Academiei Române (1963).Georgescu, Jean(12.02.1901, Bucureşti – 8.04.1994, Bucureşti)Regizor şi scenarist. Unul dintre fondatoriifilmului românesc. A realizat în 1923Ţigăncuşa din iatac, Milionar pentru o zi,1924. În 1929 a plecat la Paris spre a câştigaexperienţă în domeniul filmului. A realizatdouă scurtmetraje: La Miniature şi Ça colle, înfranceză, şi Aventura fericită (1935) şi Amiciidin St. Hubert, 1937, în română. Se întoarcela Bucureşti şi realizează O noapte furtunoasăGeorgescuGeorge GeorgescuJean Georgescuîn 1942, iar în 1944 Visul unei nopţi de iarnădupă Tudor Muşatescu. Din 1948 a fostprofesor la Institutul de Artă Teatrală şiCinematografică. A realizat documentarecomandate: Petrolul, 1948; Pădurile, 1949, iar,în 1951, În sat la noi, pe scenariul lui PetruDumitriu, Marele Premiu pentru regie laFestivalul de la Karlovy Vary. În 1955 a realizatDirectorul nostru, prima satiră a birocraţieicomuniste. Abia în 1965 a reuşit să facă,după I. L. Caragiale, Mofturi 1900. A jucat şica actor în filmul lui Iulian Mihu Nu filmămsă ne-amuzăm, 1975.Georgescu, Paul(7.11.1923, Ţăndărei, jud. Ialomiţa –24.09.1989, Bucureşti)Prozator şi critic literar. A absolvit Litereleşi Filosofia la Bucureşti. A fost redactor şiredactor-şef la diverse publicaţii. A scriscritică literară folosind ironia sarcastică,stilul intelectual şi livresc: Încercări critice,2 vol., 1957–1958; Păreri literare, 1964, PremiulUniunii Scriitorilor; Polivalenţa necesară,1967, Premiul Uniunii Scriitorilor şi PremiulAcademiei; Volume, 1978, şi a continuatcu proză livrescă de sorginte caragialiană:3 nuvele, 1973, Premiul Asociaţiei Scriitorilordin Bucureşti; Doctorul Poenaru, 1976, PremiulUniunii Scriitorilor; Vara baroc, 1980,Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti;Solstiţiu tulburat, 1982; Siesta, 1983; Mai multca perfectul, 1984; Pontice, 1987; Geamlâc, 1988.Georgescu, Pimennume la naştere Petru Georgescu(24.10.1853, Proviţa de Sus, Prahova –12.11.1934, Bucureşti)Mitropolit. A absolvit Seminarul Central şiFacultatea de Teologie la Bucureşti şi şi-asusţinut doctoratul la Cernăuţi. Profesorla Facultatea de Teologie din Bucureşti,director la Seminarul Central. Din 1909mitropolit al Moldovei. Lucrări: Din vremeamarelui război, 1919; Amintiri din marele război,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 324 31.10.2011 17:23:10

GeorgescuPaul Georgescu Pimen Georgescu Nicholas Georgescu-Roegen Teohari Georgescu1923; Mărăşti, 1924. Membru de onoare alAcademiei Române (1918).Georgescu, Teohari(31.01.1908, Bacău – 31.12.1976, Bucureşti)Tipograf şi om politic. Ca ucenic tipograf laCartea Românească, face parte din sindicatultipografilor, Gutenberg, intră în mişcareacomunistă, făcând propagandă, participândla şedinţe clandestine, organizând greve,răspândind manifeste. Arestat prima oarăîn 1933 pentru împrăştiere de manifeste.Va fi instruit la Moscova în 1940 sub coordonarealui Ghiorghi Dimitrov, de cătreagenţi NKVD, şi va poseda cifrul pentrucorespondenţa secretă cu Internaţionalacomunistă. Eliberat la 23 august 1944 dinpenitenciarul Caransebeş, unde ispăşea opedeapsă de 10 ani închisoare, alături de alţifruntaşi comunişti, va fi numit – la 4 noiembrie1944, de către Ana Pauker – subsecretarde stat la Ministerul Afacerilor Interne. Vaajunge ministru de Interne în cabineteleGroza (6.03.1945–15.04.1948; 01.01.1951–28.05.1952). În 1952 este epurat odată cuAna Pauker şi Vasile Luca, este închis la18 februarie 1953, anchetat, apoi eliberatîn 1955 şi trimis corector la Editura CarteaRomânească, al cărei director va ajunge.Georgescu, Valentin Al.(2.07.1908, Corabia, Olt – 9.10.1995, Bucureşti)Jurist, istoric al dreptului. A absolvit Litereleşi Dreptul la Bucureşti. S-a specializatîn Drept la Heidelberg, Bruxelles, Viena şiHaga. Şi-a început cariera la Facultatea deDrept din Cernăuţi, a continuat-o la Facultăţilede Drept din Bucureşti, Lausanne,Iaşi. A fost cercetător la Institutul de Istoriedin Iaşi, la Institutul de Istorie şi Institutulde Studii şi Cercetări Juridice din Bucureşti.Din 1969 cercetător la CNRS, Paris.Profesor asociat la Universitatea din Nisa.Lucrări: Originile şi evoluţia generală a proprietăţiiîn Dreptul roman, 1938; Dreptul romanal lui Justinian în Principatele danubiene în sec.XVIII, 1970; Judecata domnească 1611–1831,2 vol., 1975; Instituţii feudale din Ţara Românească.Dicţionar, 1988. Membru al Academieidin Atena, al Academiei de Istorie dinLisabona, al Institutului Max Planck dinFrankfurt. Membru titular al AcademieiRomâne (1992).Georgescu, Vladnume la naştere David Funderburck(29.10.1937, Bucureşti –13.11.1988, Nordfriedhoff)Istoric. Evreu ca etnie. A fost director al secţieiromâne la Radio Europa Liberă, a lucratapoi la BBC, s-a stabilit în SUA. Lucrări:Politics, History and Nationalism: The Origins ofRomania’s Socialist Personality Cult, în: JosephHeld (ed.), The Cult of Power. Capitol în TheTwentieth Century, Boulder, East EuropeanMonographs, 1983; Politică şi Istorie (cazulcomuniştilor români 1944–1977); Istoria românilorde la origini până în zilele noastre; Istoriagândirii politice româneşti; Istoria ideilor politiceromâneşti (1369–1878), Bucureşti, 1987.Georgescu-Delafras, Petre(1885, Bucureşti – 1963, Bucureşti)Tipograf. Şi-a început cariera ca ucenic tipograf.A înfiinţat editura şi tipografia CugetareaGeorgescu-Delafras (1920–1947). Acolos-a tipărit enciclopedia lui Lucian Predescu,scrisă între 1936–1939, Enciclopedia „Cugetarea“sau Enciclopedia României – Materialromânesc. Oameni şi înfăptuiri, o sinteză unicăa standardelor şi personalităţilor ţării depână la schimbarea de regim. P.P. Negulescuşi-a publicat majoritatea lucrărilor la aceastăeditură. A publicat traduceri din literaturauniversală, manuale şcolare. A scris el însuşi:Tari şi slabi, 1937; Cum am cucerit viaţa, 1939;Omul de mâine, roman, 1942.Georgescu-Kiriac, Dumitru –V. Kiriac-G. D.Georgescu Paleolog, Vasile –V. Paleolog, G. V.325ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 325 31.10.2011 17:23:10

GeorgescuValentin Al. Georgescu Vlad Georgescu Dimitrie Gerota Ion Geru326Georgescu-Roegen, Nicholasnume la naştere Nicolae Georgescu(4.02.1906, Constanţa –31.10.1994, Nashville, SUA)Economist şi matematician. Şi-a luat licenţaîn Matematici la Universitatea din Bucureşti,s-a specializat la Institutul de Statisticădin Paris, la Universitatea din Londra şi laHarvard în SUA. Virgil Madgearu l-a invitatsă lucreze la Institutul pentru Studiul Conjuncturii.A colaborat la Enciclopedia Românieicoordonată de Dimitrie Gusti. Emigrat înSUA în 1940 din cauza persecuţiilor legionare.Lucrări: Elemente de statistică matematică,1933. Şi-a donat toate cărţile BiblioteciiCentrale Universitare din Bucureşti. Membrual Institutului Internaţional de Statistică,preşedinte de onoare al Societăţii Europenede Studii Bioeconomice. Membru de onoareal Academiei Române (1991).Georgescu-Tistu, Nicolae(1.09.1894, Costeşti, jud. Buzău –11.04.1972, Bucureşti)Bibliolog. A studiat la École des Chartes dinParis și mai apoi la Institutul Internaţionalde Bibliografie din Bruxelles. Pentru el s-acreat în 1932, la Facultatea de Litere a UniversităţiiBucureşti, Catedra de bibliologie.A înfiinţat şi organizat Biblioteca CentralăUniversitară şi reţeaua bibliotecilor defacultăţi. S-a ocupat de editarea de bibliografiisistematice. Lucrări: Les bibliothèques etla bibliographie roumaine, 1927; Publicazionestoriche rumene dalla guerra e poi, 1930; Bibliografialiterară română, 1932; Bibliographiehistorique de la p resse roumaine, 1937; Orientăribibliologice, 1938; Cartea şi bibliotecile: Studii debibliologie, 1972.Germani, Dionisie, pronunţat şi Ghermani(17.03.1877, Galaţi – 1.09.1948, Bucureşti)Inginer hidraulician, electrotehnician.A absolvit Şcoala Naţională de Poduri şiŞosele din Bucureşti şi s-a specializat înBelgia, Germania, Anglia. Şi-a susţinutdoctoratul la Şcoala Superioară de Electricitatedin Paris. Profesor la Şcoala Naţionalăde Poduri şi Şosele, apoi la InstitutulPolitehnic din Bucureşti. A proiectat şi acondus lucrări de alimentare cu apă şi decanalizare a diferite oraşe, ca Piteşti, Tulcea,Turnu-Măgurele, Brăila etc. A condus lucrărilede captare de la Ulmi, pentru Bucureşti,şi a executat proiectul general de canalizarea capitalei. Lucrări: Complemente de hidraulică,2 vol., 1930; Similitude en hydrodynamique,1931. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1945), exclus (1948), repus îndrepturi în 1990.Gerota, Dimitrie(17.07.1867, Craiova – 3.03.1939, Bucureşti)Medic. A efectuat cercetări privitoare la anatomiaşi fiziologia vezicii urinare şi a apendicelui,a preconizat o tehnică de injectarea vaselor limfatice, cunoscută în literaturade specialitate drept metoda Gerota. Denumele său se leagă şi aplicarea primelorradiografii din România, fiind consideratcel dintâi radiolog român. Mare chirurg, aînfiinţat la Bucureşti un spital în care erauoperaţi şi îngrijiţi numeroşi bolnavi, precumşi un muzeu de mulaje anatomico-chirurgicale,lucrate în întregime de el. Membrucorespondent al Academiei Române.Geru, Ion(8.12.1937, Cotiujenii Mari, Basarabia)Fizician. A absolvit Facultatea de Fizico-Matematici a Univeristăţii de Stat dinMoldova. S-a specializat la Kiev în fizicasemiconductorilor. A lucrat la filiala dinMoldova a Institutului Unional de CercetăriŞtiinţifice a Surselor de Curent (1965–1969),a fost cercetător ştiinţific superior la Institutulde Fizică Aplicată al AŞM (1969–1977),profesor universitar, şef de catedră, fondatorşi şef al Laboratorului de Supraconductibilitateşi Magnetism (1993–2005) la Facultateade Fizică a Universităţii de Stat din Moldova.Fondator al Laboratorului de RezonanţăENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 326 31.10.2011 17:23:10

Magnetică şi Spectroscopie Laser. Contribuţiiîn domeniul fizicii generale, mecaniciiteoretice, teoriei grupurilor, astronomiei,teoriei oscilaţiilor, mecanicii cuantice, fiziciistatistice, neliniarităţii în corpurile solide ş.a.Distins cu Ordinul Gloria Muncii.Gheba, Grigore(15.08.1912, Dumitreşti, jud. Vrancea –9.09.2004, Bucureşti)Matematician. A absolvit Şcoala de Ofiţeride Rezervă din Bacău şi Facultatea deMatematică din Bucureşti. Profesor de liceu.A scris 42 de culegeri de probleme pentruelevi, editate în peste 6 milioane de exemplare.Lucrări: Teme fundamentale în studiulmatematicii – Clasele IV-X; Exerciţii şi problemede matematică pentru concursurile de admitereîn licee, 1971; Între viaţă şi moarte, 1993. Din2001 s-a iniţiat Concursul naţional bianualde matematică pentru elevii claselor 4–10,care-i poartă numele.Gheorghe(prima parte a secolului XV, Moldova –1.04.1508, Iaşi)Mitropolit al Moldovei (1478–1508). A sfinţitcele mai multe din ctitoriile lui Ştefan celMare şi a asigurat, din punct de vedere spiritual,trecerea ţării de la domnia lui Ştefan celMare la aceea a urmaşilor lui.Gheorghe MovilăV. Movilă, GheorgheGheorghe, Tudor(1.08.1945, Podari, jud. Dolj)Actor şi cantautor. A absolvit Institutul deTeatru la Bucureşti. Actor la Teatrul Naţionaldin Craiova. Roluri în: Cocoşul negru de VictorEftimiu; Visul unei nopţi de iarnă de TudorMuşatescu; D’ale carnavalului de I.L. Caragiale;Unchiul Vanea de Cehov; Filfizonul pedepsitde John Vanbrugh ş.a. S-a afirmat însă maiales compunând şi interpretând cânteceleproprii. Cu ele a susţinut concerte: Menestrella Curţile Dorului, 1969; Anotimpurile poezieiromâneşti, 1998; Săptămâna risipitorului de frumuseţi,2006; Calvarul unei inime pribege, 2006;Parfumul nebunelor dorinţi, 2007; La margine deimperii, 2007. A concertat cu succes în ţară şiîn străinătate.Gheorghian, Iosifnume la naştere Ioan Gheorghian(29.08.1829, Botoşani – 24.01.1909, Bucureşti)Mitropolit în două rânduri al Bisericii OrtodoxeRomâne (1886–1893, 1896–1909).A studiat la şcoala de la biserica Trei Ierarhişi la Academia Mihăileană din Iaşi, iar maitârziu a urmat diferite cursuri la SorbonaGheorghievTudor GheorgheIosif Gheorghian(Franţa). A fost tuns în monahism la mănăstireaMogoşeni şi hirotonisit ierodiacon înanul 1846. Slujeşte ca diacon la Huşi şi Iaşi,iar între 1857 şi 1858 la Capela româneascădin Paris. Revenit în ţară, este numit egumenla mănăstirile Todireni, Suceava (1863), şiPopăuţi, Botoşani (1864). La 19 iunie 1865este numit episcop al Huşilor, unde a păstoritpână la 24 martie 1879, când a fost alesepiscop al Dunării de Jos, cu reşedinţa laGalaţi. În această calitate reorganizează viaţabisericească din Dobrogea, revenită atuncila România (1878). La 29 martie 1893 esteobligat să-şi dea demisia de la Mitropolie, înurma refuzului de a accepta Legea cleruluimirean şi a seminariilor, propusă de TakeIonescu. În locul său, Colegiul Electoralalege, cu ajutorul consevatorilor, la 18 mai1893, cu o majoritate de voturi, 168 din 220,pe episcopul Argeşului, Ghenadie Petrescu.A editat literatură patristică: VladimirGuettee – Expunerea doctrinei Bisericii creştineortodoxe (Huşi, 1875); Vladimir Guettee –Papalitatea schismatică sau Roma în raporturilesale cu Biserica orientală (Bucureşti, 1880);Mitrofan din Konoveţ – Viaţa repausaţilornoştri şi viaţa noastră după moarte (Bucureşti,1891); Inochentie (Borisov) – Cuvântări sprefolosul celor ce se pregătesc la penitenţă şi la sfântacuminecare (Bucureşti, 1897); Sfântul Vasile,arhiepiscopul Chesariei Capodociei (Bucureşti,1898); Thomas A. Kempis – Urmarea luiHristos (Bucureşti, 1901); Eusebiu de Cezareea– Istoria bisericească şi Viaţa lui Constantincel Mare (Bucureşti, 1896); Sozomen – Istoriabisericească (Bucureşti, 1897); Socrate Scolasticul– Istoria bisericească (1899); Evagrieşi Filostorg – Istoria bisericească (1899) ş.a.A fost ales membru de onoare al AcademieiRomâne în 1901.Gheorghiev, Gheorghe(27.07.1907, Bolgrad, Basarabia, azi în Ucraina –28.06.1999, Iaşi)Matematician. Bulgar ca etnie. A absolvitFacultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi327ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 327 31.10.2011 17:23:10

GheorghiuGheorghe Gheorghiev Angela Gheorghiu Constantin V. Gheorghiu Florin Gheorghiu328ca elev al lui Alexandru Myller. Specializarela Universitatea din Hamburg, în geometrie.A predat matematica la liceele din Aiud,Ismail, Chilia, Cetatea Albă şi Iaşi. Profesorşi decan al Facultăţii de Fizico-Matematici laUniversitatea din Iaşi.Gheorghiu, Angelanume la naştere Angela Burlacu(7.09.1965, Adjud, România)Soprană. A absolvit Conservatorul la Bucureşti.A debutat la Opera de Stat din Vienaşi apoi a fost prim-solistă la MetropolitanOpera, New York, vreme de zece ani. A cântatde preferinţă la Covent Garden din Londraşi Scala din Milano. A interpretat toaterolurile clasice de operă şi are o discografieimpresionantă: L’elisir d’amore (Donizetti),Decca, 1997; Mysterium – Sacred Arias,Decca, 2001; La Bohème (Puccini), Decca;La Traviata (Verdi), Decca; La Rondine (Puccini),EMI; Werther (Massenet), EMI; Manon(Massenet), EMI; Tosca (Puccini), EMI; IlTrittico (Puccini), EMI; Requiem (Verdi, EMI;Il Trovatore (Verdi), EMI; Romeo et Juliette(Gounod), EMI. Concertul dedicat aderăriiRomâniei la Uniunea Europeană a fost susţinut,la Luxemburg, de ea.Gheorghiu, Constantin C.(19.03.1907, Deva –?.02.1991, Bucureşti)Inginer şi pilot. A absolvit Facultatea deElectromecanică la Şcoala Politehnică dinTimişoara şi Şcoala de Pilotaj ARPA de laBăneasa. A lucrat ca inginer-şef la IAR Braşov.Lucrări: Aurel Vlaicu, un precursor al aviaţieiromâneşti (1960); Zboruri celebre (1964);Invenţii şi priorităţi româneşti în aviaţie (1979);Zborul spre infinit (1980); Îndrăgostitele aerului(1984); Istoria aviaţiei române (coautor, 1984).Membru al Asociaţiei Internaţionale a Istoricilorde Aviaţie, al Comisiei Naţionale deAstronautică a Academiei RSR şi membrual Aeroclubului Franţei.Gheorghiu, Constantin V.(25.10.1894, Dolheşti, Iaşi – 16.02.1956, Iaşi)Chimist. A absolvit Facultatea de Ştiinţe laIaşi şi s-a specializat Sorbona. Profesor laFacultatea de Chimie din Iaşi. Unul dintreprimii cercetători români în domeniulchimiei organice, curs iniţiat la InstitutulPetru Poni din Iaşi. A condus Revista V. Adamachi.Membru corespondent al AcademieiRomâne (1955).Gheorghiu, Constantin Virgil(15.09.1916, com. Războieni, jud. Neamţ –22.06.1992, Paris)Prozator. A absolvit Literele şi Filosofia laBucureşti. La început scrie o poezie sentimentală,dar abrupt-modernă în limbaj:Viaţa de toate zilele a poetului, 1939; Caligrafiepe zăpadă, 1940, Premiul Scriitorilor Tinerial Fundaţiilor Regale. A fost reporter defront: Ard malurile Nistrului, 1941; Amluptat în Crimeea, 1942. Primul roman,Ultima oră, 1943 n-a avut ecouri deosebite.Înclinaţii legionare. S-a expatriat înGermania în 1946 şi a studiat teologia laHeidelberg. S-a stabilit în Franţa în 1948 şia fost preot al bisericii româneşti din Paris.A publicat numeroase romane în franceză,bucurându-se de succesul scriitorilor deconsum: L’Heure 25 (Ora 25, titlu revendicatîn justiţie de Alexandru Lungu, care apublicat în 1945 un volum cu acest titlu,premiat de Societatea Scriitorilor Români),1950, ecranizată 1962; La séconde chance (Adoua şansă), 1952; Les sacrifiés du Danube(Sacrificaţii Dunării), 1957; La cravache, 1960;La maison de Petrodava (Casa de la Petrodava),1961; Les immortels d’Agapia, 1964; De lavingt-cinquième heure à l’heure éternelle (De laora a 25-a la ora eternă), 1965; Le Meurte deKyralessa (Asasinatul de la Kyralessa), 1970,tradus din română; L’Homme qui voyagea seul(Omul care călătorea singur), 1971, tradus dinromână; L‘Oeil americain (Ochiul american),1972; Christ au Liban, 1979.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 328 31.10.2011 17:23:11

Gheorghiu, Florin(6.04.1944, Ploieşti)Şahist. La 15 ani s-a calificat în finala naţionalăa seniorilor. A absolvit Facultatea deLimbi Străine a Universităţii din Bucureşti,unde este cadru didactic. Prima victorieinternaţională a fost în 1959, la Universitateadin Leningrad. A câştigat titlul olimpicîn 1966, la Havana, în faţa lui Boby Fischer.Mare Maestru al Sportului. Preşedinte alFederaţiei Naţionale de Şah.Gheorghiu, Ion Alin(29.09.1929, Bucureşti – 11.12.2001, Bucureşti)Pictor, sculptor, grafician. A absolvit Institutulde Arte Plastice din Bucureşti, clasaCamil Ressu. A avut foarte multe expoziţii,atât în ţară, cât şi în străinătate: Helsinki,1960; Moscova, 1962; Paris, 1963; Veneţia,1964; Geneva, Londra, Paris, Plovdiv, 1966;Memphis, 1967; Praga, 1969; Alexandria,Düsseldorf, Haga, Moscova, Roma, Tallinn,Tel Aviv, Tunis, Varşovia, Leningrad, Palmade Mallorca etc. Lucrări: ciclul Grădinilesuspendate (pictură), ciclul Himere (sculptură).Medalia de Aur conferită de Accademiadel Lavoro, Italia. Membru titular (1999)al Academiei Române. Decorat cu SteauaRomâniei în grad de Ofiţer, 2001.Gheorghiu, Ion S.(24.08.1885, Bacău – 6.11.1968, Bucureşti)Inginer. A absolvit Şcoala Naţională dePoduri şi Şosele la Bucureşti. S-a specializatla Paris şi Berlin. A fost inginerul pentruinstalaţii elecrice al portului Constanţa, şefulServiciului electrificare la Direcţia Generalăa CFR. Director al Institutului de Energeticăal Academiei Române. S-a ocupat de maşinielectrice, electrificarea căilor ferate. Lucrări:Probleme de maşini electrice, 3 vol., 1960–1966;Maşini electrice, 4 vol., 1968–1972. Membrual Academiei Române (1952), vicepreşedinteal ei (1959–1963), preşedinte al secţiei deŞtiinţe Tehnice (1959–1963).Gheorghiu, (Mihail) Miluţă(2.10.1897, Iaşi – 10.12.1971, Bucureşti)Actor. A absolvit Conservatorul de Muzicăşi Artă Dramatică din Iaşi. Actor la TeatrulNaţional din Iaşi. Cunoscut mai ales prinrolurile în travesti din comediile lui VasileAlecsandri. Roluri în teatru: Chiriţele luiAlecsandri, Harap Alb, O scrisoare pierdutăde I.L. Caragiale, Mitică Popescu de CamilPetrescu, Puntila şi sluga sa Matti de Brecht,Intrigă şi iubire de Schiller. Roluri în film:O noapte furtunoasă (1943). Artist al Poporului.GheorghiuIon Alin GheorghiuIon S. GheorghiuGheorghiu, Mihnea(5.05.1919, Craiova)Scriitor. A absolvit Literele şi Filosofia laBucureşti. A fost redactor-şef la Scânteiatineretului, Secolul 20, preşedinte al ConsiliuluiCinematografiei, profesor la Institutulde Artă Teatrală şi Cinematografică dinBucureşti, preşedinte al Academiei de StudiiSocial-Politice Ştefan Gheorghiu. A debutatcu versuri de avangardă: Anna Mad, 1942 şia continuat cu lirică patetic revoluţionară:Primăvara în Valea Jiului · Două poeme, 1949;Întâmplări din marea răscoală, 1953. A maiscris proză bazată pe documente: Douăambasade, 1958 (despre Dimitrie Cantemir)şi studii despre teatru: Modalitatea conformistăa dramei. I – Orientări în teatrul contemporan,1948; II – Dionysos, 1969 sau literaturastrăină: Orientări în literatura străină, 1958.A scris şi teatru: Zodia Taurului, 1972, PremiulAcademiei; Unul din doi: 1601 – Capul,1821 – Zodia Taurului, 1975, Premiul UniuniiScriitorilor; Istorii dramatice, 1977. A scrisscenarii de film: La Porto Franco, 1962; Tudor,1963–1964; Zodia Fecioarei, 1967; Pădureapierdută, 1972; Cantemir, 1974, PremiulUniunii Cineaştilor; Hyperion, 1975; TănaseScatiu, 1976; Burebista, 1980; Muşchetarullui Cantemir, 1990. A publicat şi eseuri cucaracter general: Social and Political Sciences inRomânia (Ştiinţe sociale şi politice în România),1981; Una conciencia europea (O conştiinţăeuropeană), 1984. A tradus mult din literaturaengleză, cea mai importantă realizarefiind integrala Shakespeare. A primit maimulte premii speciale la festivalurile internaţionalede film, pentru scenarii. I s-adecernat Ordinul Literelor şi Artelor decătre Republica Franceză, distins cu DasGrosse Verdienstkreuz mit Stern de cătreR.F. Germană, este Comandor al OrdinuluiMeritului Republicii Italiene, membru alAcademiei de Ştiinţe din New York, al AcademieiMondiale de Perspective Sociale, alAcademiei Naţionale de Istorie din Caracas,329ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 329 31.10.2011 17:23:11

330al Clubului de la Roma ş.a. Membru titularal Academiei Române (1996). Preşedinte alUCIN (din 2008).Gheorghiu, Ştefan(15.01.1879, Ploieşti – 19.03.1914, Bucureşti)Militant socialist. S-a născut în atmosferaincendiară care a urmat revoluţiei şiRepublicii de la Ploieşti (1870) a lui CandianoPopescu, mişcare de susţinere a luiAl.I. Cuza, înlăturat de Brătieni în favoareaaducerii unei dinastii străine. A intrat înClubul Muncitorilor din Ploieşti, iar în 1899în Partidul Liberal, decis să reorganizezemişcarea muncitorească. A fost unul dintrepromotorii Conferinţei Generale a Sindicatelordin 1906, unde s-a semnalat iminenţarevoltelor ţărăneşti care au urmat în 1907.Fondator al Partidului Social Democratîn 1910. În 1914 a fost contra participăriiRomâniei la Primul Război Mondial. Academiade Studii Politice din Bucureşti, înfiinţatăîn 1946, i-a purtat numele până în 1990.Gheorghiu, Trajan(19.02.1887, Craiova – 3.02.1968, Bucureşti)Fizician. A absolvit Facultatea de Ştiinţe,Secţia fizico-chimice, la Universitatea dinBucureşti. S-a specializat la Şcoala Superioarăde Electricitate din Paris şi şi-a susţinutdoctoratul la Sorbona. Profesor la Politehnicadin Bucureşti. Contribuţii în domeniulabsorbţiei luminii de uleiurile minerale şial preparării semiconductorilor din siliciu.Lucrări: Absorbtion dans l’ultraviolet de quelquescarbures aromatiques, 1933; Cercetări asuprabachelizării lemnului, 1951. Membru corespondental Academiei Române, 1948.Gheorghiu, Valentin(21.03.1928, Galaţi)Pianist şi compozitor. A început să cânte lapian la vârsta de 5 ani. Studiază la Academiade Muzică din Bucureşti, având profesoripe Mihail Jora (teorie-solfegiu, armonie,contrapunct, compoziţie), Constanţa Erbiceanu(pian), Mihail Andricu (muzică decameră). George Enescu, într-o scrisoareadresată Ministrului Culturii din aceavreme, îl recomandă drept un „talent rar cetrebuie supravegheat îndeaproape“ şi astfel,la vârsta de 9 ani, primeşte o bursă pentrua studia (1937–1939) la ConservatorulNaţional Superior de Muzică din Paris, cuLazare Lévy (pian), Marcel Mayer (teorie şisolfegiu), Noel Gallon (armonie). La 15 anidebutează la Ateneul Român în companiaOrchestrei Filarmonice din Bucureşti, subbagheta lui George Georgescu, ca solist alGheorghiuGheorghe Gheorghiu-DejValentin GheorghiuConcertului nr. 1 în Do-major pentru pian şiorchestră de Ludwig van Beethoven şi devinesolist al Filarmonicii în 1950. În afara activităţiiconcertistice în ţară, a întreprins turneede răsunet în Anglia, Franţa, Spania, Germania,Uniunea Sovietică, Austria etc. precumşi în SUA, Israel, Japonia. A colaborat cuorchestre de prestigiu: Société des Concertsdu Conservatoire de Paris, Gewandhaus(Leipzig), Staatskapelle (Dresda) etc. şi acolaborat cu dirijori de renume mondial:Antal Dorati, Kurt Masur, Rafael Kubelik,Constantin Silvestri, Georges Prêtre, GeorgeGeorgescu. A făcut înregistrări radio, deteleviziune şi discografice (pentru casele HisMaster’s Voice, Pathé Marconi, DeutscheGramophone, Electrecord). A fost membruîn juriile unor concursuri internaţionale dela Viena, Varşovia, Bruxelles, Paris, Bolzanoetc. În 1958, la primul Festival şi ConcursInternaţional George Enescu din Bucureşti,împreună cu fratele său, Ştefan, obţinepremiul I pentru interpretarea Sonatei pentruvioară şi pian de George Enescu. Creaţiasa componistică, din păcate prea puţinexecutată în public, cuprinde: Sonată pentrupian (menţiunea I la Festivalul GeorgeEnescu, 1946), Concert pentru pian şi orchestră(Premiul George Enescu al AcademieiRomâne), Burlescă pentru pian şi vioară, Triopentru pian, vioară şi violoncel, Sonată pentrupian şi violoncel, Quartet de coarde, Coral şi fugăpentru orgă şi orchestră.Gheorghiu, Vasile(16/28.07.1872, Câmpulung Moldovenesc –29.11.1959, Cut, jud. Neamţ)Preot. A absolvit Teologia la Cernăuţi, fiindapoi profesor la aceeaşi facultate. Specializarela Leipzig. A participat la mai multecongrese interconfesionale, susţinând ecumenismul:Berna, Atena, Bucureşti. Lucrări:Despre Botezul „cu Spirit Sfânt şi cu foc“ şi darurileharismatice, 1929; Împărăţia de „mii de ani“şi lupta cea mai de pe urmă, 1938; Codex ArgenteusUppsaliensis, 1939; Lecţionarul evanghelicENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 330 31.10.2011 17:23:11

GhermanLeonida Gherasim Diomid Gherman Oliviu Ghermandin Iaşi, 1940; Novum Testamentum graece cumapparatu critico, rămas în manuscris. Membrude onoare al Academiei Române (1938),exclus (1948), repus în drepturi (1990).Gheorghiu-Dej, Gheorghe(8.11.1901, Bârlad – 19.03.1965, Bucureşti)Primul preşedinte al României şi secretarulgeneral al PCR. Intră în PCR în 1930, fiindales secretar al CC al PCR în martie 1932.1933 – condamnat la 12 ani muncă silnicădin cauza grevelor feroviarilor şi petroliştilor;evadează din lagărul de la Târgu Jiuîn 1944; octombrie 1945 – secretar generalal CC al PCR; februarie 1948 – secretargeneral al PMR, în urma Congresului I alPMR, care a hotărât unificarea PCR şi PSD;martie 1961–martie 1965 – preşedinte alConsiliului de Stat al Republicii PopulareRomâne.Gherasim, Leonida(9.04.1929, Teiuşi, jud. Olt)Medic, specialist în cardiologie. A absolvitFacultatea de Medicină din Bucureşti. A fostmedic pe şantierul hidrocentralei de laBicaz, unde lucrează până în 1956. În acestan revine prin concurs la Bucureşti ca medicsecundar la Clinica de Medicină Internă dela Spitalul Colţea, sub conducerea profesoruluiBazil Theodorescu. Profesor titular decatedră şi director al Clinicii de MedicinăInternă cu profil de cardiologie la SpitalulMunicipal din Bucureşti. În anii 1980 a fostrector al Institutului de Medicină şi Farmaciedin Bucureşti. Membru al CC al PCR.Este autorul a numeroase lucrări ştiinţificeşi autor de tratate în domeniul medicineiinterne: Medicina internă, 4 vol., 1999–2002;Medicina internă – bolile aparatului respirator.Bolile reumatice, 2003; Medicina internă. Bolilecardiovasculare şi metabolice, 2004; Actualităţiîn cardiologie, 2005. Membru de onoare alAcademiei Române (2001). Ordinul pentruMerit în grad de Comandor, 2004.GhereaV. Dobrogeanu-Gherea, ConstantinGherman, Diomid(10.04.1928, Bocşa, Basarabia)Medic. A absolvit Institutul de Medicinădin Chişinău şi este profesor al aceluiaşiinstitut. Specialist în neurologie. Contribuţiiîn domeniul patologiei vasculare a măduveispinării. Lucrări: Tulburările ischemice ale circulaţieispino-medulare, 1972; Spondilopatia hormonală,1976, în colaborare; Ischemii compresiveradiculo-medulare, 1981; Neuropatii de tunel,1989, în colaborare; Tulburările vaso-medularevertebrogene, 2006. Om Emerit (1984); OmulAnului 1997 (Institutul de Biografii, SUA),laureat al Premiului de Stat al RepubliciiMoldova (1998), distins cu Medalia pentruVitejie în Muncă, Meritul Civic, DimitrieCantemir, Nicolae Testemiţanu, medaliajubiliară 60 de ani ai Academiei de Ştiinţea Moldovei (2006), Ordinul Gloria Muncii,Diploma de onoare a Guvernului RepubliciiMoldova. Preşedinte al Societăţii Neurologilordin Republica Moldova, membru deonoare al Societăţii Române de Neurologie(1991), membru titular al Academiei de Ştiinţea Moldovei (1993).Gherman, Oliviu(26.04.1930, Mihai Viteazul, jud. Cluj)Profesor şi om politic. A absolvit Fizico-Matematicila Universitatea din Cluj. S-a specializatcu Şerban Ţiţeica la Bucureşti. A fost expertla Agenţia Internaţională pentru EnergieAtomică de la Viena (1958–1960). Profesorşi decan al Facultăţii de Fizică a Universităţiidin Cluj. Membru fondator al Universităţiidin Craiova şi fondator al cursului de fizicăla această universitate. Profesor invitat laTrieste. Preşedinte al Consiliului Institutuluide Fizică Atomică din Bucureşti. După 1989membru FSN şi PDSR. Senator, preşedinte alSenatului României (1992–1996), ambasadoral României în Franţa (1998–2001). DoctorHonoris Causa al Universităţii din Craiova şial Universităţii de Stat a Moldovei.331ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 331 31.10.2011 17:23:11

GhermaniMenelas Ghermani Mihail Ghermănescu Dumitru Ghiaţă Gheorghe Ghibănescu332Ghermani, Menelas(10.05.1834, Belgrad, Serbia –24.12.1899, Bucureşti)Economist. Aromân. A făcut studii financiareşi comerciale la Viena, după care a venitla Bucureşti, unde a condus o bancă, împreunăcu fratele său. În 1870 a intrat în PartidulConservator, facţiunea junimistă. A fostdeputat şi ministru de Finanţe (1888–1889;1889–1891; 1891–1895). A fost unul dintrefondatorii primei Societăţi de Asigurări dinRomânia: Dacia, 1871. Lui i se datoreazăintroducerea în sistemul financiar românesca aurului ca singur etalon.Ghermănescu, Mihail(20.05.1899, Bucureşti – 1962, Bucureşti)Matematician. S-a înscris la Liceul Militarde la mănăstirea Dealu şi a devenit preocupatde matematică din anul al III-lea.A demisionat din armată în 1919 şi s-aînscris la Facultatea de Ştiinţe, Secţia matematici.A fost profesor de matematică înînvăţământul secundar din Bucureşti, apoila Şcoala de Ofiţeri de Geniu din Bucureşti,la Politehnica din Timişoara, la AcademiaMilitară şi Institutul de Construcţii dinBucureşti. Specialist în analiză matematică,a publicat lucrări de teoria ecuaţiilor, teorianumerelor, geometrie, mecanică generală,balistică: Ecuaţii funcţionale; Ecuaţiile fiziciimatematice; Culegere de probleme de ecuaţiidiferenţiale. A fost un filatelist pasionat, s-aocupat de organizarea primei Expoziţii FilateliceNaţionale, 1909.Gheţie, Ion(21.11.1930, Şimleul Silvaniei, jud. Sălaj –11.05.2004, Bucureşti)Lingvist. A absolvit Filologia la Universitateadin Cluj. Cercetător la Institutul deLingvistică din Bucureşti. Contribuţii îndomeniul dialectologiei istorice, al filologieiromâne şi limbii române literare. Lucrări:Opera lingvistică a lui Ion Budai-Deleanu, 1966;Începuturile scrisului în limba română. Contribuţiifilologice şi lingvistice, 1974; Baza dialectalăa românei literare, 1975; Istoria limbii româneliterare. Privire sintetică, 1978; Introducere înstudiul limbii române literare, 1982; Introducereîn dialectologia istorică românească, 1994;Graiurile dacoromâne în secolele al XIII-lea–alXVI-lea (până la 1521), 2000.Gheţie, Vasile(11.02.1903, Berinţa, jud. Maramureş –27.12.1990, Bucureşti)Medic veterinar. A absolvit Facultatea deMedicină Veterinară la Bucureşti. S-a specializatla Budapesta şi Leipzig. Profesorla Facultatea de Medicină Veterinară dinBucureşti. A condus Laboratorul de Cineticăşi Citologie la Institutul de Biologie.A pus bazele unui muzeu la Facultatea deMedicină Veterinară din Bucureşti. Lucrări:Atlas de anatomie comparată, 2 vol., 1954,1958; Anatomia sistemului nervos central şi neurovegetativla animalele domestice, 1956; Ghidpentru lucrările practice de anatomie comparată,1963. Membru al Societăţii Regale de Ştiinţedin Londra, al Societăţii Internaţionale aAnatomiştilor. Membru titular al AcademieiRomâne (1990).Ghiaţă, Dumitru(22.09.1888, Colibaşi, jud. Mehedinţi –3.07.1972, Bucureşti)Pictor. Preţuit de Ioan Cantacuzino, a fostajutat de acesta să obţină o bursă la Paris,unde a studiat la academiile Ranson şi Delecluze.Pictură postimpresionistă: Iarnă laTârgovişte (1931); Ţărani la târg (1934); Floride munte (1956); Flori de ferigă (1956); Toamnaîn pădure (1957).Ghibănescu, Gheorghe(1.10.1864, Făcliu, jud. Vaslui – 6.07.1936, Iaşi)Istoric, genealog şi filolog. A absolvit Literelela Iaşi, a fost profesor la Bârlad şi Iaşi.A adunat o mare colecţie de documenteENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 332 31.10.2011 17:23:11

Nicolae GhibuOnisifor Ghibudin oraşele şi satele Moldovei şi a tradusdin limba slavonă acte care cuprind date înspecial despre epoca feudală din Moldova.A publicat aceste documente în volumeleXVIII–XXV ale Uricariului (editat de TeodorCodrescu), apoi în colecţia proprie Ispisoaceşi zapise (6 vol., 1906–1926). După 1906 apublicat în cele peste 25 de volume ale proprieicolecţii, Surete şi izvoade, documente,studii şi genealogii referitoare la vechi familiiboiereşti cum ar fi Cuza, Catargiu, Racoviţă,Răşcanu şi Kogălniceanu. Membru corespondental Academiei Române (1905).Ghibu, Nicolae(19.11.1936, Oziornoie, Basarabia)Regizor. A absolvit Institutul de Cinematografie,Secţia filmografie şi scenarii,la Moscova. A făcut scenarii pentru filmartistic şi documentar la Moldova Film.Filmografie: Muncitorul (scenariu şi regie),1970; Ofiţer în rezervă (scenariu în colaborarecu Z. Cirkov), 1971; Crestături spre amintire(regie, în colaborare cu M. Israilev), 1972;Minia (regie, în colaborare cu L. Proskurov),1974; Directorul, 1976; Inginerul, 1976;Cahulenii (scenariu, regie), 1977; Râbniţenii(regie), 1978; Rădăcinile vieţii, 1978; Parola:Tunetul de miazăzi,1980; Găseşte potcoavafericirii (scenariu şi regie în colaborare cuZ. Cirkov), 1983; Fraţii Moscalenco (regie),1983; Corespondentul vostru special, 1987; Joculde-a moartea, 1990; Dunărea, dragostea mea,coproducţie moldo-ruso-ucraineană, 2002.Ghibu, Onisifor(31.05.1883, Sălişte, comitatul Sibiu –3.10.1972, Cluj)Pedagog. A făcut şcoala primară la Sălişte.Liceul îl începe la Sibiu (primele 6 clase), îltermină la Braşov (1902). Studiile universitarele face la Universitatea din Bucureştişi le desăvârşeşte la Budapesta, Strasbourgşi Jena, în acest din urmă oraş luându-şidoctoratul în filosofie, pedagogie şi istorieuniversală (1909). Este numit inspectorGhicaşcolar primar ortodox pentru şcolile dinTransilvania (1910–1914), fiind totodată şiprofesor de pedagogie la Institutul Teologicdin Sibiu (1910–1912). Refugiat la Bucureştiîntre 1914 şi 1916, colaborează cu OctavianGoga, Vasile Lucaciu şi alţi refugiaţi ardelenila elaborarea unor articole pentru intrareaRomâniei în război împotriva Austro-Ungariei.În 1918 este numit secretar general alresortului de instrucţie din Consiliul Dirigent,fiind ales şi deputat în Marele Sfat alTransilvaniei. Cu acest prilej organizeazăUniversitatea din Cluj în spirit românesc(1919). A fost profesor până în 1945. Operasa numără peste 100 de lucrări, dintre caremenţionăm: Limba nouălor cărţi bisericeşti(1905), O călătorie prin Alsacia şi Lorena, Ţaraşi şcolile ei (1909), Cercetări privitoare la situaţiaînvăţământului primar şi la educaţia poporală,Despre educaţie (1911), Şcoala românească dinUngaria (1912), Din istoria literaturii didacticeromâneşti, Universitatea din Cluj şi instituteleei de educaţie (1922), Universitatea româneascăa Daciei superioare (1924), Portrete pedagogice(1927), Contribuţiuni la istoria poeziei noastrepopulare şi culte (1934), Picu Pătruţ din Sălişte,Prolegomenă la o educaţie românească (1941) ş.a.Membru al Academiei Române.GhicaDinastie (de origine albaneză) ce a domnitatât în Moldova, cât şi în Ţara Românească.Primul a fost Gheorghe Ghica (Moldova,1658–1659; Ţara Românească 1659–1660).Lui i-au urmat Grigore Ghica (Ţara Românească1660–1664; 1672–1673), Grigore alII-lea Ghica (Ţara Românească 1733–1735,1748–1752; Moldova 1735–1739, 1739, 1741,1747–1748), Matei Ghica (Ţara Românească1752–1753), Scarlat Ghica (Ţara Românească1758–1761, 1765–1766), AlexandruGhica (Ţara Românească 1766–1768), Grigoreal III-lea Ghica (Moldova 1764–1767,1774–1777, Ţara Românească 1768–1769),Grigore al IV-lea Ghica (Ţara Românească1822–1828), Alexandru Ghica (Ţara Românească1834–1842), Grigore Alexandru Ghica(Moldova 1849–1853, 1854–1856). În sfârşit,Ion Nădejde era un Ghica după mamă. Dorad’Istria era şi ea Ghica.Ghica, ElenaV. D’Istria, DoraGhica, Grigore al III-lea( ~1724, Constantinopol – 1.10.1777, Iaşi)Domn fanariot al Moldovei (1764–1767;1774–1777) şi al Ţării Româneşti 1768–1769).Albanez ca etnie, era fiul lui Alexandru G.,333ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 333 31.10.2011 17:23:11

334Grigore al III-lea Ghicadragoman (translator) la Înalta Poartă. Erafilorus, ca şi alţi domni fanarioţi (ex. Caragea),deoarece spera că puterea creştină vaputea salva spaţiul creştin de jugul otoman.Domnind în ambele ţări române, a încercat ouniformizare legislativă, mai ales sub aspectulimpozitelor. Toate domniile lui au statsub semnul conflictelor ruso-turce, dar, maiales, al războiului încheiat prin Pacea de laKuciuk Kainargi, prin care Imperiul Otomancedează Bucovina Imperiului Austriac. Domnula fost decapitat de turci apărând statutulromânesc al Bucovinei. A avut descendenţicare au făcut parte din familiile Balş, Catargi,Caragea, Vârnav, Tzigara, Macedonski.Ghica, Ion(12.08.1816, Bucureşti –22.04.1897, Ghergani, Dâmboviţa)Scriitor. Din familia Ion Câmpineanu,paşoptistul, după mamă. Tată al lui ScarlatIon G. A învăţat limba română după lucrărilelui Ion Heliade-Rădulescu. După ColegiulSf. Sava, pleacă la Paris şi face inginerie(specialist în mine), audiind şi alte cursuri laConservatorul de Arte şi Meserii. Pozitivistîn materie de ştiinţe şi filosofie. Paşoptist,prieten cu Bălcescu, adversar al lui HeliadeRădulescu. I-a audiat pe Jules Michelet,Edgar Quinet, Adam Mickiewicz, Ch. Fourier.A fost profesor la Academia Mihăileană(de geometrie descriptivă, geologie, mineralogie).A elaborat un proiect de reformă aînvăţământului începând de la sate. A fostagentul Guvernului Provizoriu Revoluţionar(la 1848) la Constantinopol şi guvernator alinsulei Samos din arhipelagul grecesc, dupăaceea. Întors în ţară în 1858, a fost ministrude Interne şi prim-ministru şi a participatla coaliţia care l-a detronat pe Al. I. Cuza.Membru al Societăţii Academice Române(1874), de mai multe ori preşedinte al Academiei(1876–1878; 1879–1882; 1884–1887;1890–1893; 1894–1895), ambasador laLondra (1881). A scris la îndemnul lui VasileAlecsandri şi s-a remarcat în stilul epistolar.GhicaIon GhicaLucrări: Omul fizic şi intelectual, 1866; Convorbirieconomice, 1869; Pământul şi omul, 1884;Scrisori către Vasile Alecsandri, 1887; Amintiridin pribegia de după 1848, 1889.Ghica, MagdalenaV. Cârneci, MagdaGhica, Pantazi(15.03.1831, Bucureşti – 17.07.1882, Bucureşti)Publicist. A audiat diverse cursuri la Paris,mai ales de istorie, fără a absolvi nimic.Secretar al Magazinului istoric pentru Dacia(1847). Deputat liberal. A scris recenzii literare,piese de teatru, proză. Are gustul poanteişi al finalului moralizator. Lucrări: SterianPăţitul, Iadeş, Ca la noi la nemeni (comedii);Fata haiducului; Bălăioara; Cămătarul, 1858(nuvele); Un boem român, roman, 1860; DonJuanii de Bucureşti, roman, 1860–1862.Ghica, Scarlat Ion(26.03.1856, Vathy, Grecia –11.06.1948, Bucureşti)Traducător. Fiu al lui Ion G. A studiat la WellingtonCollege, Londra. Licenţiat în Dreptla Paris. A tradus masiv Shakespeare: Richardal III-lea, Neguţătorul din Veneţia, Regele Ioan,Antoniu şi Cleopatra, Iulius Cezar.Ghidirim, Gheorghe(22.04.1939, Palanca, Basarabia)Medic. A absolvit Institutul de Medicinădin Chişinău, unde a devenit apoi profesor.A fost deputat al poporului în SovietulSuprem al URSS (1989–1991), ministru alSănătăţii din Republica Moldova (1990–1994). Fondator al şcolii de pancreatologie(primul în Republica Moldova şi printreprimii în URSS, împreună cu prof. V.I. Filin,a introdus operaţiile organomenajante înpancreonecroze, reducând mortalitatea dela 80% la 10%) şi de chirurgie celioscopică(împreună cu conf. A. Ghereg a efectuat în1992 prima colecistectomie laparoscopicăîn Republica Moldova). Profesor invitat înRusia, Ucraina, România, Letonia, Uzbekistan,Polonia, Ungaria, Turcia, Estonia, Spania,Italia, Austria, Belgia, Germania, SUA,Japonia ş.a. Lucrări: Острый панкреатити его осложнения (1982, în colaborare);Травматические панкреатиты (1990, încolaborare); Stimularea imunităţii locale întratamentul procesului inflamator (2004, încolaborare); Curs de chirurgie (2004, în colaborare);Surgical pathology (2006, în colaborare).Distins cu titlurile de Om Emerit şiEminent al URSS, ordinele Gloria Munciişi Steaua Republicii, medaliile D. CantemirENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 334 31.10.2011 17:23:11

GhimpuPantazi Ghica Gheorghe Ghidirim Alexandru Ghika Gheorghe Ghimpuşi N. Testemiţanu. Membru al Academiei deŞtiinţe a Moldovei.Ghika, Alexandru(22.06.1902, Bucureşti – 11.04.1964, Bucureşti)Matematician şi pedagog. Fiu al lui NicolaeGhica-Budeşti, frate cu Ştefan G.-B. A studiatMatematica la Sorbona şi la Collègede France. Fondator al şcolii româneşti deanaliză funcţională. Profesor la Facultateade Matematică a Universităţii din Bucureşti.A introdus în învăţământul românesc studiulanalizei funcţionale – disciplină pânăatunci nouă pe plan mondial. A folosit, înaceastă specialitate, o serie de noţiuni noi,cum ar fi puncte periferice şi puncte interstiţiale,preluate apoi în tratate din întreagalume. A fost membru titular al AcademieiRomâne din 1963.Ghica-Budeşti, Nicolae(22.12.1869, Iaşi – 16.12.1943, Bucureşti)Arhitect. Tată al lui Alexandru şi ŞtefanGhika-Budeşti. A absolvit Şcoala de Poduri şiŞosele din Bucureşti, apoi Şcoala NaţionalăSuperioară de Belle Arte din Paris, ca arhitect.A fost arhitectul-şef al Ministerului Instrucţiuniişi Educaţiei Publice, şef al ComisieiMonumentelor Istorice, profesor la ŞcoalaSuperioară de Arhitectură. A fost arhitectulbisericii Copou din Iaşi, al Muzeului Arheologicdin Târgovişte, al Muzeului ŢăranuluiRomân din Bucureşti, al bisericii Sf. Vasilecel Mare din strada Polonă, prima bisericăgreco-catolică din vechiul regat. Promotoral renaşterii vechii arhitecturi româneşti şi alafirmării specificului naţional, al stilului neoromânescîn arhitectură. Preocuparea pentruvechea arhitectură românească s-a concretizatşi în diverse publicaţii despre istoriaarhitecturii din Muntenia şi Oltenia: Evoluţiaarhitecturii religioase din Muntenia şi Oltenia, 4vol., 1927–1935; Mânăstirea Probota (cu G.Balş), 1909; Evoluţia arhitecturii în Muntenia şiOltenia. I. Înrâuririle străine de la origine pânăla Neagoe Basarab, 1927; Evoluţia arhitecturiiîn Muntenia şi Oltenia. II. Vechiul stil românescdin veacul al XVI-lea, în BCMI, XXIII, 1930;Evoluţia arhitecturii în Muntenia şi Oltenia. III.Veacul al XVII-Iea, 1932; Evoluţia arhitecturii înMuntenia şi Oltenia. IV. Noul stil din veacul alXVIII-lea, 1936. Din 1937 a fost membru deonoare al Academiei Române.Ghika-Budeşti, Ştefan(26.04.1904, Predeal – 4.08.1959, Bucureşti)Geolog. Fiu al lui Nicolae Ghica-Budeşti şifrate al lui Alexandru G. A absolvit Mine şiGeologie la Politehnica din Bucureşti. A fostprofesor la Politehnica din Timişoara şi laInstitutul de Petrol, Gaze şi Geologie dinBucureşti. S-a ocupat de structura CarpaţilorMeridionali, a depresiunii Ţara Loviştei,a Munţilor Rodnei. Lucrări: Etudes géologiqueset pétrographiques dans les M. Lotrului (CarpathesMéridionales, Roumanie), 1932; Geofizica şigeochimia în formarea scoarţei, 1944. Membrucorespondent al Academiei Române (1955).Ghimpu, Gheorghe(26.07.1937, com. Coloniţa, Basarabia –13.11.2000, Chişinău)Om politic. Frate cu Mihai G. A absolvitFizica şi Matematica la Institutul Pedagogicde Stat din Tiraspol (1960). Specializare laInstitutul de Fizică Biologică al Academiei deŞtiinţe a URSS (Moscova). A fost profesorla Străşeni şi la universităţile din Tiraspol şiChişinău. A participat la înfiinţarea FrontuluiNaţional-Patriotic din Basarabia şinordul Bucovinei, fapt care, fiind descoperitde KGB, i-a adus condamnarea la 6 ani deînchisoare cu regim sever (1972–1978).După ispăşirea pedepsei i s-a interzis oriceactivitate pedagogică. După perestroika luiMihail Gorbaciov s-a încadrat activ în mişcareade renaştere naţională şi de democratizarea societăţii moldoveneşti. A fost secretarresponsabil al Sfatului Frontului Popular dinMoldova şi membru al Comitetului Executival Frontului. Între 1990 şi 1994 a fostdeputat în Parlamentul Republicii Moldova,335ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 335 31.10.2011 17:23:12

336Mihai Ghimpuautor al proiectelor de legi privind reabilitareavictimelor regimului totalitar, coautoral proiectului de lege cu privire la cetăţenieîn Republica Moldova. Lucrări: Conştiinţanaţională a românilor moldoveni (1998). Distinscu Diploma UNESCO, Diploma CorneliuCoposu, Bucureşti. A fost preşedinte alAsociaţiei Victimelor Comunismului şi aVeteranilor de Război ai Armatei Românedin Republica Moldova, organizaţie care, lacongresul al patrulea, din 11 iunie 2000, s-atransformat în Partidul Naţional Român.Ghimpu, Mihai(19.11.1951, com. Coloniţa, Republica Moldova)Om politic. Frate cu Gheorghe G. A absolvitFacultatea de Drept a Universităţii de Statdin Moldova. A fost jurist la diferite întreprinderişi judecător al sectorului Râşcanidin Chişinău. După debutul perestroikăi luiMihail Gorbaciov, a devenit militant pentrurenaşterea naţională a Moldovei. Membrufondator al Frontului Popular, deputat înParlamentul Republicii Moldova (1990–1998), preşedinte al Partidului Reformei,devenit Partidul Liberal (2005). Preşedinteal Consiliului Municipal Chişinău (2007),membru al Alianţei Parlamentare pentruIntegrare Europeană (2009), preşedinteal Parlamentului Republicii Moldova şipreşedinte interimar al Republicii Moldova(2009–2010).Ghiocel, Dan(11.04.1922, Giurgiu)Inginer. A absolvit Facultatea de Construcţiila Institutul Politehnic din Bucureşti.Profesor la Universitatea Tehnică de Construcţiidin Bucureşti, prorector şi rector alei. Profesor invitat în China. Contribuţii îndomeniul siguranţei construcţiilor. Lucrări:Wind Snow and Temperature Effects on StructuresBased on Probability, 1975. Preşedinteal Societăţii de Construcţii din România.Membru fondator al Academiei de ŞtiinţeTehnice din România.GhimpuDumitru GhiţuGhiţu, Dumitru(13.01.1931, Drepcăuţi, Basarabia –23.11.2008, Chişinău)Fizician. A absolvit Facultatea de Fizică laUniversitatea de Stat din Chişinău. A fostprofesor la Universitatea din Bălţi, Universitateadin Tiraspol şi Universitatea de Statdin Chişinău. A fost fondator şi şef al Laboratoruluide fizica semimetalelor, director alCentrului-Laborator Internaţional de supraconductibilitateşi electronica solidului,director al Biroului specializat în domeniulelectronicii corpului solid, director-fondatoral Institutului de Inginerie Electronică şiTehnologii Industriale. A fost iniţiatorulorganizării Centrului criogenic, pe bazacăruia au demarat cercetările experimentalecriogenice. Împreună cu discipolii săi a descoperitexperimental fenomenul de cuantizarea fluxului magnetic în fire submicronicede bismut, compensarea defectelor propriila halogenii de plumb. Director de onoareal Institutului de Inginerie Electronică şiTehnologii Industriale al AŞM. Membrude onoare al Academiei de CosmonauticăK. Ţiolkovski din Moscova, membru al AcademieiInternaţionale de Termoelectricitate.Membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Ghiulai, Constantin(1.12.1898, Uleşti, jud. Ialomiţa –23.09.1976, Bucureşti)Inginer (transporturi). A început InstitutulElectrotehnic din Bucureşti în 1918,dar a fost mobilizat şi trimis în Basarabia.A devenit subofiţer activ în artilerie. Trimisla Versailles pentru şcoala de ofiţeri tehniciîn specialitatea tancuri, unde a terminatca şef de promoţie şi a concurat pentru obursă de studii la Politehnică. A absolvitElectromecanica la Bucureşti. A organizat,condus şi dezvoltat Serviciul Motorizări dinDirecţia Tehnică a Ministerului ÎnzestrăriiArmatei (1935–1946), în conexiune cu uzinedin Germania şi Cehoslovacia. În perioadarăzboiului a fost numit responsabil-coordonatoral proiectării, experimentării,organizării fabricaţiei şi realizării tractoruluirapid cu şenile DT-1 pentru artilerie, încolaborare cu uzinele Rogifer, Reşiţa şi Ford.În august 1946, la cerere, i s-a aprobat trecereaîn rezervă cu gradul de colonel-inginer.A lucrat în Ministerul Metalurgiei, ca şefal Secţiei standardizare, control tehnic şidocumentare din Direcţia Siderurgiei, undea participat, printre altele, la elaborareaprimelor circa 150 de proiecte de STAS-uriprivind fontele şi oţelurile. A organizat, pebaze moderne, serviciile de control al calităţiiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 336 31.10.2011 17:23:12

GioncuMatila C. Ghyka Ştefan Gighileanu Ion Gigurtu Victor Gioncufabricaţiei în cele circa 30 de întreprinderisiderurgice subordonate în acel timp DirecţieiSiderurgiei. În ianuarie 1952 a fost transferatdin Ministerul Metalurgiei la AcademiaTehnică Militară. Din 1940 a fost şi profesorla Facultatea de Mecanică a Politehniciidin Bucureşti (specialităţile automobile şitractoare, automobile şi tancuri). A avut ocontribuţie importantă la realizarea primelorautocamioane româneşti.Ghyka, Matila C. nume la naştere Costiescu(1881, Bucureşti – 1965, California)Diplomat şi matematician, estetician stabilitîn Franţa. Se considera urmaşul lui (Grigore)Ghica al X-lea, dar n-a putut dovedi.A plecat la Paris pentru studii, apucând săpublice Curcubee. Popasuri ale tinereţii mele,iar de acolo în SUA, după al Doilea RăzboiMondial. A obţinut doctoratul în Drept laUniversitatea din Bruxelles, absolvent alŞcolii Superioare de Electricitate de la Parisşi al Şcolii Franceze de Navigaţie. Căpitancomandor al Marinei Române. Ministruplenipotenţiar în ţările scandinave, ulteriorataşat special al Legaţiei României la Londra.În 1941 a fost ales vicepreşedinte al ComitetuluiNaţional al Mişcării Române Libere.Profesor de estetică la University of SouthernCalifornia. Prieten cu scriitorul PaulMorand (ambasador al Franţei în Româniaîn perioada celui de-al Doilea Război Mondial).Mason. Cunoscut în toată lumea. DanBrown, pentru Codul lui da Vinci, se reclamăde la lucrările lui. El a consacrat expresia„numărul de aur“ şi i-a dedicat un studiu,Nombre d’or, 1931, bazându-se pe lucrărilelui Platon, Euclid, Pitagora. Alte lucrări:Esthétique des Proportions dans La Nature et dansLes Arts, 1927; A Documented Chronology ofRoumanian History, Oxford (tradusă din franceză,cuprinde evenimente de la cucerirearomană la Ştefan cel Mare inclusiv), 1941;The Geometry of Art and Life, 1946; A practicalhandbook of Geometrical Composition and Design,1952; The Memoirs, 1961. A corespondat cuPaul Valéry. A colaborat la L’Architecture, Paris,1927. Petru Dumitriu se considera discipolullui în materie de esoterism.Gighileanu, Ştefan(16.09.1898, Bujorul, jud. Teleorman –19.06.1982, Bucureşti)Maistru de aviaţie. S-a calificat mecanic auto,apoi şofer. După armată s-a angajat pentrubalizajul de noapte pe aeroport. A învăţatmeseria de mecanic de bord şi limba franceză,fiind apreciat de Valentin Bibescu şiConstantin Cantacuzino. A lucrat pentru AirFrance şi Lufthansa, la companiile LARES şiTARS. A contribuit la întemeiera CompanieiAviaţiei Civile (iniţiată de Aristide Blank,consilierul economic al lui Nicolae Titulescu).Distins cu Medalia Muncii în 1949 şiOrdinul Muncii clasa a III-a, 1955.Gigurtu, Ion(24.06.1886, Turnu Severin –între 12.1958 şi 06.1959, Sighet)Economist şi om politic. A absolvit Academiade Mine din Freiburg şi s-a specializat laBerlin – Charlottenburg. Director general alSocietăţii Mica de extracţie a metalelor preţioase.Ministru al Industriei şi Comerţuluiîn Guvernul Goga-Cuza. Preşedinte al Consiliuluide Miniştri în 1940. În timpul guvernăriisale a fost cedată Transilvania de Nordşi semnat acordul de cedare a Cadrilaterului.A dat o lege care interzicea căsătoriile întreromâni şi evrei. Arestat în 1950 şi condamnatla 15 ani detenţie. Lucrări: Desvoltareaindustriei în România, 1916; Posibilităţile derefacere şi desvoltare ale industriei în România,1919; Industria mecanică metalurgică, f.a.Gioncu, Victor(19.08.1933, Arad)Inginer. A absolvit Facultatea de Construcţiila Institutul Politehnic din Timişoara. Profesorla Facultatea de Construcţii din Timişoara.Contribuţii în domeniul stabilităţiiplăcilor curbe, al comportării structurilor337ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 337 31.10.2011 17:23:12

338metalice în timpul unor acţiuni seismice.A publicat peste 150 de lucrări ştiinţifice.Membru al Academiei de Ştiinţe din NewYork, al Comitetului European de ConstrucţiiMetalice, al Comisiei de proiectareantiseismică, membru al Asociaţiei Internaţionalepentru Structuri Spaţiale, membru alAcademiei de Ştiinţe Tehnice din România.Gionea, Vasile(21.02.1914, Gârbovăţu de Jos, jud. Mehedinţi –9.11.1999, Bucureşti)Jurist. A absolvit Dreptul la Universitateadin Bucureşti. Între 1937 şi 1953 a lucrat caavocat pledant la Braşov, apoi a fost angajatprin concurs în postul de avocat al BănciiNaţionale a României, filiala Braşov. A fostmembru al Partidului Naţional Ţărănesc.În 1949 a fost arestat. Din 1958, profesoruniversitar la Braşov. Consilier la BancaNaţională a României. În urma alegerilorparlamentare din 1990 a fost ales deputat pelistele Partidului Naţional Ţărănesc Creştinşi Democrat (PNŢCD). A făcut parte dinComisia juridică, de disciplină şi imunităţia Camerei Deputaţilor şi din Comisia devalidare. A deţinut şi funcţia de vicepreşedinteal Comisiei de redactare a noii Constituţii(1991). A demisionat din ParlamentulRomâniei la data de 8 iunie 1992, fiindnumit de către preşedintele României judecătorşi ales primul preşedinte al Curţii Constituţionalea României, pentru un mandatde trei ani. A fost membru în nouă comiteteale Asociaţiei Juriştilor: Italia, Franţa, Austria,Olanda, Belgia, Slovacia, Cehia etc.;membru al Academiei Tiberiene din Italiaşi al Academiei de Ştiinţe din New York;membru emerit al Universităţii Pontz. Esteautorul a 11 volume din domeniul dreptuluicivil, comercial, dreptului muncii, dreptuluiconstituţional şi istoriei dreptului: Drepteconomic (1988); Studii de Drept constituţionalşi istoria Dreptului, 3 vol. (1993–1995); Cursde Drept civil: teoria obligaţiilor (1995); Curs deDrept constituţional (1996) – în colaborare cuNicolae Pavel etc. De asemenea, este autorde cărţi de beletristică: Oameni pentru caremi-a bătut inima. Portrete şi amintiri (1990);Momente istoriografice şi personalităţi de seamăale neamului românesc (1990) – în colaborarecu Alexandru şi Victor Ioachimescu; Întâmplăridin alte vremuri (1991); Femei vestitedin Antichitate şi din Evul Mediu (1999);Dragostea lui Tristan şi a Izoldei – 1990), Paşiîn deşert (1991) şi Lungul drum al Golgotei,5 vol. În 1993 Academia Română l-a alesmembru de onoare.GioneaGiosan, Nicolae(30.12.1921, Drâmbar, com. Ciugud, jud. Alba –30.07.1990, Jilava)Inginer agronom şi genetician. A studiat laFacultatea de Agronomie din Cluj (1941–1945), obţinând diploma de inginer agronomcu calificativul Magna Cum Laude. Înanul 1947 a devenit membru al PartiduluiComunist Român. A urmat un stagiu despecializare şi doctorat în agronomie la AcademiaAgricolă K. A. Timiriazev din Moscova(1949–1952), cu teza „Sporirea productivităţiihibrizilor de grâu de primăvară“(1952). A fost încadrat profesor universitarde genetică şi ameliorarea plantelor la InstitutulAgronomic Dr. Petru Groza (1952) şila Institutul Agronomic Nicolae Bălcescudin Bucureşti (1953–1974). În paralel, afost şi director al Institutului de Cercetăripentru Cultura Porumbului de la Funduleaşi al Institutului Central de CercetăriAgricole (1955–1966). A fost vicepreşedinte(1962–1965) şi apoi preşedinte al ConsiliuluiSuperior al Agriculturii – cu rang deministru (1965–1969). În 1969, odată cuînfiinţarea Academiei de Ştiinţe Agricole şiSilvice, devine primul ei preşedinte (1969–1981). A fost membru al Comitetului PoliticExecutiv al Partidului Comunist Român. Caspecialist s-a ocupat în special de biologia,ameliorarea şi producerea de sămânţă deporumb şi grâu. De asemenea, a efectuatcercetări şi cu privire la rezistenţa la secetăa trifoiului roşu de Transilvania. Uneledintre studiile sale au analizat relaţia dintrerezistenţa la ger şi calitatea grâului. Rezultatela fel de importante au fost obţinuteîn studiul influenţei luminii asupra orzuluiumblător, cercetări care au scos în evidenţărelaţia dintre sensibilitatea la lungimea zileişi rezistenţa la ger a soiurilor şi, în acelaşicontext, consideraţiile teoretice cu privire lamecanismul fixării condiţiilor fotoperiodice.Îmbinând cercetările de genetică vegetalăcu economia agrară, a realizat lucrări carese referă la posibilităţile şi căile de sporirea producţiei de cereale, la conducerea şiplanificarea agriculturii etc. Lucrări: a elaborat,în calitate de coordonator principal,lucrarea Agricultura României, 1944–1964;Principii de genetică (ed. I, 1969; ed. II, 1972) –în colaborare cu N.A. Săulescu; Orientareacercetărilor ştiinţifice în domeniul ameliorăriiplantelor agricole în perioada 1972–2000 înR.S. România în revista Probleme de geneticăteoretică şi aplicată (1976) – în colaborare cuN. Ceapoiu; Alimentaţia şi agricultura în următoareletrei decenii (1979); Grânele de perspectivăENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 338 31.10.2011 17:23:12

GiurescuVasile Gionea Nicolae Giosan Alexandru Giugaru George Giugleaşi agrotehnica lor; Caracterizarea agrobiologică asoiurilor de grâu şi agrotehnica acestora în luminanoilor rezultate experimentale. A fost membrutitular al Academiei de Ştiinţe AgricoleV.I. Lenin din Moscova (1972), membrual Academiei de Agricultură din Franţa(1972) şi laureat al Premiului de Stat (1964).Membru al Academiei Române (1974). Între1974 şi 1989 a deţinut funcţia de preşedinteal Marii Adunări Naţionale, parlamentulunicameral comunist. A murit în detenţie lapenitenciarul Jilava.Giugaru, Alexandru(23.06.1897, Huşi – 15.03.1986, Bucureşti)Actor de comedie. Actor la Teatrul Naţionaldin Bucureşti. Roluri în film: Legenda celordouă cruci (1925), Năbădăile Cleopatrei (1925),Cererea în căsătorie (1926), Sturmflut der Liebe(1929), O noapte furtunoasă (1943), O scrisoarepierdută (1953), Directorul nostru (1955), Popescu10 în control (1955), Două lozuri (1957), D’alecarnavalului (1958), Telegrame (1959), Băieţiinoştri (1959), Bădăranii (1960), Post restant(1961), Tudor (1962), Mofturi 1900 (1964),Corigenţa domnului profesor (1966), Haiducii(1966), Răpirea fecioarelor (1968). Pentru activitateasa, în 1964 a obţinut titlul de ActorEmerit, apoi a devenit Actor al Poporului şi is-a decernat Premiul de Stat. Astăzi Casa decultură din Huşi îi poartă numele.Giuglea, George(29.01.1884, Satulung, Braşov –7.04.1967, Bucureşti)Lingvist. Urmează liceul Andrei Şaguna dinBraşov, apoi Facultatea de Litere şi Filosofiedin Bucureşti (1903–1908), fiind discipolullui Ovid Densusianu. Între 1913 şi 1914este lector de limba română la Sorbona. Îşisusţine doctoratul la Universitatea din Cluj(1920), unde va fi profesor la Catedra defilologie romanică a Facultăţii de Litere şiFilosofie din 1919 până în 1947. A urmat,de asemenea, specializări în lingvisticăromanică în Italia şi în Spania. Concomitentcu activitatea de la catedră, a făcut parte,încă de la înfiinţare, din colectivul MuzeuluiLimbii Române din Cluj, condus deSextil Puşcariu. Studiile sale s-au axatpe domeniile lexicologiei, etimologiei şitoponimiei, în cadrul cărora este aplicatămetoda de cercetare „cuvinte şi lucruri“(Wörter und Sachen). Lucrări: Cercetări lexicografice.Elemente latine în limba română, 1909;De la românii din Serbia. Culegere de literaturăpopulară (în colaborare cu G. Vâlsan), 1913;Călătoriile călugărului Chiriac de la mânăstireaSecul, 1936; Concordances linguistiques entre leroumain et les parleurs de la zone pyrénéenne,1937; Cheie pentru înţelegerea continuităţiinoastre în Dacia prin limbă şi toponimie, 1944;Uralte Schichten und Entwicklungsstufen in derStruktur der dakorumänischen Sprache, 1944;Cuvinte româneşti şi romanice. Studii de istorialimbii, etimologie, toponimie, 1983 (postum);Fapte de limbă. Mărturii despre trecutul românesc.Studii de istoria limbii, etimologie, toponimie,1988 (postum). Membru corespondental Academiei Române (din 1936), exclus în1948, repus în drepturi în 1990.Giurescu, Constantin(10.08.1875, Chiojdu, jud. Buzău –15/28.10.1919, Bucureşti)Istoric. Tatăl lui Constantin C.G. A absolvitFacultatea de Litere a Universităţii dinBucureşti. Doctor în litere, Bucureşti, 1909.Director la liceul Al. Hâjdeu din Buzău,1902–1903. A studiat la Viena istoria şi acercetat arhivele Ministerului de Război.La revenirea în ţară a fost transferat la gimnaziulCantemir Vodă din Bucureşti, 1906.Şef al Serviciului Arhivelor din Ministerulde Externe, 1908. Conferenţiar la Facultateade Litere, Bucureşti, 1912. Secretargeneral al Ministerului de Instrucţie, 1918.Rector al Seminarului Normal Superiordin Bucureşti, 1919. Director al ServiciuluiArhivelor din Ministerul de Externe, 1919.Lucrări: Contribuţiuni la studiul cronicilor muntene(1906); Contribuţiuni la studiul cronicilor339ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 339 31.10.2011 17:23:12

GiurescuConstantin Giurescu Dinu Giurescu Dan Giuşcă340moldovene (1907); Documente şi registre privitoarela Constantin Brâncoveanu (împreună cuN. Dobrescu, 1907); Capitulaţiile Moldovei cuPoarta Otomană (1908); Oltenia sub austrieci.Documente (1909); O carte despre politica externăa lui Rareş (1910); Tratatul lui ConstantinCantemir cu austriecii (1913); Letopiseţul ţăriiMoldovei de la Istratie Dabija până la domnia adoua a lui Antioh Cantemir (1913); Izvoadele luiTudosie Dubău, Miron Logofăt şi Vasile Demian(1914); Vechimea rumâniei în Ţara Româneascăşi legătura lui Mihai Viteazul (1915); Desprerumâni (1916); Despre boieri (1920). Membrual Academiei Române (1914).Giurescu, Constantin C.(13/26.10.1901, Chiojdu, jud. Focşani –13.11.1977, Bucureşti)Istoric. Este fiul lui Constantin G. şi tatăllui Dinu C. G. Şi-a luat licenţa şi doctoratulîn istorie la Bucureşti. A făcut specializarela Paris. Asistent al Muzeului Naţional deAntichităţi din Bucureşti (1920–1926).Profesor la liceul din Focşani. Membru alŞcoalei Române din Franţa (înfiinţată deIorga la Fontenay aux Roses, octombrie1923–octombrie 1925). Conferenţiar suplinitorîn 1926. Profesor agregat la Facultateade Istorie a Universităţii din Bucureşti.Director al Fundaţiei Ion C. Brătianu,1927–1930. Liberal giorgist şi deputat,1932–1933. Director al Revistei istoriceromâne, 1933. Rezident Regal al ţinutuluiDunărea de Jos, februarie 1939. Lucrări:Legiuirea lui Caragea, un anteproiect necunoscut,1923; Le voyage de Niccolo Borsi en Moldavie;Les manuscrits roumains de la Bibliotheque Nationale,1925; Consideraţii asupra istoriografieiromâneşti în ultimii 20 ani, 1926; Contribuţiunila studiul marilor dregătorii în sec. XIV şi XV,1926, manuscript miscelaneu; Uciderea viziruluiMohammed Tobani Buiuc, 1926; NicolaeMilescu Spătarul, 1927; Organizarea financiarăa Ţării Româneşti, 1927; Une rélation inéditesur la campagne de Pierre le Grand en Moldavie,1927; Din istoria nouă a Dobrogei, 1928; DespreVlahia Asăneştilor, 1931; Status de l’Institutbalcanique de recherches historiques, 1932; IstoriaRomânilor, 2 vol.; Ureche şi Simion Dascălul,Letopiseţul Ţării Moldovei, 1934; Principateleromâne la începutul secolului al XIX-lea, 1957;Istoria Bucureştilor din cele mai vechi timpuripână în zilele noastre, 1966; Contribuţii lastudiul originilor şi dezvoltării burgheziei românepână la 1848, 1972. Membru al AcademieiRomâne (1974).Giurescu, Dinu C.(15.02.1927, Bucureşti)Istoric. Fiu al istoricului Constantin C.G.Licenţiat al Facultăţii de Istorie de laUniversitatea din Bucureşti, 1950. În anul1968 a obţinut titlul ştiinţific de doctor înistorie. Profesor la Universitatea de Artă,Secţia istoria şi teoria artei-muzeografie(1968–1987). Preşedinte al părţii române înComisia româno-bulgară de istorie (1979–1985 şi din 1991, în continuare). Profesoruniversitar la Universitatea din Bucureşti,Facultatea de Istorie (1990–1997). Membruîn Consiliul Ştiinţific al Institutului RevoluţieiRomâne. Lucrări: Istoria ilustrată aromânilor (1981); Guvernarea Nicolae Rădescu(1996); Imposibila încercare. Greva regală, 1945(1999); România în al doilea război mondial(1999); Cade Cortina de Fier – România 1947(2002). A colaborat cu tatăl său la scrierealucrării Istoria românilor. Este membru alAcademiei Române din 2002.Giurgea, Margareta(19.08.1915, Bucureşti)Fizician. A absolvit Facultatea de Ştiinţe,Secţia fizico-chimice la Bucureşti. Profesorla Facultatea de Fizică a Universităţii dinBucureşti şi la cea de Chimie a Politehniciidin Bucureşti. Contribuţii în spectrofotometriade absorbţie, mai ales în polimerii sintetici.Membru al Academiei Române (1992).A fost preşedinte al Secţiei de ştiinţe fizice aAcademiei Române (1992–1995).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 340 31.10.2011 17:23:12

Giurgiu, Victor(16.05.1930, Moeciu, Braşov)Inginer silvic. A studiat Silvicultura la Braşovşi Moscova. A lucrat la Institutul de Cercetărişi Amenajări Silvice din Bucureşti, laASE şi la Universitatea din Suceava. A introdusîn învăţământul superior românesc biostatisticaforestieră (în 1954). Lucrări: Despreproductivitatea pădurilor, 1961; Algoritmi pentrucalculele dendrometrice, 1965; Pădurea şi viitorul,1982; Protejarea şi dezvoltarea durabilă a pădurilorRomâniei, 1995; Biometria arborilor dinRomânia, 1997. Membru al Uniunii InternaţionalePro Silva. Membru corespondent alAcademiei Române (1991).Giuşcă, Dan(14.07.1904, Bucureşti – 10.08.1988, Bucureşti)Geolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţe,Secţia geologie-mineralogie, la Bucureşti.S-a specializat la Zürich şi Berlin. A lucratla Facultatea de Geologie a Universităţii dinBucureşti. A condus Întreprinderea de ProspecţiuniGeologice, apoi Întreprinderea deCercetări Ceramice din Bucureşti. Directorla Comitetul Geologic Român. Preocupatde alcătuirea şi geneza formaţiunilor geologicedin România. Lucrări: Petrologia rocilorendogene, 1963; Studiul zăcămintelor de la BaiaSprie, 1965; Evoluţia geologică a MunţilorMetaliferi, 1969. Membru titular al AcademieiRomâne (1974).Givulescu, Răzvan(15.09.1920, Viena)Geolog, paleobotanist. A studiat la Facultateade Ştiinţe din Cluj şi Bucureşti, Secţiaştiinţe naturale. S-a specializat la Berlin,Bonn, Budapesta, Dresda şi Praga. Profesorla Institutul de Învăţământ Superior din BaiaMare. A făcut cercetări în bazinul neogen alBorodului, s-a specializat în paleonotologiaterţiarului. A descoperit şi descris numeroaseplante fosile. Lucrări: Geologie şi paleontologie;Flora pliocenă de la Corniţel, Oradea;Die fossile Flora von Delureni; Flora Miocenuluisuperior de Chiuzbaia; Istoria pădurilor fosile dinTerţiarul Transilvaniei. Membru de onoare(1993) al Academiei Române.Gladun, Eugen(27.04.1937, Nesfoaia, Bucovina de Nord,azi în Ucraina)Medic. A absolvit Institutul de Medicină laChişinău. Profesor la Facultatea de Pediatriea Institutului. Este fondatorul Institutuluide Cercetări Ştiinţifice în domeniul OcrotiriiSănătăţii Mamei şi Copilului. Ministru alSănătăţii (1988–2000). Lucrări: Şocul hemoragicîn obstetrică, Bazele terapiei hormonale înGlodeanuRăzvan GivulescuEugen Gladunginecologie, Profilactica şi terapia unor complicaţiiale sarcinii şi naşterii cu preparate adrenergetice,Operaţia cezariană în obstetrica contemporană,Stimularea imunităţii locale în tratamentulprocesului inflamator. Distins cu titlul de OmEmerit în Ştiinţe, laureat al Premiului deStat, distins cu Ordinul Republicii, MedaliaMeritul Civic. Este membru al AcademieiInternaţionale în domeniul Ştiinţelor Energoinformaţionale,membru de onoare alSocietăţii Obstetricienilor şi Ginecologilordin România, membru al Societăţii Europeneşi Mondiale a Obstetricienilor şi Ginecologilor,membru al Academiei de Ştiinţe aMoldovei.Gligor, Virgil(11.04.1918, Turdaşul Român, jud. Alba –28.01.1977, Bucureşti)Medic veterinar. A absolvit Facultatea deMedicină Veterinară la Bucureşti. Directoral Institutului de Cercetări Zootehnice şiprofesor la Facultatea de Medicină Veterinarădin Bucureşti. Vicepreşedinte al ConsiliuluiSuperior al Agriculturii. Preocupatde ameliorarea unor rase porcine. Lucrări:Igiena animalelor domestice, 1965; Principii deigienă în construcţiile zootehnice, 1975. Membrual Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice dinRomânia, al Societăţii Regale de Medicinădin Londra, al Societăţii Internaţionale deIgienă Animală. Membru corespondent alAcademiei Române (1963).Glodeanu, Liviu(1938, Dârja, jud. Cluj – 1978, Bucureşti)Compozitor. A absolvit Conservatorul laCluj, ca elev al lui Liviu Comes şi MarţianNegrea. După venirea la Bucureşti a lucratcu Iancu Dumitrescu. A fost cercetătorla Institutul de Etnografie şi Folclor dinBucureşti. Compoziţii inspirate din folclor,tendinţe modernizatoare. Lucrări: operaZamolxe, 1969; Suită pentru instrumente desuflat, de percusiune şi cor de copii: versuri populare,1964; Simfonii pentru instrumente de suflat,341ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 341 31.10.2011 17:23:13

GluckAlma Gluck Izrael Gochberg Elvira Godeanu Octavian Goga3421971; Sabaracalina, pentru cor mixt, 1973;Epitaf pentru Miron Costin, 1976; oratoriul Unpământ numit România, 1977.Gluck, Almanume la naştere Reba Feinsohn(11.05.1884, Iaşi –27.10.1938, New Hartford, Connecticut, SUA)Soprană. Mamă a actriţei Marcia Davenport.A studiat muzica la New York şi,după ce a debutat la Metropolitan Operacu începere din 1910, a cântat mai alesmuzică uşoară. A fost una dintre primelesoprane imprimate pe disc într-un tiraj depeste un milion de exemplare. Fondatoare aAsociaţiei Femeilor Americane. Discografie:Habanera, My Laddy, Song of the Sheperd Lehl,La Colombo, Song of the Chimes, Irish Love Song,A perfect day, Old black Joe, Listen to the MockingBird, Mother’s Prayer, Hans und Liesel, Au Clairde la Lune; Rock of Ages.Gochberg, Izrael (Israel)(23.08.1928, Kirghizia)Matematician. Evreu ca etnie. A absolvitcolegiul în oraşul Frunze (fost Bişkek,redevenit Bişkek după 1989) şi Facultateade Matematică a Universităţii din Chişinău.Specializare la universităţile din Leningradşi Moscova. Elev al lui Mark Krein. A fostprofesor la Universitatea din Bălţi, apoi şef alCatedrei de analiză matematică la Institutulde Matematică şi Informatică al Academieide Ştiinţe din Chişinău. Este fondatorulanalizei matematice ca disciplină în Moldova.A emigrat în Israel în 1974 şi a fostprofesor la Universitatea din Tel Aviv, apoicercetător la Institutul Weizmann din Rehovot.Profesor invitat în Canada şi SUA. Contribuţiiîn domeniul ecuaţiilor integrale şiteoriei operatorilor. Lucrări: Classes of LinearOperators, 1991; Basic Operator Theory, 2001;Orthogonal Systems and Convolution Operators,2002; Indefinite Linear Algebra and Applications,2005; Interpolation, Schur Functions AndMoment Problems, 2006; Operator Algebras,Operator Theory and Applications, 2008; A StateSpace Approach to Canonical Factorization WithApplications, 2009. Laureat al PremiuluiHumbodt (1992).Gociu, Simion S.(1.09.1948, Molniţa, rn. Herţa, reg. Cernăuţi,Ucraina)Poet şi publicist. A absolvit Literele la Universitateade Stat din Cernăuţi. Profesor deşcoală medie, fondator al Gazetei de Herţa(din 1995). Membru fondator al Societăţiipentru Cultură Mihai Eminescu, membrual Uniunii Scriitorilor din Ucraina şi dinRepublica Moldova. Scrie versuri solare şivitaliste: Sărutul spicelor, 1984; La ţărmure desuflet, 1989; Oul gastronomic, 1998.Godeanu, Elvira(1904, Bucureşti – 1991, Bucureşti)Actriţă de teatru şi film. Familie originarădin Gorj. Soţie a inginerului Emil Prager.A absolvit Conservatorul de Artă Dramaticădin Bucureşti ca elevă a lui ConstantinNottara, Ion Manolescu, Lucia SturdzaBulandra şi Maria Filotti. Actriţă a TeatruluiNaţional din Bucureşti. Una dintre marileinterprete ale rolului Zoe Trahanache dincomedia lui Ion Luca Caragiale. Pensionatăodată cu venirea la putere a lui NicolaeCeauşescu, la fel ca Aura Buzescu, Ion Finteşteanu,Costache Antoniu, Tanţi Cocea.Roluri în teatru: Omul cu masca, Idolul şi IonAnapoda, Troilus şi Cresida, Marşul nupţial,Apus de soare. Roluri în film: Ciuleandra,primul film sonor românesc, 1930; MaiorulMura (1929); O scrisoare pierdută. Artistăemerită. Teatrul din Târgu Jiu şi o fundaţiepentru artişti îi poartă astăzi numele.Goga, Octavian(1.04.1881, Răşinari – 7.05.1938, Ciucea)Poet şi politician. Nume aromânesc la origini.Mason. În 1900 s-a înscris la Universitateadin Budapesta, Facultatea de LitereENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 342 31.10.2011 17:23:13

şi Filosofie, continuându-şi apoi studiile laBerlin şi încheindu-le în 1904. La 1 iulie1902 a apărut la Budapesta revista Luceafărul,publicaţie pentru cultura naţională şiunitatea politică a românilor din Transilvania,unde şi-a publicat majoritatea poeziilor.Înfiinţarea revistei s-a datorat studenţilorromâni care activau la Budapesta, în cadrulSocietăţii Petru Maior. Majoritatea creaţiilorincluse de Goga în volumul Poezii (1905),Premiul Năsturel Herescu al AcademieiRomâne, au apărut în Luceafărul. În septembrie1906 a fost ales secretar literar alASTRA, urmând ca, împreună cu OctavianC. Tăslăuanu, să redimensioneze activităţilecelui mai important aşezământ cultural dinTransilvania. A adoptat o poziţie critică faţăde exploatarea la care au fost supuşi ţăraniidin România prin articole publicate înrevista Ţara noastră. Ca o consecinţă a acestoratitudini curajoase, a stat în iarna anului1911 o lună la închisoare, la Seghedin, undel-a vizitat I.L. Caragiale, sosit special de laBerlin. După izbucnirea Primului RăzboiMondial s-a stabilit în România, continuândcu tenacitate lupta pentru eliberareaTransilvaniei şi pentru desăvârşirea unităţiide stat. Prim-ministru al României între28 decembrie 1937 şi 11 februarie 1938.Evenimentul cel mai important din viaţasa în relaţiile cu Academia a fost alegerea,în 1920, ca membru al acestei instituţii. În1924 a primit cel dintâi Premiu Naţional depoezie. Vicepreşedinte al Academiei Române(1929–1932). Scrieri: Poezii, Budapesta,1905; ed. Bucureşti, 1907; ed. Sibiu, 1910;O seamă de cuvinte, Sibiu, 1908; Ne cheamăpământul, Bucureşti, 1909; Însemnările unuitrecător. Crâmpeie din zbuciumările de la noi,Arad, 1911; Din umbra zidurilor, Bucureşti,1913; Domnul notar, Bucureşti, 1914; Strigăteîn pustiu. Cuvinte din Ardeal într-o ţară neutrală,Bucureşti, 1915; Poezii alese, Bucureşti, 1915;Cântece fără ţară, Bucureşti, 1916; Douămorminte, Bucureşti, 1916; Poezii, Bucureşti,1924; Mustul care fierbe, Bucureşti, 1927;Meşterul Manole, Bucureşti, 1928; Precursori,Bucureşti, 1930.Gogu, Constantin(30.05.1854, Câmpulung – 30.01.1897, Craiova)Matematician, astronom. A absolvit Matematicala Sorbona şi Şcoala de Astronomiede pe lângă Observatorul din Paris. Profesorde geometrie la Şcoala de Poduri şi Şosele,la Şcoala de Ofiţeri de Artilerie şi Geniuşi la Şcoala de Arhitectură din Bucureşti.Preşedinte fondator al Societăţii Românede Ştiinţe. A fost preocupat, ca astronom,GoldfadenConstantin GoguEmanuil Gojdude mişcarea Lunii. Lucrări: Sur une inégalitélunaire à longue période, 1885. Membru corespondental Academiei Române (1889).Gojdu, Emanuil(1802, Oradea – 3.02.1870, Budapesta)Avocat, devenit magnat şi mare om politic.Aromân. A făcut Academia de Dreptla Oradea, Bratislava, Pesta. A publicatversuri în maghiară (1826), i-a cunoscutpe Eftimie Murgu, Damaschin Bojîncă,Petru Maior, Constantin Lecca, ZahariaCarcalechi. Şi-a asumat rolul de Mecena altinerimii ortodoxe române din Ungaria şiTransilvania, finanţând un număr impresionantde români talentaţi, în total 1941.Bursele Gojdu se acordau în domeniile:drept (42,39%), medicină (27,30%), studiitehnice (18,30%), litere şi filosofie (8,16%),comerţ (1,65%). Amintim, printre bursieiri,doar câteva nume răsunatoare: Victor Babeş,Traian Vuia, Ioan Lupaş şi Octavian Goga.După 1918 sediul fundaţiei s-a mutat laSibiu, deşi bunurile ei n-au fost repatriate.În perioada 1871–1918, Fundaţia Gojdu, cusediul la Sibiu şi reprezentanţă la Budapesta,a dat peste 5 300 de burse, ceea ce înseamnăcă majoritatea intelectualilor români dinfosta monarhie austro-ungară au învăţatcarte din banii Fundaţiei Gojdu. În 1920însă, conturile au fost blocate şi sechestratede autorităţile maghiare. Moştenirea FundaţieiGojdu este estimată la 1,1 miliarde dedolari în valori financiare. Activitatea poeticăşi cea de editor întregesc personalitateaomului de cultură.Goldfaden, Abraham(12/24.07.1840, Starokonstantinov, Rusia –9.01.1908, New York)Dramaturg de limbă idiş. A făcut şcoalăhasidică (religioasă). Este considerat unprecursor al sionismului, mişcare de trezirea identităţii de neam care avea să ducă lafondarea statului Israel de către colonişti343ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 343 31.10.2011 17:23:13

344Abraham Goldfadenveniţi din Europa. A trăit şi a scris o vremela Odessa. În 1875 a plecat la Münchenpentru a studia Medicina. De acolo a plecatla Lvov, apoi la Cernăuţi, unde a editat ziarulde limbă idiş Folksblatt. În 1876 a venit la Iaşi.Negustorul Yitzhak Librescu l-a susţinutpentru a da spectacole în grădina La PomulVerde, cuprinzând cântece evreieşti, ruseşti,poloneze şi bucovinene. A întemeiat (1905)primul teatru de limbă idiş din România,la Iaşi (astăzi îi poartă numele). A venit laBucureşti, cantor la sinagoga mare, dardădea şi spectacole la grădina aflată pe loculactualului Teatru Evreiesc de Stat. A fostajutat de Ion Ghica să-şi alcătuiască o trupăplătită, să mărească repertoriul cu traduceridin franceză în idiş şi să folosească decorurilede la Teatrul Naţional. A dat spectacoleîn România Mică nu doar la Iaşi şi Bucureşti,ci şi la Botoşani, Galaţi, Brăila. Apariţia teatruluia fost semnalată de Mihai Eminescuîn Timpul. După ce spectacolele au devenitregulate, a plecat în Rusia, la Odessa, spre aîntemeia un teatru de limbă idiş. După războiulruso-turc a făcut turnee cu teatrul dinOdessa la Harkov, Petersburg, Moscova. Totel a întemeiat şi compania de teatru idiş dinVarşovia (1886) şi Lvov, după care a revenitla Bucureşti, apoi s-a dus, în 1896, la Parisşi în 1905 la New York. Musicaluri: De velta ganedn (Lumea Raiului); Der Farlibter Maskilun der Oifgheklerter Hosid (Dialogul între mândrulfilosof şi iluminatul Hasid); Der sver mitneidem (Socrul şi ginerele); Doctorul Almasadasau Evreii din Palermo; Sulamita; Bar-Kokhba.Piese de teatru: Die Murneh Sosfeh (MătuşaSusie), 1869; Die Tzwei Sheines (Cei doivecini), 1869; Anonimeh Komedyeh (Comediaanonimă), 1876. Traduceri: Die Intrigeh oderDvoisie di pliotkemahern (Intrigă şi iubire);A Gloz Vaser (Cheia de sticlă); Die Alte Moid(Fata bătrână); Der Shpigl (Oglinda). TeatrulEvreiesc îi poartă astăzi numele, iar la Iaşise organizează Festivalul Internaţional deTeatru în limba idiş Goldfaden.GoldişVasile GoldişGoldiş, Iosif(17.02.1836, Socodor, jud. Arad –23.03.1902, Arad)Episcop. A absolvit Institutul Teologic dinArad, Academia de Drept din Debreţin şiFacultatea de Filosofie din Pesta. Profesorla Institutul Teologic din Arad şi director alInstitutului Teologic Pedagogic din Arad.Episcop al Aradului (1899–1902). Lucrări:Schiţă istorică despre participarea României la războiulruso-turc din anul 1877–1878, 1882–1883;Gramatica limbii maghiare, 1884. Membrucorespondent al Academiei Române (1882).Goldiş, Vasile(12/24.11.1862, Mocirla, azi Vasile Goldiş,Arad – 10.02.1934, Arad)Om politic. A studiat Literele şi Filosofiala Budapesta şi Viena. Profesor la LiceulOrtodox din Braşov. Solidar cu acţiuneamemorandiştilor, a avut un rol decisiv şi înunirea Transilvaniei cu România în 1918.Director al ziarului Românul din Arad.Lucrări: A nemezetisegi Kerdesröl (Despre problemanaţionalităţilor); Către naţiunea română,1918; Către popoarele lumii, 1918. Membru deonoare al Academiei Române (1919).Goler, Mihail(29.02.1936, Bucureşti)Actor. Evreu ca etnie. A absolvit InstitutulPedagogic şi Facultatea de Istorie şi FilologieRusă a Universităţii din Chişinău; Facultateade Artă Dramatică, Secţia regie de televiziune,specializarea cinema la Institutul de Teatru,Muzică şi Film din Leningrad. A fost regizorla Televiziunea din Novosibirsk şi Barnaul.A debutat în filmul televizat ca regizor în1963, la Novosibirsk. Din 1978 a lucrat laMoldova Film ca actor şi regizor (mai ales dedocumentar). Profesor la Institutul de Artedin Chişinău. După 1988 plecat în SUA.Filmografie: Ziua cea mare a geologului, TVNovosibirsk, 1963; Sanatoriul siberian, 1963;În numele lui Valerian Kuibîşev, 1964; Barnaul,minus 36°, 1968; Un băieţandru de 14 ani(scenariu şi regie), studioul de actualităţidin Novosibirsk, 1965; Recenzia (scenariu şiregie), 1976; O luptă veşnică, Telefilm – Chişinău,1970; Curcubeul din casă (regie), 1970;Cadou pentru mama, 1973; Vocea mea e pentrutine, 1971; Grătieşti, 1973; Brigadierul, 1972;O întâmplare în livadă, 1974; Vioara lăutarului,1975; Pâinea noastră cea de toate zilele, 1976.Golescu, Dinicunume la naştere Constantin Radovici(7.02.1777, Goleşti, jud. Argeş –5.10.1830, Bucureşti)Cărturar. Frate cu Iordache G. şi tatăl fraţilorNicolae, Alexandru, Radu şi Ştefan G. MareENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 344 31.10.2011 17:23:13

GolestanDinicu Golescu Iordache Golescu Nicolae C. Golescu Ştefan Golesculogofăt. A susţinut mişcarea revoluţionarăa lui Tudor Vladimirescu (1821), dupăcare a emigrat la Braşov şi a călătorit prinEuropa. Revenit în Ţara Românească, a scrisÎnsemnare a călătoriii mele, Constantin Radovicidin Goleşti, făcută în anul 1824, 1825, 1826,memorii de factură iluministă.Golescu, Iordachenume la naştere Iordache Radovici(1776, Bucureşti – 1848, Orşova)Filolog. Frate cu Dinicu G. A urmat cursurileAcademiei Greceşti din Bucureşti. Protectoral învăţământului românesc, îl ajută pe GheorgheLazăr să înceapă cursuri româneşti laSf. Sava. Cele mai multe scrieri i-au rămasîn manuscris, mai ales traducerile: L’Espritdes Lois de Montesquieu, Paul et Virginie deBernardin de Saint-Pierre, Iliada (fragment).Lucrări tipărite: Condica limbii româneşti, dicţionar,1832; Băgări de seamă asupra canoanelorgramăticeşti, 1840. I-au rămas în manuscris:Starea Ţării Rumâneşti pă vremea străinilor şi apământenilor; Barbu Văcărescul, vânzătorul ţării,teatru.Golescu, Nicolae Constantin(1810, Câmpulung Muscel –10.12.1877, Bucureşti)Om politic. Fiu al lui Dinicu G., prim-ministrual României în 1868. A fost educat înElveţia, ca şi fraţii lui, Radu şi Ştefan. Membrual Societăţii Filarmonice (1834), mason,a făcut parte din complotul lui Mitiţă Filipescu(1840), ca şi Nicolae Bălcescu. A făcutparte din Consiliul Provizoriu al revoluţieide la 1848 în Ţara Românească. După intervenţiaotomană din 25 iulie 1848 a plecat înexil şi s-a întors, cu sprijinul lui AlexandruIoan Cuza, în 1850, pentru a pregăti UnireaPrincipatelor. A fost membru al PartiduluiLiberal al lui Ion C. Brătianu. Palatul fraţilorGoleşti a fost locul unde a fost asediatGuvernul Provizoriu la 1848. El se afla pelocul actualului Muzeu Naţional de Artă(fost Palatul Regal), care este o construcţieîn oglidă a palatului Goleştilor. Tot acolo adebarcat pentru prima oară Al. I. Cuza înBucureşti ca principe al Principatelor Unite.Golescu, Ştefan(1809, Câmpulung Muscel –27.08.1874, Nancy, Franţa)Om politic. Fiu al lui Dinicu G., educatîn Elveţia, ca şi fraţii lui, Radu şi Nicolae.Membru al Societăţii Filarmonice (1836),mason, membru al Guvernului Provizoriu la1848, membru al Adunării Elective din ŢaraRomânească la 1859, care a votat alegerea luiAlexandru Ioan Cuza. Membru al PartiduluiNaţional Liberal al lui Ion Brătianu şi primministrudin partea acestui partid (1867–1868). Palatul Goleştilor din Bucureşti aservit ca loc de întâlnire a Guvernului Provizoriuîn timpul revoluţiei de la 1848 şi acoloa venit pentru prima oară Cuza ca principe alPrincipatelor Unite (1859). Se afla în dreptularipii stângi a Palatului Regal, devenit aziMuzeul Naţional de Artă. După modelul luiarhitectonic s-a edificat aripa dreaptă, iar încentru, între cele două laturi, balconul undeieşea regele în ocazii deosebite. Acesta a fostmodelul sediului Partidului Comunist creatdupă al Doilea Război Mondial vizavi depalat şi replica balconului regal, adică balconuldin care a încercat să ţină un discursNicolae Ceauşescu în decembrie 1989.Golestan, Stan(26.05.1875, Vaslui – 21.04.1956, Paris)Compozitor. A studiat la Schola Cantorumdin Paris cu Vincent d’Indy, Albert Rousselşi Paul Dukas. A fost profesor de compoziţiela Şcoala Normală de Muzică din Paris şicritic muzical la ziarul Le Figaro. A fost secretargeneral al Confederaţiei Internaţionale aCriticii Dramatice şi Muzicale din Paris şi, deasemenea, în 1905 a înfiinţat revista L’Albummusical din Paris, la conducerea căreia s-aaflat din acel moment. A prelucrat folclorromânesc. Lucrări: La Dembovitza (1902),rapsodie pe motive populare româneşti;345ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 345 31.10.2011 17:23:13

346Lăutarul şi cobzarul (1902), dansuri româneştipentru orchestră; Simfonia în sol minor(1910), în stil românesc; Première Rapsodieroumaine pour orchestre (1912), lucraredistinsă cu premiul I la Festivalul GeorgeEnescu, 1915; Rapsodie concertantă pentruvioară şi orchestră (1920); Concerto roumain(1933), pentru vioară şi orchestră; Concertomoldave (1936), pentru violoncel şi orchestră;Concertul carpatic pentru pian şi orchestră(1940), lieduri pe versuri de M. Eminescu,în traducerea în limba franceză a compozitorului,Dix chansons populaires roumaines(1908), Hora (1921) şi culegerea Doïnes etChansons (1922), pe versuri populare dincolecţia G. Dem. Teodorescu, în prefaţacăreia şi-a expus principalele idei.Golopenţia, Anton(1909, Prigor, jud. Caraş Severin –26.05.1951, Văcăreşti)Sociolog. A absolvit Dreptul şi Filosofia laUniversitatea din Bucureşti şi s-a specializatîn Germania. Este fondatorul geopoliticiiîn România. Sociolog, colaborator al luiDimitrie Gusti şi H.H. Stahl. CorneliuMănescu şi Gheorghe Mihoc au fost adepţiisăi. Fondator al revistei Geopolitica, directorgeneral al Institutului Central de Statistică(1947–1948), comunist ca opţiune politică,a fost arestat în 1950 în dosarul LucreţiuPătrăşcanu şi a murit sub anchetă, lapenitenciarul Văcăreşti. Fiica sa, SandaG.-Eretescu, filolog, fugită în SUA în 1980,a reuşit, cu ajutorul profesorului Mihai Pop,să scoată din ţară părţi din lucrările tatăluisău. După 1990 a scos din arhivele fosteiSecurităţi lucrările nepublicate, ca şi corespondenţatatălui său, inclusiv din perioadacând a fost arestat. Lucrări: anchete sociologice– 60 de sate româneşti cercetate de echipelestudenţeşti, 1941; Identificarea românilor de la estde Bug (o echipă de 20 de specialişti româniau cercetat regiunile Harkov, Doneţk, toatăzona dintre Bug şi Nistru), 2006; Aspecte aledesfăşurării procesului de orăşenizare a satuluiCornova, 1932; Dâmbovnicul: o plasă din suduljudeţului Argeş: câteva rezultate ale unei cercetărimonografice întreprinse în 1939, 1942; Geopolitica,1939; Populaţia teritoriilor româneştidesprinse în 1940: a fost Transilvania în veacul alXVIII-lea ţintă sau punct de plecare a migraţiuniiromâneşti?, 1941; Populaţia Republicii PopulareRomâne la 25 ianuarie 1948: rezultatele provizoriiale recensământului, în colaborare, 1948;Recensământul agricol din Republica PopularăRomână: 25 ianuarie 1948, 1948; Românii dinTimoc: culegere de izvoare, în colaborare, 1943;Starea culturală şi economică a populaţiei ruraledin România, 1940; Statistica ştiutorilor de carteGolopenţiaAnton GolopenţiaPaul Gomadin România întocmită pe baza rezultatelor definitiveale recensământului general al populaţiuniidin 19 decembrie 1912 de Leonida Colescu, ediţieîngrijită, 1947; Ceasul misiunilor reale: scrisoricătre Petru Comarnescu, Ştefania Cristescu-Golopenţia, Dimitrie Gusti, Sabin Manuilă,Iacob Mihăilă, H.H. Stahl, Tudor Vianu, 1999;Anton Golopenţia: ultima carte, 2001; Rapsodiaepistolară: scrisori primite şi trimise de AntonGolopenţia (1923–1950), 2004.Goma, Paul(2.10.1935, Mana, com. Vatici, jud. Orhei,Basarabia)Prozator. Exmatriculat din liceul Gh. Lazărdin Sibiu pentru motive politice. A fostarestat la Şcoala de Literatură din Bucureşti(1956) pentru atitudinea legată de evenimenteledin Ungaria. Închisoare şi domiciliuforţat până în 1963. Începe Filologia laBucureşti şi, urmărit pentru citirea unorcărţi interzise, se mută la fără frecvenţă.A fost susţinut la debut de George Ivaşcu,care l-a angajat redactor la România literarăşi l-a recomandat pentru a deveni membruPCR. Respins de cenzură, romanul Ostinatoa fost trimis clandestin şi publicat în Germania,1971, şi Franţa, 1971, cu titlul La celluledes libérales (Celula liberalilor). A publicatromane: Die Tür (Uşa), 1971 în Germaniaşi în Franţa; Elles étaient quatre... (Ele eraupatru...), 1974; Gherla, 1976; Dans le cercle (Încerc), 1977; Garde inverse (Gardă inversă), 1979(la Bucureşti 1997). A părăsit ţara în 1977,împreună cu soţia (fiica ilegalistului comunistConstantin Năvodaru) şi copilul şi s-astabilit în Franţa. A fost susţinut de postul deradio Europa Liberă ca refugiat politic şi estepensionar al statului francez. Continuă săpublice cărţi în care-şi povesteşte experienţa:Le tremblement des hommes (Cutremurul oamenilor),1979; Les chiens de la mort ou la Passionselon Piteşti (Câinii morţii sau Pasiunea dupăPiteşti); 1981; Chassé-croisé (Vânat şi de unii şi dealţii), 1983; Bonifacia, 1986; Le Calidor, 1987;Culorile curcubeului, 1990; L’art de la fugue,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 346 31.10.2011 17:23:13

Marian Traian GomoiuŞtefan Gonata1990; Astra, 1992. A publicat la BucureştiJurnal apocrif, 3 vol., 1997.Gomoiu, Marian Traian(15.08.1936, Bazargic, Bulgaria)Biolog şi oceanolog. A absolvit Facultateade Ştiinţe Naturale, Secţia geografie, laCluj. Specializare în Danemarca şi SUA.Cercetător la Laboratorul de Oceanologiedin Constanţa al Centrului de CercetăriBiologice al Academiei Române. Profesor laUniversitatea din Constanţa, guvernator alRezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Lucrări:On the Effects of Water Motion on Marine Organismsin the Mesolittoral and Infralittoral Zonesof the Romanian Shore of the Black Sea, 1968;Cercetări de ecologie bentală în Marea Neagră,1971; Danube Delta Natural Riches, FormerProjects Threats, Safeguarding, Action Plan,1992. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1993).Gonata, Ştefan(1.02.1838, Trifăneşti, jud. Bălţi, Basarabia –18.09.1896, Chişinău)Agronom, om politic, membru fondatoral Academiei Române (1867). În 1856 terminăliceul regional din Chişinău şi pleacăla Odessa, la colegiul Richelieu, pe care-lpărăseşte în anul III. Îşi continuă studiile laParis, unde urmează Filosofia şi Viticultura.Revenit în ţară, a fost ales deputat pentrudistribuirea sarcinilor rurale (1863–1865),apoi deputat al nobilimii pe diferite judeţe.A amenajat pe moşia sa de la Zberoaia unsector agricol experimental şi a începutdesfăşurarea de experimente ştiinţifice,mai ales în domeniul viticulturii. A fostunul dintre acei care a adus şi aclimatizatîn Basarabia viţa-de-vie franceză, a încercatsă transplanteze viţa-de-vie americană şi afăcut cercetări pentru combaterea filoxerei.A colaborat la mai multe publicaţii agricoledin Rusia, mai ales la revista Departamentuluide Agricultură de la Sankt Petersburg,iar observaţiile sale ştiinţifice le împărtăşeaGorecu savanţi din România şi din alte ţărieuropene. Era prieten cu Mihail Kogălniceanu,care avea moşii în Basarabia. În 1867participă la fondarea Societăţii AcademiceRomâne şi din 1870 este ales membru deonoare al Academiei Române.Gore, Paul prenume la naştere Pavel(27.07.1875, Chişinău – 8.12.1927, Chişinău)Istoric. A absolvit liceul la Nikolaev, apoiFacultatea de Drept din Petersburg. În 1905ajunge judecător de pace în ţinutul Orhei şiîn acelaşi an devine preşedinte al Comitetuluide redacţie al Societăţii Moldoveneşti.În 1909 devine director sanitar şi directoral Muzeului Naţional din Chişinău, undea activat până în 1918. În 1910 este alesdeputat al nobilimii şi vicepreşedinte alzemstvei. În această calitate va cere în 1912introducerea limbii române în şcoli. În timpulPrimului Război Mondial a fost directoral Crucii Roşii. În 1917 devine preşedinteal comisiei şcolare moldoveneşti, nou-creată,pe 20 martie – preşedinte al PartiduluiNaţional Moldovenesc, iar pe 16 mai – alSocietăţii Culturale Moldoveneşti. În toatăaceastă perioadă a îndeplinit funcţia de locţiitoral comisarului Basarabiei, C.A. Mimi.A fost cel dintâi locuitor din Chişinău carea arborat drapelul României la reşedinţa sa,odată cu revenirea provinciei la România.În cadrul României Mari desfăşoară o vastăactivitate, devenind preşedinte al ComisieiMonumentelor Istorice Basarabene (1919),al Ligii Culturale, secţia Chişinău (1920),membru al comitetului de conducere alSocietăţii Române de Numismatică (1921),al comitetului Societăţii Regale Românede Geografie (1921), membru de onoare alSocietăţii Istorico-Arheologice Bisericeştidin Chişinău (1921), membru al AteneuluiRomân (1923), al Societăţii RenaştereaRomână, al Fundaţiei Principele Carol Iş.a.m.d. A lăsat studii amănunţite asupraştiinţei şi artei blazonului. În condiţiileînfiinţării Partidului Naţional Moldovenescla Chişinău, pe 3 aprilie 1917, redactează (încalitate de preşedinte) un studiu în limbarusă intitulat Culorile naţionale ale românilordin Basarabia (rămas în manuscris). Acestaîşi propune să demonstreze că basarabeniitrebuie să utilizeze în mod firesc tricolorulromânesc. În 1922 este constituită ComisiaConsultativă Heraldică, sub preşedinţia luiDimitrie Onciul, Gore aflându-se printreprimii membri ai acesteia, în care calitatesugerează mai multe modele pentru stemaRomâniei Mari. În 1922 este numit preşedinteal Comisiei Arhivelor Statului dinChişinău. Lucrări: Însemnare despre cei de una347ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 347 31.10.2011 17:23:13

348Paul Gorecredinţă din Basarabia (1908); Drepturile mazililor(1911); Albumul de ornamente de covoaremoldoveneşti (1912); Plebiscitul din Basarabia(1919); Autoadministrarea şi Zemstvoul (1920).Membru al Consiliului Heraldic al Franţei, alConvenţiei Internaţionale de Heraldică dinLondra, al Societăţii Elveţiene de Heraldică,al asociaţiilor Adler din Viena, Herald dinBerlin, Sankt Michel din Bamberg, membrucorespondent al Academiei Heraldice dinMadrid etc. În 1919 este ales membru deonoare al Academiei Române.Gorovei, Artur(19.02.1864, Fălticeni – 19.03.1951, Bucureşti)Folclorist. Ardelean în linie maternă. A studiatDreptul la Bucureşti şi Iaşi. A editatRevista populară (1884), cu apariţie la Fălticenişi Paris, şi a colaborat la numeroase publicaţii:Convorbiri literare, Anuarul Arhivei de Folclor,Revista Fundaţiilor Regale, Viaţa românească ş.a.Lucrări: Cimiliturile românilor, culegere, 1898;Datinile noastre la naştere, 1908; Zâne şi zmei,1909; Datinile noastre la nuntă, 1910; Botanicapoporului român, 1915; Credinţi şi superstiţii alepoporului român, 1915; Ouăle de Paşti, PremiulAcademiei Române, 1937. A scris şi proză,mai ales autobiografică: După dragoste, 1901;Cruzimi, 1920; Zbuciumul unui suflet nou. Jurnalulunei femei, 1938. Membru de onoare alAcademiei Române (1940).Gorovei, Ştefan(28.07.1948, Fălticeni)Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie aUniversităţii din Iaşi. Profesor al aceleiaşifacultăţi. Contribuţii în domeniul medievisticiiromâneşti (heraldică, istoria oraşelor,istorie ecleziastică). Lucrări: Dragoş şi Bogdan,întemeietorii Moldovei, Bucureşti, 1973; Muşatinii;Petru Rareş, 1982; Întemeierea Moldovei.Probleme controversate, 1997; Princeps omnilaude maior. O istorie a lui Ştefan cel Mare, 2005(în colaborare); Maria Asanina Paleologhina.O prinţesă bizantină pe tronul Moldovei, 2006 (încolaborare). Membru fondator al AcademieiInternaţionale de Genealogie, 1998; membruGoroveiArtur Goroveial Societăţii Majestas pentru promovareastudiului suveranităţii, 1985; membru alAsociaţiei Istoricilor Europeni, 1985; membrufondator al Comisiei Naţionale de Heraldică,Genealogie şi Sigilografie a AcademieiRomâne, 1971. Distins cu Ordinul MeritulCultural în grad de Ofiţer, 2004.Grandea, Grigore Haralamb(26.10.1843, Ţăndărei, Ialomiţa –8.11.1897, Bacău)Scriitor. Aromân la origini. A făcut Literele şiFilosofia la Liège, Belgia (fără licenţă). A înfiinţatSocietatea Orientul. A fost profesorla Şcoala Macedo-Română din Bucureşti,apoi profesor la Bacău. Discipol al lui Dim.Bolintineanu. A scris versuri romantice,paşoptiste: Preludele, 1862; Miosotis, 1865;Poezii noue, 1873; Nostalgia, 1885. A tradusdin Anacreon, Horaţiu, Ovidiu, Dante,Hafiz, Shakespeare, Klopstock, Schiller,Goethe, Byron, Lamartine, Puşkin, Uhland,Mickiewicz ş.a.Grapini, Enea(16.09.1893, Sânt, jud. Bistriţa Năsăud –1.03.1980, Bucureşti)Inginer de căi ferate. Greco-catolic. A absolvitPolitehnica la Cluj, fiind bursier al fondurilorgrănicereşti. A realizat calea feratăVatra Dornei–Ilva Mică. Social-democratca opţiune politică, membru al ConsiliuluiNaţional Român condus de Iuliu Maniu, darformat din mai multe formaţiuni politice,care a sprijinit Marea Unire. Preşedinte alCamerei de Muncă din Bistriţa, refugiat laBucureşti după Diktat. Preşedinte al AGIR.Graur, Alexandrunume la naştere Alter Grauer(9.07.1900, Botoşani – 9.07.1988, Bucureşti)Lingvist. A absolvit Facultatea de Litere şiFilosofie din Bucureşti, licenţiat în filologieclasică şi limba română. Specializarela École Pratique des Hautes Études şidoctorat la Sorbona. Revenit la Bucureşti,îmbrăţişează activitatea didactică şi, paralel,publică studii în diverse periodice. Înfiinţeazăşi conduce (1941–1944) liceul particularevreiesc (în perioada când evreilor le erainterzis accesul la şcoli din cauza legislaţieibazate pe numerus clausus dată de SpiruHaret). În 1946 este încadrat în învăţământulsuperior; între 1954 și 1956 – decan alFacultăţii de Filologie; 1955–1974 – directoral Editurii Academiei; 1958–1988 – preşedinteal Societăţii de Studii Clasice etc. ÎnRevista Cultului Mozaic a deţinut o rubricăpe teme lingvistice, semnalând apropieriENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 348 31.10.2011 17:23:14

între cuvinte din diferite limbi. Lucrări:Note etimologice, Etimologii româneşti, Evoluţialimbii române, Studii de lingvistică generală,Capcanele limbii române etc. Are contribuţiiîn domeniile lingvisticii generale, foneticii,gramaticii şi lexicologiei limbilor latină şiromână (Tendinţele actuale ale limbii române),onomasticii (Nume de persoane) şi a realizatlucrări de cultivare a limbii (Mic tratat deortografie). Nom d‘agent et adjectif en roumain,La romanité du roumain, The Romance Characterof Romanian, Nume de persoane, Tendinţeleactuale ale limbii române, Scrieri de ieri şi de azi,Puţină... aritmetică, Nume de locuri, Gramaticaazi, Puţină gramatică, 2 vol., Dicţionar al greşelilorde limbă, 1982. Membru al Societăţiide Lingvistică din Paris. În 1955 este numitmembru titular al Academiei Române.Grădişteanu, Grigore(14.09.1816, Bucureşti – 28.02.1892, Bucureşti)Om politic. A absolvit Colegiul Sf. Savadin Bucureşti. Topograf la cancelaria domnească.Membru în Guvernul Provizoriu la1848. Emigrat la Paris (până în 1858), participantla Unirea Principatelor. Membru alSocietăţii Filarmonice. Casa lui de pe CaleaVictoriei este monument de arhitecturăromânească. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1879).Grădişteanu, Petru(24.02.1839, Bucureşti – 28.09.1921, Bucureşti)Om politic şi publicist. A absolvit Dreptulla Paris. Decan al Corpului Avocaţilor dinBucureşti. Deputat şi senator, s-a ocupatde organizarea şi administrarea teatrelor.Preşedinte al Ligii pentru Unitatea Culturalăa Tuturor Românilor. În 1874 a scos revistaCer cuvântul. Antijunimist. Membru deonoare al Academiei Române (1883).Grebencea, Mihail(1897, Mălăieşti, Basarabia –21.06.1958, Moscova)Matematician. A absolvit Facultatea deMatematică la Universitatea din Moscova.A fost profesor la Institutul Pedagogic Orăşenescdin Moscova şi la Universitatea dinMoscova. Lucrări: Aritmetica, 1947; Teorianumerelor, 1949; Despre reprezentarea unui polinomca o sumă de polinoame liniare independente,1951; Curs de analiză matematică, 2 vol. încolaborare, postum, 1960–1961.Grebenicov (Grebennikov),Eugeniu (Evghenii)(20.01.1932, Slobozia Mare, Basarabia)Matematician. Grebennik înseamnă în rusă„pieptănar“; poate fi un Pieptănaru. SeGreceanîiAlexandru GraurEugen Grebenicovconsideră român, este căsătorit cu oromâncă din Galaţi. S-a înscris la Facultateade Matematică a Universităţii din Chişinăuşi juriul, uimit de rezolvări, l-a recomandatUniversităţii Lomonosov din Moscova.Specializat în mecanică cerească. Profesor laFacultatea de Matematică a universităţilordin Moscova (directorul Departamentuluide Matematică al Centrului FederalRus – Fizica teoretică şi experimentală şişeful Catedrei de cibernetică a Universităţiide Construcţii Electronice, directoral Centrului de calcul al UniversităţiiLomonosov şi şeful Catedrei de algebră şianaliză a Universităţii de Aviaţie, directorştiinţific al Universităţii de Supercalculatoareal Academiei Ruse) şi din Varşovia.Lucrări: New Qualitative Methods of CelestialMechanics, 1971, în colaborare; Handbook ofCelestial Mechanics and Astrodynamics, 1971,în colaborare; Resonances and Small Divisorsin Celestial Mechanics, 1979, în colaborare;Constructive Methods of Nonlinear Analysis,1983, în colaborare; Introduction to ResonantAnalytic Dynamics, 1999, în colaborare. DoctorHonoris Causa al Universităţii din Cluj.Laureat al Premiului de Stat al URSS. Laureatal Premiului de Stat al Consiliului deMiniştri în domeniul Ştiinţei al Moldovei.Asteroidul 4268 poartă numele lui. Membruplenipotenţiar al Uniunii Internaţionalede Astronomie (1968). Membru al Societăţiide Matematică din Moscova. Membru deonoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Greceanîi, Zinaida(7.02.1956, Tomsk, Rusia)Economist, om politic. A absolvit ColegiulFinanciar-Economic din Chişinău şi Facultateade Economie la Universitatea de Stat aMoldovei. Şef-adjunct al Direcţiei Generalede Elaborare şi Analiză a Bugetului, şef alsecţiei bugetelor locale a Departamentuluibugetului din Ministerul Finanţelor (1994–1996). Ministru adjunct la Finanţe (2000–2002). Ministru al Finanţelor (2002–2005).349ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 349 31.10.2011 17:23:14

350Prim-viceprim-ministru (2005–2008). Primministrual Republicii Moldova (2008–2009)din partea Partidului Comuniştilor.Greceanu, Radu(1650, probabil satul Greci, Dâmboviţa –1725, Constantinopol)Cronicar. Logofăt al cancelariei domneştia Ţării Româneşti. Rudă cu ConstantinBrâncoveanu, al cărui nume, la naştere,era Constantin Greceanu. A contribuit, caşi fratele său, Şerban, la traducerea Bibliei(zisă a lui Şerban Cantacuzino). A scrisÎncepătura istoriii vieţii luminatului şi preacreştinuluidomnului Ţării Româneşti, Io ConstantinBrâncoveanu Basarab voievod, dă când Dumnezeucu domnia l-au încoronat pentru vremile şi întâmplărilece în pământul acesta, în zilele Măriei Sales-au întâmplat, 1693–1714, unde personajulcel mai ponegrit este Dimitrie Cantemir(căsătorit cu fiica stolnicului ConstantinCantacuzino şi care voia tronul Ţării Româneştipentru fratele lui, Antioh, spre a făptuiUnirea Principatelor). A tradus din greceştePoveste de jale şi pre scurt asupra nedreptei morţia preacinstitului Constantin Cantacuzino, mareluipostelnic al Ţării Rumâneşti, 1664. A murit însurghiun în Imperiul Otoman.Grecescu, Dimitrie(15.06.1841, Cerneţi, Mehedinţi –2.10.1910, Bucureşti)Botanist, medic. A absolvit Şcoala Naţionalăde Medicină şi Farmacie din Bucureşti. Profesorla Facultatea de Medicină şi director algrădinii botanice din Bucureşti. Întemeietoral botanicii medicale din România. Lucrări:Conspectul florei României, 1898. Membrufondator al Societăţii Ştiinţelor Medicaledin Bucureşti, de asemenea, membru alSocietăţii Naturaliştilor din Moscova şi alSocietăţii de Botanică din Franţa. A pusbazele colecţiei Ierbarul european. Lucrări:Supliment la Conspectul florei României, 1909;Indice de seminţe şi alte lucrări horticole, 1871;Flora medicală a României, 1902. Membrutitular al Academiei Române (1907).Grecianu, Nicodimprenume la naştere Nicolae(1762, Bucureşti – 11.07.1817, Cernica)Arhimandrit. A fost tuns în călugărie şihirotonisit la mănăstirea Cernica. După ce atrecut pe la mănăstirile Snagov şi Tismana,a fost iconom la Mitropolie. Arhimandritdin 1801. A ctitorit o biserică din lemnla Ghermăneşti-Ilfov şi a refăcut bisericamănăstirii Babele-Vlaşca. A tradus din greceşte:Theotocarion adecă canoane de rugăciuneGreceanucătre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, 1795;Neon ecloghion, adecă carte nouă cu alegeri devieţi vrednice de cuvântat ale unor sfinţi... a luiNicodim Aghioritu, 1807; Ecloghion, adică adunareade vreo câteva istorii şi vieţi ale SfinţilorPărinţi, unele prescrise şi mai îndreptate, 1808;Adunare de învăţături ale multor filosofi şi dascăli...din care unele s-au tălmăcit după grecieşi s-au mai adăugat, 1813, toate rămase înmanuscris.Grecianu, Ştefan Dimitrie(19.09.1825, Bucureşti – 1.08.1908, Bucureşti)Istoric, heraldist. După ce a făcut primii anide şcoală acasă, a urmat cursurile de drept laParis. Revine în ţară în 1848 şi profesează caprocuror şi judecător la tribunalul Ilfov pânăîn 1859. În aceeaşi perioadă a îndeplinit şifuncţia de prefect al judeţului Prahova. Din1859 este ales deputat şi senator din parteaPartidului Conservator în fiecare legislatură.Din 1902 a fost preşedinte al Societăţii Agrarea marilor proprietari. În 1867 propune maimulte proiecte pentru stema României, dintrecare ultimul va fi adoptat abia în 1872.La 10 şi 16 februarie 1890 interpelează înSenat cu privire la utilizarea greşită a stemeiţării şi la necesitatea studierii şi fixării prinlege a stemelor districtuale. Drept urmare,la 13 aprilie 1890, prim-ministrul GheorgheManu desemnează o comisie în acest sens,numindu-l preşedinte, compusă din V.A.Urechia şi Grigore Tocilescu (secretar).Lucrări: Eraldica română (1900); Câteva documente(1902); Discurs (1902); Dela Bucureştila Sarmisegetuza (1903); Scrierile lui RaduLogofătul Cronicarul (1904); Familia Lamotescu(1906); Şirul Voievozilor (1907); Istoricul moşiiiGrecii (1910); Genealogii documentate ale familiilorboiereşti, 2 vol. (1913–1916). A mai scrisdouă studii cu privire la cronicari, publicateîn Revista Română şi Românul. Membru deonoare al Academiei Române, (1905).Grecu, Dan(26.09.1950, Bucureşti)Gimnast. Şi-a petrecut copilăria în maimulte oraşe. A început gimnastica la Iaşi,antrenat de Octavian Ungureanu, şi a continuatla Bucureşti cu Mircea Bădulescu.A făcut parte din Clubul Sportiv Dinamo.Antrenor coordonator al lotului olimpicmasculin de gimnastică, vicepreşedinte alFederaţiei Române de Gimnastică, arbitruinternaţional de gimnastică. Performanţe lainele: medalie de aur, Campionat Mondial,Varna, 1974; medalie de bronz, CampionatEuropean, Berna, 1975; medalie de bronz,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 350 31.10.2011 17:23:14

GrigoreRadu Greceanu Dan Grecu Mihail Grecu Dan GrigoreJocurile Olimpice, Montréal, 1976; medaliede bronz, Campionat Mondial, Strasbourg,1978; medalie de argint, Campionat Mondial,Fort Worth, 1979.Grecu, Esfira(25.10.1919, Chişinău – 21.07.1992, Chişinău)Ceramistă. A absolvit Liceul Francez dinChişinău şi Academia de Belle Arte, Secţiasculptură, la Bucureşti. A lucrat ceramicăneagră şi obiecte de olărit în mai multetabere de creaţie din Moldova, a participatla reuniuni de profil în Letonia şi Estonia.A făcut costumele pentru piesele lui VasileAlecsandri jucate la Teatrul Luceafărul dinChişinău. Membru al Uniunii ArtiştilorPlastici din Moldova.Grecu, Mihail(22.11.1916, Faraonovca, Cetatea Albă(azi în Ucraina) – 1998, Chişinău)Artist plastic. A absolvit Academia de BelleArte la Bucureşti. Inovator din punct devedere tehnologic (colaj, coloranţi fluorescenţi,efecte metalice). A expus în RepublicaMoldova, Azerbaidjan, Estonia, România,Rusia, Lituania. Lucrări: Istoria unei vieţi,triptic, 1972, Medalia de aur a EREN aURSS; Omagiu strămoşilor, 1992, Marele Premiual Ministerului Culturii din Româniaş.a. Om Emerit în Arte, Artist al Poporului.Distins cu Ordinul Republicii. Membru deonoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Grecu, Vasile(31.07.1885, Mitocu Dragomirnei, jud. Suceava –27.05.1972, Bucureşti)Filolog şi bizantinolog. A urmat studiilesecundare la Suceava, iar cele superioare, defilologie clasică, la Viena (1905–1907). Şi-aluat doctoratul în 1919 cu teza „Fauna şi floraîn sistemul filosofic al lui Platon“. Devineprofesor la Catedra de studii sud-est europenea Universităţii din Cernăuţi. În 1938este chemat la Universitatea din Bucureşti,ca succesor al lui Demostene Russo la Catedrade bizantinologie. A scris studii privitoarela istoria şi literatura Bizanţului, la influenţaexercitată de cultura bizantină asupra celeiromâne. A editat Cărţi de pictură bisericeascăbizantină (1936). A întocmit ediţiile critice aleoperelor unor cronicari bizantini (Doukas,Critobal din Imbros, Georgios Sphrantez,Constantin Porfirogenetul). A publicat oediţie a versiunii greceşti a Învăţăturilor luiNeagoe, domnul Ţării Româneşti, însoţită de otraducere în limba română (1942). A realizatediţii critice ale vechilor legiuiri româneşti:Legiuirea Caragea, 1818 (1956); Pravilniceascacondică, 1780 (1957); Codul Calimachi, 1817(1958). Membru corespondent al AcademieiRomâne (din 1936). Preşedinte al Societăţiide Studii Bizantine (din 1963). Vicepreşedintede onoare al Asociaţiei Internaţionalede Studii Bizantine (din 1971).Grigore, Dan(8.06.1943, Bucureşti)Pianist. A absolvit Conservatorul din Bucureştica elev al lui Mihail Jora şi al FloricăiMusicescu. Perfecţionare la St. Petersburgşi Viena. Profesor de pian la Conservatoruldin Bucureşti. Solist al Filarmonicii dinBucureşti (1979–2001). Laureat la FestivalulGeorge Enescu în 1961 şi 1967. Membruîn juriul concursurilor Ceaikovski, MariaCallas, George Enescu. A concertat înnumeroase ţări: sala Tonhalle – Zürich, salaConservatorului Ceaikovski, sala Ceaikovskia Filarmonicii din Moscova, RudolphinumPalace din Praga, sala Regina Elisabeta dinAnvers, Palatul UNESCO – Paris, CBSO –Birmingham, Musical Auditorium dinMadrid, Gran Palau de Musica din Barcelona,Schauspielhaus din Berlin, BunkaHaikan şi sala Pablo din Tokyo, sala Chopindin Ierusalim ş.a. Cavaler al Ordinului Literelorşi Artelor al guvernului francez, 1999;Ordinul Serviciu Credincios în grad de MareCruce, România, 2000.351ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 351 31.10.2011 17:23:14

352Grigorescu, Dan(13.05.1931, Bucureşti – 15.04.2008, Bucureşti)Anglist şi critic de artă. A urmat ColegiulSf. Sava din Bucureşti (1942–1950), apoifilologia germanică a Facultăţii de Filologiedin cadrul Universităţii din Bucureşti, obţinânddiploma de licenţă în limba şi literaturaengleză în 1954. Lucrează ca redactorla Editura de Stat pentru Literatură şi Artă(1954–1958), este muzeograf la Muzeul deArtă al R. S. România (1960–1963) şi redactor-şefla Editura Meridiane (1963–1968). În1968 este numit director al Direcţiei Artelorîn Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă.Din 1961 predă la Catedra de literatură universalăşi comparată a Facultăţii de Filologiedin Bucureşti, unde va fi titularizat profesorîn 1990. A fost şeful Catedrei de literaturăcomparată la Facultatea de Litere din Bucureştiîntre 1980 şi 1984 şi după 1990. Unuldintre discipolii academicianului TudorVianu. În 1969 îşi susţine doctoratul cu teza„Shakespeare în cultura română modernă“.În perioada 1970–1971 este detaşat lectorîn SUA, unde a ţinut cursuri de istoria şicultura României şi de literatură comparatăla universităţile din Seattle, Portland şi LosAngeles, iar între 1971 şi 1974 a fost directoral Bibliotecii Române din New York.Însemnările din aceşti ani vor fi reunite învolumul Marile canioane (1979). A prezentatsute de vernisaje ale unor artişti plasticicontemporani din România şi a semnatmai multe monografii despre ei. A devenitredactor-şef la revista Arta în 1987. A fostşi director al Institutului de Istorie şi TeorieLiterară George Călinescu al AcademieiRomâne. Coordonator al unui Dicţionar alavangardelor (2003). A scris numeroase studiide specialitate despre cei mai importanţipictori români contemporani. Este autorulunor lucrări despre expresionism şi pop-art,al unei introduceri în literatura comparatăşi al unor dicţionare de artă plastică şi deliteratură americană. A coordonat primaediţie critică a operei lui Shakespeare dinRomânia, a scris numeroase studii de istoriaartei, literatură comparată etc. A îngrijitediţii de restituire a operelor lui DragoşProtopopescu, primul nostru anglist dereputaţie europeană, şi Petru Comarnescu,primul nostru americanist şi, respectiv, AliceVoinescu, esteticiană a teatrului universal şidistinsă profesoară de estetică la Institutulde Artă Dramatică în perioada dintre războaie.Lucrări: Shelley (1962); Trei pictori de la1848 (1966); Expresionismul (1968); 13 scriitoriamericani (1968); Romanul realist în secolulGrigorescual XIX-lea (1970); Shakespeare şi cultura românămodernă (1971); Cubismul (1972); Pop-Art(1974); Ion Pacea (1975); Arta americană(1975); Direcţii în poezia secolului XX (1976);Ion Gheorghiu (1976); Vasile Celmare (1977);Ion Sălişteanu (1978); Istoria unei generaţiipierdute – Expresioniştii (1978); Micaela Eleutheriade(1979); Dicţionar cronologic al literaturiiamericane (1979); Constelaţia gemenilor (1980);Brâncuşi: rădăcinile operei (1980); Aventuraimaginii (1982); Gh. Saru (1982); Brăduţ Covaliu(1984); Realitate, mit, simbol: un portret allui James Joyce (1984); Înainte şi după Columb(1985); Eugen Popa(1985); La nord de RioGrande (1986); Arta engleză (1989); A Historyof Romanian Art 1992; Introducere în literaturacomparată (1992); Între cultură şi coca-cola(1993); Călătoriile domnului Rubens (1994);Columb şi insulele zburătoare (1994); Necunoscutulde la Ambasada Franţei. Un episod albiografiei lui Giordano Bruno (1995); Dicţionaralfabetic al literaturii americane, ediţia a doua(1996); Pietrele de la Stonehenge tac (1997);Brâncuşi şi arta secolului XX (1998); Romanulamerican al secolului XX (1999); Jocul cu oglinzile(2000); Civilizaţii enigmatice din nordul Americii(2001); Povestea artelor surori. Introducere înekphrastică (2001); Brâncuşi şi arta modernă(2001); Istoria literaturii americane în date(2002); George Bernard Shaw, Teatru (1956);William Shakespeare – Zadarnicele chinuri aledragostei (1956); Poveste de iarnă (1990); Poeme(1975); Visul unei nopţi de vară (1964); Cânteculbizonului. Din literatura pieilor roşii (1978);Casa cu multe ferestre. Cinci marxişti americani(1981); Puiul de ren. Basme eschimoşe (1996);Alice Voinescu, Întâlniri cu eroi din literaturăşi teatru (1983); Petru Comarnescu, Kalolagathon(1985); lord Byron, Opere, I–IV (1985);Dragoş Protopopescu, Fenomenul englez, 3vol., Premiul pentru critică al Uniunii ArtiştilorPlastici din România (1969). PremiulEmerson, acordat de Asociaţia Americanăde Istoria Culturii (1973), Premiul B.-P. Hasdeual Academiei Române (1980), OrdinulNaţional Pentru Merit în grad de Cavaler(2002), Medalia de aur a Asociaţiei CriticilorAmericani pentru Dicţionar cronologic. Literaturaamericană (1977). Membru al AcademieiRomâne din 2004.Grigorescu, Eremia(28.11.1863, Golăşei, jud. Gorj –21.07.1919, Bucureşti)General. A început Facultatea de Ştiinţe dinIaşi, a făcut studii militare la Bucureşti şi s-aspecializat la Sorbona şi la Şcoala Specială deAdministraţie pentru artilerie a Ministeruluide Război al Franţei. General de artilerie înENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 352 31.10.2011 17:23:14

GrigorescuDan Grigorescu Eremia Grigorescu Ioan Grigorescu Lucian Grigorescutimpul Primului Război Mondial, a condus,sub deviza „Pe aici nu se trece!“, bătălia de laMărăşeşti (1917) contra forţelor generaluluiAugust von Mackensen. Împăratul Yoshihitoal Japoniei i-a trimis o sabie în semn derecunoaştere a meritelor cu inscripţia „Voisunteţi aceia care scrieţi istoria ţării“. Decoratcu Ordinul Mihai Viteazul. După Paceade la Buftea (1917) a fost ministru de Războiîn Guvernul Coandă. Şcoala de Aplicaţiepentru Unităţi de Sprijin de Luptă din Sibiuîi poartă numele. Înhumat în Mausoleul dela Mărăşeşti.Grigorescu, Ioan(20.10.1930, Ploieşti – 26.03.2011)Gazetar şi cineast. A absolvit Institutulde Literatură Maxim Gorki din Moscova.Corespondent de presă în Polonia, bursierUNESCO la Institutul de Jurnalistică dinStrasbourg. Lucrări: cărţi – Zig zag pe mapamond(1964); Obsesia (1965); Lupta cu somnul(1968); Fenix inflamabil (1970); Spectacolullumii (vol. I, 1973); Afirm! (1974); Paradisulmurdar (1974); Dilema americană – spectacolullumii (vol. II, 1981); Al cincilea punct cardinal –spectacolul lumii (vol. III, 1983); Bine aţi venitîn infern!... (1994); scenarii de film – Felix şiOtilia (1972); Spiritul neînfrângerii (1977) –film documentar; Iarba verde de acasă (1978);Un echipaj pentru Singapore (1981); Trenul deaur (1987); Oglinda (1993); Spectacolul lumii(400 de episoade, despre 50 de ţări ale lumii,serial TV, 1994). Premiul special şi TrofeulBreslei acordat de Uniunea Cineaştilor.Grigorescu, Lucian(1.02.1894, Medgidia – 28.10.1965, Bucureşti)Pictor postimpresionist. Studiază pictura cuG.D. Mirea şi Gabriel Popescu între 1912 şi1915 la Academia de Belle Arte din Bucureşti.După întreruperea cauzată de război,reia studiile în anii 1918–1920. Îşi continuăformaţia artistică la Roma (1921–1923) şiParis (1924), unde frecventează atelierele dela Grande Chaumière şi Académie Ranson,în atelierul lui Roger Bissière. Pe un drumurmat adesea de artişti, începând cu repezentanţiiimpresionismului, călătoreşte spresudul Franţei, lucrând, între 1927 şi 1939,la Cassis, fascinat de lumina intensă, deculorile proaspete ale regiunii. Participă lasaloanele oficiale din România, la expoziţiiorganizate de Tinerimea Artistică, Grupulnostru, Arta etc. A fost înainte de toate unpictor al naturii, dar aici trebuie adăugată şinatura umană. Cele mai multe portrete aparţinperioadei târzii a artistului. Printre acesteaeste de menţionat Arlechinul, aflat în MuzeulZambaccian. În 1948 a fost ales membrucorespondent al Academiei Române.Grigorescu, Mircea(26.11.1908, Râmnicu Sărat – 1976, Bucureşti)Publicist. A absolvit Facultatea de Drept laBucureşti. A fost redactor şi secretar generalde redacţie la publicaţiile Adevărul, Dimineaţa,Stânga, Cuvântul Liber, Jurnalul de Dimineaţă.A fondat în 1943 publicaţia Ecoul. Prietencu George Macovescu. A fost redactor-şefla Timpul (1939–1944), director fiind GrigoreGafencu. După 1945 a fost redactor şisecretar de redacţie la Contemporanul, Flacăra,România Literară.Grigorescu, Nicolae(15.05.1838, Pitaru, judeţul Dâmboviţa –21.07.1907, Câmpina)Fondator al picturii române moderne, urmatde Ion Andreescu şi Ştefan Luchian. Întinereţe a pictat biserici (ex. 1861, bisericamânăstirii Agapia). La intervenţia lui MihailKogălniceanu primeşte o bursă pentru astudia la Paris, unde pleacă în 1861 şi intră laŞcoala de Belle-Arte, frecventând atelierul luiSébastien Cornu, unde este coleg cu Renoir.Conştient de propriile-i lacune în formaţiaartistică, va studia în primul rând desenulşi compoziţia. Părăseşte însă curând acestatelier şi, atras de concepţiile artistice aleŞcolii de la Barbizon, se stabileşte în aceastălocalitate, desăvârşindu-şi educaţia de pictor353ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 353 31.10.2011 17:23:14

354Nicolae Grigorescuprin asimilarea experienţei unor artişti caMillet, Corot, Gustave Courbet şi ThéodoreRousseau. Influenţat de acest mediu artistic,este preocupat de însuşirea unor modalităţiartistice inovatoare în atmosfera cultuluipentru pictura plein-air, ce pregăteşte apropiataafirmare a impresioniştilor. Între 1873şi 1874 face călătorii de studii în Italia (Roma,Napoli, Pompeii), Grecia şi la Viena. În 1877este convocat să însoţească armata românăîn calitate de pictor de front, realizând deseneşi schiţe la faţa locului, în luptele de la Griviţaşi Rahova. Din 1879 până în 1890 lucreazăîndeosebi în Franţa (Bretagne), la Vitré, fieîn atelierul său din Paris. Revenit în ţară,deschide mai multe expoziţii personale laAteneul Român între 1891 şi 1904. Din 1890se stabileşte la Câmpina şi se dedică preponderentsubiectelor rustice; într-o nesfârşităvariaţie a motivului, pictează potrete deţărănci, care cu boi pe drumuri prăfuite deţară şi numeroase peisaje cu specific românesc.În 1899 este numit membru de onoareal Academiei Române.Grigorie al II-lea( ~1710 – 18.09.1878, Bucureşti)Mitropolit al Ungrovlahiei. A absolvit Academiade la Sf. Sava din Bucureşti. A fostegumen la mănăstirea Colţea, eclesiarhla Catedrala Mitropolitană, mitropolit deMira Lichiei (1748–1760), apoi mitropolital Ungrovlahiei din 1760. A avut grijă deextinderea învăţământului în limba românăla şcolile bisericeşti, a construit în Bucureştibisericile Oborul Vechi şi Sf. NicolaeVlădica, a tipărit pe cheltuiala sa 40 de cărţide cult, în limba română şi greacă. A fost laţarina Ecaterina a II-a a Rusiei cu misiuneadiplomatică de a apropia cele două ortodoxiirăsăritene. Generalul rus Piotr Saltîkov i-adăruit moaştele Sf. Dimitrie Basarabov, azipatronul Bucureştiului, pe care le-a aşezat înCatedrala Mitropolitană; în 1776 patriarhulecumenic Sofronie i-a acordat titlul onorificde „locţiitor al Scaunului din CezareeaGrigorie al II-leaGeorge GrigoriuCappadociei“. A fost unul dintre fondatoriiconcepţiei ortodoxe răsăritene conformcăreia, spre deosebire de creştinismul apusean,catolic, unit prin recunoaşterea papei,fiecare entitate naţională trebuia să aibăpropria ei Biserică, iar unitatea Răsărituluiortodox avea să se facă prin circulaţia valorilorbazate pe un învăţământ unitar, aşa cumpromovaseră şi Kiril Lukaris şi Petru Movilă.Lucrări: Evanghelia (1760, 1775); Antologhionul(1762, 1766, 1777, 1786); Ceaslovul (1767şi alte 5 ediţii); Molitvelnicul (1764); Penticostarul(1768, 1782); Triodul (1768), Octoihul(1774); Apostolul (1774, 1794); Psaltirea(1775, 1780); Slujba Cuviosului Dimitrie de laBasarabov (1779); Liturghierul (1790); Catavasierul(1781); Voroava de întrebări şi răspunsuria Sf. Simion al Tesalonicului (1765); OmiliileSf. Macarie Egipteanul (1775); Cazania (dupăa lui Varlaam al Moldovei, 1768); Învăţăturabisericească (1774) şi Capete de poruncă (1775),ambele după Antim Ivireanul; Mărturisireaortodoxă a Iui Petru Movilă (în greceşte,1767); Învăţătura creştinească a credinţei noastreortodoxe (1768, text grecesc şi turcesc) ş.a.Grigorie din Măhaci( ~1735, Măhaci, azi Măhăceni, jud. Alba –1.06.1795, Sidis)Ieromonah, gravor şi tipograf. A studiat laAcademia Grecească din Bucureşti, a înviatla Mitropolia din Bucureşti arta miniaturiişi gravurii, care venea, în Ţara Românească,încă de la georgianul Antim Ivireanul.Ucenic al mitropolitului Grigorie al II-lea alUngrovlahiei. El însuşi mitropolit de Sidis(în sud-vestul Asiei Mici). Lucrări: Învăţăturabisericească (1774); Slujba Sf. DimitrieBasarabov (1779); Pravilioara de taina ispovedaniei(1774 și 1781). A copiat Didahiile luiAntim Ivireanul.Grigoriu, George(1927, Brăila – 1999, Bucureşti)Compozitor de muzică uşoară şi cântăreţ.A studiat canto clasic la Conservatorul dinBucureşti. Împreună cu fraţii săi, Cezar şiAngel, a alcătuit formaţia Trio Grigoriu.A lansat pe cântăreţii Margareta Pâslaru,Angela Similea, Stela Enache, MihaelaMihai şi Cornel Fugaru. A compus muzicăpentru film. Lucrări: compoziţii originale –„Broscuţa îndrăgostită“, „Broscuţa Oac“,„Ce frumoasă e ţara mea“, „Cine ştie unde-icentru-n Bucureşti?“, „Cântecul satelitului“,„Din mâine să facem azi“, „Dragoste“, „Lacabana „Trei brazi»“, „Macarale“, „Marinari“,„Ochii negri“, „Pescarul amator“,„Podul Grant“ (cu Gică Petrescu), „Povesteaunui copilaş“, „Primul meu secret“ (cuENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 354 31.10.2011 17:23:14

GrigoroviciTheodor Grigoriu Gheorghe Grigorovici Radu Grigorovici Tatiana GrigoroviciGigi Marga), „Să fim veseli“, „Serpentine“;muzică de film: Dragoste la zero grade, Actorulşi sălbaticii.Grigoriu, Theodor(1926, Galaţi)Compozitor. A absolvit Conservatorul laBucureşti, ca elev al lui Mihail Jora. În paralela urmat cursurile Facultăţii de Arhitecturădin Bucureşti. Specializare la Conservatoruldin Moscova ca elev al lui Aram Haciaturian.Profesor la Conservatorul din Bucureşti.Lucrări: Simfonia cantabile, cvartetele decoarde Pe Argeş în sus şi În căutarea ecoului, pieseleorchestrale Vis cosmic, Omagiu lui Enescu,oratoriul Canti per Europa, concertele pentruvioară şi orchestră Anotimpurile şi Bizanţ dupăBizanţ. A compus muzică de film, pentruCiulinii Bărăganului şi filme regizate de LiviuCiulei. A primit Marele Premiu al UniuniiCompozitorilor din România (1998).Grigorovici, Gheorghe(4/17.05.1871, Storojineţ, Bucovina –18.07.1950, Văcăreşti)Om politic. Soţ al Tatianei G., frate cu EmanoilG. (care a semnat, ca scriitor, EmanuelGrigorovitza) şi tată al lui Radu G. A studiatMedicina la Viena şi a devenit membru alPartidului Social Democrat din ImperiulAustro-Ungar. În 1905 a fost ales secretar alPartidului Social Democrat Român şi al UniuniiGenerale a Sindicatelor din Bucovina.A fondat în 1906 la Cernăuţi ziarul Lupta.A fost primul deputat român social-democratîn Parlamentul de la Viena (1907, reales1911). A participat la Congresul de la Basel alInternaţionalei a II-a Socialiste (1912). DupăMarea Unire a refuzat unificarea partidelorsocial democrate din provinciile româneştisub sigla Internaţionalei a III-a comuniste.A reuşit formarea unei federaţii a partidelorsocialiste din România (FPSR), unificate înPartidul Social Democrat Român, al căruiprim preşedinte a fost (1927, reales 1936).L-a afiliat la Internaţionala a II-a Socialistăde la Viena. Alături de Flueraş, Jumanca şiGherman, a optat pentru colaborarea cudictatura carlistă (1938–1940) spre a înlăturapericolul legionar. Toţi au fost excluşidin PSDR. Reintegrat în 1944 şi arestat în1949, după unificarea PSDR cu PCR (1948).Deţinut fără proces, a murit în închisoare.Grigorovici, Radu(20.11.1911, Cernăuţi – 2.08.2008, Bucureşti)Fizician. Fiu al lui Gheorghe şi al Tatianei G.A absolvit Facultatea de Ştiinţe din Cernăuţi,Secţia fizico-chimice. Profesor la Facultateade Chimie a Universităţii din Bucureşti. Inginerconsultant la fabricile de becuri Lumenşi Electrofar. Profesor invitat la Trieste, Parisşi Aberdeen, în Scoţia. Contribuţii în domeniuldescărcărilor electrice în gaze. Lucrări:Gazul electronic, 1942; Thermoelectric Power inAmorphous Silicon, 1967; Properties of AmorphousCarbon Films, 1972. A scris şi lucrăride istorie: Politica austriacă faţă de Bucovina,Onciul şi determinismul istoric. Membru alAcademiei Române (1990) şi vicepreşedinteal ei (1990–1994). A fost ales şi membru deonoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Grigorovici, Tatiananume la naştere Tatiana Pisterman(31.03./13.04.1877, Ucraina –25.09.1952, Bucureşti)Militantă social democrată. Soţie a lui GheorgheG., dezmoştenită de părinţi (evrei) dincauza căsătoriei cu un creştin, şi mamă a luiRadu G. A absolvit Filosofia la Viena şi şi-aluat doctoratul în economie politică la Bernacu o teză despre Marx şi Lasalle. A susţinutideile soţului ei. La arestarea acestuia i-ascris lui Lothar Rădăceanu, fost discipol alsoţului ei şi devenit secretar al PMR, douăscrisori, prima predată de acesta Securităţii,a doua care justifică gestul ei final: Aşa amurit soţul meu în vârstă de 79 de ani, în epocadictaturii proletariatului, pentru care el a muncit(aceasta o ştii D-ta tot atât de bine ca şi mine) oviaţă întreagă şi sub un guvern al cărui membrueşti D-ta. S-a sinucis.355ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 355 31.10.2011 17:23:15

GrinţescuStanislav Groppa Peter Gross Sergiu Grossu356Grinţescu, Ion(1874, Broşteni, jud. Neamţ – 1963, Bucureşti)Farmacist şi botanist. A absolvit ŞtiinţeNaturale la Universitatea din Bucureşti.A fost profesor de botanică şi cercetător laBucureşti, Cluj, din nou Bucureşti, în institutede profil. Contribuţii privind anatomiaşi fiziologia plantelor. Lucrări: Curs de botanicăgenerală, 1934; Conspectul florei României;Flora RPR. A elaborat o metodă nouă decreştere a algelor verzi la scară industrială.Groppa, Stanislav(15.05.1956, Verejeni, Republica Moldova)Medic. A absolvit Institutul de Stat de Medicinădin Chişinău. Specializare la Catedra deneurologie a Institutului de Medicină nr. 2din Moscova. Fondator al Catedrei neurologiela Facultatea de Perfecţionare a Medicilordin Chişinău. Preşedinte al Ligii de Combaterea Epilepsiei, preşedinte al ComisieiRepublicane de Atestare a Neurologilor,Neurochirurgilor şi Neuropediatrilor. Distinscu Medalia Nicolae Testemiţanu.Gross, Peter(1949, Timişoara)Jurnalist. A emigrat în SUA copil, cu familia.A absolvit Jurnalismul la California StateUniversity şi, după ce a fost free lancer şicolaborator al unor publicaţii din SUA şiEuropa, s-a specializat în comunicare internaţională.A călătorit în Europa (Occidentală,Centrală şi de Est, în ţările balcanice),URSS, India, Taiwan, Cuba. A susţinutc ursuri de jurnalism la universităţile dinTirana, Cracovia, Bucureşti, Timişoara,Constanţa, Budapesta, Minsk, Tbilisi,Moscova. A ţinut conferinţe în Bulgaria,Slovenia, Cehia, Ungaria, Spania, Brazilia,Canada. A predat la Departamentul de Statal SUA, la Foreign Office Institute, Agenţiade Informaţii a SUA, Vocea Americii. Profesorde comunicare în masă la Universitateadin Oklahoma (înfiinţată în 1980 şi ai căreiabsolvenţi sunt angajaţi la Associated Press,The Wall Steet Journal, Casa Albă). Consultantmass media pentru Europa Liberă.Doctor Honoris Causa al Universităţii dinBucureşti, care a stabilit programe comunecu Universitatea din Oklahoma, la propunereaFacultăţii de Jurnalism, în ce priveşteînvăţământul de excelenţă. Lucrări: MassMedia in Revolution and National Development:The Romanian Laboratory, 1996, Eastern EuropeanJournalism. Before, During and After Communism(împreună cu Jerome Aumente, RayHiebert, Dean Mills), 1999; Entangled Evolutions.Media and Democratization in EasternEurope, 2002 (tradusă cu titlul Mass media şidemocraţia în Europa de Est, 2004). Vicepreşedinteal Academiei Româno-Americane(ARA).Grossu, Semion(18.03.1934, Satul Nou, Basarabia,azi în Ucraina)Om politic. A absolvit Institutul Agronomicla Chişinău şi a lucrat ca agronom şi şef decolhoz în diverse localităţi din Moldova.A intrat în 1967 în munca de partid, iarîn 1976 a devenit membru al CC al PCM,fiind şi deputat al poporului în SovietulSuprem al Moldovei. Preşedinte al Sovietuluide Miniştri din Moldova (urmat de IonUstian) şi simultan ministru al AfacerilorExterne. În 1980 a fost ales prim-secretar alPCM (urmat de Petru Lucinschi). Din 1991patron al firmei moldo-ruse Product Impexde comercializare a vinurilor.Grossu, Sergiu(14.11.1920, Cubolta, jud. Bălţi)Scriitor. Coleg de liceu la Bălţi cu EugenCoşeriu. A absolvit Filosofia la Universitateadin Cernăuţi. A venit la Bucureşti şi s-acăsătorit cu nepoata lui Iuliu Maniu. Atitudineanticomunistă. A stat la închisoare12 ani (din 1959). A plecat din ţară în Franţaîn 1971. A editat ziarul Catacombes. A scrisversuri şi proză mistică şi religioasă: Pietrede aducere aminte; Inscripţii pe un vas de lut;ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 356 31.10.2011 17:23:15

Apocalipsul; Copii în Gulag; Calvarul Românieicreştine; Vania Moiseev; Biserica în catacombelezilelor noastre; Tovarăşa profesoară; Dumnezeuexistă; Lagărele de muncă din URSS; La fundulabisului.Grossu Viziru, Mircea(?.05.1903, com. Viziru, jud. Brăila –15.11.1980, Long Beach, California)Inginer de aviaţie. A absolvit liceul Louisle Grand la Paris şi École Techniqued’Aéronautique et Construction Automobiles,tot la Paris. A lucrat la IAR Braşov încadrul Biroului de Studii Secret, apoi ca şefal secţiei prototipuri, director al fabricii decelule (1935–1940) şi director general al IAR(1940–1944). A brevetat 10 invenţii în România,4 în Franţa şi 5 în SUA. El este autorulproiectelor IAR 37, 38, 39 şi 80 (pentruacesta decorat cu Medalia Aeronautică clasaa III-a). Pe 21 august 1944 ministrul Aeruluişi Marinei l-a sfătuit să plece din ţară. A plecatcu familia în SUA. A fost inginer la firmaMartin-Marretta Aluminium.Grosu, Gurie, prenume la naştere Gheorghe(1.01.1877, Nimoreni, Lăpuşna –14.11.1943, Bucureşti)Mitropolit. A fost primul titular al MitropolieiBasarabiei după o sută de ani de ocupaţierusă. A absolvit Seminarul Teologic la Chişinăuşi Academia Duhovnicească (înfiinţatăde Petru Movilă) din Kiev. S-a călugărit lamănăstirea Noul Neamţ. A obţinut înfiinţareaunei tipografii eparhiale (1896) şia ctitorit revista Luminătorul din Chişinău(1908). Ministru adjunct al Justiţiei înGuvernul Provizoriu de la Chişinău (1918).Arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului (din1921), mitropolit al Basarabiei (1928–1936).Lucrări: Abecedar moldovenesc, 1917, în colaborare(ed. a II-a şi a III-a, cu litere latine, în1918); Rugăciune şi lămurirea lor; Despre omul„trupesc“, „sufletesc“ şi „duhovnicesc“, 1924;Istoria sfântă a Vechiului şi Noului Testament,1924; Slujirea lui Dumnezeu a unui preot bun,după Părintele Ioan de Cronstadt, 1925.Grosu, Ion(20.10.1901, Vânju Mare)Inginer de aviaţie. A absolvit Facultateade Matematici şi Şcoala Politehnică dinBucureşti. Director general la IAR (1946–1950), inginer şef în Centrala MetalurgieiPrelucrătoare (1950–1954). A îmbunătăţitavionul IAR 80 (al lui Grossu Viziru) şi acreat IAR 81 echipat cu motor IAR 1000 A.Profesor la Facultatea de Mecanică a Politehniciidin Bucureşti.GrozaGurie GrosuIachim S. GrosulGrosul, Iachim S.(21.09.1912, Caragaş, Transnistria –28.09.1976, Chişinău)Istoric. A absolvit Institutul Pedagogic dinTiraspol (1933–1937). A fost şef de catedră şidecan la institutele pedagogice din Tiraspol,Buguruslan, Chişinău, apoi la Universitateade Stat din Chişinău. Director adjunct(1949–1954), apoi preşedinte la filiala moldoveneascăa Academiei URSS. Preşedintefondator al Academiei Republicii Moldova(1961–1974). Doctor habilitat în istorie(1955), a studiat procesele agrare din Basarabiaîn secolul al XIX-lea (circa 280 articole,manuale, monografii). A fost redactor-şefal Enciclopediei Sovietice Moldoveneşti.Deputat în parlamentele RSSM (1951–1965)şi URSS (1970–1976). Între 1959 şi 1960 amilitat pentru predarea în limba românăla Universitatea de Stat. A susţinut accesultineretului Moldovei în instituţiile de învăţământsuperior şi academic.Groza, Mihail(1943, Transnistria, Republica Moldova –16.08.2007, Talgar, reg. Alma-Ata, Kazahstan)Lider al comunităţii româneşti din Kazah stan.Plecat din Moldova sovietică la 17 ani pentrua desţeleni noi pământuri. În cei aproape 50de ani cât a trăit în Kazahstan, s-a dedicatartei: fotografie, pictură, dansuri populare.A purtat tot timpul în suflet dorul de plaiurilenatale, de datinile şi tradiţiile româneşti. A fostunul din membrii fondatori ai AsociaţieiRomâno-Moldovenilor din Kazah stan (2003),devenind director executiv al acesteia. În premierăpentru regiunea Asiei Centrale, în 2002a înfiinţat un ansamblu de dansuri româneşti,Românaşul, la o şcoală generală dinregiunea Alma-Ata, fiind coregraf. În 2004 aafiliat Asociaţia Românilor din Kazahstan laOrganizaţia Românilor de Pretutindeni dinRomânia. În 2006 a reprezentat comunitateaetnicilor români din Kazahstan la prima reuniunea Asociaţiilor Culturale Româneşti dinEuropa, organizată la Bucureşti.357ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 357 31.10.2011 17:23:15

GrozaPetru Groza Traian Grozăvescu Constantin Gruescu Ernie Grunfeld358Groza, Petru(7.12.1884, Băcia, jud. Hunedoara –7.01.1958, Bucureşti)Om politic. Fiu de preot. A făcut ColegiulMaghiar Reformat de la Orăştie şi Dreptulşi Ştiinţele Economice la Budapesta. A practicatavocatura la Lugoj şi Deva. Din 1911până la moarte a fost membru al SinoduluiMitropoliei Sibiului. În 1920 s-a înscris înpartidul lui Averescu, fiind ministru pentruNaţionalităţi Conlocuitoare, apoi al LucrărilorPublice. În 1926 a plecat din nou la Deva,unde a înfiinţat în 1931 Frontul Plugarilor,de inspiraţie comunistă. În 1944 a fost adusla Bucureşti pentru a înlocui GuvernulRădescu. A condus primul guvern comunistal României, dominat de Frontul NaţionalDemocratic (din 6 martie 1945). A condusşi un al doilea guvern (1946–1947) şi a fostpreşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale(Parlamentul comunist), 1952–1958.Oraşul Ştei, jud. Bihor, i-a purtat numele înperioada 1958–1990.Grozăvescu, Traian(21.11.1895, Lugoj – 15.02.1927, Viena)Tenor. A absolvit Facultatea de Drept şiConservatorul de Muzică la Budapesta.A debutat la Opera din Cluj în 1919, cântândalături de Dimitrie Popovici Bayreuth.A fost solist al operelor din Viena, Budapestaşi Berlin. Au avut cuvinte elogioase despreel Richard Strauss, Arturo Toscanini, PietroMascagni, Franz Schalk. A fost ucis de soţiasa din gelozie. O stradă din Timişoara şi unconcurs de canto îi poartă numele.Gruescu, Constantin(12.04.1924, com. Dognecea, jud. Caraş Severin)Mineralog. Urmaş al unor generaţii demineri. Tehnician minier în Banatul montan.Pasiunea pentru minerale îl cuprinde încăde tânar, începând cercetarea sistematică acristalelor şi mineralelor din 1945, reuşindca timp de peste 50 de ani să constituie oimpresionantă colecţie, de câteva mii deeşantioane, expuse în casa sa de la Baia deFier. Aceste piese sunt reprezentative pentrutoate zonele metalogenetice ale României.A reuşit să aducă, prin schimb sau achiziţii,numeroase eşantioane de zăcăminte dinEuropa, Asia, Africa şi Americi. Aceastăcolecţie cuprinde numeroase mostre degranaţi (andradit, melanit, grossular), galenit,pirit, calcopirit, sfalerit, antimonit, hematit,oligist, magnetit, limonit, diverse specii desilicaţi, sulfaţi, carbonaţi, precum şi o seriede varietăţi de cuarţ, calcedonie şi opal. Pasiuneasa de colecţionar şi activitatea ştiinţificădeosebită (studii şi referate despre mineraleleBanatului, în special asupra maclelor cuarţuluişi formelor cristalografice ale magnetitului,precum şi participare la diverse simpozioaneşi sesiuni de comunicări ştiinţifice înţară şi străinatate) au condus la primirea saca membru al Societăţii de Ştiinţe Geograficedin România şi al Asociaţiei Internaţionale aMineralogilor de la Basel (Elveţia).Grunfeld, Ernie, prenume la naştere Ernest(24.04.1955, Satu Mare)Sportiv. A plecat copil în SUA, cu familia.A studiat la Universitatea din Tennessee,jucând baschet în echipa universităţii; afăcut pereche cu Bernard King, devenindcelebri prin faptul că acumulau întotdeaunapeste 40 de puncte pe meci. A jucat apoipentru Milwaukee Bucks şi Kansas CityKings. Manager general la New York Knicks(1989–1999), Milwaukee Bucks (1999–2003)şi Washington Wizards. Membru al AsociaţieiNaţionale de Baschet a Americii (NBA).Guboglu, Mihail(august 1911, Ceadâr Lunga, Comrat, Basarabia –2007, Bucureşti)Orientalist. Găgăuz ca etnie. A studiatFilologia şi Istoria la Chişinău. Cercetătorla Institutul de Istorie al Academiei dinBucureşti, profesor la Facultatea de LimbiOrientale a Universităţii din Bucureşti.Contribuţii la studierea perioadei otomane.Lucrări: Paleografia şi diplomaţia turco-osmană,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 358 31.10.2011 17:23:15

studiu şi album, 1958; Cronici turceşti privindţările române, 2 vol., 1960–1961; Cataloguldocumentelor turceşti, 2 vol., 1965; VladŢepeş şi Mehmed al II-lea în lumina cronicilorturco-bizantine, 1976. Membru de onoare alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei (1938).Gudumac, Eva V.(6.05.1941, Tătărăuca Veche, Republica Moldova)Medic. A absolvit Şcoala de Medicină dinSoroca şi Facultatea de Pediatrie a Institutuluide Medicină din Chişinău. Elevă aprofesoarei Natalia Gheorghiu. Specializareîn chirurgie pediatrică la Moscova şi SanktPetersburg. Profesor la Facultatea de Pediatriea Universităţii de Medicină şi Farmaciedin Chişinău. A elaborat principii şi tehnicichirurgicale folosite în tratarea bolilorparazitare, hemoragiilor digestive, osteomielitelorhematogene, peritonitelor. Lucrări:Afecţiunile bronho-pulmonare cronice nespecificela copil (1999); Pneumoniile bacteriene distructiveacute la copii (2001). Este director coordonatoral Centrului Naţional ştiinţifico-practicde Chirurgie Pediatrică Natalia Gheorghiu,preşedinte al Asociaţiei Chirurgilor Pediatridin Moldova, membru al Asociaţiei ChirurgilorPediatri din România, membru alUniunii Europene a Asociaţiilor ChirurgilorPediatri (EUPSA). Distinsă cu titlul OmEmerit şi Ordinul Republicii.Guguianu, Marcel(28.06.1922, Bârlad)Sculptor. A absolvit Şcoala de Belle Artedin Bucureşti ca elev al lui Cornel Medrea.A restaurat monumente la Iaşi şi la Bârlad.A avut expoziţii în oraşele româneşti, dar şila Budapesta, Odensee, Roma, San Marino,Napoli, Aradjelovač, Belgrad, Montpellier,Paris, Sao Paolo, New York, Ankara, Mali,Washington, Sevilla, Miami, unde aurămas expuse lucrări ale sale de sculpturămonumentală. Profesor invitat la SanMarino. Lucrări: Auroră şi amurg – figuri înmarmură, Teatrul Naţional din Bucureşti;Timpul şi clio – marmură monumentală,Iugoslavia; Neutralitate – statuie în marmură,San Marino; Selene – marmură, colecţiede stat, România; Antineea – marmurămonumentală, colecţie particulară, Canada;Meditaţie – marmură, colecţie de stat,România; Salomea – figură monumentală înmarmură, Belgrad, Iugoslavia; Dalila – figurămonumentală în marmură, Paris, Franţa;Pietà – figură monumentală în marmură,România; Victorie – figură monumentală înbronz, Iaşi; In memorarum – marmură monumentală,colecţie de stat, România; Maternitate– marmură monumentală, colecţie destat, România; Armonie – marmură, colecţieGuleaEva GudumacAurelian Guleaparticulară, Viena, Austria; Extaz – marmurămonumentală, colecţie particulară, Bucureşti;Eminescu – bust, bronz monumental,Focşani; Nostalgie – bronz, colecţie particulară,România; Ciocârlia – bronz, colecţieparticulară, New York, SUA; Clio – marmurămonumentală, Copenhaga, Danemarca;Ciocârlia – bronz, Fundaţia John F. Kennedy,Washington, SUA; Luchian – piatră monumentală,Botoşani; Eminescu – bust monumental,Cernăuţi; Aurora – Nud monumental,marmură, New York, SUA; Tors – bronzmonumental, Preşedenţia RepubliciiUngaria; Concordie – marmură, Miami, SUA;Luchian – statuie bronz, Muzeul din Craiova;Clio – marmură monumentală, colecţie particulară,New York, SUA. A fost distins cuDiploma Bene Merenti (1975), Palme d’Or(1975), Medalia de Aur şi placheta de onoarea Republicii San Marino (1981), premiul Ila concursul Nissida d’Oro (1983), SteauaRomâniei în grad de Cavaler, 2002.Gulea, Aurelian(28.05.1946, Baraboi, Republica Moldova)Chimist. Aromân la origine. A absolvit Facultateade Chimie la Universitatea de Stat dinChişinău. Specializare în rezonanţă magneticănucleară şi spectroscopie la Institutul Radiumuluial Comitetului de Stat al Energiei Atomicea URSS din Leningrad, la Institutul deChimie Generală şi Anorganică al Academieide Ştiinţe a URSS din Moscova, la Universitateadin Lille şi Paris Sud, Franţa, Freiburg,Germania, şi Universitatea Laval, Québec,Canada. Profesor la Facultatea de Chimie aUniversităţii de Stat din Moldova. ConduceGrupul Rezonanţă Magnetică Nucleară de pelângă Institutul de Chimie al AŞM. Membrual juriului Internaţional EUREKA (Bruxellesşi Geneva). Profesor invitat la universităţiledin Iaşi, Cluj, Alger, Lausanne, Seul, Moscova,Casablanca, Manila, Budapesta, Sofia,Bucureşti ş.a. Membru corespondent alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.359ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 359 31.10.2011 17:23:15

360Gulian, Constantin I.nume la naştere Constantin Henri Ionescu(22.04.1914, Bucureşti – 21.08.2011, Bucureşti)Filosof. A absolvit Literele şi Filosofia laBucureşti. Director al Institutului de Filosofie,profesor la Facultatea de Filosofie. Profesorinvitat la universităţile din Paris, Bruxelles,Heidelberg, Moscova, St. Petersburg, Varşovia.Lucrări: Introducere în sociologia culturii,1947; Goethe şi problemele filosofiei, 1957; Metodăşi sistem la Hegel, 1957; Omul în folclorul african,1967; Antropologie filosofică, 1972; Structura şisensul culturii, 1980; Axiologie şi istorie, 1991;Nietzsche (vol. 1, 1994). Membru titular alAcademiei Române (1955) şi preşedinte alSecţiei de ştiinţe filosofice, psihologice şijuridice (1966–1992).Guran, Marius(7.11.1936, Bârca, jud. Dolj)Inginer. A absolvit Facultatea de Electronicăşi Telecomunicaţii la Politehnica din Bucureşti.Specializare la Centrul de Calcul alAcademiei URSS şi Facultatea de Automaticăşi Calculatoare din Leningrad. BursierFulbright la University of California, BerkeleyMassachusetts Institute of Technology,Cambridge, Franţa (INRIA), City UniversityLondon, Cranfield Institute of Technology,UMIST, UWIST Lausanne, Elveţia. Cercetătorla Institutul de Informatică, apoi profesorla Automatică şi la Facultatea de Ingineriaşi Managementul Sistemelor Tehnologice.Director general al Centrului de cercetareşi consultanţă pentru pregătirea privindmanagementul şi ingineria întreprinderilorindustriale virtuale. A început în 1971 primelestudii privind reţelele de calculatoare.A demarat introducerea transmisiilor de dateşi a Internetului. În 1975 au fost fabricateprimele modemuri româneşti (IPA) şi s-afăcut testarea liniilor de telecomunicaţii dinRomânia pentru transmisia de date (ICI şiMTTC), iar în 1979, la ICI, s-a realizat o reţealocală (LAN) pentru interconectarea calculatoarelorîn reţele pe zone restrânse, acţiunefinalizată prin proiectul CAMELEON, încadrul căruia au fost realizate componentelehardware şi software necesare interconectăriilocale a micro şi minicalculatoarelor, reţeauafiind omologată cu succes. În 1984, ICI (încolaborare cu MTTC) constituie reţeauaRENAD-RENOC cu 3 noduri, reţea careva cuprinde în 1989 un număr de 18 nodurioperaţionale. Realizarea primei reţele naţionalede calculatoare electronice, prin proiectulRENAC/RENOD, denumit UNIREA înetapa finală, a fost un succes pentru care is-a acordat Premiul Traian Vuia al AcademieiRomâne în 1985. A fost un proiect uriaş, carea reuşit să interconecteze trei noduri, folosindGuliancomutaţia de pachete de date, la calculatoaremedii-mari (main-frame), microcalculatoareşi minicalculatoare. Experimentul UNIREAa reuşit să interconecteze prin transmisii dedate, prin comutaţie de pachete, principaleleprovincii istorice ale României, ţara noastrăfiind prima dintre fostele ţări CAER care areuşit un asemenea proiect. A contribuit laformarea a zeci de specialişti care, ulterior,au avut un rol deosebit în constituirea noilorreţele de calculatoare RNC, RoEduNet,LogicNet ş.a. din ţara noastră. După 1989 aobţinut domeniul internet.ro pentru România.Lucrări: Sisteme time-sharing, curs, 1969;Asupra unei soluţii privind realizarea unei reţelede calculatoare la nivel naţional, 1975; Aspecteale realizării unei reţele naţionale de calculatoareca suport tehnic pentru sistemul informaticnaţional. Studii şi cercetări de calcul economic şicibernetică economică, 1982; Strategia naţionalăpentru trecerea la noua economie şi implementareasocietăţii informaţionale, 2001; Transmisia dedate, teleprelucrarea şi reţelele de calculatoare înRomânia. Comunicare la Simpozionul cu acelaşinume, publicată în volumul „Telecomunicaţiileîn România“ 2003. Consilier al preşedinteluiRomâniei (2000–2004). Membru şi vicepreşedinteal Asociaţiei Române pentru IndustriaElectronică şi Software, Senior MemberIEEE, membru al Asociaţiei Române demecatronică, al Academiei Oamenilor de Ştiinţă.Distins cu Ordinul Serviciu Credinciosîn grad de Cavaler.Gusti, Dimitrie(13.02.1880, Iaşi – 30.10.1955, Bucureşti)Filosof, sociolog şi estetician. Ministru alÎnvăţământului între 1932 şi 1933, profesorla universităţile din Iaşi şi Bucureşti. Estefondatorul şcolii sociologice (monografice)de la Bucureşti. A iniţiat şi îndrumat acţiuneade cercetare monografică a satelordin România (1925–1948). A obţinut legiferareaserviciului social (1939), prin carese instituţionaliza, pentru prima oară înlume, cercetarea sociologică, îmbinată cuacţiunea socială practică şi cu pedagogiasocială. A fondat şi condus Asociaţia pentruŞtiinţa şi Reforma Socială (1919–1921),Institutul Social Român (1921–1939,1944–1948), Institutul de Ştiinţe Sociale alRomâniei (1939–1944), Consiliul Naţionalde Cercetări Ştiinţifice (1947–1948). A creat,împreună cu Victor Ion Popa, H.H. Stahl şiG. Focşa, Muzeul Satului (1936), al XV-leadin lume. În domeniul literar-ştiinţific aînfiinţat şi a condus revistele Arhiva pentruştiinţa şi reforma socială (1919–1943) şiSociologie românească (1936–1944). Lucrări:Egoismus und Altruismus, 1904; Die soziologischenBetrehungen in der neuen Ethik, 1908;ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 360 31.10.2011 17:23:15

GyulaMarius Guran Dimitrie Gusti Ştefan Guşă Radu GyrCosmologia elenă, 1929; Sociologia militans(volumul I, 1935; volumele I şi II, 1946);Cunoaştere şi acţiune în serviciul naţiunii (2 vol.),1939; Problema sociologiei, 1940; La science dela realité sociale, 1941; Enciclopedia României.Vol. I–V, 1938–1943. După 1945 n-a mailucrat, majoritatea membrilor echipei delucru a Enciclopediei fiind arestaţi. Membru alAcademiei Române din 1919, preşedinte alAcademiei Române (1944–1946).Guşă, Ştefan(17.04.1940, Costeşti, jud. Buzău –1994, Bucureşti)General-maior. A absolvit Şcoala Militară deOfiţeri de Tancuri şi Auto şi Facultatea MilitarăTehnică la Academia Militară. În 1986a fost promovat în funcţia de prim-adjunctal ministrului Apărării Naţionale şi şef alMarelui Stat Major, perioadă în care au fostelaborate noi regulamente privind desfăşurareaacţiunilor de luptă la diferite eşaloane,instrucţiuni şi dispoziţii specifice epocii şisituaţiei geopolitice a României. După 1989comandant al Armatei II.Guşuleac, Mihail(12.10.1887, Lucoviţa, azi în Ucraina –11.09.1960, Bucureşti)Botanist. A absolvit Facultatea de Ştiinţe laCernăuţi şi s-a specializat în biologie marinăla Trieste, Viena, Praga şi Halle. Profesor laPraga, Suceava şi Cernăuţi. Din 1939 profesorla Universitatea din Bucureşti. Contribuţiiîn domeniul clasificării plantelor şi al fitogeniei.Lucrări: Consideraţiuni geobotanice asuprapinului silvestru din Bucovina, 1934; FamiliaBoraginaceae, 1934; Floare şi fruct, o comparaţie ametodelor de cercetare morfologică, 1939. Membrucorespondent al Academiei Române (1937),exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.Guţu-Romalo, Valeria(25.10.1928, Chişinău)Lingvistă. Autoare a unor studii importantede lingvistică. Elevă a lui Iorgu Iordan.Cercetător la Institutul de Lingvistică alAcademiei şi profesor la Facultatea de Literea Universităţii din Bucureşti. Lucrări: Unprocedeu distribuţional de delimitare a paradigmelor,1964; Morfologie structurală a limbii române,1968; Corectitudine şi greşeală în limba românăde azi, 1972; Sintaxa limbii române. Problemeși interpretări, 1973. Membru de onoare alAcademiei Române (2006).Gyr, Radu, nume la naştereRadu-Coco Demetrescu(2.03.1905, Câmpulung – 29.04.1975, Bucureşti)Poet. A absolvit Literele şi Filosofia la Bucureşti.Conferenţiar la Institutul de Literatură.Participant la mişcarea legionară, a făcutînchisoare (1944–1963). Poezia sa evolueazăde la postsimbolism la un lirism debordant,cu multe convenţii folclorice: Linişti de schituri,1924, debut; Căciuliţă roşie, 1926, PremiulSocietăţii Scriitorilor Români; PlângeStrâmbă Lemne, 1927; Cerbul de lumină, 1928,Premiul Academiei; Stele pentru leagăn, 1936;Corabia cu tufănici, 1939, Premiul SocietăţiiScriitorilor Români; Poeme de război, 1943;Balade, 1944. Un volum selectiv, Poezii, vol. I,a apărut în 1992.Gyula Halász Brassaïnume la naştere Gyula Halász(18.09.1899, Braşov – 8.07.1984, Nisa)Fotograf. Maghiar ca etnie. Brassaï înseamnăBraşoveanul în maghiară. A studiat Belle Artela Budapesta. S-a specializat în Germania şila Paris, unde a rămas. A avut o mare expoziţiede fotografie, 1930–1937 (arta fotografieriiera încă la începuturi), la Muzeul deArtă Modernă din Paris. A fotografiat foartemult şi în Spania, în timpul războiului civil.O colecţie din fotografiile sale, cu titlul Parisde Nuit, a apărut în 1933, alta, Cu aparatulprin Paris, a fost publicată în 1950. Prietencu Pablo Picasso, comunist, a scris Convorbiricu Picasso, 1954. Prieten cu fotograful francezEli Lothar, fiu natural al lui Tudor Arghezi. Eleste fotograful după imaginile căruia s-a formatpărerea lumii veacului XX despre Paris.361ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 361 31.10.2011 17:23:15

H362Haas, Conrad(1509, Dornbach, Austria – 1576, Sibiu)Inventator. A funcţionat ca pirotehnician şiguard de artilerie la garnizoana din Sibiu.Manuscrisul său, datat 1529–1555, înfăţişeazăschiţele unei nave cosmice dotată cu17 rachete, având trei trepte de aprindere.Folosea combustibili solizi (pulberi) şilichizi (alcool). Combustibilii lichizi i-aufost su geraţi de cercetările lui Ioan Românul,pirotehnician, contemporan cu el, dinAlba Iulia.Hadârcă, Ion(17.08.1949, Sângereii Vechi,Republica Moldova)Scriitor, om politic. A absolvit InstitutulPedagogic de Stat Ion Creangă (azi UniversitateaPedagogică de Stat). A fost redactor,apoi şef de redacţie la Editura LiteraturaArtistică. În 1982–1985 a condus cenaclulliterar Luceafărul de pe lângă ziarul TinerimeaMoldovei. A fost secretar al comitetuluide conducere al Uniunii Scriitorilor dinMoldova. Preşedinte fondator al FrontuluiPopular din Moldova. A condus primaMare Adunare Naţională la Chişinău,27 august 1989. Deputat în CongresulDeputaţilor din URSS (1989–1991), deputat(1990–1998) în Parlamentul RepubliciiMoldova, din 1990 până în 1993 deţinândfuncţia de prim-vicepreşedinte al foruluilegislativ. Lucrări: Zilele (1977), Lut ars(1984), Darul vorbirii (1985), AmbasadorulAtlantidei (Iaşi, 1996), Două imperii (1998),A fi în timp (Timişoara, 1999), Dezinfecţia defrontieră (Iaşi, 2001), Gheara de fum (2007),Pianul din abator (2008) ş.a. A tradus dinPuşkin, Lermontov, Federico Mayor, IvanDraci ş.a. Distins cu Premiul Boris Glavanal tineretului din Republica Moldova(1979), premiul revistei Flacăra (Bucureşti,1992), Premiul Mihai Eminescu al ConsiliuluiJudeţean Suceava (1998), premii aleUniunii Scriitorilor din Moldova (1998,2002, 2007), Premiul Academiei Române(2009). Are şi cărţi pentru copii, încununatecu Premiul H.Ch. Andersen (2009).Hagi, Gheorghe(5.02.1965, Săcele, Constanţa)Fotbalist. Şi-a început cariera la Farul Constanţa(1978–1983), apoi a jucat la SportulStudenţesc în Bucureşti (1983–1986). A fosttransferat la Steaua (1987–1990). Carierăinternaţională: Real Madrid (1990–1992),Brescia (1992–1994), F.C. Barcelona (1994–1996), Galatasaray (1996–2001). Din 2001a devenit antrenor al Naţionalei României,apoi al Galatasaray, Turcia. Realizări cajucător: la Steaua – Supercupa Europei,1987 (1–0 cu Dinamo Kiev, gol înscris deHagi): 3 titluri de campion: 1987, 1988,1989; Cupa României, 1987, 1988, 1989; laReal Madrid – Supercupa Spaniei, 1990; laFC Barcelona – Supercupa Spaniei, 1994; laGalatasaray – Cupa UEFA, 2000; SupercupaEuropei, 2000; campionatul Turciei, 1997,1998, 1999, 2000; două cupe ale Turciei:1999, 2000; ca antrenor la Galatasaray –Cupa Turciei, 2005.Haidarli, Ion(3.05.1937, Roşiţa, Basarabia)Medic. Turc ca etnie. A absolvit Universitateade Stat de Medicină din Chişinău. A fostpatomorfolog la Institutul de Tuberculozădin Chişinău, şef adjunct al Clinicii deFtiziologie şi Pneumologie a Institutului deCercetări în Medicina Preventivă, secretarştiinţific la Institutul de FtiziopneumologieChiril Draganiuc. Contribuţii la evaluareareacţiilor tisulare şi remodelărilor interstiţiuluipulmonar în diferite faze ale inflamaţieituberculoase, la caracteristicile morfologiceale procesului de resorbţie şi cicatrizare aleziunilor tuberculoase, depistarea şi identificareafibrozelor în tuberculoza pulmonarăprin metode morfohistochimice (metodologieimplementată în Rusia şi alte ţări dinspaţiul exsovietic). Distins cu insigna Eminental Ocrotirii Sănătăţii, Ordinul GloriaMuncii şi Ordinul Drapelul Roşu de Muncă.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 362 31.10.2011 17:23:16

HalanayIon Hadârcă Gheorghe Hagi Ionel Haiduc Mendel HaimoviciHaiduc, Ionel(9.05.1937, Cluj)Chimist. A absolvit Facultatea de Chimiea Universităţii din Cluj în 1959. În 1964 aobţinut titlul de doctor în chimie la InstitutulM.V. Lomonosov din Moscova sub conducereaacademicianului K.A. Andrianov.Profesor la Universitatea Babeş-Bolyai dinCluj-Napoca. Îşi completează formarea cacercetător în SUA între 1966 şi 1972, pedurata a 3 stagii postdoctorale, cu profesoriiHenry Gilman și Bruce King. Între 1990 și1993 a fost rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi vicepreşedinte alConsiliului Naţional al Rectorilor. Contribuţiila diverse capitole ale chimiei anorganice,coordinative şi organometalice. Estemembru în comitetul ştiinţific a 9 reviste dinţară şi străinătate, membru IUPAC, membrual International Council of Main GroupChemists şi Alliance of the Universities forDemocracy, a fost invitat ca visiting professorîn SUA, Brazilia, Spania, Germania, Mexicşi Singapore. Lucrări: Introducere în chimiaciclurilor anorganice 1960; Chimia compuşilormetalorganici 1974; Organometallics in CancerChemotherapy, Florida, 1990, cu CristianSilvestru; Supramolecular Organometallic ChemistryWiley-VCH, New York, 1999, cu FrankT. Edelmann. Premii: Humboldt Forschungsaufenthalt(1997), Gauss Professorship,Göttingen Academy (1998–1999), PremiulPro Collaboratione, Hungarian Academy ofSciences, Filiala Debrecen (1999), Diplomade Onoare, Prezidiul Academiei de Ştiinţea Moldovei (1999), Membru de onoare alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei (2002),membru al Academia Europaea (London,2002), Doctor Honoris Causa la UniversitateaTehnică Gheorghe Asachi, Iaşi (2002)şi Universitatea Politehnică din Timişoara(2004), Premiul Societăţii Române de Chimie(2004), Premiul Neniţescu-Criegee acordatde Societatea Germană de Chimie şi AcademiaRomână (2005), membru de onoareal Academiei de Ştiinte din Ungaria (2007).A fost de asemenea distins de preşedinteleRomâniei cu Ordinul Steaua României îngrad de Mare Ofiţer (2000) şi în grad deMare Cruce (2006) şi cu Ordinul de Onoareoferit de preşedintele Republicii Moldova(2006). Academician, din 2006 preşedinte alAcademiei Române.Haimovici, Mendel(30.11.1906, Iaşi – 30.03.1973, Iaşi)Matematician şi mecanician. A absolvitFacultatea de Ştiinţe, Secţia matematică, laUniversitatea din Iaşi. S-a specializat în Italiacu T. Levi-Cività. Profesor de mecanică laUniversitatea din Iaşi. A organizat Institutulde Matematică al Academiei din Iaşi, al căruiprim director al fost (1950–1973). Contribuţiiîn domeniul geometriei, al ecuaţiilordiferenţiale cu derivate parţiale şi al teorieiintegrării sistemelor Pfaff. Membru titular alAcademiei Române (1963).Halanay, Aristide(7.06.1924, Râmnicu Sărat –6.12.1997, Bucureşti)Matematician. A studiat matematica laUniversitatea din Bucureşti şi s-a specializatla Universitatea din Moscova cuprofesorul V.V. Nemîţki. Membru în echipade conducere a Journal of Differential Equationsfondat de J. P. La Salle. Contribuţii lateoria stabilităţii, a sistemelor (stabilitate,control, stochastice, perturbaţii), a modelatdiverse tipuri de procese fizice (mecanicacerească, economia matematică, bioştiinţe).A susţinut săptămânal, la Universitateadin Bucureşti, seminarul ştiinţific de teoriaecuaţiilor diferenţiale care funcţionează fărăîntrerupere din 1953, iar astăzi îi poartănumele. Cea mai importantă lucrare a saeste Differential Equations Stability. Osscilations.Time Lays, publicată în româneşte în 1963,apărută în engleză în Marea Britanie în 1966şi în japoneză în 1969. Profesor Emerital Universităţii din Bucureşti. Membru alSocietăţii Române de Matematică. Distinscu Steaua Republicii Populare Române.363ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 363 31.10.2011 17:23:16

364Halici, Mihail(19.10.1643, Caransebeş – 1712, ?)Cărturar. Halici al fost un cnezat medievalpe teritoriul Ucrainei, care a dat mai târziunumele Galiţiei (origine celtică: triburigalice). A absolvit Colegiul Reformat, începutla Sibiu şi terminat la Aiud. A fost rectorla Colegiul Reformat din Orăştie, a călătoritprin Europa, nu se ştie exact în ce ţară amurit. I se atribuie Dictionarium valchico-latinum(Dicţionarul valaho-latin), cunoscut şi caAnonymus Caransebiensis (datează de dinaintede 1700). I-a dedicat o odă în româneşteprietenului său Francisc Pápai, publicată deMoses Gaster în Chrestomatie română, 1891.Halippa, Pan(telimon)(1.08.1883, Cubolta, Basarabia –30.04.1979, Bucureşti)Publicist şi om politic. A fost unul dintre ceimai importanţi militanţi pentru afirmareaspiritului românesc în Basarabia şi pentruunirea acestei provincii cu România. A fostpreşedintele Sfatului Ţării care a votat Unireala 1918. A urmat cursurile Şcolii Spiritualedin Edineţ şi ale Seminarului Teologicdin Chişinău. După ce a absolvit seminarulîn 1904, s-a înscris la Facultatea de Fizică şiMatematică a Universităţii din Dorpat (aziTartu, Estonia). Un an mai târziu a izbucnitrevoluţia şi s-a văzut nevoit să abandonezestudiile. Revenit la Chişinău, s-a apropiatde tinerii intelectuali români, colaborând larevista Basarabia, prima publicaţie română aepocii, în paginile căreia a tipărit imnul revoluţionar„Deşteaptă-te, române“, fapt pentrucare a fost urmărit de autorităţile ţariste. S-arefugiat la Iaşi şi s-a înscris la Facultateade Litere şi Filosofie, ale cărei cursuri le-aurmat între 1908 şi 1912. În această perioadăa colaborat la revista Viaţa românească,unde a publicat Scrisorile din Basarabia. În1908 a tipărit la Chişinău, cu caracterechirilice, Pilde şi novele, prima carte literarădin Basarabia, iar în 1912 lucrarea Basarabia,schiţă geografică. Revenit la Chişinău în 1913,publică, împreună cu Nicolae Alexandri şicu ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul Cuvântmoldovenesc, al cărui director a fost. În 1917a înfiinţat Partidul Naţional Moldovenesc.A luat parte la adunările de la Cernăuţi şide la Alba-Iulia, care au proclamat UnireaBucovinei şi, respectiv, a Transilvaniei cuRomânia. După 1918 a deţinut mai multefuncţii: ministru, secretar de stat pentruBasarabia (1919–1920), ministru al LucrărilorPublice (1927), ministru al LucrărilorPublice şi Comunicaţiilor (1930), ministruad-interim la Ministerul Muncii, SănătăţiiHalicişi Ocrotirii Sociale (1930), ministru secretarde stat (1928–1930, 1932, 1932–1933), senatorşi deputat în Parlament (1918–1934),urmărind neîncetat propăşirea culturală aBasarabiei. Este întemeietorul UniversităţiiPopulare din Chişinău (1917), al ConservatoruluiMoldovenesc, Societăţii Scriitorilorşi Publiciştilor Basarabeni, Societăţii deEditură şi Librărie Luceafărul din Chişinău(1940). În 1932 a editat şi a condus revistaViaţa Basarabiei şi ziarul cotidian omonim. În1950 a fost arestat şi închis, fără a fi judecat,la Sighetul Marmaţiei, după doi ani fiindpredat NKVD-ului, dus la Chişinău, judecatşi condamnat la 25 de ani de muncă silnicăîn Siberia. A fost mutat apoi la închisoareade la Aiud. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1918). Exclus în 1948, esterepus în drepturi în1990.Hamangiu, Constantin(31.12.1869, Bârlad – 8.01.1932, Bucureşti)Jurist. A absolvit Dreptul la Bucureşti şi afost judecător şi procuror în diverse oraşeale ţării. Ulterior consilier la Înalta Curte deCasaţie. Ministru al Justiţiei (1931–1932).A editat Codul general al României, 30 vol.,cuprinzând legislaţia românească a secoluluial XIX-lea şi primele decenii din secolul XX.Lucrări: Codul civil român conform textuluioficial, 1897; Codul de procedură civilă conformtextului oficial, 1898; Arta şi literatura din punctde vedere juridic. Teoria proprietăţii intelectuale,1906. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1930).Handra-Luca, Viorel(11.09.1940, Ciuleni, jud. Cluj – 2000, Cluj)Inginer. A absolvit Facultatea de Mecanicăla Institutul Politehnic din Cluj. S-aspecializat la Aachen, Padova, München,Londra, Zaragoza. Profesor la UniversitateaTehnică din Cluj. Contribuţii în domeniulanalizei şi sintezei mecanismelor articulateşi având culisare reglabilă, al analizei geometrico-cinematicea roboţilor industriali.Lucrări: Organe de maşini şi mecanisme, 1975;Introducere în teoria mecanismelor, 2 vol., încolaborare, 1982–1983; Funcţiile de transmitereîn studiul mecanismelor, 1983; Cercetări privindsistemele mecatronice cu aplicaţii în roboticamedicală şi industrială, 1996.Haneş, Petre V.(5.11.1879, Călăraşi – 17.04.1966, Bucureşti)Istoric literar. A absolvit Literele la Bucureşti.A fost profesor la liceele Matei Basarabşi Mihai Viteazul din Bucureşti. A întemeiatsocietatea Prietenii istoriei literare (1926).A scris studii de literatură română cu oENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 364 31.10.2011 17:23:16

informaţie foarte exactă: Dezvoltarea limbiiromâne în prima jumătate a sec. al XIX-lea, 1904;Studii de literatură română, 1910; Studii şi cercetări,1927; Scriitori basarabeni (1850–1940),1942. A scris Istoria literaturii româneşti, 1924,cu o ediţie în franceză, 1934.Hanganu, Dan S.(27.01.1939, Iaşi)Arhitect. A absolvit Institutul de Arhitecturădin Bucureşti (1961). În 1970 a emigrat înCanada, la Montréal. Profesor la UniversitateaMcGill (din 1976) şi la Université deMontréal, Şcoala de Arhitectură (din 1992).A fost invitat să conferenţieze la numeroaseuniversităţi din Canada (Toronto, CarletonUniversity din Ottawa, Université Lavaldin Québec) şi din Statele Unite (HarvardUniversity, Şcoala de Arhitectură Pratt,Columbia University din New York), la Paris,Buenos Aires, Lima, Ciudad de México, Beijing.Are propria firmă de arhitectură Dan S.Hanganu Architects, la Montréal. A realizatproiecte de arhitectură pentru ansambluride locuinţe de anvergură, complexuricomerciale şi hoteliere, biserici, muzee,staţiuni turistice: Muzeul Pointe-à-Callière,complexul Chaussegros-de-Léry, St-BenoitAbbey, Facultatea de Design UQAM dinMontréal, Théatre du Nouveau Monde,École des Hautes Études Commerciales,Cirque du Soleil, Biblioteca Facultăţii deDrept, McGill University, Arhivele Naţionaledin Montréal. A făcut parte din juriileunor concursuri de arhitectură din Canada,SUA, România, America de Sud. Membru alOrdinului Arhitecţilor din Québec şi al AsociaţieiArhitecţilor din Ontario; membru alAcademiei de Arte a Canadei. A primit peste40 de premii pentru proiecte şi lucrări dearhitectură: Distincţie de excelenţă (1981);premiul I acordat de École des HautesÉtudes Commerciales şi Premiul pentrudesign arhitectural al provinciei Québec(1986); premiul Domus acordat de APCHQ(1989); Menţiune de excelenţă (1984, 1987,1995); Premiul de excelenţă (1991), PremiulQuébecului (1992); Marele Premiu deexcelenţă în arhitectură (1993); Medalia deexcelenţă acordată de guvernatorul generalal Canadei (1994). Doctor Honoris Causa alUniversităţii de Arhitectură din Bucureşti.Han, Oscar(1891, Bucureşti – 1976, Bucureşti)Sculptor. A absolvit Academia de Belle Artedin Bucureşti şi a lucrat apoi în atelierul luiDimitrie Paciurea. A fost membru al Grupuluicelor Patru, alături de N. Tonitza, ŞtefanDimitrescu, Francisc Şirato. A participat laHaretPan HalippaDan S. Hanganusaloanele oficiale din Bucureşti, Veneţia,Anvers, Paris, Haga, Amsterdam, Barcelona.Lucrări: Dante, Iorga, Pârvan, Eschil, Sofocle,Eminescu, Tonitza, Anghel Saligny, Mirceacel Bătrân, Mihail Kogălniceanu, ConstantinBrâncoveanu, presărate în toată ţara. MaestruEmerit al Artei.Haret, Spiru(15.02.1851, Iaşi – 17.12.1912, Bucureşti)Matematician, pedagog, reformator al învăţământuluiromânesc. În septembrie 1862 aintrat la liceul Sf. Sava din Bucureşti, unde apetrecut cinci ani din şapte ca intern. A predatla Universitatea din Bucureşti, la Facultateade Ştiinţe, Secţia fizico-matematici,mecanica raţională, din 1878 până în 1910.Specializare la Paris în fizică şi matematică.La Şcoala de Poduri şi Șosele a fost numitprofesor de trigonometrie, geometrie analitică,geometrie elementară plană şi în spaţiuşi geometrie descriptivă, până în 1885.A predat, de asemenea, mecanica raţionalăla Şcoala de Ofiţeri de Artilerie şi Geniu,din 1881 (data înfiinţării secţiei de artilerieşi geniu) până în 1890. Profesează până în1910, când se pensionează, ba chiar şi dupăaceea, până la moarte, ţinând prelegeri depopularizare la Universitatea Populară.A fost primul director al revistei Albina, cuprofil enciclopedic ilustrat, revistă de popularizarea culturii şi a ştiinţei. Au colaborat:Gh. Ţiţeica, Victor Babeş, A.D. Xenopol,Nicolae Iorga, G. Dem. Teodorescu, PetreDulfu, Sofia Nădejde, M. Sadoveanu, CezarPetrescu, Ion Agârbiceanu ş.a. Ca ministrual Învăţământului (1897–1899; 1901–1904;1907–1910) în guvernul lui D. A. Sturdzaa reorganizat şcolile normale, a introdusîn cadrul lor lucrările practice, agricole, alansat un program pe baza căruia au apărutdiferite alte publicaţii, dintre care menţionămSămănătorul, Convorbiri didactice, Nouarevistă pedagogică. A creat şcoli de adulţi (în1906) răspândite pe tot cuprinsul ţării, acreat cantinele şcolare pentru copiii lipsiţi365ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 365 31.10.2011 17:23:16

366Spiru HaretNicolae Harinde mijloace. A introdus „numerus clausus“pentru minorităţile etnice şi pentru femei,adică interdicţia de a accede la învăţământulsuperior altfel decât proporţional cunumărul total al membrilor etniei, iar încazul femeilor, interzicerea unor meserii.Lucrări: Raport asupra stării şcolilor, 1885;în 1910 publică Mecanica socială, la Paris şiBucureşti, utilizând pentru prima oară matematica(statistica) în explicarea şi înţelegereafenomenelor sociale. Membru al AcademieiRomâne (1892) şi vicepreşedinte al ei (1904–1907). Un crater al Lunii poartă numele său.Harin, Nicolae(26.03.1931, Dimitrov, reg. Doneţk, Rusia –18.04.2002, Chişinău)Regizor de film. Rus ca etnie. A absolvitInstitutul de Cinematografie, secţiile economieşi operatori imagine la Moscova. A fostadministratorul Studioului A. Dovjenko dinKiev, apoi economist şi operator de imaginela Moldova Film. A făcut regie de film documentar:Am ajuns cu bine 1964; Celor vii dinpartea morţilor (imagine), 1965; Vino sâmbătă,1965; Meridianele verii, 1966; Atenţie, copii!,1968; Noi bărbaţii, 1969; Terra incognita,1970; Chişinău, 1971; Alcoolul – duşmanulcreierului, 1971; Duetul (regie, imagine)1972; Mascarada s-a terminat, 1972; Cânteculprieteniei, 1972; Floricica, 1973; O zi în satulTernovka (regie), 1975; Umbre din trecut (regie,imagine), 1976; In vino veritas, 1979; Ruginasufletului, 1981; Scara fără balustradă, 1982;Bunicuţe, bunicuţe, 1986; Misterioşii apostoli aicredinţei (regie), 1986; Cei pe care-i iubim suntvii (regie, imagine), 1987; Nepăsătorii, 1987;Stăpâni şi slugi, 1988; Auzi-mi glasul, 1989;Doamne, iată-mă! (scenariu, regie), 1990.Hasdeu (Hâjdu), Alexandru(30.11.1811, Miciurineţ, azi în Ucraina –9.11.1872, Cristineşti, Hotin, azi în Ucraina)Scriitor. Tată al lui B.-P. H. A studiat laSeminarul Teologic din Chişinău, apoila Facultatea de Drept a Universităţii dinHarinHarkov. În 1830 sunt publicate primelesale scrieri filosofice – Despre calitatea PoezieiDivine şi Despre scopul filosofiei în revistamoscovită Vestnik Evropî. În 1840 rosteşte unrenumit discurs în faţa absolvenţilor şi personaluluipedagogic de la şcoala judeţeanădin Hotin – Suvenire de cele trecute, idee de celede faţă şi arătare de cele viitoare ale Moldaviei,tradus imediat în română de ConstantinStamati. În 1860, în Foiţa de istorie şi literatură,apare lucrarea sa Notiţă asupra operei luiCantemir Voievod. În 1866 este ales membrufondator al Societăţii Filologice Române.A adus o contribuţie importantă la unificareaprincipatelor române, în special prindiscursurile din 1837 şi 1840. Discursul din1837, publicat în 1838 la Braşov şi în 1839 laBucureşti, a fost piatră de temelie a unificăriiprincipatelor la 24 ianuarie 1859. Prin scrisoarea„Epistolă către români“ (publicată la2 ianuarie 1859) defineşte elementul-cheieal „mesianismului românesc“, denumit şi„şcoala basarabeană“, prin care dovedeşteparticiparea inteligentă (şi de multe ori hotărâtoare,ca în 1918) a basarabenilor la actulde întregire a neamului românesc. Membrufondator al Academiei Române (1866) şimembru de onoare (1870).Hasdeu, B(ogdan)-P(etriceicu)(26.02.1838, Cristineştii Hotinului,azi în Ucraina – 25.08.1907, Câmpina)Scriitor, lingvist, folclorist, istoric. Fiu al luiAlexandru H. şi tată al Iuliei H. Mama luiera poloneză după tată. A urmat Facultateade Drept (fără diplomă) la Harkov. Discipolal lui Giambattista Vico şi Mihail Kogălniceanu.Adversar al lui Titu Maiorescu. Dupăo perioadă ieşeană, se mută la Bucureşti caprofesor la universitate. Unionist, antidinastic.A fondat şi condus publicaţii satirice:Aghiuţă, Satyrul; istorice: Columna lui Traian,Arhiva istorică a României; literar-culturale:Revista nouă. A scris versuri romantice deinspiraţie socială şi fantastică: Poezie, 1873;Sarcasm şi ideal, 1897; proză de notaţie realistă:Duduca Mamuca, 1863; sau de evocare atrecutului: Ursita, 1876; dramă: Răzvan Vodă,1867 şi comedie. Ca lingvist este consideratunul dintre primele spirite ştiinţifice care afolosit metoda comparativ-istorică: Principiede filologia comparativă ario-europeană, 1875,şi a formulat argumentat teoria circulaţieicuvintelor: Cuvente den bătrâni, 3 vol.,1877–1881, Premiul Academiei. A proiectatun vast dicţionar al literaturii române, dincare au apărut doar primele două fascicule:Etymologicum Magnum Romaniae, 1886–1898,şi a realizat prima anchetă dialectală (princorespondenţă) din România. A fost unulENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 366 31.10.2011 17:23:16

HaţeganAlexandru Hâjdeu B.-P. Hasdeu Iulia Hasdeu Clara Haskildintre fondatorii folcloristicii comparate lanoi, studiind geneza motivelor. A publicatdocumente slavone, ruseşti, sârbeşti şipolone privind istoria Ţărilor Române. Caistoric a fost influenţat de A. Comte, H.Buckle, Ch. Darwin, H. Spencer, A.R. Wallace.A călătorit în căutare de documenteistorice în Serbia, Ungaria, Transilvania,Polonia, Anglia, Franţa, Elveţia, Austria, Germaniaş.a. Admirator al lui Nicolae Bălcescu,a scris după modelul acestuia monografiaIoan Vodă cel Cumplit, 1865, şi Istoria criticăa românilor, numai primele două volume,1873, concepută ca un răspuns la teoriilelui Rössler. Membru al Societăţii Academice(1867), apoi vicepreşedinte al Academiei înmai multe rânduri.Hasdeu, Iulia(2.11.1869, Bucureşti – 29.09.1888, Bucureşti)Poetă. Fiică a lui B.P. H. A absolvit la unsprezeceani liceul Sf. Sava şi a obţinut bacalaureatulîn Litere la Sorbona, înscriindu-se laLimbi Clasice la aceeaşi universitate. A scrissatire, meditaţii, comedii şi drame plinede sensibilitate, publicate postum: Operepostume, 3 vol., 1889–1890. Astăzi există ofundaţie culturală care-i poartă numele.Haskil, Clara(7.01.1895, Bucureşti – 7.12.1960, Bruxelles)Pianistă. Evreică după etnie. Primele noţiunide pian le primeşte de la mama ei. La vârstade 5 ani cântă în faţa reginei Elisabeta. La7 ani pleacă la Viena, unde ia lecţii de piancu Richard Robert. Face progrese rapide şiîn 1905 – în vârstă de 10 ani – dă primulei recital public cu lucrări diferite din creaţiamarilor compozitori, pe care le executăfără partitură. În acelaşi an se înscrie laConservatorul din Paris, unde devine elevarenumitului pianist Alfred Cortot. Câştigămai multe concursuri de interpretare, dar,din nefericire, este silită să-şi întrerupăactivitatea pentru mai mulţi ani, fiind imobilizatăîn ghips din cauza unei boli a coloaneivertebrale. Abia în 1921 este în măsură săreapară în public ca solistă în recitaluri depian sau concerte orchestrale, ori însoţindmuzicieni prestigioşi ca George Enescu,Pablo Casals, Eugène Ysaye, Dinu Lipatti.Reuşeşte în 1942 să se stabilească în Elveţia.Este legată de Dinu Lipatti printr-o mareprietenie. Adevărata consacrare o cunoaştedupă al Doilea Război Mondial, când concerteazăsub bagheta unor dirijori vestiţi, caLeopold Stokowski sau Thomas Beecham.Haţegan, Cornel(17.08.1940, Ohaba-Mâtnic, Caraş-Severin)Fizician. A absolvit Fizica (specialitateanucleară) la Universitatea din Bucureşti.Cercetător la Institutul de Fizică Nuclearădin Bucureşti. Contribuţii în domeniul ciocniriloratomice, spectroscopiei nucleare, alfenomenelor de polarizare în reacţii nucleare.Lucrări: Resolution of a System of CoupledSchroedinger Equations, 1969; Threshold ofneutron Analogue Channel, 1975; Approach toQuasiresonant Processes, 1991. Membru corespondent(1992) al Academiei Române.Haţegan, Vasile(15.11.1915, Youngstown, Ohio, SUA –25.04.2003, Sakwood, SUA)Teolog. Familie originară din Alba Iulia.A absolvit Academia Teologică Andreianădin Sibiu, Facultatea de Teologie şi cea deLitere şi Filosofie din Bucureşti. Specializarela Universităţile Southwest Exeter şi Cambridgeîn Anglia (1939), apoi la Universitateadin Youngstown – Ohio (1939–1940),după care a obţinut o diplomă de master laSeminarul Union Theological din New York(1946–1948) şi o diplomă de master în artela Universitatea Columbia din New York(1952–1955). Hirotonisit preot în 1941 laNew York de către arhiepiscopul Athenagoras,viitorul patriarh ecumenic, pentru parohiaortodoxă română Sf. Dumitru din NewYork (1941–1955); transferat apoi la parohiaSf. Maria din Cleveland (1955–1982), de367ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 367 31.10.2011 17:23:16

HaţieganuVasile Haţegan Emil Haţieganu Iuliu Haţieganu Arnold Hauser368unde s-a pensionat. Preot suplinitor înCanton – Ohio (1983–1984) şi Westlake –Ohio (1985–1986). A fost membru înConsiliul eparhial al Episcopiei româneştidin America, director pentru problemele eiexterne, coordonator al cursurilor de vară dela „Vatra Românească“, membru în diferitecomisii ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor(1948-1974) şi reprezentant al EpiscopieiRomâne din America la Adunările Generaleale Consiliului Ecumenic din Amsterdam(1948), Evanston (1954) şi Uppsala (1968),preşedinte al Asociaţiei Clerului Ortodoxdin Cleveland. Este autorul unei Istorii aromânilor din America.Haţieganu, Emil(9.12.1878, Tritenii de Jos, Cluj – 13.05.1959)Jurist şi om politic. Greco-catolic. Frate cuIuliu H. A absolvit Dreptul la Facultatea dinCluj, unde a devenit profesor. Membru alPartidului Naţional Român, lider al uniriiTransilvaniei cu România. Ministru al Munciişi Ocrotirilor Sociale în Cabinetul IuliuManiu, ministru de stat pentru Transilvania,a protestat la pierderea Ardealului de Nord(1940). Arestat în „afacerea Tămădău“,1947, a făcut închisoare la Sighet până în1955. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1945), exclus în 1948, repus îndrepturi în 1990.Haţieganu, Iuliu(14.04.1885, Dârja, Cluj – 4.09.1959, Cluj)Medic internist. Frate cu Emil H. A absolvitgimnaziul superior greco-catolic din Blaj,unde a fost coleg de clasă cu viitorul cardinalIuliu Hossu. A urmat Facultatea de Medicinăa Universităţii din Cluj. În 1910 îşi încheiestudiile cu un strălucit doctorat. Cercetări îndomeniul tuberculozei. A format la Cluj ovaloroasă şcoală de medicină internă. AstăziUniversitatea de Medicină şi Farmacie dinCluj îi poartă numele. S-a făcut cunoscutîncă din 1914 în literatura de specialitateprintr-un studiu asupra galactozurieialimentare, publicat în Jurnalul Medical dinBudapesta. A fost unul din delegaţii tineretuluiuniversitar la Adunarea Naţională dela Alba Iulia şi a susţinut în faţa ConsiliuluiDirigent al Transilvaniei înfiinţarea Universităţiidin Cluj. Ulterior va prezida şi primulCongres al Medicilor, unde prietenul său,medicul militar Iuliu Moldovan, numit deconsiliul dirigent în funcţia de secretar cuproblemele sănătăţii publice, va prezenta unraport asupra stării sănătăţii populaţiei dinTransilvania, subliniind necesitatea reluăriiactivităţii la Facultatea de Medicină dinCluj. Alături de Ioan Goia a adus specialiştiexcepţionali, ca Victor Papilian, Titu Vasiliu,Iacob Iacobovici, Constantin Ureche, VictorBabeş, Constantin Levaditi sau Emil Racoviţă.Din fonduri proprii, colectă publică şibani de la ASTRA, a înfiinţat între 1930 şi1932 la Cluj-Napoca un parc destinat mişcăriisportive a tinerilor. Parcul Sportiv IuliuHaţieganu, aflat pe malul Someşului, are osuprafaţă de 25 ha. În perioada 1940–1945s-a implicat de multe ori în salvarea vieţiiunor evrei sau români, alături de Raul Şorbanși Theodor Criveanu. Lucrări: Despreencefalita epidemică, 1920; Infecţia tuberculoasăşi profilaxia ei socială, 1926; Tratat elementarde semiologie şi patologie, 3 vol., 1934–1939;Clinică şi patologie medicală, 2 vol., 1955, 1958.Membru al Societăţii Medicale a Spitalelordin Paris. A fost membru al AcademieiRomâne (1955).Hauser, Arnold(31.03.1929, Braşov – 1988, Bucureşti)Prozator. Prizonier de război în URSS (caetnic german din România). Autodidact.Redactor-şef la Neue Literatur. Scrie prozăaxată pe problemele generaţiei postbelice, aletranziţiei de la mentalitatea interbelică la ceasocialistă: Kerben (Crestături), 1962; Leute dieich kannte (Lumea pe care am cunoscut-o),1965; Der fragwürdige Bericht Jakob Bühlmann(Îndoielnicul raport al lui Jakob Bühlmann),1967. S-a făcut cunoscut în lume prin studiiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 368 31.10.2011 17:23:16

HăulicăIon Hăbăşescu Pompei Hărăşteanu Dan Hăulică Ioan D. Hăulicăde istoria şi filosofia artei: The Social Historyof Art (Istoria socială a artei), 1953; Philosophieder Kunstgeschichte (Filosofia istoriei artei), 1958,München.Hăbăşescu, Ion(1.06.1938, Sofia, Basarabia)Inginer mecanic. A absolvit Facultatea deMecanizare a Agriculturii la Institutul Agricoldin Chişinău şi s-a specializat la Institutulde Cercetări în Pomicultură, Viticulturăşi Vinificaţie. A lucrat la Staţiunea pentruÎncercarea Maşinilor din Moldova, la Institutulde Cercetări în Pomicultură, Viticulturăşi Vinificaţie, a fost director al Institutuluide Cercetări în domeniul Mecanizăriişi Electrificării Agriculturii (1987–2005) şidirector al Institutului de Tehnică AgricolăMecagro (din 2006). Profesor la UniversitateaTehnică (Politehnica) din Chişinău. Contribuţiila inventarea unor maşini (deţine 36de brevete de invenţie) care să protejezemai bine plantele, a unui complex de utilajepentru sectorul zootehnic, complexe demaşini şi utilaje pentru cultivarea, recoltareaşi prelucrarea producţiei agricole, mai alesa viţei-de-vie. Lucrări: Механизация работв виноградарстве в хозяйствах МолдавскойССР (Состояние и перспективы механизациивиноградарства в Молдавии); Механизациявоздeлывания винограда. Membru al ConsiliuluiTehnico-Ştiinţific al Ministerului Agriculturiişi Industriei Alimentare al RepubliciiMoldova. Distins cu titlul de Om Emerital Moldovei, cu Medalia Meritul Civic, cuPremiul de Stat. Membru corespondent alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Hărăşteanu, Pompei(14.09.1935, Gheorghieni)Bas. A copilărit la Luduş. A absolvit Conservatorulla Bucureşti. Locul II la concursulde canto, Budapesta, 1960. Solist la OperaNaţională din Bucureşti. Profesor la IATC,Conservatorul din Bucureşti şi Universitateadin Constanţa. Invitat la Opera din Bonn,unde a cântat 4 ani sub bagheta lui Herbertvon Karajan. A susţinut peste 8 000 despectacole, în ţară şi în străinătate (turnee înAustria, Belgia, China, Franţa, Cehoslovacia,R.F. Germania, R.D. Germană, Olanda,Italia, Singapore, URSS, Anglia, Elveţia,Australia ş.a.). Roluri în: Dragoste şi jertfăde C. Trăi lescu, Oedip de G. Enescu, Răpireadin Serai şi Flautul fermecat de W.A. Mozart,Fidelio de L. van Beethoven, Cneazul Igor deA.P. Borodin, Lakmé de L. Delibes, Luciadi Lammermoor de G. Donizetti, Povestirilelui Hoffmann de J. Offenbach, Bărbierul dinSevilla de G. Rossini, Turandot de G. Puccini,Evgheni Oneghin de P.I. Ceaikovski, Aida, DonCarlos, Ernani, Trubadurul, Rigoletto, Bal mascatde G. Verdi, Olandezul zburător, Lohengrin,Tannhauser, Aurul Rinului, Walkyria, Siegfried,Amurgul zeilor de R. Wagner ş.a. Teatrul dinLuduş îi poartă numele.Hăulică, Dan(7.02.1932, Iaşi)Critic de artă şi eseist. A absolvit Literele laIaşi şi Istoria Artei la Bucureşti. A fost redactor-şefpentru o lungă perioadă de timp alprestigioasei reviste de literatură universalăSecolul 20. În 1990 a fost numit ambasador,delegat permanent al României pe lângăUNESCO. Lucrări: Peintres roumains, 2 vol.,1963, 1965; Geografii spirituale, 1973; Dimensiuniale artei moderne, 1992. Membru corespondent(din 1993) al Academiei Române.Hăulică, Ioan D.(29.10.1924, Ipatele, Iaşi – 13.05.2010)Medic. A absolvit Medicina la Iaşi. Specializareîn Austria, Polonia, SUA. Profesorla Institutul de Medicină şi Farmacie dinIaşi. Contribuţii în domeniul fiziologiei şifarmacologiei sistemului nervos vegetativ.Lucrări: Medicaţia neurovegetativă, 1959; Produsefarmaceutice româneşti cu acţiune vegetativă,1964; Sistemul nervos vegetativ, 1975; Hormonilocali, 1983. Membru titular (1994) al AcademieiRomâne.369ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 369 31.10.2011 17:23:17

HâjduConstantin N. Hârjeu Ion Heliade-Rădulescu Sava Henţia Ştefan Hepites370Hâjdu, AlexandruV. Hasdeu, AlexandruHârjeu, Constantin N.(10.12.1856, Bucureşti – 24.05.1928, Bucureşti)Inginer şi general. A absolvit Şcoala deOfiţeri din Bucureşti, Şcoala Politehnicădin Paris şi Şcoala de Artilerie şi Geniu de laFontainebleau. Profesor la Şcoala Superioarăde Război şi la Şcoala de Artilerie şi Geniudin Bucureşti. Lucrări: Curs de topografie,1886; Curs de telegrafie militară, 1890; L’ArméeRoumaine en 1900, 1900. Ministru de Războide două ori: 1912–1914, 1918. Membrucorespondent al Academiei Române (1909).Heliade-Rădulescu, Ion(6.01.1803, Târgovişte – 27.04.1872, Bucureşti)Scriitor şi filosof. A absolvit AcademiaDomnească de la Sf. Sava, unde a fost apoiprofesor. A fost unul dintre iniţiatorii SocietăţiiLiterare (1827). A editat Curierul românescşi a pus bazele unui aşezământ tipografic şieditorial (1830). A fost membru fondator alSocietăţii Filarmonice (1833) şi membru alGuvernului Provizoriu la 1848, fiind moderatca opţiune. A scris poezie lirică: meditaţiepreromantică: „O noapte pe ruinurile Târgoviştei“;elegie: „Dragele mele umbre“; poemautobiografic: „Serafimul şi heruvimul“; acântat marele spectacol cosmic: „Anatolidasau Omul şi forţele“, 1840. A scris de asemeneasatire şi fabule politice: „Muştele şialbinele“; o epopee: Mihaiada (despre MihaiViteazul) şi capodopera sa poetică, mitul folcloricSburătorul, 1843, care, mai târziu, va datitlul revistei şi cenaclului lui E. Lovinescu.A teoretizat pe marginea poeziei: Curs întregde poezie generală, 4 vol., 1868–1880, afirmândprincipii neoclasice. Ca prozator a lăsat scrierisatirice în maniera fiziologiilor: DomnulSarsailă autoriul. A fost preocupat de lingvistică,domeniu în care a evoluat de la fonetismla italienism: Paralelism între dialectele român şiitalian, 1869. A lăsat un tratat de filosofie:Equilibru între Anthitesi sau Spiritul şi Materia,1859–1869. Prin ansamblul activităţii sale sepoate spune că a sesizat necesitatea a ceeace Eminescu a înfăptuit: orientarea culturiiromâne dinspre Orient spre Occident. Înacest sens contribuţia sa cea mai importantăeste proiectul Bibliotecii Universale (1846),având ca model „Le Panthéon littéraire“ allui Louis Aimé Martin, proiect ce-şi propunea230 de traduceri în română, în zece ani,ale capodoperelor culturii universale. Membrufondator al Societăţii Academice (1867),preşedinte al Academiei (1867–1870).Henţia, Sava(1848, Sebeşel, jud. Alba – 1904, Bucureşti)Pictor. A absolvit Şcoala de Belle Arte laBucureşti. Specializare la Roma şi Paris. Profesorde desen la azilul Elena Doamna. Pictorpe frontul Războiului de Independenţă.Lucrări: Psyche părăsită de Amor, 1873; Aurora,1874; Aprovizionarea dorobanţilor români înBulgaria, 1877; Lagărul, 1877; Neagoe Basarab;Doamna Despina; Tudor Vladimirescu; Intrareatriumfală a lui Traian în Sarmizegetusa. PremiulBene Merenti clasa a II-a.Hepites, Constantin C.(1802, Brăila – 1890, Brăila)Farmacist. Origine grecească. Tată al luiŞtefan H. A absolvit Universitatea din Vienaîn 1856, specialitatea Medicină. A întemeiato farmacie şi a alcătuit Farmacopeea română,1859, prima lucrare de acest gen la noişi printre primele din Europa. El indicăplantele de leac, ce anume vindecă şi cumse prepară reţetele. Lucrarea a fost citată denumeroşi farmacişti europeni şi a constituitbaza de lucru pentru primele medicamenteproduse chimic la sfârşitul veacului alXIX-lea. A fost, alături de fiul său ş.a., fondatoral Muzeului şi Bibliotecii Municipale aBrăilei, ambele 1880.Hepites, Ştefan(5/17.02.1851, Brăila – 15.09.1922, Brăila)Fizician şi meteorolog. Fiu al lui ConstantinH. Profesor de matematică la gimnaziulENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 370 31.10.2011 17:23:17

din Brăila, apoi fondator al primei staţii demeteorologie din România, la Brăila, 1878.Urmează şcoala primară în oraşul natal şila Ploieşti, apoi colegiul Matei Basarab dinBucureşti (1861–1865). A absolvit ŞcoalaSuperioară de Artilerie şi Geniu şi Facultateade Ştiinţe din Bruxelles, apoi Politehnicadin Bruxelles, specialitatea construcţii.A participat la Războiul de Independenţă.A înfiinţat, în 1878, prima staţie meteorologicăromânească, iar în 1884 a creatprima staţiune meteorologică la Bucureşti,la Şcoala de Agricultură de la Herăstrău,mutată în 1888 la Filaret. A organizatprimele observaţii ştiinţifice referitoare lacutremure, creând Serviciul Macroseismic.De asemenea, a avut un rol important înpromovarea sistemului metric, determinăriiastronomice şi difuzării orei exacte, determinăriimagnetismului terestru în România –fiind şi autorul celor dintâi scrieri de istoriea meteorologiei şi astronomiei româneşti.A realizat, împreună cu I.Şt. Mutar, primahartă magnetică a României, de numelelui legându-se şi înfiinţarea primelor staţiuniseismologice din ţară, unde a începutobservaţiile sistematice în 1892. Pentruobservatorii voluntari ai cutremurelor a elaborato serie de Instrucţiuni specifice. În 1893a elaborat şi un catalog al cutremurelor din1838–1892, publicat în limbile română şifranceză. Lucrări: Chartele synoptice pentruprevederea timpului, 1884; La pluie en Roumanie,1893; Studii de meteorologie agricolă, 1900.Alături de tatăl său, Constantin H., a fostfondator al Muzeului şi Bibliotecii Municipaledin Brăila (1880). Membru (1902) şivicepreşedinte (1910–1913; 1919–1921) alAcademiei Române.Hera, Cristian Ioan D.(18.12.1933, Ploieşti)Inginer agronom. A absolvit Facultatea deAgricultură la Bucureşti şi Facultatea deAgrochimie şi Pedologie la Moscova. Directoral Institutului de Cercetări pentru Cerealeşi Plante Tehnice Fundulea. Profesor la UniversitateaAgricolă din Bucureşti. Cercetăriîn domeniul utilizării tehnicilor nucleare înfertilizarea solului. Lucrări: Fosforul în agricultură,1974; Ghid pentru alcătuirea planurilor defertilizare, 1980; Tehnici nucleare în agricultură,1984; Mică enciclopedie agricolă, 1988; Agrochimie,1990. Membru al Academiei de ŞtiinţeAgricole şi Silvice, al Societăţii Europenepentru Tehnici Nucleare în Agricultură,preşedinte al Centrului Ştiinţific Internaţionalpentru Îngrăşăminte. Membru titular alAcademiei Române (2004).HerschkowitzCristian Ioan D. HeraNicolae HerleaHerlea, Nicolae, nume la naştere Herle(28.08.1927, Bucureşti)Bariton. A absolvit Conservatorul din Bucureştişi s-a specializat la Roma, la Accademiadi Santa Cecilia. A debutat în 1951 la OperaNaţională din Bucureşti. Au fost roluri, încariera sa, pe care le-a interpretat de peste500 de ori. Cele mai cunoscute în: Bărbieruldin Sevilla de Rossini, Lucia di Lammermoor deDonizetti, Rigoletto de Verdi, Carmen de Bizet,Evghenii Oneghin de Ceaikovski, CneazulIgor de Borodin, Tosca de Puccini. A cântatpe marile scene ale lumii alături de MontserratCaballé, Mario Del Monaco, FrancoCorelli, Placido Domingo, Joan Sutherland,Giuseppe Di Stefano, Nicolai Ghiaurov,Nicolai Ghiuselev, Giulietta Simionatto,James McCracken, Carlo Bergonzi, FiorenzaCosotto, Nicolai Gedda, Luigi Alva,Ivan Petrov. Distincţii: Medalia de Aur şiMarele Premiu la Festivalul Primăverii dela Praga în 1954; Laureat al ConcursuluiInternaţional de Canto de la Geneva în1955; Medalia de Aur şi Marele Premiula Concursul de Canto de la Verviers în1957; Titlul de Artist al Poporului, în 1962.Medalia de Aur Giuseppe Verdi în 1963 laMilano. Cheia oraşului Detroit. Premiulde stat în 1964. Ordinul Cultural de Meritîn 1968. Ordinul Muncii în 1974. OrdinulTudor Vladimirescu în 1981. OrdinulSteaua României în 2000.Herschkowitz, Philipp F.nume la naştere Filip Herşcovici(7.09.1906, Iaşi – 5.01.1989, Viena)Muzician. Evreu ca etnie. A absolvit Conservatorulla Iaşi. S-a specializat la Academiade Muzică din Viena. A fost elevul lui AlbanBerg şi Anton Webern. A ajuns la Cernăuţiîn 1940 şi a fost evacuat la Taşkent (Uzbekistan)în perioada războiului. S-a dus laMoscova în 1946 şi a predat lecţii particularede muzică. A creat Divizia de Underground,a cluburilor de noapte pentru tineri. A făcutmuzică dodecafonică. La invitaţia lui Berg371ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 371 31.10.2011 17:23:17

372s-a dus la Viena în 1988. Lucrări: Waltz forpiano, 1929; Fuga pentru 14 instrumente solo,1930; Wie des Mondes Abbild zittert pe versuride Heinrich Heine, 1932; Весенние цветы,1947; Drei Klavierstücke, 1960; Brandmal, peversuri de Paul Celan, 1960; Espenbaum, peversuri de Paul Celan, 1970; Малая камернаясюита, 1970; Madrigaly pe versuri de RainerMaria Rilke, Federico García Lorca şi GuillaumeApollinaire, 1983; Drei Gesänge mitBegleitung eines Kammerensembles, 1987–1988.Herseni, Traian(1907, Iaşi, jud. Făgăraş, azi jud. Braşov –17.07.1980, Oradea)Sociolog. A avut legături cu cercurile legionareşi a publicat în revistele lor. A absolvitLitere şi Filosofie la Bucureşti, s-a specializatla Berlin. Discipol al direcţiei sociologicea lui Dimitrie Gusti. Secretar de stat laMinisterul Educaţiei, Cultelor şi Culturii înperioada legionară. Profesor la Facultateade Litere din Bucureşti şi Cluj. Arestat în1952 şi trimis la Aiud până în 1956. Dupăeliberare a locuit la Oradea şi a colaborat larevista Familia. Lucrări: Individ şi societate însatul Fundul Moldovei, 1932; Categoriile socialecornovene, 1932; Teoria monografiei sociologice,1934; Realitatea socială, 1935; Mişcarea Legionarăşi ţărănimea, 1937; Mişcarea Legionarăşi muncitorimea, 1937; Thomas Hobbes, 1937;Sociologia românească, 1940; Probleme de sociologiepastorală, 1941; Drăguş – un sat din ŢaraOltului (Făgăraş), 1944; Sociologie şi etică, 1968;Psihologia organizării întreprinderilor industriale,1969; Prolegomene la teoria sociologică, 1969;Industrializare şi urbanizare, 1970; Sociologialiteraturii, 1973; Sociologie industrială, 1974;Sociologia limbii, 1975; Literatură şi civilizaţie:încercare de antropologie literară, 1976; Formestrăvechi de cultură poporană românească, 1977;Cultura psihologică românească, 1980.Hitchins, Keith(2.04.1931, Schenectady, New York)Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie laUniversitatea Harvard. Specializare la Sorbona(1957–1958), Bucureşti (1960–1961),Cluj (1961–1962), precum şi la arhivele dinViena, Budapesta, Bucureşti, Cluj şi Sibiu.A citit în română pe G. Călinescu, Z. Ornea,Pavel Dan, Lucian Blaga, Mircea Eliade. S-aîmprietenit cu Virgil Nemoianu şi SorinAlexandrescu. Specializat în istoria Românieişi a kurzilor. Fondator al revistei Jornal ofKurdish Studies. Profesor la Universitatea dinIllinois. Lucrări: The Rumanian National Mouvementin Transilvania 1780–1849, 1969; TheIdea of Nation: The Romanians of Transylvania1691–1849, 1988; Rumania, 1866–1947,Herseni1994; The Romanians, 1774–1866; 1996;A Nation Discovered: Romanian Intellectualsin Transylvania and the Idea of Nation,1700–1848, 1999; and A Nation Affirmed: TheRomanian National Movement in Transylvania,1860–1914, 1999; Doctor Honoris Causaal universităţilor din Bucureşti, Cluj, Sibiu,Iaşi, Alba Iulia, Târgu Mureş. Membru alAsociaţiei Istoricilor Americani, al AcademieiRomâno-Americane (ARA). Membrude onoare al Academiei Române (1991).Hobana, Ionnume la naştere Ion Mantaroşie(25.01.1931, Sânnicolau Mare –22.02.2011, Bucureşti)Prozator şi eseist. A absolvit Filologia laBucureşti. A lucrat la Editura Tineretului,a fost secretar al Uniunii Scriitorilor. Scrieliteratură ştiinţifico-fantastică: Oameni şistele, 1958; Un fel de spaţiu, 1988; Călătorieîntreruptă, 1989. A scris eseuri despre SF:20 000 de pagini în căutarea lui Jules Verne,1979, Premiul Uniunii Scriitorilor; Literaturade anticipaţie, 1986; Călătorie întreruptă, 1989.A publicat împreună cu Julien WeverberghOZN – o sfidare pentru raţiunea umană şiUFO’s in Oost en West (eseu în engleză, neerlandeză,franceză şi spaniolă). Este preşedintelesecţiei române a World SF, membru alH.G. Wells Society şi al Associazione Internazionaleper gli Studi sulle Utopie. Pentruîntreaga sa activitate, a primit Marele Premiual Ministerului Culturii şi Artei din Polonia,Premiul special Aripile Fanteziei, Premiulinternaţional la primul Congres Europeande Science Fiction (1972), Premiul Specialla EUROCON V (Stresa, Italia) şi PremiulWorld SF (1984, Brighton, Marea Britanie).Hodorogea, Andrei(1878, Slobozia Hodorogea, Basarabia –20.08.1917, Chişinău)Inginer hotarnic. A absolvit Şcoala de Agriculturăde la Cucuruzeni şi s-a specializatîn Rusia. Prieten cu Simion Murafa. S-aocupat de delimitarea proprietăţilor – maiales ale răzeşilor – din Moldova. A încercatsă apere proprietatea şi a intrat în conflictcu forţele revoluţionare, fiind ucis. Statuia sadin Parcul Catedralei de la Chişinău a fostdărâmată în 1940. O stradă din Chişinău îipoartă astăzi numele.Hodoş, Enea(31.12.1858, Roşia Montană – 25.07.1945, Sibiu)Folclorist şi scriitor. Frate cu Nerva şi fiual lui Iosif H. A urmat Medicina, Filosofiaşi Literele la Viena şi Budapesta şi a fostmembru al Societăţii România Jună dinENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 372 31.10.2011 17:23:17

HohenzollernKeith Hitchins Ion Hobana Calistrat Hogaş Carol I de HohenzollernViena. A lucrat ca profesor şi redactor laSibiu, Caransebeş, Sighet. A cules folclor:Poezii poporale din Bănat, 2 vol., 1892, 1906;Frunzuliţe din război, 1918; Frumoasa din Norşi alte poveşti, 1927, şi a alcătuit manualeşcolare. A scris nuvele şi schiţe. Membrucorespondent al Academiei Române (1904).Hodoş (Hodoşiu), Iosif(20.10.1829, Bandu de Câmpie, jud. Mureş –28.11/9.12.1880, Sibiu)Istoric şi om politic, avocat, publicist. Tatăal lui Enea şi Nerva H. A fost unul dintrefruntaşii mişcării naţionale a românilortransilvăneni. Lucrări: Românii şi constituţiunileTransilvaniei, 1871. Membru fondator alAcademiei Române (1866).Hodoş, Nerva(20.11.1869, Baia de Criş, jud. Hunedoara –1.11.1913, Sibiu)Istoric şi bibliograf. Fiu al lui Iosif şi fratecu Enea H. A organizat după principiimoderne Biblioteca Academiei. A scosRevista bibliografică. A editat, împreună cuIon Bianu, Bibliografia românească veche, 4 vol.(1898–1903), şi cu Al. Sadi-Ionescu, Publicaţiunileperiodice româneşti, 1913. A contribuitla alcătuirea colecţiei Documentele Hurmuzaki.Hogaş, Calistrat(19.04.1848, Tecuci – 28.08.1917, Roman)Prozator. Profesor de liceu. Colaborator alVieţii româneşti. S-a remarcat îndeosebi prinmemoriile de călătorie ce descriu munţiiîntr-un stil plin de umor, pe alocuri clasicizant:Pe drumuri de munte, 1914; Amintiridintr-o călătorie, 1921, postum; În munţiiNeamţului, 1921, postum. Premiul SocietăţiiScriitorilor Români (1922, postum).Hohenzollern-SigmaringenDinastie germană cu originea în veacul alXI-lea (Burchard I de Zollern din Suabia,zona Pădurea Neagră, de unde izvorăşteDunărea, demnitar la curtea împăratuluiFrederic I de Hohenstaufen Barbarossaşi participant la a III-a Cruciadă). NumeleHohenzollern desemna Zollernul de Sus(Hohen), zona Baden Würtenburg, unde seafla castelul. În veacul al XVI-lea dinastias-a împărţit în trei ramuri: Hohenzol lern-Hechingen, Hohenzollern-Sigmaringenşi Hohenzollern-Haigerloch. Din ramuraHo henzollern Sigmaringen (catolică) au fost,cu începere din veacul al XV-lea, conducătoriai Brandemburgului, Prusiei, Germaniei, iardin 1866 ai României (trecuți la ortodoxie).Încrengăturile multiseculare ale familiei auprodus, în timp, conexiuni cu alte mari dinastiieuropene (Spania, Franţa, Marea Britanie).Hohenzollern, Carol I de, nume la naştereKarl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwigvon Hohenzollern-Sigmaringen(10.04.1839, Sigmaringen –27.09/10.10.1914, Sinaia)Domnitor, apoi rege al României, carea condus România după abdicarea luiAlexandru Ioan Cuza. A fost căsătorit cuElisabeta de Wied (Carmen Sylva), au avut ofetiţă care a murit de mică, iar continuitateala tron a fost asigurată de Ferdinand, nepotullui Carol I. După finalizarea studiilorelementare s-a înscris la şcoala de cadeţidin Münster. În 1857 termina cursurileŞcolii de Artilerie din Berlin. Familia sa,dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen, eraînrudită cu familia lui Napoleon al III-leaşi avea relaţii excelente cu acesta. Româniaera în acea perioadă sub influenţa puternicăa culturii franceze, iar recomandarea decătre Napoleon a prinţului Carol a valoratmult în ochii politicienilor români, la felca şi rudenia de sânge cu familia prusacădomnitoare. Ion Brătianu a fost politicianulromân trimis să negocieze cu Carol şi familiaacestuia posibilitatea ca prinţul Carolsă vină pe tronul României. Până în 1866(când a acceptat coroana României, deoareceUnirea Principatelor sub Cuza fusesecondiţionată de otomani şi acceptată de373ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 373 31.10.2011 17:23:17

374Puterile garante doar pentru perioada vieţiiacestuia) a fost ofiţer german. A participatla al doilea război din Schleswig, mai alesla asaltul citadelelor Fredericia şi Dybbøl,experienţă care îi va fi de folos mai târziu înrăzboiul ruso-turc. În cei 48 de ani ai domnieisale, Carol I a obţinut independenţaţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul,a redresat economia şi a pus bazele uneidinastii. După războiul ruso-turc, Româniaa câştigat Dobrogea, iar regele a ordonatridicarea primului pod peste Dunăre, întreFeteşti şi Cernavodă, care să lege nouaprovincie de restul ţării. Proclamat domnitoral Principatelor Române în ziua de 10mai 1866, rămâne cu acest titlu până dupăRăzboiul de Independenţă, în 26 martie1881, când este proclamat rege. Imediatdupă sosirea în ţară, Parlamentul Românieia adoptat la 29 iunie 1866 prima constituţiea ţării. Ideea de bază a tuturor constituţiilorregale din România era aceea că regele conducefără a guverna. În timpul domniei saleţara a obţinut independenţa deplină faţă deImperiul Otoman, după un război efectiv,intens, modern şi foarte eficace (cunoscutîn istorie ca Războiul de Independenţă, darşi ca războiul ruso-turc, 1877–1878), undecontribuţia României a fost decisivă. Tot întimpul domniei lui Carol I, în 1913, în urmacelui de-al doilea război balcanic, terminatprin Tratatul de la Bucureşti, din 1913,România obţine partea de sud a Dobrogei,Cadrilaterul, de la Bulgaria. Viaţa politicăinternă, încă dominată de familiile de mariproprietari de pământ, organizată în jurulpartidelor rivale, Liberal şi Conservator, afost lovită de două răscoale ale ţăranilor, însudul Ţării Româneşti, în aprilie 1888, şiîn partea nordică a Moldovei, în februarie1907, care a cuprins repede şi sudul, până înmartie. Răscoalele au fost reprimate sângeros.La începutul Primului Război Mondialregele dorea să intre în război de parteaputerilor centrale, în timp ce opinia publicăera de partea Antantei. Din 1867 a fostmembru de onoare al Academiei Române,iar între 1879 şi 1914 a fost protector şipreşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii.Hohenzollern, Carol al II-lea de(15.10.1893, Sinaia –4.04.1953, Estoril, Portugalia)Rege al României (8 iunie 1930–6 septembrie1940). Cunoscut şi sub numele deCarol Caraiman, nume ales de tatăl său,Ferdinand, şi folosit de Carol după ce afost dezmoştenit şi radiat din casa regală deHohenzollern-Sigmaringen (între 1925 şiHohenzollern1930). Este fiul cel mare al regelui Ferdinandal României şi al soţiei sale, regina Maria.S-a căsătorit pentru prima oară, la Odessa,Ucraina, pe 31 august 1918, în contradicţiecu statutul casei regale (care cerea numaicăsătoria între case regale), cu Ioana MariaValentina Lambrino (Zizi Lambrino, 1898–1953), fiica unui general român (prin Constituţiemembrii casei regale nu se puteaucăsători cu români). Ulterior s-a căsătorit(10 martie 1921) cu prinţesa Elena a Grecieişi Danemarcei. În cadrul acestei căsătorii s-anăscut, pe 25 octombrie 1921, viitorul regeMihai. Acest mariaj s-a deteriorat la scurttimp prin aventura regelui cu Elena Lupescu(cunoscută ca Magda Lupescu, 1895–1977),fiică a lui Nicolas Grünberg, farmacist. Carezultat al scandalului, Carol a renunţat latron în decembrie 1925 în favoarea fiuluisău minor Mihai, care a devenit rege îniulie 1927. Carol şi regina-mamă Elena audivorţat în 1928. Martorii oculari afirmăchiar că ar fi avut o aventură şi cu o faimoasăprostituată, Foamea Neagră, din cartierulCrucea de Piatră, din Bucureşti. Episoduleste preluat de Petru Dumitriu în romanulCronică de familie. Întorcându-se în ţară la6 iunie 1930 în urma negocierilor cu IuliuManiu, Carol a fost proclamat rege dupădouă zile. În următorul deceniu a încercat săinfluenţeze cursul vieţii politice româneşti,în primul rând prin manipularea partidelorNaţional Liberal şi Naţional Ţărănesc şi aunor grupări antisemite. La 10 februarie1938 a desfiinţat partidele politice, ceea ceasigura coroanei puterea supremă. Tot în1938 a iniţiat o reformă administrativă deinspiraţie fascistă, prin care a împărţit teritoriulRomâniei în zece ţinuturi. Doi ani maitârziu, în 1940, forţat de presiunea sovieticilor,Germaniei, Bulgariei şi a Ungariei săcedeze părţi din teritoriul României, a fostobligat să abdice în favoarea administraţieiprogermane a generalului Ion Antonescu,în favoarea fiului său Mihai, stabilindu-se înfinal în Portugalia. Carol şi Elena Lupescus-au căsătorit la Rio de Janeiro, Brazilia, la3 iunie 1947, transformând-o pe aceasta înPrinţesa Elena de Hohenzollern. A plecatdin ţară cu un tren încărcat cu obiecte dinpatrimoniul Coroanei, tablouri de marimaeştri, ca Tizian, Rubens şi Rembrandt,sute de goblenuri, bijuterii, armuri ce decoraupereţii palatelor regale de la Pelişor şiPeleş. Un grup de legionari au tras focuri dearmă asupra trenului regal, dar nu au reuşitsă-l oprească. În Portugalia a valorificat toateaceste obiecte de artă devenind proprietarulunei averi fabuloase, pe care a cheltuit-oENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 374 31.10.2011 17:23:17

HohenzollernCarol II de Hohenzollern Elisabeta Hohenzollern Ferdinand I de Hohenzollernîn întregime, ducând o viaţă de lux. RegeleCarol a rămas în exil tot restul vieţii sale.În 2003 rămăşiţele sale au fost aduse înRomânia, fiind reînhumat la mănăstireaCurtea de Argeş, în afara bisericii în care seodihnesc regii României. Regele Mihai nu aparticipat la ceremonie. Membru de onoareal Academiei Române (1921), preşedinte deonoare şi protector al Academiei Române(1930–1940).Hohenzollern, Elisabeta de Wied, numela naştere Elisabeth Pauline Ottilie Luisezu Wied, pseudonim literar Carmen Sylva(29.12.1843, Neuwied, Germania –18.02.1916, Curtea de Argeş)Numele sub care a mai fost cunoscutăregina Elisabeta a României, întâia reginăa României, soţia lui Karl de Hohenzollern-Sigmaringen,primul rege român aldinastei Hohenzollern, care şi-a luat numelede Carol I (după Războiul de Independenţădin 1877 şi Tratatul de la Berlin (1878),România fiind recunoscută ca regat în 1881.În timpul Războiului de Independenţă a înfiinţatspitale, servicii de ambulanţă şi îngrijireşi a procurat medicamente pentru răniţi.S-a implicat energic în sprijinirea artelorşi a societăţii filantropice, prin intermediulcărora a încurajat doamnele din înalta societatesă aibă un rol activ în strângerea defonduri şi în gestionarea actelor caritabile. Înabsenţa unui sistem de caritate, SocietateaRegina Elisabeta, fondată în 1893, a tratatgratuit circa 17 000 de pacienţi pe an, a distribuitmedicamente şi a monitorizat stareafamiliilor nevoiaşe. Şi-a făcut un anturaj deartişti în devenire cum ar fi George Enescusau Elena Văcărescu şi i-a sprijinit financiarpe Nicolae Grigorescu şi pe poetul VasileAlecsandri. România a participat la ExpoziţiaUniversală de la Paris în 1867, 1889 şi1900 cu multe articole lucrate tradiţional defemei, cum ar fi broderii şi tapiserii, iar în1912 regina a organizat la Berlin expoziţia„Die Frau im Kunst und Beruf“ („Femeia înartă şi meşteşuguri“). Admiratoare sincerăa lui Mihai Eminescu, l-a recompensat cuOrdinul Bene Merenti, însoţit de o importantăsumă de bani (premiul a fost refuzat).A început să scrie la sugestia lui Vasile Alecsandri.Lucrări: Poezii româneşti; PelerinajulDunării (1882); Cugetările unei regine (1882);O rugăciune (1883); Din două lumi (1884);Schiţe (1882); Printre veacuri (1885), dedicatlui Vasile Alecsandri; Astra (1882), romanscris în colaborare cu Mite Kremnitz; Batela uşă (1887); Poşta militară (1887), în colaborarecu Mite Kremnitz, Bonn, 1887; Lavoia întâmplării (1888), în colaborare cu MiteKremnitz; Poveştile Peleşului (1882); Robia Peleşului(1888); Răzbunarea şi alte novele (1888);Deficit (1890); Rinul meu (1894). A tradus înlimba germană multe din operele lui VasileAlecsandri, de care era legată printr-o puternicăprietenie literară. Membră de onoare aAcademiei Române (1881).Hohenzollern, Ferdinand I de, nume lanaştere Ferdinand Viktor Albert Meinradvon Hohenzollern-Sigmaringen(24.08.1865, Sigmaringen – 20.07.1927, Sinaia)Rege al României (din 1914 până la moarteasa). A devenit moştenitor al tronului dupăunchiul său fără copii, regele Carol I, înnoiembrie 1888, după renunţarea tatăluişi fratelui său mai mare (primul născut).După o idilă cu poeta Elena Văcărescu,domnişoara de onoare a reginei Elisabeta,relaţie întreruptă la intervenţia Consiliuluide Coroană, care a reamintit principeluică nici un membru al familiei regale nu sepoate căsători decât cu principese de originestrăină, Ferdinand s-a însurat, la 10 ianuarie1893, cu Maria de Edinburgh, care eranepoata reginei Victoria a Marii Britanii şi aţarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Împreunăau avut 6 copii, cel mai mare, botezatCarol, urmând să devină regele Carol al II-leaal României. Ferdinand a hotărât, împreunăcu Consiliul de Coroană din 14/27 august1916, intrarea României în Primul Război375ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 375 31.10.2011 17:23:18

376Mondial de partea Antantei, împotriva Germanieişi Austro-Ungariei, realizând astfelpasul cel mai important pentru realizareaidealului României Mari. În cursul anului1918, anul de naştere al României Mari,Ferdinand s-a întors triumfal la Bucureşti,în fruntea armatei sale eroice, trecândpe sub Arcul de Triumf, întâmpinat fiindde populaţia entuziastă. Ferdinand a fostîncoronat rege printr-o ceremonie spectaculoasă,în ziua de 15 octombrie 1922, laAlba Iulia. Viaţa politică internă în timpuldomniei sale a fost dominată de PartidulNaţional Liberal condus de fraţii Ion şiVintilă Brătianu. Din 1890 a fost membrude onoare al Academiei Române, iar între1914 şi 1927 a fost protector şi preşedintede onoare al aceleiaşi instituţii.Hohenzollern, Maria denume la naştere Marie Alexandra Victoriade Saxa-Coburg şi Gotha(29.10.1875, Eastwell Park, Kent, Anglia –18.07.1938, Sinaia, România)Prinţesă a Marii Britanii şi Irlandei, consoartăa regelui Ferdinand I şi regină aRomâniei. A fost nepoata reginei Victoria aMarii Britanii. Mama sa a fost ducesa MariaAlexandrovna, unica fiică a ţarului AlexandruII al Rusiei. A fost supranumită depopor Mama răniţilor, Regina-soldat, pentruatitudinea ei de bravură din timpul PrimuluiRăzboi Mondial, când, alături de doamnelede la curte, a lucrat direct pe front în spitalede campanie sau a coordonat activitateaunei fundaţii de caritate. Regina Maria acălătorit la Paris în timpul Conferinţei dePace. A construit palatul de la Balcic, într-unpeisaj superb, pe o stâncă ce iese direct dinmare, şi a făcut din acesta un loc de întâlnirepentru artiştii epocii. Palatul a fost cedatBulgariei odată cu Cadrilaterul şi se găseşteacum pe teritoriul ţării vecine. Regina Mariaa României Mari a avut o ultimă dorinţă,trupul să-i fie înmormântat la mănăstireaCurtea de Argeş, iar inima la reşedinţa dela Balcic. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1915).Hohenzollern, Mihai I de(25.10.1921, Sinaia)Rege al României. Fiu al lui Carol al II-lea.A primit educaţie de la cei mai buni profesori:Nicolae Iorga, Simion Mehedinţi,într-o clasă special organizată pentru el, cuelevi foarte buni. A fost rege după moartealui Ferdinand I (1927–1930), apoi a fost regetatăl său, Carol al II-lea, până în 1940, cânda cedat puterea lui Ion Antonescu, pentruscurtă vreme. A doua oară a domnit înHohenzollernMihai I de HohenzollernNicolae de Hohenzollernintervalul 1940–1947, apoi a plecat în exil,iar România a devenit republică. A plecatmai întâi în Marea Britanie (era stră-strănepotulreginei Victoria şi văr de-al treilea alreginei Elisabeta), apoi în Elveţia, la Versoix,de unde a urmărit guvernul român în exil allui Rădescu, apoi al lui Vişoianu şi a transmisîn fiecare an mesaje către ţară. A încercatsă revină în România în 1992, dar a fostacceptat în condiţiile pe care le-a pus, deretrocedare a bunurilor, în 1997. Membrude onoare al Academiei Române (2008).Hohenzollern, Nicolae de(15.08.1903, Sinaia – 9.06.1978, Lausanne)Prinţ. Fiu al regelui Ferdinand I şi al regineiMaria, a fost fratele mai mic al regeluiCarol al II-lea şi unchi, după tată, al regeluiMihai I. A fost botezat de ţarul Nicolae alII-lea al Rusiei. Şi-a petrecut întreaga existenţăîn umbra coroanei regale a României,jucând un rol mai activ doar între 1927 şi1930, când a făcut parte din Consiliul deRegenţă ce conducea ţara în locul regeluiminor Mihai I. A murit la vârsta de 75 de ani,după patru decenii de exil forţat. Membru deonoare al Academiei Române (1929), exclusîn 1948, repus în drepturi în 1990.Holban, Anton(10.02.1902, Huşi – 15.01.1937, Bucureşti)Prozator. Nepot al lui E. Lovinescu și vărcu Horia Lovinescu. A fost un fin analist,în linie proustiană: Romanul lui Mirel, 1929;Parada dascălilor, 1932; Ioana, 1932, PremiulSocietăţii Scriitorilor Români. A mai scris şipiese de teatru, comentarii critice.Holban, Maria(30.05.1901, Bucureşti – 18.03.1991, Bucureşti)Istoric. A absolvit Litere şi Drept la Bucureşti.S-a specializat în paleografie latinăla École des Chartes din Paris. Profesor laŞcoala Superioară de Arhivistică din Bucureştişi cercetător la Institutul de istorieNicolae Iorga. A realizat colecţia DocumenteENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 376 31.10.2011 17:23:18

HoriaAnton Holban Johann Martin Honigberger Johannes Honterus Horeaprivind istoria României. C. Transilvania (documenteîn limba latină). S-a ocupat şi derelaţiile româno-ungare: Din cronica relaţiilorromâno-ungare în sec. XIII-XIV, 1981. Membrucorespondent al Academiei Române (1990).Honigberger, Johann Martin(10.03.1795, Braşov – 1869, Braşov)Explorator şi farmacist. German ca etnie.A absolvit gimnaziul la Braşov şi a deschis ofarmacie la Braşov, apoi la Bistriţa. Ca autodidact,a fost interesat de botanică, geografie,chimie, medicină, istorie, orientalistică.A învăţat 12 limbi străine şi a introdus înţară metoda vindecării prin homeopatie.A călătorit în Egipt, Turcia, Siria, Afghanistan,India şi a strâns bogate colecţii deminerale, piese arheologice, plante rare, pecare le-a vândut unor mari muzee europene.În India a combătut o mare epidemiede holeră. A fabricat explozivi folosiţi dearmata indiană în lupta contra englezilor.A fost ales membru al Societăţii de Medici şiNaturalişti din Iaşi şi al Societăţii de StudiiAsiatice din Paris.Honterus, Johannes, nume la naştereJohann Honter, latinizat Honterus(1498, Braşov – 23.01.1549, Braşov)Umanist. Pastor al Bisericii Negre dinBraşov. A primit titlul de magister la Universitateadin Viena şi s-a specializat laBasel, Elveţia, unde a şi publicat în 1532prima hartă pe care a făcut-o Transivaniei:Chosmographia Transylvaniae. Reprezentant alContrareformei. A întemeiat liceul (azi evanghelic)din Braşov (1533), pe care l-a dotatcu o bibliotecă (1547) şi a iniţiat o tipografie(Braşov, 1535), unde l-a adus pe Coresi dela Târgovişte, spre a tipări şi cărţi româneşti.Din 1544 a predicat la catedrala evanghelicănumită Biserica Neagră din Braşov. A publicatîn latină un extras din Sentinţele dreptuluicivil (Paridectele lui Justinian, 1539) şi s-aocupat de gramatica latină: De grammatica,1530, şi greacă: Synopsis grammatichis, 1539,de geografie, cartografiind Transilvania(hartă tipărită în atlasul lui Ortelius ca partea Europei, cu stemele ţinuturilor: RudimentaCosmographiae, Cracovia, 1542); a lăsat versurişi cântece. Figură complexă, de umanist,a reformat Biserica din Braşov şi din ŢaraBârsei. Lucrări tipărite de el: Compendii grammatices,1539; Rudimenta praeceptorum dialecticesex Aristotele et aliis collecta, 1539; ErasmusDesiderius, 1541. O statuie a sa se află în faţaBisericii Negre din Braşov, ca şi un muzeucu lucrările sale în interior.Horea, nume la naştere Nicola Ursu(1731, com. Arada, azi Horea – 1785, Alba Iulia)Conducător al ţăranilor răsculaţi la 1784(răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan). A făcutarmata în Austria şi ştia germana. Revoltapentru recunoaşterea drepturilor cetăţeneştiale românilor din Transilvania a început însatele Curechiu şi Mestecăniş, extinzându-seapoi în părţile de vest ale Ardealului. Prins şidus la Alba Iulia, a fost tras pe roată.Horea, Ioan(10.05.1929, Petea de Câmpie, jud. Mureş)Poet. A început Institutul de Arte dinBucureşti, întrerupt din cauza „originiinesănătoase“. A făcut Şcoala de Literatură.Redactor la Viaţa românească, redactor-şefadjunct la Gazeta literară şi România Literară.Scrie lirică bucolică şi socială: Poezii, 1956,debut; Flori de păpădie, 1962, Premiul UniuniiScriitorilor; Umbra plopilor, 1965; Încănu, 1972, Premiul Asociaţiei Scriitorilor dinBucureşti; Măslinul lui Platon, 1976, PremiulUniunii Scriitorilor; Podul de vamă, 1986;Dealuri de lut, 1990; Cumpene, 199l; Cădereape gânduri, 1996.Horia, Vintilănume la naştere Vintilă Caftancioglu(18.12.1915, Segarcea, azi în Ucraina –4.04.1992, Madrid, Spania)Eseist şi prozator. A absolvit Literele şi Filosofia,ca şi Dreptul, la Bucureşti. Ataşat de377ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 377 31.10.2011 17:23:18

HortolomeiVintilă Horia Nicolae Hortolomei Iuliu Hossu378presă la Roma şi Viena, unde a fost şi beneficiarulunei burse Humboldt. A fost deportatde germani în Silezia. Eliberat de englezi,s-a stabilit în Italia (1945), apoi în Argentina(1948) şi în Spania (1953). A fost profesor deLitere şi Filosofie la Buenos Aires, de jurnalismla Madrid. A scris în română, franceză,italiană şi spaniolă. A debutat cu poezie: Procesiuni,1936; Cetatea cu duhuri, 1939; Carteaomului singur, 1941, a continuat cu romane:Acolo şi stelele ard, 1942, şi a scris româneşteşi după plecare – versuri: A murit un sfânt,1952; Viitor petrecut, 1976; nuvele fantastice:Ucigaşul Teofil, f.a.; eseuri: Eseuri despreinterpretarea ciclică a istoriei, 1953; Biografiaculturii române, f.a.. S-a remarcat mai ales caromancier: Dieu est né en exil · Journal d’Ovideà Tomis (Dumnezeu s-a născut în exil. Jurnalullui Ovidiu la Tomis, 1960, Premiul Goncourt,pe care l-a refuzat în urma acuzaţiei venitedin partea României că a fost legionar); Lesimpossibles (Imposibilii, 1962), El hombre de lasnieblas (Omul ceţurilor), 1970; Un sepulcro en elcielo (Un mormânt în Cer, 1982); a lăsat un jurnal:Le Journal d’un paysan du Danube (Jurnalulunui ţăran de la Dunăre), 1966, şi numeroaseeseuri: Presensia del mito (Prezenţa mitului),1956; Giovanni Papini, 1963; España y otrosmundos (Spania şi alte lumi), 1970; Literaturay disidencia: de Mayakowski a Soljenitsin (Literaturăşi disidenţă: de la Maiakovsi la Soljeniţîn),1980; Les clefs du crepuscule (Cheile crepusculului),1990, Mai bine mort decât comunist, 1990;Cavalerul resemnării, 1991.Hortolomei, Nicolae(27.11.1885, Huşi – 3.01.1961, Bucureşti)Medic chirurg. Urmează liceul şi Facultateade Medicină la Iaşi, fiind extern, intern şipreparator la Institutul de anatomie. În 1909obţine doctoratul în medicină şi chirurgiecu teza „Absenţa congenitală a tibiei“, subîndrumarea profesorului Ernest Juvara.Urmează o specializare în urologie la Parisîn serviciul profesorului Leguen, participă laPrimul Război Mondial, organizând spitalelede campanie din Moldova, împreună cuIacob Iacobovici. După unirea Basarabieicu România este numit şef al secţiei dechirurgie în spitalul din Chişinău. În 1920devine profesor de chirurgie la Facultatea deMedicină din Iaşi, în locul lui Amza Jianu,transferat la Bucureşti. Abordează o chirurgielargă: abdominală, urologică, genitală şioncologică, bazată pe principii fiziologice,fiind considerat întemeietorul chirurgiei fiziologiceîn România. Împreună cu VladimirBureanu, elaborează monografia Chirurgiede l’ulcère gastrique et duodenal, pe care – în1931 – o publică la Paris. În 1930 estetransferat la Bucureşti ca medic primar, şefal serviciului de urologie din spitalul Colentina,iar în 1933 preia conducerea Clinicii dechirurgie şi urologie de la spitalul Colţea şifuncţia de profesor la Facultatea de Medicină,unde desfăşoară o activitate complexă,dezvoltând o şcoală la care s-au format şapteprofesori universitari, printre care TheodorBurghele, Gheorghe Olănescu, Ioan Juvara,Dan Setlacek. Membru titular (1948) alAcademiei Române. A fost membru al AcademieiFranceze de Chirurgie şi al multorsocietăţi ştiinţifice internaţionale.Hortopan, Nicolae AlexandruV. Bidian, Augustin AlexandruHossu, Iuliu(30.01.1885, Milaş, comitatul Bistriţa-Năsăud –28.05.1970, Căldăruşani)Cardinal greco-catolic. În 1904 şi-a începutstudiile teologice, fiind trimis la Colegiul DePropaganda Fide din Roma. În 1906 devinedoctor în filosofie, iar în 1910 doctor înteologie. În ultimul an de studii, 1910, estehirotonisit preot. Întors în ţară, a activatla Lugoj pe rând ca protocolist, arhivar,bibliotecar, apoi vicar şi secretar episcopal.În 1914 îl aflăm pe front, în calitate depreot militar, unde alină suferinţele celorrăniţi aflaţi în spitale şi săvârşeşte slujbela înmormântarea morţilor. În 1917 a fostnumit episcop în scaunul Episcopiei Gherla.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 378 31.10.2011 17:23:18

La 1 Decembrie 1918 a fost cel care, dinînsărcinarea Marelui Sfat Naţional Român,a dat citire „Declaraţiei de la Alba Iulia“, înfaţa celor 100 000 de participanţi. Alăturide alţi trei fruntaşi ardeleni (episcopulortodox Miron Cristea – viitor patriarhal Bisericii Ortodoxe Române, AlexandruVaida-Voevod şi Vasile Goldiş) a adus laBucureşti declaraţia de Unire, în ParlamentulRomâniei. În vechiul sediu episcopal dinGherla (actualmente muzeu municipal),episcopul a aşezat şcoala greco-catolică deinstitutori (învăţători), desfiinţată ulterior deautorităţile comuniste. Patriarhul IustinianMarina i-a propus scaunul de mitropolit alMoldovei în schimbul renunţării la credinţacatolică. Refuzând trecerea la ortodoxie,a fost transferat mai întâi la mănăstireaCăldăruşani, iar în 1950, la penitenciaruldin Sighet. În 1955 a fost dus la Curtea deArgeş, iar în 1956 la mănăstirea Ciorogârla,apoi din nou la Căldăruşani, unde a stat cudomiciliu obligatoriu până la sfârşitul vieţii.La 28 aprilie 1969 a fost numit cardinal inpectore de către papa Paul al VI-lea pentrucă, datorită regimului din acea vreme, o astfelde titulatură, făcută publică, i-ar fi făcut rău.Papa a dezvăluit acest lucru la scurt timpdupă decesul cardinalului, în 1973. Esteautorul unor tulburătoare Memorii. Membrude onoare al Academiei Române (1945),exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.Hostiuc, Ştefan(28.11.1951, Mahala, reg. Cernăuţi, azi în Ucraina)Poet şi istoric literar. A absolvit Universitateade Stat din Cernăuţi (1976). Specializare laUniversitatea din Bucureşti (1995–1996).Crainic pentru emisiuni în limba română laRadiodifuziunea Ucraineană (1975–1985),lector de limba română la Catedra de filologieromână şi clasică a Facultăţii de Filologiea Universităţii cernăuţene (1985–1990),redactor la revista Glasul Bucovinei (Bucureşti–Cernăuţi,1994–1999), redactor-şefadjunct la revista Septentrion literar (din1999). Membru al Uniunii Scriitorilor dinRepublica Moldova (1995) şi din România(1998), membru fondator, secretar general(1989) şi vicepreşedinte (1990) al Societăţiipentru Cultura Românească Mihai Eminescudin Cernăuţi, membru al Societăţiipentru Cultura şi Literatura Română înBucovina, redactor-şef al revistei Mesagerbucovinean (din 2003). Lucrări: Clepsidrareveriei (1996, Premiul pentru poezie al FundaţieiCulturale a Bucovinei), Scriitori românidin nordul Bucovinei, vol. I (2005, premiulEthos românesc al Salonului Internaţionalde Carte de la Iaşi, 2006).HriscevJohn HousemanEugeniu HriscevHouseman, Johnnume la naştere Jacques Hausemann(22.09.1902, Bucureşti –31.10.1988, Malibu, California)Producător de film. Tată evreu, mamă englezoaică.A absolvit Cliffton College la Londraşi a emigrat în SUA, unde şi-a luat numelede scenă. Împreună cu Orson Welles afondat Mercury Theatre la New York, undeau fost adaptate pentru teatru romanele luiH.G. Wells, mai ales The War of the Worlds.S-a lansat ca producător de filme de serieneagră şi ca actor. A fost producător executival CBC pentru Seven Lively Arts. A jucat rolulbunicului în Silver Spoons, 1980. A primitGlobul de Aur şi Premiul Academiei Americanede Film pentru The Blue Dahlia (Daliaalbastră), 1946.Hriscev, Eugeniu(6.02.1942, Pelinei, Republica Moldova)Economist. Bulgar ca etnie. A absolvit Facultateade Economie a Institutului Politehnicdin Chişinău. Specializare la Universitateade Stat din Leningrad. Profesor de economiamuncii la Institutul Politehnic din Chişinău,apoi la Facultatea de Economie a Universităţiide Stat din Chişinău. Contribuţii în domeniuldirijării dezvoltării eficiente a diverselorforme de organizare a muncii şi producţiei,al economiei, organizării, normării şi stimulăriimuncii în firmă, rolul şi problemelemanagementului inovaţional, rolul ştiinţeiîn dezvoltarea businessului mic şi mijlociu.Lucrări: Резервы бригадного подряда(1983); Краткий экономический справочникбригадира промышленного предприятия(1986, în colaborare); Производственныебригады и ускорение интенсификациинародного хозяйства (1988); Managementulfirmei (1998); Managementul inovaţional (2001);Экономическая стратегия малых стран вусловиях глобализации (2002); Организацияи нормирование труда на современной фирме(2003). Distins cu Ordinul Gloria Muncii şiOrdinul Republicii. Doctor Honoris Causa379ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 379 31.10.2011 17:23:18

380al Universităţii Nebraska din Omaha, SUA.Membru corespondent al Academiei de Ştiinţea Moldovei.Hristov, Victor(25.03.1946, Cimişlia, Republica Moldova)Pictor. A absolvit Şcoala de Arte Plastice şiFacultatea de Pictură şi Grafică a UniversităţiiPedagogice de Stat din Chişinău. Ţine demişcarea plastică numită Grupul celor Zece.A expus în Moldova, România, Germania,Elveţia, Ungaria, Iugoslavia, Ucraina, Cehia,Georgia. Lucrări: Dealul Marzoalei; Amurg.Membru al Uniunii Artiştilor Plastici dinMoldova.Huber-Panu, Ioan(15.02.1904, Bucureşti – 28.10.1974, Bucureşti)Geolog. A absolvit Şcoala Politehnică dinBucureşti, Secţia mine, şi s-a specializatla Academia de Mine din Freiburg. A fostprofesor la Institutul Politehnic, apoi laInstitutul de Mine şi la Institutul de Petrol,Gaze şi Geologie din Bucureşti. A fost şiinspector general tehnic la Direcţia Generalăa Minelor. A contribuit la punerea în valoarea noi zăcăminte şi la proiectarea de uzine depreparare. A fost primul care a studiat influenţatemperaturii asupra flotaţiei. Lucrări:Prepararea substanţelor minerale utile, 1956; Unmodel matematic al procesului flotaţiei în maşinimulticelulare, 1968. Membru corespondent alAcademiei Române, (1955).Hudiţă, Ioan(1.08.1896, Bogdăneşti, fostul judeţ Baia –21.03.1982, Bucureşti)Om politic şi istoric. A absolvit Litere (Secţiaistorie), Drept şi Ştiinţe (Secţia geografie) laUniversitatea din Iaşi. Specializare la Sorbona.A fost profesor de istorie la liceul B.-P.Hasdeu din Chişinău, apoi la Liceul Militardin Iaşi şi la Facultatea de Litere din Iaşi.Membru al Partidului Ţărănesc Democratal lui Nicolae Lupu (1931), fuzionat cu PartidulNaţional-Ţărănesc al lui Iuliu Maniu.A fost membru, în 1944, al Comitetului deacţiune pentru răsturnarea regimului Antonescu.Ministru al Agriculturii şi Domeniilorîn al doilea Guvern Sănătescu şi înGuvernul Rădescu, până la 6 martie 1946.Lucrări: Répertoire des Documents concernantles Négociations Diplomatiques entre la France etla Transylvanie au XVII- e siècle (1636–1683),1926; Recueil de Documents concernant l’Histoiredes Pays Roumains, tirés des Archives de France,XVI- e et XVII- e siècles, 1929; Contribuţiuni laistoria lui Cuza-Vodă, 1931; Raport al Comisiuniiparlamentare de anchetă privitor la încheiereacontractului de armament cu Fabrica Skoda, 1934;HristovCurs de Istoria Diplomatică, 1937; Proiect de legepentru expropriere şi împroprietărire, 11 februarie1945. Exclus din învăţământ în 1947, a fosttrimis la închisoare şi ţinut fără proces pânăîn 1955. Arestat din nou în 1961 şi eliberat în1962. N-a avut pensie.Hulubei, Horia(15.11.1896, Iaşi – 22.11.1972, Bucureşti)Fizician. În 1916 s-a înscris la Facultatea deŞtiinţe a Universităţii din Iaşi, Secţia fizică şichimie, dar a fost mobilizat şi trimis pe front.Participă, cu grad de sublocotenent, la mareabătălie de la Mărăşeşti (vara anului 1917). Înacelaşi an face parte din lotul de tineri care,la iniţiativa şefului misiunii militare franceze,generalul Berthelot, sunt trimişi în Franţapentru a deveni piloţi ai aviaţiei militare.Participă, în calitate de pilot, pe un avionde vînătoare, la operaţiunile de pe frontulde vest, unde este rănit. A fost decorat cuLegiunea de Onoare. În 1922 se întoarce înţară, unde – în calitate de şef al unui Biroude Navigaţie Aeriană – deschide prima linieaeriană românească (Constantinopol–Bucureşti–Budapesta).Se reînscrie la Facultateade Ştiinţe din Iaşi, Secţia fizică şi chimie,de unde, în 1926, obţine licenţa şi o bursăde stat. Pleacă la Paris pentru specializare.Acolo are ocazia să lucreze în laboratoareleprof. Jean Perrin la Sorbona. În 1933 îşi iadoctoratul în fizică experimentală, cu odizertaţie asupra efectului Compton multiplu.Din 1938 funcţionează ca profesor laCatedra de structura materiei a Facultăţii deŞtiinţe de la Universitatea din Iaşi (în timp ceeste şi director de cercetări la CNRS, Paris).În vara anului 1939 se întoarce definitiv înţară. În 1940 se transferă la Bucureşti, laCatedra de structura materiei, unde funcţioneazăca profesor. În perioada 1941–1944îndeplineşte funcţia de rector al Universităţiidin Bucureşti. În 1949 întemeiază filiala dinCluj a Institutului de Fizică al Academiei. Înacelaşi an devine director al IFA (Institutulde Fizică al Academiei, Bucureşti – primulinstitut de fizică din ţară). Lucrări: Curs dechimie fizică (1940); Spectroscopia X (1948);Structura materiei (1950). A fost preşedinteleConsiliului Naţional IUPAP; reprezentantulRomâniei la AIEA (Viena) şi vicepreşedinteal Consiliului Guvernatorilor AIEA, membruîn Consiliul Mondial al Păcii. A fost, în maimulte legislaturi, deputat al MAN, iar după1968 – consilier al preşedintelui republiciipentru probleme ştiinţifice. A fost distins cucele mai înalte onoruri ale republicii: Omde Ştiinţă Emerit; Ordinul Meritul Ştiinţificclasa I; laureat al Premiului de Stat. Membrutitular al Academiei Române (1946).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 380 31.10.2011 17:23:18

HuniadeIoan Hudiţă Horia Hulubei Iancu de Hunedoara Ladislau HuniadeHuniadeDinastie româno-maghiară din Transilvania,care a condus destinele acelui spaţiugeo-strategic de la sfârşitul veacului alXIV-lea până la sfârşitul veacului al XV-lea.Primul a fost Ioan Huniade (sau Iancu deHunedoara, 1387–1456), numit ban încronicile maghiare şi care şi-a pus pe stemăcorbul, insemn latin, preluat de la dinastiilebizantine (şi Cantacuzinii l-au avut), darşi semn că aparţinea dinastiei voievoduluiNegru (Neagoe, adică Basarabii proveniţidin Craioveştii din Ţara Românească). Eraal doilea fiu al lui Voicu (soţia lui a fostmaghiară, Erzsébet Morzsinai) şi nepotul luiŞerb. A fost înnobilat de împăratul maghiarSigismund de Luxemburg (dinastie franceză).A apărat cursul Dunării de otomani,a făcut din Timişoara sediul său; a muritde ciumă la Zemun. Fiul său mai mare,Ladislau Huniade (1433–1457), a participatla bătăliile tatălui său şi a fost lăsat o vremezălog, după bătălia de la Kosovo, al despotuluisârb Gheorghe Brancovici. În final afost decapitat de regele Ladislau al V-lea alUngariei, care nu dorea accesul la putere alHuniazilor. Totuşi, al doilea fiu al lui Iancude Hunedoara, Matei Corvin (1443–1490), aajuns regele Ungariei. El a încercat să ţinăîn echilibru întregul spaţiu al fostei Daciişi al Pannoniei. A corespondat cu Ştefancel Mare în legătură cu sprijinirea acelordomni ai Ţării Româneşti capabili să ţinăpiept otomanilor (în principal Vlad Ţepeş).Nicolaus Olahus era un Huniade după tatăşi un Basarab după mamă.Huniade, Iancu de Hunedoara, în latinăIoannes Corvinus, în maghiară HunyadiJános, în germană Johann Hunyadi( ~1387, Cluj – 1456, Zemun)Comandant militar. Era român după tată,din stirpea lui Şerb (bunic), era al doilea fiual lui Voicu, iar mama era maghiară, ErzsébetMorzsinai. Tatăl său fusese înnobilat deregele Ungariei Sigismund de Luxemburg(dinastie franceză) pentru merite ostăşeştişi a primit domeniul Hunedoarei. Şi-a puspe stemă corbul, însemn latin (a fost şi alcomandanţilor înfrânţi de daci la Adamclisi),preluat de dinastiile bizantine (şiCantacuzinii l-au avut), dar şi semn că eravalah şi venea din ţara voievodului Negrude dincolo de munţi (corvinus=corb). Şi-adedicat viaţa luptei antiotomane. Şi-a făcutsediul la Timişoara şi s-a concentrat asupraapărării Dunării. De altfel, a murit de ciumăla Zemun, după bătălia Belgradului. A fostşi ban al Severinului, iar teritoriul pe carel-a controlat era, în chip ideal, ca aspiraţie,o „Ungrovlahie“, un spaţiu creştin. De altfel,fiul său, Ladislau, a fost zălog la GheorgheBrancovici o vreme, apoi a fost ucis de împăratulLadislau al V-lea al Ungariei spre a nuaccede la tronul lui. Totuşi, al doilea fiu almarelui conducător de oşti, Matei Corvin, adevenit rege al Ungariei şi a purtat corespondenţăcu Ştefan cel Mare al Moldovei (scrisoareexpusă în Muzeul de Istorie din AlbaIulia) spre a aşeza în Ţara Românească peVlad Ţepeş, un domn prielnic marilor bătăliicontra otomanilor. O Dacie virtuală au avutîn vedere, deopotrivă, Huniazii, Basarabii şiMuşatinii. Palatul său din Timişoara e astăzisediu al Muzeului de Istorie.Huniade, Ladislauîn maghiară László Hunyadi(1433 – 16.03.1457, Buda)Conducător de oşti. Fiu al lui Iancu de H. şifrate cu Matei Corvin. A participat la bătăliade la Kosovo (Câmpia Mierlei), 1448, şi afost lăsat zălog de tatăl său lui GheorgheBrancovici, regele Serbiei. În 1453 era dejaban al Croaţiei şi Dalmaţiei. La Dieta de laBuda din 1455 a renunţat la toate titlurileşi funcţiile sale, datorită unor acuzaţii dinpartea lui Ulrich Celje (Cillei). În final a fostucis din ordinul regelui Ungariei din cauzaintrigilor aceluiaşi Cillei.381ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 381 31.10.2011 17:23:18

HuniadeMatei Corvin Huniade Alexandru Hurmuzaki Constantin Hurmuzaki Eudoxiu Hurmuzaki382Huniade, Matei Corvin, prenume la naştereMatthias, porecla Corvinus, în latină;Hunyadi Mátyás, în maghiară(23.02.1443, Cluj – 6.04.1490, Viena)Rege maghiar. Al doilea fiu al lui Iancu deHunedoara (în maghiară Hunyadi János) şial Elisabetei Morysinai, primul fiind ucis deoligarhia maghiară (rege Ladislau Postumul)spre a nu accede la putere, al doilea, copil,aruncat în închisoare. Mama sa a strânsoştile lui Iancu de Hunedoara şi l-a înfrânt,pe Dunăre, pe Ladislau Postumul, şi-a răscumpăratfiul (de la Praga) şi l-a impus rege.Avea 18 ani şi a domnit 32 de ani, fiind otrăvitde medicul personal. A fost instruit în italiană,în spiritul Renaşterii. Avea o bibliotecăde 5 000 de incunabule (Bibliotheca Corviniana).Vorbea maghiara, româna, italiana,croata, latina şi mai târziu germana, ceha,slovaca, precum şi alte limbi slave. A ordonatîntemniţarea domnului Munteniei Vladal III-lea (Ţepeş), când acesta, urmărit dearmata otomană, i-a cerut ajutorul. Dar totel l-a ajutat pe Vlad să recucerească tronulValahiei de la Laiotă Basarab. Ulterior, dupăce Ştefan cel Mare, domn al Moldovei, aîncheiat pacea cu regele Cazimir al Poloniei,Matei l-a atacat pe Ştefan, dar a fost înfrântîn lupta de la Baia. A domnit asupra Moraviei,Sileziei, Luzaţiei (Lausitz) (toate trei1468/1469/1479–1490) şi Austriei Inferioare(1477/1485–1491). A sperat să controlezevoevodatele româneşti şi să reunescă, subsceptrul său, întregul spaţiu al fostei Dacii.Pe stema sa, ca şi a tatălui său, în poziţie centrală,se afla corbul, simbol latin, o recunoaşterea originilor sale româneşti. De altfel,singurele danii pe care Constantin Brâncoveanule-a făcut două veacuri mai târziuîn Transilvania au fost pentru Hunedoara.Hurmuzaki (Hurmuzachi), Alecu(16.08.1823, Cernauca, Cernăuţi –20.03.1871, Neapole, Italia)Publicist. Frate cu Gheorghe (1817–1882),Eudoxiu (1812–1878), Nicolae (1826–1909)şi Constantin (1811–1869) H. A avut şio soră, mama poetului Dimitie Petrino.A absolvit Dreptul la Viena. S-a dedicatcauzei românilor din Bucovina. Pentruaceasta a făcut închisoare. A condus ReuniuneaRomână de Leptură din Cernăuţide la înfiinţare (1862) şi a transformat-oîn Societatea pentru Cultura şi LiteraturaRomână din Bucovina. Deputat în Camerade la Viena. A contribuit la întemeiereaTeatrului Naţional în limba română la Cernăuţi(1865). A dezvoltat relaţii culturale curomânii din celelalte provincii româneşti.A întemeiat şi condus, împreună cu fratelesău Gheorghe, ziarul Bucovina (1848–1850),unde a publicat culegerea lui Vasile Alecsandride balade populare româneşti. Fraţii H.au publicat 30 de volume de documente aleistoriei româneşti, cunoscute sub numelede Colecţia Hurmuzaki, care au constituitpunctul de început al cercetării pentru mulţiistorici, dar şi o sursă inepuizabilă de inspiraţiepentru scriitori, inclusiv Eminescu.Membru fondator al Societăţii AcademiceRomâne (1867).Hurmuzaki (Hurmuzachi), Constantin N.(3.10.1863, Cernăuţi – 23.02.1937, Cernăuţi)Entomolog. Fiu al lui Nicolae H. A absolvitFacultatea de Ştiinţe şi Dreptul la Cernăuţişi Viena. A fost profesor de entomologie şibiogeografie la Universitatea din Cernăuţi.A făcut cercetări cu privire la lepidoptere şicoleoptere. Lucrări: Catalogue des Lépidoptèresrécoltés en Roumanie pendant l’année 1901 parles membres de la Société des Naturalistes de Roumanie,1912; Opiniuni mai nouă despre evoluţiageografică a faunei şi florei europene aplicate lafauna lepidopterelor, 1936. Membru de onoareal Academiei Române din 1919.Hurmuzaki (Hurmuzachi), Eudoxiu(29.09.1812, Cernauca, Cernăuţi –29.01/10.02.1874, Cernăuţi)Istoric şi politician. S-a născut într-o vechefamilie aristocrată, ca al doilea fiu al luiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 382 31.10.2011 17:23:18

Docsachi H., pe domeniul familiei dinCernauca, Imperiul Austriei (actualmente înUcraina), în regiunea istorică a Bucovinei.Tatăl său era cunoscut pentru faptul că oferearefugiu liderilor politici români transilvănenipersecutaţi, intrând în datorii pentrua-i putea ajuta în continuare. Frate cu Alexandru,Gheorghe şi Nicolae H. A absolvitDreptul la Viena. A participat acolo la revoluţiade la 1848. A făcut parte din comisiaînsărcinată cu revizuirea şi completareamanualelor în limba română pentru Bucovina.A luptat pentru drepturile românilordin Imperiul Habsburgic şi a fost preşedinteal Camerei Legislative a Bucovinei, dreptpentru care împăratul i-a acordat titlul debaron. A publicat documente referitoare laromâni extrase din arhivele din Viena, Pesta,Lemberg, dar şi din arhive româneşti. Cele6 000 de documente au fost predate AcademieiRomâne, care le-a publicat în ColecţiaHurmuzaki: Fragmente zur geschichte derRumänien, 5 vol., 1878–1886). Împreună cufraţii săi, Eudoxiu avea să devină una dintrefigurile importante ale renaşterii naţionaleromâneşti din Bucovina de Nord. Membrual Societăţii Academice Române, (1872).Hurmuzaki (Hurmuzachi), Nicolae(19.03.1826, Cernauca, Cernăuţi –19.09.1909, Cernauca)Om politic. Frate cu Alexandru, Gheorgheşi Eudoxiu H. A făcut călătorii de studii laParis şi Berlin, fără a absolvi nimic. Membrual Societăţii pentru Cultura şi LiteraturaPoporului Român din Bucovina, a primittitlul de baron în 1881. A strâns, ca şi fraţiisăi, documente referitoare la românii dinBucovina. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1883).Hurmuzescu, Dragomir M.(13.03.1865, Bucureşti – 31.05.1954, Bucureşti)Fizician şi inventator. A absolvit Fizica laSorbona ca elev al soţilor Fréderic Joliot şiIrène Curie. Profesor la Universitatea dinIaşi. Este fondatorul învăţământului electrotehnicdin România. A avut contribuţiiîn domeniile electricităţii şi fizicii razelorX. Lucrări: Căldură şi electricitate, Electricitategenerală şi aplicată, Radioactivitatea apelorminerale din România. A inventat dielectrinaşi a construit electroscopul care-i poartănumele (1894). A pus bazele primului laboratorde electricitate din ţară, transformatapoi în Şcoala de Electricitate de pe lângăUniversitatea din Iaşi, prima şcoală de fizicăexperimentală. A fost ctitor al radiofonieiromâneşti. În 1922, sub conducerea sa, aHussDragomir M. HurmuzescuAl Husarînceput să funcţioneze Societatea Românăde Radiodifuziune (Societatea de DifuziuneRadiotelefonică din România), carela 1 noiembrie 1928 difuza în eter primaemisiune cu anunţul: „Alo, alo, aici RadioBucureşti“, urmat de discursul preşedinteluiSocietăţii, Dragomir Hurmuzescu.Este momentul ce inaugura, practic, postulnaţional de radio din România. Membrucorespondent (1916) al Academiei Române,exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.Husar, Al(exandru)(26.04.1920, Ilva Mare, Năsăud –17.05.2009, Iaşi)Istoric literar. A absolvit Filosofia şi Istoria laCluj, a fost profesor la Universitatea din Iaşi.A colaborat la reviste de specialitate: Limbaşi literatura română, Revista de filozofie, Revistade istorie şi teorie literară şi la reviste literare:Convorbiri literare, Iaşul literar, Secolul XX,Cronica, Luceafărul, Ateneu, Dacia literară,Revista română, Steaua, Viaţa românească.Lucrări: Dincolo de ruine. Cetăţi medievale,1959; Întoarcerea la literatură, 1978; Metapoetica.Prolegomene, 1983, Premiul AcademieiRomâne; Ideea europeană, 1993; Lecţiile istoriei,1995, Premiul Uniunii Scriitorilor, PremiulSalonului de Carte, Chişinău; Tradiţii naţionaleîn estetica şi filosofia artei, 2001. Distinscu Ordinul Naţional Serviciu Credincios îngrad de Ofiţer, 2002.Huss, Hugo Jannume la naştere Husz Hugo Jan(26.01.1934, Timişoara –2.02.2006, La Crosse, Wisconsin, SUA)Dirijor. A absolvit Conservatorul la Bucureştica elev al lui Constantin Silvestri. A fostdirijorul Orchestrei Simfonice din Arad, apoidin Târgu Mureş. A rămas în Franţa în 1968cu prilejul unui turneu. De acolo a plecatla München şi a dirijat Günthe SimphonicOrchestra. A ajuns la Chicago şi a absolvitBusiness Administration la RooseveltUniversity. A fost vreme de doisprezece ani383ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 383 31.10.2011 17:23:19

HuţanHugo Jan Huss Stela Huţan Palade Viorica Elena Huţan384dirijorul orchestrei simfonice din La Crosse,lucrând, în acelaşi timp, ca manager pentruprocesarea datelor la Mathy ConstructionCo în Onalaska, Wisconsin.Huţan Palade, Stelanume la naştere Stela Huţan(14/27.05.1921, Gura Humorului, Suceava)Aviatoare. Soră cu Viorica Elena H.A absolvit liceul la Cernăuţi şi s-a înscrisla universitate în acelaşi oraş, dar a trebuits-o părăsească spre a-şi întreţine familia. În1941 a audiat la Politehnica din Bucureşticursurile pentru aviaţia cu motor. În 1942a luat lecţii de zbor la Roşiorii de Vede şi aobţinut brevetul de pilot. A făcut parte dinEscadrila Albă, cu avioane pilotate exclusivde femei, care transportau răniţii de pe front(Crimeea). După război a fost funcţionară laSocietatea de Telefonie din Bucureşti.Huţan, Viorica Elena(26.08.1923, Gura Humorului, jud. Suceava)Stewardesă. Soră cu Stela H P. A fost primafemeie din România cu această meserie,diploma fiind obţinută la Bruxelles. A absolvitliceul la Cernăuţi şi s-a refugiat cu familiala Bucureşti în 1940. A lucrat ca funcţionarăla Direcţia Generală a Aviaţiei Civile pânăîn 1955, apoi a fost însoţitoare de bord laTAROM. A parcurs 8 602 000 km prin curseregulate în întreaga Europă, prin curse specialeguvernamentale (charter), prin curse înAsia, China, Vietnam, Pakistan, India (NewDehli), Siria, Liban, Israel, Arabia Saudită,Katar, Japonia (Tokyo), Hong Kong, Myanmar,Irkutsk–Siberia, Thailanda. În Africa:Bengazi, Tripoli, Cairo, Las Palmas, Rabat.În America: Los Angeles, Hawaii–Honolulu,New York, Ciudad de México, Acapulco.Evenimente: la 24 februarie 1962, zborul214 aterizează forţat în Cipru, pe burtă,cu un IL-18 (la 8 000 de metri deasupraMediteranei, motoarele s-au oprit pe rând).Avionul era pilotat tot de o femeie, ElenaŞenchea Popescu. A primit Diploma deMerit pentru aviaţia de transport dupăcursa numită Marele Raid, din 1969–1970,care a însemnat 51 857 km în 76,25 ore.S-au traversat atunci trei oceane (Indian,Pacific, Atlantic), patru continente (Europa,Asia, America, Africa), 27 de ţări şi 5 mări.Ruta: Bucureşti, Istanbul, Karachi, NewDehli, Agra-Taj Mahal, Thailanda (Bangkok),Myanmar (Rangoon), Hong Kong,Malaysia, Japonia (Tokyo – Nagoya), insuleleWake, USA – Hawaii (Honolulu): LosAngeles, Ciudad de México, Acapulco, NewYork (anul nou 1970 aici l-au petrecut). Auurmat insulele Canare (Las Palmas), Roma,Istanbul, Bucureşti.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 384 31.10.2011 17:23:19

IIachint( ~1300 – 1372, Curtea de Argeş)Primul mitropolit al Ţării Româneşti. Iniţialmitropolit de Vicina, cetate în Scythia Minor(Dobrogea), pe locul cetăţii celtice Noviodunum(azi Isaccea) dotată cu o eparhie supusăscaunului de la Durostorum (azi Silistra, înBulgaria). Civilizaţia locului era atestată dinPaleoliticul mediu, rămăsese o zonă strategică(vărsarea Dunării în mare şi ţărmul PontuluiEuxin unde se aflau coloniile greceştiale Miletului) şi era supranumită „Bizanţulprovincial“, deoarece tindea să devină un locde rezistenţă spirituală în faţa năvălirilor decare era ameninţat marele Bizanţ, în principalcele otomane. Tot parcursul fluviului,până la Porţile de Fier, fusese fortificat debizantini şi Ţara Românească devenea „noulBizanţ“. Nicolae Alexandru Basarab l-amutat (înainte de 1359) de la Vicina la Curteade Argeş şi i-a dat în grijă construirea bisericii,numindu-l mitropolit al Ungrovlahiei(de altfel, până astăzi mitropoliţii români dinMuntenia sunt „ai Ungrovlahiei“, teritoriuazi doar spiritual, care cuprinde ortodoxiaromânească din lungul fluviului, de peambele lui maluri). El a făcut şi mitropoliaSeverinului, unde se afla (există încă ruinele),pe Insula Banului, pe Dunăre, o cetatebizantină, avanpost occidental al imperiului.În plus, a fortificat unitatea creştină de peambele maluri ale Dunării, aducând petipograful sârb Macarie să tipărească laCurtea de Argeş şi Târgovişte cărţi de cultîn limba slavonă. Domnul însuşi, NeagoeBasarab, a încercat să acopere laic unitateaspirituală a acestui spaţiu, lăsând Învăţăturilelui Neagoe către fiul său Teodosie. Putem deciafirma că, prin această conlucrare dintreputerea religioasă şi cea laică (o moştenirea traco-dacilor), se forja însăşi identitateaspirituală a românilor ca neam.Iacob, Caius(29.03.1912, Arad – 6.02.1992, Bucureşti)Matematician. A absolvit Facultatea de Ştiinţe,Secţia matematici, la Bucureşti, şi s-aspecializat la Paris în mecanica fluidelor.A fost profesor la Facultatea de Matematicăa Universităţii din Bucureşti. A aduscontribuţii în domeniile mecanicii fluidelor,analizei matematice şi s-a preocupatîn special de mişcările plane ale fluidelorincompresibile, de mişcările la mari vitezesubsonice şi supersonice, de soluţiile aproximativeîn dinamica gazelor, precum şi deproblema de limită din teoria potenţialului.A fost ales în 1990 senator PNŢCD, fiindunic reprezentant al acestui partid în primulparlament liber. Lucrări: Introducere matematicăîn mecanica fluidelor (1952); Mecanicateoretică, 1971; Matematici clasice şi moderne,3 vol., 1978–1979. Membru al Academieide Ştiinţe din Paris, al Societăţii Franceze deMatematică, membru al Academiei Române(1963) şi preşedinte al secţiei sale de ştiinţematematice (1979–1992).Iacob, Mihai(11.05.1933, Orăştie – 5.07.2009, Los Angeles)Regizor şi scenarist. A absolvit IATC laBucureşti. Profesor de regie la IATC. Filmografie:Aurel Vlaicu – Povestire cinematografică,1954 (scenariu Eugenia Busuioceanu);Blanca, 1955 (în colaborare); Dincolo de brazi,1957 (în colaborare); Setea, 1960; Darclée,1960; Celebrul 702, 1961 (în colaborare);Străinul, 1963; Pe drumurile Thaliei, 1964;Politeţe, 1966; Aventurile lui Tom Sawyer, 1968(în colaborare); Moartea lui Joe Indianul,1968 (în colaborare); Castelul condamnaţilor,1970 (în colaborare); Pentru că se iubesc, 1971(în colaborare). A plecat în SUA în 1971,unde a fost, pe rând, muncitor într-o fabricăde împletituri, distribuitor de pizza, vânzătorîntr-un magazin alimentar, chelner, agentde tranzacţii imobiliare, tipograf, scenaristşi producător asociat de film la Paramount.Iacobovici, Iacob(18.09.1879, Nicşeni, lângă Botoşani –29.10.1959, Cluj)Medic chirurg. Armean după etnie. A absolvitMedicina la Bucureşti. A fost profesor laFacultatea de Medicină din Bucureşti şi a385ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 385 31.10.2011 17:23:19

IacovCaius Iacob Mihai Iacob Idel Ianchelevici386condus Spitalul de Copii (din 1894) şi Clinicade Chirurgie Infantilă şi Ortopedie afiliatăspitalului Brâncovenesc (1938–1942).Rector al Medicinei din Cluj (1922–1923).Senator liberal. Imediat după Marea Unireun grup însemnat de mari medici români,din care a făcut parte, în frunte cu VictorBabeş, s-au deplasat de la Bucureşti la Clujşi au fondat Medicina clujeană. Consideratfondator al chirurgiei moderne la Cluj. Clinicade Chirurgie îi poartă numele. Membrucorespondent (1931), apoi membru asociat(1935) şi preşedinte al Societăţii Române deChirurgie (1936–1937; 1947–1948).Iacov Putneanul(20.01.1710, Rădăuţi – 15.05.1778, Putna)Cărturar. Mitropolit al Moldovei (1750–1760). A militat pentru învăţământul românescşi pentru reducerea impozitelor luateţăranilor. Nereuşind, a renunţat la funcţia demitropolit. A tipărit numeroase lucrări religioase,dar şi un Bucvar, 1755, reeditat cu unelecompletări, Viena, 1771. A alcătuit: Alfavitasufletească spre folosul de obşte, 1756; Sinopsis,adică Adunare de multe învăţături, 1757.Iagnov, Simion(11.04.1892, Bucureşti – 2.01.1958, Bucureşti)Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti şis-a specializat la Viena, Paris şi Bruxelles.Medic la spitalele Eforiei, Colentina şi Caritas.Profesor la Facultatea de Medicină dinBucureşti. Contribuţii în domeniul patologieisângelui, bolilor ulceroase, bolilor ficatului.Lucrări: Tratamentul proceselor ulceroase,1927; Serviciul consultaţiunilor de medicinăinternă, 1939; Contribuţii la studiul anemiilortoxice nefrogene, 1950; Cirozele hepatice, 1955;Gastritele, 1958. Membru corespondent alAcademiei Române, (1948).Iamandi, Constantin(26.04.1928, Odobeşti, jud. Vrancea –8.01.2005)Inginer. A absolvit Institutul de Construcţiidin Bucureşti, specialitatea hidrotehnică.Specializare la Universitatea Humboldt,Germania şi Universitatea Iowa City, SUA.Profesor şi rector la Institutul de Construcţiidin Bucureşti. Contribuţii în domeniulmodelării hidraulice, difuziei-dispersiei, alhidraulicii instalaţiilor. Autor a 8 invenţii şi3 inovaţii, peste 80 de studii de specialitate.Membru al Asociaţiei Internaţionale deCercetări Hidraulice, membru al Academieide Ştiinţe din New York, preşedinte alAsociaţiei Hidrotehnicienilor din România.Membru al Academiei de Ştiinţe Tehnice dinRomânia.Ianchelevici, Idel(5.05.1909, Leova, Basarabia –26.06.1994, Maisons-Laffitte, Franţa)Sculptor. Evreu ca etnie. A absolvit Academiade Arte din Liège, Belgia, unde a rămas.A realizat basoreliefurile pentru PavilionulRomâniei de la Expoziţia Internaţională dela Bruxelles. Din 1950 s-a stabilit în Franţa.În 1976 a făcut o expoziţie la Teatrul Naţionaldin Bucureşti. Este autorul lucrărilorMonumentul naţional al prizonierului politic,1954, Breendonck; Maternitate, 1952, Haifa;Copilul, Bruxelles, 1971. Membru de onoareal Academiei Române (1992).Iancu, Aurel Gh.(17.12.1928, Răcoasa, Vrancea)Economist. A absolvit Facultatea de EconomieGenerală la Bucureşti. S-a specializat laMassachusetts, Institute of Technology. Cercetătorla Institutul de Cercetări Economicedin Bucureşti, director adjunct la Institutulde Economie Industrială, consultant ştiinţificONU pentru probleme de mecanism economicşi repartiţie a veniturilor. Contribuţii îndomeniul modelării economico-matematice,al echilibrului economic. Lucrări: Metode demodelare, 1972; Modele de creştere economică şi deoptimizare a corelaţiei dintre acumulare şi consum,1974; Creşterea economică şi mediul înconjurător,1979; Relaţiile economice internaţionale, 1988;Piaţă, concurenţă, monopol, 1992; ConvergenţăENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 386 31.10.2011 17:23:19

economică (vol. 1, 2008; vol. 2, 2009). Membrutitular (din 2001) al Academiei Române.Iancu, Avram(1824, Vidra de Sus, azi Avram Iancu, jud. Alba –9.09.1872, Baia de Criş)Jurist şi erou militar. A absolvit LiceulPiarist la Cluj şi Literele, apoi Dreptul laUniversitatea din Cluj (învăţământ în limbamaghiară). A lucrat la Înalta Curte de Justiţiea Transilvaniei, cu sediul la Târgu Mureş,care avea 30 de români şi 170 de maghiari.Cu prilejul revoluţiei de la 1848 s-a remarcatluptând pentru drepturile cetăţeneştiale românilor din Transilvania. A condusdelegaţia românilor din Munţii Apuseni lacitirea proclamaţiei de pe Câmpia Libertăţiide la Blaj, alături de Papiu Ilarian. S-a pus înfruntea unei armate de strânsură (6 000 deoameni) şi, aliat cu austriecii, a reuşit eliberareapărţii de nord-vest a Transilvaniei desub stăpânirea coroanei maghiare, fapt carea durat din iunie până în octombrie 1848,când generalul Iosif Bem a restabilit ordineaanterioară. A fost sprijinit programatic deNicolae Bălcescu din Ţara Românească.După înfrângerea revoluţiei, în 1850 şi 1851s-a dus în audienţă la împăratul Franz Joseph,la Viena, cerând autonomia românilor dinTransilvania. A fost supranumit „regelemunţilor” şi i s-au făcut funeralii naţionale.Iancu de HunedoaraV. Huniade, Iancu de HunedoaraIancu, Gheorghe(1946, Bucureşti)Balerin şi coregraf. A absolvit Şcoala de Baleta Operei, fiind elevul lui Gabriel Popescu şial lui Miriam Răducanu. S-a specializat laBolşoi Teatr din Moscova cu Semionov şila Baletul Kirov (azi Teatrul Mariinskii) dinLeningrad cu Omrihin. A dansat la La Scaladin Milano (partenerul Carlei Fracci),Arenele de la Verona, la San Carlo, OperaGarnier din Paris, la Tokyo, Roma, BolşoiTeatr din Moscova, la Covent Garden, laRoyal Theatre, Teatro Real din Madrid ş.a.Vreme de 30 de ani a lucrat la Companialui Marinel Ştefănescu în Italia. Şi-a fondatpropria sa companie, Tabula Saltica, 1990,unde a produs spectacole pentru care afăcut coregrafia. S-a întors în ţară, ca directoral Baletului Operei Române, în 2008.Premiul Danza&Danza pentru cel mai bunspectacol de operă din Italia, 1995 (Richardal III-lea). Distins cu Ordinul Steaua Românieiîn grad de Cavaler, 2002.Iancu JianuV. Jianu, IancuIancuAvram IancuMarcel IancuIancu (Janco), Marcel(24.05.1895, Bucureşti –21.04.1984, Ein Hod, Israel)Pictor. Încă din anii liceului scoate, împreunăcu Tristan Tzara şi Ion Vinea, revistaSimbol (1912). În tinereţe a desenat costumepentru baletele Floriei Capsali. Sosit laZürich în 1915, pentru a studia arhitecturala Institutul Politehnic, frecventează reuniunileartistice de la Cabaretul Voltaire, undeîl cunoaşte pe Hans Arp şi se reîntâlneşte cuTristan Tzara, participând la iniţierea mişcăriidadaiste. În această perioadă prezintăafişe, măşti, ilustraţii, realizează scenarii şiţine conferinţe pe temele avangardei artistice.Celebre sunt afişul conceput pentruprima expoziţie DADA în galeria lui HanCorray din Zürich şi cel care anunţa expoziţiadedicată cubismului şi artei negre. În1919, la Basel, înfiinţează împreună cuHans Arp şi Alberto Giacometti, grupulArtiştii Radicali. După ce trece prin Paris(1921), se desparte de mişcarea dadaistă şide tendinţele suprarealiste. În 1922 revineîn România, devenind unul dintre promotoriiartei de avangardă. Face parte dincercul condus de poetul Ion Vinea, careedita revista Contimporanul (1924–1936), şiparticipă cu tablouri la expoziţii organizateîmpreună cu sculptoriţa Miliţa Petraşcuşi pictoriţa Margareta Sterian. În spiritulefervescent al vremii, se afiliază unor grupăriavangardiste cu o componenţă eterogenă, caArta Nouă (1929–1932), Grupul de Artă şiCriterion (1933–1937), în care îi regăsim peM.H. Maxy, Victor Brauner, Mattis Teusch,Corneliu Michăilescu. În 1941 se stabileşteîn Palestina. După înfiinţarea statului Israelse afirmă ca profesor şi animator al vieţii culturale.Organizează grupul Orizonturi Noi şio societate de creaţie artistică la Ein Hod, în1953, acolo unde se află şi casa lui memorială.Participă în 1952 la Bienala din Veneţia.Premiul Dizengoff al oraşului Tel Aviv (1951)şi Premiul Naţional Israel (1967).387ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 387 31.10.2011 17:23:19

IanculescuDinu Ianculescu Magda Ianculescu Ion Ianoşi388Ianculescu, Dinu(24.03.1925, Braşov)Actor şi poet. În perioada 1940–1944 faceparte din gruparea ziarului Ardealul, scriindîmpotriva Diktatului de la Viena şi declamându-şipropriile poezii în marile localităţiale ţării. Publică de asemenea în Universulliterar, Revista Fundaţiilor Regale, Fapta, Tribunadin Braşov, precum şi în alte reviste şi ziareale timpului. În 1956 este cadru didactic înBucureşti. După o pauză de 20 ani publicăîn Luceafărul, România literară, Contemporanul,Viaţa Românească şi altele. Actor la TeatrulNaţional, Nottara, Teatrul Tineretului, TeatrulMic. Joacă pe scenă şi în film timp de 40de ani. Colaborează cu Televiziunea Românăla emisiunea „Teleenciclopedia“, fiind personificatca „vocea de sâmbătă seara“. În1985 se stabileşte în Germania, continuândsă joace pe scena teatrelor din Darmstadtşi Mannheim. Autor de versuri, a publicatvolume precum Un gând, un chip ştiut, un vis,un timp, 2002, care sunt influenţate de imagisticaactorului. În Germania colaborează deasemenea la emisiunile culturale şi artisticeale posturilor de radio HR din Frank furt şiSWF din Baden-Baden. Membru de onoareal cenaclului Apoziţia din München, membrual cenaclurilor româneşti din Aachen şi Köln.Ianculescu, Magda(30.03.1929, Iaşi – 14.03.1995, Bucureşti)Soprană de coloratură. A absolvit Conservatorulde Artă Dramatică din Bucureştişi a fost angajată a Operei Române încă destudentă, devenind apoi solistă. Profesoarăde canto la Conservatorul din Bucureşti.Laureată a concursurilor internaţionale dela Bucureşti, Praga şi Varşovia. A cântat cuorchestre renumite în Belgia, Italia, Rusia,Franţa, Cehoslovacia, Iugoslavia etc., avândun repertoriu divers – peste 35 de roluriprincipale –, de la opereta vieneză la operacontemporană românească. Menţionăm:Iaroslava din Cneazul Igor de A.P. Borodin,Norina din Don Pasquale de Gaetano Donizetti,Donna Elvira din Don Giovanni, Blondadin Răpirea din Serai, Suzana din Nuntalui Figaro de W.A. Mozart. Artistă emerită(1962). Astăzi Concursul Internaţional decanto de la Bucureşti îi poartă numele.Ianoşi, Ionnume la naştere Janos Steinberger(1.05.1928, Braşov)Estetician. A studiat estetica la Bucureştişi Leningrad. Profesor de filosofie la Universitateadin Bucureşti. Lucrări: Romanulmonumental şi secolul XX, 1963; ThomasMann, 1965; Dostoievski – tragedia subteranei,1968; Dialectica şi estetica, 1971; Romanulunui oraş. Petersburg – Petrograd – Leningrad,1972; Alegerea lui Iona, 1974; Schiţă pentru oestetică posibilă, 1975; Poveste cu doi necunoscuţi:Dostoievski şi Tolstoi, 1978; Umanism: viziuneşi întruchipare, 1978; Secolul nostru cel de toatezilele, 1980; Sublimul în estetică, 1983; Sublimulîn artă, 1984; Sublimul în spiritualitatea românească,1987; Literatură şi filosofie. Interacţiuni încultura română, 1986; Opţiuni, 1989; Romanulunei drame, 1991; Izvoare biblice. Alegerea luiIona, BPT, 1994; Idei inoportune, 1995; O istoriea filosofiei româneşti în relaţia ei cu literatura,1996; Constantin Noica – între construcţie şiexpresie, 1998; Eu şi el. Însemnări subiectivedespre Ceauşescu, 2003; Sankt Petersburg –Romanul şi romanele unui oraş, 2004; Eu şi el.Însemnări subiective despre Ceauşescu, 2006;Autori şi opere. Cultura rusă, 2009. Premii:1963 – Premiul Uniunii Scriitorilor de criticăşi istorie literară; Premiul Simion Bărnuţiu alAcademiei Române (1978); Premiul pentrueseu, publicistică şi reportaj al Uniunii Scriitorilor(1980); Premiul de critică, eseu, istorieliterară al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti(1981). Din 2001 este membru de onoare alAcademiei Române. Revista Contemporanul.Ideea europeană i-a dedicat un număr jubiliarla împlinirea a 80 de ani.Ianovici, Virgil(13/26.10.1900, Roman – 3.11.1990, Bucureşti)Geolog şi mineralog. A absolvit Facultatea deŞtiinţe la Iaşi. S-a specializat în cristalografieENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 388 31.10.2011 17:23:19

IeruncaMihail Iaroşenco Florin Iaru G. Ibrăileanu Virgil Ieruncaşi mineralogie la Viena. A fost profesor la Universitateadin Bucureşti. Autor a numeroaselucrări privind studiul mineralogic, petrografic,chimic şi geochimic al rocilor alcalinedin masivul de la Ditrău, al zăcămintelor deminereuri de mangan, al rocilor carbonatatedin România, al unor roci efuzive din CarpaţiiOrientali şi din Munţii Apuseni, al unor zăcămintede minereuri şi minerale utile. Lucrări:Geologia elementelor radioactive, 1957; Stadiulproceselor de formare plastică a şisturilor verzi dinDobrogea centrală, 1967; Mineralogie, 2 vol.,1979, 1983. A condus lucrările de elaborarea Monografiei geografice a României. Membru alAcademiei Române (1990).Iarcu, Dimitrie(1817, Slatina – 13.01.1879, Bucureşti)Bibliograf. A făcut liceul Sf. Sava din Bucureşti.Paşoptist. Casier al Societăţii AcademiceRomâne. Profesor. A editat manualeşcolare, dar a rămas important pentrupublicarea primei bibliografii generale aculturii române, cuprinzând apariţiile dinperioada 1550–1865: Catalog general de cărţileromâne, 1865.Iaroşenco, Mihail(1900, Ucraina – 1985, Chişinău)Biolog. Ucrainean ca etnie. Specializat înihtiologie şi hidrobiologie. Fondator (1961,alături de Ion Toderaş) şi director al Institutuluide Biologie al Academiei de Ştiinţe aMoldovei. Membru al Academiei de Ştiinţea Moldovei. Departamentul de ihtiologie alInstitutului de Zoologie poartă numele său.Iaru, Florin nume la naştere Florin Rîpă(24.05.1954, Bucureşti)Poet. A absolvit Facultatea de Limba şi LiteraturaRomână la Bucureşti şi a fost membrual Cenaclului de Luni condus de NicolaeManolescu. A publicat în volumul colectivAer cu diamante, 1982, împreună cu MirceaCărtărescu, Traian T. Coşovei, Ion Stratan,colegi ai generaţiei ’80. Debutase în 1981cu un volum remarcat prin caracterul ludic:Cântece de trecut strada, 1981, Premiul UniuniiScriitorilor, şi a evoluat spre o poezie profundmelancolică: La cea mai înaltă ficţiune,1984; Înnebunesc şi-mi pare rău, 1990; Poemealese, 2002.Ibrăileanu, G(arabet)(23.05.1871, Târgu Frumos – 11.03.1936, Iaşi)Critic literar. A absolvit Literele la Iaşi.Secretar de redacţie la Viaţa Românească(1906–1933). S-a format sub influenţacriticii sociologice franceze şi a lui C-tinDobrogeanu-Gherea. Susţinător al poporanismuluiliterar. A definit conceptul despecific naţional şi legea selecţiei valorice încultură. S-a ocupat de literatura română şiteoria literară: Spiritul critic în cultura românească,1909; Scriitori şi curente, 1909; Note şiimpresii, 1920; Scriitori români şi străini, 1926.A mai scris proză de analiză: romanul Adela,1933, Premiul Naţional. Membru de onoarepost-mortem al Academiei (1948).Ieremia MovilăV. Movilă, IeremiaIerunca, Virgilnume la naştere Virgil Untaru(16.08.1920, Lădeşti, jud. Vâlcea –28.09.2006, Paris)Scriitor. Soţ al Monicăi Lovinescu. Obţinelicenţa în Litere şi Filosofie la Universitateadin Bucureşti (1943). A debutat în Jurnalulliterar cu articolul „Tolstoi critic de artă“(1939). În perioada studiilor universitareeste redactor la ziarele Timpul şi Ecoul, şiunul din întemeietorii revistei „Albatros“(1942). În 1947, împreună cu Ion Caraion,a editat în mai multe limbi revista Agora,suprimată în acelaşi an. A colaborat laprincipalele publicaţii ale timpului: RevistaFundaţiilor Regale, Vremea, Fapta, ViaţaRomânească, Universul literar etc. În 1946părăseşte ţara, primind o bursă de la guvernulfrancez, şi se stabileşte la Paris. Între389ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 389 31.10.2011 17:23:20

3901952 şi 1975 a fost redactor al emisiunilorpentru străinătate ale radioteleviziuniifranceze, cercetător la Centre National dela Recherche Scientifique, secţia de filosofie(din 1975). Colaborator la Radio EuropaLiberă (din 1975); redactor la unele revisteliterare româneşti din străinătate: Luceafărul(1948–1949), ce apărea sub egida lui MirceaEliade, Caiete de dor (1951–1957), Româniamuncitoare şi Limite (1969–1986), Ethos(1973–1986), Fiinţa românească (1963–1968)şi, împreună cu Emil Turdeanu, la RevistaFundaţiei Regale Universitare Carol I din Paris.Împreună cu Mircea Popescu editează laRoma Revista scriitorilor români. Elaboreazăarticole despre cultura română, publicate îndiferite dicţionare şi enciclopedii din Franţaşi Germania (Encyclopédie de la Pléiade, 1957;Histoire générale des littératures, 1968; Lexikonder Weltliteratur im 20 Jahrhunderts, 1961;Dictionnaire du surréalisme et de ses environs,1982). În limba română a editat volumele decritică literară, proză sau poezie: Loi, terreuret résistence en Roumanie (Lege, teroare şi rezistenţăîn România), 1961; Littérature roumaine(1961); Româneşte (1964, reeditat în 1991),Piteşti (Madrid, 1981, reeditat cu titlul FenomenulPiteşti la Bucureşti în 1990), Subiect şipredicat (Bucureşti, 1993), Dimpotrivă: Polemici(Bucureşti, 1994), Semnul mirării (1995),Trecut-au anii... (Bucureşti, 2000) şi Poeme dinexil (2001).Igiroşanu, Horia(4.08.1896, Azuga – 10.06.1960, Bucureşti)Regizor şi scenarist. A absolvit Şcoala deBelle Arte la Bucureşti şi, ca adept al expresionismului,a plecat la specializare la Paris;a fost tentat de începuturile cinematografiei.A fondat Academia Liberă de Pictură dela Bucureşti, unde a fost student şi VictorBrauner. Filmografie: Iadeş (1927); Nea GhiţăCocoloş la Moşi (1927), Iancu Jianu (1928);Haiducii (1929); Ciocoii/Cântecul străinului(1931); Insula Şerpilor (1933).Ignatovici, Iustin( ~1845 – 1918, Curchi, Basarabia)Preot tipograf. A absolvit Seminarul Teologicla Chişinău (1867) şi a fost preot la Năpădeni,lângă Cornova. Acţiunea lui de păstrarea identităţii româneşti a fost constantă,exprimată nu doar prin predici, ci şi printipărituri româneşti, folosite de moldovenide-a lungul unei perioade complicate a istoriei.Lucrări tipărite: Psaltirea, Ceaslovul, Cartede rugăciune (1909), Acatistul AcoperământulMaicii Domnului (1909), Evanghelia (1912),Voroave (1907, 1914), Cuvânt bun posluşniculuiîncepător (1913), Vieţile sfinţilor (1914–1918),IgiroşanuIlie IlaşcuSorin IlfoveanuAcatistul Sfintei Treimi (1915). S-a retras lamănăstirea Curchi.Ilaşcu, Ilie(30.06.1952, Taxobeni, Republica Moldova)Militant politic. A absolvit studiile militareîn URSS, la Baku (Azerbaidjan). Ofiţer înURSS şi Republica Moldova. Comandant alunei unităţi militare speciale a MinisteruluiSecurităţii Naţionale din Moldova în timpulconflictului de pe Nistru. Economist-şef laInstitutul de Cercetări Dnestr din Tiraspol.Preşedinte al filialei Tiraspol a FrontuluiPopular din Moldova, 1990–1992 (când afost şi deputat în Parlamentul Moldovei).Deţinut politic al regimului separatist de laTiraspol, condamnat la moarte. În urma presiunilorpolitice transferat la Chişinău, apoi –primind cetăţenia română – devenit membrual Parlamentului României din partea PRM.Distins cu Ordinul Steaua României, 2001.Ilfoveanu, Sorin(23.05.1946, Câmpulung Muscel)Pictor. A absolvit Institutul de Arte Plasticedin Bucureşti ca elev al lui Corneliu Baba.Profesor şi decan la Facultatea de ArtăPlastică a Institutului de Artă Plastică dinBucureşti. Din 1985 lucrează la reşedinţasa de vară din satul Rădeşti. Expoziţii personale:Galeria Galateea, Bucureşti 1970;Galeria Apollo, Bucureşti 1972; Galeria deArtă, Cluj-Napoca 1975; Galeria de Artăa Municipiului Bucureşti, 1977; GaleriaSimeza, Bucureşti, 1982; Muzeul Naţionalde Artă, Bucureşti, 1985; Galeria de ArtăSky-Art-Show, Norvegia, 1989; InstitutulFrancez (desene la Panait Istrati), Bucureşti,1992, 1998; Galeria Artexpo, Bucureşti,1993; Muzeul Naţional de Artă, 2000;Galeria Arcade 24, 2010, Sala Dalles, 2011.A participat la expoziţii de grup la Veneţia,Sofia, Valparaiso, Paris, Göteborg ş.a. PremiulCaravaggio, Italia, 1981; Premiul UAP, 1982şi 2001 pentru întreaga activitate. OrdinulServiciu Credincios în grad de Cavaler, 2000.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 390 31.10.2011 17:23:20

IliescuConstantin C. Iliescu Ileana Iliescu Ion IliescuIliaş, Nicolae(30.08.1935, Ohaba, jud. Timiş)Inginer. A absolvit Facultatea de Mine dinPetroşani. Specializare la Facultatea de Electromecanicăşi Institutul de Mine din SanktPetersburg, Şcoala Superioară de Mine dinOttawa, Academia de Mine din Freiburg.Profesor la Universitatea din Petroşani.Lucrări: Mecanizarea în exploatările minierela zi, 1978; Maşini miniere. Exemple de calcul,1992; Utilajul şi tehnologia exploatărilor miniere,1995. Vicepreşedinte al Comitetului NaţionalMinier, membru fondator al AsociaţieiNaţionale a Managerilor şi Evaluatorilorde Mediu, membru al Academiei de Ştiinţea Federaţiei Ruse, membru al Academiei deŞtiinţe Tehnice din România.Iliescu, Constantin C.(15.09.1892, Roman, Neamţ –30.10.1978, Bucureşti)Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti şis-a specializat la University College Hospitaldin Londra. A întreprins cercetări materializateprintr-o serie de lucrări publicate înrevista Heart cu privire la fibrilaţie. Întors înţară, a lucrat la spitalul Filantropia, apoi adevenit profesor la Institutul Medico-Farmaceuticdin Bucureşti. Decan al Facultăţiide Medicină Generală, director al spitaluluiBrâncovenesc. Lucrări: Aspectul clinic,mecanismul şi tratamentul fibrilaţiei auriculare,1941; Infarctul miocardic, 1953; Hipertensiunearterială, 1966. Membru al Colegiului Americande Cardiologie, al Societăţilor de Cardiologiedin Cehia, Franţa, Italia, Polonia.Membru al Academiei de Ştiinţe Medicaledin România. Membru titular (1965) alAcademiei Române.Iliescu, Ileana(1937, Sighişoara)Balerină. Şi-a făcut studiile la Bucureşticu Anton Romanovski şi Oleg Danovski.A fost prim-balerină la Opera Naţionalădin Bucureşti (debut 1954). După 1989director al Operei Române. A predat cursuride dans clasic la Şcoala de dans (CIAK) dinTorino, unde a fost director artistic (1981),formând balerini de succes (ex. MassimoLeanti, Silvana Ranaudo, Federica Paganini).Numai în Lacul lebedelor de Ceaikovski a susţinutpeste 400 de spectacole, dansând cumari companii, precum Bolşoi Teatr, Operadin Praga ş.a., alături de Gabriel Popescu.A făcut coregrafie şi regie artistică la Giselleşi Cele patru anotimpuri după Vivaldi pentruFrancesco Prola, ca şi la bijuterii muzicaledupă Rossini, Ceaikovski, Grieg, Delibes,Saint-Saens, Gounod, Borodin, Chopin,Ponchielli, Strauss şi Valsul în Viena lui Strausspentru Opera din Cluj. Face parte din„tripleta de aur“ a baletului clasic românescalături de Magdalena Popa şi Leni Dacian.Maestru Emerit al Artei. Meritul Culturalîn grad de Cavaler. Diploma de excelenţă aPrimăriei Capitalei, 2008.Iliescu, Ionprenume la naştere Ion Alexandru(3.03.1930, Olteniţa)Inginer şi om politic. A absolvit Facultateade Electrotehnică la Institutul PolitehnicBucureşti şi Institutul Energetic din Moscova.Specializat în hidroenergie şi gospodărireaapelor. A condus Consiliul Naţional alApelor, unde a iniţiat şi finalizat proiectele:Programul Naţional de utilizare a resurselorde apă şi Schemele de amenajare a bazinelorhidrografice. Demis în 1984. Director alEditurii Tehnice din Bucureşti (1984–1989),când a scris studii de specialitate. A debutatîn activitatea politică din liceu, fiind unuldintre fondatorii Uniunii Asociaţiilor Elevilordin România (1948), iar în 1956 – preşedinteal Uniunii Asociaţiilor Studenţilor dinRomânia. Ministru pentru problemele tineretului(1967–1971). Secretar al CC al PCR(1971), exclus pentru că s-a exprimat contracultului personalităţii lui Ceauşescu. Trimisla Timişoara ca vicepreşedinte al ConsiliuluiJudeţean, apoi preşedinte al Consiliului391ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 391 31.10.2011 17:23:20

392Judeţean Iaşi (1974–1979). Exclus din viaţapolitică pentru deviere intelectualistă. Îndecembrie 1989 s-a aflat în fruntea celorcare au declanşat mișcarea pentru schimbarearegimului. Preşedinte al României(1990–1992; 1992-1996; 2000–2004). Fondatoral noului Partid Social Democrat. Subpreşedinţia sa România a parcurs perioadade tranziţie de la socialism la capitalism, spreintegrarea în Uniunea Europeană şi NATO.Lucrări: Probleme globale. Creativitate, 1992;Revoluţie şi reformă, 1993; România în Europa şiîn lume, 1994; Revoluţia trăită, 1995; Momentede istorie, 3 vol., 1995–1996; Toamna diplomatică,1995; Fragmente de viaţă şi de istorie trăită,2011. Membru de Onoare al AcademieiTehnice din România.Iliescu, Nicolae(7.12.1937, Horezu, jud. Vâlcea)Inginer. A absolvit Facultatea de Transporturila Institutul Politehnic din Bucureşti.Profesor la Facultatea de Transporturi, specialitatearezistenţa materialelor. Contribuţiiîn domeniul analizei structurale cu tehniciexperimentale de investigare (foto-elasticitate,lacuri casante). Lucrări: Analiza experimentalăa tensiunilor, 1976–1977. Secretarştiinţific al Asociaţiei Române de Tensometrie,reprezentantul României în EuropeanCommittee for Experimental Mechanics.Membru al Academiei de Ştiinţe Tehnicedin România.Iliu, Victor(24.11.1912, Sibiu – 4.09.1968, Bucureşti)Regizor de film. A absolvit Institutul Unionalde Artă Cinematografică din Moscovaca elev al lui Eisenstein. Membru PCR dinilegalitate. A dat noua direcţie a cinematografieiromâneşti de după al Doilea RăzboiMondial, fiind o voce nouă alături de JeanGeorgescu, regizor care şi-a continuatactivitatea începută în perioada interbelică.A modernizat raporturile dintre personaje,rolul peisajului şi tematica, astfel încât,practic, toţi regizorii perioadei socialiste seraportează la stilistica lui. A început ca asistentde regie încă din perioada războiului:Sub semnul bunului samaritean, 1942; Româniaagricolă, 1942; Crucea Roşie Română, 1943;Şcoala de dans Liciu, 1943; Lucrări Agricole,1944; Sanatoriul Moroeni, 1945; Filme: Procesulcriminalilor de război din fostul Guvern Antonescuşi execuţia lor, 1946; Vizita mareşaluluiIosip Broz Tito în România, documentar, 1948;Anul 1848 după stampele vremii, documentar,1948; În sat la noi, 1951; Mitrea Cocor, 1952;O scrisoare pierdută, 1953; Bălcescu, 1953;Moara cu noroc, 1957; Comoara din vadul vechi,IliescuVictor IliuIon Constantin Inculeţ1964. N-a mai lucrat în perioada Ceauşescu.Laureat al Premiului de Stat.Inculeţ, Ion Constantin(5.04.1884, Rezeni, jud. Lăpuşna, Basarabia –18.11.1940, Bucureşti)Om politic. Tată al lui Ion I. I. A absolvitSeminarul Teologic din Chişinău, apoia început Facultatea de Matematică dinDorpat, Estonia, s-a transferat la cea deFizică şi Matematică a Universităţii din St.Petersburg, pe care a absolvit-o. Profesorde matematică în St. Petersburg. A luptatpentru unirea Basarabiei cu România capreşedinte al Sfatului Ţării (Parlamentul).Liberal ca opţiune politică. După MareaUnire a fost ministru secretar de stat pentruBasarabia, cu întreruperi până în 1940,ministru al Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale(1927–1928), ministru de Interne (1933–1936), vicepreşedinte al Consiliului deMiniştri (1936–1937). Preşedinte al SfatuluiŢării al Republicii Democratice Moldoveneşti,ministru. Lucrări: Spaţiul şi timpul înnoua lumină ştiinţifică (Bucureşti, 1920); Mapremière rencontre avec Saint Aulaire (1930);URSS (Bucureşti, 1932). Membru titular alAcademiei Române (1918).Inculeţ, Ion I.(11.02.1921, Iaşi)Inginer. Fiu al lui Ion C. I. A absolvit InstitutulPolitehnic din Bucureşti şi a plecat laspecializare în Canada, unde a rămas ca profesoral universităţii din Ontario, specialitateaingineria mediului. Director al Institutuluide Cercetări Electrostatice Aplicative dinOntario. A descoperit „reacţia constantă“care permite determinarea aparţiei ozonuluiîntr-un proces. Lucrări: Static Electrificationof Dielectrics and Materials Interfaces; IndustrialApplications of Static Electricity; Applied Electrostaticsin Modern Industry. Este autor saucoautor a 18 inovaţii, cea mai importantăfiind separatorul electrostatic alternativ pentruparticule, patentat în Australia, Belgia,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 392 31.10.2011 17:23:20

Canada, Franţa, Germania, Japonia, Olanda,Spania, SUA. Membru al Asociaţiei InginerilorProfesionişti din Ontario, al SocietăţiiAmericane de Electrostatică, membru deonoare al Academiei Române (1992).Inochentie(a II-a jumătate a sec. al XVII-lea –1.02.1735, Râmnicu Vâlcea)Episcop. S-a călugărit la mănăstirea Tismanaşi a fost egumen la mănăstirile Motruşi Brâncoveni. A fost ales episcop de Râmnicîn 1727 şi hirotonisit la Belgrad în 1728.A păstorit pe vremea ocupaţiei austriece aOlteniei şi a fost apărătorul religiei ortodoxe,al identităţii româneşti. A tipărit înromâneşte: Molitvelnicul (1730), Ceaslovul(1731), Triodul (1731), Liturghierul (1733),Catavasierul (1734).Inochentie LevizorV. Levizor, InochentieIoachim, Grigore L.(14.12.1906, Borca, Neamţ –5.10.1976, Bucureşti)Inginer. A absolvit Şcoala Politehnică dinBucureşti, Secţia mine. Director la schelaMoreni, director al Centralei Petrolului,profesor la Institutul de Petrol şi Gaze dinBucureşti, membru în Colegiul MinisteruluiMinelor, Petrolului şi Geologiei. A introdusîn extracţia mondială de petrol procedeulpompajului combinat cu erupţia artificială.Lucrări: Exploatarea zăcămintelor de ţiţei, 1955;Extracţia ţiţeiului şi gazelor, 1961; Sintezăasupra optimizării funcţionării pompelor submersibile,1969; Dezlocuirea ţiţeiului din mediipermeabile de către apa tratată cu polimeri, 1974.Membru al Societăţii Inginerilor Petroliştidin Franţa, membru corespondent al AcademieiRomâne, (1963).Ioan(sec. al V-lea d.H.)Episcop de Tomis. Născut în Scythia Minor(Dobrogea de azi), a fost unul dintre primiiepiscopi (446–449) ai Tomisului (colonie aMiletului la Pontul Euxin, numele grec pentruMarea Meagră, edificată în sec. VI î.H.pentru a fortifica poziţiile grecilor în confruntarecu perşii. Regele persan Darius alII-lea, de altfel, a ajuns şi el până la Dunăre).Arhiepiscopul său era Flavian al Constantinopolului,iar împăratul Bizanţului era Theodosiusal II-lea. Pe fondul acestor ampleconflicte zonale, începe să se conturezeidentitatea Scythiei Minor, aflată în fluxulintereselor grecilor, romanilor, bizantinilor.IoanUn om al locului ca acest episcop şi predecesorulsău Teotim definesc poziţia religioasă aortodoxiei Tomisului faţă de nestorianismşi monofizismul eutichian. Cunoscător degreacă şi latină, dar considerându-se maiapropiat prin fibra sa de latinitate decât degreci, a tradus din greacă în latină autoricreştini precum Teodor Mopsuestenul, Teodoretde Cyr (392–458).Ioan Casian, Sf.V. Casian, IoanIoanid, George(1800, probabil Bucureşti –27.11.1888, Bucureşti)Editor, librar, profesor. Grec ca etnie. A fostprofesor de greacă la Academia Greceascădin Bucureşti şi, odată cu trecerea la învăţământulîn limba română, a trecut profesorla Colegiul Sf. Sava. Spirit efervescent, a fostunul dintre primii editori de colecţii literare(traduceri sistematice şi populare din literaturileeuropene în Biblioteca letteraria) laeditura numită chiar George Ioanid. A avutşi librărie proprie, constituind astfel modelulpentru o serie de editori cunoscuţi demai târziu, ca Ioan V. Socec, Müller, Alcalayş.a. A invitat pictori cunoscuţi şi gravoridin străinătate spre a-şi ilustra cărţile, formândastfel un stil al bibliofiliei româneşti.A rămas celebră până astăzi lucrarea apărutăodată cu Unirea Principatelor, vol. I,1858 – Istoria Moldo-Românilor (de la FacereaLumii la 1595, cu litografiile lui A. Bieltz:Traian, Decebal, Dragoş Vodă, Ştefan celMare, Bogdan Vodă) şi vol. II, 1859 – IstoriaMoldo-Românilor (de la 1595 la 1728) culitografiile aceluiaşi: Radu Negru Basarab,Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, NeagoeBasarab, Mihai Viteazul, Constantin Şerban,Matei Basarab, Vasile Lupu şi ConstantinBrâncoveanu). Prieten cu pictorul Gh. Tattarescu,au refăcut împreună (1840–1841)fresca bisericii Sf. Ilie, ctitorie din 1720,din Craiova. A scris el însuşi o Gramatică înlimba elinească, 1843, Dicţionar româno-elinesc,2 vol., Vocabular de vorbe elineşti naturalizate înlimba românească, 1864; Dizertaţii asupra adevărateiorigini a limbii daco-române în strânsăafinitate cu limba pelasgo-elenikă şi asupraalfabetului fonetic în locul celui radical, 1882.Membru de onoare al Societăţii AcademieRomâne (1871).Ioan LemeniV. Lemeni, IoanIoan MeţianuV. Meţianu, Ioan393ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 393 31.10.2011 17:23:20

394Ioan Românul(sec. al XVII-lea, Sânpetru, Transilvania)Preot şi copist. De la el se păstrează singurulexemplar copiat numit Codex Neagoensis,care cuprinde cele mai vechi texte în limbaromână: cărţile populare Alexandria, Albinuşasau Floarea darurilor, Rojdanicul şi textelebisericeşti Pravila Sfinţilor Părinţi. Numelea fost folosit de-a lungul timpului de maimulţi apartenenţi la românitate, din diverseprovincii româneşti şi cu diverse profesii. Înacelaşi veac al XVII-lea şi tot în Transilvania,dar la Alba Iulia, un omonim al călugăruluifăcea experimente de pirotehnie. Estemenţionat de Conrad Haas ca sursă pentrulucrările sale despre rachete.Ioan Vlahul (Românul)(sec. al XVII-lea, Ţara Românească)Martir creştin. A fost luat în robie de turciîn 1662 şi dus la Constantinopol. Refuzândsă treacă la islam, a fost spânzurat în 1695,iar trupul i-a fost aruncat în Bosfor. A fostdeclarat sfânt al Bisericii Ortodoxe Române.Ionaşcu, Traian(17.04.1897, Iaşi – 19.11.1981, Bucureşti)Jurist. Profesor de drept civil la Universitateadin Bucureşti, vicepreşedinte al FacultăţiiInternaţionale de Drept Comparat dinStrasbourg. S-a preocupat de unele domeniifundamentale ale dreptului civil. Lucrări:Modificările aduse Codului civil de principiulconstituţional al egalităţii sexelor, 1950; Uneleaspecte juridice ale relaţiilor comerciale între ţăricu structură social-economică diferită, 1961;Teoria şi practica litigiilor precontractuale,1962, în colaborare; Teoria generală a contracteloreconomice, 2 volume, 1963, 1965, încolaborare; Constantele Dreptului – Drept şiLogică, 1964. Membru titular al AcademieiRomâne (din 1974).Ion CaloianV. Ioniţă cel FrumosIonescu Bizeţ, Ion(22.11/4.12.1870, Creaţa-Leşile, Ilfov –17.09.1946, Bucureşti)Inginer şi matematician. A fost profesor laŞcoala Politehnică din Bucureşti. A conduslucrările de construcţie a numeroasepoduri, printre care podul peste Borcea(prima porţiune a podului peste Dunăre),podul de la Bobolia pe valea Prahovei, podulmetalic curb de cale ferată şi şosea pestebazinul Dunării de la Giurgiu (1905–1906),a elaborat proiectul pentru Şantierul NavalPorţile de Fier de la Turnu-Severin etc. Esteautorul unui studiu de deviere spre PrutIoana apelor Siretului în vederea construcţieiunei centrale hidroelectrice şi a transformăriiPrutului într-un canal navigabil întreGalaţi şi Iaşi. A executat harta hidrograficăa bazinului Dunării. A fost unul dintre întemeietoriirevistei Gazeta matematică. Membrucorespondent al Academiei Române (1919).Ionescu, Constantin N.(21.06.1905, Bucureşti – 6.10.1956, Bucureşti)Chimist. A absolvit Facultatea de Ştiinţe,Secţia fizico-cimice, la Universitatea dinBucureşti. Profesor la Facultatea de Farmaciea Institutului Medico-Farmaceutic dinBucureşti. Director al Institutului de CercetăriFarmaceutice. Contribuţii în domeniulchimiei enzimelor, al chimiei organice şifarmaceutice. Este considerat unul dintreorganizatorii industriei farmaceutice dinRomânia. Lucrări: Sur la Synthèse biochimiquedes β-cyclopentyl-glucosides, 1935; Contribuţiunila cunoaşterea proprietăților preparării şi conservăriiapelor cianhidrice, 1941; Sinteza totală aacidului pantotenic, 1950. Membru corespondental Academiei Române (1948).Ionescu de la Brad, Ionnume la naştere Ion Isăcescu(24.06.1818, Roman, jud. Neamţ –17/31.12.1891, Brad, Filipeni, jud. Bacău)Economist, agronom, savant şi scriitor.A studiat la Academia Mihăileană din Iaşi şia continuat la Paris, unde a studiat botanica,chimia şi economia politică. S-a specializatla Nancy. Întors la Iaşi în 1841, s-a angajatîn lupta care a dus la revoluţia din 1848 şila unirea din 1859. A publicat la Propăşirea –Îmbunătăţiri în agricultura noastră, 1844; Fermamodel, 1846. A luptat pentru împroprietărireaclăcaşilor. A trăit în exil (1848–1856), fiinddirector al Şcolii Imperiale de Agricultură şiadministrator al moşiilor lui Reşid Paşa dinThessalia. După Mica Unire a fost consilieral lui Al. I. Cuza şi inspector general al agriculturii.În ultima parte a vieţii a înfiinţat laBrad o fermă model. Lucrări: Despre Thessaliaagricolă, 1851; Excursion agricole dans l’AsieMineure, 1855; Agricultura jud. Dorohoi, 1866;Agricultura jud. Mehedinţi, 1868; Agriculturaromână de la Brad, 1886. Membru al Societăţiide Medici şi Naturalişti din Iaşi, al AcademieiFranceze de Agricultură. Membru deonoare al Academiei Române (1884).Ionescu-Dolj, Ioan(14.09.1875, Boureni, Dolj – 4.06.1947, Bucureşti)Jurist. A absolvit liceul Carol I din Craiova(1894). A obţinut licenţa în Drept la Bucureştiîn 1898, ca şef de promoţie. Chiar înENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 394 31.10.2011 17:23:20

IonescuConstantin N. Ionescu Dumitru Ionescu Emanoil Ionescu Eugen Ionescuacelaşi an, într-un timp în care ministrulJustiţiei, G. Palade (tatăl fizicianului GeorgeEmil P.), era preocupat să reînnoiascămagistratura, este numit ajutor de judecătorla judecătoria Pogoanele, jud. Buzău.Înaintează repede pe scara ierarhică şi, dupăşederi scurte la tribunalele Fălciu, Tecuci şiTutova, este numit judecător de instrucţie(1906), apoi preşedinte al Secţiei de notariat(1910) la tribunalul Ilfov. În 1914 este înaintatconsilier la Curtea de Apel, în timpulrăzboiului este mobilizat pe loc la Bucureşti,iar în 1921 devine consilier la Înalta Curtede Casaţie şi Justiţie. După formarea RomânieiMari, care reunea regiuni cu moştenirijuridice diferite, a apărut problema creăriiunei legislaţii unificate şi în acelaşi timpmodernizate. O comisie cu această sarcinăa fost înfiinţată în 1920, condusă de ManolescuRâmniceanu, preşedintele de onoare alCurţii de Casaţie. În cadrul ei a fost formatăo subcomisie pentru unificarea dreptuluipenal şi de procedură penală, din care afăcut parte Ionescu-Dolj, între timp secretargeneral al Ministerului de Justiţie, alături deprofesorii V.V. Pella, O. Teodoreanu, G. Vrăbiescuşi I. Rădulescu. În noua Constituţiedin 1923 se prevedea înfiinţarea ConsiliuluiLegislativ, care avea menirea de a colaboracu guvernul şi parlamentul la elaborarealegilor. Este numit în 1925 preşedinte alSecţiei de drept public a Consiliului. A fost,începând din 1906, profesor la Şcoala Superioarăde Ştiinte de Stat, al cărei director adevenit în 1937. Este autorul unui Curs deProcedură Penală, reputat pentru claritateasa. Împreună cu V.V. Pella, a fost redactorulRevistei de Drept Penal şi Ştiinţă Penitenciară.În 1928 este ales membru corespondental Academiei Române la secţia istorică (nuexista o secţie juridică).Ionescu, Dumitru(14/27.05.1901, Bucureşti – 20.01.1985, Cluj)Matematician. A absolvit Facultatea de Ştiinţe,Secţia matematici, la Universitatea dinBucureşti, ca elev al lui Ţiţeica, A. Davidoglu,D. Emmanuel, N. Coculescu, T. Lalescu.Specializare la Paris. A fost profesor la Universitateadin Cluj, apoi la Politehnica dinCluj. Contribuţii în domeniul analizei matematice:ecuaţii diferenţiale liniare, ecuaţii cuderivate parţiale de ordin superior, ecuaţiiinegale, calcul funcţional, analiză numerică,aplicaţii diverse ale analizei matematice.Lucrări: Cuadraturi numerice, 1957; Diferenţedivizate, 1978. Membru al Societăţii Românede Matematică.Ionescu, Emanoil(1893, Bucureşti – 1949, Bucureşti)General de aviaţie. A absolvit Şcoala deAviaţie şi Academia Militară la Bucureşti.A comandat Şcoala Militară de Aviaţie(1938–1939) de la Bucureşti, Corpul AerianRomân în perioada celui de-al DoileaRăzboi Mondial (1944–1945), desfăşurândofensiva pe frontul de vest. În GuvernulSănătescu a fost subsecretar de stat înMinisterul Aerului.Ionescu, Eugen (Eugène Ionesco)(26.11.1912, Slatina – 28.03.1994, Paris)Dramaturg. Mamă franţuzoaică. A absolvitLiterele şi Filosofia la Bucureşti, fiiindstudentul lui Nae Ionescu. Se consideradiscipolul lui I.L. Caragiale şi al lui Urmuz.Stabilit în Franţa în 1939. A debutat ca poet:Elegii pentru fiinţe mici, 1931, şi a colaboratla numeroase publicaţii. A scris volumulde eseuri Nu, 1934, Premiul Editurii Fundaţiilor,care afirmă principiile literare aleautorului, prin negarea trecutului. Consideratîn Franţa unul dintre promotoriiliteraturii absurdului prin dramaturgia sa:La cantatrice chauve, anti-pièce suivie d’une scèneinédite (Cântăreaţa cheală, antipiesă urmată de oscenă inedită), 1964; Les Chaises, farce tragique(Scaunele, farsă tragică), 1973; Antidotes, 1977;Chaque matin (În fiecare dimineaţă), 1988.Membru al Academiei Franceze (1970).395ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 395 31.10.2011 17:23:20

396Ionescu, Gelluprenume la naştere Gheorghe(8.06.1937, Galaţi)Teoretician literar. Studii de inginerie minierăneterminate, Filologia la Universitateadin Bucureşti, cadru didactic al universităţii.A ţinut la Steaua cronica traducerilor. Plecatdin ţară în 1982 (Franţa), apoi Germania(1983). A lucrat la postul de radio EuropaLiberă. Preşedinte al Societăţii culturaleromâno-germane Apoziţia din München.Lucrări: Romanul lecturii, 1976, debut; Orizontultraducerii, 1981; Anatomia unei negaţii,1991; Copacul din câmpie, 2003, Marele PremiuASPRO. A scos, împreună cu GeorgeGană, ediţia Tudor Vianu – Opere, 11 volume.Ionescu-Gion, George I.nume la naştere Gheorghe Ionnescu(14.10.1857, Piteşti – 29.06.1904, Bucureşti)Publicist, istoric. A studiat la ColegiulI.C. Brătianu din Piteşti şi la Sf. Sava dinBucureşti, a făcut Literele şi Filosofia înFranţa şi Belgia. Adept al direcţiei enciclopedistea lui B.-P. Hasdeu, n-a fost în relaţiibune cu Junimea. A ţinut conferinţe depopularizare a culturii la Ateneul Român.Aflat în bune relaţii cu arhitectul Ion Mincu,acesta i-a construit casa din Bucureşti.Lucrări: Ludovic XIV şi Constantin Brâncoveanu,1884; Manual de poetică română, 1888;Din istoria fanarioţilor, 1891; Încercare asupraistoriei ştiinţelor în trecutul ţărilor române, 1894;Istoria Bucurescilor, 1899, document de referinţăpână astăzi; Din istoria Basarabilor, 1903.A scris despre viaţa şi opera Dorei d’Istria înRomânia. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1989).Ionescu, Grigore(11.01.1904, Floreşti, Prahova –26.06.1992, Bucureşti)Arhitect. A fost profesor la Institutul deArhitectură Ion Mincu din Bucureşti. Printrelucrările sale se numără spitalul Emilia Irzadin Bucureşti, clădirea Facultăţii de Drumurişi Poduri a Institutului de Construcţii dinBucureşti, sanatoriul TBC Bârnova, Iaşi etc.Activitatea sa majoră s-a desfăşurat în jurulistoriei arhitecturii şi a patrimoniului naţionalromânesc. Este autorul unei istorii aarhitecturii româneşti, prima lucrare de acestgen apărută în literatura română de specialitate.Lucrări: Istoria arhitecturii româneşti,1937; Bucureşti. Ghid istoric şi artistic, 1938;Curtea de Argeş, istoria oraşului prin minunilelui, 1939; Byzance et l’architecture religeuse enRoumanie, 1944; Bucarest, la ville et ses monuments,1956; Arhitectura populară românească,Ionescu1957; Arhitectura în Valahia, Moldova şi Transilvaniaîn veacurile XII–XIX, 1966; Arhitecturaîn România, perioada anilor 1944–1969, 1969;Les rapports de l’architecture roumaine médiévaleavec l’art des pays balkaniques et du Proche-Orient,1970; Les fortifications antiques et médiévalessur le territoire de la Roumanie et leur rapportsaves le monde méditerranéen, 1970; Historie del’architecture en Roumanie, de la prehistorie à nosjours, 1972. Membru titular al AcademieiRomâne (1992).Ionescu, Luigi(3.04.1927, Pânceşti, jud. Bacău –1989, Bucureşti)Interpret de muzică uşoară. A început săcânte de pe băncile liceului (Bacău). A participatla şantierele tineretului de reconstrucţiepostbelică a ţării (irigaţiile de pe Prut, SalvaVişeu). A fost actor şi interpret la Teatrul deRevistă din Bucureşti (1951–1987). Şlagăre:„Lalele, lalele“; „Te-aştept în fiecare seară“;„Zorile“.Ionescu, Mihai Andrei(1.11.1900, Bucureşti – 5.02.1988, Bucureşti)Entomolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţela Bucureşti şi s-a specializat la Muzeul deIstorie Naturală din Viena şi la Institutul deBiooceanografie din Split. Profesor la Facultateade Biologie a Universităţii din Bucureşti.Contribuţii în domeniul sistematicii,ecologiei şi zoogeografiei insectelor. Lucrări:Contribuţiuni la studiul frunzarului (pătură defrunze moarte) de fag. Cercetări statistice, ecologiceşi sistematice în pădurile de fag de la Sinaia şide pe Valea Prahovei, 1932; Diplura, Collemboia,Cynopidae, Protura şi Izoptera, 1951; Specii noide Cynopidae în fauna RPR, 1965; Biologia galelor,1973. Membru al Societăţii de Zoologiedin Franţa, al Societăţii de Entomologie dinCopenhaga. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1955).Ionescu-Mihăeşti, Constantin(12.09.1883, Bucureşti – 14.04.1962, Bucureşti)Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti.Profesor la Facultatea de Medicină din Iaşişi din Bucureşti. S-a specializat la Baltimore,Boston, New York şi Paris. În perioada războaielorbalcanice a făcut parte din Comisiapentru Combaterea Holerei. A organizatLaboratorul Central din Iaşi şi din Harkov,Ucraina, pentru prepararea serurilor şi vaccinurilor.Director la Institutul Dr. I. Cantacuzinodin Bucureşti (1924–1952, 1955–1962).Contribuţii la studierea virusului poliomieliticşi promotorul introducerii vaccinuluiBCG în profilaxia tuberculozei. Lucrări:Noţiuni de epidemiologie şi servovaccinaţiuni,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 396 31.10.2011 17:23:21

IonescuLuigi Ionescu Nae Ionescu Petrică Ionescu1914; Sur un microbe capsule trouvé chez le pou etl’homme atteint de typhus exanthématique, 1919;Sur le virus poliomyélitique de Roumanie, 1929;Vaccinaţiunea antituberculoasă BCG în România,1939. Membru al Academiei de Medicinădin Bucureşti. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1948).Ionescu, Mircea(28.04.1896, Bucureşti – 18.11.1980, Bucureşti)Chimist. A absolvit Facultatea de Ştiinţedin Bucureşti, specialitatea chimie organică.A fost profesor la institutele de învăţământsuperior de profil din Cluj, Timişoaraşi Bucureşti. Director al Staţiunii Chimico-agronomicedin Cluj. Contribuţiiîn domeniul componentelor nutritive alegrâului şi porumbului. Lucrări: Contribuţiunila studiul porumburilor româneşti (recoltele1936–1937); Variabilitatea chimică a planteloragricole. Noi contribuţiuni, 1938; Pesticidele şiaspectele folosirii lor, 1970; Bazele viitoare alealimentaţiei omenirii. Surse noi de proteine, 1973;Materia organică a solului, 1977. Membru alAcademiei de Ştiinţe Agricole din România,membru corespondent al AcademieiRomâne (1963).Ionescu, Naenume la naştere Ionescu C. Nicolaea semnat şi cu pseudonimul Calicles(4/16.06.1890, Brăila – 15.03.1940, Bucureşti)Profesor, filosof. A absolvit Filosofia laBucureşti, s-a specializat în Germania, laMünchen, unde şi-a luat doctoratul. A lucratla catedra profesorului Constantin Rădulescu-Motru,la Universitatea din Bucureşti,în specialitatea logică. I-a avut studenţi peEugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran,Mircea Vulcănescu, Petru Dumitriu.A condus ziarul Cuvântul şi a fost principalulideolog legionar din România. N-a lăsat cărţiscrise, mai mult articole, dar prelegerile saleuniversitare, strânse de studenţi în volum,sub titlul Filosofia religiei, sintetizează bunăparte din ideile sale. Apare ca personaj înCronică de familie şi Biografii, autobiografii şiportrete contemporane de Petru Dumitriu.Ionescu, Nicolae(1820, Bradu, jud. Neamţ – 24.01.1905, Bradu)Publicist şi om politic. A studiat la AcademiaMihăileană din Iaşi, după care a urmatFacultatea de Drept la Paris, unde s-a alăturatSocietăţii Studenţilor Români din capitalaFranţei şi a luat parte la diferite acţiunide susţinere a culturii române, printre altelefiind redactor la revista Étoile du Danube,care apărea la Bruxelles. În februarie 1848a luat parte la revoluţie, la Paris. După ces-a întors în ţară, a început o intensă activitatedidactică şi publicistică. Timp de 7 ani(1860–1867) a fost redactor la revista TribunaRomâniei. A participat la activitatea Comitetuluirevoluţionar de la Cernăuţi. A fostsenator, deputat şi ministru de Externe. S-aremarcat ca un orator deosebit. Membrufondator al Societăţii Academice Române(devenită Academia Română) şi vicepreşedinteal ei (1889–1892).Ionescu, Petrică (Ionesco, Petrika)(13.10.1946, Bucureşti)Scenograf şi regizor. A absolvit Institutul deArtă Teatrală şi Cinematografică la Bucureşti.A plecat din ţară la 24 de ani, după ceregizase, ca student, peste 10 spectacole, înstil modern. A primit cetăţenie franceză în1976. S-a specializat în spectacole de operă(La Chatelet, Nanterre, Opera din Paris, înMarea Britanie, Irlanda, Germania, Italia,Elveţia, Spania, SUA, Japonia, Chile ş.a.).Pentru inaugurarea noii clădiri a Operei dinParis a montat Othello de Verdi. A lucrat cuNureiev, Carolyne Carlson ş.a. Sprijină BisericaOrtodoxă Română din Paris. După 1989a revenit în România şi a montat spectacolela Opera Română, ca şi la Teatrul Naţionaldin Bucureşti. Distins cu Meritul Cultural decătre preşedinţia României în 2003.397ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 397 31.10.2011 17:23:21

IonescuRaicu Ionescu Rion Gheorghe Ionescu-Şişeşti Nicolae Ionescu-Şişeşti398Ionescu, Radunume la naştere Răducanu Ivăncescu(1834, Bucureşti – 24.12.1872, Bucureşti)Critic literar. A studiat Literele şi Filosofiala Paris, fără a termina. A fost redactor laRomânul lui C.A. Rosetti şi a condus Conştiinţanaţională. A fost director în MinisterulCultelor, ataşat al ţării la Belgrad. A fost unhegelian care a teoretizat pe marginea criticiiliterare: Principiile literare, 1861. A scrisde asemenea versuri: Cânturi intime, 1854;Odă la România, 1859, eseuri: DomnitorulAlexandru Ioan Cuza şi unirea completă a Principatelor,1861.Ionescu Rion, Raicunume la naştere Raicu Ionescu(24.08.1872, Bălăşeşti, Galaţi –19.04.1895, Târgovişte)Critic literar. Socialist. Apropiat de G. Ibrăileanu.A absolvit Literele şi Filosofia laIaşi. A fost profesor la Târgovişte. Adept alpozitivismului, darwinismului, marxismului.A lăsat Scrieri literare, 1895, publicate postumde G. Ibrăileanu şi Sofia Nădejde.Ionescu, Romulus Florin(8.02.1912, Bucureşti – 1987, Bucureşti)Jurist. A absolvit Facultatea de Drept la Universitateadin Bucureşti. A lucrat la baroulIlfov, apoi la Consiliul Superior Legislativ,unde s-a ocupat de organizarea ContenciosuluiAdministrativ; profesor şi decan laFacultatea de Drept. Lucrări: Acţiunea dinoficiu a administraţiei, Principii de organizareîn administraţia locală, Reorganizarea contenciosuluiadministrativ român, Acţiunea în daunecontra statului şi Decretul-lege din 14 septembrie1938, Competenţa de contencios administrativ aConsiliului Superior Juridic. Distins cu SteauaRomâniei în grad de Cavaler (1947).Ionescu-Şişeşti, Gheorghe(16.10.1885, Şişeşti, jud. Mehedinţi –4.06.1967, Otopeni)Agronom. Frate cu Nicolae I.-Ş. A absolvitÎnalta Şcoală de Agricultură la Stuttgart.Doctor în ştiinţe agricole al Universităţii dinJena. A fost administrator al fermei ŞcoliiSuperioare de Agricultură de la Herăstrău,profesor la Şcoala de Medicină Veterinarădin Bucureşti, director fondator al Institutuluide Cercetări Agronomice din Bucureşti,ministru al Agriculturii, Domeniilor şiCooperaţiei (1938–1939). A iniţiat şi conduscercetările pentru dezvoltarea agrotehnicii laprincipalele plante de cultură, s-a preocupatde ameliorarea solurilor erodate. Lucrări:Contribuţiuni la studiul grâului românesc dinpunct de vedere fitotehnic, 1916; Rapiţa, 1934;Cultura porumbului, 1936; Principalele tipuri desol din România, 1939; Agrotehnica, 1947. Preşedinteal Societăţii Române de Agricultură,membru al Academiei de Agricultură dinRomânia, al Academiei de Ştiinţe Agricole dela Moscova. Membru al Academiei Române(1955) şi vicepreşedinte al ei, preşedinte alsecţiei sale de biologie şi ştiinţe agricole.Ionescu-Şişeşti, Nicolae(11.02.1888, Şişeşti, jud. Mehedinţi –17.08.1954, Bucureşti)Medic neurolog. Frate cu Gheorghe I.-Ş.După ce audiază două semestre la Leipzigprelegerile de psihologie experimentală alelui Wilhelm Wundt, se hotărăşte pentru studiulMedicinei. A absolvit Medicina la Paris.Se orientează de la început către neurologieşi va fi extern, intern, apoi „chef de clinique“(prima treaptă în ierarhia medicilor de spitalîn Franţa), sub conducerea lui GeorgesGuillain, în renumita clinică de neurologiea spitalului Salpêtrière din Paris. În 1932vine la Bucureşti, devenind unul din colaboratoriicei mai apropiaţi ai lui GheorgheMarinescu. La moartea acestuia, în 1938,devine urmaşul său ca profesor titular deneurologie la Facultatea de Medicină şidirector al vlinicii de neurologie de la spitalulColentina din Bucureşti. A adus contribuţiivaloroase în domeniul patologiei tumorale amăduvei spinării, siringomieliei şi siringobulbiei,reflexelor psiho-galvanice, în studiulENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 398 31.10.2011 17:23:21

tonusului muşchilor striaţi, asupra roluluispaţiului perivascular în migrarea antigenilorîn creier, în domeniul neuroinfecţiilor.Lucrări: Tumeurs médullaires associées à unprocessus syringomyélitique (Tumori medulareasociate cu un proces siringomielitic, 1929), LaSyringobulbie – contribution à la physiopathologiedu tronc cérébral (Siringobulbia – contribuţiela fiziopatologia trunchiului cerebral, 1932);Sur les rayons mitogénétiques, 1935; Le profilmental des parkinsoniens, 2 vol. 1939–1940;L’Electro-encéfalogramme pendant le coma etaprès la mort, 1940; Epilepsia de origine pleurală,1950. Această ultimă monografie a fostreeditată în 1986 în limba engleză la sugestiarenumitului neuropatolog J. Godwin Greenfieldde la National Hospital for NervousDiseases din Londra, fiind considerată olucrare clasică privind fiziologia şi patologiabulbului rahidian. Împreună cu GheorgheMarinescu, Oskar Sager şi Arthur Kreindlera fost coautorul monografiei Le Tonusdes muscles striés (Tonusul muşchilor striaţi,1937), prefaţată de neurofiziologul englezSir Charles Sherrington. A fost preocupatîn mod deosebit de electroencefalogramafăcută în timpul comei şi după moarte, dereflexul psihogalvanic şi aplicaţiile sale înneurologie şi endocrinologie (procesul deresuscitare a pacientului). Vicepreşedinteal Societăţii Române de Biologie, membrucorespondent al Academiei Americanede Neurologie. Membru corespondent alAcademiei Române (1939), exclus în 1948,repus în drepturi în 1990.Ionescu, Take (Tache)nume la naştere Dumitru G(hiţ)ă Ioanîn perioada şcolară Demetriu G. Ionnescu(13.10.1858, Ploieşti – 2.06.1922, Roma)Om politic. Aromân după mamă. Frate cuThoma I. A absolvit Dreptul la Paris. Şi-aînceput cariera în aripa radicală a PartiduluiLiberal, iar toată conduita sa l-a desemnat cape un politician de centru. A fost ales primaoară în Parlament în 1883 ca membru alPartidului Conservator (aripa takistă, deosebităde cea maioresciană), unde plecase fiindcontra direcţiei lui Ion Brătianu. A susţinutcrearea unui sistem de alianţe balcanicecare să permită deschiderea spaţiilor româneştidin Imperiul Austro-Ungar cătreviaţa României (era prieten cu ElephteriosVenizelos şi Thomas Masaryk). A înfiinţatrevista de limbă franceză La Roumanie, 1898,pentru a-şi promova ideile. A fost ministrual Educaţiei şi Cultelor (1891–1895,1899–1900), ministru al Finanţelor (1900,1904–1907). Din 1908, după revoltele ţărăneşti,a înfiinţat Partidul Liberal-Democrat,IonescuTake IonescuC. Ionescu-Târgoviştesusţinut de I.L. Caragiale, şi el ploieştean, cucare era prieten. A fost contra expulzării luiCristian Racovski (cercul România Muncitoare,lider social-democrat). Ministru deInterne (1912–1914). A fost pentru anexareaCadrilaterului în urma războaielor balcanice,spaţiu locuit de mulţi aromâni. A organizatComitetul Naţional Român pentru RomâniaMare. Vicepreşedinte al Consiliului deMiniştri (1917–1918), ministru de Externe(1921–1922), prim-ministru (1921–1922).L-a promovat pe Nicolae Titulescu înprim-planul scenei politice româneşti. Laînceputul carierei a scris literatură SF – Spiriteleanului 3000, 1875.Ionescu-Târgovişte, Constantin(11.11.1937, Târgovişte)Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti.Profesor de diabetologie la Medicină şidirector al Institutului de Diabet, Nutriţieşi Boli Metabolice A inventat două produsefarmaceutice: fitodiab şi fitolin pentruameliorarea diabetului. Lucrări: Echilibrulacidobazic, 1979; Necesitate şi abuz în alimentaţie,1981; Bazele biochimice ale nutriţiei, 1985;Hipoglicemiile, 1990; Teoria şi practica acupuncturiimoderne, 1992; Insulina, descoperirea medicalăa secolului aparţine românului N.C. Paulescu,1996; Re-Discovery of insulin, 1996; Diabetologiamodernă, 1996. Membru al Academiei deŞtiinţe Medicale, 1993. Membru de Onoareal Societăţii Italiene de Acupunctură, 1976.Membru al Federaţiei Internaţionale deDiabet IDF, 1982. Membru corespondent(2003) al Academiei Române şi membru deonoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Ionescu, Theodor D.(16.05.1898, Corabia, jud. Olt –11.02.1990, Bucureşti)Inginer chimist. A absolvit Facultatea de Ştiinţea Universităţii din Bucureşti. Profesorla Facultatea de Chimie a Institutului Politehnicdin Bucureşti. Director al Institutuluide Cercetări Alimentare. Contribuţii privind399ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 399 31.10.2011 17:23:21

400Theodor V. Ionescuapele reziduale, cele naturale, cele industriale,ca şi asupra valorificării minereurilor:cărbune, ţiţei. Lucrări: Contribuţii la clorurapropanului, 1942; Procese catalitice industriale,1954; Schimbători de ioni şi schimbători deelectroni, 1955; Obţinerea magneziului din apade mare, 1962; Schimbul ionic în chimia şi tehnologiaalimentară, 1966. Membru de onoareal Societăţii Internaţionale de Chimie Industrialădin Paris. Membru corespondent alAcademiei Române (1963).Ionescu, Theodor V.(8.02.1899, Dorohoi, jud. Botoşani –6.11.1988, Bucureşti)Fizician. A absolvit Facultatea de Ştiinţe aUniversităţii din Iaşi, Secţia fizico-chimice.S-a specializat la Nancy, Franţa. Profesorde fizică experimentală la Facultatea deŞtiinţe a Universităţii din Iaşi. Contribuţiiîn domeniul studiului vitezei sunetului înlichide, a curenţilor termoionici în aer, alpropagării undelor electrice în gaze ionizate.A făcut descoperiri remarcabile în fizicaplasmei, fizica ionosferei, efectul Zeean.În 1925 a inventat un microfon bazat pecurenţii termoionici (curenţi emişi de corpurileîncălzite) şi un modulator de luminăfolosind fenomenul de interferenţă. În1936 obţine un brevet de invenţie pentruimagini în relief 3D pentru cinematografie şiteleviziune. În 1946, împreună cu fizicianulV. Mihu, a inventat şi construit o instalaţiecu care s-a obţinut prima „emisiune stimulatătip MASER“ (amplificator cuanticde microunde), fiind astfel un precursor alMASER-ului inventat în 1954. Lucrări: EffetJoule et théorie de Bohr, 1924; Gas ionisés, 1931;Ondes électriques dans le champ magnétique terrestre,1935; Electricitatea, 1962. Membru alAcademiei Române (1963).Ionescu, Thoma(13.09.1860, Ploieşti – 28.03.1926, Bucureşti)Medic chirurg şi anatomist. Frate cu TakeI. După absolvirea liceului Sf. Sava dinIonescuThoma IonescuBucureşti, studiază Medicina la Paris (1878–1885) şi în paralel Dreptul. Între 1882–1885lucrează ca extern, apoi între 1885–1890 caintern al spitalelor din Paris. În 1890 devinedoctor în medicină şi chirurgie cu teza „Lecôlon pelvien pendant la vie intrautérine“(„Colonul pelvian în timpul vieţii intrauterine“),lucrare premiată de Academia deMedicină din Paris. În acelaşi an primeşteMedalia de Argint pentru chirurgie calaureat al spitalelor din Paris. În perioada1892–1895 lucrează ca profesor agregatde anatomie la Facultatea de Medicină dinParis. În 1925 este numit profesor de anatomietopografică şi de clinică chirurgicală laFacultatea de Medicină din Bucureşti, postîn care va rămâne toată viaţa. Între 1912 şi1915 este rector al Universităţii din Bucureşti.Este întemeietorul şcolii româneştide anatomie şi de chirurgie. A colaborat laredactarea marelui tratat de anatomie subredacţia lui P.J. Poirier, aducând contribuţiila topografia etajului abdominal prindescrierea unor structuri anatomice care-ipoartă numele. A dezvoltat şi pus la punctnumeroase tehnici şi instrumente chirurgicale.Lucrări: Le traitement chirurgical du cancerutérin (Tratamentul chirurgical al canceruluiuterin, 1902); La rachianesthésie générale (Rahianesteziagenerală, 1919). A fondat periodiceleArchives des Sciences Médicales (1896), Revistade Chirurgie (1897) şi Societatea Românăde Chirurgie (1897). Alte contribuţii: aculIonescu: ac pentru sutură totală cu fir demetal; cura Ionescu: procedeu de cură chirurgicalăa anginei pectorale prin rezecţiatotală a simpaticului cervical; depărtătorulIonescu: depărtător autostatic abdominalde care se pot fixa valve de diferite mărimi;operaţia Ionescu: histerectomie totală lărgităcu extirparea grupurilor ganglionarelimfatice, practicată pentru cura chirurgicalăa cancerului de col uterin; rahianesteziaînaltă Thoma Ionescu: rahianestezie încare substanţa anestezică este introdusăintrarahidian în regiunea cervicală înaltă sausuboccipit. Membru al Academiei Românede Medicină. A fost membru al Academieide Medicină din Paris, al Societăţii Internaţionalede Chirurgie şi membru de onoare(1925) al Academiei Române.Ionescu-Tulcea, Cassius(1923, Bucureşti)Matematician. A absolvit Matematica laBucureşti ca elev al lui Octav Onicescuşi Gh. Mihoc şi a rămas cadru didactic alfacultăţii. Căsătorit cu Alexandra Bagdasar,matematiciană, au plecat la Yale UniversityENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 400 31.10.2011 17:23:21

pentru specializare (1959). În prezent profesorla University of Pennsylvania. A formato şcoală de teoria probabilităţilor în topologieatât în SUA, cât şi în Canada. Lucrări:Mésures dans les espaces produits, 1959; Théorieergodique pour des classes d’opérations noncomplètement continues, coautor, 1950; Calcululprobabilităţilor şi aplicaţii, coautor, 1956;Spectral representation on semigroups of normaloperators, 1958; Spectral operators on locallyconvex spaces, 1961; Topology, coautor, 1971.Ionescu, Vasile (Lulu) I.(1898, Buzău – 1978, Bucureşti)Jurist. Mai întâi ofiţer de jandarmi la Buzău,a absolvit Dreptul la Bucureşti. A făcutparte din contenciosul RadiodifuziuniiRomâne, a fost director al ei (1935–1945), aparticipat la uciderea asasinilor lui ArmandCălinescu (în sediul Radiodifuziunii), aparticipat la asaltul pentru recucerireaRadiodifuziunii după ce fusese preluatăde legionari. A transmis la 23 august 1941mesajul regelui dintr-o cazemată improvizată(sediul fiind bombardat), a continuatsă transmită însoţind trupele până la Bod(Braşov). În timpul campaniei electorale, arefuzat să cedeze microfonul Anei Pauker,lui Gheorghiu-Dej şi Iosif Chişinevschi, careintraseră în studio, cerând avizul ComisieiAliate de Control, punând apoi muzică pepost în timpul transmiterii mesajului AneiPauker. A făcut închisoare în intervalele1948–1954, 1957–1964.Ionescu, Vlad(22.04.1938, Bucureşti – 1.05.2000, Bucureşti)Inginer. Absolvent al Facultăţii de Electrotehnică-Energeticăla Institutul Politehnicdin Bucureşti. Profesor la Facultatea deAutomatică a Politehnicii. A ţinut prelegerila universităţi din Gröningen, Delft, Cambridge,Roma, Torino. Profesor invitat laGrenoble. Contribuţii la teoria sistemelorcu reglare automată, optimizarea automatăa sistemelor energetice, rezultate aplicate lahidrocentralele de la Dobreşti-Moreni, laBicaz, pe Olt. Lucrări: Programarea matematicăcu aplicaţii în energetică, 1967; Procese optimale,1970; Conducerea strucutrală a sistemelor, 1986;Teoria sistemelor, 1995. A coordonat volumulAutomatica de la A la Z, 1988. Membru corespondental Academiei Române (1996).Ionesi, Liviu(27.01.1925, Frătăuţii Vechi, Suceava –2006, Iaşi)Geolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţe dinIaşi, Secţia geologie. Profesor de geologie laUniversitatea din Iaşi. A efectuat cercetăriIonesiCassius Ionescu-TulceaLiviu Ionesiasupra flişului extern (pânzele de Audia,Tarcău şi Vrancea) din Carpaţii Orientali şia Sarmaţianului, abordând probleme fundamentalede geologie economică. Asupra flişuluia adus contribuţii paleontologice, litoşibiostratigrafice, sedimentologice, tectoniceşi geochimice, care au contribuit la mai bunacunoaştere a acestor formaţiuni. Se remarcăprin contribuţiile biostratigrafice asupradepozitelor paleogene şi miocene inferioare(macroforaminifere, bivalve, gasteropode,nanoplancton calcaros) cu ajutorul cărora astabilit limita dintre Cretacic şi Paleogen şidintre Paleogen şi Miocen şi atestarea etajelorYpresian, Luteţian, Priabonian, Acvitanianşi Burdigalian. De asemenea, s-a ocupatşi de istoria ştiinţelor geologice din România.A iniţiat la Iaşi studiul bitumolitelor oligocene(roci generatoare de hidrocarburi), alforaminiferelor mari şi al nanoplanctonuluicalcaros. Activitatea de cercetare estefinalizată în 180 de lucrări publicate, 30 derapoarte geologice, 2 granturi, la care seadaugă volumele: Flişul Paleogen din bazinulvăii Moldovei (1971), Geologia României (1974),Obcinele Bucovinei (1978), Geologia Unităţilor deplatformă şi a Orogenului nord-dobrogean (1994)ş.a. Premii: al Universităţii din Iaşi (1959), alMinisterului Învăţământului (1962) şi AcademieiRomâniei (1971). Distincţii: ProfesorEmerit (1997), Doctor Honoris Causa alUniversităţii din Suceava. Pentru activitateadesfăşurată a fost ales membru al AcademieiRomâne, al Grupului de studii geologicedin cadrul filialei Iaşi a Academiei Române(preşedinte), al Societăţii Geologice a României,filiala Iaşi (preşedinte şi preşedinte deonoare), membru al Consiliului Naţional alGeologilor din România (vicepreşedinte),al Societăţii Paleontologilor din România(membru), al Societăţii Geologice din RepublicaMoldova, al Comisiei pentru OcrotireaNaturii a Academiei Române (2003), al Societăţiipentru Cultură şi Literatură Românăîn Bucovina etc.401ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 401 31.10.2011 17:23:21

402Ionete, Constantin(24.03.1922, Măldăreşti, jud. Vâlcea –8.08.2011)Economist. A absolvit cursurile Facultăţiide Filosofie din Bucureşti. Specializare îneconomie în SUA, Italia şi Irlanda. Profesorla ASE, Bucureşti. Membru al consiliului deadministraţie al Băncii Naţionale a României(1998–2004). Lucrări: Comportamentul procesuluide formare a preţurilor (1972); Preţuri şitarife (1983); Preţurile şi echilibrul dinamic aleconomiei (1983); Criza de sistem a economiei decomandă şi etapa sa explozivă (1993). Membrude onoare al Academiei Române (1993).Ioniţă cel Frumos, supranumit Caloian( ~1014 – 1207, Târnovo)Rege al vlaho-bulgarilor (1197–1207). Aromân.Fratele mai mic al lui Petru şi Asan,predecesorii săi la domnie, ambii ucişi dinordinul împăratului Alexios al III-lea Anghelosal Bizanţului, deoarece, în urma victoriilorobţinute asupra bizantinilor (Anghelosal II-lea, Anghelos al III-lea ajutat de Belaal Ungariei, Ioan Cantacuzino şi generaliiAlexios Gidos şi Vasile Vatatzes), au pretins,la tratativele de pace, să li se recunoascătitlul de împăraţi. A obţinut recunoaştereatitlului de rege de la papă, promiţând trecereala catolicism. După ce a obţinut titlul (în1204), în virtutea originii latine comune acelor două popoare, l-a pretins şi ImperiuluiRoman de Răsărit, adică Bizanţului, care îlrefuză. În urma bătăliei cu Alexios al III-leaşi Balduin de Flandra (a IV-a cruciadă),acesta din urmă e adus la Târnovo şi ucis.A pus primat al Bisericii de ortodoxul Vasile,şeful Bisericii româno-bulgare. A fost ucisde un cuman aliat cu Balduin de Flandra.Lui i-a urmat Borilă (nepot, probabil dinstirpea acestuia se trage Dosoftei, mitropolitulMoldovei), care a restabilit ortodoxia înzonă, iar acestuia Asan al II-lea, care a extinsgraniţele regatului. Contextul la care trimittoate conflictele perioadei indică o conştiinţăa apartenenţei Asăneştilor la vechea lume aPeninsulei Balcanice, confruntată cu aceeamai nouă, a migraţiilor, dar şi cu decădereaImperiului Roman.Iordache, Ştefan(3.02.1941, Calafat – 14.09.2008, Viena)Actor. A absolvit Institutul de Teatru laBucureşti. Actor la Teatrul Mic. Roluri înfilm: Străinul (1964), Gaudeamus igitur (1965),Calea Victoriei sau cheia visurilor (1965), Unfilm cu o fată fermecătoare (1966), Adio, dragăNela! (1972), Proprietarii (1973), Ediţie specială(1978, Premiul ACIN), Doctorul Poenaru(1978), Avaria (1978), Bietul Ioanide (1979),Bună seara, Irina (1980), Pruncul, petrolul şiIoneteardelenii (1981), Întoarce-te şi mai priveşte odată (1981), Înghiţitorul de săbii (1981), De cetrag clopotele, Mitică? (1981), Concurs (1982),Glissando (1985, Premiul ACIN), Ciuleandra(1985), O clipă de răgaz (1986), Prinţul negru(1988, film TV), Noiembrie, ultimul bal (1989,Premiul ACIN), Cei care plătesc cu viaţa(1991), Hotel de lux (1992), Cel mai iubit dintrepământeni (1993), Eu sunt Adam (1996), Omulzilei (1997), Faraonul (2004), Ticăloşii (2007).Premiul UNITER pentru cel mai bun actor,în anul 2001, pentru rolul titular din Barrymore,în regia lui Gelu Colceag. Cetăţean deonoare al oraşului Bucureşti.Iordan, Iorgu(29.09/11.10.1888, Tecuci –20.09.1986, Bucureşti)Lingvist şi filolog. A absolvit Facultatea deLitere şi Filosofie şi Dreptul la Iaşi. A fost eleval lui Alexandru Philippide. S-a specializat laBonn, Berlin şi Paris. Profesor la universităţiledin Iaşi şi Bucureşti (unde a fost şi rector),director al Teatrului Naţional din Iaşi,director al Institutului de Filologie din Iaşişi de Lingvistică din Bucureşti, preşedinteal Comisiei Naţionale UNESCO, membrufondator şi preşedinte al Societăţii românede Lingvistică Romanică. A scris peste 500de lucrări de specialitate, cele mai cunoscutefiind: Gramatica limbii române, 1937; RumänischeToponimistik (Toponimia românească), 1924,în româneşte 1963; Stilistica limbii române,1944; Limba română contemporană, 1954,Premiul de Stat; Lingvistica romanică · Evoluţie· Curente · Metode, 1962. A întemeiat şi aeditat Buletinul Institutului de Filologie RomânăAlexandru Philippide. Membru al Academiei(1946) şi preşedinte al ei (1957–1966), membrual Academiei Saxone de Ştiinţe (Leipzig,1958), al Academiei Germane de Ştiinţe(Berlin, 1964), al Academiei Austriece deŞtiinţe (1966, Viena), al Academiei Bavarezede Ştiinţe (1968, München), al InstitutuluiMexican de Cultură (1969), al Institutului deStudii Catalane (1975, Barcelona), DoctorHonoris Causa al mai multor universităţi.Om de Ştiinţă Emerit (1962).Iordăchescu, Dan(2.06.1930, Vânju Mare)Bariton. Descendenţă moldovenească. Aab solvit Facultatea de Teatru la Iaşi şi Conservatorulla Bucureşti ca elev al lui Petre ŞtefănescuGoangă şi Jean Bobescu. Prim-solistal Teatrului de Operă şi Balet din Bucureşti.A întreprins peste 260 de turnee în peste 60de ţări ale lumii şi i-a avut parteneri pe Mariodel Monaco, Placido Domingo, Mirella Freni,Renata Scotto, Virginia Zeani, MonserratENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 402 31.10.2011 17:23:21

IorgaŞtefan Iordache Dan Iordăchescu Anghel Iordănescu Nicolae IorgaCaballé, Luciano Pavarotti, J. MacCracken,Franci Corelli, N. Rossi-Lemeni, G. DiStefanoşi alţii sub bagheta lui Riccardo Muti,Lorin Mazel, Georges Prêtre, Zubin Mehta,M. Rostropovitch, Tullio Serafin, Sir ColinDavis etc. A condus clase de canto în SUA,Marea Britanie, Franţa, Filipine, Grecia,Turcia. Roluri în mai mult de 1 080 spectacolede operă de la preclasici (Monteverdi)până la contemporani (Vitto Frazzi, NinoRota) şi peste 1 500 de lieduri interpretateîn aproape 1 600 de concerte A participatla peste 30 de festivaluri internaţionale şi aluat 10 mari premii la concursuri internaţionale:Varşovia (1955); Berlin (Schumann,1956); Salzburg (Mozart, 1956); Geneva(1956); Toulouse (1958); Viena (1959);Bucureşti (Premiul George Enescu, 1961);Olanda, (s’Hertogenbosch, 4 premii, 1963);Bruxelles (Queen Elizabeth, 1966); Hanovra(Cordonul de Maestru al Liedului, 1968).A primit distincţii şi decoraţii: Artist Emerital României (1963), Meritul Culturalclasa a II-a (1964), Meritul Cultural clasa I(1968), Ordinul Steaua României în rang deComandor (2000), Ordinul Muncii, Medaliade Aur In Memoriam George Enescu (2005).Iordănescu, Anghel(4.05.1950, Iaşi)Jucător şi antrenor de fotbal. General alArmatei Române. A jucat toată viaţa pentruSteaua Bucureşti (1968–1982) cu carea câştigat două campionate (1976, 1978),4 Cupe ale României (1970, 1974, 1976,1979) şi Cupa Campionilor Europeni (1986,ca jucător-antrenor). 64 de selecţii în echipanaţională (26 de goluri). Antrenor la Steaua,OFI Creta, Anorthosis Famagusta, Al-Hilaldin Arabia Saudită, Al-Ain din EmirateleArabe Unite. Între septembrie 1993 şiaugust 1998 a antrenat echipa naţională(două turnee finale ale C.M., 1994 şi 1998,şi unul al Campionatului European, 1996).Distins cu Meritul Sportiv clasa a II-a, 2008,cu prilejul retragerii din fotbal.Iorest, românizare a grecescului Oresteîn Transilvania, după cum Udrişte esteîn Ţara Românească; prenume la naştere Ilie(1600, Maramureş sau Moldova – ~1650, Putna)Mitropolit al Ardealului. S-a călugărit laPutna. A fost hirotonisit arhiereu la Târgovişte.Mitropolit al provinciei, instalat de principeleTransilvaniei Gheorghe Rákóczi I, pevremea când ortodoxia nu era recunoscută careligie în Transilvania, şi-a avut sediul la AlbaIulia, în catedrala ctitorită de Mihai Viteazul.A tipărit la Iaşi, 1642, Evanghelia cu învăţătură,raliindu-se astfel recunoaşterii Mărturisiriiortodoxe a lui Petru Movilă. A fost înlăturat dinscaun în 1643 şi aruncat în închisoare pentrucă s-a împotrivit tipăririi Catehismului calvinesc(contra căruia va fi şi mitropolitul Varlaamal Moldovei). În 1645 a plecat în Rusia, cuo recomandare de la Vasile Lupu către ţarulMihail Feodorovici Romanov, care l-a primit,spre a strânge astfel ajutoare băneşti. Voia săelibereze din închisori preoţii ortodocşi carefuseseră de partea lui. După 1645 s-a retrasla Putna. Această tentativă timpurie, darconcertată în cele două provincii româneşti,de evidenţiere a identităţii prin apartenenţa laortodoxie, ne permite să vedem cum puterealaică (mişcarea unificatoare a lui Mihai Viteazul)şi cea religioasă continuau să lucrezeşi perpetuau în spiritualitatea româneascămodelul Daciei şi imaginea unităţii aceluispaţiu. De asemenea, ideea unei „ortodoxiifără graniţe“ a fost tentativa medievală depăstrare a credinţei fostului Bizanţ în spaţiulMediteranei şi Europei de Est şi Sud-Est.Fapt care a avut urmări vizibile până astăzi,în lumea Europei Unite. Declarat sfânt alBisericii Ortodoxe Române în 1950.Iorga, Nicolae(17.01.1871, Botoşani –27.11.1940, Strejnic, jud. Prahova)Istoric şi om politic. A absolvit Facultateade Istorie din Iaşi într-un singur an cudiploma Magna Cum Laude. Continuă studiileuniversitare la Paris, Berlin şi Leipzig,403ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 403 31.10.2011 17:23:21

404obţinând doctoratul (1893) la numai 23 deani. În 1894, la 24 de ani, obţine prin concursCatedra de istorie la Universitatea dinBucureşti. Începând din 1922 ţine cursuri devară la Vălenii de Munte, judeţul Prahova.Dotat cu o memorie extraordinară, cunoşteaistoria universală şi în special pe cea românăîn cele mai mici detalii. Nu este cu putinţăsă-ţi alegi un domeniu din istoria românilorfără să constaţi că a trecut deja pe acolo şi atratat tema în mod fundamental. A publicatcirca 1 250 de volume şi 25 000 de articole.Opera sa istorică cuprinde diverse domenii:monografii de oraşe, de domnii, de familii,istoria bisericii, a armatei, comerţului,literaturii, tipăriturilor, a călătorilor înstrăinătate etc. Câteva din publicaţiile maiimportante: Studii şi documente cu privire laistoria românilor, în 25 volume (1901–1913),Istoria imperiului otoman în 5 volume (apărutăîn limba germană: Geschichte des osmanischenReiches, 1908–1913), Istoria românilor în 10volume (1936–1939). Ca literat a scris poezii,drame istorice (Învierea lui Ştefan cel Mare,Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia, SfântulFrancisc din Assisi şi altele), volume memorialistice(Oameni cari au fost, O viaţă de om,aşa cum a fost). În 1903 a preluat conducerearevistei Sămănătorul. Ca om politic a fostcofondator al Partidului Naţional Democrat(1931–1932); prim-ministru şi ministrual Educaţiei Naţionale; membru al Parlamentuluiîn mai multe legislaturi. A fostfondator (1920) şi director al Şcolii Românedin Paris (Fontenay-aux-Roses). A editat şicondus numeroase ziare şi reviste (Neamulromânesc, Revista istorică, Revue Historique duSud-Est-Européen, Floarea darurilor etc.). Dupăaflarea veştii despre asasinarea sa de cătrelegionari, 47 de universităţi şi academii dinîntreaga lume au arborat drapelul în bernă.La numai 23 de ani, membru corespondental Academiei Române, membru plin în 1911,preşedinte al Secţiei de istorie (1924-1927).Iorgovan, Antonie(9.08.1949, Gorniţa, com. Sicheviţa, jud. CaraşSeverin – 4.10.2007, Viena)Jurist. A absolvit Dreptul la Universitateadin Bucureşti. Specializare în Austria. Profesorla Facultatea de Drept a Universităţii dinBucureşti. Profesor invitat la Sorbona. Rectoral Universităţii Româno-Germane dinSibiu. Membru al Comisiei Juridice a CPUN(1990), unul dintre edificatorii Constituţieipostdecembriste a României. Senator independentde Caraş Severin (1990) şi senatorPSD (2000–2004), judecător la CurteaConstituţională a României (1992–1996).IorgovanAntonie IorgovanLucrări: Tratat de Drept administrativ, 2 vol.,2000; Revizuirea Constituţiei României – Explicaţiişi comentarii, 2003; Constituţia României,revizuită, comentarii şi explicaţii, 2004, încolaborare; Noua lege a contenciosului administrativ– geneză şi explicaţii, 2004.Iorgovici, Paul(28.04.1764, Vărădia, Caraş Severin –21.03.1808, Vârşeţ)Filolog. A studiat la Vârşeţ şi Seghedin,apoi la Bratislava, Pesta, Viena, Roma, Paris,Londra. Pretutindeni a cules date referitoarela istoria românilor. Vorbea româna,latina, sârba, maghiara, italiana, franceza,engleza, germana. Adept al Şcolii Ardelene.La Vârşeţ a fost arestat şi i s-au distrus operele.Lucrări: Observaţii de limba rumănească,1799; Dicţionar româno-germano-francezo-latin,rămas în manuscris, dar folosit de editoriiLexiconului de la Buda, 1825.Iorgulescu, Mircea(23.08.1943, Valea Călugărească –7.07.2011, Paris)Critic şi istoric literar. Absolvent al Facultăţiide Limba şi Literatura Română laBucureşti, redactor la România literară. Stabilitîn Franţa în 1989, este colaborator laRadio France International şi Radio EuropaLiberă. După 1989 colaborează permanentla revista Dilema (veche), Bucureşti. Adeptal exprimării polemice, a debutat cu Rondulde noapte, 1973; Al doilea rond, 1976; Scriitoritineri contemporani, 1978, Premiul UniuniiScriitorilor; Firescul ca excepţie, 1979; Criticăşi angajare, 1981; Ceara şi Sigiliul, 1982,Premiul Academiei Române; Prezent, 1985;Spre alt Istrati, 1986; Marea Trăncăneală.Eseu despre lumea lui Caragiale, 1988; CelălaltIstrati, 2004. A compus şi îngrijit volumul decorespondenţă Florin Mugur – Scrisori de lacapătul zilelor, 2001.Iosif GheorghianV. Gheorghian, IosifMircea IorgulescuENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 404 31.10.2011 17:23:22

IpsilantiMarius Iosifescu Vlad Ioviţă Maria Iovu Mihail IovuIosif NaniescuV. Naniescu, IosifIosifescu, Marius(12.08.1936, Piteşti)Matematician. A absolvit Matematica laBucureşti. Director al Centrului de StatisticăMatematică al Academiei Române. Contribuţiiîn domeniul teoriei probabilităţilor.Lucrări: Teoria jocurilor, 1965; Teoria probabilităţilorşi statistica matematică, 1966; RandomProcesses and Learning, 1969; Elemente demodelare stochastică, 1984; Mică enciclopedie destatistică, 1985. Membru în conducerea InstitutuluiInternaţional de Statistică. Membrutitular al Academiei Române (2000).Iosif GoldişV. Goldiş, IosifIoviţă, Vlad(25.12.1935, Cocieri, Transnistria –24.06.1983, Chişinău)Regizor şi scriitor. A absolvit Şcoala deCoregrafie A. Vaganova din Leningrad şiInstitutul de Cinematografie, Secţia scenarii,la Moscova. A lucrat ca regizor şi scenaristla Moldova Film. Filmografie: Se caută unpaznic (scenariu), 1967; Nuntă la palat (regie),1969; Vica, eu şi foiletonul (scenariu), 1972;Dimitrie Cantemir, 1973; Durata zilei (scenariuîn colaborare cu V. Gagiu), 1974, Calul,puşca şi nevasta, 1975; La porţile Satanei, 1980;Dansul toamnelor noastre, 1983. A fost premiatla festivaluri unionale şi republicane de film.În literatură a debutat cu cartea de nuveleRâsul și plânsul vinului (1965). Alte volumede proză: Dincolo de ploaie (1970), Un hectarde umbră pentru Sahara (1984), Friguri (1985).Iovu, Maria(23.09.1946, Condrăteşti, Republica Moldova)Fizician. Soţie a lui Mihail I. A absolvit Facultateade Electrofizică, specialitatea aparate cusemiconductori, a Institutului Politehnic dinChişinău. Cercetător la Institutul de FizicăAplicată al AŞM. Din 1992 se ocupă derelaţiile de cooperare internaţională ale AŞM.Iovu, Mihail(20.09.1946, Bardar, Republica Moldova)Fizician. Soţ al Mariei I. A absolvit Facultateade Fizico-Matematici a Universităţii de Statdin Chişinău. Specializat în fizica solidelor.Cercetător la Institutul de Fizică Aplicatăal AŞM. Contribuţii în domeniul semiconductorilorşi dielectricilor. A fost distinscu 4 medalii de aur şi argint la expoziţiileinternaţionale de inventică de la Bruxellesşi Geneva, cu Marele Premiu al ExpoziţieiMondiale Specializate INFOINVENT-2002,Chişinău. Laureat al Premiului de Stat îndomeniul ştiinţei, tehnicii şi producţiei(2001), membru al Academiei de Ştiinţe dinNew York, expert INTAS.Ipătescu, Ana(1805, Bucureşti – 1855, Bucureşti)Eroină la 1848. Fiică a unui mic negustor,nu se ştie despre ea aproape nimic, în afarăde gestul de a se fi pus în fruntea unei mulţimicare, la 1848, a eliberat Guvernul revoluţionarProvizoriu (Bălcescu, Goleştii etc.),încercuit de armată în palatul Goleştilor, pelocul de azi al Muzeului Naţional de Artă,care, de altfel, a fost construit de Carol ca oreplică în oglindă a casei Goleştilor. A făcutacest lucru în condiţiile în care, în Principate,femeile nu aveau drepturi cetăţeneşti,iar cazurile în care studiau erau rare.Ipsilanti, Alexandru(1792, probabil Constantinopol – 1828, Viena)Conducător al Eteriei. Nepot al domnuluifanariot Alexandru Ioan Ipsilanti (1774–1782 – Ţara Românească, 1786–1788 –Moldova, m. 1807) şi fiu al domnuluifanariot Constantin Ipsilanti (1801–1802 –Moldova, 1806, 1807–1812 – Ţara Românească,refugiat în Rusia, m. 1816). A intratîn armata rusă şi şi-a pierdut o mână înbătălia de la Dresda. A întemeiat Eteria în1820, la Odessa, ca mişcare de rezistenţă celupta pentru independenţa Greciei, dar şi, însubtext, pentru păstrarea zonei de influenţă405ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 405 31.10.2011 17:23:22

406Alexandru Ipsilantigreceşti în zona Mării Megre şi a Dunării,care data încă de la înfiinţarea coloniilorMiletului (sec. VI î.H.) şi fusese confirmatăprin instaurarea domnilor fanarioţi în ţărileromâne (greci din Fanar, cartier în Constantinopol)de către otomani. De altfel, începândcu domnul Caragea, care şi-a trimiso parte din avere la Moscova, lupta pentruindependenţă a grecilor – şi a ortodoxieigreceşti – faţă de otomani a luat o turnurăprorusă, fenomen continuat şi de DimitrieCantemir, dar şi de Eteria. La intersecţiacelor două fronturi, înaintarea europeană aImperiului Rus şi cea a Imperiului Otoman,destinul fanarioţilor a sfârşit, practic, pe de oparte prin conştientizarea necesităţii unificăriiortodoxiilor răsăritene în faţa pericoluluiislamic, iar, pe de alta, prin conştientizareaidentităţilor naţionale ale întregii zonesud-est europene. Eteria a exprimat ambeledeziderate. Cu oaste de strânsură, mizândchiar pe opţiunea pentru independenţă atuturor participanţilor, indiferent de neam(erau greci, bulgari, sârbi, albanezi), Eteriatrece de Iaşi şi se îndreaptă spre Ţara Românească,unde intră în conflict cu Tudor Vladimirescu,expresie a conştiinţei identitareromâneşti, ucis lângă Târgovişte. Rusia dezaprobăacest gest, iar otomanii biruie Eterialângă Drăgăşani. Conducătorul ei trece înTransilvania şi fuge la Viena.Irimescu, Ion(27.02.1903, Fălticeni – 28.10.2005, Oprişeni)Sculptor şi pedagog. Între 1924 şi 1928 estestudent al Şcolii Naţionale de Belle Arte dinBucureşti, unde i-a avut profesori de sculpturăpe Dimitrie Paciurea şi Oscar Han. În1928, la absolvire, are loc debutul său laExpoziţia de Pictură şi Sculptură din Bucureşti.În 1930, obţinând o bursă de studii aŞcolii Române de la Fontenay-aux-Roses,pleacă la Paris şi se înscrie la Académie dela Grande Chaumière, unde lucrează subîndrumarea profesorului Joseph Bernard.În 1932 i se acordă Menţiunea de onoare aIrimescuIon IrimescuSocietăţii Artiştilor Francezi, pentru lucrareaAutoportret, expusă la Salonul de primăvarăde la Paris. Din 1933, anul întoarcerii înRomânia, participă la toate expoziţiileorganizate, atât în ţară cât şi în străinătate.În 1940 este numit profesor la Academiade Belle Arte din Iaşi, mai târziu (1950) laCluj, iar din 1966 funcţionează ca profesorde sculptură la Institutul de Arte PlasticeNicolae Grigorescu din Bucureşti. În 1956participă la Bienala din Veneţia, expunândla pavilionul românesc 15 lucrări, iar în1961 expune la Expoziţia de sculpturăcontemporană, organizată pe lângă MuzeulRodin din Paris. În 1975 donează muzeuluioraşului Fălticeni un mare număr desculpturi şi desene, cu care se înfiinţeazăColecţia Ion Irimescu. Este ales în 1978preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici dinRomânia, unde activează până în 1989. În2001 primeşte Premiul pentru Excelenţă încultura română. Este membru de onoare alAcademiei Române. La 27 februarie 2003,Academia Română îl sărbătoreşte cu prilejulîmplinirii vârstei de 100 de ani. Este al doileaartist român aflat în viaţă la sărbătorireacentenarului său, după Cella Delavrancea.Isac, Emil(27.05.1886, Cluj-Napoca –25.03.1954, Cluj-Napoca)Poet. A debutat în 1902 în revista Familia,apoi a colaborat la Viaţa nouă, Noua revistăromână, România muncitoare, Cuvântul liber,Viaţa românească etc. Printre poeziile sale celemai cunoscute se numără „Mama, Ochii tăialbaştri“ şi „Pe lângă apa care trece“. Dupămoartea sa a fost construit un muzeu în casalui, format din trei mari camere, dedicatevieţii poetului, tatălui său şi lucrărilor sale.Volume: Poezii, impresii şi suveniruri moderne,1908; Ardealule, Ardealule bătrân, 1916; Poemeîn proză, 1923; Cartea unui om, 1925; Poeme,1936; Opere, 1946; Poezii alese, 1955.Isanos, Magda(17.04.1916, Iaşi – 17.11.1944, Bucureşti)Poetă. Bunicul dinspre mamă era grec.Nepoată a Elenei Alistar. Soţie a lui EusebiuCamilar. A absolvit Şcoala Eparhială de fetedin Chişinău, iar Universitatea la Iaşi: Dreptulşi Filosofia. A practicat avocatura. Antuma publicat doar un volum: Poezii, 1943.Isărescu, Constantin Mugur(el)(1.08.1949, Drăgăşani, jud. Vâlcea)Economist, guvernator al Băncii Naţionalea României. A fost prim-ministrual României în perioada 22 decembrieENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 406 31.10.2011 17:23:22

IschimjiEmil Isac Magda Isanos Constantin Mugur Isărescu Nicolae Ischimji1999 – 28 noiembrie 2000. A absolvit înanul 1971 cursurile Facultăţii de ComerţExterior din cadrul Academiei de StudiiEconomice din Bucureşti. A fost cercetătorştiinţific la Institutul de Economie Mondialădin Bucureşti pentru următorii 19ani. A luat contact cu ţările cu economiede piaţă, participând la cursuri în StateleUnite. În 1989 a obţinut titlul de doctorîn economie cu teza „Politici ale ratelor deschimb“. După 1989 a lucrat la MinisterulAfacerilor Externe, apoi ca reprezentantcomercial la Ambasada României din StateleUnite ale Americii, iar din septembrie1990 a fost Guvernatorul Băncii Naţionalea României. Între 1990 şi 1991 a condusComisia guvernamentală pentru identificareaşi recuperarea fondurilor deturnate dinpatrimoniul statului de către N. Ceauşescuşi colaboratorii săi. În 1993 devine membrual Clubului de la Roma, preşedinte alAsociaţiei Române a Clubului de la Roma,reales în această funcţie în 1999. În 1998este ales vicepreşedinte al Clubului GuvernatorilorBăncilor Centrale din Balcani,Marea Neagră şi Asia Centrală, iar în 2002preşedinte al acestui club. Pe 16 decembrie1999 a devenit prim-ministru al României,dar după numai un an coaliţia aflată atuncila putere a pierdut alegerile (în noiembrie2000). Guvernul condus de el a elaboratstrategia economică de aderare la UniuneaEuropeană. După 2000 s-a întors laBanca Naţională a României pentru încăun mandat de guvernator. Pe 1 iulie 2005a introdus leul nou, după liberalizareacontului de capital. A dus o politică activăîn privinţa dobânzilor acordate la credite, asiguranţei băncilor. Lucrări: Datoria externă(1977); Afaceri şi căderi financiare în lumeacapitalului (1979) – în colaborare cu NicolaeMurgu şi Paul Ştefănescu; Metodologiaprognozării cursurilor de schimb (1980); Politicişi determinante ale cursului de schimb (1981);Aurul, mit şi realitate (1981) – în colaborarecu Nicolae Murgu; Problema inflaţiei înRomânia interbelică (1981); Managementulîn comerţul internaţional (1982); În zgomotulbursei (1982) – în colaborare cu NicolaeMurgu şi Constantin Lazăr; Bursele de mărfurişi bursa de valori (1982); Contul curent şibalanţa de plăţi externe (1985); Balanţa de plăţişi indicatorii macroeconomici (1986); Raportprivind regimul valutar din România şi măsurilenecesare pentru stabilizarea cursului leului(1992); Politica monetară, stabilitatea macroeconomicăşi reforma bancară în România (1995);Reforma sistemului financiar în România şi integrareaeuropeană (1996); Inflaţia şi echilibrelefundamentale ale economiei româneşti (1996);România: o previziune pe termen lung; Relansareacreşterii economice a României. SeminarulClubului de la Roma (1999). A primit titlul deDoctor Honoris Causa al Universităţii dinCraiova (2003), al Universităţii din Piteşti(2006) şi al Universităţii George Bacovia dinBacău (2007). Din iunie 2007 este cetăţeande onoare al municipiului Sibiu. În 2007 is-a conferit Ordinul Meritul Industrial şiComercial în grad de Mare Ofiţer. Distinscu Legiunea de Onoare a Franţei în gradde Ofiţer, 2011. Din 2006 membru titularal Academiei Române. În prezent este şipreşedintele Secţiei de economie, sociologieşi ştiinţe juridice a Academiei Române.Ischimji, Nicolae(1944, Chişinău)Designer. A absolvit Facultatea de Arhitecturăla Universitatea Tehnică a Moldovei.Specializare la Institutul de IngineriConstructori din Leningrad. Profesor laFacultatea de Arhitectură din Chişinău.A avut expoziţii în Moldova, Franţa, Olandaşi Rusia. Lucrări: Aparatul Birocraţiei, metalruginit, 1985; Ispita revoluţiei, metal ruginit,1986; Centralism democratic, metal ruginit,1986; Parcul pionerilor, metal ruginit, 1987;Conducător, metal, piatră, 1997; Dansul, metal,piatră, 1998; Călătorie în sine, metal, 1998;Purgatoriu, metal, perie, 1998; Timpul de aaduna pietrele, metal, piatră, 2001–2002.407ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 407 31.10.2011 17:23:22

IscovescuBarbu Iscovescu Iosif Iser Isidore Isou Petre Ispirescu408Iscovescu, Barbunume la naştere Iscovici(1816, Bucureşti – 24.10.1854, Istanbul)Pictor. Evreu ca etnie. A absolvit liceulSf. Sava ca elev al lui Scarlat Wallenştein, iarMihai Ghica, ministrul Trebilor Dinlăuntru,i-a obţinut o bursă la Viena, unde a stat pesteşapte ani, fiind membru al Societăţii StudenţilorRomâni (1845). Prieten cu Negulicişi Rosenthal. A conceput drapelul revoluţieide la 1848. După înfrângerea revoluţiei înŢara Românească, la care participase, fugela Braşov împreună cu George Magheru şide acolo în Ţara Moţilor, unde ia legăturacu Avram Iancu. Lucrări: Ioane Butteanu dinFuntana Cornului, un duce al românilor, 1848;Simeon Balintu, preot de la Roşia Abrudului;Petre Dobra, prefectul de Zlatna; Adam Balint,Aide de l’Armée şi Perceptor imperator de Haţeg;Apărătorii naţionalităţii române din Transilvania,1848–1849, litografie; Avram Iancu1849, dela Vidra, Prefect Aurar, gen(eral); VasileLupu; Mihnea cel Rău; Brâncoveanu; GrigoreGhica al Moldovei. În 1852 a plecat la Parisşi de acolo, prin Atena şi Chios, la Istanbul.A donat toate lucrările Muzeului OraşuluiBucureşti, creat de Walenştein, iar cărţile,liceului Sf. Sava.Iser, Iosif(21.05.1881, Bucureşti – 25.04.1958, Bucureşti)Pictor şi grafician. Evreu. Socialist. A studiatla München şi la Paris. Iniţial a fostinspirat de curentul expresionist. A lucratpentru presa socialistă, la Facla şi Adevărul,unde a publicat un număr mare de caricaturi.În perioada de maturitate pictura sacuprinde scene de viaţă pe teme dobrogene,cu portrete de localnici tătari. În urma unorcălătorii în Spania şi în Orient, adoptă ocoloristică mai luminoasă, cu tentă exotică:Tătăroaică în albastru sau Familie de tătari.După al Doilea Război Mondial, a pictatîn special portrete de muncitori. Suntcunoscute desenele satirice antidinastice:Aplicarea constituţiei, 1911; 10 mai, purpurăşi sânge, 1912; Holera, 1912; Greva, 1912;Carol I – 1907, 1913, iar din perioada dematuritate artistică: Tătăroaică din Medgidia,1913; Peisaj dobrogean, 1918; Familie de tătari,1936; Tătăroaică, 1936; Odalisca mare în gri şibleu, 1945; Arlechin şi dansatoare; Nud; Toledo;Autoportret; Portretul muncitorului Lăzărescu;Maica Bucurea toarce; Ţărănci torcând. Membrual Academiei Române (1955).Isou, Isidorenume la naştere Ioan Isidor Goldstein(1925, Botoşani – 28.06.2007, Paris)Poet şi regizor de film. A publicat în perioadacelui de-al Doilea Război Mondial în revistelede avangardă de la Bucureşti. A plecatla Paris în 1942 şi a iniţiat lettrismul, curentartistic avangardist, unul din curentelegeneratoare ale Bauhausului, existenţialismuluifrancez şi stilului baricadelor dinParis cu prilejul mişcării studenţeşti din1968. A făcut film experimental: Traité deBave et d’Èternité (Venom and Eternity) (1951),şi a scris despre lettrism: Introduction à unenouvelle poésie et à une nouvelle musique, 1947;Fondements pour la transformation intégraledu théâtre, 1952; Esthétique du cinéma, 1952;Introduction à une esthétique imaginaire, 1956;Manifeste pour une nouvelle psychokladologie etune nouvelle psychothérapie, 1971; La Créatiqueou la Novatique (1941–1976); Fondements pourune nouvelle physique, suivis de Fondements pourune nouvelle chimie, 1987. S-a sinucis.Ispirescu, Petre(?.01.1830, Bucureşti – 21.11.1887, Bucureşti)Folclorist. Autodidact. Tipograf la tipografialui Zaharia Carcalechi, apoi la aceea aAcademiei. Culegător de poveşti şi basmepopulare: Legendele şi basmele românilor; Ghicitorişi proverburi, 2 vol., 1872–1876; Snoaveşi poveşti populare, 2 vol., 1873–1874; Poveştileunchiaşului sfătos, 1879; Pilde şi ghicitori, 1880;Jocuri şi jucării de copii, 1885.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 408 31.10.2011 17:23:22

IureşConstantin I. Istrati Panait Istrati Bogdan Istru Marcel IureşIstrati, Constantin I.(5.09.1850, Roman – 17.01.1918, Paris)Chimist şi medic militar. A absolvit ŞcoalaNaţională de Medicină şi Farmacie dinBucureşti. În paralel a urmat şi chimia.Membru fondator al Societăţii Studenţilorîn Medicină (1875), prima asociaţie studenţeascădin România. A luat parte la Războiulde Independenţă ca medic de regiment.Profesor la Medicină şi la Facultatea deChimie a Universităţii din Bucureşti, undea întemeiat şcoala de chimie organică dinRomânia. A făcut cercetări asupra bogăţiilornaturale ale ţării (sare, petrol, chihlimbar,ozocherită etc.). Studiind derivaţii halogenaţiai benzenului, a descoperit o nouăclasă de coloranţi, pe care i-a numit franceine.A izolat din plută o substanţă nouă,friedelina. Este autorul unui Curs elementarde chimie, pentru elevii de liceu şi candidaţiila bacalaureat, apărut în 1891 şi tradus înlimbile franceză şi spaniolă. Prin lucrareaStudiul relativ la o nomenclatură generală închimia organică (1913) a adus contribuţiivaloroase la fixarea nomenclaturii ştiinţifice.Ca reprezentant al materialismului ştiinţific-naturalist,a evidenţiat unitatea materiei,a combătut energetismul şi, în genere, idealismulfizic şi agnosticismul, generate decriza din fizică. A desfăşurat o intensă activitatesocială în domeniul medical, cultural şiştiinţific. A întemeiat Societatea Română deŞtiinţe (1890) şi Asociaţia Română pentruÎnaintarea şi Răspândirea Ştiinţelor (1902).A fost membru de onoare al mai multorsocietăţi ştiinţifice străine. Membru titular(1899), vicepreşedinte (1907–1910), preşedinteal Academiei Române (1913–1916) şişef al Secţiei ştiinţifice (1916–1918).Istrati, Panait(10.08.1884, Baldovineşti, jud. Brăila –16.04.1935, Bucureşti)Scriitor. Autodidact. A debutat în publicisticăsub auspiciile mişcării socialiste. A începutsă scrie literatură în Franţa, la îndemnullui Romain Rolland, care i-a prefaţat primalucrare: Chira Chiralina, 1925. A mai scris,în stil exotic, Prezentarea haiducilor, 1924;Codine, 1925, după care s-a turnat în 1963filmul româno-francez Codin, în regia luiHenri Colpi, premiat pentru scenariu laFestivalul de la Cannes; Ciulinii Bărăganului,1928 ş.a. A scris despre călătoria în URSSşi grevele de la Lupeni: Vers l’autre flamme(Spre cealaltă flacără), 1929. O stradă dinMarsilia îi poartă numele.Istru, Bogdan, nume la naştereIon Bădărău, în rusă Ivan Bodarev(13.05.1914, Pistruieni, Basarabia –15.03.1993, Chişinău)Poet. Istru este numele antic, grecesc, alDunării. A absolvit Şcoala Normală laIaşi şi a fost învăţător. A publicat versuriinfluenţate de Ion Barbu şi menţionate deG. Călinescu în Istoria literaturii române şi acontinuat să publice şi după ce Moldova aintrat în componenţa URSS, acum cultivândo poezie în spirit comunist: Glasul Patriei(1946), Drumuri spre lumină (1947), Pohoarnele(1947), În avangardă (1951), Primăvarăîn Carpaţi (1955), Din mal în mal (1958),Tatar-Bunar (1974), Popasuri (1989), Pasăreaalbastră (1992). Distins cu Premiul de Stat alRepublicii Moldova (1976). Membru corespondental Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Iureş, Marcel(2.08.1951, Băileşti)Actor. A absolvit Institutul de Teatru laBucureşti. Joacă pe scena Teatrului Bulandraşi la Teatrul Act (al cărui fondator este).Roluri: în perioada 1978–1981 joacă laCluj-Napoca – Beckman în piesa Afară înfaţa uşii de Wolfgang Borchert, regia MihaiMăniuţiu; Corifeul în Perşii de Eschil, regiaMihai Măniuţiu. Din 1981 joacă la TeatrulBulandra în Poezia muzicii tinere, spectacolrealizat de Florian Pittiş (1981); Cabala Bigoţilorde Mihail Bulgakov, regia AlexandruTocilescu; Cu uşile închise de Jean-Paul Sartre,regia Mihai Măniuţiu (1982); Menajeria409ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 409 31.10.2011 17:23:23

410de sticlă de Tennessee Williams, regia IoanTaub (1982); Hamlet de William Shakespeare,regia Alexandru Tocilescu (1985);Uriaşii Munţilor de Luigi Pirandello, regiaCătălina Buzoianu (1986); A treia ţeapă deMarin Sorescu, regia Ion Caramitru (1987);Câinele grădinarului de Lope de Vega, regiaFlorian Pittiş (1988); Visul unei nopţi de varăde W. Shakespeare, regia Liviu Ciulei (1991);Trei surori de A.P. Cehov, regia AlexandruDarie (1995); Caligula de Albert Camus, regiaMihai Mănuţiu (1996); Henric IV de LuigiPirandello, regia Liviu Ciulei (2005); Goal!Goal! (2005); Isolation (2005). A mai deţinutroluri la Teatrul Odeon, Teatrul Naţional dinBucureşti şi Teatrul Act. Roluri în film: AurelVlaicu (1977); Artista, dolarii şi ardelenii (1979);Castle in the Carpathians (1981); Să mori rănitdin dragoste de viaţă (1983); Domnişoara Aurica(1985); Vacanţa cea mare (1988); Cei care plătesccu viaţa (1991); Interviu cu un vampir. Cronicilevampirului (Interview with the Vampire. Chronicles,1994); Misiune imposibilă (1996); Fii cuochii pe fericire (1999); Războiul lui Hart (2002);Cambridge Spies (2003); Aventurile unei zile(2004); Logodnicii din America (2007); YouthWithout Youth (2007); Pirates of the Caribbean. Atworld’s end (2007); Călătoria lui Gruber (2008);Goal! Goal! Goal! (2009); Foyle’s Wa (serial TV2010). Premiul UNITER pentru cel mai bunactor (stagiunea 1997–1998), pentru rolultitular din spectacolul Richard al IV-lea de W.Shakespeare; Premiul UNITER pentru celmai bun actor (stagiunea 2000–2001), pentrurolul Bruscon din spectacolul Creatorul de teatrude Thomas Bernhard; Premiul UNITERde excelenţă (stagiunea 2002–2003). Din2004 este preşedintele Festivalului Internaţionalde Film Independent Anonimul.Iuriev, Ana, nume la naştere Onilă Ana(9.02.1944, Bravicea, RSSM)Regizor de film. A absolvit Institutul de Cinematografiela Moscova. Regizor la MoldovaFilm, a lucrat documentare: Ruta de onoare,1974; Toate încep din copilărie, 1975; ElenaStrujuc, 1978; Măria sa, Femeia!, 1982; Ascultăchemarea viitorului, 1984; Vatră fără leagan,1987; Fluierul lui Dumitriţă, 1989. Premiulpentru cel mai bun film al anului, Chişinău,1980. În prezent locuieşte la Moscova.Iustin MoisescuV. Moisescu, IustinIvacicovici, Sofronie(6.03.1793, Deliblata, Banatul Sârbesc –21.12.1861, Biserica Albă, Banatul Sârbesc,Voivodina)Teolog. Frate cu Procopie Ivaşcovici. Familieromânească (Ivaşcu) originară din Goruia,Iurievjud. Caraş Severin, colonizată în timpulstăpânirii austro-ungare în sudul Dunăriipentru a desţeleni noi pământuri, care apoiau fost cumpărate de proprietari maghiari.A absolvit Teologia la Sremski Karlovći.Profesor la Teologie, a predat latina, româna,sârba, maghiara şi germana. Din 1822 profesorla Institutul Clerical Sârbo-Romândin Vârşeţ, unde a predat teologia naturală,pastorală, dogmatică, catihetica, pedagogiaşi interpretarea Evangheliei. A fost şi traducătorpentru limba română la Consistoriuleparhial din Vârşeţ. A fost şi protopresbiter alVărădiei cu sediul la Sremski Karlovći, apoi laPalanca, sediul la Biserica Albă, unde a reuşitsă ţină slujbe în limba română o dată la treisăptămâni. Lucrări: Oda episcopului MaximManuilovici, 1830; Călătoria lui Anaccharsis(traducere), 7 vol., 1851. A lăsat în manuscristraduceri din Seneca şi scrieri originale.Ivan, Nicolae(17.05.1855, Aciliu, jud. Sibiu – 3.02.1936, Cluj)Episcop ortodox. A absolvit SeminarulTeologic la Sibiu. Preot la Aiud şi fondatorulprimei reviste din Orăştie: Revista Orăştiei.Membru în Congresul Naţional Bisericescal Mitropoliei Ardealului. A pus bazeleAcademiei Teologice din Cluj (1924). Vicepreşedinteal Partidului Naţional Român(1906–1908), a militat pentru unirea cuRomânia. A înfiinţat băncile Iulia din AlbaIulia, Vatra din Cluj şi Lumina din Sibiu şi afost preşedintele lor. Senator de Sibiu-Săliştedupă Marea Unire.Ivanţoc, Andrei(9.03.1961, Opaci, Republica Moldova)Militant politic. Şofer de meserie. A făcutparte din rezistenţa românească de la Tiraspol,organizată de filiala Frontului Populardin Moldova, condusă de Ilie Ilaşcu. Arestatşi deţinut la Tiraspol (1992–2007). Devenitcetăţean român în 2001, fiind încă laînchisoare. Expulzat în România. Distins cuOrdinul Naţional Steaua României în gradde Cavaler (2007).Ivasiuc, Alexandru(12.06.1933, Sighetul Marmaţiei –4.03.1977, Bucureşti)Prozator. Începe Filosofia şi Medicina laBucureşti, e arestat în 1956 şi condamnatpentru agitaţie publică în legătură cu evenimenteledin Ungaria, plus doi ani domiciliuforţat. A lucrat ca muncitor, translator laAmbasada SUA, redactor-şef la EdituraCartea Românească, director al Casei deFilme nr. 1. Scrie o proză intelectuală, înENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 410 31.10.2011 17:23:23

IvănescuAndrei Ivanţoc Alexandru Ivasiuc Cezar Ivănescu Gheorghe Ivănescucare personajele încearcă să înţeleagă mecanismulsocial: Vestibul, 1967, debut, PremiulUniunii Scriitorilor; Interval, 1968; Cunoaşterede noapte, 1969; Păsările, 1970, PremiulUniunii Scriitorilor, Premiul Academiei,Premiul Consiliului Culturii şi EducaţieiSocialiste; Apa, 1973; Iluminări, 1975; Racul,1976, primul roman românesc despre odictatură de tip latino-american.Ivaşcovici, Procopie(8.08.1808, Deliblata, jud. Torontal,Banatul Sârbesc – 11.05.1889, Biserica Albă,Banatul Sârbesc, Voivodina)Mitropolit şi patriarh. Frate cu SofronieIvacicovici. A studiat la gimnaziul din Oradeaşi Novi Sad, apoi a absolvit Filosofiala Kesmark, Teologia la Vârşeţ, Dreptul laSarospatak. A lucrat la Episcopia Sârbădin Carlovaţ, s-a călugărit la mănăstireaGergeteg, a fost stareţ la mănăstirea sârbăCruşedol, episcop al Aradului, mitropolital Transilvaniei (1873–1874) după AndreiŞaguna, patriarh al Bisericii Ortodoxe Sârbecu sediul la Carlovaţ (1874–1880). Acţiuneasa principală în Transilvnia a fost îndreptatăîn direcţia fortificării ortodoxiei (şi prinaceasta a identităţii româneşti) după ideeacă ortodoxia răsăriteană trebuie să rămânăunită în faţa altor religii (era perioada cândapăreau greco-catolicii, o religie existentă înlume doar în Transilvania şi Ucraina). A fostprimul preşedinte al Asociaţiei NaţionaleArădene pentru Cultura Poporului Român(1863), iar mai târziu preşedinte de onoare.Ivănescu, Cezar(6.08.1941, Bârlad – 24.04.2008, Bucureşti)Poet. Nepot al lui Gheorghe I. A absolvitFilologia la Iaşi şi a fost redactor la diversepublicaţii, mai multă vreme la Luceafărul.Director fondator al Editurii Junimea dinIaşi după 1989. Lucrări: Rod, 1968; Rod III,1975; Rod IV, 1977; La Baad; 1979; Muzeon,1979; Fragmente din Muzeon, 1982, Doina,1983, 1986; Rod, 1985; Timpul asasinilor(împreună cu Stela Covaci), 1997; Poeme,1999; Opera poetică, 2 vol., 2000 (EdituraCartier, Chişinău).Ivănescu, Gheorghe(20.10/2.11.1912, Vutcani, jud. Fălciu,jud. Vaslui – 3.06.1987, Iaşi)Lingvist şi filolog. Unchi al lui Cezar I. Estelicenţiat în filologie modernă la Facultateade Litere şi Filosofie din Iaşi (1933). Studiipostuniversitare la École Pratique des HautesÉtudes din Paris (1934–1935) şi la ŞcoalaRomână din Roma (1935–1937). A fost profesorla Universitatea din Iaşi (1945–1952),cercetător ştiinţific, profesor de lingvisticăromanică şi generală la Universitatea dinTimişoara (1962–1969), profesor de lingvisticăromânească şi indo-europeană laUniversitatea din Craiova (1969–1971),după care revine la Universitatea din Iaşi.Lucrări: Problemele capitale ale vechii româneliterare, 1947; Originea românilor (curs litografiat),1947; Curs de sintaxa limbii românemoderne, 1948, reeditat în 2004; Istoria limbiiromâne, 1980, reeditată în 2000; Lingvisticagenerală şi românească, 1983. Membru corespondental Academiei Române (1965).Ivănescu, Mircea(26.03.1931, Bucureşti – 21.07.2011, Sibiu)Poet şi traducător. A absolvit Filologia(engleză-germană) la Bucureşti. A lucrat caredactor la Bucureşti (AGERPRES, Lumea) şiSibiu (Transilvania). Format la şcoala literaturiiengleze şi americane, din care a tradusmasiv, scrie o poezie discursivă, problematizantă:Versuri, 1968, debut; Poesii, 1971; Altepoesii, 1976; Versuri vechi, nouă, 1988; Poemevechi, nouă, 1989. A primit Premiul UniuniiScriitorilor pentru traducerea lui LeonardBernstein – Cum să înţelegem muzica · Concertepentru tineret, 1982. A tradus J. Joyce, F. Kafka,W. Faulkner, S. Fitzgerald, T. Capote, P. Beagle,Robert Musil – Omul fără însuşiri, 1995,Premiul Uniunii Scriitorilor. Premiul OperaOmnia al Uniunii Scriitorilor, 1993.411ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 411 31.10.2011 17:23:23

Mircea Ivănescu (poet)Mircea Ivănescu (inginer)Ivănescu, Mircea(3.05.1943, Larga, RSSM)Inginer. A absolvit Facultatea de Electrotehnicăa Institutului Politehnic din Bucureşti.Profesor şi rector (1990–2004) al Universităţiidin Craiova. Profesor invitat la mai multeuniversităţi din Europa şi SUA. Contribuţiiîn domeniile sisteme cu parametri distribuiţi,sisteme discrete, sisteme fuzzy, sistemeneliniare, robotică. Lucrări: Electro-RheologicalFluid Controllers, 1998; Dynamic controlfor a tentacle manipulator with SMA actuators,2003, în colaborare; Distributed Control for aIvănescuGrasping Function, 2007, în colaborare. Preşedinteal Societăţii Române de Robotică.Membru al Academiei de Ştiinţe Tehnicedin România.Ivănuş, Ilie(1913, Micherechi, Ungaria – 1999, Gyula)Scriitor. Colaborator la Gazeta română (careapare din 1956, Gyula, Ungaria). Este autorulvolumului de poezii Vioara cu cinci strune;autor prolific de povestiri, nuvele. A publicatsingurul roman din literatura română dinUngaria: Elindultam szep Erdelyibal (Am plecatdin frumosul Ardeal), dar şi Lumea viselor,nuvele originale şi traduceri; A magyarországirománok néprajza (Din tradiţiile populareale românilor din Ungaria), 1993. Universulcopilăriei michirechene este surprins înversuri bine ritmate şi rimate: „Floricuţa dinMicherechi“, „Mireasa de trei ani“, „Aniţa lagrădiniţă“. Proza şi poezia sa se studiază înclasa a XII-a a liceului în limba română dinGyula, Ungaria, centru spiritual al comunităţiiromâneşti.Ivireanul, AntimV. Antim IvireanulENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢI412ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 412 31.10.2011 17:23:23

JJacotă, Anatol(21.06.1941, Bădragii Noi, Basarabia –11.01.2010, Chişinău)Biolog. A absolvit Facultatea de Agronomiea Institutului Agricol din Chişinău.Doctor habilitat (docent), specializat îngenetică vegetală. Fondator şi director alInstitutului de Genetică al AŞM, al bazeisale experimentale, inclusiv al unei secţii debrevetare. Contribuţii în domeniul reacţiilorde adaptare ale plantelor la stress, identificareagenomului responsabil pentru aceasta,cultivarea genotipurilor rezistente şi creareabiotehnologiilor de selecţie a lor. Au fostcreate 40 de soiuri noi de plante, 25 suntomologate, 15 sunt în producţie. Membru alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Jakó Pal Zsigmond (Sigismund)(2.09.1916, Roşiori, Bihor –26.10.2008, Kolozsvár)Istoric de etnie maghiară. A absolvit Facultateade Litere şi Filosofie la Budapesta.Director al Arhivelor Muzeului Ardeleandin Cluj. Contribuţii la istoria medievalăa Transilvaniei. Lucrări: Istoricul manufacturilorde potasă din valea Ungurului şi Călin,1953; Tipografia de la Sibiu şi locul ei în istoriatiparului românesc din sec. XVI, 1964; TimoteiCipariu şi posibilităţile bibliofiliei româneşti dinTransilvania înainte de 1848, 1968; Începuturilefabricării hârtiei în ţara noastră. Morile de hârtiedin Braşov şi Cluj în sec. XVI, 1970. Membrude onoare al Academiei Române (1996).Jalea, Ion(19.05.1887, Casimcea, jud. Tulcea –7.11.1983, Bucureşti)Sculptor. După Şcoala de Arte şi Meserii(absolvită în 1908) urmează studiile Academieide Belle Arte din Bucureşti, avându-iprofesori pe sculptorii Frederik Storck şiDimitrie Paciurea. Îşi desăvârşeşte formaţiaartistică la Paris, la Academia Julian, înatelierul lui Antoine Bourdelle. Din 1956a funcţionat ca preşedinte activ al UniuniiArtiştilor Plastici din România. Este autora numeroase monumente, statui, busturi,reliefuri, compoziţii alegorice. O sinteză aînzestrării sale, a perfectei îmbinări întrenivelul realist şi cel alegoric, a ştiinţei armonizăriitensiunilor dinamice şi statice neoferă compoziţia Arcaş odihnindu-se, lucrareasa cea mai reprezentativă. Un mare numărdin sculpturile lui se găseşte la MuzeulMemorial din Constanţa. Lucrări: busturileSpiru Haret şi George Enescu din Bucureşti;statuile Decebal din Deva, Mircea cel Bătrândin Tulcea, Monumentul eroilor ceferişti, realizatîmpreună cu Cornel Medrea la Bucureşti,basoreliefurile Împărat şi Proletar şi cele depe Obeliscul Unirii din Focşani; compoziţiilealegorice Lupta lui Hercule cu Centaurul,Căderea îngerilor, Lucifer (Parcul Herăstrău,Bucureşti). Obţine Marele Premiu al expoziţiilorinternaţionale de la Paris şi de la Barcelona,Premiul Naţional pentru sculptură(1941), Premiul de Stat (1957) şi – în acelaşian – titlul de Artist al Poporului. Membru alAcademiei Române (1963).Jar, Alexandrunume la naştere Alexandru Avram(21.09.1911, Iaşi – 10.11.1988, Bucureşti)Scriitor şi om politic. Evreu ca etnie. Soţ alOlgăi Bancic. Membru al PCR din ilegalitate,ca urmare a ascensiunii lui Hitler la putereîn Germania. Voluntar pe frontul războiuluicivil din Spania, a acţionat, ca şi soţia sa,în rezistenţa franceză. După decapitarea eide către Gestapo a revenit în România, dara devenit oponent al lui Gheorghe Gheorghiu-Dejîncă din anii 1950 şi oponental liniei staliniste a PCR. Exclus din partidîn 1956 (acuzat de Miron Constantinescupentru „deviere intelectualistă“). Lucrări:Sânge şi vis (1946); Poemul marii deşteptări(1946); Fragment de veac (1946); Moartea luiIosif Clisci (1948); Evadare (1949); Sfârşituljalbelor (1950); Marea pregătire (1952); Undevape Dunăre (1952); Cucuietul (1954); O povestesimplă (1955); Lagard cel însemnat (1966);Trădarea lunii (1968); Eu, Consuela (1971);Naşul şi fericirea lumii (1976). Laureat al Premiuluide Stat (1950). Episoade ale acestor413ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 413 31.10.2011 17:23:23

JardaAnatol Jacotă Jakó Pal Zsigmond Ion Jalea Tudor Jarda414întâmplări sunt narate în romanul Colecţia debiografii, autobiografii şi memorii contemporanede Petru Dumitriu.Jarda, Tudor(11.02.1922, Cluj – 14.08.2007, Bucureşti)Compozitor. A absovit Conservatorul la Cluj(mutat la Timişoara după Diktat). Profesor şirector al Conservatorului din Cluj, directoral Operei Române din Cluj. A scris muzicăde operă: Neamul Şoimăreştilor (1956); Pădureavulturilor (1960); alegoria lirică Dreptul laviaţă (1965); tabloul coral-coregrafic Cu ţurca(1969); opera în patru acte Înger şi demon(1985), lucrări simfonice: Simfonia I în laminor (1951); Concertul pentru flaut şi orchestră(1952), şi vocal-simfonice inspirate din folclor:Hai la joc (1954); Mă dusei în târg la moţi(1955); Colo-n sus pe munte verde (1956); treisuite bihorene pentru cor mixt (1957–1958);Trei cântece de pe Mureş (1958); Coruri peversuri populare (1964); tripticul pentru corde femei Dorul (1965); Mă luai, luai (1965);colindul La poartă la Ţăligrad (1965); Zececoruri de pe Someş (1969). A fost membru deonoare al Operei Naţionale din Cluj, cetăţeande onoare al oraşului Cluj, distins cuOrdinul Naţional pentru Merit în grad deCavaler, 2002.Jarnik, Jan Urban(25.05.1848, Potštýn, Cehia – 12.01.1923, Praga)Romanist ceh, specialist în limba română.Profesor la Universitatea Carolină Cehă(membru fondator) din Praga. Institutul deLingvistică din Slovacia îi poartă numele.Prieten cu Masaryk, primul preşedinte alCehoslovaciei ca stat independent; prietencu Nicolae Iorga; preţuit în mod deosebitde Carol al II-lea pentru cercetările sale delimba română şi pentru culegerea folcloruluiromânesc, mai ales din Transilvania, cu ajutorulstudenţilor de la Blaj. A corespondat cuTimotei Cipariu. În timpul Primului RăzboiMondial a înfiinţat la Praga o şcoală de limbaromână pentru prizonierii români neştiutoride carte. Prieten cu abatele Zavoral, şi eldedicat cauzei României ca parte a statelornaţionale mici din centrul şi sud-estul Europei.S-a ocupat, de asemenea, şi de limba şicultura albanezilor. Lucrări: Doine şi stigăturidin Ardeal, 2 vol., 1885. Membru de onoareal Academiei Române (1919).Jean YonnelV. Yonnel, JeanJebeleanu, Eugen(24.04.1911, Câmpina – 21.08.1991, Bucureşti)Poet. Cumnat cu Virgil Teodorescu. A absolvitDreptul la Bucureşti. A colaborat, înperioada interbelică, la presa de stânga: Azi,Reporter, Dimineaţa. A fost redactor la diversepublicaţii. A debutat cu poezie ermetizantă,aflată sub influenţa lui Ion Barbu: Schituricu soare, 1929; Inimi sub săbii, 1934, PremiulFundaţiilor Regale, şi a continuat cu o largădeschidere spre social a registrului liric:Ceea ce nu se uită, 1945; Scutul păcii, 1949;Cântecele pădurii tinere, 1953; Surâsul Hiroşimei,1958; Cântăm patria, 1959; Elegie pentrufloarea secerată, 1967; Hanibal, 1972. Volumulde însemnări Deasupra zilei, 1981, conţinemărturii scriitoriceşti despre viaţa literară.Laureat al Premiului Etna Taormina (1970)şi al Premiului Herder (1972). Membru alAcademiei Române (1974).Jecza, Peter(16.10.1939, Sf. Gheorghe, jud. Covasna –24.03.2009, Timişoara)Sculptor. Familie românească (Ieţa) originarădin Lugoj (cu numele maghiarizat)după tată şi secuiască după mamă. A absolvitInstitutul de Arte Plastice la Cluj. Eleval lui Romul Ladea. Profesor de sculpturăla Facultatea de Arte a Universităţii de Vestdin Timişoara, apoi la Institutul Politehnic,unde predă arhitectură şi creator al FundaţieiInterart Triade, care cuprinde o galeriepentru expoziţii şi mai multe programe deformare şi educare artistică a publiculuiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 414 31.10.2011 17:23:23

JianuJan Urban Jarnik Eugen Jebeleanu Peter Jecza Emerich Jeneişi amatorilor de creaţie. A sculptat peste700 de lucrări, majoritatea din bronz. Peste40 de expoziţii personale, în ţară şi în străinătate.A construit două biserici, la Orşovaşi la Sf. Gheorghe. Membru al Academiei deArte din România şi al Academiei de ArteFrumoase din Budapesta. Medalia de aur apreşedintelui Republicii Italia la Bienala desculptură pe o temă dantescă, Ravenna/Italia,1978; Medalia Meritul Cultural clasa I,1980; Ordinul Naţional pentru Merit îngrad de Ofiţer, 2000.Jenei, Emerich(22.03.1937, Agrişu Mic, jud. Arad)Jucător şi antrenor de fotbal. Şi-a începutcariera la Steaua Roşie, Arad (1955), şi a evoluatîn principal la Steaua, Bucureşti (1957–1969), fiind apoi antrenor la aceeaşi echipă,dar şi în Ungaria şi la Universitatea Craiova.Devine faimos în 1986 când, ca antrenor laSteaua, câştigă Cupa Campionilor Europeni(contra FC Barcelona). S-a retras în 2000.Jerea, Hilda(1916, Iaşi – 1980, Bucureşti)Pianistă şi compozitoare. A început Conservatorulla Iaşi, dar l-a absolvit la Bucureşti, caelevă a lui Mihail Jora, Florica Musicescu şiDimitrie Cuclin. Specializare la Paris şi Budapesta.A concertat ca solistă ori în ansambluricamerale cu începere din 1936. Fondatoareşi conducătoare a formaţiei camerale MusicaNova. Lucrări componistice: oratoriul Subsoarele deşteptării, 1951. Distinsă cu Premiulde Stat şi Ordinul Muncii.Jereghi, Valeriu(19.10.1948, Străşeni, Republica Moldova)Regizor de film. A absolvit Institutul de Artela Chişinău şi Institutul de Cinematografiela Moscova, Secţia regie de film. A regizat laTeatrul Mihai Eminescu din Chişinău (spectacoleT. Williams) şi la studioul MoldovaFilm atât film artistic, cât şi documentare. Înperioada 1990–2006 a lucrat la Moscova şia făcut regie în România, Iugoslavia, Rusia.Filmografie: Zahărul moldovenesc, 1972; Cocostârcul,1978; Vreau să cânt, 1980; Gleb, 1982;Ar fi avut o altă soartă, 1983; Vânt sălbatic (încolaborare cu V. Petrovici), 1985; NicolaiSulac (scenariu), 1986; Iona, 1987, premiul IIla Festivalul unional de Film de la Tbilisi;Arrivederci, proiect internaţional, Companiade film Prim Plan Studio, 2008.Jianu, Iancu(1787, Romanaţi – 14.12.1842, Bucureşti)Haiduc. Deşi se trăgea dintr-o familie destulde înstărită, a fost un revoltat contra nedreptăţilorsociale şi naţionale. A organizat o micăarmată (2 000–3 000 de oameni), sprijinită şide 3 tunuri şi ţinea la respect paşalele de laVidin care atacau Craiova, dar şi pe boieriicare nedreptăţeau familiile oamenilor lui.A fost prins şi condamnat la moarte, dar ascăpat, conform legii, pentru că o fată l-aales de soţ. A devenit mic boier şi, la 1812,a reuşit din nou să-şi strângă oamenii şi să-lsprijine pe Tudor Vladimirescu. Drapeluloastei lui Tudor a fost comandat de el luiCostache Poenaru.Jianu, Ioan(1880, Piteşti – 1972, Bucureşti)Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti, cadiscipol al lui Gheorghe Marinescu. Profesorla Facultatea de Medicină din Bucureşti.A înfiinţat la spitalul Colentina Laboratorulde Chirurgie şi Institutul Clinic-Chirurgicaldin Bucureşti, unde a fost apoi director(1928–1948). În 1926 a înfiinţat Ateneulpentru Propagandă Sanitară, care a devenitîn 1934 sediul organizaţiei pe care a iniţiat-opentru colaborarea între ţările balcanice:Federaţia de Chirurgie a Micii Înţelegeria Ţărilor Limitrofe. În acelaşi an a reluatcolaborarea între medicii români şi cei dinUniunea Sovietică. În 1929 a fost membrufondator al Societăţii Internaţionale deChirurgie Ortopedică şi Traumatologie, caşi iniţiator al Asociaţiei Medicale Balcanice.415ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 415 31.10.2011 17:23:24

JienescuValeriu Jereghi Gheorghe I. Jienescu Victor Jinga Aurel Jiquidi416A organizat specializări pentru studenţiimedicinişti în Polonia, Cehia, Germania.În 1949 a înfiinţat clinica de chirurgie aspitalului Colentina. Contribuţii în chirurgiavasculară, autoplastie, heterogrefe.Este considerat un precursor al chirurgieiplastice româneşti: rinoplastie, palatoplastie,uretroplastie, esofagoplastie cu lamboncutanat. Spitalul de Urgenţă din Piteşti îipoartă numele.Jienescu, Gheorghe I.(16.09.1894, Rast, jud. Dolj –3.04.1971, Bucureşti)Aviator, general de escadră. În 1917 a fostselecţionat şi trimis în Anglia, la Oxford,pentru instrucţie şi specializare la ŞcoalaTehnică şi de Zbor, apoi în Franţa, la Miramasşi Pau, pentru specializare ca pilot devânătoare. Director al Şcolii de Pilotaj dela Tecuci (1923–1926), a absolvit în 1928Şcoala Superioară de Război. În 1934 a fostnumit comandant al Flotilei de luptă deaviaţie de vânătoare şi bombardament dela Pipera. În 1935 a condus raidul aviaticBucureşti–Capetown (Africa de Sud), cu treiavioane Icar Universal, eveniment consideratcel mai important raid al aviaţiei militareromâne. În 1940 a fost numit şef al StatuluiMajor al Comandamentului Forţelor AerieneRomâne (primul său şef). Ministru secretarde stat al Subsecretariatului de Stat al Aerului,creat în 1940. În 1941 a fost decorat cuOrdinul Mihai Viteazul clasa a III-a. A fostdestituit în 1944 şi arestat la domiciliu pânăîn 1946, când a fost arestat şi judecat în lotulcelor 18 demnitari din Guvernul Antonescu.Condamnat la 20 de ani închisoare cudegradare civică şi confiscarea averii. Graţiatîn 1964. Nu a avut dreptul la pensie.Jinga, Victor(17.02/2.03.1901, Satulung, com. Săcele,jud. Braşov – 1.06.1990, Bucureşti)Economist. A absolvit Şcoala ComercialăSuperioară din Braşov şi Institutul Superiorde Ştiinţe Economice din Veneţia. Specializăriîn Franţa, Austria, Elveţia. Profesorla Academia de Înalte Studii Comerciale şiIndustriale din Cluj, mai apoi din Braşov,unde Academia se refugiază după Diktatulde la Viena. A fost, în spiritul stângii PartiduluiNaţional Român, din care făcea parte(aripa Ion Mihalache), un militant al dezvoltăriicooperaţiei pe care o considera o potrivităformulă de organizare economică a ţării,superioară modelului capitalist clasic sausocialismului. A fost membru în guverneleMiron Cristea, Armand Călinescu, GeorgeArgeşeanu şi Constantin Argetoianu (1939).A făcut închisoare (1949–1954; 1959–1963).Lucrări: Probleme fundamentale ale Transilvaniei,1945, Premiul Academiei. În 2004a fost omagiat în Parlamentul României,iar cu începere din 1992 se organizează laUniversitatea din Oradea, din doi în doi ani,simpozionul „Viaţa şi activitatea profesoruluiVictor Jinga“.Jiquidi, Aurel(25.10.1896, Bucureşti – 4.02.1962, Bucureşti)Pictor. Fiu al lui Constantin J. Grafician,a realizat mai ales portrete de oamenisimpli. Lucrări: Portretul Catiei, Fetiţa, DoiEvrei, Muzicanţi, Petiţionarul, Femeie cu copil,Cuplu, Două personaje, Lache pribeagul, Plagiatorul.A fost scenograf şi a făcut costume(ex. pentru O noapte furtunoasă, regia JeanGeorgescu, primul film din România dupăaceastă piesă, 1943).Jiquidi, Constantin(1865, Iaşi – 15.12.1899, Bucureşti)Pictor. Tată al lui Aurel J. Deşi n-a trăit mult,s-a remarcat prin faptul că a fost graficianulMoftului român al lui I. L. Caragiale încă dela întemeiere. Toată grafica lui se raporteazăla Caragiale şi la universul creaţiei lui. Capictor a fost influenţat de pitorescul orientalal Bucureştiului şi al Dobrogei. Lucrări: Bragagiu,1893, ulei; Un politician, 1896, grafică;Promenada la marginea pădurii, 1896, grafică;ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 416 31.10.2011 17:23:24

Unde-i criza? 1897, grafică; Idealul unui jurnalistfrancez, 1895, grafică; Uite Paşa, 1890;Bătrân cu pipă, 1896.Jitariu, Petre Vasile(11.05.1905, Giuleşti, jud. Neamţ –30.06.1989, Iaşi)Biolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţe, Secţiaştiinţe naturale a Universităţii din Iaşi. Profesorla Facultatea de Biologie a Universităţiidin Iaşi şi director al Centrului de CercetăriBiologice din Iaşi. Contribuţii în domeniulfiziologiei comparate (rolul ficatului, alcâmpului bioelectric), al diverselor aspecteale metabolismului animal. Rezultatele cercetărilorsale, în domeniul fiziologiei umanesau animale, sunt adunate în peste 120 delucrări şi studii. Lucrări: Contribuţii la studiulfiziologiei lichidului cefalo-rahidian uman, 1951;Fiziologia animală şi a animalelor, 1970; Acţiuneacâmpului magnetic şi electromagnetic asupraorganismelor animale, 1987. De numele său seleagă introducerea în biologie a conceptuluide „biocuantă“. Membru al Societăţii dePatologie Comparată din Paris, al AsociaţieiOamenilor de Ştiinţă din SUA şi membrutitular al Academiei Române (1974).Jivanovici, Sinesie(1711, Sântandrei, lângă Buda, Ungaria –14.03.1768, Arad)Episcop. Sârb ca etnie. A fost vicar al patriarhuluisârb Arsenic IV Ioanovici Sacabent,stareţ al mănăstirii Fruscagora, arhimandrital mănăstirii Racovaţ. În 1751 a fost alesepiscop al eparhiei româneşti a Aradului,cu jurisdicţie şi peste Bihor şi Hălmagiu.A întocmit statistica din regiune a cleruluiortodox şi a deschis la Arad cursuri pentrupreoţii ortodocşi.Joja, Athanase(3.06.1904, Bucureşti – 8.11.1972, Bucureşti)Filosof şi logician. A absolvit Filologia(limbi clasice) şi Dreptul la Universitateadin Bucureşti. În 1935 a devenit membrual Partidului Comunist din România. A fostprofesor de logică la Universitatea din Bucureşti,îndeplinind o serie de funcţii pe liniede stat şi de partid: în 1947 a fost secretarulgeneral al Comisiei Române de legătură cuComisia Aliată de Control, secretar generalşi apoi director în Ministerul AfacerilorExterne (1948–1955), reprezentant permanentla ONU (1955–1957), ministru alÎnvăţământului şi Culturii (1957–1960), iardin 25 ianuarie 1958 şi vicepreşedinte alConsiliului de Miniştri. Membru fondatoral Asociaţiei România şi vicepreşedinte alComitetului Executiv al UNESCO. ÎntreJucencoPetre Vasile JitariuMihail Jora1955 şi 1969 a fost membru al CC al PCR,iar din 1961 membru al Consiliului de Stat(până în 1972). Ca logician a fost interesat degânditorii contemporani: Husserl, Heidegger,Wittgenstein, Carnap. Lucrări: Studii delogică, 4 vol., 1960–1967; Logos şi Ethos, 1967;Recherches logiques, 2 vol., 1971, 1977; Filosofieşi cultură, 1977. A fondat revistele Noesis, Actalogica, Probleme de logică. Preşedinte al ComitetuluiRomân pentru Istoria şi FilosofiaŞtiinţei, al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţădin România, membru al Academiei de ŞtiinţeMorale şi Politice din Franţa. Membrutitular al Academiei Române (1955), apoipreşedinte (1959–1963) şi vicepreşedinte alacesteia (1966–1972).Jora, Mihail(2.08.1891, Roman – 10.05.1971, Bucureşti)Compozitor şi dirijor. A fost printre primiicompozitori care au întrezărit virtuţile artisticeale baletului. Şi-a făcut studiile la Leipzigşi la Paris. A fost profesor de compoziţiela Conservatorul de Muzică Ciprian Porumbescudin Bucureşti. Creaţia sa cuprindebalete (printre care Curtea Veche, La piaţă,Când strugurii se coc şi Întoarcerea din adâncuri),suita simfonică Privelişti moldoveneşti, poemulsimfonic Poveste indică, Burlesc pentru orchestră,Simfonia în do, Balada pentru bariton şi orchestră,piesa Mărire ţie, patria mea, lucrări de muzicăde cameră (printre care Cvartetul pentrucoarde) ş.a. A scris, pe versuri ale marilorpoeţi români, numeroase lieduri. Membrutitular al Academiei Române (1955). UniuneaNaţională a Criticilor de Muzică organizeazăanual la Bucureşti Concursul Naţionalde Interpretare Muzicală Mihail Jora.Jucenco, Alexandrunume la naştere Alexandr Jucenko(25.09.1935, Ucraina)Genetician. Ucrainean ca etnie. Fondator alInstitutului de Genetică Ecologică (1985)al Republicii Moldova şi autor al uneidirecţii originale de cercetare la Institutul417ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 417 31.10.2011 17:23:24

JumancaAlexandru Jucenco Iosif Jumanca J.M. Juran418Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie:a formulat şi argumentat concepţiilede bază ale geneticii ecologice, care prezintăo bază teoretică vastă de dirijare a reacţiiloradaptive ale plantelor în ontogeneză şi filogeneză.Preşedinte fondator al ConsiliuluiRepublican de Coordonare a problemelorŞtiinţifico-Tehnice. Membru şi preşedinteal Academiei de Ştiinţe a Moldovei(1977–1989).Jumanca, Iosif(24.12.1893, Folea, com. Voiteg, jud. Timiş –1949, Gherla)Om politic. A avut în familie un primarţărănist şi alţi gospodari bănăţeni. Socialdemocrat ca opţiune politică. A fost membrual Consiliului Naţional Român din Transilvaniacondus de Iuliu Maniu (ca membru alComitetului Central al Partidului SocialistRomân) cu sediul la Arad până la MareaUnire. Deoarece s-a opus aderării PSDR laInternaţionala Comunistă, ca şi Ion Flueraşşi Grigorovitza (Grigorovici, bucovinean), în1922, la Moscova, s-a hotărât excluderea lordin partid. În 1944 a făcut parte din BloculNaţional Democrat alături de GheorgheGheorghiu-Dej şi s-a ocupat de organizareamişcării sindicale. A fost arestat în 1948 pentrucă s-a opus unirii PSD cu PCR. A muritla închisoare sub tortură. Soţia lui, Maria,a avut domiciliu forţat în Bărăgan până în1951.Juran, J(oseph) M(oses)(24.12.1904, Brăila –28.02.2008, Southbury, Connecticut, SUA)Expert în managementul calităţii recunoscutpe plan internaţional. Evreu ca etnie.A absolvit ingineria la Universitatea dinMinnesota. Profesor la Universitatea dinNew York. Institutul american care-i poartănumele are clienţi în lumea afacerilor depe toate continentele. Invitat în Japonia săconferenţieze despre statistica proceseloreconomice, a oferit soluţii de managementfolosite şi în prezent. A primit peste 40 demedalii şi titluri onorifice. În 1999 s-a înfiinţatFundaţia Premiul Român pentru Calitate– J.M. Juran, care cuprinde ca membri:AGER – Asociaţia Generală a Economiştilordin România; AGIR – Asociaţia Generală aInginerilor din România; ALA – AsociaţiaLaboratoarelor Acreditate; ARC – AsociaţiaRomână pentru Calitate; CCIRB – Camerade Comerţ şi Industrie a României şi aMunicipiului Bucureşti; FRPC – FundaţiaRomână pentru Promovarea Calităţii;RENA – Registrul Naţional al Auditului;RENAR – Reţeaua Naţională de Acreditaredin România; SOREC – Societatea Românăde Economie; SRAC – Societatea Românăpentru Asigurarea Calităţii; UGIR-1903 –Uniunea Generală a Industriaşilor dinRomânia – 1903. Ea acordă premii anuale deprofil unor instituţii şi firme româneşti. Din1999 este membru de onoare al AcademieiRomâne.Jurj, Zavişa sârbizat Zaviša Jurj(7.01.1976, Metovniţa, plasa Bor, Valea Timocului)Inginer. A absolvit liceul şi Facultatea deMetalurgie la Bor. Este vicepreşedinte alConsiliului Naţional al Minorităţii NaţionaleRumâne, cu sediul în Bor. Este preşedinteleAsociaţiei româneşti Ariadnae Fillumdin Bor, unul dintre fondatorii FederaţieiRumânilor din Serbia şi membru al comitetuluide conducere al Federaţiei Românilordin Serbia. Este coordonator pentru proiectulLimba Românilor din Serbia de Răsărit(Valea Timocului). Membru al Comitetuluide Administraţie al Centrului pentru Culturădin Bor.Justinian MarinaV. Marina, JustinianJuvara, Ernest(5.05.1870, Bârlad – 5.05.1933, Bucureşti)Medic chirurg. Familie de origine macedoneanăvenită în ţările române în veaculENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 418 31.10.2011 17:23:24

Ernest Juvaraal XVIII-lea. Cei din Ţara Românească ausemnat Djuvara, iar cei din Moldova Juvara.A studiat Medicina la Paris, fiind în acelaşitimp şi şeful Laboratorului de Anatomiepentru disecţii şi executarea planşelor. Întorsîn ţară (1895), a lucrat la Institutul de AnatomieTopografică şi Chirurgie Experimentalădin Bucureşti, apoi la cel din Iaşi. Profesor laclinica a III-a chirurgicală a spitalului Filantropiaşi subdirector al Institutului de AnatomieTopografică. Inovator în tehnica chirurgicalăşi instrumentală. În timpul campanieidin 1913 a organizat lazarete pentru holerici,iar în Primul Război Mondial a organizat şiactivat la Spitalul IV de evacuare, în diferitelocalităţi ale Moldovei: numai între noiembrie1916 şi mai 1917 a operat peste o mie deJuvaraIon JuvaraENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIrăniţi. A organizat o clinică model la SpitalulBrâncovenesc (1923). Preşedinte al SocietăţiiRomâne de Chirurgie (1929–1930).A fost distins cu Steaua României în grad deCavaler. În 1970 UNESCO a sărbătorit unsecol de la naşterea sa.Juvara, Ion (Jak Réné)(2.01.1913, Bucureşti – 18.02.1996, Bucureşti)Medic chirurg. Origine aromână. O ramurăa familiei stabilită în Moldova se iscăleaJuvara, alta din Muntenia se iscălea Djuvara.A absolvit Medicina la Bucureşti, fiind colegşi prieten cu George Emil Palade. Profesoruniversitar la Facultatea de Medicină dinBucureşti. Ajunge în 1969 profesor universitar,după ce în 1964 primise titlul dedoctor docent. Membru titular al SocietăţiiEuropene de Chirurgie Cardiovasculară.A scris aproximativ 250 de lucrări comunicateşi publicate, atât în ţară cât şi pestehotare. Pe lângă cele trei certificate deinovator, lucrările sale cele mai originalesunt: Tratamentul chirurgical al hipertireozelor,Chirurgia pancreasului, Chistul hidatic pulmonar,Boala Hepato-biliară postoperatorie. Preşedinteal Societăţii Române de Chirurgie(1981–1987). Membru de onoare al AcademieiRomâne (1992). Clinica de chirurgie aspitalului Ion Cantacuzino îi poartă numele.419ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 419 31.10.2011 17:23:24

K420Kalinderu, Io(a)n(28.12.1840, Bucureşti – 11.12.1913, Bucureşti)Jurist, publicist. Origine aromână. Fratecu Nicolae K. A absolvit Dreptul la Paris.Consilier la Curtea de Casaţie. Membru alCurţii de Arbitraj de la Haga. Administratoral domeniilor coroanei Carol I. A lăsatlucrări privitoare la dreptul roman: Essaisur les sources du droit romain, 1864; Viaţamunicipală la Pompei, 1890; Românii călători,1895. A fost membru şi preşedinte al ComisiuniiMonumentelor Istorice şi al SocietăţiiRegale de Geografie. Membru fondator alSocietăţii Progresul Silvic (1896). Membrual Academiei Române (1893), preşedinte alei (1904–1907), vicepreşedinte (1895–1898;1901–1904) şi preşedinte al Secţiunii istorice(1895–1898; 1907–1910).Kalinderu, Nicolae(6.12.1835, Bucureşti –16.04.1902, Ciulniţa, Argeş)Medic. Origine aromână. Frate cu Ioan K.Şi-a făcut studiile în Franţa şi a lucrat caintern şi extern în spitalele din Paris. A fostunul dintre fondatorii orientării anatomocliniceşi fiziopatologice în medicina româneascăinternă. Împreună cu Victor Babeşa iniţiat studii de mare răsunet privindhistologia, microbiologia, diagnosticul şiepidemiologia leprei. A studiat meningitatuberculoasă la adulţi, miopatiile şi anevrismulsifilitic al aortei. A iniţiat o serie demăsuri practice în vederea combaterii lepreişi a înfiinţat izolatorul de la Răchitoasa.A funcţionat câţiva ani la spitalul Colentina.În timpul Războiului de Independenţă acondus ambulanţele de la Turnu Măgurele,fiind numit în 1878 şef al Diviziei I medicalede la spitalul Brâncovenesc. Lucrări:Memoriu asupra leprei în România, 1889; Lepraanestezică, 1898; Lepra în România, 1897.Membru al Societăţii de Dermatologie dinParis, membru corespondent al Academieide Medicină din Paris, al Academiei deMedicină din Bucureşti, membru corespondental Academiei Române (1890).Kanitz, Augustnume la naştere Agoston Kanitz(?.08.1843, Lugoj – 30.06/12.07.1896, Cluj)Botanist. Evreu ca etnie. A absolvit Facultateade Ştiinţe la Universitatea din Budapesta.Profesor de botanică la Universitatea dinCluj şi director al grădinii botanice din Cluj.A sintetizat rezultatele expediţiei conteluiBela Széchény în Asia Centrală. Lucrări:Geschichte der Botanik in Ungarn (1863); PlantaeRomaniae hucusque cognitas (1879–1881),Catalogus Cormophitorum et AnthrophitorumSerbiae, Bosniae, Hercegovinae, Montenegro,Albaniae (1877), în colaborare; Uebersichtder pflanzengeografischen Verhältnisse Ungarns,Siebenbürgens, Dalmatiens, Kroatiens undSlawoniens (1878). Membru corespondent alAcademiei Române (1882).Kapiţa, Piotr Leonidovici(9.06.1894, Kronstadt – 8.04.1984, Moscova)Fizician. Părinţii erau originari din Basarabia.Rus ca etnie. El şi apoi fiii săi aufost vorbitori de limba română. A absolvitFacultatea de Electromecanică a InstitutuluiPolitehnic din Petrograd. Elev al lui A.E.Ioffe. În 1914 a plecat în Scoţia să înveţeengleza. În 1915 a plecat voluntar pe frontulrus. La înfiinţarea în 1918 a Institutuluide Fizică din Petrograd de către Ioffe afost printre primii colaboratori. Din 1921a lucrat la Cavendish sub conducerea luiErnest Rutherford. Şi-a luat doctoratul laCambridge. Membru al Trinity College şiadjunct al lui Rutherford. A revenit în URSSîn 1934. Şi-a format echipa cu specialiştiscoşi adesea din închisori şi a creat cea maiputernică instalaţie cu turbină din lume,folosită pentru obţinerea în cantităţi maria oxigenului lichid necesar în industrie.În al Doilea Război Mondial, Institutul deFizică din Moscova a fost evacuat la Kazan.A refuzat să lucreze la bomba atomică şi afost destituit. Revenit la Institut în 1955, s-aocupat de electronica de mare putere, bazaviitoarei energii termonucleare. În 1978 aprimit Premiul Nobel pentru fizică.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 420 31.10.2011 17:23:25

KarmitzPiotr Kapiţa Constantin Karadja Marin KarmitzKaradja, Constantin(24.11.1889, Haga – 28.12.1950, Bucureşti)Prinţ, diplomat, jurist, istoric, bibliografşi bibliofil. Din familia Caragea, la originigrecească din Fanar, care a dat şi un domnfanariot. Studii la Cambridge, avocat înbaroul englez, vorbea engleza, franceza,germana, suedeza, daneza şi norvegiana şicunoştea limbile latină şi greacă. Stabilit înRomânia prin căsătorie (1916), a devenitcetăţean român, fiind, prin educaţie, uneuropean. Intrat în diplomaţie în 1920, aservit România în misiuni diplomatice încalitate de consul la Budapesta (1921–1922),consul general la Stockholm (1928–1930)şi Berlin (1931–1941). Dispunând şi de osolidă pregătire în domeniul economiei,a lucrat în calitate de consilier tehnic laMinisterul de Finanţe, participând în mai1927 la Conferinţa Economică Internaţionalăde la Geneva ca şef şi expert al delegaţieiromâne. A redactat un Manual diplomaticşi consular. Pasionat bibliofil, colecţionar decărţi vechi şi rare, a întemeiat una din celemai importante colecţii de carte veche şirară din ţară, aflată astăzi în cea mai mareparte în Fondul Bibliotecii Naţionale (inclusiv34 de incunabule), precum şi la BibliotecaAcademiei Române, căreia i-a dăruit celmai complet exemplar al Lucrului Apostolicesctipărit de diaconul Coresi la Braşov în 1563,însoţit de o amplă descriere ştiinţifică proprie.Acreditat la Berlin, şi-a urmat în paralelcu activitatea în diplomaţie şi cercetările îndomeniul incunabulelor, fiind singurulromân care a lucrat la GW (Kommissionfür den Gesamtkatalog der Wiegendrücke –Comisia pentru Catalogul general alIncunabulelor) sub îndrumarea lui KonradHaebler (1857–1946). În această perioadăa realizat Lista incunabulelor de pe teritoriulRomâniei, completată, după întoarcerea înţară, alcătuind Inventarul incunabulelor păstrateîn România (343 de pagini). A publicatlucrări privind istoria veche a României,utilizând în parte izvoare inedite, rezultateale cercetărilor sale: Cele mai vechi izvoaretipărite ale Istoriei Românilor, lucrare în limbagermană relatând între altele despre luptelelui Ştefan cel Mare, sau o mică lucrare geograficăeditată de Georg Stuchs la Nürnbergîn 1490, din care existau doar două exemplarecunoscute şi care descrie cu exactitategraniţele ţării intitulate Dacia/Walachey,numind şi cetatea Chilia la gurile Dunării.Vechea artă tipografică română face obiectulunei alte publicaţii, începând cu Octoihul luiMacarie din 1493–1494. De menţionat estelucrarea Despre ediţiile din 1488 ale Croniceilui Johannes de Turocz publicată la AcademiaRomână, de asemenea scrierile papei Piusal II-lea (Eneas Sylvius Piccolomini) al căruiTractatus de bello Thurcorum et Hungarorumeste, după opinia sa, una din primele tipărituricare îi menţionează pe români (Köln,Arnoldus Therhoernen, 1472). În 2005,în cadrul unei ceremonii care a avut loc laambasada israeliană din Berlin în prezenţaambasadorului României, i s-a conferitpostum titlul de Drept între Popoare decătre Institutul Memorial al HolocaustuluiYad Vashem din Ierusalim. S-au prezentatîn detaliu eforturile sale diplomatice (întemeiul documentelor existente la Ministerulde Externe Român precum şi la ArhivaHolocaustului de la Washington – scrisori,memorii, referate ş.a., adresate superiorilorsăi, inclusiv ministrului de Externe MihaiAntonescu) şi care au dus la salvarea dedeportare şi exterminare a peste 51 000 deevrei (bărbaţi, femei, copii) din Europa stăpânităde nazişti, în special din Germania,Franţa şi Ungaria, dar şi din Grecia şi Italia(noiembrie 1943–iulie 1944). Membru alAcademiei Române (1946), exclus în1948 șirepus în drepturi în 1990.Karmitz, Marin(7.10.1938, Bucureşti)Cineast. Evreu ca etnie. A absolvit Şcoalade Film IDHEC (Institutul de Înalte StudiiCinematografice) la Paris şi a lucrat ca421ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 421 31.10.2011 17:23:25

422fotograf profesionist. A fondat companiade producţie MK2, pe care a extins-o cuun lanţ de săli de cinema MK2. Este unuldintre oponenţii acţiunii de colorare a producţiilorde film de arhivă alb-negru. Şi-aînceput cariera cinematografică cu Jean LucGodard şi a continuat ca producător, scenaristşi regizor. Producţii (cele mai multecu Claude Chabrol): The Wall, 1983; NoMan’s Land, 1985; Masques, 1987; MadameBovary, 1991; An Unforgettable Summer (dupăBijuterii de familie de Petru Dumitriu, regieLucian Pintilie), 1994; Rien ne va plus, 1997;Les Petits Frères, 1999; La Fleur du Mal, 2002;Paranoid Park, 2007. Scenarii: Camarades,1971. Regie: Camarades, 1971; Coup pourCoup, 1974. A susţinut financiar campaniileelectorale ale lui Lionel Jospin şi NicolasSarkozy, fiind numit de acesta după alegereaca preşedinte al Franţei preşedinte al Cinematografieifranceze, iar de MK2 se ocupăfiul său. Premiul Criticii de Film pentru celmai bun film străin, New York, 1989 (filmulThe Story of Women).Kehiaian, Henry V.(12.08.1929, Bucureşti)Chimist. Armean ca etnie. A absolvit Facultateade Chimie la Bucureşti. Cercetător laCentrul de Cercetări Chimice al AcademieiRomâne. A plecat din ţară în 1960. A fostcercetător la Institutul de Chimie Fizică dinVarşovia al Academiei Poloneze de Ştiinţe.Din 1970 cercetător la CNRS, Franţa. Profesorla Institutul de Topologie şi DinamicaSistemelor de la Sorbona. Director ştiinţificla CNRS, Paris din 1984. Este iniţiatorulunui sistem computerizat de stocare şi regăsirea datelor termodinamice ale amestecurilororganice. A publicat peste 150 de lucrăriştiinţifice. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1993).Kersnowska, Eufrosinia A.(6.01.1908, Odessa – 18.03.1994, Esentuki)Militant social. Strămoşi – un conte polonez,o baroneasă austriacă, un conducător alcomunităţii greceşti din Constantinopol, oprincipesă gruzină. S-a ataşat de Basarabiaşi de locuitorii ei. După revoluţie, familia sestabileşte pe o mică moşie de lângă Soroca.A făcut studii acasă. Vorbea nouă limbi,cunoştea literatura şi istoria universală,urmărea evenimentele politice şi curentelefilosofice din Europa. În acelaşi timp aaplicat pe moşie cele mai performante tehnologiiagricole ale epocii. A urmat cursuride zootehnie. În iulie 1940, regimul sovietica dezmoştenit-o şi, pentru sfidarea noilorautorităţi, a fost deportată în Siberia (înKehiaian1941). A evadat în taiga, dar a fost arestatăşi judecată de două ori. După 19 ani petrecuţiîn Siberia (inclusiv 9 ani în mină) s-astabilit la Esentuki. La rugămintea mameişi-a scris amintirile: Valoarea unei vieţi de om(6 volume) şi a pictat un album, Inscripţiirupestre (700 desene). Opera sa a fostdeclarată monument al culturii europene(Frankfurt, 2006). Albumul şi memoriile aufost editate în limbile rusă, germană, engleză(1991), franceză (Editura Plon, 1994), italiană(2009). În 2006 a apărut opera integrală(text şi desene) ne varietur. Există un proiectde editare a acestei lucrări în 25 limbieuropene. Primul capitol se numeşte Invaziaîn Basarabia (versiunea franceză) şi este unportret superb al oraşului Soroca şi al vieţiide până la război.Kiazim, Grigore(1913, Măcin, jud. Tulcea – 1989, Bucureşti)Interpret la cobză. Turc ca etnie. A cules,prelucrat şi interpretat folclor din Dobrogea.A fost solist al Orchestrei Populare Radiodin Bucureşti. A avut numeroşi elevi, inclusivveniţi din Turcia şi Azerbaidjan. Guzla,instrument tradiţional turcesc (otoman),semăna cu instrumentul popular al lipovenilordin Dobrogea, cobza, şi cu mandolina,instrument cult. Lucrări: „Hora lui Dinicu“,„Sârba îndrăcită“, „Sârba de la Măcin“,„Hora şi sârba dobrogeană“, „Anicuţa neichiidragă“, „Şapte văi şi-o vale-adâncă“,„Balada“, „Dinspre ziuă“, „Sârba de concert“,„Hora lui Marin“, „Sârba ca la nuntă“.Casa de cultură din Măcin îi poartă numeleşi tot acolo se organizează anual un festivalinternaţional pentru acest instrument, carede asemenea îi poartă numele.King, Charles(1967, Orzak Plateau, SUA)Istoric. Căsătorit după ritul gregorian cuLori Khatchadourian, armeancă, fosta sastudentă, specializată în istoria sârbilor.A absolvit Istoria şi Politologia la ArkansasUniversity, SUA. A fost profesor la School ofForeign Service, a Departamentului de Stat(Ministerul de Externe) american, pe temecare privesc politicile în Balcani, Europa deSud-Est şi zona Caucazului, apoi profesor laGeorgetown University (din 1996), Catedrade românistică Ion Raţiu. Lucrări: EndingCivil Wars, 1997; Nations Abroad: DiasporaPolitics and International Relations in the FormerSoviet Union, 1998; The Moldovans: Romania,Russia, and the Politics of Culture, 2000; TheBlack Sea: A History, 2004; The Ghost of Freedom:A History of the Caucasus, 2008. Invitat deonoare la Bucureşti al Asociaţiei Civic MediaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 422 31.10.2011 17:23:25

KiriţescuEufrosinia A. Kersnowska Nicolae Kirculescu G.D. Kiriacşi ziarului Ziua cu prilejul lansării volumuluiAXA – Noua Românie la Marea Neagră, 2005.Kirculescu, Nicolae(28.12.1903, Bucureşti – 31.12.1985, Bucureşti)Compozitor. A studiat Dreptul la Paris.A compus îndeosebi muzică uşoară, dar şioperete şi piese simfonice. Lucrări: muzicăuşoară – „Licuricii“, „Marea“, „Nu ştiudac-am iubit“, „Oameni veseli“, „Romaniţa“,„Sare şi piper“, „Spune-i“ (premiu laFestivalul de Muzică Uşoară de la Mamaia),„Violete pentru fete“; operete – Plutaşul depe Bistriţa, N-a fost nuntă mai frumoasă, Întâlnirecu dragostea; comedii muzicale – Un băiatiubea o fată, Sfinxul din Hollywood; muzicăinstrumentală – Patru studii de concert pentrupian şi orchestră, Moment muzical, tema muzicalăa emisiunii Teleenciclopedia; muzicăpentru film – Visul unei nopţi de iarnă, 1946;Şi Ilie face sport, 1955; Fetiţa mincinoasă, 1956.Kiriac, G. D., nume la naştereDumitru Kiriac Georgescu(6.03.1866, Bucureşti – 8.01.1928, Viena)Compozitor şi folclorist. A absolvit Dreptulla Bucureşti. A studiat la Conservatorul dinBucureşti, la cel din Paris şi la Schola Cantorumdin Paris cu Vincent d’Indy. Şi-a începutactivitatea ca dirijor la Capela Românădin Paris. Întors în ţară, a pus bazele SocietăţiiCorale Carmen (1901–1928), al căreidirijor a fost. Membru fondator al UniuniiCompozitorilor Români, în cadrul căreia apledat pentru constituirea Arhivei de FolclorMuzical. Lucrări: Am umblat pădurile; Codrule,codruţule; Morarul; Hai, hai murgule, hai;Cântările Liturghiei pentru copii şi popor, 1926;Liturghia psaltică, 1902; Îngerul a strigat, 1902;Axionul Învierii, 1902.Kirileanu, G.(heorghe) T.(eodorescu)(13.03.1872, Holda, jud. Suceava –13.11.1960, Piatra Neamţ)Folclorist. A absolvit Şcoala Normală şiFacultatea de Drept la Iaşi. A fost custode alBibliotecii Universitare din Iaşi. Secretar alFundaţiei Ferdinand din Iaşi (care va intraîn componenţa Fundaţiilor Regale). A făcutnumeroase cercetări etno-geografice subconducerea lui A. D. Xenopol. Lucrări: Credinţepopulare în cărţi bisericeşti; Leacuri şi descânteceadăugate pe un calendar vechi; Oraţii denuntă din Valea Bistriţei Moldoveneşti; Credinţişi datini din nordul Transilvaniei. Membru deonoare al Academiei Române (1948).Kirilov, ElpidiforV. Chirilov, ElpidiforKiriţescu, Alexandru(28.03.1888, Piteşti – 9.04.1961, Bucureşti)Dramaturg. A absolvit Dreptul la Bucureştişi a debutat cu piesa Învinşii, jucată în 1914.A devenit cunoscut cu „trilogia burgheză“:Marcel & Marcel sau Anişoara şi ispita, 1929;Gaiţele sau Cuibul cu viespi, 1929–1930;Florentina, 1931. A mai lăsat o „trilogie aRenaşterii“: Borgia, 1936; Nunta din Perugia,1947; Michelangelo, 1948 şi comedii: Lăcustele,1943; Dictatorul, 1945. Piesele au fost strânseîn volum sub titlul Teatru, 1956, PremiulAcademiei Române.Kiriţescu, Constantin(1876, Bucureşti – 1965, Bucureşti)Biolog. Tată al lui Costin C. K. A absolvitFacultatea de Ştiinţe la Universitatea dinBucureşti. Profesor de ştiinţe naturale laliceul Sf. Sava. Spirit enciclopedic, a publicatlucrări care acoperă mai multe domenii:Istoria războiului pentru întregirea României –1916–1919; Palestrica; Zoologia; Botanica;Mama, casnică, educaţie de pension, cântă la pian.Kiriţescu, Costin C.(25.05.1908, Bucureşti – 13.12.2002, Bucureşti)Economist. Fiu al lui Constantin K.A absolvit Dreptul şi Academia de ÎnalteStudii Comerciale şi Industriale la Bucureşti.Specializare la Berlin. Profesor laFacultatea de Drept din Bucureşti, apoila ASE. Profesor invitat la Institutul FMI,423ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 423 31.10.2011 17:23:25

4241981. Lucrări: Inflaţia şi combaterea ei, 1943;Geneza monedei, 1945; Aspecte ale problemelormonetare contemporane, 1946; Sistemul bănescal leului şi precursorii lui, 3 vol., 1964–1970;Relaţiile valutar-financiare internaţionale, 1978;Moneda – mică enciclopedie, 1980; Un secol defrământări monetare, 1996; Idei contemporaneîn acţiune, 1996. Membru titular al AcademieiRomâne (1992). Membru al AsociaţieiRomâne pentru Clubul de la Roma.Kisch, Gustav-Oswald(26.03.1889, Bistriţa – 1.06.1938, Cluj-Napoca)Pastor şi filolog. Etnie germană. A absolvitLiterele şi Filosofia la Cluj. S-a specializat laTübingen. Profesor de germană la Universitateadin Cluj. S-a ocupat în mod deosebitde toponimie, ca şi de influenţele foneticeale limbii române asupra germanei vorbitede saşii din Transilvania. Lucrări: NordsiebenbürgischesNamensbuch, 1907; Siebenbürgenim Lichte der Sprache. Ein beitrag zur Kulturgeschichteder Karpathenländer, 2 vol., 1929,1934. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1933).Klarsfeld, Serge(17.09.1935, Bucureşti)Militant antinazist. Evreu ca etnie. A fugitcu toată familia în Franţa din cauza creşteriiimpactului legionarilor în registrulguvernării româneşti. În 1943 fratele săua fost ridicat de nazişti la Nisa şi trimis laAuschwitz, unde a fost gazat. S-a căsătoritla Paris cu o nativă germană, Beate Künzel(1963). În 1970 soţia sa a fost arestată caspion german la Varşovia deoarece a protestatcontra antisemitismului polonez. Casafamiliei din Paris a fost atacată cu o bombăîn 1979 de către o presupusă organizaţienaţionalistă clandestină a unor ruşi originaridin Odessa. Cei doi au devenit militanţiactivi, au protestat contra alegerii lui KurtWaldheim ca preşedinte al Austriei în 1986,deoarece fusese ofiţer al Wehrmachtului.În 1996 i-au acuzat pe Radovan Karadjićşi Radko Mladić pentru genocid. FundaţiaSerge et Beate Klarsfeld este astăzi cunoscutăîn lumea întreagă prin acţiunile desprijinire a Institutului Simon Wiesenthalde pedepsire a foştilor nazişti.Klimenko, Vassili(4.04.1906, Golubovka, reg. Harkov, Ucraina –23.03.1978, Chişinău)Chimist. Ucrainean ca etnie. A absolvitInstitutul de Medicină din Dnepropetrovsk(1931). A fost şef de catedră la Institutulde Farmacologie din Dnepropetrovsk, şefKischde catedră la Institutul de Farmacologiedin Taşkent (1937–1942), şef al Catedreide biochimie a Universităţii din Cernăuţi(1944–1950), şef al Catedrei de biochimie aplantelor (1950–1978). Decan al Facultăţiide Biologie şi Pedologie (1950–1957) şi şefal Laboratorului de chimie a proteinelor(1956–1978) la Universitatea de Stat dinMoldova, prorector pentru ştiinţă la USM(1957–1963). Contribuţii la cercetarea proteinelorde rezervă la seminţe. Lucrări: Белкисозревающих семян бобовых растений,1975; Белки семян бобовых растений, 1978.Distins cu Ordinele Revoluţia din Octombrieşi Insigna de Onoare. Titlul de OmEmerit în Ştiinţă al Moldovei. Membru alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Knechtel, Wilhelm Karl W.(28.09/10.10.1884, Bucureşti –8.03.1967, Bucureşti)Entomolog. German ca etnie. A absolvitŞcoala Superioară de Agricultură de laHerăstrău şi cea din Stuttgart-Hohenheim.S-a specializat la Napoli şi Berlin. A lucratla Staţiunea pentru Cultura Tutunului,Secţia fitopatologie. Profesor la Şcoala deViticultură şi şef al Staţiunii de Bioentomologiedin Chişinău (1918–1920). Din 1921a fost entomolog la Ministerul Agriculturiidin Bucureşti. Profesor la Facultatea deAgronomie din Bucureşti. Fondator al şcoliiromâneşti de entomologie agricolă. Lucrări:Epidemiile insectelor, 1894; Insectele vătămătoaredin România şi mijloacele de combatere a lor,1909, în colaborare; Phlyctaenoles Strictalis.Un vătămător al tutunului, 1915; Rolul staţiunilorentomologice, 1928. Membru al AcademieiRomâne (1955).Kneisel, Franz(26.01.1865, Bucureşti – 26.03.1926, New York)Violonist. German ca etnie. A absolvitConservatorul la Bucureşti şi s-a specializatla Viena cu Jakob Grün, devenind concertmaistrula Hoftheater. După concertul datla Chicago în 1893, cu prilejul ExpoziţieiColumbiene, a fost angajat la Orchestra dinBoston. Şi-a întemeiat cvartetul care i-a purtatnumele. A fost mulţi ani concertmaistru(1885–1896) şi dirijor (1897–1909) la WorcesterFestival în Massachussets. Din 1905s-a mutat la New Yok ca profesor la Instituteof Musical Art, azi Juilliard School of Music.A fost profesorul violoniştilor Joseph şiLilian Fuchs.Kobileanski, IgorVezi Cobileanschi, IgorENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 424 31.10.2011 17:23:25

KoslinskiSerge Klarsfeld Wilhelm Karl W. Knechtel Franz Kneisel Mihail KogălniceanuKogălniceanu, Mihail(6.09.1817, Iaşi – 20.06.1891, Paris)Istoric, scriitor, ziarist, om politic,prim-ministru şi, mai târziu, ministru deExterne. A jucat un rol important în Revoluţiade la 1848 şi în lupta pentru UnireaPrincipatelor. A făcut studii strălucite înFranţa şi Germania. În 1839 redacteazăFoaea sătească a prinţipatului Moldovei, iarîn 1840 a anunţat apariţia a 6 tomuri dinLetopiseţele Valahiei şi Moldaviei şi, în acelaşian, a pregătit apariţia unei publicaţii dedocumente intitulată Arhiva românească.Publicaţia a apărut în 1841. La nouă anide la revoluţia de la 1848 participă cadeputat de Dorohoi la Adunarea ad-hocde la Iaşi, unde este chemat să se pronunţeîn privinţa Unirii. Sfetnic al domnitoruluiAl.I. Cuza, ministru, apoi prim-ministru alRomâniei în perioada 1863–1865, a avutun rol hotărâtor în adoptarea unor reformecruciale. Ca ministru de Externe în 1867 şiîn perioada 1877–1878, şi-a legat numelede actul proclamării independenţei de stata României. Fondator al publicaţiilor Dacialiterară (1840), Propăşirea. Foae ştiinţifică şiliterară (1849 şi Steaua Dunării (1855–1860).Ca scriitor a publicat proză autobiografică,istorică şi satirică: Iluzii pierdute, Trei ziledin istoria Moldovei, Fiziologia provinţialuluila Iaşi, Tainele inimei (neterminat). Membrual Societăţii Academice Române (1868),vicepreşedinte (1886–1887) şi preşedinteal Academiei Române (1887–1890), preşedinteal Secţiunii istorice (1891).Kondurari, VladimirV. Condurari, VladimirKonstantinov, IvanV. Constantinov, IonKonstantinov, TatianaV. Constantinov, TatianaKonunov, BorisV. Conunov, BorisKorne, Radu(23.12.1895, Bucureşti –18.04.1949, penitenciarul Jilava)General de brigadă. Făcea parte din familiaboierească numită Cornea, dar îşi scrianumele precum în vechile cronici. Cavalerist.A comandat Regimentul 6 Roşiori Purtat(tancuri susţinute de cavalerie) din Brigada5 Cavalerie. A luptat în nordul Moldoveiîncă din prima zi de război, a trecut Nistrul,Bugul şi Niprul şi a participat la bătăliade la Marea Azov. A primit Ordinul MihaiViteazul clasa a II-a. A luptat la Sevastopolşi Feodosia şi a întărit capul de pod dinpeninsula Kerci, ceea ce a asigurat retragereape mare a militarilor români încercuiţi. Pefrontul de la Stalingrad a condus Divizia 8Cavalerie subordonată Armatei IV. A primitCrucea de Fier în grad de Cavaler. Din 1944a condus Divizia 1 Blindate România Mare,care a luptat în Moldova şi Transilvania. În1944 a fost demobilizat şi a căpătat domiciliuforţat până în 1945. Arestat în 1948, amurit la închisoare.Koslinski, Alexandru I.(?, Rusia – 1910, Bucureşti)Amiral. Rus ca etnie. Tată al lui Emanoil A.K.A rămas în Muntenia la cererea domnuluiBarbu Ştirbey spre a ajutat la organizareaartileriei călăreţe. Luptase în 1849 contra luiKossuth, ca locotenent. S-a căsătorit cu fiicaministrului Justiţiei (Dreptăţii), EmanoilArghiropol, şi a obţinut cetăţenie românăîn 1852. Ascensiunea sa a început dupăMica Unire, în timpul lui Cuza. A luat partela Războiul de Independenţă ca director alArsenalului Construcţii al Armatei, apoiguvernator al cetăţii Nicopole. A formatRegimentul 5 de Artilerie Dobrogea şi aajuns comandant de artilerie al Corpului IArmată (1885).425ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 425 31.10.2011 17:23:25

426Koslinski, Alexandru Em.(1893, Bucureşti – 1976, Bucureşti)Amiral. Fiu al lui Emanoil A.K. şi frate cuEmanoil Em. K. Sublocotenent de artilerie(1912), este repartizat la Regimentul 15Artilerie din Giurgiu, apoi comandant desecţie în Regimentul 2 Artilerie de câmp,cu care face campania din 1913. Specialistîn armament şi muniţii, prezidează, dupărăzboi, diverse comisii de recepţii şi controlîn Cehoslovacia şi Belgia. Între 1940 şi 1944este director al fabricaţiei muniţiilor dinMinisterul Înzestrării Armatei. Trecut înCorpul Tehnic Militar – şi înaintat la gradulde general (1943) – este disponibilizat înaugust 1947, în urma epurărilor.Koslinski, Emanoil A.(1853, Bucureşti – 27.03.1909, Bucureşti)Amiral. A absolvit Şcoala Navală Francezădin Brest. S-a specializat în Franţa, la Şcoalade Aplicaţie, pe fregata La Renommée şi, în1875, la Şcoala Specială de Torpilori (minieri)a Marinei Ruse de la Kronstadt (GolfulFinic). Căsătorit cu fiica lui Gheorghe Lahovary(preşedinte al Curţii de Conturi, directoral Poştelor). Face toată campania Războiuluide Independenţă, remarcându-se, în octombrie1877, prin executarea celui dintâi barajromânesc de mine pe Dunăre, cu materialrusesc, în ostrovul Nedeia (km 703). A organizatprima şcoală de torpile şi a înfiinţatCorpul Apărătorilor sub Apă (1881); a adus,din Anglia, crucişătorul Elisabeta (1888). Încalitate de director al Marinei în MinisterulApărării, a participat la întocmirea noilorlegi de organizare a Marinei, precum şi ladotarea acesteia cu toate regulamentele,instrucţiunile şi manualele speciale a cărorlipsă era acut simţită. Numit comandantulMarinei Militare în 1901 (succedând amiraluluiMurgescu), a executat mai multe călătoriişi misiuni navale în străinătate (Franţa,Suedia, Rusia). A contribuit la înfiinţareaDiviziei de Dunăre, având în dotare patrumonitoare cuirasate şi opt vedete fluviale.Koslinski, Emanoil Em.(1891, Bucureşti – 1972, Bucureşti)Colonel. Fiu al lui Emanoil A.K. şi frate cuAlexandru Em. K. A participat la PrimulRăzboi Mondial, fiind rănit la MăguraVoinii şi luat prizonier. Este repatriat dinlagărele germane în 1918. A luptat contralui Bela Kuhn în 1919 (revoluţia dinUngaria). A condus Cercul de recrutare dinBucureşti, arma Vânători de Munte. Trecutîn rezervă în 1943.KoslinskiKoslinski, Gheorghe Em.(1889, Galaţi – 30.04.1950, Aiud)Contraamiral. Fiu al lui Emanoil A.K. şifrate cu Emanoil Em. K. A absolvit ŞcoalaFiilor de Militari din Iaşi, pentru ca în 1906să fie trimis la Şcoala Navală Franceză dinBrest. A participat la războiul pentru întregireaneamului – în calitate de comandantal portului Cernavodă, apoi în fruntea unuidetaşament de infanterie marină cu careacţiona în zona Dunării – între Petroşani şiGiurgiu. După război a fost în Franţa (1920),unde s-a specializat în arma submarină, alcărei promotor a devenit în marina română.Întors în ţară, a fost adjutant al regelui Ferdinand(1922–1926) şi preşedinte al Comisieide supraveghere a construcţiei primuluisubmarin românesc, Delfinul, şi a navei salede bază, la şantierele din Fiume (pe atunciport italian, astăzi portul croat Rjeka). Avansatla gradul de comandor (1929), a comandatescadrila de distrugătoare (1933–1935),cea mai importantă a Marinei Militare, încare avea să introducă manevra tactică pebază cinematică. Contraamiral din 1938, acomandat Divizia de Dunăre. Demisionatdin armată în ianuarie 1941. Reîncadratcomisar al guvernului pe lângă şantierelenavale de la Galaţi (1943–1945). Arestat în1948 ca membru al guvenului antonescian,a murit la închisoare.Koslinski, Niculae Gh.(1921, Bucureşti)Inginer geodez. Fiu al lui Gheorghe Em.K. Absolvent al Facultăţii de Istorie de laBucureşti şi al Şcolii Navale din Constanţa,secţia punte, aspirantul de marină (sublocotenent),participă la luptele navale dinMarea Neagră (1941–1944) pe vedeteletorpiloare şi alte nave, pe Dunăre (1945), înflotila de dragaj fluvial. În 1947, proaspătulcăpitan face serviciul pe nave, în artileria decoastă şi la comandamentul apărării litoralului,pentru ca, în 1951, să fie scos dincadrele active. La vârsta de doar 30 de ani,trebuia să-şi găsească un rost pentru a-şiputea întreţine familia. Lucrează ca inginertopograf şi geodez. Lucrări: Războaie navaleîn veacul al XVI-lea. Prevezo şi Lepanto (1991);Războiul naval de-a lungul veacurilor (1994, încolaborare), Marina română în al Doilea RăzboiMondial (2 vol., în colaborare). Membrual Comisiei de Heraldică, Genealogie şiSigilografie din Bucureşti şi responsabil alSecţiei de istorie a Ligii Navale Române.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 426 31.10.2011 17:23:25

KreindlerRadu Korne Emanoil A. Koslinski Lidia Kotzebue Peter KrauszKot, Mihail V.(1914, Moscova – 1967, Chişinău)Fizician. Rus ca etnie. A absolvit UniversitateaLomonosov din Moscova. A pusbazele fizicii experimentale a semiconductorilorla Facultatea de Fizică a Universităţiide Stat din Moldova. Fondator al Catedreide electrofizică, devenită Catedra de fizicasemiconductorilor. A contribuit la extinderearelaţiilor de colaborare cu specialiştiide la Moscova şi Leningrad (cu J.I. Alferov,laureat al Premiului Nobel; D.N. Nasledov,laureat al Premiului de Stat al URSS).Mulţi dintre discipolii săi (Simaşkevici,Panasiuk) au fost laureaţi ai Premiului deStat al Moldovei. Membru al Academiei deŞtiinţe a Moldovei.Kotzebue, Lidianume la naştere Lidia Suhanova(9.12.1885, Saratov, Rusia –13.06.1944, Bucureşti)Artist plastic. A absolvit Academia de BelleArte la Moscova în 1914. În 1918 a ajunsîn Basarabia, unde soţul ei era comandantulArmatei VI Ruse pe frontul Nămoloasa–Galaţi. S-a stabilit după război la Bucureştişi a participat cu lucrări de sculptură lasaloanele oficiale ale Ministerului Artelor.Lucrări: Doi orfani; Copil basarabean refugiat;M-lle Maria Ghica; Rugăciune; Pietà; Copiladormit; Cioban; Doină; Copilă cu gâşte; Pierrot;Fetiţe; Muncă. Cea mai importantă lucrareeste Monumentul Eroilor Aerului, proiect câştigatprin concurs şi unde modelul fuseseun boxer de culoare.Kovarski, Anatoli(e)(24.01.1904, Cernigov, Ucraina – 1974, Chişinău)Biolog. Evreu ca etnie. A absolvit UniversitateaAgrară de Stat la Chişinău şi afost profesor al ei. Specializat în selecţiaplantelor şi genetică. Om Emerit în Ştiinţăşi Tehnologie al Moldovei. Membru deonoare al AȘM.Krausz, Peter(19.08.1946, Braşov)Pictor. Evreu ca etnie. A absolvit Institutulde Arte Plastice la Bucureşti. A plecat laMontréal, Canada, în 1970. A fost directoral Centrului de expoziţii Saidye Bronfman(1980–1991); a predat cursuri de pictură,desen şi tehnică murală la colegiul Dawson,este profesor de istoria artei la Universitateadin Montréal (din 1991). Director al uneigalerii de artă la Montréal. A avut numeroaseexpoziţii în toată Canada, iar lucrărilesale se află în marile muzee ale ţării. Lucrări:seria No Man’s Land (Ţara nimănui), seriaVesperales. Premiul I Haddasah, Israel, 1976.Kreindler, Arthur(15.05.1900, Bucureşti – 28.05.1988, Bucureşti)Medic neurolog. După absolvirea Facultăţiide Medicină din Bucureşti a lucrat laclinica de neurologie a spitalului Colentina,sub conducerea lui Gheorghe Marinescu.Împreună cu acesta, publică în 1935monografia Reflexele condiţionate şi estecoautor al cărţii Le Tonus des muscles striés,1937 (împreună cu Gheorghe Marinescu,Nicolae Ionescu-Şişeşti şi Oskar Sager),lucrare prefaţată de renumitul neurofiziologenglez Sir Charles Sherrington. În 1948 estenumit profesor de Neurologie la Facultateade Medicină din Bucureşti. În cadrul acesteiAcademii devine director al Institutului deneurologie. Un accent deosebit a fost pus pestudiul excitabilităţii sistemului nervos central,activităţii electrice a creierului, cercetăriidinamicei corticale în diferite afecţiunineurologice, studiului clinic şi experimentalal epilepsiei, fiziologiei şi fiziopatologieicerebelului, afaziei. Pentru rezultatele cercetărilorasupra epilepsiei, efectuate împreunăcu echipa sa, apărute în monografia Epilepsia(1955), primeşte în 1957 Premiul de Stat.Lucrări: Anatomo-fiziologia clinică a Sistemuluinervos central, 1957 (împreună cu VladVoiculescu); Physiologie et Pathophysiologie du427ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 427 31.10.2011 17:23:25

KremnitzArthur Kreindler Constantin A. Kretzulescu Nicolae Kretzulescu428Cervelet, 1958 (împreună cu Mircea Steriade);Infarctul cerebral şi Hemoragia cerebrală,1972; Afazia 1973 (împreună cu AlexandruFradis); Neurologie clinică, 1976 (împreunăcu Vlad Voiculescu). În ultimii ani ai vieţiia tradus în limba română, fără a publica, oparte din tragediile lui Shakespeare. Membrual Academiei Române (1948).Kremnitz, Mite, nume la naştereMarie von Bardeleben; pseudonime literareGeorge Allan, Ditto und Idem(4.01.1852, Greifswald – 18.07.1916, Berlin)Traducătoare. A venit la Iaşi împreunăcu soţul ei, medic, fiind cumnata lui TituMaiorescu. A avut un episod de iubire cuMihai Eminescu, descris de E. Lovinescuîn romanul Mite. A fost doamnă de companiea reginei Elisabeta (Carmen Sylva) şiau semnat în duo (Ditto und Idem) piesede teatru şi romane: Astra, roman epistolar,1886; Feld post (Poşta militară), roman epistolar,1886; In der Irre (La voia întâmplării),povestiri, 1887. A tradus foarte mult dinliteratura română în germană: RumanischeMärchen (Basme româneşti, 1882); RumänischeDich tungen (V. Alecsandri, Mihai Eminescu,Iacob Negruzzi, Dimitrie Bolintineanu, Th.Şerbănescu), 1881; Neue rumänische Skizzen(Noi schiţe româneşti, 1881); Rumäniens Anteilam Kriege 1877–78 (Participarea României larăzboiul din 1877–1878, 1887).Kretzulescu, Constantin A.(22.05.1809, Bucureşti – 21.03.1884, Bucureşti)Om politic. Frate cu Nicolae K. A absolvitŞcoala Grecească din Bucureşti, apoi Dreptulla Paris. A fost prefect de Brăila, agă (şefulpoliţiei) la Bucureşti. A participat la revoluţiadin 1848 în Ţara Românească. Deputatşi secretar al Divanului ad-hoc (1857),ministru al Cultelor (1859), al Justiţiei(1867), preşedinte al Consiliului de Miniştrial României (1867). Membru de onoare alSocietăţii Academice Române (1871).Kretzulescu, Nicolae(1.03.1812, Bucureşti –26.06.1900, Leordeni, jud. Argeş)Medic şi om politic. Frate cu ConstantinA.K. A fost prim-ministru al României, întrei mandate: 1862–1863, 1865–1866 şi1867. A studiat Medicina la Paris între 1834şi 1839. Despre călătoria la Paris şi anii deviaţă studenţească va scrie mai târziu o carte,mărturie importantă despre situaţia primilorstudenţi români din Paris. La revoluţia de la1848 a fost – împreună cu fraţii săi mai mari,Constantin şi Scarlat – un susţinător moderatal ideilor noi ale guvernului revoluţionar,din care nu a făcut parte. În iunie 1862 adevenit preşedinte al Consiliului de Miniştrişi ministru de Interne în guvernul formatdupă asasinarea lui Barbu Catargiu. Dinaceastă poziţie a evitat discutarea problemeiagrare, ocupându-se de alte probleme, printrecare unificarea sistemului sanitar, creareaDirecţiei Generale a Arhivelor Publice şi creareaunui Consiliu al Instrucţiunii Publice.Susţine demersurile pentru naţionalizareamănăstirilor închinate Muntelui Athos şiîncepe pregătirile pentru adoptarea Legiisecularizarii averilor mănăstireşti. Dupăremanierea din octombrie 1863 este ministrual Instrucţiei Publice în noul guvern.Lucrări: Questions sur diverses branches dessciences médicales, 1839 – este lucrarea sa dedoctor în medicină la Paris; Manual de anatomiedescriptivă (1843); Călătoria mea la Paris.Membru fondator al Societăţii AcademiceRomâne (1871), preşedinte al Societăţii AcademiceRomâne (1872–1873), preşedinteal Academiei Române (1895–1898), preşedinteal Secţiunii ştiinţifice (1874–1879,1879–1882, 1889–1893).Krilovici, Marina(19.06.1941, Bucureşti)Soprană. Grecoaică după mamă, sârboaicădupă tată. A absolvit Colegiul Sf. Savaşi Conservatorul la Bucureşti. Solistă aOperei Române, în prezent profesoarăENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 428 31.10.2011 17:23:26

Marina Krilovicila Conservatorul din Atena. A plecat dinRomânia în Germania în 1971 şi a cântatsub bagheta lui Lorin Mazel, Nelo Santi şii-a avut ca parteneri pe Placido Domingo,Jose Careras, David Ohanesian. A locuit laParis, Londra, Viena şi s-a stabilit cu soţulei, baritonul Kostas Paskalis, la Atena. Solistăa Operei din Atena şi profesoară la ConservatorulMaria Callas din Atena. A revenit denenumărate ori în România spre a susţinerecitaluri. A interpretat din toţi marii compozitori:Scarlatti, Monteverdi, Giordani,Fauré, Cilea, Gounod, Donizetti, Giordanoetc. Premiul I la Festivalul George Enescu,1964. Premiul Apollo pentru întreaga activitateartistică, Atena, 2008.Krupenikov, Igor(10.04.1912, Sankt Petersburg, Rusia)Pedolog. Rus ca etnie. A absolvit Facultateade Geografie şi Geologie a Universităţii deStat M. V. Lomonosov din Moscova. Esteunul dintre fondatorii pedologiei ca disciplinăîn Republica Moldova. A fost şefulCatedrei şi Laboratorului de pedologie laUniversitatea de Stat din Chişinău, cercetătorla Institutul de Pedologie şi AgrochimieN. Dimo. Contribuţii în domeniul genezei,geografiei, cartografiei, protecţiei antieroziunea solurilor, în special a cernoziomului.Lucrări: Чернозёмы Молдавии (1967);KrupenskiIgor KrupenikovИстория почвоведения. От времени егозарождения до наших дней (1981); ПочвыМолдавии (în colaborare, vol. 1, 1984, vol. 2,1985; vol. 3, 1986); Почвенный покровМолдовы. Прошлое, настоящее, управление,прогноз (1992); History of Soil Science. Fromits inception to the Present (1992); Eroziuneasolului (2004); Чернозёмы и экологическоеземледелие (2004, în colaborare); manualeleГеография Молдавской ССР (pentru clasa aVIII-a) (18 ediţii, 1969–1986, în colaborare).Laureat al Premiului de Stat, distins cu titlulde Om Emerit, deţine premiile V.V. Dokuceaevşi V. Williams. Este decorat cu Insignade Onoare, ordinele Drapelul Roşu deMuncă, Gloria Muncii. Membru al Academieide Ştiinţe a Moldovei.Krupenski, Matei E.(11.01.1775, Podoleni, Basarabia –24.09.1848, Chişinău)Consilier de stat. Rus, familie naturalizatăîn Basarabia din veacul al XVII-lea. Frate cuTeodor K. A fost consilier la curtea ţarului,la Sankt Petersburg, unde s-a căsătorit cuo Comnenă. A fost numit viceguvernatoral Basarabiei (1816–1823), perioadă când aavut domiciliu forţat la Chişinău ofiţerul şipoetul A.S. Puşkin, cu care s-a împrietenit.Krupenski, Tudor (Teodor, Todiraşcu)(19.06.1787, Chişinău – 1843, Chişinău)Animator cultural. Rus, familie naturalizatăîn Basarabia din veacul al XVII-lea. Fratecu Matei K., căsătorit cu Smaranda Mârza.După războiul ruso-turc obţine (1812) funcţiade serdar (comandant al trupelor de cavalerie)al zonelor Orhei şi Chişinău. Filantropcultural, a sprijinit cu deosebire dezvoltareateatrului, invitând trupe nemţeşti şi găzduindu-lechiar în casa lui, pentru că, dupărăzboi, vremurile erau tulburi. Puşkin, aflatacolo cu domiciliu forţat, i-a sugerat chemareatrupelor şi a asistat la spectacole. A avutconflicte generate de gelozie din cauza soţiei.429ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict AK.indd 429 31.10.2011 17:23:26

Ll430Labiş, Nicolae(2.12.1935, com. Mălini, jud. Suceava –22.12.1956, Bucureşti)Poet. Fiu de învăţători. După mamă, descendentdin Ion Creangă. A absolvit Şcoala deLiteratură Mihai Eminescu din Bucureştişi a fost redactor la diverse publicaţii decultură. Membru al Uniunii Scriitorilor.Destin meteoric, poezie plină de prospeţimeşi dramatism: Primele iubiri, 1956, debut; Puiulde cerb, 1956; Lupta cu inerţia, 1958, postum.Deşi are o operă redusă ca dimensiuni, ainfluenţat substanţial poezia româneascădin a doua jumătate a secolului XX (N. Stănescu,A. Păunescu ş.a.).Lacea, Constantin(1.06.1875, Braşov – 28.01.1950, Braşov)Lingvist şi filolog. A fost profesor la Academiade Înalte Studii Comerciale şi Industrialedin Cluj şi unul dintre principalii colaboratoriai Dicţionarului limbii române (DicţionarulAcademiei); Din graiul românilor din ŞcheiiBraşovului; Contribuţii la cunoaşterea trecutuluişi educaţiei vechilor negustori şi meseriaşi braşoveni.A publicat studii de lingvistică, de istoriea literaturii române vechi şi etimologii,cele mai multe în Dacoromania. Membru deonoare al Academiei Române (1939), exclusîn 1948, repus în drepturi în 1990.Ladea, Romul(us)(1901, Jitin, jud. Caraş Severin –27.08.1970, Arcuda, jud. Ilfov)Sculptor. A studiat sculptura la Bucureşticu Dimitrie Paciurea şi la Paris, la AcademiaJulian, ca elev al lui Rodin, Brâncuşi, AristideMaillol şi Bourdelle. Profesor la Academiade Arte Frumoase din Cluj. Este consideratfondatorul şcolii moderne de sculptură dinRomânia. În perioada interbelică a sculptatmarile figuri ale istoriei Transilvaniei. A sculptatşi figuri de oameni simpli, care exprimăprofunzimea unor sentimente. Lucrări:Mihai Eminescu, Ion Creangă, Lucian Blaga,Liviu Rebreanu, Ion Agârbiceanu, A.D. Xenopol,Avram Iancu, Simion Bărnuţiu, Ţăran din satulmeu, Cap de copil, Bătrână, Tatăl meu, mamamea, Maternitate, Nuduri. Artist Emerit,Maestru Emerit al Artei. Liceul de Arte Plasticeşi o stradă din Cluj îi poartă numele.Lahovary, Gheorghe I.(1.06.1838, Râmnicu Vâlcea –13.06.1909, Bucureşti)Inginer şi scriitor. Familie la origini grecească.A fost trimis la Bucureşti să înveţela pensionul Schewitz, apoi a plecat înGermania (1855) şi a studiat la Heidelbergşi la Şcoala Politehnică din Karlsruhe, undea obţinut diploma de inginer. După ce s-aîntors în ţară, în 1862, a fost numit inginer laMinisterul Lucrărilor Publice şi apoi la Poştăşi Telegraf, unde a devenit director general în1873, post pe care l-a deţinut până în 1876.A încheiat o serie de convenţii poştale cumai multe state din Europa. El a introduspentru prima dată în România mandatulpoştal şi cartea poştală. Tot el a organizatdistribuirea corespondenţei de la emitentla destinatar în timp foarte scurt. Serviciilepoştale pe Dunăre se făceau de o societatefranceză care avea sedii la Galaţi şi Brăila,utilizând pentru transport vapoare austriece.Sub îndrumarea lui s-a întocmit şi publicatprima statistică a Poştei Române. A iniţiatîmpreună cu Al. Cantacuzino înfiinţareaSocietăţii Geografice Române, fiind susţinutşi încurajat de Carol I (1875). Secretargeneral al societăţii la înfiinţare, a avut oserie de iniţiative şi realizări importante.Sub îngrijirea lui s-a publicat Buletinul SocietăţiiGeografice Române. În acest buletin s-aupublicat numeroase studii, articole, memoriişi comunicări de specialitate care au fostfolosite ulterior la alcătuirea unor dicţionaregeografice pentru diverse regiuni aleRomâniei. În 1888, sub conducerea lui s-apublicat Dicţionarul geografic al judeţului Argeş.În 1893 a fost numit preşedinte la ÎnaltaCurte de Conturi; a contribuit la elaborarealegilor, dintre care cea mai importantăa fost Legea contabilităţii statului. Pentrurăspândirea culturii în rândurile populaţieia înfiinţat Societatea pentru ÎnvăţăturaPoporului Român, al cărei preşedinte a fost.A publicat Dicţionarul geografic al Basarabiei.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 430 31.10.2011 17:28:42

LapadatNicolae Labiş Gheorghe I. Lahovary Traian Lalescu Scarlat LambrinoÎn introducerea la acesta anunţă intenţia dea întocmi şi publica dicţionare pentru provinciileromâneşti (locuite de români) dinţările învecinate: Bulgaria, Serbia, Macedonia,Transilvania, Bucovina. În colaborare cugeneralul C. Brătianu şi Grigore Tocilescu aelaborat şi publicat Marele Dicţionar Geografical României, în cinci volume, 1989–1902. În1868 a debutat ca scriitor sub pseudonimulGill în Convorbiri literare, la început cu traducerişi apoi cu prezentarea unor fapte istoricesub titluri ca: Hărţi vechi, Geneza oştirii române(1830, 1893), şi cu o serie de povestiri ca MoşKivu, Săptămâna patimilor (1894), CăpitanulRadu Negru, Hedwige ş.a. În 1901 a fost alesmembru de onoare al Academiei Române.Lalescu, Traian(12.07/24.07.1882, Bucureşti –15.06.1929, Bucureşti)Matematician. A studiat Matematicile la Iaşişi la Bucureşti, unde i-a avut profesori peGheorghe Ţiţeica, Spiru Haret, Ermil Pangratti,Anton Davidoglu şi Nicolae Coculescu.Cu o bursă modestă a studiat la Parisunde, în 1908, şi-a susţinut teza de doctoratcu titlul „Sur l’équation de Volterra“. Aceastălucrare va fi considerată prima contribuţiede seamă în domeniul ecuaţiilor integrale şiîi va aduce stima marelui matematician VitoVolterra. Tot la Paris a obţinut şi diplomade inginer la Şcoala Superioară de Electricitate.A militat pentru înfiinţarea ŞcoliiPolitehnice din Timişoara, al cărei primrector a fost în 1920. Profesor universitarla Bucureşti şi la Timişoara. Are contribuţiiîn multiple domenii ale matematicii pure şiaplicate. Este unul din fondatorii teoriei ecuaţiilorintegrale. A lăsat numeroase studii îndomeniile ecuaţiilor funcţionale, seriilor trigonometrice,fizicii matematice, geometriei,algebrei, istoriei matematicii. A publicat în1911 cel dintâi tratat din lume asupra ecuaţiilorintegrale, intitulat Introducere la teoriaecuaţiunilor integrale. Lucrări: Le problème ethnographiquedu Banat (1919); Calculul algebric(1924); Polinoame. Fracţiuni raţionale. Tratat degeometrie analitică (1925). Membru post-mortemal Academiei Române (1991).Lambrino, Scarlat(16.08.1891, Bucureşti – 30.08.1964, Lisabona)Istoric. A început Literele şi Filosofia laBucureşti şi le-a terminat la Sorbona. Specializareîn arheologie şi epigrafie greacă şilatină la Collège de France şi École Pratiquedes Hautes Etudes. A lucrat la MuzeulNaţional de Antichităţi şi a fost profesorde epigrafie la Universitatea din Bucureşti.A condus şcoala de la Fontenay-aux-Roses(1941–1947), după care s-a stabilit la Lisabona,unde a fost profesor la Facultatea deLitere a universităţii. Lucrări: Contribuţiiepigrafice privitoare la Asia Mică, 1928; CetateaHistria. Notiţă istorică şi descriptivă, 1930; Artagreacă şi romană în România, 1938. Membrucorespondent al Academiei Române (1934),exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.Lambrior, Alexandru(12.01.1845, Fălticeni, jud. Suceava –20.09.1883, Iaşi)Filolog şi folclorist. Absolvent al Facultăţiide Litere a Universităţii din Iaşi. Profesorde liceu. Junimist. Studii de romanistică laParis, unde i-a audiat pe Marcel Bréal, GastonParis, Antoine Darmsteter. S-a remarcatca lingvist prin publicarea studiului Limbaromână veche şi nouă (tălmăcirea româneascăa scrierilor lui Oxenstierna), 1873, scris înlumina pozitivismului neogramatic. A fostprimul folclorist român care s-a ocupat dejocurile de copii. A publicat Carte de citire(Bucăţi scrise în deosebite veacuri) · Cu o introducereasupra limbei româneşti, 1882. Membrucorespondent al Academiei (1882).Lapadat, Livius(1934, Sărcia, Banatul Sârbesc)Avocat. A absolvit Liceul Român la Vârşeţşi Facultatea de Drept a Universităţii dinBelgrad. A lucrat la Administraţia plasei431ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 431 31.10.2011 17:28:43

432Zrenianin, fiind exclus pentru atitudine proromâneascăîn 1962. A practicat avocatura.Participă activ la manifestările culturale şila cele politice ale românilor din Voivodina.A fost membru fondator şi ani în şir preşedinteal filialei din Zrenianin a Societăţiide Limba Română din Voivodina, precumşi membru fondator al asociaţiei culturaleComunitatea Românilor din Iugoslavia, alcărui vicepreşedinte a devenit. Fondatoral Uniunii Democratice a Românilor dinIugoslavia (2000) şi membru fondator alpartidului român Alianţa Românilor dinVoivodina (2002) unde, de asemenea, operioadă de timp, a îndeplinit funcţia devicepreşedinte. Lucrări: Resemnări tomnatice,versuri, 2001; comedii – Căsătorie întârziată,1994; Şansă pentru angajare, 1995; Planurioptimiste, 1996; Cine se ceartă şi iubeşte,Cameleonul, 1997; Dragoste şi crimă, dragosteşi intrigă, 1998; Socoteli fără cârciumar, 1998;schiţe umoristice – Păcate şi păcătoşi mărunţi.Povestiri din judecătorie, 2008.Lapedatu, Alexandru I. Al.(14.09.1876, Cernatul Săcelelor, jud. Braşov –30.08.1950, Sighet)Istoric şi om politic. Fiu al lui Ioan AlexandruL. şi frate geamăn cu Ion I. Al. L.A absolvit Facultatea de Ştiinţe, Secţiaistorie, la Universitatea din Bucureşti. A fostsecretar al Comisiei Monumentelor Istorice(1904–1919) şi al Comisiei Istorice a României(1911–1919), expert al României laConferinţa de pace de la Paris (1918–1920).Profesor la Universitatea din Cluj, fondatorşi codirector al Institutului de Istorie Naţionalădin Cluj (1919–1938). Senator liberal,ministru şi preşedinte al Senatului României.Lucrări: Vlad-Vodă Călugărul, 1482–1496,monografie istorică (1903); Monumentele noastreistorice şi lecturi ilustrate (1914); Un mănunchide cercetări istorice (1914); Miscellaneae (1926);Scrieri alese. Articole, cuvântări, amintiri (1985);Amintiri (postum, 1998). Membru al AcademieiRomâne (1918), preşedinte (1935–1937)şi secretar general al ei (1937–1948). A muritîn închisoare.Lapedatu, Ioan Alexandru(6.07.1844, Colun, jud. Braşov –6.04.1878, Braşov)Scriitor. Tată al lui Alexandru I. Al. L. şi IonAl. I.L. A absolvit liceul la Sibiu, Litereleşi Filosofia la Paris, cu o bursă a SocietăţiiTransilvania. Specializare la Bruxelles. Profesorde limbi clasice la liceul ortodox dinBraşov şi director al revistei Albina Carpaţilor.Lucrări: Încercări în literatură, 1874; Nuveleistorice, 2 vol., 1905–1906, postum. Mélangesd’Histoire Générale, 1927.LapedatuIon Al. LapedatuLeonida LariLapedatu, Ion I. Al.(14.09.1876, Cernatul Săcelelor, jud. Braşov –1951, Sighet)Economist şi om politic. Fiu al lui IoanAlexandru L. şi frate geamăn cu AlexandruAl. I. L. A absolvit Şcoala ComercialăSuperioară la Braşov, apoi Facultatea deEconomie la Universitatea din Budapesta,fiind, ca student, membru şi preşedinte alSocietăţii Studenţilor Români Petru Maior.Secretar al ASTRA, secretar şi director alBăncii Ardeleana din Orăştie şi unul dintrecreatorii Fundaţiunii Solidaritatea a băncilorromâneşti din Transilvania, care a sprijinitFundaţiunea pentru Ajutorarea ZiariştilorRomâni din Ungaria. Fondator al revisteiLuceafărul. A participat la Marea AdunareNaţională de la Alba Iulia la 1 Decembrie1918. Profesor la Academia de Înaltre StudiiComerciale din Cluj. Ministru liberal deFinanţe (1926–1927). Lucrări: Teoria matematicăa asigurărilor vieţii, 1902; Adam Smith.Sistemul său de economie politică, 1903; Politicade descont, 1905; Problema datoriei publice şireforma monetară, 1924; Banca Naţională aRomâniei. Reforma din 1925, 1925. Membrude onoare al Academiei Române şi preşedinteal ei. A murit în închisoare.Lari, Leonida(26.10.1949, Bursuceni, Republica Moldova)Poetă. A absolvit Filologia la Universitatea deStat a Moldovei, a fost redactor de editură şiapoi la revista Literatura şi arta. Fondatoare aprimului săptămânal cu alfabet latin, tipăritși adus în Republica Moldova în mod clandestin,Glasul națiunii. Deputat al poporului(1989), mutată în România (1992), deputatPRM în Parlamentul României (din 1992).Poezie mesianică şi patetică: Piaţa Diolei,1974; Marele Vânt, 1980; Mitul trandafirului,1985; Scoica solară, 1987; Dulcele foc, 1991,Premiul Academiei Române; Anul 1989,1990; Liră şi păianjen, 1992; Al nouălea val,1993; Epifanii, 1994; Scrisori de pe stradaMaica Domnului, 1995; Aldebaran, 1996 ş.a.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 432 31.10.2011 17:28:44

Lascăr, Mihail(8.11.1889, Târgu Jiu – 24.06.1959, Bucureşti)General de brigadă. A absolvit Şcoala deInfanterie la Bucureşti şi a luptat în alDoilea Război Balcanic ca locotenent. În1941 a condus Brigada Vânători de munte,cu care a operat în nordul Bucovinei, a trecutBugul şi a ajuns la Nipru. A participatla bătălia de la Marea Azov şi a pierdut înistmul Salkovo 2 500 de oameni, dar generalula primit Ordinul Mihai Viteazul clasaa III-a şi Crucea de Fier în grad de Cavaler.Ulterior a comandat diviziile de infanterieîn bătălia de la Stalingrad. Luat prizonierde ruşi, a trecut prin diverse lagăre şi s-aîntors în ţară cu Divizia Horea, Cloşca şiCrişan, iar în 1946 a preluat conducereaArmatei IV. A fost ministru al Apărării(1946–1950). Investigat pentru crime derăzboi, a fost găsit nevinovat.Lascăr, Vasile(3.11.1853, Şomăneşti, jud. Gorj, lângă Târgu Jiu –23.03.1907, Bucureşti)Politician. A absolvit Dreptul la Sorbona şia lucrat mai întâi la baroul din Târgu Jiu.Primar al oraşului. Deputat sau senator înaproape toate legislaturile liberale. Ministrude Interne (1896–1897, 1902–1904),a obţinut promovarea Legii organice deorganizare a poliţiei române (1903), folosindca model legislaţia din Franţa, Belgia, Austriaşi Germania. Şcoala de Agenţi de Poliţie dinCâmpina, judeţul Prahova, poartă în prezentnumele lui, ca şi o stradă din Bucureşti.Laţcu, Vladislav în polonăLadislau în maghiară(începutul sec. al XIV-lea, Maramureş –ultimul sfert al sec. al XIV-lea, Moldova)Voievod al Moldovei (1365–1374). Tatăl său,Bogdan I, venit de la Cuhea, din Maramureş,a câştigat prin luptă tronul Moldovei, stabilindla Siret capitala voievodatului (a douadupă Baia), în condiţiile în care Sas (fiul luiDragoş de la Bedeu, Maramureş, descălecătorul),impus de regatul maghiar, murise.În contextul bătăliei dintre ortodoxia rusăşi catolicism (maghiar pe de o parte, polonpe de alta) pentru controlul Moldovei, aoptat pentru catolicismul polon. În 1370 atrecut (el, dar nu şi doamna sa) la catolicismşi a fost adus de la Cracovia arhiepiscopulAndrei. Papă era Grigore al XI-lea. A edificatla Siret o catedrală catolică. Înlăturarea pentruerezie de către Petru I Muşat n-a împiedicatîngroparea lui în biserica domneascăortodoxă de la Rădăuţi, alături de BogdanI. Preţul opţiunii sale religioase a fost politic:după el a venit dinastia pământeană aLaurianMihail LascărAugust T. LaurianMuşatinilor (după numele doamnei Muşata,născută Basarab), cea mai importantă dinistoria medievală a Moldovei, care a reuşitsă fortifice şi să păstreze identitatea româneascăa zonei.Laurenţiu, Dannume la naştere Laurenţiu Ciobanu(10.08.1937, com. Podu Iloaiei, jud. Iaşi –?.12.1998, Bucureşti)Poet. A absolvit Filosofia la Iaşi. A fost profesorla Şcoala Profesională din Iaşi, redactorla diverse publicaţii literare din Iaşi şi Bucureşti,apoi la Editura Cartea Româneascăa Uniunii Scriitorilor. A debutat cu Poeziaaştrilor, 1967 şi scrie o lirică metafizică, încărcatăde sentimentul că menirea omului esteatingerea stării de graţie: Imnuri către amurg,1970; Poeme de dragoste, 1975; Zodia leului,1978, Premiul Uniunii Scriitorilor; Privirealui Orfeu, 1984, Premiul Uniunii Scriitorilor;Psyche, 1989, Premiul Academiei; 101 poezii,1993; Mountolive, 1994, Premiul UniuniiScriitorilor şi Premiul Nichita Stănescu.A scris şi eseuri: Eseuri asupra stării de graţie,1976, Premiul Asociaţiei Scriitorilor dinBucureşti; Privirea lui Orfeu · Jurnal metafizic,1995, Premiul Uniunii Scriitorilor.Laurian, August Treboniunume la naştere Augustin Trifan(17.06.1810, Fofeldea, com. Nocrich, jud. Sibiu –25.02.1881, Bucureşti)Filolog, istoric, publicist şi om politic. Tatăal lui Dimitrie August L. Şi-a făcut studiilesecundare la Sibiu, Filosofia la Cluj, dupăcare a studiat ştiinţele fizice, matematicaşi astronomia la Universitatea şi InstitutulPolitehnic din Viena şi apoi la Göttingen.S-a ocupat şi de studii filologice, fiindprofesor (1842–1848) la Sf. Sava, apoi laUniversitatea din Bucureşti. Tot aici îlîntâlneşte pe Nicolae Bălcescu, împreună cucare scoate în 1845 prima revistă de istorieromânească, numită Magazin istoric pentruDacia, care se adresa românilor din toate cele433ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 433 31.10.2011 17:28:44

434trei principate. În 1843 se înscrie în Frăţia.Unul dintre conducătorii revoluţiei de la1848 din Transilvania. Între 1871 şi 1876,în colaborare cu Ioan C. Massim, profesor laSf. Sava, a publicat Dicţionarul limbii române,2 vol., 1871–1875, în care, încercând săpurifice limba de elementele nelatine, afăcut ca aceasta să semene doar vag cu limbaromână autentică. Ortografia este etimologică.A fost unul dintre membrii fondatori aiAcademiei Române (2 iunie 1867), secretargeneral şi preşedinte al Societăţii AcademiceRomâne şi preşedinte al Secţiunii literare(1867–1876).Laurian, Dimitrie August(1846, Bucureşti – 25.10.1906, Bucureşti)Publicist. Fiu al lui August Treboniu L.A studiat Literele şi Filosofia la Bucureşti şiParis. S-a specializat la Bruxelles. A fost profesorla colegiile Sf. Sava şi Matei Basarab.Fondator al ziarului România liberă (1877).Preşedinte al Societăţii Presei. A tradus dinCicero. Membru corespondent al SocietăţiiAcademice Române (1877).Lavrentie Tipograful(sec. XVI, Ţara Românească)Călugăr tipograf. În 1573 a înfiinţat tiparniţamănăstirii Plumbuita din Colentina, Bucureşti.A tipărit două ediţii ale Tetraevangheliarului(1582) şi o Psaltire în slavonă, care s-adifuzat în toată aria ortodoxiei.Layton, Irvingnume la naştere Israel Pincu Lazarovici(12.03.1912, Târgu Neamţ –4.01.2006, Montréal)Poet. A emigrat cu familia în Canada, laMontréal, în 1913. A absolvit MacDonaldCollege cu specializarea agricultură. A fostprofesor de engleză, istorie şi ştiinţe politicela şcoala parohială evreiască din Montréal.Socialist ca opţiune politică. A făcutparte din Liga Tinerilor Socialişti şi dinFederaţia Comunităţilor Cooperatiste (theCooperative Commonwealth Federation,fondată ca partid în 1932 la Calgary). Deşis-a considerat marxist, a devenit anticomunistîn perioada celui de-al Doilea RăzboiMondial, deoarece considera că partidelecomuniste n-au dat o replică pe măsurănazismului. A fost nominalizat de trei ori laPremiul Nobel pentru literatură, o dată înacelaşi an (1982) cu Gabriel García Márquez(comunist, care l-a şi obţinut). Lucrări:Now Is The Place, 1948; The Black Huntsmen:Poems, 1951; Love the Conqueror Worm, 1953;The Long Pea-Shooter, 1954; In the Midst ofMy Fever, 1954; The Blue Propeller, 1955; TheLaurianIrving LaytonAnatol LazarevCold Green Element, 1955; The Bull Calf andOther Poems, 1956; The Improved Binoculars:Selected Poems, 1956; Music on a Kazoo, 1956;A Laughter in the Mind, 1959; A Red Carpet forthe Sun, 1960; The Swinging Flesh, 1961; Ballsfor a One-Armed Juggler, 1963; The LaughingRooster, 1964; Collected Poems, 1965; Periods ofthe Moon: Poems, 1967; The Shattered Plinths,1968; Selected Poems, 1969; The Whole BloodyBird, 1969; Poems to Color, 1970; Nailpolish,1971; Lovers and Lesser Men, 1972; ThePole-Vaulter, 1974; Seventy-five Greek Poems,1951–1974, 1974; The Darkening Fire: SelectedPoems, 1945–1968, 1975; The UnwaveringEye: Selected Poems, 1969–1975, 1975; TheUncollected Poems of Irving Layton: 1936–59,1976; For my Brother Jesus, 1976; The SelectedPoems of Irving Layton, 1977; The Covenant,1977; The Tightrope Dancer, 1979; Droppingsfrom Heaven, 1979; The Tamed Puma, 1979;For My Neighbours in Hell, 1980, Europe AndOther Bad News, 1981; A Wild Peculiar Joy:Selected Poems, 1945–82, 1982; Shadows on theGround: A Portfolio, 1982; The Gucci Bag, 1983;The Love Poems of Irving Layton: With Reverence& Delight, 1984; Fortunate Exile, 1987; FinalReckoning: Poems, 1982–1986, 1987. Distinscu Ordinul Canadei, 2001.Lazarenko, Boris R.(1910, Ucraina – 1979, Chişinău)Inginer. Ucrainean ca etnie. A absolvit studiiletehnice la Moscova în domeniul electricşi a lucrat acolo până în 1960, când a venitla Chişinău. Este unul dintre fondatoriirelaţiilor de colaborare între China şi URSSîn domeniul ingineriei electrice. La Chişinăueste fondator (1961) şi primul preşedinte alInstitutului de Energetică şi Automatică şi alInstitutului de Fizică Aplicată (pe baza uzineiexperimentale a Institutului de ProblemeElectrofizice şi a Institutului de Fizică Matematică).Ambele institute au lucrat dupăproiecte integrate cu restul reţelei de specialitatedin URSS, dar contribuţia specifică s-areferit la prelucrarea pieselor mecanice prinENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 434 31.10.2011 17:28:44

LazariucArtiom Lazarev Eduard Lazarev Anastasia Lazariucdirijarea spre suprafaţa de prelucrat a unorparticule având o viteză suficient de marepentru ca, datorită în esenţă energiei lorcinetice mari, să genereze o serie de modificărila nivelul stratului supus acţiunii particuleloraccelerate, pe baza unui brevet propriu,datând din 1941, realizat împreună cusoţia sa, Natalia Ioasafovna (Ioasaf, tatăl, eraromân, probabil bucovinean), a unui echipamentde prelucrare prin electropresiune asuprafeţelor metalice. Laureat al Premiuluide Stat al URSS. Membru şi vicepreşedinteal Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Lazarev, Anatol(25.12.1953, Cioburciu, Republica Moldova)Pictor. Rus ca etnie. Fiu al lui Eduard L.A absolvit Şcoala de Arte Plastice la Chişinăuşi Academia de Arte la Kiev. Liberprofesionist.A avut expoziţii în Moldova,Ucraina, Rusia, România, Germania, Italia,Spania. Foloseşte materiale inedite pentrualcătuirea imaginilor. Lucrări: Prohod, 2000;Criptogramă, 2001; Doisprezece (pai, carton,pânză), 2002.Lazarev, Artiom M.(30.10.1914, Camenca, Transnistria –14.04.1999, Chişinău)Istoric. A absolvit Institutul Pedagogic dinTiraspol (1933–1938). A participat la al DoileaRăzboi Mondial (luptele de la Stalingrad),a fost membru al Comisiei Aliate de Controlpentru România. A fost ministru al Învăţământuluidin RSSM (1946–1951), secretarcu ideologia al CC al PCM (1951–1953),ministru al Culturii (1953–1963). Între1968 şi 1974 a fost rector la Universitateade Stat din Chişinău, apoi vicepreşedinteal Academiei de Ştiinţe (1974–1977).A fost deputat (1971–1979; 1994–1998),preşedinte al Sovietului Suprem al RSSM(1971–1975). A stimulat predarea în limbanaţională în învăţământul superior din Moldova,pronunţându-se împotriva denumiriide română a limbii oficiale din RepublicaMoldova. A deplâns dezmembrarea PrincipatuluiMoldovei din 1812, dar simultan aconsiderat-o ca pe o eliberare de sub jugulotoman.Lazarev, Eduard(19.12.1935, Sverdlovsk, Rusia)Compozitor. Rus ca etnie. Tată al lui AnatolL. A absolvit Conservatorul P.I. Ceaikovskidin Moscova. A venit la Chişinău după1960 şi a lucrat la Ministerul Culturii şila Comitetul de Stat pentru Cinematografie.A devenit liber-profesionist în 1980.A compus muzică pentru filmele studiouluiMoldova Film. Filmografie: Insula vulturilor,1961; Călătorie în april, 1961; Ultima lună detoamnă, 1965; Vacanţă la Odessa, 1966 (studiouldin Odessa); Cavalerul viselor, 1968;Acuzaţi de omor, 1969; Ofiţer de rezervă, 1971;Ultimul haiduc, 1972; Melodia, 1973; DimitrieCantemir, 1973; Scara, 1974; Nimeni în locultău, 1976; Pe urmele fiarei, 1976; Când aialături un bărbat, 1977; Istoria unui galbăn,1983; Luna lui Căuș, 1984. Distins cu PremiulNaţional al Republicii Moldova. Artistal Poporului din Moldova.Lazariuc, Anastasia(6.06.1953, Băcioi, Republica Moldova)Interpretă de muzică uşoară. A absolvitŞcoala Muzicală Profesională din Chişinău,secţia dirijat-coral. Solistă a formaţiei Sonor,face turnee în Moldova şi Rusia. Solistă aFilarmonicii din Cernăuţi (1975–1977). Din1977 solistă a Televiziunii Moldovei. EugenDoga compune melodii pentru ea. Susţineturnee în Statele Unite, India, Cambodgia,Belgia, Germania ş.a. Artistă Emerită aRepublicii Moldova (1982). Stabilită înRomânia în 1992, continuă să dea concerte.Repertoriu: „Seara albastră“, „Bucuraţi-vă“,„Până la lacrimi mi-e dragă viaţa“, „Destin“,„Urare“, „Mama“, „A trecut un an“, „Speranţalumii“, „Orice femeie e frumoasă“.A lansat peste 10 albume în România.435ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 435 31.10.2011 17:28:44

LazarovValeriu Lazarov Dorina Lazăr Gheorghe Lazăr436Lazarov, Valeriu, nume la naştere Lessner(20.12.1935, Bârlad – 10.08.2009, Madrid)Producător de televiziune. A absolvitInstitutul de Teatru şi Cinematografie laBucureşti. Este, alături de Titus Munteanu,unul dintre producătorii fondatori ai TeleviziuniiRomâne şi s-a ocupat în mod specialde formatele de divertisment. A lansat peCoca Andronescu, Trio Grigoriu, MirceaAlbulescu, Margareta Pâslaru (cu aceastaa produs emisiuni premiate la Montreuxşi Monaco în 1960). A rămas în Spania în1970 şi a lucrat la televiziunea spaniolăde stat zece ani. Consilier de producţie lateleviziunea italiană Canal Cinque şi prietencu Berlusconi, a lansat mari formate dedivertisment. A revenit în România în 1999şi a preluat formatele italieneşti: Surprize,surprize; Iartă-mă; Din dragoste. Filme: Sumaríssimo,1978; „Cuéntame“ Yesterday, 2006.Lazăr, Dorina(7.11.1940, Hunedoara)Actriţă de teatru şi film. A absolvit Institutulde Artă Teatrală şi Cinematografică, Facultateade Teatru, Secţia actorie la clasa profesoruluiIon Finteşteanu, având ca asistenţi peSanda Manu şi Dem Rădulescu. A debutatîn 1961 la Teatrul Regional Bucureşti, iar din1969 este actriţă la Teatrul Odeon. Din 2003este director al Teatrului Odeon. A fondatCompania Artistică Bucureşti. Pe mareleecran a debutat în 1973, în filmul Păcală,al regizorului Geo Saizescu. Roluri în film:Liceenii (1986); Momentul adevărului, regiaAndrei Blaier (1989); Balanţa (1991); Cruceade piatră, regia Andrei Blaier (1993); O varăde neuitat, regia Lucian Pintilie (1993); Divorţdin dragoste, regia Andrei Blaier (1991); Amen,regia Costa Gavras (2001); Zbor deasupraunui cuib de cuci, regia Ovidiu Georgescu(2003); Modigliani, regia Mick Davis (2003);Saint-Ange, regia Pascal Laugier (2003).Roluri în teatru: Camera de hotel – trilogiede Barry Gifford, regia Alexandru Dabija;Aventurile lui Habarnam, după Nikolai Nosov,regia Alexandru Dabija; Conu’ Leonida faţăcu reacţiunea de I.L.Caragiale, regia MihaiMăniuţiu; Gaiţele de Al. Kiriţescu, regiaAlexandru Dabija; O noapte furtunoasă de I.L.Caragiale, regia Mihai Măniuţiu; Pescăruşul deA.P. Cehov, regia Gelu Colceag; Zamolxe deLucian Blaga, regia Dinu Cernescu. PremiulU NITER pentru întreaga activitate ca actriţă(2008); Premiul pentru cea mai bună actriţă,acordat de Ministerul Culturii şi Cultelorpentru rolul din Şefele de W. Schwab, 2003;Ordinul Naţional Serviciu Credincios îngrad de Cavaler (2000); cea mai bună actriţăde film la Festivalul de Film Henri Langloisde la Tours (Franţa) pentru rolul din Frumose în septembrie la Veneţia (1986); cea mai bunăactriţă, titlu acordat de Asociaţia Oamenilorde Teatru şi Muzicienilor din România,pentru rolul din Nu ne naştem toţi la aceeaşivârstă (1984); cea mai bună actriţă de film,titlu acordat de Asociaţia Cineaştilor dinRomânia pentru rolul din Angela merge maideparte (1982); Leul de Bronz la FestivalulInternaţional de Teatru de la Arezzo pentruspectacolul Năpasta (1979).Lazăr, Gheorghe(5.01.1782, Avrig, jud. Sibiu – 17.09.1823, Avrig)Pedagog iluminist. După liceul piarist dinCluj, a făcut – ca bursier – studii de teologie,filosofie, drept, pedagogie, literatură, matematică,inginerie, ştiinţe militare, medicinăla Viena. Din 1816 a venit la Bucureşti şia întemeiat Colegiul Sf. Sava (1818), cupatru trepte de studiu, cea superioară incluzânddreptul şi filosofia. A predat el însuşimatematica şi filosofia (era un kantian),a scris manuale, a trimis bursieri la Pisa şiParis, prelungind astfel tradiţiile Academieigreceşti, dar punând, în acelaşi timp, bazeleînvăţământului în limba română, orientatspre Europa. Biblioteca sa, donată şcolii, aconstituit, prin colecţiile ei, fundamentulviitoarei Biblioteci Naţionale a României.A participat la mişcarea lui Tudor Vladimirescu,1821. Principala sa operă esteENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 436 31.10.2011 17:28:45

activitatea pedagogică. Totuşi, a lăsat discursuriîn care-şi expune principiile: „Cuvânt laînscăunarea mitropoilitului Dionisie“, 1819;„Apel de subscriere pentru publicarea unuicurs de matematică“, 1822.Lazăr, Ilie(1895, Giuleşti, comitatul Maramureş –6.11.1976, Cluj)Jurist şi politician. Înrolat în armata austro-ungarăîn Primul Război Mondial, adezertat la români împreună cu ostaşii dinsubordine şi a contribuit la eliberarea satuluinatal, ca şi a oraşului Cernăuţi, unde a ridicatdrapelul românesc pe clădirea primăriei. În1923 s-a stabilit la Bucureşrti şi a activat încadrul Partidului Naţional Român, ulteriorPartidul Naţional Ţărănesc. A fost deputatde Maramureş al acestui partid în mai multelegislaturi. În cadrul partidului s-a ocupatde organizaţiile muncitoreşti. Deţinut laTârgu Jiu în timpul regimului antonescianpentru faptul de a-i fi apărat în Parlament peevreii din Maramureş (comunități țărănești).Arestat a doua oară şi judecat alături de IuliuManiu în procesul grupului de la Tămădău,a făcut închisoare la Sighet şi Râmnicu Sărat.Eliberat în 1964 fără drept de pensie. ComunitateaEvreiască din România i-a acordat opensie la propunerea compozitorului HarryMaiorovici, originar din Maramureș.Lazu, Grigore N.(1845, Cernăuţi – 19.04.1898, Piatra Neamţ)Poet şi traducător. A învăţat la Cernăuţişi Botoşani, a activat la Societatea pentruCultura şi Literatura Română în Bucovinadin Cernăuţi, a trecut pe la Junimea dinIaşi, s-a stabilit la Piatra Neamţ, unde a fostşeful Poliţiei. L-a acuzat pe George Coşbuccă l-a plagiat în Balade şi idile. Activitateasa de traducător este copleşitoare. În 451traduceri libere şi imitaţiuni de poezii antice şimoderne din Orient şi Occident, a tradus, folosindde obicei o versiune germană, din liricaindiană, persană, chineză, greacă, latină, dinPetrarca, Tasso, Ossian, Shakespeare, Byron,Leopardi, Lamartine, Hugo, Musset, Shelley,Novalis, Goethe, Schiller, Heine, Lenau,Uhland, Mickiewicz, Puşkin, Longfelow, JanNeruda, Vörösmarty Mihàly ş.a., realizândceea ce Heliade Rădulescu doar şi-a propusprin proiectul Biblioteca Universală.Lăcătuşu, Constantin(21.02.1961, Piatra Neamţ)Alpinist. A absolvit Facultatea de Geologiea Universităţii din Bucureşti. A escaladatHimalaya cu Peak Europa (6403 m), vârfvirgin din masivul Tsartse-Mukut Himal,LăcătuşuIlie LazărConstantin Lăcătuşuregiunea Dhaulagiri, Nepal – vârf botezatde el şi cucerit în premieră mondială alăturide germanii Goetz Wiegand şi FrankMuetzner (2006). Alpiniştii au mai urcat alţidoi „şase-miari“: Thapa Peak (6 038 m) şiTashi Kang (6 386 m); Expediţia Janak Peak(7 090 m), vârf virgin din Janak Himal, regiuneaKangchenjunga, Nepal, împreună cuViorel Amzăroiu (alias Mardare) şi Ioan Torok(alias Joe Indianul). A participat la mai multeexpediţii internaţionale reprezentând România,alături de alpiniști din Slovenia, Croaţia,Rusia, Brazilia, Nepal, cu ocazia Jubileului deAur al Everestului (Everest Golden Jubilee,mai 2003); România, SUA, Austria, Australia,Marea Britanie, 2003; a atins vârful premergătorCho-Oyu (8 201 m) – ascensiune solitarăîn Himalaya – prima expediţie integralromânească învingătoare pe un vârf de peste8 000 m, fără sprijinul şerpaşilor nepalezişi fără oxigen (1998); România, NouaZeelandă, Franţa, Canada, Finlanda, Nepalcondusă de Russell Brice (NZ), doar L. aatins vârful (în 1995). În Alpi a atins cele maiînalte vârfuri din Franţa/Italia (Mont Blanc –4 807 m), Austria (Grossglockner – 3 798 m)şi Germania (Zugspitze–2 962 m), împreunăcu Simion Poiană (alias Skil), toate urcatepe vreme neprielnică (ceaţă şi ninsoare). ÎnAntarctica: Mount Vinson (4 897 m), 15 zilepe Continentul Alb, împreună cu MichaelHodges (SUA). Noua Guinee/Indonezia:Carstensz Pyramid (4 884 m) sau Acoperişulzonei Australia-Oceania, prima ascensiuneromânească, pe o rută dificilă – East Ridge/linia Messner, probabil prima repetare(împreună cu Joby Ogwyn, SUA). Alaska(SUA): cu McKinley zis şi Denali (6 194 m)sau Acoperişul Americii de Nord, primaascensiune a unei echipe româneşti (împreunăcu Galescu Coco). A escaladat munteleKenya/Batian (5 199 m) – al doilea munte dinAfrica – premieră românească, Point Lenana(4 985 m), Kilimanjaro (5 895 m) sau AcoperişulAfricii – a II-a ascensiune românească.437ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 437 31.10.2011 17:28:45

LăcustăVictor Lăcustă Maria Lătăreţu Fred Lebow Aureliu Leca438Lăcustă, Victor(5.06.1951, Bălţi, Republica Moldova)Medic. A absolvit Institutul de Medicină laChişinău şi s-a specializat la Institutul deZoologie şi Fiziologie al AŞM. Profesor laUniversitatea de Stat de Medicină şi FarmacieNicolae Testemiţanu din Chişinău.Contribuţii la descoperirea mecanismelorde funcţionare ale acupuncturii, a elaboratconceptul de sistem somato-visceral reglator-energetic,a elaborat şi implementatmetode noi de electro- şi termodiagnostic,profilaxie şi tratament al afecţiunilor sistemuluinervos, organelor interne şi aparatuluilocomotor. A creat serviciul republicande medicină tradiţională, este fondatorulşi conducătorul Catedrei de medicinătradiţională, kinetoterapie şi fizioterapiea USMF. Lucrări: Традиционные основыакупунктуры; Традиционная клиническаяакупунктура; Анатомо-физиологические ибиоэнергетические основы санокреатологическойакупунктуры; Tratat de acupuncturăclinică. Membru corespondent al Academieide Ştiinţe a Moldovei.Lătăreţu, Marianume la naştere Maria Borcan(7.11.1911, Bălceşti, Gorj – 23.09.1972, Botoşani)Cântăreaţă de muzică populară. S-a angajatla 12 ani în taraful lui Ionică Gâlcă dinNovaci. În 1937 Constantin Brăiloiu oaduce la Bucureşti, pentru înregistrărileArhivei de folclor a Societăţii CompozitorilorRomâni. În 1949 devine solista primeinoastre orchestre de muzică populară destat, întemeiată pe lângă Institutul de Folclor,care avea să devină mai apoi orchestraBarbu Lăutarul. A dat concerte în Rusia,Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Iugoslavia,Bulgaria, Egipt şi Siria. Au rămas celebre:„Au pornit olteni la coasă“, „Cireşule,frunză rară“, „Curge Gilortul la vale“, „Josîn vale la izvoare“, „Vă las cântecele mele“.Lăzăreanu, Barbu(5.10.1881, Botoşani – 19.01.1957, Bucureşti)Istoric literar, publicist. Exmatriculat dinliceu pentru activitate de stânga. Autodidact.A fost salvat în timpul deportării evreilor deregina-mamă. A colaborat la principaleleperiodice ale mişcării muncitoreşti (Româniamuncitoare, Socialismul), iar apoi la presa ilegalăa PCR. Împreună cu I.C. Frimu a pusbazele unei universităţi muncitoreşti. A scrisversuri şi numeroase articole şi studii despreliteratura română clasică şi despre folclor.Dintre acestea, cele mai importante au fostadunate în volumul Glose şi comentarii deistoriografie literară (1958). Membru titular alAcademiei Române (1948).Lealikov, Iuri S.(2.04.1909, Ekaterinoslav, Ucraina –12.10.1976, Chişinău)Chimist. A absolvit Universitatea din Dnepropetrovsk(1932) şi s-a specializat în chimieanalitică (doctor habilitat în chimie din 1953).Între 1952 și 1957 a fost şef de catedră, decan,profesor la Universitatea din Chişinău. Lafondarea Academiei de Ştiinţe a Moldovei(1961) a fost ales membru corespondent şisecretar ştiinţific general al ei, membru titulardin 1965. Este fondatorul şcolii ştiinţifice demetode electrochimice de analiză.Lebow, Fred, nume la naştere Fişl Leibovici(3.06.1932, Arad – 9.10.1994, New York)Sportiv. Evreu ca etnie. A emigrat în Cehoslovacia,Olanda, Irlanda odată cu Diktatulşi de acolo în SUA, în 1960. Este fondatorulmaratonului oraşului New York (1970), carea reunit 2 000 de participanţi. Cursa are locşi astăzi, iar autorul ei a fost inclus în Hall offame din St. Louis şi are o statuie în HydePark din New York.Leca, Aureliu(25.06.1940, Ploieşti)Inginer. A absolvit Facultatea de Energeticăa Institutului Politehnic din Bucureşti.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 438 31.10.2011 17:28:45

LeonConstantin Lecca Şlomo Leibovici-Lais Ioan Lemeni Nicolae LeonardProfesor la Facultatea de Energetică. Preşedinte,director general al Regiei Autonome deElectricitate RENEL (1991–1993). Preşedinteal Comitetului Român pentru Consiliul Mondialal Energiei (1990–1993), preşedinte alConfederaţiei Patronatului Român. Membrual Academiei de Ştiinţe Tehnice din România.Lecca, Constantin(4.08.1807, Braşov – 14.10.1887, Bucureşti)Traducător. Aparţine unei familii de grecibogaţi din Şcheii Braşovului. A studiat artaplasică la Buda şi a cunoscut mediile româneştidin Ungaria. A fost profesor de desen laCraiova şi a făcut parte din anturajul lui IoanMaiorescu. A înfiinţat prima tipografie dinoraş. Paşoptist. A pictat numeroase bisericişi subiecte istorice. A tradus foarte multdin poeţii germani minori şi romantici, darnumai în reviste, cu deosebire în Mozaiculdin Craiova, care era a lui.Leibovici-Lais, Şlomo(1927, Botoşani)Istoric şi publicist. A absolvit InstitutulPedagogic Idiş la Bucureşti şi facultăţile deIstorie, Sociologie şi Antropologie la UniversitateaBar-Illan din Israel (unde a plecatîn 1950). A fost coordonator în Ministerulde Externe al Israelului pentru problemeleevreilor din ţările unde nu existau relaţiidiplomace cu Israelul. Este preşedintefondator al Comitetului pentru ActivitateIudaică al Evreilor Originari din România şifondator al ACMEOR (Asociaţia CulturalăMondială a Evreilor Originari din România),1980. A tradus din română, ivrit şi idiş.Lucrări: Lexicon. Noţiuni, obiceiuri şi sărbătorievreieşti; Sabat, cununa creaţiei; Reflecţii despreJudaism; Între legendă şi realitate (lumea hasidică);Comitetul Democratic Evreiesc; Evreimeabotoşăneană, minimonografie.Lemeni, George(1813, Iaşi – 1849, Iaşi)Pictor. A absolvit Academia Mihăileană laIaşi şi a fost trimis cu bursă la München sprea studia litografia cu Piloty. A lăsat portrete:Dimitrie Cantemir, Veniamin Costache, MihaiSturdza. A murit de holeră.Lemeni, Ioan(22.04.1780, Dezmir, jud. Cluj –29.03.1861, Viena)Episcop greco-catolic. A absolvit Filosofia şiDreptul la Cluj, Teologia la Blaj şi Oradea.Profesor de filosofie şi istorie bisericeascăla Seminarul din Blaj. Episcop de Blaj(1832–1833), a refăcut catedrala. Împreunăcu episcopul de Sibiu, Vasile Moga, a trimismemorii la curtea de la Viena pentru caromânii să fie recunoscuţi, în Transilvania, caa patra naţiune. La 1848 a prezidat, împreunăcu Andrei Şaguna, Adunarea de pe CâmpiaLibertăţii. În 1850 s-a retras la Viena.Leonard, Nicolae (Nae),nume la naştere Leonard Naia(13.12.1886, Bădălani, jud. Galaţi –24.12.1928, Câmpulung)Tenor. German după mamă. A studiatla Institutul Nona Ottescu în Bucureşti.Împreună cu prietenul său, Maximilian, afăcut trupa de operetă Teatrul Liric, dispărutăimediat după Marea Unire. A cântatîn Franţa, la Lyon, Marsilia şi Paris. Întorsla Bucureşti în 1928, a jucat la Alhambrapeste 50 de spectacole de operetă cu Fritz,Baiadera, Contesa Maritza. A murit tânăr, detuberculoză.Leon, Gheorghe N.(29.04.1888, Iaşi – 1949, Sighet)Economist. Licenţiat în Drept la Universitateadin Iaşi. Membru al Partidului NaţionalLiberal. Doctor în ştiinţe economice, politicăşi ştiinţe financiare la Universitatea dinJena – Germania, 1914. Profesor la Facultateade Drept, Catedra de finanţe şi statisticăa Universităţii din Cluj, transferată la ASCI(viitorul ASE) în 1935. A fost ministru alEconomiei Naţionale (1940) şi al ComerţuluiExterior (1940). A fost fondatorul439ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 439 31.10.2011 17:28:45

LeonDimitrie Leonida Elisa Leonida Zamfirescu Alexandru Leşco Ioan Alfred Leţia440revistei Anale statistice şi economice (1926).Epurat din învăţământ în 1946, arestat şidecedat în închisoare. A scris Elemente de ştiinţăfinanciară, 1925, primul tratat românescîn domeniu.Leon, Nicolae(1862, Botoşani – 1931, Iaşi)Naturalist. Frate mai mare al lui GrigoreAntipa. A absolvit Facultatea de Ştiinţe laIaşi, unde a devenit apoi profesor. Este fondatorulşcolii de parazitologie din România.A fost şi entomolog, preocupat de bolilepe care insectele le pot transmite omului.S-a preocupat de cunoaşterea Culicidelor,Anophelidelor, Simulidelor şi Hemipterelorşi în general de cunoaşterea insectelor dăunătoareomului direct sau indirect. O stradădin Botoşani îi poartă numele.Leonida, Dimitrie(23.05.1883, Fălticeni – 14.03.1965, Bucureşti)Specialist în electroenergetică. Frate al EliseiL. Z. A absolvit Politehnica de la Berlin –Charlottenburg. Încă din facultate concepeproiectele Metropolitanul Bucureşti şi Complexulhidroenergetic al Bistriţei de lângăBicaz, proiecte profetice, ambele realizatemai târziu. În ţară se angajează la primăriacapitalei şi pune bazele iluminatului stradal.Fondator al Şcolii de Mecanici şi Electricienidin Bucureşti. Profesor la Politehnicadin Timişoara, apoi la cea din Bucureşti. Iaparte la planul de electrificare a României.A întemeiat în 1908, pe baza propriilor salecolecţii, Muzeul Tehnic din Bucureşti, care-ipoartă astăzi numele. În 1917 a realizat unadintre primele staţii radiotelegrafice dinRomânia. A participat la elaborarea unor legiimportante, cum ar fi Legea energiei şi Legeaapelor (1924).Leonida Zamfirescu, Elisa(1887, Fălticeni – 25.11.1973, Bucureşti)Inginer, specialitatea metalurgie-chimie.Soră a lui Dimitrie L. A absolvit Politehnicade la Berlin – Charlottenburg, deoarecePolitehnica din Bucureşti, datorită legislațieiimpuse de Spiru Haret, nu primea fete.A fost cercetătoare la Institutul Geologic alRomâniei, unde a condus 12 laboratoare şia analizat noi resurse de cărbune, de şisturibituminoase, de gaze naturale, crom, bauxită,cupru. A preconizat fabricarea în ţarăa sulfatului de cupru (utilizat pentru distrugereaunor ciuperci dăunătoare plantelor decultură) şi a elaborat un procedeu eficient defabricare a acestei substanţe, pornindu-se dela minereuri din ţară. A studiat de asemeneaapele minerale din România, precum şicompoziţia unor ape destinate consumuluiindustrial. Lucrări: Contribuţiuni la studiulbauxitelor din România (1931) şi Studiul chimical cromitelor din Munţii Orşovei (1939). A fostdistinsă cu Ordinul Muncii.Lesnea, George(24.03.1902, Iaşi – 6.06.1979, Iaşi)Poet. De meserie tipograf. A fost sprijinitca poet de Ionel Teodoreanu. Era un liricsentimental: Cântec deplin, 1933, PremiulAcademiei; Ceaslov, 1940, Premiul SocietăţiiScriitorilor Români; Versuri, 1964. A tradusremarcabil din Esenin, Lermontov, Puşkin.A primit Premiul de Stat, 1954.Leşco, Alexandru(21.02.1955, Coşerniţa, Republica Moldova)Militant politic. Ucrainean ca origine.A luptat pentru integritatea teritorială aMoldovei în conflictul transnistrean. Arestatla Tiraspol în Grupul Ilaşcu, a făcut 12 anide închisoare. A primit cetăţenia românăîn timpul detenţiei şi a venit în România în2004. Distins cu Ordinul Naţional SteauaRomâniei în grad de Cavaler (2007).Leţia, Ioan Alfred(13.05.1944, Aiud)Inginer. A absolvit Electrotehnica la UniversitateaTehnică din Cluj. S-a specializatla Londra, Maryland, Baltimore. ProfesorENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 440 31.10.2011 17:28:45

LeviţchiTraian Leucuţia Constantin Levaditi Yoel Levi Vasile Leviţchila Politehnica (azi Universitatea Tehnică)din Cluj. A publicat 7 manuale universitareşi studii referitoare la sistemlele inteligente,limbaje formale şi translatoare, analiza şisinteza dispozitivelor numerice. Membru alGesellschaft für Informatik. Artificial Intelligence,Germania; Association for ComputingMachinery, IEEE, Computer Society.Leucuţia, Traian(1892, Calacea, Transilvania –12.09.1977, Bucureşti)Medic radiolog. A absolvit Medicina la Clujşi s-a specializat la Berna, Lausanne, Budapesta,Viena, Paris, Cambridge, Detroit –ultimele două universităţi l-au specializatîn radiologie. A fost profesor la Medicinadin Detroit. A fost membru în conducereaSocietăţii Americane de Radiologie (1934),membru de onoare al Facultăţii de Radiologiedin Londra. Membru în numeroasesocietăţi, din Panama până în Italia. În 1961a devenit preşedinte al Societăţii AmericaneRoentgen.Levaditi, Constantin(19.06.1874, Galaţi – 5.09.1953, Bucureşti)Inframicrobiolog. Familie grecească. Naturalizatîn Franţa (din 1916). Colaboratorştiinţific la Institutul Pasteur din Paris. Esteunul dintre fondatorii inframicrobiologieimoderne, iar cercetările sale cuprind întregdomeniul inframicrobiologiei. O deosebităvaloare au studiile asupra eritemelor polimorfe,ectodermozelor neurotrope, sifilisului,poliomielitei, encefalitei, vaccino- şichimioterapiei. El a introdus bismutul înterapeutica sifilisului. Tot el a perfecţionatmetoda de impregnare cu argint a spirocheţilorîn secţiuni. Lucrări: Syphilis congénitaleet Spirochaete Pallida Schaudinn, 1905; Ectodérmosesneurotropes. Poliomyélite, encéphalyte,herpès, 1922; La Péniciline et ses applicationsthérapeutiques, 1945. Membru de onoare alAcademiei Române (din 1926). Membru alAcademiei Franceze de Medicină.Levenson, Boris(1884, Basarabia – 1947, New York)Compozitor. A studiat muzica în Rusia, caelev al lui Nikolai Rimski-Korsakov. A predatla Conservatorul din Strasbourg. A plecat înSUA în 1920. A compus muzică în stil tradiţionalevreiesc (klezmer) şi prelucrând motivefolclorice evreieşti din zona Basarabiei şiRusiei. Lucrări: Jewish Folk Songs (2) for clarinetquintet; Hebrew Dance, for saxophone & piano.Levi, Yoel(16.08.1950, Sătmar)Muzician. A absolvit Academia de Muzicăla Tel Aviv şi s-a specializat la Academiade Muzică din Ierusalim cu Mendi Rodan.Specializare la Siena şi Roma, Italia, înOlanda (cu Kiril Kondraşin) şi în MareaBritanie. Dirijor al unor orchestre celebre:Atlanta Simphony Orchestra, Flemish RadioOrchestra, Israel Philharmonic Orchestra,Chicago Orchestra, Cleveland Orchestra,London Philharmonic Orchestra, BostonSimphony Orchestra, Montréal PhilharmonicOrchestra ş.a. A deschis concertul cu careau început Jocurile Olimpice de la Atlanta(1996). Are numeroase concerte imprimatepe disc. Distins cu Ordinul de Cavaler alArtelor şi Literelor de guvernul francez.Leviţki, Leon(27.08.1918, com. Edineşti, Basarabia –?.10.1991, Bucureşti)Eseist şi traducător. A absolvit Literele(engleza) la Bucureşti şi a fost profesor laUniversitatea din Bucureşti. A scris gramatici,dicţionare şi manuale de limba engleză:Studii shakespeariene, 1976, Premiul UniuniiScriitorilor; O istorie a literaturii engleze şiamericane, 1985. A tradus din Shakespeare,Marlowe, Emerson, Swift, Dreiser ş.a.Leviţchi, Vasile(15.11.1921, Carapciu, jud. Storojineţ, Bucovinade Nord, azi Ucraina – 20.10.1997, Chişinău)Poet, publicist, traducător. A absolvit ŞcoalaPedagogică din Cernăuţi şi Facultatea de441ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 441 31.10.2011 17:28:45

LevizorInochentie Levizor Alexandra Liana Liviu Librescu Irinel Liciu442Litere a Universităţii de Stat Alecu Russodin Bălţi. A fost profesor de limba şi literaturaromână şi director de şcoală în sateledin nordul Bucovinei, apoi conferenţiarla Catedra de filologie română şi clasică aUniversităţii de Stat din Cernăuţi şi redactor-şefal ziarului regional Zorile Bucovinei.Preşedinte fondator al Societăţii de CulturăRomânească Mihai Eminescu din Cernăuţi(1989). Stabilit la Chişinău din 1991. Lucrări:versuri – Grâu şi cântec (1962), Poezii (1963),La izvoarele Siretului (1966), Mărturisiri îndrum (1966), Inima iarăşi... (1972), Întârzierede-o viaţă (1982), Se destrăma o noapte albă(1985), Adaos la cartea de vise (1989), Cerulîncă nesfărâmat (Iaşi, 1996), Punte spre un malinexistent (1997); proză – O, sfântă naivitate!(1973), Centrul covrigului (1992). A tradusdin Lev Tolstoi, Leonid Leonov, Andrei Platonov,Lesea Ucrainka, Marko Ceremşina.Distins cu titlul de Maestru Emerit în Arte,Ordinul Gloria Muncii, premii ale UniuniiScriitorilor din Moldova, ale Societăţii LiterareIancu Flondor (Rădăuţi) ş.a.Levizor, Inochentieprenume la naştere Ioan(24.02.1875, Coşăuţi, Basarabia –?.12.1917, Soloveţk, Rusia)Călugăr. Prima mănăstire unde a slujit afost Dobruşa, ţinutul Orhei, apoi Sf. LavrăP ociaev, gubernia Volîni, Ucraina. S-a călugăritla mănăstirea Balta din Podolia (1908).Din pricina succeselor predicilor sale, încare susţinea folosirea limbii române înbiserica română, arhiepiscopul îl mută lamănăstirea Kameneţ-Podolsk. Apoi esteexilat la mănăstirea Murom, ţinutul Oloneţkde la Marea Albă, de unde, în 1913,a evadat, mergând 11 zile până la caleaferată. Ajunge la Peceni, unde e arestat. Estedeportat la Soloveţk, la 600 km distanţă deArhanghelsk, unde a locuit într-o peşteră.Exilul a încetat graţie revoluţiei din 1917,dar a fost şi anul când s-a stins.Liana, Alexandranume la naştere Liana Şaptefraţi(27.05.1947, Bucureşti – 10.01.2011, Bucureşti)Compozitoare. Soţie a compozitoruluiŞerban Nichifor. A absolvit Conservatorulla Bucureşti ca elevă a lui Tudor Ciorteaşi Tiberiu Olah. Specializare la Weimar şiDarmstadt. Profesoară la Conservatorul(azi Universitatea de Muzică) din Bucureşti.Lucrări: Simfonia I (1971); Cantata pentrucor feminin şi orchestră (pe versuri de LucianBlaga), 1971; Concert pentru clarinet şi orchestră,1974; Cantata pentru soprană, bariton, cormixt şi orchestră (pe versuri de Lucian Blaga),1977; cantata a III-a Pământul ţării, pământulgândurilor pentru cor feminin şi orchestră(pe versuri de Nichita Stănescu), 1977; simfoniaa II-a Imnuri, 1978; opera pentru copiiRegina Zăpezii (după Hans Ch. Andersen),1978; Concertul pentru flaut, violă şi orchestrăde cameră, 1980; Simfonia a V-a (1985–1986);Simfonia a VI-a (1988–1989); poemul simfonicIerusalim (1990); Concertul pentru orchestrăde coarde (1991); Concert pentru pian la patrumâini şi orchestră (1993); opera de camerăCântec de dragoste al Doamnei cu licorna (pe versuride Etienne de Sadeleer), 1995; Simfoniaa VIII-a (1995–1996); Concertul pentru saxofonşi orchestră (1997); Pastorala pentru orchestră desuflători (1999). Membru al societăţii Frauund Musik, Germania, vicepreşedintă aAsociaţiei Culturale România-Israel, membrual Living Music Foundation Inc., SUA.A primit de mai multe ori Premiul UniuniiCompozitorilor din România, Premiul CarlMaria von Weber, Dresda, 1979; PremiulGaudeamus, Magadino, Elveţia; PremiulACMEOR, Tel Aviv, 1997.Librescu, Liviu(18.08.1930, Ploieşti –16.04.2007, Blacksburg, Virginia, SUA)Inginer. Evreu ca etnie. A fost deportatîmpreună cu tatăl său în lagărele nazistedin Transnistria. Soţia era tot supravieţuitoarea lagărului. A absolvit Facultatea deENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 442 31.10.2011 17:28:45

LiiceanuPetre Liciu Ligetì György Gabriel LiiceanuAerospaţiale la Institutul Politehnic dinBucureşti. A fost cercetător la Institutul deMecanică Aplicată din Bucureşti şi la Institutulde Construcţii Aerospaţiale al AcademieiRomâne. A plecat în Israel în 1975 şia fost profesor la Universitatea din Tel Aviv,apoi la Technion, în Haifa. A plecat în SUAîn 1979. A fost profesor de aeronautică şiinginerie mecanică la Virginia Tech. Contribuţiiîn domeniul aeroelasticităţii, structurilorsupersonice şi hipersonice. A muritapărându-şi studenţii de un atac armat încampusul universitar. Membru al Academieide Ştiinţe Tehnice din România. I s-a ridicatun bust în campusul Universității Virginia.Liciu, Irinelnume după soţ Lia Silvia Popa(22.02.1928, Cluj – 25.05.2002, Bucureşti)Balerină. Soţie a lui Şt. Augustin Doinaş(pseudonimul lui Ştefan Popa). A studiatbaletul cu Elena Penescu Liciu, care-i eramătuşă şi al cărei nume l-a luat pentru scenă.Prim-balerină a Operei Române din Bucureşti,l-a avut partener pe Gabriel Popescuşi scenografia aparţinea lui Oleg Danovski.A interpretat aproape toate rolurile clasicecunoscute. A părăsit scena Operei în 1959,când soţul său, deţinut politic (1957–1958),a fost reabilitat. S-a sinucis în ziua când amurit soţul ei. Laureată a Premiului de Statşi a Ordinului Meritul Cultural în grad deComandor.Liciu, Petre(1871, Focşani – 1912, Bucureşti)Actor. Tată al balerinei Elena Penescu Liciu.A studiat actoria la Bucureşti ca elev al luiŞtefan Vellescu, apoi la Paris. A fost actor alTeatrului Naţional din Bucureşti alături deAristizza Romanescu. Roluri în: Neguţătoruldin Veneţia de W. Shakespeare, Ruy Blas deV. Hugo, trilogia lui B. Şt. Delavrancea.A jucat şi roluri de comedie. Are un bust înoraşul Focşani ridicat în 1913 şi o stradă dinBucureşti îi poartă numele.Ligetì György Sándor(28.05.1923, Diciosânmartin, azi Târnăveni –12.06.2006, Viena)Compozitor. Evreu ca etnie. A începutConservatorul la Cluj şi a fost nevoit să-lîntrerupă în 1943 din cauza legislaţiei discriminatoriicontra evreilor. Familia sa a fostdeportată la Auschwitz şi n-a supravieţuitdecât mama. A absolvit Conservatorul laBudapesta. A fost preocupat de folclorulmuzical românesc şi maghiar. Profesor laConservatorul din Budapesta până la contrarevoluţiadin 1956, când a plecat la Viena.A predat armonia la Darmstadt, Hamburg,Stockholm. Este considerat, alături deKarlheinz Stockhausen, unul dintre fondatoriimuzicii noi. Lucrări: Concert românescpentru orchestră (1951); Six Bagatelles,I-ul Quatuor pentru coarde, Métamorphosesnocturnes (1951–1954); Volumina pentruorgă (1962); Aventures et Nouvelles Aventures(1966); Requiem (1963–1965); Lux aeterna(1966); Lontano, pentru orchestră (1967);Continuum pentru clavecin (1968); Al II-leaQuatuor (1968); Ramifications, Studiul nr. 2Coulée pentru orgă (1969), Concerto de cameră(1969) Melodien pentru orchestră de cameră(1971); Clocks and Clouds, pentru 12 cântăreţeşi orchestră (1972); Le Grand Macabre, operă(1974–1977); Trio pentru vioară, cor şi pian(1982); Trois Fantaisies pour cœur a capella dupăHölderlin (1983); Concert pentru pian (1985–1988). A compus coloana sonoră pentru maimulte filme de Stanley Kubrik, între altelepentru 2001 Odiseea spaţială. A fost distinscu Premiul Grawemeyer pentru compoziţiemuzicală (Études pour piano), 1986; PremiulSchock pentru arta muzicală, 1995; PremiulWolf pentru muzică, 1995, 1996; PremiulKyoto, 2001; Premiul Polar Music, 2004.Liiceanu, Gabriel(23.05.1942, Râmnicu Vâlcea)Eseist. A absolvit Filosofia şi Facultatea deLimbi Clasice la Universitatea din Bucureşti.Cercetător la diverse institute ale443ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 443 31.10.2011 17:28:46

444Nicolae LincaElisabeta LipăAcademiei. A făcut parte din cercul care l-aavut drept mentor pe Constantin Noica,alături de Andrei Pleşu, Petru Creţia, SorinVieru, Thomas Kleininger ş.a. Bursă Humboldtîn Germania. După 1989 directoral Editurii Humanitas, consilier al preşedinteluiTraian Băsescu (2008). Membrufondator al Societăţii Academice Române.A scris lucrări în care ideologia, filosofia însens nietzscheian şi cultura sunt văzute îninteracţiune: O fenomenologie a limitei şi depăşirii,1975; Încercare în politropia omului şi aculturii, 1981; Jurnalul de la Păltiniş · Un modelpaidetic în cultura umanistă, 1983; Apel cătrelichele, 1992; Cearta cu filozofia, 1992; Desprelimită, 1994; Declaraţie de iubire, 2001; Despreminciună, 2006; Despre ură, Despre seducţie,2007; Scrisori către fiul meu, 2008.Linca, Nicolae(1.01.1929, Cergăul Mare, jud. Alba)Boxer. A lucrat la Uzinele Malaxa din Bucureştica ucenic. S-a antrenat la Clubul SportivDinamo ca elev al lui Ion Popa. Campionolimpic la Melbourne, 1956, la categoriasemimijlocie. Maestru Emerit al sportului.Lipă, Elisabeta(26.10.1964, Siret, jud. Suceava)Canotoare. A absolvit Facultatea de EducaţieFizică la Universitatea Ecologică. Profesoarăde sport, ofiţer MI. Legitimată la CluburileOlimpia, apoi Dinamo, în specialitateacanotaj. A fost de peste 25 de ori campioanănaţională la schif simplu, deţine 19 medaliiolimpice (aur în 1984, Los Angeles, dubluvâsle; 1992, Barcelona, simplu vâsle; 1996,Atlanta, 2000 Sidney, 2004, Atena, 8+1vâsle). Maestru al sportului în 1982 şi MaestruEmerit al sportului în 1995. În anul 2000a fost declarată cea mai bună canotoare asecolului XX de către Federaţia Internaţionalăde Canotaj. Tot în 2000 i s-a conferitOrdinul Naţional Serviciu Credincios îngrad de Comandor.LincaLipatti, Dinu(19.03.1917, Bucureşti – 2.12.1950, Geneva)Pianist, compozitor şi pedagog. Frate cuValentin L. Crescut într-o familie cu tradiţiemuzicală – tatăl său era un talentat violonistamator care studiase cu Pablo Sarasate,mama – o excelentă pianistă, iar naş de botezi-a fost George Enescu – i s-au recunoscutşi cultivat din fragedă copilărie înclinaţiilemuzicale. A fost acceptat ca elev de exigentaprofesoară de pian Florica Musicescu, carei-a dat o educaţie artistică serioasă, caresă-i permită dezvoltarea talentului nativ.Între timp este admis la Conservatorul dinBucureşti, pentru ca în 1934 să participe laconcursul internaţional de pian din Viena.Faptul că i s-a decernat doar al doilea premiul-a determinat pe faimosul pianist francezAlfred Cortot să părăsească juriul în semnde protest. Cortot l-a invitat la Paris să-şicontinue sub conducerea sa studiile depian la École Nationale de Musique. Aiciia şi lecţii de compoziţie cu Paul Dukas şiNadia Boulanger şi de artă dirijorală cuCharles Munch. În 1936 îşi începe cariera depianist concertist în diverse oraşe europene,reputaţia sa continuând să crească la fiecareapariţie în public. La începutul celui de alDoilea Război Mondial revine la Bucureşti,unde dă recitaluri de pian ca solist sau acompaniindu-lpe George Enescu. În 1943 pleacăîn Elveţia, unde devine profesor de pian laConservatorul din Geneva. Prieten cu ClaraHaskil. Îşi continuă cariera concertistică înrecitaluri de pian sau ca solist împreună cuorchestre dirijate de Herbert von Karajan sauAlceo Galliera, realizează în studio imprimăripe discuri. În timp ce se pregătea pentru unturneu de concerte în America, se descoperăcă suferă de leucemie. În repertoriul său prevalauoperele unor compozitori ca JohannSebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart,Frédéric Chopin, Béla Bartók, dar şi RobertSchumann, Edward Grieg, Maurice Ravel,Domenico Scarlatti. Era foarte exigent cusine însuşi şi de o profundă modestie. Compoziţiilesale, printre care Fantezie pentru pian,vioară şi violoncel opus 1 (1933), Şătrarii, suităpentru orchestră opus 2 (1934), Concertino în stilclasic pentru pian şi orchestră de cameră opus 3(1936), Simfonie concertantă pentru două pianeşi orchestră de coarde opus 5 (1938), Sonatinăpentru mâna stângă (1941) au rămas în cea maimare parte inedite. Casa memorială DinuLipatti se află în satul Ciolceşti din comunaLeordeni, judeţul Argeş. Membru post-mortemal Academiei Române (1997).Lipatti, Valentin Ion Dorin(26.03.1923, Bucureşti – 25.03.1999, Bucureşti)Diplomat, economist. Frate cu Dinu L.A absolvit Literele şi Filosofia la Bucureşti,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 444 31.10.2011 17:28:46

LivovschiDinu Lipatti Lidia Lipkovskaia Mario Livio Eugen Livovschica elev al lui Bazil Munteanu şi Tudor Vianu.Profesor la Universitatea din Bucureşti,director al secretariatului tehnic al ComisieiRomâniei la UNESCO, ambasador laUNESCO, director al DepartamentuluiCultură şi apoi al relaţiilor cu Europa laMinisterul Afacerilor Externe, şeful delegaţieiromâne la Conferinţa pentru Securitate şiCooperare în Europa la Helsinki şi Geneva.Foarte bun negociator. Lucrări: Montesquieu,gânditor iluminist, 1955; Conferinţa pentru Securitateşi Cooperare în Europa, 1975, în colaborare;Modigliani, 1984; Balcanii ieri şi azi, 1988.A tradus din literatura franceză. În prezentexistă o Fundaţie Dinu şi Valentin Lipatti.Lipkovskaia, Lidia(28.04.1884, Hotin – 23.03.1958, Beirut)Soprană. A absolvit Conservatorul dinPetersburg (1903–1906), specializare laMilano (La Scala, 1906–1907). Între 1906–1915 a fost solistă la Teatrul Mariinskii dinSt. Petersburg. A fost cunoscută în toatălumea, a evoluat pe scenele teatrelor dinParis, Viena, Londra, Varşovia, Stockholm,Tokyo, Montréal, New York, Singapore,Melbourne precum şi la Bucureşti, Iaşi,Sinaia, Cernăuţi, Galaţi etc. În ajunul războiuluia fost profesoară de canto la Conservatoruldin Chişinău, în timpul războiului –profesoară la acela din Odessa şi apoi dinBucureşti, după război – la Paris şi în Liban.Livescu, Jean(3.06.1906, Burdujeni, Suceava –2.09.1996, Bucureşti)Istoric literar. A absolvit Facultatea de Litereşi Filosofie a Universităţii din Iaşi. Specializareîn limba germană la Strasbourg. Profesorde limba şi literatura germană la Universitateadin Iaşi, apoi la cea din Bucureşti. Rectoral celor două universităţi. Ministru adjunctal Educaţiei, preşedinte al Comisiei românepentru UNESCO. Director al BiblioteciiAcademiei Române. Lucrări: Textsammlungzur deutschen Sprach-und Literaturgeschichte,4 vol., în colaborare, 1962; Anthologie derösterreichischen Literatur, 2 vol., în colaborare,1972; Dicţionar german-român, în colaborare,1979; The literary and the cultural field generallyspeaking, the development of the Romanianuniversities and other national and internationalcultural institutions; German-Romanian relationship.Membru corespondent al AcademieiRomâne (din 1965).Livio, Mario(1945, Bucureşti)Astrofizician. Evreu ca etnie. A plecat înIsrael în 1950. A luptat pe front în Războiulde Şase Zile (1967), războiul de Yom Kippur(1973) şi războiul din Liban (1982). A absolvitFizico-Matematici la UniversitateaEbraică din Ierusalim, a susţinut doctoratulla Institutul Weizmann şi a fost profesor laInstitutul de Tehnologie Tehnion din Haifapână în 1991. Preocupat de astrofizică, s-aangajat la Telescopul Hubble, în SUA, undea devenit şef de departament. Are contribuţiila teoria expansiunii universului, a găurilornegre şi formării sistemelor planetare.A stabilit relaţii între funcţii ale numerelorşi istoria civilizaţiilor omeneşti. Lucrări:The accelerating universe: infinite expansion,the cosmological constant, and the beauty of thecosmos, 2000; The golden ratio: the story of phi,the world’s most astonishing number, 2003 (PremiulInternaţional Pithagora pentru cea maipopulară carte de ştiinţă); The Equation ThatCouldn’t Be Solved: How Mathematical GeniusDiscovered the Language of Symmetry, 2005; IsGod a Mathematician?, 2009.Livovschi, Eugen (Evgheni)(15.02.1933, Bălţi, Basarabia)Constructor. În 1941 familia a fost deportatăîn Siberia. A absolvit Institutul de Construcţiidin Tomsk, Siberia, şi s-a specializat la Institutulde Construcţii din Leningrad. Profesorla Facultatea de Construcţii a InstitutuluiPolitehnic din Chişinău. Director adjunctal Institutului de Cercetări şi Proiectare445ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 445 31.10.2011 17:28:46

LocusteanuAlexandru Locusteanu Irina Loghin Valeriu Loghinov Alf Lombard446în Construcţii din Surgut (Iacuţia), Rusia(1987–1990). A elaborat metode matematico-statisticepentru cercetarea proprietăţilorbetonului, preponderent fluenţa betonului,cercetarea proprietăţilor fizico-mecaniceale betoanelor speciale pentru carcasa corpuluisolid al reactoarelor atomice. Lucrări:Пассивный и активный эксперимент приисследовании механических характеристикбетона (1970); manualul Статистическиеметоды построения эмпирических формул(Moscova, 1988); manualul Construcţii debeton armat (2001, în colaborare) şi normativulCalculul, proiectarea şi alcătuirea elementelorde construcţii din beton armat şi precomprimat(NCM F.02.02-2006). Distins cu MedaliaMeritul Civic, cu Diploma de Onoare şiMedalia Dimitrie Cantemir ale AŞM. Membrucorespondent al Academiei de Ştiinţe aMoldovei.Locusteanu, Alexandru(1848, jud. Dolj – 1922, Bucureşti)Medic veterinar. A studiat Medicina Veterinarăla Paris. Organizator al Şcoalei de ArtăVeterinară înfiinţată de Al. I. Cuza pentru asprijini zootehnia. A fost fondator şi preşedinteal Societăţii de Medicină Veterinară şial Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari,membru corespondent al Societăţii Centralede Medicină Veterinară din Paris şi membruonorific al Colegiului Veterinar din Londra.Locusteanu, Nicolae B,nume la naştere Nicolae Rusu Locusteanu(24.03.1821, Leu de Sus, Dolj – 1901, Bucureşti)Publicist. Fiu al prefectului de Romanaţi,Barbu L. A fost elevul lui Aaron Florian laCraiova. După eşecul revoluţiei de la 1848 afost exilat la Brusa, unde a practicat ingineria.L-a cunoscut pe Heliade-Rădulescu în 1853,la Constantinopol. S-a întors în ţară prin1890. A lăsat amintiri interesante din pricinaperioadei agitate a istoriei pe care a trăit-o:Amintiri din trecut, 1896; După exil, 1898.Loghin, Irina(19.02.1939, Gura Viţioarei, jud. Prahova)Cântăreaţă de muzică populară. Tată basarabean,mamă prahoveancă. A absolvitŞcoala Populară de Artă la Ploieşti. Solistăa ansamblurilor Ciocârlia, Barbu Lăutaru’,Ciprian Porumbescu. După 1989, deputatPRM în Parlamentul României. Are la activun număr impresionant de turnee, albumeşi spectacole. O casetă imprimată în opt sutede mii de exemplare s-a epuizat în două zile.A interpretat: „De la mine la Ploieşti“; „De-aişti, mamă, traiul meu“; „De-aş fi iară de 30de ani“; „De-aş putea mâine să mor“; „Deschide,gropare, mormântul“; „Din bucatamea de pâine“; „Doamne, la duşmanii mei“;„Doamne, când ai făcut lumea“; „Doamne,pe român ajută-l“; „Dorul de părinţi“;„Dorule, măi dor“; „Dragă mamă, dragătată“; „Dragi părinţi“; „Dragostea cea mare“;„Du-mă-n ţara doinelor“; „Duşmane, n-aiavea parte“; „Fă nevastă, fă muiere“; „Fetelor,mă ascultaţi“; „Fetiţa mamii, fetiţă“; „Fir-arsă fie“; „Fir-ar să fii, măi Gheorghiţă“ ş.a.Loghinov, Valeriu (Valerii)(27.10.1942, Sîr Novorosiisk, Taşkent, Uzbekistan –29.02.1989, Chişinău)Compozitor. Rus ca etnie. Părinţii, probabildeportaţi în Uzbekistan, au venit în Moldovaîn 1944. A absolvit Şcoala de MuzicăE. Coca şi Institutul de Arte Gavriil Musicescudin Chişinău. A lucrat la StudioulMoldova Film. A scris muzica pentru filmeartistice şi filme de animaţie: Copilul care ajignit soarele, 1977; Căţeluşul zburător, 1977;O ţeavă se plimba prin oraş, 1978; Emisarulserviciului secret, 1979; Pe cuvântul meu de cal,1980; Bătrânul şi copacul, 1982; Două izvoare,1983. In zorii revoluţiei, 1984; De întoarcereuitaţi, 1985; Acţiune civilă, 1988.Lombard, Alf(8.07.1902, Paris – 1.03.1996, Helsinki)Lingvist suedez specialist în romanistică.A absolvit Universitatea din Uppsala,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 446 31.10.2011 17:28:46

specialitatea limbi romanice. A fost profesorla Universitatea din Lund, unde a introdus –pentru prima oară în Suedia – studiul limbiiromâne. A conferențiat despre limba românăla Copenhaga, Helsinki, Paris, Aachen, Iași,Cluj, București. Lucrări: La prononciationdu roumain (1935); Le verbe roumain, 2 vol.(1955); Rumänsk Grammatik (1981). Membrual Academiilor din Danemarca, Italia, Suedia,România.Longhin, Scarlat(12.08.1899, Doftana, Bacău –13.03.1979, Bucureşti)General şi medic dermato-venerolog.A absolvit Facultatea de Medicină din Iaşi şiInstitutul Medico-Militar din Bucureşti. S-aspecializat la Paris şi Alger. A fost profesor laUniversitatea din Bucureşti. Cercetările salecuprind diferite domenii ale dermato-venerologiei,în care a adus contribuţii importante,de exemplu tratamentul biologic aldermato-micozelor. Lucrări: Dermatologie şivenerologie, 1958; Dermatozele copilului, 1960;Dermatologie, 1971; Dermatologie infantilă,1979, toate în colaborare. Membru corespondental Academiei Române, 1963.Longinescu, Gheorghe Gh.(12.09.1869, Focşani – 7.03.1939, Bucureşti)Chimist. Frate cu Ştefan Gh. L. A absolvitFacultatea de Ştiinţe la Bucureşti. Specializarela Berlin. Profesor de chimie anorganicăla Universitatea din Bucureşti. A stabilit, pebaza unor cercetări teoretice asupra asociaţieimoleculare în stare lichidă şi solidă, oformulă care permite calcularea gradului deasociere cu ajutorul temperaturilor de fierbere.În domeniul chimiei analitice a cercetatsepararea metalelor din grupele a II-a şi aIII-a analitică şi metodele cantitative pentrusepararea halogenurilor între ele. A găsitreacţii de recunoaştere pentru sodiu, potasiu,acid azotic etc. Este autor a numeroasecursuri şi manuale de lucrări practice; împreunăcu C.I. Istrati a publicat manualul Cursmetodic de chimie şi mineralogie, 1908. A dat onouă formulare legii lui Avogadro. Membrude onoare al Academiei Române (din 1936).Longinescu, Ştefan Gh.(5/12.10.1865, Focşani – 2.08.1931, Bucureşti)Jurist. Frate cu Gheorghe Gh. L. A absolvitDreptul la Iaşi. Specializare la Berlin. A fostprofesor de drept roman la universităţiledin Iaşi şi Bucureşti. A scris şi lucrări deistoria dreptului: Gaius – der Rechtsgelehrte(Gaius – erudit al dreptului, 1896); Istoria dreptuluiromânesc (1908); Elemente de Drept roman(9 vol., 1921–1929). Membru corespondental Academiei Române (din 1910).LoteanuGheorghe Gh. LonginescuEmil LoteanuLoteanu, Emil(6.11.1936, Clocuşna, jud. Ocniţa, Basarabia –18.04.2003, Moscova)Regizor de film, scriitor. Şi-a început studiilela liceul Sf. Sava din Bucureşti. A absolvitInstitutul de Cinematografie de la Moscova,Secţia regie. A lucrat la Teatrul Dramatic dinChişinău, apoi la studioul Moldova Film.Profesor la Institutul de Arte din Chişinău,Secţia regie. Fondator al Asociaţiei experimentalede creaţie Phoenix-M. A regizatfilme artistice şi documentare. Filmografie:Hora mare, 1959; A fost odată un băiat (scenariuşi regie), 1960; Frescă în alb, 1967; Aceastăclipă, 1968, Marele Premiu la FestivalulRegional de Film de la Minsk; AcademicianulTarasevici, 1970; Lăutarii, 1971, premiul alII-lea, Scoica de Argint, la Festivalul Internaţionalde Film de la San Sebastian; O şatrăurcă la cer (scenariu şi regie; în România cutitlul Şatra), după M. Gorki – Bătrâna Izerghil),Mosfilm, 1976, Marele Premiu Scoicade Aur la Festivalul Internaţional de Film dela San Sebastian; Gingaşa şi tandra mea fiară(scenariu şi regie) după A.P. Cehov; O dramăla vânătoare, Mosfilm, 1978; Ana Pavlova(scenariu şi regie), 2 serii, Mosfilm, 1983,Diploma pentru merite deosebite în dezvoltareaartei cinematografice şi premiul pentrucel mai bun film străin la Festivalul Internaţionalde filme, Oxford; Eugen Doga, 1983;Svetlana Toma, 1984; Grigore Grigoriu, 1985;Luceafărul, 1986, Premiul Naţional; Mioriţa(scenariu), Telefilm – Chişinău, 1987; Durere(scenariu), Moldova Film, 1989; Piţigoiul înpicaj (scenariu), Telefilm – Chişinău, 1989;Găoacea, 2 serii, 1993. În literatură a debutatcu placheta de versuri Zbucium (1956). Altecărți de versuri: Chemarea stelelor (1962),Ritmuri (1965), Sufletul ciocârliilor (1974) ş.a.Preşedinte al Uniunii Cineaştilor din Moldova(1987–1992). Artist al poporului dinFederaţia Rusă (1980), Maestru Emerit înArtă din RSSM (1969), laureat al Premiuluide Stat al URSS (1988), distins cu OrdinulRepublicii (2000).447ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 447 31.10.2011 17:28:46

LovinescuE. Lovinescu Horia Lovinescu Monica Lovinescu Mina Lozanu448Lovinescu, E(ugen)(31.10.1881, Fălticeni – 16.06.1943, Bucureşti)Critic şi istoric literar. Horia Lovinescu șiAnton Holban au fost nepoții lui. A absolvitFilologia clasică la Universitatea din Bucureştişi şi-a luat doctoratul la Paris cu ÉmileFaguet şi elenistul Gustave Fougères. A fostprofesor de latină la liceul Gheorghe Lazărdin Bucureşti. A fondat revista şi cenaclulSburătorul (1919), unde s-au afirmat CamilPetrescu, Hortensia Papadat-Bengescu,Anton Holban (nepotul său), VladimirStreinu, Ion Barbu, Tudor Vianu, ŞerbanCioculescu ş.a. Maiorescian. Lucrări: Istoriacivilizaţiei române moderne, 3 vol., 1924–1925,unde a pus accent pe autonomia esteticuluişi mutaţia valorilor în funcţie de loc şi timp;Critice, 10 vol., 1909–1929; Istoria literaturiiromâne contemporane, vol. I–IV, VI, 1926–1929.A mai scris monografii şi romane, a tradusdin latină şi greacă, a alcătuit manuale şcolare.Membru post-mortem al AcademieiRomâne (1991).Lovinescu, Horia(28.08.1917, Fălticeni – 17.09.1983, Bucureşti)Dramaturg. Nepot al lui E(ugen) L. și văr cuAnton Holban. A absolvit Literele şi Filosofiala Bucureşti. A fost director al TeatruluiNottara. A scris piese axate pe conflicte socialeşi psihologice: Lumina de la Ulmi, 1953,debut, Premiul de Stat; Citadela sfărâmată,1954, Premiul de Stat; Surorile Boga, 1958;Moartea unui artist, 1964; Şi eu am fost în Arcadia,1971, Premiul Academiei, Premiul UniuniiScriitorilor; Ultima cursă, 1976; Noapteaumbrelor, Oraşul viitorului, Karamazovii, 1983.Lovinescu, Monica(19.11.1923, Bucureşti – 20.04.2008, Paris)Eseistă. Soţie a lui Virgil Ierunca şi fiicădin prima căsătorie a soţiei lui E(ugen) L.A absolvit Literele la Bucureşti. A plecatla Paris în 1947 cu o bursă a guvernuluifrancez. A lucrat la Radiodifuziunea francezăşi a colaborat la Radio Europa Liberă.O parte din aceste colaborări au fost strânseîn volumul Unde scurte. Jurnal indirect, 1978.Lucrări: În contratimp, 1945; capitolul despreteatrul românesc în Histoire du spectacle(Encyclopédie de la Plèiade), 1965; La apa Vavilonului,amintiri, 1999. A obţinut PremiulAcademiei Româno-Americane pentru Arteşi Ştiinţe (ARA) în 1987. După 1989 a vizitatRomânia în mai multe rânduri, susţinândfenomenul literar, mai ales apariţiile edituriiHumanitas.Lozanu, Mina(4.09.1929, Hristici, jud. Soroca, Basarabia)Zoolog. A absolvit Facultatea de Biologie şiChimie a Institutului Pedagogic din Chişinăuşi s-a specializat la Institutul de Biologieal AŞM. Elevul lui Mihail Iaroşenco. A făcutcercetări pe teren spre a evidenţia raţiuneala mamifere şi păsări, descoperind că eleposedă o serie de capacităţi considerate pânănu de mult strict umane. Lucrări: Fauna devânatoare din Moldova, 1968, în colaborare;Rozătoarele Moldovei, 2 vol., 1970; Istoria proveniriimicromammaliilor în Moldova şi ecologiaspeciilor recente, 1972; Comportamentul mamiferelorîn mediul ambiant, 2000 (în colaborare).Membru al Consiliului Central Teriologic alAcademiei de Ştiinţe a URSS.Lozovan, Eugen(2.05.1929, Bucureşti – 3.12.1995, Copenhaga)Filolog, istoric, istoric literar. A absolvitFilologia la Bucureşti, a studiat filologiaromanică la Paris şi Strasbourg. A fostprofesor universitar la Copenhaga şi laInstitutul de Bizantinologie de la Oxford, aconferenţiat la Heidelberg, Harvard, Londraş.a. A lăsat studii asupra lui Dimitrie Cantemirîn Rusia, asupra lui B.-P. Hasdeu, MihaiEminescu, Ovidiu. S-a ocupat de relaţiileculturale româno-scandinave: Les rélationsculturelles roumaino-scandinaves au XIX -e siècle(Relaţiile culturale româno-scandinave în secolulal XIX-lea), 1965; Voyageurs nordiques dansles pays roumains (Călătorii nordici în ŢărileENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 448 31.10.2011 17:28:47

LucaciEugen Lozovan Gherasim Luca Vasile Luca Constantin LucaciRomâne), 1969 ş.a. La Copenhaga există ofundaţie care-i poartă numele şi care acordăburse pentru studenţii români care se specializeazăîn greacă şi latină.Luca( ~1550, Cipru – 1629, Târgovişte)Mitropolit. Ortodoxia răsăriteană, moştenitoarea Bizanţului, nu cunoştea graniţe stataleori etnice. Prin urmare, a ajuns episcopde Buzău (pe la 1595) şi mitropolit al ŢăriiRomâneşti (în 1602). L-a sprijinit pe MihaiViteazul, care l-a trimis în misiuni diplomaticela Alba Iulia şi Moscova. A copiatmanuscrise greceşti: Evanghelie (1588, azi laAthos), Evanghelie (1594, azi la lerusalim),Evanghelie (1624, azi la Athos).Luca, Gherasim(23.06.1913, Bucureşti – 9.02.1994, Paris)Poet. Evreu ca etnie. A fost poet de avandardă,în acelaşi grup cu Gellu Naum şiCicerone Theodorescu. A plecat în Franţaîn 1938 din cauza ascensiunii fascismului.A intrat în cercurile de avangardă alături deJean Arp, Paul Celan, Max Ernst, Gilles Deleuzese considera elevul lui. A conferenţiatpe tema artei colajului la Stockholm, Oslo,Geneva, New York şi San Francisco. Lucrări:Un lup în faţa lupilor, 1942; Dialéctique de ladialéctique, 1945; Secretul golului şi plinului,1947; Héros-Limite, 1953, copertă de VictorBrauner; L’Extrême-Occidentale, 1961; Septslogans ontophoniques, 1963; Paralipomènes,1976; Satyres et Satrape, 1987. Dat afară dinapartament pentru că nu avea acte legalepentru a locui în Franţa, deşi se afla acolo dezeci de ani, s-a sinucis.Luca, Vasile nume la naştere Luka Laszlo(8.06.1898, Szentkatólna sau Sâncatolna,azi Catalina, Transilvania – 23.06.1963, Aiud)Om politic. Secui după etnie. Implicat detânăr în activitatea revoluţionară, a deţinutfuncţii importante în Partidul Comunist dinRomânia, arestat de mai multe ori (1924,1934, 1938) şi eliberat graţie AjutoruluiRoşu. S-a aflat în 1919 în Ungaria (revoluţiamaghiară), în 1929 a contribuit la organizareagrevelor de la Lupeni, în 1933 s-a aflat încentrul grevelor de la Griviţa, a participat larăzboiul civil din Spania. După 1940, odatăcu ocuparea Basarabiei şi Bucovinei deNord, a primit cetăţenie sovietică, deveninddeputat în Sovietul Suprem al Ucrainei. Întimpul regimului antonescian a iniţiat formareaunui post de radio în limba românăla Moscova. A fost instruit la AcademiaMilitară din Moscova, unde a cunoscut-o peAna Pauker, alături de care a lucrat, ulterior,la un institut ce se ocupa de problemelereeducării prizonierilor. Pentru merite înconstituirea diviziilor Tudor Vladimirescuşi Horia, Cloşca şi Crişan, a fost avansatgeneral de brigadă în armata română. Revineîn România cu Armata Roşie, fiind preşedinteleFrontului Naţional Democrat. În 1947ajunge ministru de Finanţe în GuvernulPetru Groza. A fost unul dintre promotoriicolectivizării agriculturii. A fost înlăturat în1952, când Gheorghiu-Dej a epurat grupareamoscovită din PMR. În 1954 a fostacuzat de sabotaj economic şi condamnat lamuncă silnică pe viaţă.Lucaci, Constantin(7.06.1923, Bocşa, Banat)Sculptor. A studiat la Academia Liberă deArte Guguianu din Bucureşti, unde i-a avutprofesori pe Camil Ressu, Al. Ciucurencu,C. Medrea. A absolvit Institutul de BelleArte din Bucureşti. Specializări la Peruggiaşi Paris. Profesor la Academia de ArteFrumoase din Cluj. Sculptură în metal.A participat la expoziţii internaţionale degrup şi a avut numeroase expoziţii personalela Helsinki, Veneţia, Moscova, Stockholm,Paris. Are lucrări în muzeele din Anvers,Copenhaga, Veneţia, Roma, Milano, Ferrara.A fost unul dintre principalii autori defântâni cinetice, proiect unitar din perioadasocialistă al oraşelor româneşti, mai ales din449ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 449 31.10.2011 17:28:47

LucaciuVasile Lucaciu Mircea Lucescu Ştefan Luchian Ion Lucian450lungul cursului Dunării. Cele mai cunoscutelucrări fac parte din ciclul Spaţiu şi Lumină.A primit Ordinul Meritul Cultural, 1968;Ordinul Cavaler al Republicii Italiene; PremiulHerder pentru întreaga operă (1984);Medalia de Aur a Bienalei Internaţionalede Artă dedicată lui Dante, Ravenna, 1999;Premiul Fundaţiei Culturale Române, 2001.Lucaciu, Vasile(21.01.1852, Apa, Comitatul Sătmar –29.11.1922, Satu Mare)Preot greco-catolic, politician. A absolvitSeminarul Teologic din Gherla și InstitutulSf. Atanasie, Secţia filosofie, la Roma. Profesorde limba română la liceul din SatuMare. În 1890 redactează împreună cu IuliuCoroianu textul Memorandumului ce va fitrimis împăratului, cerând drepturi egale,ca naţiune, pentru românii din Transilvania.Ales secretar general al Partidului NaţionalRomân (1892, Ioan Raţiu preşedinte). Trimisla închisoare din ordinul împăratului, esteeliberat graţie intervenţiei lui Carol I. În1907 este deputat de Beiuş în Parlamentulde la Budapesta. Trece în România, ca şiGoga, în preajma pregătirii Marii Uniri.În 1919 a devenit deputat în ParlamentulRomâniei din partea PNŢ. A editat Revistacatolică, primul periodic de limba română dinBaia Mare. Azi Colegiul Naţional din BaiaMare îi poartă numele.Lucescu, Mircea(29.07.1945, Bucureşti)Jucător şi antrenor de fotbal. Şi-a începutcariera la Dinamo, unde a jucat, cu scurteîntreruperi, între 1963–1977. În 1981 a devenitselecţionerul echipei naţionale a României.A antrenat numeroase echipe de diviziaA, în România şi în străinătate: DinamoBucureşti (1985–1990), Pisa (1990–1991),Brescia (1991–1996), Reggiana (1996–1997),Rapid (1997–2000), Internaţionale Milano(1998–1999), Galatasaray (2000–2002,Super cupa Europei), Beşiktaş (2002–2003).Din 2003 antrenează echipa ucraineanăŞahtior Doneţk (Cupa UEFA, 2009).Luchian, Ştefan(1.02.1868, Ştefăneşti, Botoşani –28.06.1916, Bucureşti)Pictor. Se înscrie în 1885 la clasa de picturăa Şcolii Naţionale de Arte Frumoase, pecare o absolvă în 1889, obţinând medalia debronz pentru un Cap de expresie şi un Studiudupă natură. Maestru nedisputat i-a fost, înaceastă perioadă de formare, Nicolae Grigorescu,la care Luchian a găsit încurajare,fără să i se împiedice libera dezvoltare apersonalităţii. În toamna anului 1889 pleacăla München, unde studiază două semestre laAcademia de Belle Arte şi execută copii dupăoperele lui Correggio şi Rembrandt, aflatela Muzeul de Artă. Revine în ţară în 1890şi participă la prima expoziţie a societăţii deartă Cercul Artistic. Pleacă în anul următorla Paris, unde studiază la Academia Julian şicunoaşte, în muzee şi expoziţii, viaţa artisticăpariziană, aflată în acea perioadă în plinăefervescenţă impresionistă. Tabloul Ultimacursă de toamnă arată influenţa evidentă a luiManet şi Degas. Revenit la Bucureşti, va fi în1896 principalul iniţiator al Expoziţiei ArtiştilorIndependenţi, care se va deschide chiarîn faţa Salonului Oficial. În 1900 participăcu două pasteluri la Expoziţia Universală dela Paris. Lucrări: Ultima cursă de toamnă, 1892;Albăstrele, Safta florăreasa, 1901; Margine decrâng, 1903; Birt fără muşterii, 1903; MareaNeagră la Tuzla, 1904; Iarna, Dumitriţa, 1904;Fata cu basma înflorată, După muncă, spre casă,1905; La împărţitul porumbului, 1905; MoşNicolae Cobzarul, 1906; Sălciile de la Chiajna,1906; Părăluţe, 1907; Garoafe, 1907; Unzugrav – autoportret, 1907; Flori de tufănică,1908; Fântâna de la Brebu, 1908; După ploaie,1909; Moara de la poduri, 1909; Pe dealulHinganilor, 1909; Anemone, 1910; Trandafiri,1910; Maci, 1910; 1907 – Epilogul răscoalei,Lăutul, 1911 – 1912; Vara, 1912. Membrupost-mortem al Academiei Române (1948).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 450 31.10.2011 17:28:47

Lucian, Ion(22.04.1924, Bucureşti)Actor de teatru şi film. A absolvit AcademiaRegală de Artă Dramatică din Bucureşti.Actor al Teatrului Naţional din Bucureşti.Director al Teatrului Ion Creangă, a înfiinţatdupă 1989 teatrul pentru copii Excelsior,al cărui director este. Societar de Onoareal Teatrului Naţional I.L. Caragiale dinBucureşti şi, din 1973, membru al UniuniiScriitorilor din Franţa. Dintre realizărilede succes pot fi amintite piese de EugenIonescu montate la teatre din Paris, Caen,Rennes (Franţa), Montréal (Canada), Bruxelles(Belgia). A tradus piese de Molière,Eugène Labiche, Georges Feydeau. LaFestivalul Comediei Româneşti, ediţia 2007,i-a fost acordat Premiul de Excelenţă. Film:Două lumi şi o dragoste (1947); Viaţa învinge(1951); Gelozia, bat-o vina (1954); Alarmă înmunţi (1955); Afacerea Protar (1956); Doi vecini(1958); Alo? Aţi greşit numărul (1958); D’alecarnavalului (1958); Mofturi 1900 (1964);Titanic vals (1964); Doctor fără voie (1976) –film TV; Roşia de un kilogram (1979) – filmTV; Rămăşagul (1984). În 2004 a primit, înFranţa, titlul de Ofiţer al Ordinului Naţionalal Legiunii de Onoare, ca o încununare aactivităţii sale remarcabile desfăşurată înspaţiul francofon.Lucinschi, Petru(27.01.1940, Rădulenii Vechi, Basarabia)Istoric. Şi-a făcut studiile la Universitateade Stat din Moldova, pe care a absolvit-o în1962, doctor în filosofie (1977). Între 1960şi 1971 a deţinut funcţiile de instructor, şefde secţie, secretar, prim-secretar al CC alULCT din Moldova, ulterior (1971–1976)secretar al CC al PCM. Între 1976 şi 1978deţine funcţia de prim-secretar al ComitetuluiOrăşenesc Chişinău al PCM. Înperioada 1978–1986 lucrează în calitate deşef adjunct de secţie la CC al PCUS. Din1986 până în 1989 este al doilea secretaral CC al PC al Tadjikistanului. În 1989 esteales prim-secretar al CC al PCM, calitate încare a activat până în 1990. Între 1990 şi1991 lucrează în calitate de secretar al CC,membru al Biroului Politic al CC al PCUS.Între 1992 şi 1993 – ambasador extraordinarşi plenipotenţiar al Republicii Moldovaîn Federaţia Rusă. La 4 februarie 1993 esteales preşedinte al Parlamentului RepubliciiMoldova de legislatura a XII-a, apoi preşedinteal Parlamentului Republicii Moldovaîn legislatura a XIII-a, când a încercat săintroducă în Constituţia Moldovei, pe lângădenumirea „limba moldovenească“, întreparanteze şi limba română, ca limbă oficialăLuncheviciPetru LucinschiSerghei Lunchevicia ţării, fapt neacceptat de Parlament. De la 1decembrie 1996 până la 4 aprilie 2001 deţinefuncţia de preşedinte al Republicii Moldova.În prezent este preşedinte al Fundaţiei deStudii Strategice şi Dezvoltare a RelaţiilorInternaţionale Lucinschi. Este Cavaler alunor distincţii de prestigiu: Marea Cruce aLegiunii de Onoare (Franţa,1998), OrdinulMântuitorului (Republica Elenă, 1999),Marele Ordin al Cavalerilor Sfântului Mormânt(Patriarhia Greacă Ortodoxă, Ierusalim,2000); Ordinul Steaua României în gradde Colan (2000). Este membru al Academieide Ştiinţe Sociale din Federaţia Rusă.Ludescu, Stoica(prima parte a sec. al XVII-lea, Ludeşti,lângă Târgovişte – a doua parte a sec. al XVII-lea,Călimani, Moldova)Cronicar. Ispravnic de Târgovişte, apoi logofătdomnesc şi om de casă al postelniculuiConstantin Cantacuzino (tatăl stolnicului).În intervalul 1682–1684 a fost închis la ocnă.A scris Letopiseţul cantacuzinesc, o compilaţiedespre istoria Ţării Româneşti de la începuturipână în 1688.Ludwig, Eugen(1866, Transilvania – 1927, Chişinău)Chimist. Doctorat în fizică şi chimie laViena. Profesor şi rector la ASE Bucureşti(1917–1918; Fizico-Chimice), apoi la Universitateadin Chişinău, Departamentulchimie aplicată. Lucrări: Un aparat simplupentru identificarea gazelor folosite în testele calitativepentru acizi, 1920; Elements of analyticalchemistry for laboratory practice, 1926.Lunchevici, Serghei(29.04.1934, Chişinău – 15.08.1995, Chişinău)Violonist şi dirijor. A absolvit ConservatorulGavriil Musicescu din Chişinău (vioarăşi dirijorat). Violonist şi prim-violonistîn Orchestra Simfonică a Filarmonicii deStat din Moldova (1955–1958), dirijor şiconducător artistic al orchestrei de muzică451ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 451 31.10.2011 17:28:47

452Alexandru LunguEugen Lungupopulară Fluieraş, în componenţa căreia asusţinut concerte în republicile din URSS,precum şi în Canada, Cehoslovacia, Finlanda,Franţa, India, Iugoslavia, Mongoliaş.a. A participat la turnee cu ansamblulde dansuri populare Joc în URSS, Chile,Columbia, Ecuador, Peru, Uruguay, Venezuela.A prelucrat melodii populare, acompus muzica pentru filmul Poienele roşii allui Emil Loteanu. A jucat rolul principal înfilmul Lăutarii.Lungu, Alexandru(13.04.1924, Cetatea Albă, Basarabia –24.06.2008, Bonn, Germania)Medic şi scriitor. A absolvit Facultatea deMedicină la Bucureşti şi s-a specializat înendocrinologie. Profesor la Medicina dinBucureşti, a avut contribuţii în domeniulcercetării biometeorologiei. Stabilit în Germaniadin 1971, unde lucrează la o clinicăde boli interne. Lucrări: Hormonii şi viaţa(1965, împreună cu Ştefan Milcu); Sănătateaşi evenimentele atmosferice (1966); Orologiile biologice(1968). Ca scriitor a fost prieten cu IonCaraion, publicând versuri şi proză. Lucrăriliterare: Ora 25, 1945 (titlu preluat de VirgilGheorghiu mai târziu, motiv de proces);Timpul oglinzilor (1968); Altceva decât umbra(1969); Ninsoarea neagră (1970); Armura deaer (1973); Zariştea din timp (1997); Roua dinapocalips (1998); Ochiul din lacrimă (1998).A cochetat şi cu pictura.Lungu, Eugen(1.10.1949, Hăsnăşenii Mari, Republica Moldova)Critic literar, editor. A absolvit Literele laUniversitatea de Stat din Chişinău şi a fostprofesor la Universitatea Pedagogică de StatAlecu Russo din Bălţi (1976–1978). Redactor,apoi redactor-şef adjunct la EdituraLiteratura Artistică (1978–1987). Redactor-şefla Editura Enciclopedică Gheor gheAsachi, redactor-şef al Editurii Arc (din1995). Lucrări: Raftul cu himere (2004, premiulpentru eseu al Uniunii ScriitorilorLungudin Moldova); ediţii – Poeţi de pe vremea luiEminescu (1990), Portret de grup (antologie apoeziei noi din Basarabia, 1995), Literaturadin Basarabia în sec. XX. Eseuri, critică literară(2004) ş.a. Distins cu Premiul Titu Maiorescual Academiei Române (2006).Lupan, Andrei(12.02.1912, Mihuleni, jud. Orhei, Basarabia –27.08.1992, Chişinău)Scriitor. A absolvit Şcoala Agricolă laCucuruzeni, apoi Şcoala de Viticultură laChişinău, unde era director fiul lui ConstantinStere, Roman Stere, prieten cu G.Topârceanu. A debutat cu versuri în Adevărulliterar şi artistic, 1932. A semnat cu pseudonime:Ciolpan, Cudrea, Largu, A.C., D.R.etc. Membru al PCR din 1933, secretar alComitetului pentru Basarabia şi preşedinteal Frontului Studenţesc Democrat. În 1940a absolvit Facultatea de Agronomie a filialeiChişinău a Universităţii din Iaşi. A luptat înArmata Roşie a URSS în Donbas, la Stalingrad,Penza. Prezentator la Radio Moscova,secţia română (1943–1944). De mai multeori deputat în Sovietul Suprem (Parlamentulsocialist) al Moldovei, preşedinte alSovietului Suprem. Preşedinte al UniuniiScriitorilor din Republica Moldova (1946–1955, 1958–1961). Membru al Comitetuluipentru Premiul Lenin şi Premiul de Stat alURSS. În 1989 a rostit în Sovietul Supremal Moldovei discursul pentru trecerea laalfabetul latin. Lucrări: Poezii, 1947; Lumina,teatru, 1948; Intrare în baladă, versuri, 1954;Haz şi necaz, 1957; Frate al pământului, 1959;Legea găzduirii, 1966, Premiul de Stat alRSSM; Scrieri, 3 vol., 1973. Distins cu titlurileErou al Muncii Socialiste şi Scriitor alPoporului. Membru al Academiei de Ştiinţea Moldovei (1961).Lupan, Nicolae(16.03.1921, Cepeleuţi, jud. Hotin, Basarabia)Scriitor, militant cultural şi politic. A absolvitŞcoala Agricolă din Grinăuţi (jud. Orhei),Şcoala de Viticultură din Chişinău şiFacultatea de Jurnalism la Universitatea dinCernăuţi. Specializare la Universitatea dinBruxelles (1978). A fondat primul post deradio în limba română din Bucovina, RadioCernăuţi (1958–1961). A inaugurat postulde radio pentru tineret Luceafărul la Chişinău(1964–1970). A fost director al Filarmoniciide Stat din Chişinău (1961–1964).În 1974 a fost expulzat din RSSM (împreunăcu familia). Stabilit la München, apoi laParis, continuă să pledeze cauza naţională aBasarabiei la postul de radio Europa Liberă.În 1975 înfiinţează Asociaţia Mondială ProBasarabia şi Bucovina, cu filială în RomâniaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 452 31.10.2011 17:28:47

Andrei Lupan(1990) şi în alte ţări, organizează manifestărilegate de problema unirii Basarabiei cuRomânia. Lucrări: Basarabia. Colonizări şiasimilări (Madrid, 1979), Bessarabie – TerreRoumaine (Bruxelles, 1982), Scrisoare frateluimeu (Bruxelles, 1984), Imagini nistrene, vol. I(Bruxelles, 1986), La Roumanie – victime del’expansionisme russe (Bruxelles, 1988), LuceafărulRomânismului (Bucureşti, 1989), Imagininistrene, vol. II (Bruxelles, 1990), Instantaneefără retuş (Bucureşti, 1995), Străin la mineacasă (Bruxelles, 1996), Cântarea Basarabiei(Bucureşti, 1998; ediţia a II-a, Paris, 2000),Românismul Bucovinei. Considerente. Atestări.Profiluri (Bucureşti, 2000), Însemnări de desţărat(Bruxelles, 2001).Lupaş, Ioan(9.08.1880, Sălişte, jud. Sibiu –3.06.1967, Bucureşti)Istoric şi om politic. Urmează studiilesecundare la Sibiu şi Braşov, iar cele universitarela Budapesta (1900–1904) şi Berlin(1904–1905). Doctor în filosofie (1905).Profesor de istorie bisericească la InstitutulTeologic-Pedagogic Andreian din Sibiu(1905–1909). A fost protopop la Sălişte(1909–1919). Participă la Marea AdunareNaţională de la Alba Iulia din 1 decembrie1918, fiind membru în Marele Sfat, iarapoi secretar general al Resortului Culte şiInstrucţiune Publică din Consiliul Dirigent(1918–1920). Devine profesor de istoriamodernă a românilor şi de istoria Transilvanieila Universitatea din Cluj (1919–1944).Fondator şi codirector, alături de AlexandruLapedatu, al Institutului de Istorie Naţionalădin Cluj (1920–1945). S-a remarcat caom politic, deputat în mai multe legislaturişi ministru în perioada interbelică. A fostînchis la Sighet. Lucrări: Câteva pagini dintrecutul comunei Sălişte, schiţă istorică, Sibiu,1903; Şovinismul confesional în istoriografiaromânească ardeleană, studiu critic, Sibiu,1903; Biserica ortodoxă din Transilvania şiunirea religioasă din veacul al XVIII-lea, 1904;LupaşcuIoan LupaşContribuţii la istoria culturală şi politică a epociilui Şaguna, Sibiu, 1907; Mitropolitul AndreiŞaguna. Scriere comemorativă la serbarea centenarăa naşterii lui, Sibiu, 1909; Viaţa uneimame credincioase: Anastasia Şaguna, Sibiu,1912; Misiunea episcopilor Gherasim Adamovicişi Ioan Bob la Curtea din Viena în anul 1792,Sibiu, 1912; Viaţa şi faptele lui Andrei Şaguna,mitropolitul Transilvaniei, Bucureşti, 1913;Principele ardelean Acaţiu Barciai şi mitropolitulSava Brancovici. 1658-1661, Bucureşti, 1913;Contribuţiuni la istoria românilor ardeleni.1780–1792, Bucureşti, 1915; Episcopul VasileMoga şi profesorul Gheorghe Lazăr, Bucureşti,1915; Din istoricul ziaristicii româneşti, Arad,1916; Luptători pentru lumină, Arad, 1916;12 peţitori ai episcopiei transilvane vacante de la1796 la 1810, Bucureşti, 1916; Istoria bisericeascăa românilor ardeleni, Sibiu, 1918 (reeditareîn 1995); Andrei Şaguna şi conducătoriiAsociaţiei transilvane (1861–1922), Bucureşti,1923; Avram Iancu (1924); Din activitateaziaristică a lui Andrei Mureşanu, Bucureşti,1925; Contribuţii la istoria ziaristicii româneştiardelene, Sibiu, 1926; Istoria unirii românilor,Bucureşti, 1937; Paralelism istoric, Bucureşti,1937; Manual de istorie a românilor pentruclasa a VIII-a secundară, Sibiu, 1944; Manualde istoria Bisericii Române pentru clasa a IV-a deliceu, Craiova, 1944. Membru corespondent(1914) şi titular al Academiei Române (din1916); preşedinte al secţiei sale de istorie(1932–1935), exclus în 1948, repus în drepturiîn 1990.Lupaşcu, Gheorghe O.(22.03.1908, Botoşani – 19.11.1979, Bucureşti)Parazitolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţela Bucureşti, Secţia ştiinţe naturale. Specializarela Istituto Superiore di Sanità din Roma.Profesor şi rector la Institutul de Medicinădin Timişoara, profesor la Facultatea deMedicină din Bucureşti, director ştiinţificla Institutul Cantacuzino din Bucureşti.Contribuţii în domeniul parazitologiei şiepidemiologiei malariei, imunităţii în bolileparazitare. Lucrări; Malaria, 1943; Hidatidoza,1968; Trichomoza urogenitală, 1971; Paraziţiicu patogenitate condiţionată, 1972. Membru alSocietăţii de Parazitologie Exotică din Paris,al Societăţii Regale de Medicină şi Igienă dinLondra. Membru corespondent al AcademieiRomâne (din 1948).Lupaşcu, Mihail(27.08.1928, Cuizăuca, Basarabia)Agronom. A absolvit Institutul Agricol laChişinău şi s-a specializat la grădina botanicăa AŞM. Profesor la Institutul Agricoldin Chişinău, apoi director la Institutul453ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 453 31.10.2011 17:28:47

LupaşcuMihail Lupaşcu Ştefan Lupaşcu Elena Lupescu454Moldovenesc de Cercetări Ştiinţifice îndomeniul Culturilor de Câmp din Bălţi şidirector general al AȘM. A fost ministru alAgriculturii din Moldova, deputat al SovietuluiSuprem al Moldovei, preşedinte alSovietului Suprem al Moldovei. Deputat înParlament din partea Partidului DemocratAgrar al Moldovei. Din 2004 este cercetătorştiinţific principal la Institutul de Microbiologieşi Biotehnologie al AŞM Lucrări:Смешанные посевы кормовых культурна силос (1965); Однолетние кормовыекультуры (1972); Технические и кормовыекультуры (1976); Люцерна (1988); AgriculturaMoldovei şi ameliorarea ei ecologică (1996);Agricultura ecologică şi producerea furajelor înRepublica Moldova (1998); Lucerna: importanţaecologică şi furajeră (2004). A fost distins cutitlurile de Om Emerit, laureat al Premiuluide Stat al Republicii Moldova şi al PremiuluiGheorghe Ionescu-Şişeşti (România). Estedecorat cu două Ordine Insigna de Onoare,cu Ordinul Drapelul Roşu de Muncă, OrdinulLenin, Ordinul Republicii. Membru şivicepreşedinte al AŞM. Membru al AcademieiAgricole a Federaţiei Ruse. Membru deonoare al Academiei Agricole şi Silvice dinRomânia şi al Academiei Central-Europenepentru Ştiinţe şi Arte.Lupaşcu (Lupasco), Ştefan (Stéphane)(11.08.1900, Bucureşti – 7.10.1988, Paris)Filosof francez de origine română. A absolvitFilosofia la Sorbona. A fost cercetător laCNRS. A creat un sistem filosofic original,care încearcă răspunsuri proprii în planulepistemologiei, logicii, ontologiei. Lucrări:Logique et contradiction, 1947; L’expériencemicrophysique et la pensée humaine. De lanecessité et des mathématiques qu’elle commande.Esquisse d’un nouveau discours de la methode,1948; Les trois matières. Essai, 1960; Science etart abstraite, 1963; Logica dinamică a contradictoriului,1982. Membru al Societăţii Francezede Estetică, al Societăţii de Filosofie dinParis. Membru post-mortem al AcademieiRomâne (1991).Lupescu (Lupeasca), Elenanume la naştere Magda Grünbergmăritată mai întâi Magda Tâmpeanu(1896, Iaşi – 30.06.1977, Estoril, Portugalia)Amantă şi apoi soţie a regelui Carol al II-lea.Evreică după tată, austriacă după mamă(dansatoarea Elisa Falk). A fost (din 1922)amanta prinţului Carol de Hohenzollern,căsătorit cu prinţesa Elena a Greciei şiDanemarcei (1921–1928), devenit regeleCarol al II-lea (1930–1940), dar renunţândla tron şi la soţie, au plecat împreună în exilşi s-au căsătorit în 1947, ea devenind Elenade Hohenzollern. Au locuit la Estoril, Portugalia.Lupu, Dionisie(25.02.1769, Blăjeni, jud. Buzău –7.02.1831, Bucureşti)Mitropolit. S-a călugărit la Bucureşti.A fost egumen la mănăstirea Dealu, pecare o reface, apoi la Tismana. Mitropolit alUngrovlahiei din 1819 până la revoluţia luiTudor Vladimirescu. S-a îngrijit de ridicareanivelului şcolarităţii creând şcoli eparhialeşi a trimis tineri la studii la Pisa. A tipărit:Apostolul (1820), Penticostarul (1820), Psaltirea(1820), Cuvinte scoase pentru preoţie de Sf. IoanGură de Aur (1820), Cuvânt pentru preoţie alSf. Grigorie de Nazianz (1821).Lupu, Nicolae Gh.(24.02.1884, Arsura, Vaslui –30.04.1966, Bucureşti)Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti şis-a specializat la Berlin, Berna, Paris. A fostprofesor şi rector la Facultatea de Medicinădin Bucureşti. Fondator şi director al Institutuluide Terapeutică. Este unul dintre ceimai importanţi reprezentanţi ai medicineiinterne din România. A publicat numeroaselucrări de anatomie patologică şi de hematologie.Sfera preocupărilor sale ştiinţificeENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 454 31.10.2011 17:28:48

LuttwakRadu Lupu Vasile Lupu Mircea Luticcuprinde mai multe domenii ale medicineiinterne, unde a adus contribuţii personale, înspecial în domeniul fiziopatologiei sclerozeipulmonare, al icterelor, al bolilor de sânge.A imprimat în medicina internă română oorientare nouă. S-a ocupat de problemeleînvăţământului medical şi ale organizăriimuncii ştiinţifice. Lucrări: Tratamentul litiazeibiliare, 1925; Hematologie clinică, 1947; Sclerozelepulmonare (1958); Pneumomicozele neprofesionale,1955; Diagnosticul şi tratamentul limfoadenopatiilor,1958; Boala reumatismală, 1963. Membrutitular al Academiei Române (din 1948).Lupu, Radu(30.11.1945, Galaţi)Pianist. Evreu ca etnie. A început studiulpianului cu Lia Busuioceanu, Florica Musicescuşi Cella Delavrancea. A absolvit Conservatorulde Stat din Moscova, ca elev al luiHeinrich Neuhaus, Sviatoslav Richter, EmilGilels. A obţinut premiul I la concursul VanCliburn, Texas, 1966, şi a debutat la CarnegieHall, New York, în anul următor. Premiul I laFestivalul Enescu (1969). Interperetează maiales piese din repertoriul german şi austriac;Schubert, Schumann, Mozart, Beethoven,Schönberg. A cântat cu mari orchestre(C leveland, Chicago, San Francisco), condusede mari dirijori (Carlo Maria Giulini,Seiji Ozawa). Premiul Grammy în 1995.Premiul Michelangeli, 2006.Lupu, Vasile, nume la naştere Lupu Coci(1577, Poroişte, Bulgaria – 1661, Constantinopol)Domn al Moldovei. Aromân ca etnie, familieoriginară din Epir. Şi-a luat numele de laVasile I Macedoneanul. Înrudit prin căsătoriecu Constantin Cantacuzino postelnicul dinŢara Românească. A venit pe tron în urmaunei răscoale a grecilor din Moldova, plătindu-şidomnia la Înalta Poartă, dar şi cu ajutorullui Matei Basarab al Ţării Româneşti şiGheorghe Rákóczi I al Transilvaniei. A încercatsă-l impună domn în Ţara Româneascăpe fiul său Ioan (1639), ceea ce n-a reuşit, dara avut o stemă unică pentru ambele provinciiromâneşti, care va fi folosită de Al. IoanCuza în 1859, la Unirea Principatelor. Nuntadintre prinţul moldovean şi domniţa valahăeste figurată pe fresca Bisericii Domneştide la Târgovişte (oraş unde şi Vasile Lupu aedificat o biserică) precum o nuntă secretă,bizantină, a celor ce păstrau spiritul Bizanţuluiîn spaţiul românesc, şi nu pe al ortodoxieislave ori al creştinismului catolic. A fostalungat de pe tron de G heorghe Rákóczi alII-lea şi Matei Basarab, a fugit peste Nistru laCameniţa, apoi la cazaci (fiica sa era căsătorităcu Bogdan Hmelniţki), la tătari şi în finalla Constantinopol.Lutic, Mircea(29.05.1939, com. Iordăneşti, jud. Storojineţ,Bucovina de Nord, azi în Ucraina)Poet şi traducător. A absolvit Facultatea deIstorie şi Filologie a Universităţii din Chişinău.Profesor în Basarabia, apoi gazetarla Glasul Bucovinei, Cernăuţi. Preşedinteal Societăţii pentru Cultură RomâneascăMihai Eminescu din Cernăuţi (fondată1989). A scris versuri despre soarta românilorbucovineni: Baştina luminii, 1973;Fereastră de veghe, 1978, şi a tradus masiv maiales din literatura rusă: A. Puşkin, M. Lermontov,N. Tihonov, M. Şolohov, L. Tolstoi,I. Turgheniev, A. Cehov ş.a. Pentru FraţiiKaramazov de Dostoievski a primit PremiulLiterar internaţional Ivan Franko, 1995.Luttwak, Edward Nicolae(1942, Arad)Economist. Evreu ca etnie. A copilărit înItalia, la Palermo, ca refugiat împreună cupărinţii. A absolvit şcoala de Ştiinţe Economiceşi Hopkins University la Londra. A fostconsilier al Oficiului Secretariatului pentruApărare al SUA, al Consiliului Naţional pentruSecuritate al SUA şi al Departamentuluide Stat şi Departamentului Apărării al SUA.Este membru al Center for Strategic andInternational Studies, New York. Lucrări:455ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 455 31.10.2011 17:28:48

Edward N. LuttwakA Dictionary of Modern War, 1971; The StrategicBalance, 1972; The Political Uses of SeaPower, 1974; The US – USSR Nuclear WeaponsBalance, 1974; The Grand Strategy of the RomanEmpire from the First Century AD to the Third,1976; Coup d’etat: A Practical Handbook, 1979;The Israeli Army, 1983; The Grand Strategy ofthe Soviet Union, 1983; The Pentagon and theArt of War, 1984; Strategy: The Logic of War andPeace, 1987; The Endangered American Dream:How to Stop the United States From Being aThird World Country and How to Win theGeo-Economic Struggle for Industrial Supremacy,1993; Turbo-Capitalism: winners and losers inLuxemburgArkady Luxemburgthe global economy, 1999; The Grand Strategy ofthe Byzantine Empire, 2009. Membru în consiliuleditorial al revistei Géopolitique, Franţa,şi Washington Quartely.Luxemburg, Arkady(1939, Chişinău)Muzicolog. Evreu ca etnie. A absolvit Conservatorulde Stat de la Chişinău şi a fostprofesor de armonie şi solfegiu al conservatorului;Sofia Rotaru a fost eleva sa. A scrismanuale de solfegiu şi teoria muzicii. În 1990a plecat în Israel, iar în 1995 la San Diegoîn SUA, unde este profesor la conservatorşi are propriul său studio de înregistrări.Lucrări: Simfonieta (1970); Balada (textA. Codru,1975); Preludiu (1967); Patru melodiimoldoveneşti (1971); Concert (1965), Concerttineresc (1975); Suita (1967), 12 preludii (1971);Piesă (1975); Dansul moldovenesc (1960); Douăpiese (1976); Vocal (1960), Balada (1976;Scherzo (1972), Humoresca (1976); Romanţe,texte de Robert Burns şi poeţi moldoveni; InMemory of Shostakovich; In Memory of Gershwin.A compus şi muzică pentru film. Membrual Uniunii Compozitorilor din fosta URSS,Republica Moldova, Israel şi ASCP din SUA.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢI456ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 456 31.10.2011 17:28:48

MMacari, Lucia(10.12.1974, Chişinău)Artist plastic. A absolvit Liceul de ArtePlastice şi Universitatea de Stat a Artelor laChişinău. Specializare la Academia Jan vanEyck, Maastricht, Olanda. Neosuprarealistăca stil, a expus în Moldova, România,Ucraina, Voivodina, Ungaria, Rusia, Slovenia,Croaţia, Olanda, Grecia, Bulgaria,Kazahstan. Lucrări: Alegorie, instalaţie, 1996;Aphros, acţiune, 1996; Transformarea sunetuluiîn imagine şi a imaginii în sunet, instalaţievideo, 1997. Premiul I la Salonul TinerilorArtişti, Zagreb, Croaţia, 1998.Macarie(sfârşitul sec. XV, Serbia –începutul sec. XVI, Târgovişte)Primul tipograf atestat pe teritoriul ţăriinoastre. Călugăr sârb, a învăţat meşteşugulla Veneţia. Profesor al lui Coresi. A fugitîn Muntenia de teama turcilor. A tipărit lamănăstirea Dealu (unde există încă tipografiasa) cărţi de cult în slavonă şi medio-bulgară:Liturghier, 1508; Octoih, 1510; Tetraevangheliar,1512.Macarie Ieromonahul(1730, probabil Transilvania –1810, probabil Cernica sau Bucureşti)Călugăr, cărturar. A studiat la Şcoala Domneascădin Bucureşti, a fost la MunteleAthos. A tradus din slavonă şi greacă. Aurămas în manuscris Vieţile Sfinţilor dupăDimitrie al Rostovului, 1775–1780, la BibliotecaAcademiei; Scara Sfântului Ioan Scărarul....tălmăcită din elinie, 1782; Manual depictură bizantină al lui Dionisie de Furna, 1805.Are şi lucrări originale: Gramatica românească,scrisă în 1772 la schitul Sihla; Lecsicon adecăCuvântelnicul sau Visteriia limbii slavoneşti şi acei rumâneşti dintru feliuri de către vechi şi noaăfiind adunată şi dupre alfavita cea sloveneascăalcătuită şi tipărită acum pentru întâia oară....,1778, circa 20 000 de cuvinte; Bucoavnă sauBucherniţă, adecă cărţulie ce priveşte nu numaispre învăţarea copiilor, ci şi a celor mari, acumscoasă spre slovenie..., 1779.Macarie Ieromonahul(? – 1.01.1558)Cronicar. Egumen la mănăstirea Neamţ,episcop al Romanului. Cronicar oficial allui Petru Rareş, scrie în slavonă cronicaevenimentelor dintre 1504 şi 1551, venindîn prelungirea letopiseţului scris la curtea luiŞtefan cel Mare. Originalul Letopisețului dela Putna se află la Biblioteca Saltîkov-Şcedrindin Petersburg. A fost editat de Ion Bogdancu titlul Cronica lui Macarie. Modelul său afost Istoria sinoptică a lui Constantin Manasses.Macarovici, Constantin(22.02.1902, Negreşti, Vaslui –7.02.1984, Cluj-Napoca)Chimist. Văr cu Neculai M. A absolvit Facultateade Ştiinţe la Iaşi. Profesor la Facultateade Chimie din Cluj, vicerector al Institutuluide Chimie al Academiei Române. A stabilitnoi metode de dozare a zincului, cobaltului,sodiului, a făcut cercetări în domeniul sonochimiei,a elaborat noi metode pentru controlulmedicamentelor. A fost preocupat devalorificarea resureslor naturale din România:dolomite, depozite titanomagnetice,cenuşi piritoase ş.a. Membru corespondental Academiei Române (1955).Macarovici, Neculai(12.04.1902, Negreşti, Vaslui – 26.06.1979, Iaşi)Geolog şi paleontolog. Văr cu ConstantinM. A absolvit Facultatea de Ştiinţe la Iaşi.Profesor la Facultatea de Geologie din Iaşişi director al Muzeului Naţional de IstorieNaturală din Iaşi. A făcut cercetări geologiceîn Dobrogea, sudul Basarabiei, sudulUcrainei, platforma moldovenească. A aduscontribuţii în domeniul stratigrafiei (Sarmaţian,Pleistocen, Cuaternar). A studiatbiosfera de la foraminifere până la apariţiamamiferelor. Lucrări: primul curs românescde Geologia Cuaternarului, 1968; Asupra unormamifere fosile din sarmaţianul Podişului Moldovei,1968; Paleontologia stratigrafică a României,1972. Membru al Societăţii Române deGeologie. Membru corespondent (1974) alAcademiei Române.457ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 457 31.10.2011 17:28:48

458Lucia MacariMacedonskiFamilie de origine macedoneană (aromână),după cum arată şi numele. Primulcunoscut a fost un Dimitrie M., care s-anăscut într-una din localităţile sudice aleBulgariei (Sliven, Karnabat, Iambol), plaiulCeatal Tepe/Ceatal Balcan prin 1780–1782.În documentele epocii figurează alăturide fratele său Pavel (probabil gemeni), iarpărintele lor, viteazul Ştefan Mincio Voievod,cunoscut în toată Bulgaria, descindeadin neamul căpităniilor sârbeşti rămaseîn Macedonia. La declanşarea războiuluiruso-austriaco-turc (1787), o mare partea populaţiei ortodoxe din Balcani s-arefugiat în nordul Dunării, în Valahia şiMoldova (alte bejenii au avut loc în timpulcelorlalte războaie imperiale, dintre 1806şi 1812, 1828–1829, 1853–1856). Astfel,Ştefan Mincio M., împreună cu fiul său,Stoian, s-au încadrat ca volintiri în corpulaşa-zişilor cazaci valahi ai armatei ruse desub conducerea contelui A.P. Rumianţev.În 1806 Dimitrie M. şi fratele său Pavel,care participaseră, mai înainte, la răscoalaantiotomană a sârbului Karagheorghević,se încadrează în regimentul de cazaci valahireînfiinţat la cererea ruşilor de către ConstantinIpsilanti, domnul fanariot al ŢăriiRomâneşti (1806–1807). Dimitrie şi PavelM. participă la mişcarea lui Tudor Vladimirescu,de care erau apropiaţi prin vechiafaceri şi camaraderie militară din războiulde la 1806–1812, dar şi cu Iordache Olimpiotul,şeful Eteriei. Fraţii M. ajung cupaşaport fals la Hotin, în Basarabia (1821),unde ruşii, considerându-i periculoşi, i-auarestat (1822–1823). Mai târziu, serdarulDimitrie M. (a avut un fiu, tot Dimitrie,ministru al lui Al.I. Cuza), alături deNicolae Bălcescu, Eftimie Murgu, MarinSerghiescu, C. Telegescu, Jean A. Vaillantş.a., participă la constituirea SocietăţiiSecrete Frăţia, condusă de Dimitrie/MitiţăFilipescu.MacedonskiAlexandru MacedonskiMacedonski, Alexandru(14.03.1854, Bucureşti – 24.11.1920, Bucureşti)Scriitor. Şef de cenaclu literar. Nepot al luiDimitrie M. serdarul şi fiul cel mare al luiDimitrie M., ministru de Război al lui Cuza.La 16 ani colindă singur Austria, Italia,Elveţia, în 1872 debutează cu volumul Primaverba. Complexul său genialoid îl duce cătreun spirit de opoziţie: antidinastic, antijunimist,antieminescian. A fost o vreme liberal,în 1880 a scos Literatorul, revistă literarăcare a format în jurul ei cenaclul cu acelaşinume. Aici a fost promovată poezia simbolistăşi au publicat Tudor Arghezi, ŞtefanPetică, Ion Pillat, George Bacovia, AdrianManiu, Tudor Vianu ş.a. Deşi apărută cuîntreruperi, revista a fost expresia unuicurent literar înnoitor. Macedonski a încercatsă se impună şi în literatura franceză:Bronzes, 1897; Le Calvaire du feu (Calvarulfocului), 1906; Le Fou? (Nebun?), teatru, 1913.A continuat să publice versuri la Bucureşti:ciclul Nopţilor şi al Rondelurilor. A scris proză:Thalassa; articole teoretice despre poezie şinumeroase pamflete. Deşi n-a fost recunoscutde contemporani din cauza caracteruluisău dificil, a rămas pentru posteritate dreptunul dintre poeţii modernizatori, aflat laconfluenţa romantismului, parnasianismuluişi simbolismului.Macellariu, Horia(28.04.1894, Craiova – 11.06.1989, Bucureşti)Contraamiral. A absolvit Şcoala de Artilerie,Geniu şi Marină din Bucureşti. A participatca sublocotenent la Primul Război Mondial,fiind decorat cu Ordinul Coroana României.A absolvit Şcoala de Aplicaţii şi Şcoala deInformaţii pentru Ofiţeri Superiori dinBucureşti. S-a specializat la Şcoala de RăzboiNaval din Paris şi a obţinut brevetul de ofiţerde stat major, primind Ordinul Legiunea deOnoare a Franţei. A comandat mai multenave de luptă: torpilorul Vârtejul, cuirasatelefluviale Lascăr Catargiu şi Mihail Kogălniceanu,distrugătorul Regina Maria. A lucrat înMinisterul de Război, Inspectoratul Generalal Marinei, Divizia de Mare, ca şef de statmajor. A fost şi profesor, şef al Secţiei marinăla Şcoala de Război (actuala UniversitateNaţională de Apărare Carol I), comandant alacestei prestigioase instituţii de învăţământmilitar fiind în acel moment generalul IonAntonescu. La intrarea României în al DoileaRăzboi Mondial a fost numit şef de statmajor al Marinei la Marele Cartier Generalşi comandant al Escadrilei de distrugătoarecompusă din patru nave puternice, calitateîn care era comandant operativ al forţelornavale române şi germane din Marea Neagră.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 458 31.10.2011 17:28:48

MacoveiHoria MacellariuGheorghe MacoveiLigia MacoveiA coordonat, în perioada 12 aprilie–14 mai1944, una dintre cele mai mari operaţiuni deretragere a unor armate pe calea mării, dincursul celui de-al Doilea Război Mondial.Forţele navale maritime au participat laoperaţiunea de evacuare navală a 130 000 demilitari români şi germani din zona Odessaşi Sevastopol (cunoscută sub denumirea deOperaţia 60 000), în cursul unei puterniceofensive a armatei sovietice. Pentru aceastăactivitate, a fost decorat cu Marea Cruce aOrdinului Steaua României şi cu ordinulmilitar german Crucea de Cavaler a Cruciide Fier (21 mai 1944). Pentru că nu a atacatflota germană şi a salvat oraşul Constanţa dela distrugere, amiralul român a fost anchetatde conducerea Marinei Române la indicaţiilealiaţilor sovietici şi trimis în faţa TribunaluluiPoporului. Trecut în rezervă în 1945.A fost considerat conducătorul forţelor derezistenţă din zona Bucureştiului, grupateîntr-o organizaţie de luptă antibolşevică şiprogermană, numită Valurile Dunării. Arestatîn 1948 şi condamnat la muncă silnică peviaţă (Jilava, Aiud, Râmnicu Sărat, Gherla).Eliberat în 1964 şi reabilitat. În prezent ocorvetă a Marinei Militare Române poartănumele său.Macici, Nicolae(7.11.1886, Craiova – 15.06.1950, Aiud)General de corp de armată. A absolvit ŞcoalaSuperioară de Război (infanterie). A luptat în1916 în Pasul Merişor şi la Vulcan. În 1941comanda Corpul 2 de Armată. A apărat desovietici delta Dunării şi i-a împins cătreNistru. A executat ordinul lui Ion Antonescude exterminare a evreilor şi comuniştilor,peste 13 000 de oameni. A luptatşi în partea a doua a războiului, la Beiuş,Salonta, Oradea, a forţat Tisa, a luptat laMindszent, Csongrad şi Szölnok în Ungaria.A fost demis şi arestat în timpul ofensiveidin Slovacia, judecat pentru crime de războişi condamnat la moarte. Pedeapsa a fostcomutată în închisoare pe viaţă.Maciu, Vasile(30.12.1904, Caracal, jud. Olt –14.02.1981, Bucureşti)Istoric. A absolvit Istoria la Universitateadin Bucureşti. A fost şeful Secţiei de istoriemodernă a României la Institutul de Istoriedin Bucureşti, director general al ArhivelorStatului şi profesor la Facultatea de Istoriea Universităţii din Bucureşti. Redactor-şef alRevistei de istorie. Lucrări: România şi redeschidereachestiunii orientale în iulie 1875, iulie 1876în Moldova şi Ţara Românească, 1959; CreareaRomâniei moderne. Înfăptuirea statului naţionalindependent, 1968; Caracterul mişcării lui TudorVladimirescu, 1971; România şi politica marilorputeri faţă de Serbia, octombrie 1812 – august1914, 1974. Secretar al Comitetului Naţionalal istoricilor din România. Membru corespondental Academiei Române (1963).Macovei, Gheorghe(25.09.1880, Tansa, jud. Iaşi –31.05.1969, Bucureşti)Geolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţe laIaşi. S-a specializat la Viena, Paris, Grenoble,Lausanne. Profesor de geologie şi paleontologiela Facultatea de Mine şi Metalurgie aPolitehnicii din Bucureşti. A făcut cercetăriîn Dobrogea, pe valea Bistriţei, în MunţiiUrali şi la Marea Caspică. A efectuat studiiasupra formaţiilor cretacice, zăcămintelor depetrol din România, geologiei Dobrogei desud şi a Carpaţilor Orientali. A efectuat studiipentru proiectarea barajului de la Bicaz.Lucrări: Câteva observaţiuni asupra hidrologieisubterane a Dobrogei de Sud, 1911; Poziţia stratigraficăşi tectonică a masivilor de sare din România,1917; Din problemele actuale ale geologieiRomâniei, 1947. Membru al Academiei dinCórdoba. Om de Ştiinţă Emerit. Membrutitular al Academiei Române (1948).Macovei, Ligia, prenume la naştere Lucia(18.06.1916, Bucureşti – 1998, Bucureşti)Pictoriţă. Soţie a lui Pompiliu M. A absolvitInstitutul de Arte Plastice ca elevă a Ceciliei459ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 459 31.10.2011 17:28:49

460Cuţescu Storck, îndemnată spre aceastăcarieră de viitorul soţ, atunci student laArhitectură. Liber-profesionistă. A avutcontracte în Iugoslavia şi China. S-a specializatîn grafică de carte, ilustrând, cu maresensibilitate, poeme de Eminescu, Arghezi,Quasimodo. A făcut şi ilustraţia îndrăzneaţăpentru Geo Bogza, Jurnal de sex, 1935,carte interzisă de cenzură. În pictură a avutaccente satirice. Artistă emerită.Macovei, Pompiliu(1911, Bucureşti – 2.05.2008, Bucureşti)Arhitect. Familie originară de la ÎntorsuraBuzăului. Soţ al Ligiei M. A absolvit Arhitecturala Bucureşti. Membru al PCR dinilegalitate. Arhitect-şef al capitalei, a proiectatstadioanele şi construcţiile dedicate FestivaluluiInternaţional al Tineretului (1953).Contracte de arhitectură în Iugoslavia şiChina. Preşedinte al Uniunii ArhitecţilorRomâni, preşedinte al Comitetului de Statpentru Cultură, în care calitate a încheiatacorduri culturale între România şi ţărilesocialiste şi a păstrat legăturile tradiţionalecu marile culturi occidentale, ca şi cu alteculturi din Orientul Apropiat şi Îndepărtat,mai ales din perspectiva ideologiei destânga (exclus din funcție după Plenara CCal PCR din 1971). A traversat perioada Gheorghiu-Dejşi perioada Ceauşescu, a reuşitsă vadă perspectiva unei Românii de după1989, unde cultura se poate exprima liber.Ambasador al României la UNESCO vremede 20 de ani. După 1989 a iniţiat formareaComitetului ICOMOS pentru România,ca parte a Convenţiei UNESCO pentruPatrimoniul Mondial. În 1992, împreună cusoţia sa, au iniţiat Fundaţia Ligia şi PompiliuMacovei, donând Muzeului Național deArtă operele din patrimoniul universal pecare le deţineau, Muzeului Satului colecţiade obiecte ţărăneşti, iar operele de artăromâneşti, piesele rare de mobilier, obiecteleexotice din diverse perioade istorice,ca şi biblioteca se păstrează în Casa Ligia şiPompiliu Macovei, parte a Muzeului OraşuluiBucureşti.Macovescu, George(28.05.1913, Berca, com. Joseni, jud. Buzău –?.03.2002, Bucureşti)Diplomat. A absolvit liceul Sf. Sava şiFacultatea de Drept a Universităţii dinBucureşti. A lucrat ca ziarist la publicaţiilesocial-democrate Adevărul şi Dimineaţa (din1935) şi a fost membru al PCR din ilegalitate.A fost primul ambasador al României socialisteîn Marea Britanie (1947–1949) şi SUAMacoveiPompiliu MacoveiEugen Macovschidupă al Doilea Război Mondial (din 1959).Profesor la Facultatea de Filologie a Universităţiidin Bucureşti. A scris un Manualde literatură română pentru clasa a X-a, 1957,interzis deoarece prezenta în capitole apartecontribuţia minorităţilor etnice la ansamblulculturii naţionale. A fost director al DirecţieiCultură din MAE, secretar general al MinisteruluiPropagandei (1949), secretar generalla Ministerul Informaţiilor şi ministru alAfacerilor Externe (1972–1978) după CorneliuMănescu şi urmat de Ştefan Andrei,membru al Marii Adunări Naţionale şi alCC al PCR. Înlăturat de Ceauşescu din toatefuncţiile şi trimis preşedinte interimar laUniunea Scriitorilor (1977–1981). Lucrări:Vârstele timpului, 1971, reportaje; Catargeleînalte, 1972, eseu; Farmecul pământului, 1977,memorialistică; Introducere în ştiinţa literaturii,curs; scenariul filmului Lumina palidă adurerii, regia Iulian Mihu, 1998; Jurnal 1952–1982, vol. 1, 2006, postum; Anthologie de lapoésie roumaine, bilingv, Paris, 2009, postum.Macovschi, Eugen(4.02.1906, Chişinău – 3.04.1985, Bucureşti)Biochimist şi biolog. A absolvit, la Cluj, Chimia,Ştiinţele Naturale şi Conservatorul. S-aspecializat în chimie la Paris. A fost profesorde chimie biologică la Facultatea de Ştiinţe aUniversităţii din Bucureşti. Director al Institutuluide Biochimie al Academiei Române.Contribuţii în domeniul permeabilităţiimembranelor vii şi a celor artificiale, cancerogeneză,farmacologie. Lucrări: Biostructura,1969; Natura şi structura materiei vii, 1972; TheBiostructured Water, 1980. Membru al Academieide Ştiinţe din România, al Academieide Medicină din România, al societăţilor dechimie din Paris, Praga, Luxemburg, Maryland.Distins cu Premiul şi Medalia ClaudeBernard (Franţa). Membru titular (1948) alAcademiei Române, preşedinte al Secţiei deştiinţe geologice, geografice şi biologice aAcademiei Române.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 460 31.10.2011 17:28:49

Macrea, Dimitrie(21.06.1907, Fântâna, jud. Braşov –5.11.1988, Bucureşti)Lingvist. A absolvit Facultatea de Literedin Cluj. Profesor la universităţile din Clujşi Bucureşti. A coordonat lucrările de elaborarea Dicţionarului limbii române literarecontemporane (1955–1957) şi a Dicţionaruluilimbii române moderne (1958), precum şilucrările de definitivare a Gramaticii limbiiromâne, 2 vol. (1954). De asemenea, a fostcoordonator principal al Dicţionarului EnciclopedicRomân, 4 vol. (1962–1966). A mai publicatstudii de fonetică, geografie lingvistică,statistică lingvistică, de istorie a limbii şi alingvisticii. Lucrări: Lingvişti şi filologi români,1959; Probleme de lingvistică română, 1961;Dicţionar Enciclopedic Român, 1962–1966;Studii de istorie a limbii şi a lingvisticii române,1965. Membru corespondent al AcademieiRomâne (din 1965).Macri, Agepsina(1885, Piteşti – 1961, Bucureşti)Actriţă. Origine grecească. Soţie a scriitoruluiVictor Eftimiu. Actriţă la Teatrul Naţionaldin Bucureşti. Roluri: în teatru – pieselelui Victor Eftimiu, Al. Davila, O’Neill, Ibsen,Shakespeare; în film – Independenţa României,1912; Maiorul Mura. Miliţa Pătraşcu i-a făcuto statuie din marmură în rolul Antigonei(1930) şi un bust în 1934. Artistă Emerită.Madan, Gheorghe V.(5.10.1872, Truşeni, jud. Lăpuşna, Basarabia –7.11.1944, Piteşti)Scriitor dialectal, actor. Adept al luiB.-P. Hasdeu, a trecut Prutul şi a fost directoral restaurantului lui C. Dobrogeanu-Ghereadin Ploieşti. A publicat în BPT volumul deversuri Suspine, 1897, cuprinzând folclordin Basarabia, şi a scris nuvele poporaniste:Răsunete din Basarabia, 1935; De la noi dinBasarabia, 1938. A tradus din M. Lermontov,N. Nekrasov și alți scriitori ruși. A fost actorla Teatrul Național din București.Madan, Ion(31.05.1935, Truşeni, jud. Lăpuşna, Basarabia –4.02.2008, Chişinău)Bibliograf. Nepot al lui Gheorghe V. M.A absolvit Facultatea de Istorie şi Filologie,Secţia limba şi literatura română a Universităţiide Stat din Chişinău. Şef de secţieşi director adjunct la Biblioteca de Stat aMoldovei, director al Bibliotecii Ştiinţifice aUSM. Profesor la Facultatea de Biblioteconomieşi Bibliografie şi Facultatea de Jurnalismşi Comunicare a USM. Lucrări: DimitrieCantemir (1973); Cartea Moldovei SovieticeMadgearuAgepsina MacriIon Madan(1975); Contribuţii bibliografice (1996); Bibliografialiterară a Moldovei în preajma mileniuluitrei (1999); Bibliografia istoriei (2001); Bibliografiaartei (2005); Bibliologia basarabeană dinultimii 10–15 ani (2006).Madgearu, Virgil Traian N.(14.12.1887, Galaţi –27.11.1940, pădurea Snagov)Economist, sociolog şi politician de stânga.Aromân la origini. Doctor în ştiinţe economiceşi finanţe la Leipzig. A emis o teorieeconomică în legătură cu dezvoltarea tipicăa ţărilor agrare precum România. A scrismulte lucrări bazate pe propriile sale cercetărişi statistici în legătură cu structuraşi perspectivele economiei româneşti.Membru proeminent şi principal teoreticianal Partidului Ţărănesc şi al succesoruluisău, Partidul Naţional Ţărănesc (PNŢ).A avut o importantă activitate ca eseist şijurnalist şi s-a aflat pentru o lungă perioadăde timp la conducerea editorială a revisteiViaţa Românească. A fost teoreticianul care afundamentat doctrina politică a curentuluinumit ţărănism. Lucrări: Zur industriellenEntwicklung Rumäniens (Despre dezvoltareaeconomică a României, 1911); În chestiuneameseriaşilor (1911); Industria la domiciliu şiasigurările sociale (1913); Structura şi tendinţelebăncilor populare în România (1914); Ocrotireamuncitorilor în România (1915); Teoria şi tehnicaîntreprinderilor comerciale şi industriale (1915);Studiul transporturilor în economia socială(1916); Organizarea comerţului exterior în epocade tranziţie (1919); Ţărănismul (1921); Doctrinaţărănistă (1923); Revoluţia agrară şi evoluţiaclasei ţărăneşti (1923); Dictatură economicăsau democraţie economică? (1925); Romania’snew economic policy (Noua politică economică aRomâniei, 1930); Înţelegerea economică a statelordunărene (1932); Politica noastră financiară încursul depresiunii economice (1933); Notre collaborationtechnique avec la Société des Nations(Colaborarea noastră tehnică cu Liga Naţiunilor,1933); Pentru apărarea avuţiei statului (1934);461ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 461 31.10.2011 17:28:49

462Virgil Traian N. MadgearuGheorghe MagheruReorganizarea sistemului de credit (1934);Agrarianism, capitalism, imperialism (1936);Realitatea finanţelor publice româneşti (1937); Lapolitique extérieure de la Roumanie 1927–1938(Politica externă a României, 1927–1938,1939); Evoluţia economiei româneşti după primulrăzboi mondial (1940); Studiul întreprinderilorindustriale şi comerciale (postum, 1944). A fostministru de Finanţe în 1929, 1930 şi 1933.A fost asasinat de un comando legionar carel-a pedepsit pentru poziţiile sale net antifasciste.Membru post-mortem al AcademieiRomâne (1990).Magdu, Lucian(1937, Bătania, – 1968, Bătania, Ungaria)Poet român de expresie maghiară, tradusîn română (vol. Mărturisire), precum şi înAntologia poeţilor bătanieni. S-a publicat înromână: Confesiune, Budapesta, 1991, postum.Există din 1995 la Bătania o FundaţieLucian Magdu, de promovare a talentelorliterare la copiii de etnie română, care organizeazăconcursuri de creaţie, festivaluri şiacordă premii. Foaia românească din Gyula şiNoi din Széged au dedicat pagini activităţiipoetului cu prilejul aniversării postume a 60de ani de la naştere.MagheruFamilie de boieri olteni. Familie originară dinlocalitatea Vidra, com. Vârfurile, jud. Arad,unde există Dealurile Măgereşti, iar numeroasefamilii se numesc Mager sau Magheriu.Primul, un Vlad M., oltean, e atestat în1665 în Câlnic, Bârzeiul de Gilort, jud. Gorj,deoarece cumpără o parte de moşie. Fugisedupă înfrângerea lui Gheorghe Rákóczi alII-lea care luptase contra maghiarilor cuarmată de strânsură. La 1802 turcii pradăBârzeiul şi sunt măcelăriţi de un ŞerbanMagheru, care va deveni, la 1820, administratorulmoşiilor lui Nicolae Golescu. GeneralulGheorghe M. (1802–1880, care a luptatla 1821 în oastea lui Tudor Vladimirescu, afăcut parte din Guvernul Provizoriu la 1848Magduşi a sprijinit Unirea Principatelor la 1859),este nepot de frate al lui Şerban. Tatăl a fostpreot, se numea Ion. A avut şi un frate, totIon M. Generalul a avut o fiică, Alexandrina,şi doi băieţi, Gheorghe, avocat şi prefect liberalde Craiova, şi Romulus, colonel, căsătoritcu fiica lui Ion Ghica.Magheru, Gheorghe(1802, Bârzeiul de Gilort, com. Albeni,jud. Gorj – 23.03/4.04.1880, Bucureşti)General. A fost la început haiduc şi, împreunăcu oştenii lui, a luptat de partea ruşilorîn războiul ruso-turc, fiind decorat de însuşiţarul Alexandru I cu Ordinul Sf. Ana. Unuldintre comandanţii de oşti ai lui Tudor Vladimirescu,de altfel avea relaţii de rudeniecu el. Membru al societăţii secrete masoneFrăţia, 1840, alături de Nicolae Bălcescu, IonGhica, Christian Tell. La 1848 a făcut partedin Guvernul Provizoriu revoluţionar (caministru de Finanţe). El a organizat armatarevoluţionară de panduri, instruind-o pecâmpul de la Râureni. A emigrat la Parisdupă înfrângerea revoluţiei. A revenit laBucureşti în 1857 şi a contribuit la acţiunilepentru Unirea Principatelor, fiind unuldintre fondatorii partidei naţionale. A fostales deputat în ambele Divanuri ad-hoc. L-asprijinit pe Al. I. Cuza, iar acesta l-a numitgeneral al armatei române. Un bulevard dinBucureşti îi poartă numele.Maier, Viorel(31.06.1948, Idod, jud. Cluj)Inginer. A absolvit Şcoala Militară Superioarăde Marină, apoi Academia Navală Mirceacel Bătrân din Constanţa şi Facultateade Mecanică din Galaţi. A fost inginer pemai multe nave ale Marinei Militare. Profesorla Institutul de Marină din Constanţa,apoi, din 1993, la Universitatea Ovidiusdin Constanţa. Se preocupă de modelareafizico-matematică a fenomenelor generatede interacţiunea corpului navei cu apa.Lucrări: Statica navei, 1985; Dinamica navei,1987; Construcţia navei, 1989. Deţine 5 brevetede inovator. Membru al Academiei deŞtiinţe Tehnice din România.Mailath, Ştefan(prima jumătate a sec. al XVI-lea, Transilvania)Voievod în Transilvania (1534–1538 şi1538–1540), împreună cu Emeric Bălaşa.A acţionat alături de Petru Rareş şi Radu Paisiecontra ameninţării otomane, încercândsă orienteze voievodatele româneşti sprealianţa cu austriecii. Urmaşul lui Radu Paisie,Moise Vodă, s-a refugiat în TransilvaniaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 462 31.10.2011 17:28:49

MaiorDimitrie Maimarolu Augustin Maior Grigore Maior Petru Maiorşi i-a cerut sprijinul. Împreună cu oastede strânsură din Ţara Făgăraşului a venitîn Ţara Românească, s-au unit cu BarbuCraiovescu şi au dat piept cu turcii. Moiseşi Barbu îşi pierd viaţa, el este luat ostatic deotomani. Castelul său de la Vinţu l-a găzduitpe refugiatul domn Aron Vodă (1595–1597)şi apoi pe logofătul lui Mihai Viteazul.Maimarolu, Dimitrie(1859, Bucureşti – 1926, Bucureşti)Arhitect. A studiat arhitectura la Paris şi afost unul dintre cei mai mari promotori aiarhitecturii neoclasice de tip franţuzesc laBucureşti şi în România Mică în general. Careprezentant al şcolii naţionale de arhitectură(Petre Antonescu, Ion Mincu, Cerchez,Alexandru Orăscu, Duiliu Marcu etc.) afăcut din Bucureşti Micul Paris. După planurilesale s-au făcut Palatul Patriarhiei (destinatde el Parlamentului), prima construcţiedin România care a folosit betonul armat,inginer Gogu Constantinescu, CatedralaMitropolitană, Cercul Militar Naţional,prefectura de Argeş din Piteşti, arhiepiscopiaOlteniei, numeroase case de locuit (în zonaveche, centrală a capitalei, dar şi la Predeal,Târgovişte, chiar Iaşi).Maior, Augustin(22.08.1882, Reghin – 1962, Cluj)Fizician. A absolvit Politehnica din Budapestaşi s-a specializat la Göttingen, München şiViena. Director general al Poştelor, Telegrafuluişi Telefonului din Transilvania (1919–1920), director al primei şcoli de telegraf şitelefon din Transilvania. Profesor de fizică laUniversitatea din Cluj. Fondatorul telefonieimultiple în România (1907). Contribuţii ştiinţificeîn electrotehnică, teoria relativităţii,termodinamica radiaţiilor. A preconizat detimpuriu transmiterea energiei electrice ladistanţe mari prin curenţi de înaltă frecvenţă,iar în teoria cuantică a introdus o nouă funcţie,denumită „cvasientropică“.Maior, Grigore, prenume la naştere Gavrilă(1715, Sărvad, comitatul Solnocul de Mijloc,azi Tăşnad Sărvad, jud. Satu Mare –?.02.1785, Alba Iulia)Episcop unit (greco-catolic). A studiat maiîntâi în Ungaria, apoi la Cluj. InochentieMicu Klein l-a trimis la Colegiul DePropaganda Fide la Roma, unde a absolvitFilosofia şi Teologia. Din 1747 profesorla Blaj. A candidat de trei ori la Episcopie,dar n-a fost investit de Maria Theresa.A devenit episcop abia în 1773. A organizatînvăţământul în satele româneşti. În aceastăcalitate a introdus sprijinul alimentar pentruelevii români săraci (în principal pâine), faptcare s-a păstrat de către fundaţia care-i purtanumele până în 1948, când a fost desfiinţată.El i-a trimis la studii pe Gheorghe Şincai şiPetru Maior. A fost silit să părăsească episcopiadin cauza legăturilor cu ţăranii românidin Apuseni (care se vor răscula sub conducerealui Horea, Cloşca şi Crişan).Maior, Petru(1760, Târgu Mureş – 14.02.1821, Buda)Filolog şi istoric. Reprezentant de frunte alŞcolii Ardelene. A studiat filosofia şi teologiala Roma, la Colegiul De PropagandaFide, pentru greco-catolici (1774–1779)şi dreptul canonic şi pedagogia la Viena(1779–1780). Profesor de logică, metafizicăşi dreptul firii la gimnaziul din Blaj (1780–1785), a fost protopop la Reghin şi corectoral cărţilor româneşti care se tipăreau la Buda(1809–1821). A lăsat o operă întinsă. Cafilolog susţinea latinismul limbii române,adoptarea alfabetului latin şi etimologismul.A luptat pentru drepturile românilor dinTransilvania, fiind unul dintre redactoriiSupplex Libellus Valachorum. A scris Disertaţiepentru începutul limbei româneşti şi Disertaţiepentru literatura cea vechie a românilor,ambele 1812, ca şi Ortographia romana sivelatino-valachica una cum clavi qua penetratia originationisvocum reserantur (Ortografia română463ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 463 31.10.2011 17:28:49

464Titu Maiorescusau latino-valahă a cărei cheie de pătrundere estebazată pe originea vocalelor), 1819, având înanexă Dialog pentru începutul limbei româneştiîntre nepot şi unchiu. A lucrat la Lexiconul dela Buda, 1825. Ca istoriograf, principala salucrare este Istoria pentru începutul românilorîn Dachia (1812). A tradus Fénélon – LesAventures de Télémaque.Maiorescu, Ioannume la naştere Ioan Trifu; Maiorfusese numele mamei înainte de căsătorieşi se trăgea din familia lui Petru Maior(28.01.1811, Bucerdea Grânoasă, jud. Alba –2.08.1864, Bucureşti)Filolog. A absolvit Teologia la Budapesta şis-a specializat Ia Viena. A fost inspector şcolarşi profesor de istorie la Craiova, apoi laIaşi, din nou la Craiova. În 1848 a fost trimisla Frankfurt ca reprezentant al GuvernuluiProvizoriu, susţinând revoluţia prin articoleîn Die Allgemeine Zeitung şi Ost Deutsche Post.Ca profesor la Şcoala Superioară de Literedin Bucureşti a fost invitat, împreună cuAl. Odobescu şi Aug. T. Laurian, să alcătuiascăproiectul de statut al Societăţii LiterareRomâne (1866), ulterior Academia Română.Lucrări: Studii asupra limbii române, 1848;Puţine cuvinte pregătitoare în studiul limbiiromâneşti, 1850; Itinerar în Istria şi vocabularistriano-român, postum, 1900.Maiorescu, Titu Liviu(15.02.1840, Craiova – 18.06.1917, Bucureşti)Critic şi teoretician literar. Fiu al lui Ioan M.A studiat Literele şi Filosofia la Viena, Berlin,Giessen, Paris. A fost doctor Magna CumLaude în filosofie cu tezele „Das Verhältnis“(„Relaţia“) şi „Einiges philosophischein gemeinfasslichen Form“ („Ceva filosofiepe înţelesul tuturor“), Giessen, 1859, apoidoctor în drept cu teza „De jure dotium“(„Du Régime dotal“), 1861, Paris. În 1862 afost numit profesor la Universitatea din Iaşişi director la Gimnaziul Central din Iaşi.MaiorescuToma George MaiorescuA fost şi director al Şcolii Normale VasileLupu, unde a iniţiat practica pedagogică.Ion Creangă i-a fost elev. În 1863, împreunăcu P.P. Carp, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor şiTheodor Rosetti, a înfiinţat Societatea LiterarăJunimea, una dintre cele mai importantepentru literatura română, care a dispus, din1867, de revista Convorbiri literare. Conservatorca opţiune politică, a creat o disidenţă apartidului: conservatorii junimişti. La cenaclulJunimii s-au remarcat Mihai Eminescu,Ion Creangă, I.L. Caragiale, Vasile Conta,Ioan Slavici, A.D. Xenopol ş.a. Societatea aacordat burse de studii lui Alexandru Lambrior,Gheorghe Panu, Gh. Dem. Teodorescu,Spiru Haret, C. Meissner ş.a. A avut opozanţide marcă: Dobrogeanu-Gherea, B.-P. Hasdeu,Al. Macedonski ş.a. A fost profesor laUniversitatea din Bucureşti, ministru deExterne, de Justiţie şi prim-ministru, a prezidatConferinţa de pace de la Bucureşti (1913).A promovat spiritul critic al culturii române:O cercetare critică asupra poeziei române de la1867; Limba română în jurnalele din Austria; Critice,3 vol., 1867; Direcţia nouă în poezia şi prozaromână, 1871–1872. A formulat teoria formelorfără fond în cultura română, pledândpentru un sistem de instituţii care să reflectenecesităţile reale ale momentului istoric.A fost influenţat de Shopenhauer, Herbartşi Feuerbach. Membru fondator al SocietăţiiAcademice Române (1867), vicepreşedin te(1880–1884,1886–1887), preşedinte al Secţiuniiliterare (1890–1891, 1893–1894, 1902–1904, 1907–1909). A demisionat, deoarece,adept al fonetismului limbii române, nu agreaetimologismul membrilor Academiei careurmau principiile Şcolii Ardelene.Maiorescu, Toma Georgenume la naştere Maier(8.12.1928, Reşiţa)Prozator şi publicist. Evreu ca etnie. Doctorîn Litere al Universităţii din Bucureşti. Fondatoral Mişcării Ecologiste din România,1992, parlamentar din partea acestui partid(1992–1996). Lucrări: Paşi peste ape, 1965;Zeii desculţi, 1966; Dialog cu secolul şi oameniilui, vol. I – 1967; vol. II – 1972; Timp răstignit,1969; La echinox de toamnă, 1977; Noaptebună, Săgetătorule, proze, 1989; Poezii – ediţiedefinitivă, 1997; Proze – ediţie definitivă,1998; Îmblânzirea fiarei din om sau ecosofia,2001; Convorbiri în amurg, 2003. După 2004a plecat în Israel. Laureat al Premiului FundaţieiSara şi Haim Ianculovici, Israel, 1999;Doctor Honoris Causa al Universităţii Ecologice,Bucureşti, 2004.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 464 31.10.2011 17:28:49

MaliţaHarry Maiorovici Ovidiu Maitec Nicolae Malaxa Tadeuş MalinovschiMaiorovici, Harry(6.09.1910, Sighetul Marmaţiei, Maramureş –22.08.2000, Cluj)Compozitor. Evreu ca etnie. Coleg de şcoalăşi prieten cu Elie Wiesel. Enclava ţăranilorevrei din Maramureş este de origine hazară(neamuri turcice trecute la iudaism în veaculal XI-lea, în zona Porţii de Fier a Asiei, pentrua rezista valurilor de năvălitori). A absolvitConsevatorul la Cluj. Specializare laViena. A făcut muzica a peste o sută de filme.Supravieţuitor al lagărului de la Auschwitz,a scris muzică în lagăr şi a reuşit s-o salvezeascunsă în tocul pantofului. Lucrări: Flăcăulşi focul (1960); Moartea căprioarei (1969);Aventuri la Marea Neagră (1972); Falansterul(1979); Păcatul (1991); Ytzgadar (1997).Maitec, Ovidiu(13.12.1925, Arad – 18.03.2007, Paris)Sculptor. A absolvit în 1950 Institutul de ArtePlastice Nicolae Grigorescu (pe atunci numitAcademia de Arte) din Bucureşti şi între 1950şi 1956 a fost asistent la Catedra de anatomieartistică a Institutului de Artă şi profesor laLiceul de Artă din Bucureşti. A participat lanumeroase expoziţii personale sau de grup.Multe dintre lucrările sale se află în colecţiiparticulare sau în muzee: Muzeul de ArtăModernă din Sydney, Galeria Naţională dinKöln, în muzee din Londra sau Cambridge.Lucrări: Coloana cu aripi, Televiziune, Minerul,Meşterul Manole, Eminescu. Membru al AcademieiRomâne (1999).Malaxa, Nicolae(10/22.12.1884, Huşi – 1965, New Jersey)Fondator al industriei naţionale metalurgicemoderne din România. Grec ca etnie. Fiicalui este soţia lui George Emil Palade. Studiilele-a făcut la Iaşi şi la Universitatea Politehnicădin Karlsruhe, Germania, priminddiploma de inginer. A polarizat energiile şitalentul poporului român în direcţia realizăriiunei industrii naţionale, întemeind uzinelece i-au purtat numele (până în 1941).A iniţiat în România industriile: de aparatajpentru material rulant (1932–1943);motoare Diesel (1935); transmisii mecanicepentru automotoare, inclusiv sisteme decomandă (1936–1937); tuburi de oţel fărăsudură (1937) după procedeul Stiefel; locomotiveDiesel pentru CFR (1938); aparaturăoptică (1938), cazane sub presiune, instalaţiipentru lifturi. Emigrat în SUA în 1948. Încasa lui se află sediul Institutului CulturalRomân. Fondator al Uzinelor Malaxa (fost23 August, azi Faur).Malinovschi, Tadeuş(14.10.1921 Chişinău – 27.02.1996, Chişinău)Fizician. Polonez ca etnie. A absolvit liceulAl. Donici (1940) şi Institutul Pedagogic dinChişinău (1950). Director adjunct la Institutulde Fizică şi Matematică (1961–1964),director al Institutului de Fizică Aplicată(1964–1974; 1978–1988). Doctor habilitat(1967) în fizică. A publicat peste 300 lucrăridin domeniul cristalografiei şi al fizicii corpuluisolid. A semnat, împreună cu AlexandruGromov, cartea Taina Luceafărului (1957).Malinschi, Vasile(1.05.1912, Râbniţa, Transnistria –15.06.1992, Bucureşti)Economist. În 1935 a devenit membru alPCR. A absolvit ASE şi Dreptul la Bucureşti.În 1938 s-a angajat la Banca Naţională aRomâniei, Direcţia Relaţii Externe. Profesorşi rector al ASE, ministru al ComerţuluiInterior (1949, 1953–1957). Lucrări: Studiieconomice, 1967; Studii agrare, 1968; Aspecteactuale ale rentei funciare, 1970; Studii dereformă agrară, 1971. Membru titular al AcademieiRomâne (1955). A fost prim-secretargeneral adjunct al Academiei (1959–1963),preşedinte al Secţiei de ştiinţe economice şisociologice (1966–1974).Maliţa, Mircea(20.02.1927, Oradea)Matematician şi eseist. A absolvit Facultateade Matematică la Universitatea din465ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 465 31.10.2011 17:28:49

MandealVasile Malinschi Mircea Maliţa Cristian Mandeal Gheorghe Mandicevski466Bucureşti. Profesor la Universitatea dinBucureşti (Filosofie). A fost preşedinte alUNSR (Uniunea Naţională a Studenţilordin România), organizaţie de masă a PartiduluiComunist, până la reunirea tuturororganizaţiilor de tineret în UTM. A fostdirector al Bibliotecii Academiei între 1950şi 1955, adjunct al ministrului AfacerilorExterne, ministru al Învăţământului (1970–1972), ambasador în Elveţia (1980–1982),iar apoi în SUA (până în 1985). Lucrări îndomeniul matematicii: Programarea pătratică(1968) – în colaborare; Matematica organizării(1971, tradusă în limba engleză în 1974) – încolaborare; Programarea neliniară (1972) – încolaborare; Modele matematice ale sistemuluieducaţional (1972) – în colaborare; Triade(1973): Lucrări de ştiinţe politice: Paginidin trecutul diplomaţiei româneşti (1966) – încolaborare; Cronica anului 2000 (1969, tradusăîn germană, polonă, slovacă, ungarăşi spaniolă); Aurul cenuşiu (3 vol.); Zece mii deculturi, o singură civilizaţie, 1998; Diplomaţia.Şcoli şi instituţii (1970); Diplomatie roumaine(în franceză, engleză şi rusă, 1970); Teoriaşi practica negocierilor (1972); Jocuri pe scenalumii (2007); Tablouri din războiul rece (2007);Între război şi pace (2007). Eseistică: Repere(1967), Sfinxul (1969), Pietre vii (1973); Zidulşi iederea (1977); Idei în mers (vol. I – 1975,vol. II – 1981); No limits to learning. Bridgingthe Human Gap (1979) – în colaborare. Membrual Academiei Române (1991).Mandeal, Cristian(18.04.1946, Rupea, jud. Braşov)Dirijor. A absolvit Conservatorul la Bucureşti.Specializare la Berlin cu Herbert vonKarajan şi la München cu Sergiu Celibidache.Dirijor permanent, apoi directoral Orchestrei Filarmonice din Bucureşti.Director al Festivalului Internaţional GeorgeEnescu, ediţiile 2001, 2003. Este şi directoral Orchestrei Simfonice Euskadi (Basce) dinSpania. A condus şi alte orcheste cunoscute:Orchestra Simfonică din Haifa, Israel;Bloomington (SUA), Edinburgh (Scoţia),Janácek (Ostrava, Cehia) ş.a. Repertoriul săucuprinde peste 50 prime audiţii absolute,cele mai multe ale compozitorilor români.Mandicevski, Gheorghe(8.11.1870, Molodia, Bucovina de Nord –23.03.1907, Cernăuţi)Compozitor. Rutean după tată, român dupămamă. Frate cu Eusebie M. A absolvit Institutulde Teologie la Cernăuţi şi Akademie fürMusik und darstellende Kunst la Viena. Dirijoral corului Societăţii Armonia, profesorde muzică la Seminarul Teologic, la Şcoalacantorală şi la şcoli secundare din Cernăuţi.Lucrări: muzică de teatru – vodevilul Piatradin casă, pe un libret de Vasile Alecsandri;muzică de cameră – Cvartet pentru coarde,Variaţiuni pe tema unui cântec popular german;muzică pentru cor, cu precădere religioasă.Mandicevski, Eusebiea semnat Eusebius Mandyczewsky(18.08.1857, Cernăuţi – 13.06.1929, Viena)Compozitor. Rutean după tată, român dupămamă. Frate cu Gheorghe M. A absolvitConservatorul la Viena. Profesor la Conservator(i-au fost elevi Ciprian Porumbescu,George Enescu, Marţian Negrea), prieten cuJohannes Brahms, cel care a editat Liedurilelui Schubert, precum şi unele volume dinoperele lui Haydn şi Brahms. Este consideratunul dintre fondatorii muzicii clasice aUcrainei. Lucrări: Oratoriul de Paşte.Mandy, Alexandrunume la naştere Sergio Penchas(9.08.1914, Craiova – ?.10.2005, Israel)Compozitor. Farmacist ca profesie. Evreu(sefard) ca etnie. A fost deţinut în lagăreledin Transnistria în al Doilea Război Mondial.A absolvit Institutul de Teatru din Bucureştiîn 1955. A avut 10 ani interdicţie de a facespectacole. În 1966 Sergiu Cioiu a câştigatla Festivalul de Muzică Uşoară de la Mamaiainterpretând două şlagăre ale lui A.M.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 466 31.10.2011 17:28:49

MangiucăEusebie Mandicevski Norman Manea Dimitrie Ioan Mangeron Simeon MangiucăLucrări: „Venise vremea“, „De ce“, „Facerealumii“, „Romanţa romanţei“, „Şi totuşi“,„Merçi Becaud“, „Lasă-mă aici“, „Primul locde pe pământ“, „Peştişorul argintiu“ ş.a.Manea, Gheorghe(8.04.1904, Râmnicu Sărat –3.01.1978, Bucureşti)Inginer (organe de maşini). A absolvitTechnische Hochschule la Charlottenburg –Berlin. A lucrat, ca student, la Siemens şiDeutz. A lucrat la Regia ÎntreprinderilorMiniere şi Metalurgice din Transilvania, apoila Întreprinderea Unio Astra Vagoane, laUzinele Astra Braşov. Din 1944 profesor deorgane de maşini la Institutul Politehnic dinBucureşti. Lucrări: Organe de maşini, 2 vol.,1956, 1958; Elemente de amenajarea, organizareaşi exploatarea fabricilor, 1944; Materialeplastice celulare, 1978. Membru al Academieide Ştiinţe Tehnice din România. Membrucorespondent (1963) al Academiei Române.Manea, Norman(19.06.1936, Burdujeni, Suceava)Prozator. Evreu ca etnie. Unul dintre deportaţiiîn lagărele din Transnistria. A plecat dinRomânia în 1986 şi, după un an petrecut înBerlinul de Vest, s-a dus în SUA. Trăieştela New York şi predă cursuri de creativitatela Bard-College. Lucrări: Noaptea pe laturalungă, 1969; Captivi, 1970; Atrium, 1974; Primelenopţi, 1975; Cartea fiului, 1976; Zilele şijocul, 1977; Anii de ucenicie ai lui August Prostul,1979; Octombrie, ora opt, 1981; Pe contur, 1984;Plicul negru, 1986; Despre clovni: dictatorul şiartistul, 1997; Intoarcerea huliganului, 2003;Plicuri şi portrete, 2004 şi Fericirea obligatorie,2005. Este un autor cu multe cărţi traduse îngermană. Distins cu Ordinul Meritul Culturalîn grad de Comandor (2007).Mangeron, Dimitrie Ioan(15/28.11.1906, Chişinău – 27.02.1991, Iaşi)Matematician. Tatăl a fost mecanic delocomotivă, care circula pe ruta Chişinău–Sankt-Petersburg.A absolvit liceul laUngheni şi Facultatea de Ştiinţe (matematici)la Universitatea din Iaşi, unde a fostoprit să lucreze, iniţial ca asistent, în finalca profesor. Legionar. A avut preocupări deecuaţii diferenţiale, neliniaritate, robotică,astronautică ş.a. Poliglot. Citea în 10 limbişi a publicat în 6 limbi. A publicat peste 600de lucrări, inclusiv o monografie amplă, în3 volume, consacrată mecanicii corpuluirigid, care a fost domeniul principal deinterese ştiinţifice. Lucrări: Mecanica rigidului,vol. 1, 1978; vol.2, 1980; vol.3, 1981, încolaborare. Sopra un problema al contorno perun’equazione differenziale non lineare alle derivateparziali di quarto ordine con le caratteristiche realidoppie, 1932; Corespondenţă cu tangenta, 1942(coautor Oguztöreli, M.N.); Über Beziehungenzwischen Lösungen partieller Differentialgleichungenunterschiedlicher Typen und über gewisseneue Funktionenklassen bezüglich polyvibrierenderGleichungen, 1970; Дифференциальныесистемы генерирующие классы функцийи их приложения. (1989–1991, coautoriGoia, I.; Vlase, S.); Symmetrical branched systemsvibrations (1989–1991). A fost membrua peste 25 de societăţi ştiinţifice internaţionale,inclusiv al Societăţii Americane deMatematică, al Societăţii Internaţionale deAstronautică ş.a. Membru corespondent alAcademiei Române (1990).Mangiucă, Simeon(2.09.1831, Broşteni, jud. Caraş Severin –22.11/4.12.1890, Oraviţa, jud. Caraş Severin)Folclorist român. A studiat dreptul la Budapestaşi teologia la Vârşeţ. Prim-pretor înBanat (Satu Nou, Cruşova, Iam, azi BanatulSârbesc, Voivodina). Apoi a fost avocat laOraviţa. Pasionat de folclor, a făcut primulstudiu etnografic din istoria folcloristiciiromâneşti: Moşii sau sacrificiul morţilor, 1882,şi a realizat una din primele cercetări de folclorcomparat din România: Păcală de originedin Italia. Memorabil pentru lucrarea Despreînsemnătatea botanicei româneşti, 1874, primulstudiu amplu de etnobotanică. Membru deonoare al Academiei Române, 1890.467ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 467 31.10.2011 17:28:50

468Radu ManicatideMangra, Vasile (Vichentie)V. VichentieManicatide, Radu(17.04.1912, Iaşi – 28.03.2004, Bucureşti)Inginer de aviaţie. A absolvit Şcoala Politehnicăla Bucureşti şi École d’Aéronautique etConstruction des Automobiles din Paris caşef de promoţie. A absolvit Şcoala de Pilotajde la Bucureşti (1931). În 1926 a construitplanorul M1câștigând locul I la concursulde planoare şi aeromodele de la Paris. În1935 a realizat avioanele monoloc RM-5(greutate maximă 200 kg şi viteză maximă120 km/h) şi RM-7 (greutate maximă 240kg şi viteză maximă 135 km/h). Din 1939 alucrat la IAR Braşov, ca şef al serviciului destudii structuri, apoi ca şef al atelierului deprototipuri şi experimentări, unde a participatla realizarea avioanelor proiectate la IAR(IAR-27, IAR-37 și IAR-80) şi a avioanelorsub licenţă (IAR-79 – Savoia Marchetti,Me-109 – Messerschmitt). Continuându-şipreocupările mai vechi, în 1942 a realizat laIAR Braşov avionul monoloc RM-9 (cu greutateamaximă de 350 kg şi viteza maximăde 138 km/h). În 1944 a realizat avionulbiloc cu ampenaj orizontal dispus în faţă(tip raţă), RM-11 (greutate maximă 530 kgşi viteză maximă de 175 km/h), iar în 1949a construit, tot la Braşov, avionul biloc deşcoală IAR-811 (greutate maximă de 650 kgşi viteză maximă de 150 km/h). Din 1950,la Uzina de Reparaţii Material Volant –URMV 3, sub conducerea lui s-au construitavioanele IAR-813 (greutate maximă de750 kg şi viteză maximă 192 km/h, recorduriomologate de Federaţia Aeronautică Internaţională).În 1953 a proiectat şi realizat avionulbimotor IAR-814 (greutate maximă de2 030 kg şi viteză maximă 272 km/h, recordmondial de viteză pe circuit închis, omologatde FAI). Din 1955, tot la URMV 3, s-au construitavioanele IAR-817 (greutate maximă1 150 kg şi viteză maximă de 175 km/h).S-a mutat la Bucureşti, la Întreprinderea deMangraAdrian ManiuAvioane, realizând în serie IAR-818, intrat îndotarea aviaţiei agricole şi sanitare. În 1956a creat avionul bimotor MR-2, derivat dinIAR-814 (greutate maximă 2 080 kg şi vitezămaximă de 275 km/h). După 1967, în colaborarecu Institutul de Mecanica Fluidelor şiCercetări Aerospaţiale, a proiectat avioaneleIAR-822, IAR-823, IAR-826 şi IAR-827,care au fost realizate la ICA Ghimbav.Maniu, Adrian(6.02.1891, Bucureşti – 20.04.1968, Bucureşti)Poet. Licenţiat al Facultăţii de Drept dinBucureşti, dar nu profesează niciodată.Redactor la Chemarea, Universul, Dimineaţaşi Adevărul. A făcut parte din primul colegiudirector al revistei Gândirea alături deLucian Blaga, Cezar Petrescu, NichiforCrainic. Participă sporadic la cenaclul luiAlexandru Macedonski. Colaborează de-alungul timpului la revistele Insula (1911),Simbolul (1911), Seara (1913–1914), Nouarevistă română (1914). Debutează ca poetsimbolist cu volumul Figurile de ceară (1912).Lucrări: Salomeea, 1915; Lângă pământ, 1924;Cartea ţării, 1934; Cântece de dragoste şi moarte,1935. Membru corespondent al AcademieiRomâne, exclus în 1948, repus în drepturiîn 1990.Maniu, Iuliu(8.01.1873, Bădăcin, în apropiere de ŞimleulSilvaniei – 5.02.1953, Sighet)Politician. Greco-catolic. Deputat în Parlamentulde la Budapesta, de mai multe oriprim-ministru al României, preşedinte alPartidului Naţional-Ţărănesc, deţinut politicdupă 1947, decedat la închisoare. A studiatdreptul la Cluj, Bucureşti şi Viena, undea devenit doctor în drept în 1896. Revenitîn Transilvania, s-a stabilit la Blaj, undeşi-a început activitatea de avocat al BisericiiRomâne Unite cu Roma. Şi-a început carierapolitică în cadrul Partidului Naţional Romândin Transilvania, fiind cooptat în 1897, lanumai 24 de ani, în comitetul de conducere.În condiţiile vitrege de discriminare politicăşi socială din Monarhia Austro-Ungară,a fost ales în 1906 deputat în Parlamentuldin Budapesta, activitatea sa parlamentarădezvăluindu-i curajul şi intransigenţa.Împreună cu personalităţi de primă mărimeale mişcării naţionale româneşti din Transilvaniaşi ale Partidului Naţional Român,precum viitorul cardinal greco-catolic inpectore Iuliu Hossu, Gheorghe Pop deBăseşti, viitorul patriarh Miron Cristea şialţii, a contribuit decisiv la unirea Transilvanieicu Vechiul Regat. Acuzând favorizareaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 468 31.10.2011 17:28:50

PNL şi împingerea intelectualităţii ardeleneîntr-un con de umbră, a refuzat să votezeConstituţia din 1923. Partidul NaţionalRomân din Transilvania a reclamat prinvocea sa faptul că modificarea Constituţieidin 1866 putea fi făcută doar prin alegereaunei Adunări Constituante, aşa cum era prevăzutla art. 128. Nu a participat la încoronarearegelui Ferdinand şi a reginei Maria laAlba-Iulia, ceremonia fiind monopolizată deierarhii ortodocşi, deşi o mare parte a românilordin Transilvania erau la acea vremegreco-catolici. În ultimul deceniu de viaţă afost implicat în politică în calitate de opozantal regimului lui Ion Antonescu (fără însă a seimplica în actul de la 23 august 1944), apoi –după 23 august 1944 – luptând împotrivapreluării ţării de către comunişti, proces pecare refuzase să-l accepte, încrezător pestemăsură în sprijinul marilor puteri occidentale.A fost arestat de autorităţile comunisteşi judecat pentru înaltă trădare în procesulînceput la 29 octombrie 1947. Membru deonoare al Academiei Române (1919), exclusîn 1948, repus în drepturi în 1990.Maniu, Vasile(18.12.1824, Lugoj – 10.03.1901, Bucureşti)Publicist şi dramaturg. A făcut liceul laLugoj şi Timişoara, Dreptul la Pesta, undea înfiinţat, împreună cu Damaschin Bojîncă,o societate culturală a tinerilor români. Din1858 s-a stabilit la Bucureşti. A colaboratla Columna lui Traian, Românul, TrompetaCarpaţilor ş.a. A fost şi actor în trupa luiCostache Caragiali. Lucrări: Disertaţiuneistorico-critică şi literară, 1857. Teatru: Ameliasau Victima amorului, 1847; Monumentul de laCălugăreni, 1871; Congiuraţiunea lui Catilina,1872; Proscrisul, 1880. Membru al SocietăţiiAcademice Române (1876).Manoil, Adolf(1906, Roman, jud. Neamţ – 1982, Missouri)Psiholog. Evreu ca etnie. A absolvit Facultateade Ştiinţe la Universitatea din Bucureşti,unde a şi rămas asistent. A plecat din ţarăcu puţin înainte de instaurarea legionarilorla putere. A fost profesor la Colegiul dinParkville (Missouri) şi redactor pentru limbaromână la Consiliul American pentru SocietăţileSavante. Profesor invitat la Milano şiParis. Lucrări: Problema prevenirii accidentelorde muncă, 1931; L’homme et le travail, 1940;Romanian Sociology, 1945; Aesthetics in Education,1969. Membru al Societăţii Americanede Psihologie. Membru corespondent alAcademiei Române (1947), exclus în 1948,repus în drepturi în 1990.ManolescoIuliu ManiuMihail ManoilescuManoilescu, Mihail(1891, Tecuci – 30.12.1950, Sighet)Economist, politician şi publicist. Ideile saleeconomice sunt foarte populare şi aplicatepână astăzi în America de Sud (lucrarea Thetheory of protectionism and international exchanges,Paris, 1929). A făcut parte din camarilalui Carol al II-lea. Ministru de Externe în1940, a acceptat cedarea Cadrilaterului cătreBulgaria. Arestat în 1944, a acceptat să ajuteautorităţile comuniste (1946), dar a fost dinnou arestat (1948) şi a murit în închisoare.Manolache, Constantin(10.10.1906, Bârlad, jud. Vaslui –10.01.1977, Bucureşti)Entomolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţe laBucureşti. Profesor la Institutul Agronomicdin Bucureşti. Contribuţii în domeniul sistematizăriientomologice, al biologiei, ecologieişi combaterii insectelor dăunătoare. A descrisspecii şi subspecii noi pentru ştiinţă: NiphargusValachicus, Niphargus Carpathicus Affinis,Synurella Intermedia ş.a. Lucrări: Combatereamicrobiologică a insectelor dăunătoare şi cercetărilemultidisciplinare, 1972; Situaţia dăunătorilor animalila plantele cultivate, 7 vol.; Tratat de zoologieagricolă, 1969. Membru al Academiei de ŞtiinţeAgricole şi Silvice din România. Membrucorespondent al Academiei Române (1955).Manolesco, Constantin( ~1800, Mehadia, jud. Caraş Severin – ?, Pesta)Botanist şi zoolog. A studiat probabil ştiinţelenaturii la Pesta. A fost conservator alMuzeului Naţional din Budapesta. În 1833a fost trimis în expediţie în Munţii Rodopişi Peninsula Balcanică până la MunteleAthos inclusiv spre a colecţiona specii noi deplante. Expediţia a durat între 1833 şi 1836,ambii săi însoţitori – Andrei Fiile, aromân, şiCarol Finke, austriac – au decedat în cursulexpediţiei din cauza condiţiilor precare decălătorie (epidemii, inundaţii, atacuri banditeşti).A identificat, conservat şi trimis laMuzeul Naţional 1 900 de specii de plante şi469ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 469 31.10.2011 17:28:50

ManolescuIon Manolescu Nicolae Manolescu Lia Manoliu Emil Manu4702 000 de specii de insecte, lucru cu atât maimeritoriu cu cât clasificările timpului săunu erau atât de ştiinţific delimitate ca acum.Deşi numele lui nu figurează pe preparate,iar lucrarea a fost publicată de vice-custodelemuzeului, Emeric Frivaldszky, totuşi areuşit să publice, înainte de apariţia respectiveilucrări, în revista Flora din Regensburg,împreună cu C. Hinke, rezultatul cercetărilorde teren de până în 1835 sub nume de autor.Manolescu, Grigore(29.03.1857, Bucureşti – 1892, Paris)Actor. Ca elev al lui Ştefan Vellescu laConservatorul din Bucureşti, a jucat alăturide Matei Millo. După absolvire a activat pescena Teatrului Naţional din Iaşi, apoi încadrul Societăţii Dramatice din Bucureşti. În1879 a plecat împreună cu Aristizza Romanescula Paris, ca bursier. Începând din 1880a jucat la Teatrul Naţional din Bucureşti, apoila Iaşi (1888), iar în 1891 la Viena, într-unturneu, pe scena Karltheater. Originalitateainterpretării, ajutată de un fizic avantajos, sedatora îmbinării trăirii interioare cu expresiaşi vorbirea scenică, studiului profund şiscrupulos al textului. Roluri: Despot, Ovidiu,piesele lui Vasile Alecsandri; Răzvan şi Vidrade Bogdan-Petriceicu Hasdeu; Discipoluldiavolului de George Bernard Shaw; Romeo şiJulieta şi Hamlet de Shakespeare.Manolescu, Ion(17.02.1881, Breaza – 27.12.1959, Bucureşti)Actor de teatru şi film. A studiat la Conservatorulde Artă Dramatică din Bucureşti.A debutat în 1905. Profesor la Conservatorulde Artă Dramatică din Bucureşti.A jucat la Teatrul Naţional din Bucureşti,în Compania Davila, la Teatrul Comedia,la Teatrul Municipal din Bucureşti etc. În1919 a înfiinţat şi a condus primul sindicatal artiştilor din România. A ocupat şi funcţiade inspector general al teatrelor. A fost 20de ani primar la Breaza. În 1962 i-a apărutvolumul Amintiri. Roluri în: Strigoii, Hamlet,Oswald, Cadavrul viu, Năpasta, Moartea civilă,Suflete tari, Regele Lear, Azilul de noapte, FraţiiKaramazov, Anna Karenina, Heidelbergulde altădată, Nora, Cei din urmă, Manasse.Distincţii: Steaua României clasa I în gradde Cavaler; Ordinul Legiunea de Onoarea Franţei în grad de Comandor; laureat alPremiului de Stat; Artist al Poporului.Manolescu, Ionela(17.05.1931, Iaşi)Poet şi pictor. A absolvit Facultatea de Litereşi Institutul de Arte Plastice din Bucureşti. S-aperfecţionat la Sorbona, Paris şi Montréal,Canada, unde a şi rămas (1978). Publică înfranceză şi română: Villon en français moderne,1980; Sang Tzigane, anthologie lyrique, 1984;Poèmes et lavis, 1989; Nostradamus-Spicilège,1990; Paracelsus şi România, 1993; Villon, Operecomplete în limba română, cu note, glose şicomentarii, Montréal – Bucureşti, 1992–1994.Membră în Consiliul Artelor Decorative dinQuébec (CMAQ), a PEN-Club Internaţional,secţia Canada-franceză.Manolescu, Nicolaenume la naştere Nicolae Apolzan(27.11.1939, Râmnicu Vâlcea)Critic literar. Părinţii arestaţi în 1952.A absolvit Filologia la Bucureşti. Profesor laUniversitatea din Bucureşti, director al Românieiliterare (din 1989), preşedinte al UniuniiScriitorilor (din 2005). În 1998 Partidul AlianţeiCivice, înfiinţat de Nicolae Manolescu,fuzionează cu PNL, într-o tentativă de unificarea mişcării liberale. A scris cu regularitate,săptămânal, cronici literare (1962–1989).A scris studii de critică şi istorie literară:Nuvela română contemporană, 1964; Literaturaromână de azi, 1944–1964, 1965; Lecturi infidele,1966; Metamorfozele poeziei, 1968; Contradicţialui Maiorescu, 1970, Premiul Uniunii Scriitorilor;Teme, 1971; Sadoveanu sau utopia cărţii,1976, Premiul Uniunii Scriitorilor şi PremiulAcademiei; Arca lui Noe, 3 vol., 1980-1983;Despre poezie, 1987 şi a început Istoria criticăENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 470 31.10.2011 17:28:50

a literaturii române, vol. I, Premiul UniuniiScriitorilor, 1990; Metamorfozele poeziei, metamorfozeleromanului, 1999; Literatura românăpostbelică, 2002; Cititul şi sensul, 2003; Viaţă şicărţi, 2009. Antologia Poezia română modernăde la George Bacovia la Emil Botta, 1962, careîncerca să reintroducă în circuitul valoriloro serie de poeţi interbelici, a fost retrasă decenzură şi s-a relansat abia în 1989. A publicatşi puncte de vedere politice: Dreptul lanormalitate · Discursul politic şi realitatea, 1991;Cititul şi scrisul, Premiul Uniunii Scriitorilor,2002. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1997). Din 2006 ambasador alRomâniei la UNESCO.Manolescu, Nicolae I.(11.04.1907, Adjudul Vechi, jud. Vrancea –10.10.1993, Bucureşti)Inginer (sisteme tehnologice). A absolvit Politehnicala Timişoara, specialitatea Electromecanică.A lucrat la Atelierele CFR Braşov,în portul Constanţa, la Direcţia ElectrificăriiCFR ş.a. Profesor la Şcoala Superioară deOfiţeri din Bucureşti şi la Institutul de Petrolşi Gaze din Bucureşti. Profesor invitat laTechnische Hochschule din Aachen, Braunschweigşi Hanovra, la École Centraledin Paris. Contribuţii la studiul suspensiilorpentru locomotiva Diesel electrică. Lucrări:Teoria mecanismelor şi maşinilor, 4 vol., Manualulinginerului mecanic. Membru fondator al FederaţieiInternaţionale pentru Teoria Maşinilorşi Mecanismelor, membru al Academiei deŞtiinţe Tehnice, membru corespondent alAcademiei Române (1991).Manolescu, Nicolae M.(21.06.1936, Strunga, jud. Iaşi)Medic veterinar. A absolvit Medicina Veterinarăla Bucureşti. S-a specializat la Reims,Berlin şi Sumî (URSS) în probleme demicroscopie electronică şi tehnică de calcul.A fost medic veterinar la Staţiunea ZootehnicăExperimentală de la Ruşeţu-Buzău.Şef de secţie (Microscopie electronică) laInstitutul Pasteur din Bucureşti şi la InstitutulOncologic din Bucureşti. Fondatorşi primul director al Institutului Naţionalde Biotehnologie (1996). Lucrări: Manualde diagnostic şi epizootie a pestei porcine clasice,1976; Ghid hematologic al animalelor în creştereintensivă, 1978; Oncologie veterinară comparată,2 vol., 1991, 1993. Membru al Academieide Ştiinţe Medicale din România. Membrucorespondent al Academiei Române (1922).Manoliu, Lia(25.04.1932, Chişinău – 9.01.1998, Bucureşti)Atletă. A făcut studii sportive la Bucureşti.Specializată în aruncarea discului. MedalieManude aur la Jocurile Olimpice de la Ciudadde México (1968) şi de bronz la JocurileOlimpice de la Roma (1960) şi Tokyo (1964).A fost membru în Senatul României (1992–1996) şi preşedinte al Comitetului OlimpicRomân (1990–1998). Stadionul Naţional dinBucureşti îi poartă numele.Manoliu-Manea, Maria(12.03.1934, Galaţi)Lingvist. Aparţine etniei evreilor (sefardă).A absolvit Filologia la Universitatea dinBucureşti. Specializare la Malaga. Profesorinvitat la Universitatea din Chicago (1972–1979), a rămas în SUA. Preşedintă a ARA(1982–1995). Lucrări: Genitivul pronumeluipersonal în limba română contemporană, 1967;Sistematica substitutelor în româna contemporanăstandard, 1968; Elemente de sintaxă comparatăromanică. Tipologie şi istorie, 1977; Synchroniccomparative grammar or in quest of the Romancetype, 1981; The Tragic Plight of a Border Area:Bessarabia and Bucovina, 1984; Tipologia ehistoria, Madrid, 1985; Gramatică, pragmasemanticăşi discurs, 1994; Inalienability and topicalityin Romanian: Pragma-semantics of syntax,1996. Lucrări despre folclorul sefarzilor dinRomânia. Membru de onoare al AcademieiRomâne (din 1993).Manu (Manno), Constantin(1869, Kastoria – 1913, Langada, Macedonia)Avocat şi profesor. Aromân ca origine.Din familia sa vor face parte Gheorgheşi George M. A studiat dreptul la Leipzigşi Heidelberg şi filologia anglo-saxonă laOxford. A fost profesorul de greacă al împărăteseiElisabeta a Austriei. Prieten cu Pierrede Coubertin, l-a ajutat să reconstituie, înepoca modernă, Jocurile Olimpice. În timpulrăzboaielor balcanice a pilotat un avion Forman,care s-a prăbuşit şi i-a adus sfârşitul.Manu, Emilnume la naştere Emil Cismărescu(9.10.1922, Isvoral, azi Tâmna, jud. Mehedinţi –2005, Bucureşti)Istoric literar. A absolvit Literele şi Dreptulla Bucureşti. Arestat în urma evenimentelordin Ungaria (1958–1964). Cercetătorla Institutul de Istorie şi Teorie LiterarăG. Călinescu din Bucureşti. Fondator alpublicaţiilor Limbă şi literatură şi Studii deliteratură universală. Lucrări: poezie – Incunabule,1969; Ceremonia faianţelor, 1971; Oramagnoliilor, 1975; Ultima corabie cu pânză,1976; Vesperalia, 1980; Ora reveriilor, 1989;proză – Mica Eroica, 1970; Roza vânturilor,jurnal de călătorie, 1979; Poveştile de la oraşapte, 1983; Spaţiu etern, jurnal de călătorie,471ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 471 31.10.2011 17:28:50

ManuGeorge Manu Gheorghe Manu Sanda Manu Sabin Manuilă4721985; Infernurile noastre, jurnal de detenţie,1995; Galaxia Eros, 1997; critică şi istorieliterară: Traian Demetrescu, monografie, 1955;Prolegomene argheziene, 1968; Reviste româneştide poezie, 1972; Sinteze şi antisinteze literare,1975; Arghezi, contemporanul nostru, 1977;Eseu despre generaţia războiului, 1978; IonMinulescu şi conştiinţa simbolismului românesc,1981; Sensuri moderne şi contemporane, 1982;Dimitrie Stelaru, monografie, 1984; Cafeneaualiterară, 1997; Istoria poeziei româneşti moderneşi moderniste, 2 vol., 2004. Premiul special aljuriului Uniunii Scriitorilor pentru întreagaactivitate, 2000.Manu, George(13.02.1903, Bucureşti – 12.04.1961, Aiud)Fizician. Aromân ca origine. Din familia luiConstantin M., nepot al lui Gheorghe M. şifiu al lui Ion M., cel care a făcut parte dinLocotenenţa domnească (1858–1859) înŢara Românească. Era Cantacuzino dupămamă. A început Facultatea de Ştiinţe laBucureşti şi a terminat-o la Paris, cu licenţeleMatematică (elev al lui Paul Langevin) şiFizico-Chimice (elev al lui Louis de Broglie).Şi-a făcut doctoratul în radiaţii, condus deMarie Curie. A lucrat la Facultatea de Ştiinţedin Bucureşti cu Eugen Bădărău, la Catedrade fizică moleculară, acustică şi optică.Împreună cu Radu Grigorovici a amenajatun laborator de fizică atomică. Secretar alSocietăţii Române de Fizică (1936–1945).Lucrări: Despre parcursul particulelor de transmutare(1937); Transmutarea Uraniului şi Toriului.Momente nucleare (1940); Fizica nucleară,3 vol., 1940. A aderat la mişcarea legionarăîn 1937, iar în 1943 a devenit comandantulei interimar. La sfârşitul războiului a trecutîn clandestinitate. A scris şi trimis la ServiciulSecret Britanic memoriul În spatele Cortineide Fier – România sub ocupaţie rusească, 1947.A fost arestat în 1948 şi condamnat în procesul„sumanelor negre“ (rezistenţa ţărănistă),deşi se despărţise de această mişcare, continuândpe cont propriu. A murit în închisoare.Manu, Gheorghe(26.06.1833, Bucureşti – 15.05.1911, Bucureşti)General. Aromân ca etnie. A studiat artamilitară în Prusia şi, întors în ţară, a fostînsărcinat cu organizarea artileriei române.Primar al Bucureştiului (1873–1877). Întimpul Războiului de Independenţă a fostcomandantul Diviziei a IV-a, care a luptat laPlevna şi Vidin. Ministru de Război (1869–1870; 1888–1889; 1904–1906); Prim-ministruşi ministru de Interne (1889–1891). Preşedinteal Camerei Deputaţilor (1891–1895).Manu, Ion(12.02.1891, Botoşani – 12.03.1968, Bucureşti)Actor. A absolvit actoria la Institutul deArtă Teatrală din Bucureşti. Actor la TeatrulNaţional din Bucureşti. Magistral în rolurilesecundare. Roluri: teatru – Aventurile lui Cippolino,Baltagul, Nevestele vesele din Windsor, Soldatulfanfaron, Topaze (toate teatru radiofonic);în cinematografie – Păcală şi Tândală, 1925;Monologul lui Păcală, 1931; Ziua cumpătării,1942; D’ale carnavalului, 1958; Poveste ca-nbasme, 1959; Darclée, 1961. Artist Emerit. Casade cultură din Otopeni îi poartă numele.Manu, Sanda(6.08.1933, Bucureşti)Regizor. A absolvit Institutul de Artă Teatralăşi Cinematografică, Facultatea de Regie,la Bucureşti. A fost profesor la UNATC şia regizat peste 120 de spectacole de teatru(la Teatrul Naţional, Odeon, Teatrul Mic, înGermania şi SUA) şi de televiziune. Preferinţepentru teatrul clasic. Premiul de excelenţăal UNITER (1992), Ordinul Naţionalpentru Merit în grad de Cavaler (2001). Din2009, Doctor Honoris Causa al UNATC.Manuilă, Sabin(19.02.1894, Sâmbăteni, jud. Arad –20.11.1964, New York)Medic, demograf şi statistician. A absolvitMedicina la Budapesta. A făcut parte dinGărzile Naţionale în 1919 (Marea Unire).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 472 31.10.2011 17:28:50

Bursier Rockfeller, s-a specializat în SUA.Şef de secţie la Institutul de Igienă şiSănătate Publică din Bucureşti, directoral recensământului general al populaţieiRomâniei (1930), director al Casei Naţionalede Sănătate (1927–1930), secretar general alMinisterului Sănătăţii şi Ocrotirilor Socialedin România (1936), director al Institutuluide Demografie şi Recensământ, conducătoral Secţiei de statistică din cadrul InstitutuluiSocial Român, coordonator al recensământuluidin 1941, colaborator al lui DimitrieGusti la redactarea lucrării de mare anvergurăRecensământul populaţiei României (1930,în 9 volume), director al Institutului Centralde Statistică (1934–1947). A fost de douăori membru al Comisiei Naţiunilor Unitepentru revizia nomenclaturii internaţionalea maladiilor, vicepreşedinte al CongresuluiInternaţional pentru Studiul Populaţiilordin Europa, Roma, 1933. La New York s-aocupat de organizarea emigraţiei româneştialături de Vişoianu şi a fost consilier al Institutuluipentru Cercetarea Alimentară de pelângă Universitatea Stanford. A participat lacampaniile sociologice ale lui Dimitrie Gusti.A publicat „Anuarul statistic al României“.Prieten cu Anton Golopenţia, care i-a urmatla conducerea Institutului Central de Statistică,a susţinut reformele de stânga în România(linia Pătrăşcanu), fiind lăsat să emigrezeîn 1948. Lucrări: Evoluţia demografică a oraşelorşi minorităţilor etnice din Transilvania; PopulaţiaRomâniei; Demografia rurală a României; RegionalDevelopment of the Jewish Population inRumania. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1938), exclus în 1948, repusîn drepturi în 1990. Membru fondator alAcademiei de Medicină din România.Marbé, Myriam(9.04.1931, Bucureşti – 25.12.1997, Bucureşti)Compozitoare. Evreică după etnie. A absolvitConservatorul la Bucureşti (compoziţieşi pian) ca elevă a lui Mihail Jora, ZenoVancea, Sabin Drăgoi, Florica Musicescu.A fost redactor muzical la Studioul CinematograficAl. Sahia şi profesor la Conservatoruldin Bucureşti. Bursa de creaţiea oraşului Mannheim. A compus muzicăsimfonică – Simfonia I Ur-Ariadna, 1988;Recviemul Fra Angelico-Chagall-Voroneţ, 1990;Timpul inevitabil, 1994; concerte – Concertulpentru Daniel Kientzy, saxofoane şi orchestră,1986; muzică de cameră – Sonata pentru douăviole, 1965; Ritual pentru setea pământului,1968; Serenata Eine Kleine Sonnenmusik, 1974;Timpul regăsit, 1982; Trommelbass, 1985;4 Cvartete, 1981–1990, dintre care ultimul,Preţuitorul, pentru recitator, tenor, trombonMarcoviciMyriam MarbéSilvia Marcovicişi percuţie; Sonata per due, 1985, pentru flautşi violă. A fost distinsă cu premiul I (1976)la Concursul internaţional de compoziţieal Asociaţiei GEDOK-Mannheim; PremiulUCMR (1970, 1971, 1973, 1974, 1980,1982); Premiul Bernier al Academiei de ArteFrumoase din Paris (1972); Premiul AcademieiRomâne (1977).Marcoviceanu, Ion(21.06.1922, Seleuş, Banatul Sârbesc)Prozator. A absolvit Şcoala Normală din Vârşeţ.În timpul ocupaţiei germane a fost internatîn lagărul de la Becicherec. Redactor-şefal ziarului Libertatea şi al redacţiei românede la Radio Novi Sad. A alcătuit manualede limba română şi de istorie. A scris despreexistenţa românilor din sudul Dunării: Aşale-a fost ursita, 1969; Frunze uitate de vânt,1983; Defileul arborilor, 1990, versuri.Marcovici, Silvia(30.01.1952, Bacău)Violonistă. Evreică după etnie. A absolvitConservatorul la Bucureşti. A concertatîn public de la 9 ani. A debutat la Haga,la 16 ani. În 1969 a obţinut Premiul MargueriteLong/Jacques Thibaut la Paris şiPremiul special al prinţului Rainier III deMonaco. Premiul I la Festivalul Enescu,1970. Invitată în 1972 de Leopold Stokowski(London Symphony Orchestra) săconcerteze la Albert Hall pentru înregistrare.A concertat sub bagheta unor mari dirijori(Claudio Abbado, Barnard Haitink, AndréPrevin, Zubin Mehta, Riccardo Muti, EugenOrmandy, Mstislav Rostropovici, NeemeJarvi) în cele două Americi, Europa, Japonia,Africa de Sud. Locuieşte la Strasbourg.Marcovici, Simeon(25.01.1802 – 1.06.1877, Bucureşti)Traducător. Probabil aromân de origine.Socru al arhitectului Al. Orăscu. A semnat şiSimeon Marcu. A făcut Academia greceascădin Bucureşti, colegiul Sf. Sava, a studiat473ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 473 31.10.2011 17:28:51

474Solomon Marcusfilologia, filosofia şi matematica la Pisa şiParis. A fost primarul capitalei, secretarulintim al domnitorului Gheorghe Bibescu.A fost un îndrumător cultural iluminist detipul lui Heliade-Rădulescu. Lucrări: Ideepe scurt asupra tuturor formelor de oblăduire,1829; Curs de retorică, 1834. A tradus autoripreromantici: Nopţile lui Young, Istoria luiGil Blas de Santilana de Lesage, Velisarie deMarmontel ş.a.Marcu, Alexandru(31.12.1894, Burdujeni, jud. Suceava –27.02.1955, Văcăreşti)Italienist. A absolvit Istituto di Studi Superiorie di Perfezionamento la Roma (1922),rămânând apoi la Şcoala Românească dinRoma spre a supraveghea lucrările de construirea edificiului şcolii (1924). Profesor laUniversitatea din Bucureşti. A colaborat laStudii italiene. Dante, Petrarca şi Renaştereaitaliană au fost făcute cunoscute cititorilorromâni prin studii avizate. A alcătuit primuldicţionar româno-italian. Subsecretar destat la Ministerul Propagandei (1941–1944).Lucrări: Un student român la Pisa şi Paris:Simeon Marcovici, traducător şi teoretician alproblemelor sociale şi literare, 1929; Conspiratorişi conspiraţii în epoca renaşterii politice,1848–1877, 1930; Tattarescu, monografie,1931; Torquato Tasso în romantica românească,1936. A publicat corespondenţa dintreAl. Ioan Cuza şi Cavour: Acum o sută de ani,1943. A tradus Dante, Divina Commedia,1943. Arestat în 1948, a murit în închisoare.Membru corespondent al AcademieiRomâne (1940), exclus în 1948 şi repus îndrepturi în 1990.Marcu, Duiliu(1885, Calafat – 9.03.1966, Bucureşti)Arhitect. A studiat la Şcoala de Arte Frumoasedin Paris. A fost profesor la Institutulde Arhitectură Ion Mincu. A participat laconstrucţia unor aripi noi ale Universităţiidin Bucureşti, alături de arhitectul NicolaeMarcuAndrei MargaGhica-Budeşti (1912–1913). A elaborat oserie de studii de sistematizare, precum celpentru Piaţa Victoriei din Bucureşti. Operasa îmbină tradiţia arhitecturii naţionale cuformele arhitecturii contemporane. Printreclădirile proiectate de Duiliu Marcu senumără: hotelul Athenée Palace, 1925–1927;clădirea Bibliotecii Academiei Române,1936–1938; Palatul Comitetului de Stat alPlanificării, 1934–1941; clădirea AcademieiMilitare, 1937–1939; clădirea Consiliuluide Miniştri; Palatul Victoria; Piaţa Uniriidin Oradea; teatrul din Timişoara (faţada);Politehnica din Timişoara. Membru titularal Academiei Române (1955), preşedinte deonoare a Uniunii Arhitecţilor din România.Marcu, Valeriunume la naştere Valeriu Marcus(1899, Bucureşti – 1942, New York)Militant politic. Evreu ca etnie. A studiatla Zürich, în Elveţia, unde l-a cunoscut peStefan Zweig şi a discutat cu Lenin în 1917,ceea ce avea să-i definească opţiunea politică.Întors în ţară, a făcut parte din cercullui Gheorghe Cristescu şi Cristian Racovski,ambii excluşi din Partidul Comunist Romândupă ce raportul de forţe a înclinat în favoareapoziţiei lui I.V. Stalin. Dezamăgit, a plecatîn SUA, unde s-a alăturat grupului de intelectualievrei emigraţi mai ales din Germania,în anii ’30, făcând parte din aşa-numitaUniversitate a Exilului, parte a Facultăţii deŞtiinţe Politice şi Sociale a Noii Şcoli pentruCercetări Sociale din New York. Opţiunea saa mers mai apoi către troţkism şi, în final,către un conservatorism moderat. L-a vizitatpe Zweig înainte ca acesta să se sinucidăîmpreună cu soţia (în 1942). Lucrări: Accenton power: the life and times of Machiavelli, încolaborare; The birth of the nations, from theunity of faith to the democracy of money, în colaborare;Abschied von einer Revolution.Marcus, Solomon(1.03.1925, Bacău)Matematician. Evreu ca etnie. A urmatc ursu rile Facultăţii de Matematică a Universităţiidin Bucureşti. A fost profesor laFacultatea de Matematică din cadrul Universităţiidin Bucureşti. Este autor a numeroasestudii interdisciplinare ce privesc utilizareamatematicii în lingvistică, în analizateatrală, în ştiinţele naturale şi sociale ş.a.Cărţile sale au fost traduse în multe ţări alelumii. Lucrări: Lingvistica matematică. Modelematematice în lingvistică, 1963; Gramatici şiautomate finite, 1964; Analiza matematică,vol. I., 1962 (în colaborare cu Miron Nicolescuşi Nicolae Dinculeanu); Introducere înENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 474 31.10.2011 17:28:51

lingvistica matematică, 1966 (în colaborare cuE. Nicolau şi Sorin Stati); Noţiuni de analizămatematică. Originea, evoluţia şi semnificaţialor, 1967; Limbaj, logică, filozofie, 1968 (încolaborare cu Al. Boboc, Gh Enescu, C.Popa şi S. Stati); Introduction mathematiqueà la linguistique structurale, 1967; AlgebraicLinguistics. Analytical Models, 1967; Poeticamatematică, 1970; Semne despre semne, 1979;Dicţionar de Analiză Matematică, 1989, coautor;Controverse în ştiinţă şi inginerie, 1991;Grupo de Recerca en Linguistica Matematica iEnginyeria del Llenguaje. Reports UniversitatRovira i Virgili, Tarragona, Spania, 1996.Membru titular (2001) al AcademieiRomâne. A primit premiul revistei Cuvântulpe anul 2007 pentru eseu şi critică literară.Marga, Andrei(22.05.1946, Bucureşti)Profesor de filosofie şi logică. A absolvitIstoria şi Filosofia la Cluj, ca şef de promoţie.Specializări la Freiburg, Erlangen,Münster, Frankfurt am Main, Institutul MaxPlanck. Profesor şi rector al Universităţiidin Cluj. Membru al Partidului ŢărănescCreştin-Democrat, fost ministru al Educaţiei.A creat o disidenţă a PNŢCD, PartidulCreştin Popular, care s-a unit cu PartidulNaţional Liberal. Lucrări: Acţiune şi raţiune înconcepţia lui Jurgen Habermas, 1985; Introducereîn metodologia şi argumentarea filosofică, 1992;Philosophy in the Eastern Transition, 1993; TheCulture of Scholarship in Europe Today în „Daedalus“(1994); Explorări în actualitate, 1994;University Reform Today, 2001; Bildung UndModernisierung, 2002.Marghiloman, Alexandru(27.01.1854, Buzău – 10.05.1925, Buzău)Om politic. A absolvit Dreptul la Paris.Membru al Partidului Conservator (din1884). A fost ministru al Justiţiei (23 martie– 11 noiembrie 1888), al LucrărilorPublice (12 noiembrie 1888–22 martie1889; 5 noiembrie 1889–15 noiembrie1890), al Agriculturii, Industriei, Comerţuluişi Domeniilor (16 noiembrie 1890–15februarie 1891); ministru al AfacerilorStrăine (7 noiembrie 1900–13 februarie1901), ministru de Interne (29 decembrie1910–27 martie 1912), ministrul Finanţelor(14 octombrie 1912–31 decembrie 1913)şi prim-ministru al României în 1918 (el asemnat Tratatul de pace de la Buftea-Bucureşti,mai 1918), după ce, în chestiuneaintrării României în război, fusese pentruneutralitate, iar în timpul participării la războifusese progerman. Iubea viaţa comodă –MarienescuAlexandru MarghilomanSimion Florea Marianpână astăzi cafeaua la ibric cu rom şi caimacse numeşte marghiloman.MariaV. Hohenzollern, Maria deMarian, Simion Florea(1.09.1847, Ilişeşti, jud. Suceava –11.04.1907, Suceava)Folclorist. A absolvit Teologia la Cernăuţi.A fost preot în diverse sate din Moldova.La început culegerile sale n-au depăşit zonaregională: Poesii poporale din Bucovina, 1869;Tradiţii poporane române din Bucovina, 1895,apoi sfera de cuprindere s-a lărgit la toatăţara: Poesii poporale române, 2 vol., 1873;Ornitologia poporană română, 1883, PremiulAcademiei; Descântece poporane române, 1886;Nunta la români, 1890; Naşterea la români,1892; Păsările noastre şi legendele lor, 1895;Sărbătorile la români, 3 vol., 1898–1901);Poesii poporale despre Avram Iancu, Suceava,1900; Păsările noastre şi legendele lor. Legendeleciocârliei. Legendele rândunicii, 1923ş.a. A lăsat în manuscris Botanica popularăromână, 12 volume. Membru al AcademieiRomâne (1881), membru în SocietateaGeografică Română şi Societatea IstoricăRomână din Bucureşti, în Comisia centralăpentru conservarea monumentelor istoricedin Viena, membru de onoare al mai multorsocietăţi culturale (România Jună din Viena,Junimea şi Dacia din Cernăuţi etc.).Marienescu, Atanasie Marian(20.03.1830, Lipova – 20.01.1915, Sibiu)Folclorist. A studiat Dreptul la Pesta şiViena. Judecător la Tribunalul Suprem dinPesta, apoi din Oradea. Pătruns de spiritulŞcolii Ardelene, a luptat contra superstiţiilor,consemnând totuşi valoarea lor documentară.A cules balade, colinde, vrăji, basme.A scris Cultul păgân şi creştin, 1884. A cules:Poezia poporală. Colinde şi Poezia poporală.Balade, 1859; Novăceştii, 1886. Membru alAcademiei Române (1881).475ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 475 31.10.2011 17:28:51

MarinAtanasie Marienescu Alexandru Marin Gheorghe Marin476Marin, Alexandruprenume la naştere Adalbert(25.06.1945, Grénoble – 14.11.2005, Geneva)Fizician. Evreu ca etnie. Fiu al lui GastonMarin şi soţ al Irinei Cajal. A absolvitElectronica la Institutul Politehnic dinBucureşti. A fost reprezentantul Românieila CERN (Organizaţia Europeană pentruCercetări Nucleare), unde a lucrat în programeleExperimentul Tranziţiei Radiaţiei,ASTRO 1 şi ASTRO 2. În 1983 a emigratîn SUA şi a lucrat la Boston, Harvard University,continuând să experimenteze înastrofizică (proiectul balonului antimaterieşi al valului gravitaţional). În 2005 s-a întorsîn Elveţia, la CERN.Marin, Gheorghe (Gaston)nume la naştere Gheorghe Grossmann(14.04.1918, Chişineu-Criş, jud. Arad –25.02.2010, Bucureşti)Inginer şi om politic. Evreu ca etnie. Tată allui Alexandru Marin. Membru al asociaţieisioniste Poalei Zion (ca şi Ben Gurion).A absolvit École Politechnique la Grenoble.A fost membru al Rezistenţei franceze(nume conspirativ Gaston), ca şi soţia sa,franţuzoaică, şi a activat în regiunea minierăTarn, eliberând de nazişti localităţileCarmaux şi Albi. S-a întors în România în1945 şi a fost primul ministru comunistal Economiei, apoi ministru al Energiei şiIndustriei Electrice, preşedinte al ComitetuluiPlanificării, preşedinte al Comitetuluide Stat pentru Energie Nucleară, vicepreşedinteal Consiliului de Miniştri, ministrual Metalurgiei şi Mineritului, al Chimiei,al Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, alConstrucţiilor, al Comerţului Interior,preşedinte al Comitetului pentru Preţuri,schimbat din funcţie de Nicolae Ceauşescu.După 1963 el a fost acela care a stabilitrelaţii diplomatice cu Occidentul şi SUA. În1989 a plecat în Israel, dar s-a întors la Clujun an mai târziu.Marin, Vasile(29.01.1904, Bucureşti –13.01.1937, Majadahonda, Spania)Militant politic. A absolvit Dreptul la Universitateadin Bucureşti. Membru al PartiduluiNaţional Ţărănesc (1932), a devenitcurând membru marcant al Gărzii de Fier(legionarii). În această calitate s-a dus înSpania să lupte alături de forţele franchiste,de dreapta. A fost ucis alături de Ion Moţala Majadahonda, de către forţele de stângainternaţionale care luptau în războiul civildin Spania. În ţară legionarii aflaţi la puterei-au făcut funeralii naţionale, iar în SpaniaFranco a ridicat un memorial la Majadahondaîn 1970.Marina, Justinian(2.02.1901, Sueşti, jud. Vâlcea –26.03.1977, Bucureşti)Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.A absolvit Teologia la Bucureşti. După ce afost preot, arhiereu, vicar şi arhiepiscop alIaşilor, a devenit patriarh (1948–1977), reuşindsă păstreze toate prerogativele BOR faţăde alte Biserici, ca şi faţă de stat. A contribuitla implicarea socială a clerului, păstrândastfel şi marea aderenţă a lumii româneşti,adesea laicizată forţat, la creştinism, la valoriletradiţionale ale culturii române. Lucrareasa fundamentală este Apostolat social,12 volume, 1948–1976.Marina, Livia Leananume la naştere Livia Leana Brenici(9.08.1933, Sărcia Română, azi Sutieska,Banatul Sârbesc)Activist social. A studiat în satul natal cuGherasim Andru, apoi la Liceul romândin Vârşeţ ca elevă a lui Todor Milovan.A absolvit Academia Pedagogică din Vârşeţ.A participat la şantierele tineretului pentrureconstruirea oraşului Vârşeţ după război.A fost învăţătoare la şcoala din Voivodinţ,apoi la aceea din Straja (unde a fost şidirectoare), la şcoala Olga Petrov-RadišićENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 476 31.10.2011 17:28:51

MarinaVasile Marin Justinian Marina Lucian Marina Steluţa Marina Barbudin Vârşeţ şi la Şcoala de Aplicaţie a ŞcoliiNormale din Vârşeţ. A militat pentru emancipareafemeii şi a făcut parte din conducereaConfederaţiei Federale a Uniunii Sindicatelordin Iugoslavia. A activat la SocietateaCultural-Artistică Petru Albu, respectiv laSocietatea Cultural-Artistică Luceafăruldin Vârşeţ. Deputat în Adunarea ProvincieiAutonome Voivodina (Parlamentul Voivodinei)şi în Comunitatea de Interese pentruCultură a Voivodinei. Preşedintă a ActivuluiÎnvăţătorilor Români, secretară a Societăţiide Limba Română din Voivodina. Distinsăcu Premiul Învăţătorului Partizan şi PremiulKurir Jovica (Curierul Ioviţa) pentru cel maibun detaşament de pionieri din Iugoslaviaacordat şcolii. Distinsă de Iosip Broz Tito cuOrdinul Muncii şi coroană de argint.Marina, Lucian(26.06.1954, Vârşeţ, Banatul Sârbesc)Gazetar. Nepot al lui Nicolae Barbulov,fiu al Liviei Leana M. şi soţ al Steluţei M.Barbu. A absolvit liceul din Vârşeţ, Facultateade Drept la Novi Sad şi Facultatea deŞtiinţe Politice la Zagreb, Croaţia, cu licenţaîn jurnalism. A lucrat la postul Radio NoviSad, în prezent lucrează la TeleviziuneaVoivodinei (redacţia română) din Novi Sad.Preşedinte al Societăţii de Limba Românădin Voivodina. Organizator al taberei decreaţie românească numită Colonia Literarăşi al memorialului dedicat lingvistului RaduFlora. Vicepreşedinte al Consiliului NaţionalRomân din Serbia. Membru al ConsiliuluiExecutiv al Congresului (Mondial)al Românilor de Pretutindeni, membru alConsiliului Naţional al Românilor din Uniuneastatală Serbia şi Muntenegru. Publicăsăptămânal în Libertatea (Pancevo), în Tribunatineretului (Novi Sad), Tibiscus (Uzdin),Cuvântul românesc (Novi Sad). A organizatşi conduce o editură a SLR cu serii dedicatecopiilor şi tineretului. A contribuitla susţinerea primului spectacol în limbaromână din Voivodina, Muma Pădurii, cutentă folclorică, 2008, Vârşeţ. Organizeazămari festivaluri ale românilor de pretutindeni(Memorialul Radu Flora, 17 ediţii).A făcut numeroase documentare despreromânii din Banatul Sârbesc şi de pe ValeaTimocului (Biserica de la Mălainiţa, Cruceaare putere de Biserică, Troiţa de la Sămărinovăţ,Muma Pădurii, Magie şi credinţă). S-a ocupat,ca vicepreşedinte al comitetului de organizare,de Festivalul de Muzică şi Folcloral Românilor din Voivodina şi de ZileleleTeatrului Românilor din Voivodina. A primitpremiul I la Festivalul Internaţional deFolclor de la Novi Sad, acordat de Institutulpentru Cultură al Voivodinei. Distins cuPremiul Radioteleviziunii Serbiei, precumşi al Televiziunii Novi Sad, pentru misiuneade reporter al Revoluţiei române din 1989;premiul pentru filmul documentar Româniidin Voivodina, transmis în premieră absolutăîn două ţări, în Serbia la TeleviziuneaNovi Sad şi, în aceeaşi seară, la Timişoarala Festivalul Euro-Vest, eveniment televizatde Canalul România Internaţional alTeleviziunii Române; premiul II la FestivalulInternaţional ETNO FILM pentrudocumentarul Paştele la Satu Nou (suntprezentate obiceiuri precum Ciuraleşa,Mătcălăul, Rusaliile, Nedeia, Crăciunul).Membru fondator al Uniunii ScriitorilorRomâni din Serbia, fondator al Societăţiide Prietenie Româno-Sârbe şi al ForumuluiIntelectualilor Români din Serbia. Membrual Institutului Biografic American.Marina Barbu, Steluţanume la naştere Steluţa Barbu(n. 10.01.1951, Petrovăsâla, Banatul Sârbesc)Jurnalistă. Soţie a lui Lucian M. A absolvitLiceul român la Vârşeţ. Şi-a luat licenţa laFacultatea de Ştiinţe Politice a Universităţiidin Belgrad, Secţia relaţii politice externe,unde a studiat diplomaţia. Lucrează laRadio Novi Sad, redacţia în limba română,redactând buletinele de ştiri şi fiind inclusivredactor-şef. A stabilit relaţii de colaborare477ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 477 31.10.2011 17:28:51

478între Radio Novi Sad şi radiourile din Bucureşti,Timişoara şi Iaşi prin emisiuni precum„Floare de latinitate“, „Europa în casa ta“.Marinat, Alexei(24.05.1924, Valea Hoţului, reg. Odesa,azi Ucraina – 17.05.2009, Chişinău)Scriitor. A început studiile la Universitateade Stat din Chişinău, dar a fost denunţatpentru însemnările dintr-un jurnal intim,judecat şi trimis în Siberia, de unde revineîn 1954. Se înscrie la Institutul Pedagogic deStat Ion Creangă, pe care-l absolvă în 1959.Lucrări: Zările ne cheamă (1959), Venea un ompe drum de ţară (1962), Fata cu harţag (1962),Urme pe prag (1966), Drob de sare (schiţeumoristice, 1968), Vânturi albastre (1969), Deluni până sâmbătă (1970), Mesagerii (1977),Grădina dragostei (1980), La doi paşi de fericire(1989), Eu şi lumea (1991), Călătorii înjurul omului (2004). Supranumit Soljeniţînal Basarabiei. Distins cu titlul de Maestrual Literaturii (1993), Ordinul Republicii(1996) şi Premiul Naţional pentru Literaturăşi Artă (2000).Marinescu, Constantin(11.08.1891, Şerbăneşti-Poduri, jud. Dâmboviţa –1.04.1982, Franţa)Istoric. A absolvit Dreptul şi Literele şi Filosofiala Bucureşti. Specializare la Chartres.A fost profesor la Facultatea de Istorie aUniversităţii din Bucureşti, apoi a celei dinCluj. Director al Şcolii Române din Franţa(1941–1948). Lucrări: Înfiinţarea mitropoliilordin Ţara Românească şi Moldova, 1924; Şcoalaistorică raţionalistă. Concepţie şi metodă, 1925;Alfons V d’Aragon, roi de Naples et l’offensivecontre les Turcs, 1935; Notes sur quelquesambassadeurs byzantins; Occident à la veille dela chute du Constantinople sous les Turcs, 1950.Membru al Academiei Regale de Litere dinBarcelona, al Societăţii Regale de Litere şiŞtiinţe din Boemia, membru corespondental Academiei Române (1928), exclus în1948, repus în drepturi în 1990.Marinescu, Eugen T. (Matra)(18.03.1915, Bucureşti – 14.11.1989, Bucureşti)Pilot. A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeride Infanterie Sibiu, Şcoala de ObservatoriAerieni din cadrul Centrului de Instrucţieal Aeronauticii (CIA) de la Pipera-Bucureşti,fiind încadrat în Escadrila 18 Cercetaredotată cu avioane IAR-37 de bombardamentuşor, executând 54 de misiuni derăzboi sub focul artileriei antiaeriene şi alaviaţiei de vânătoare inamice. A participatla luptele aeriene de pe teritoriul Rusiei,MarinatUcrainei, Basarabiei, României şi Cehoslovaciei(250 de misiuni reuşite). Trecutîn rezervă în 1947, arestat în 1948, trecepe la Jilava, Aiud, Gherla, Sighet, CanalulDunăre–Marea Neagră, având apoi domiciliuforţat în Bărăgan. N-a avut dreptul să-şiexercite profesia şi s-a pensionat ca muncitornecalificat. Distins cu Virtutea Aeronauticăcu spade, clasa Crucea de Aur, 1941;Prima şi a doua baretă la Crucea de Aurşi Virtutea Aeronautică cu spade în clasaCavaler, 1942; Coroana României clasa V-acu spade şi panglică de Virtute Militară,1942; Prima baretă la clasa a V-a Cavaler;Steaua României clasa a V-a cu spade şipanglică de Virtute Militară, 1944; Cruceade Fier (germană) clasa a II-a şi clasa I (1943,1944); Virtutea Aeronautică cu spade, clasaOfiţer, 1944; Ordinul Mihai Viteazul clasaa III-a, 1944.Marinescu, Gheorghe(28.02.1863, Bucureşti – 15.05.1938, Bucureşti)Medic neurolog. În 1882 – după absolvireaSeminarului Central – se înscrie la Facultateade Medicină din Bucureşti. Cu sprijinullui Victor Babeş, în al cărui Laborator deAnatomie Patologică şi Bacteriologie începusesă lucreze ca preparator, îşi continuăstudiile începând din 1889 la Paris la Clinicade maladii ale sistemului nervos din spitalulSalpetrière, condusă de Jean-Martin Charcot.Aici cunoaşte pe Pierre Marie, cu care vaîntreţine strânse legături, pe Joseph Babinskişi Fulgence Raymond. Mai târziu va lucraalături de Carl Weigert la Frankfurt amMain şi de Emil du Bois-Raymond la Berlin.Încurajat de Pierre Marie prezintă în 1890,la Berlin, la un congres internaţional, rezultatulcercetărilor asupra substratului morfopatologicîn acromegalie. Între 1890 şi 1896întreprinde călătorii de studii în Germania,Anglia, Belgia şi Italia. În 1897 susţine laFacultatea de Medicină din Paris teza de doctorat.În acelaşi an – întors în ţară – primeştefuncţia de şef al serviciului de boli nervoasela spitalul Pantelimon; un an mai târziu estenumit profesor la clinica de boli nervoasea Facultăţii de Medicină din Bucureşti. Totatunci, în 1898, cu ajutorul operatoruluiConstantin M. Popescu, realizează primulfilm ştiinţific din lume: Tulburările mersului înhemiplegia organică. Profesor la Facultatea deMedicină din Bucureşti. Împreună cu patologulfrancez Paul Oscar Blocq a publicat unatlas cu aspectele anatomo-patologice alemaladiilor sistemului nervos central. În 1909apare la Paris monografia La Cellule Nerveuse,cu o prefaţă elogioasă a renumitului histologENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 478 31.10.2011 17:28:51

MarinescuAlexei Marinat Gheorghe Marinescu Gheorghe D. Marinescuspaniol Santiago Ramon y Cajal. În 1919clinica de boli nervoase se mută la spitalulColentina, unde va rămâne timp de 41 deani. Aici se înconjoară de o echipă de colaboratorivaloroşi, care vor constitui nucleulşcolii româneşti de neurologie. Întreprindecercetări pe teme foarte variate, ale cărorrezultate apar în numeroase lucrări: Cercetărihisto-chimice asupra fermenţilor oxidanţi înfenomenele vieţii (1924), Bătrâneţe şi reîntinerire(1929), Reflexele condiţionate (1935, împreunăcu Arthur Kreindler), Tonusul muşchilor striaţi(1937, împreună cu Nicolae Ionescu-Şişeşti,Oscar Sager şi Arthur Kreindler, prefaţatăde celebrul neurofiziolog Sir Charles Sherrington),Determinism şi cauzalitate în domeniulbiologiei (1938). În afara monografiilor apublicat peste 1 000 de articole în revistede specialitate. La această activitate seadaugă participarea la numeroase congreseşi reuniuni ştiinţifice, la care de multe ori afost raportor principal. A fost printre primiimedici din lume care a aplicat în domeniulneurologiei metode histochimice şi electrofiziologiceîn cercetarea ştiinţifică. Fondatoral şcolii româneşti de neurologie. Reţin atenţiacontribuţiile sale originale asupra unorfenomene ca troficitatea reflexă, cromatoliza,neuronofagia, degenerescenţa retrogradăca urmare a secţiunii axonilor. Membru alAcademiei Române (1905), vicepreşedinte alei (1916–1918; 1925–1928) şi preşedinte alSecţiei ştiinţifice (1918–1922; 1933–1936).În 1912 este ales membru corespondent alAcademiei de Medicină din Paris.Marinescu, Gheorghe D.(21.09.1919, Piteşti – 10.03.1987, Bucureşti)Matematician. A absolvit Facultatea deŞtiinţe la Bucureşti. Profesor la Facultateade Matematică a Universităţii din Bucureştişi şef de secţie la Institutul de Matematicăal Academiei Române din Bucureşti. Contribuţiiîn domeniul analizei funcţionale,al teoriei măsurării şi integrării, al distribuţiilor.Lucrări: Spaţii vectoriale normale,1956; Funcţii sumă, 1963, în colaborare;Teoria ecuaţiilor diferenţiale şi integrale, 1963;Matematici superioare, 1970; Tratat de analizăfuncţională, 2 vol., 1970, 1972; Modele deaproximare numerică, 1986. Membru titular alAcademiei Române (1974).Marinescu, Matei G.(1/13.04.1903, Bucureşti –26.08.1983, Bucureşti)Inginer. A absolvit Electromecanica la Politehnicadin Bucureşti. S-a specializat la ŞcoalaSuperioară de Poştă, Telegraf şi Telefon şi laŞcoala Superioară PTT din Paris, la CentralaTelefonică Automată din Londra. A lucratla Direcţia Generală a PTT din Bucureştişi a fost profesor de electrocomunicaţii laPolitehnica din Bucureşti. A inventat unmicrofon multicelular, aplicat la instalaţiilede regulatoare de circulaţie pentru CFR.Lucrări: Amplificateurs magnétiques, 1945;Sisteme electromecanice cu inductanţă variabilă,1960; Teoria circuitelor de comutaţie, 1964; Realizăriîn domeniul pilei de combustie, 1973. Membrual Societăţii Franceze a Electricienilor, alSocietăţii Franceze a Electrotehnicienilor şiRadioelectricienilor, membru corespondental Academiei Române (1948).Marinescu, Voinea(31.05.1915, Somovit, Bulgaria –2.09.1973, Bucureşti)Medic chirurg. A absolvit Facultatea deMedicină din Bucureşti, specializându-seapoi la Institutul de Medicină I.P. Pavlovdin Leningrad (1948–1952) şi în clinicileprof. F.C. Uglov şi A.N. Bakulov. În 1950a obţinut diploma de candidat în ştiinţe laacelaşi institut. Întors în România, a fostîncadrat conferenţiar universitar la Catedrade chirurgie a IMF Bucureşti (sub conducereaprofesorului Nicolae Hortolomei),apoi profesor titular la clinica chirugicalăa spitalului Fundeni (1959–1973). A întreprinsstudii experimentale şi clinice îndomeniul chirurgiei cardiace şi toracice,479ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 479 31.10.2011 17:28:51

480Adrian Marinoabordând cu echipe complexe (Dan Setlacec,Gh.G. Litarczec ş.a) operaţiile pe cordoprit şi deschis; a adus şi contribuţii legatede circulaţia extracorporală. A fost vicepreşedinteal celei de-a XII-a Sesiuni a AdunăriiOrganizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).În perioada 10 iunie 1954–18 august 1966a deţinut funcţia de ministru al Sănătăţii şiPrevederilor sociale în guvernele din România.Lucrări: Tratamentul arsurilor (1953);Anestezia. Probleme teoretice şi practice (1957) –în colaborare cu Nicolae Hortolomei, DanSetlacec ş.a.; Resuscitarea respiratorie şi cardiacă(1963) – în colaborare cu Gh. Litarczek, DanSetlacec şi B. Fotiade; Circulaţia extracorporalăşi hipotermia profundă (1962) – în colaborarecu Gh. Litarczek, B. Fotiade, Stela Carnaruşi Marian Ionescu; Catecolaminele: Biologie;Patologie (1965) – în colaborare cu ExacustodianPăuşescu şi Marian Ionescu; Biologiatransplantării ţesuturilor şi organelor (1967) – încolaborare cu Exacustodian Păuşescu şiFlorica Negrea; Parazitoze ale sistemului nervos(1981) – postum, în colaborare cu ConstantinArseni, A.V. Ciurea, Adrian Cristescu şiLenke Horvath. În 1963 a fost ales membrucorespondent al Academiei Române.Marino, Adrian(5.09.1921, Iaşi – 17.03.2005, Cluj)Istoric şi teoretician literar. A absolvitFilologia la Bucureşti. A făcut închisoaredupă război din cauza opţiunilor salepolitice (ţărăniste) antebelice. Liber-profesionist.A scris studii monografice: Viaţa luiAl. Macedonski, 1966, Premiul Academiei;Opera lui Al. Macedonski, 1967, şi de teorieliterară: Introducere în critica literară, 1968,Premiul Uniunii Scriitorilor; Critica ideilorliterare, 1974; Carnete europene, 1976; Dicţionarde idei literare, 1973; Hermeneutica ideii deliteratură, 1987; La Hérméneutique de MirceaEliade, 1981; Comparatisme et théorie de lalittérature, 1988, tradusă în 1998 cu titlulComparatism şi teoria literaturii; Biografia ideiide literatură, vol. I – Antichitate – Baroc, 1991,MarinoMárko Bélavol. II – Secolul Luminilor, Secolul XIX, 1992,vol. III – Secolul XX, Partea I, 1994, vol. IV –Secolul XX, Partea a II-a, 1997, vol. V – SecolulXX, Partea a III-a, 1998; Revenirea în Europa.Idei şi controverse româneşti, 1990–1995, 1996;Comparatism şi teoria literaturii, 1998 (tradusădin franceză, limbă iniţială de apariţie, 1988);Cenzura în România. Schiţă istorică introductivă,2000; Viaţa unui om singur, memorii, postum,2010. Premiul Herder, Viena, pentru criticăliterară, 1985. Premiul Uniunii Scriitorilorpentru Opera Omnia, 1994.Márko Béla(8.09.1951, Târgu Secuiesc, jud. Covasna)Om politic. Secui ca etnie. A absolvit Facultateade Filologie (Secţia română-franceză)a Universităţii din Cluj. A fost profesor defranceză la Sântana de Mureş, apoi redactorla revista Igaz Szó, fondator şi director alrevistei de poezie Látó din Târgu Mureş.A înfiinţat Uniunea Democrată a Maghiarilordin România, al cărei preşedinte (din1993) şi senator în Parlamentul Românieieste din 1992. Vicepreşedinte al guvernuluila data semnării Tratatului de aderare aRomâniei la UE (2005) şi în Guvernul Boc(2010). Scrie versuri în limba maghiară,unele volume sunt traduse în româneşte:Despre natura metaforelor, 1989; Timp canibal,1997.Martin, Mircea(12.04.1941, Reşiţa)Istoric literar şi editor. Absolvent al Filologieila Universitatea din Bucureşti, şef al Catedreide teorie literară la Universitatea dinBucureşti, editor al revistei Cuvântul, directorfondator al Editurii Art (din 2007). A conduso vreme Editura Univers (1990–2001).Lucrări: Generaţie şi creaţie, 1969; Singura critică,1983; Introducere în opera lui B. Fundoianu,1984; Despre toleranţă cu Andrei Pleşu, 2005.Este şi autor de manuale: Limba şi literaturaromână pentru clasa a IX-a, 2001.Marţian, Iulian (Iuliu)(23.06.1867, Mintiu, jud. Bistriţa-Năsăud –26.10.1937, Năsăud)Istoric. A absolvit Şcoala de Cadeţi dinSibiu, dar a demisionat repede din armată.S-a dedicat depistării şi achiziţionării decărţi şi obiecte vechi şi rare. Astfel a descoperitcodicele miscelaneu numit Codicelemarţian, din veacul al XVII-lea. Lucrări:Archaeologisch-Praehistoriches Repertorium fürSiebenburgen, 1909; Repertoriu arheologic pentruArdeal, 1920; Urme din războaiele romanilorcu dacii, 1921. Membru de onoare al AcademieiRomâne, 1933.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 480 31.10.2011 17:28:51

Mircea MartinMarţian-Pop, Dionisienume la naştere Marcian Popovici(1829, Ponor, jud. Alba – 1865, Bucureşti)Statistician, economist. Greco-catolic.A făcut liceul la Blaj. A participat la revoluţiade la 1848 în Transilvania ca prefect degardă naţională al Legiunii a III-a Sebişana(4 tribunate a câte o mie de oameni fiecare,având sediile la Miercurea Sibiului, Răhău,Şugag şi Vinţul de Jos). Cu o bursă dată deFundaţia Episcopiei Greco-Catolice din Blaja frecventat cursurile de drept, filosofie, statistică,arheologie, numismatică şi geografieale Universităţii din Viena. Şi-a luat licenţaîn drept şi ştiinţe politice în 1857, când aplecat la Bucureşti spre a contribui la UnireaPrincipatelor. În 1859, prin decretul nr.53, Cuza a dat curs cererii sale, numindu-l,alături de Ion Ionescu de la Brad, fondatoral Biroului Central de Statistică al PrincipatelorUnite. A realizat, în 1860, primulrecensământ pe baze ştiinţifice al populaţieidin Principatele Unite, care a fost, de altfel,primul de acest gen din răsăritul Europei şia făcut obiectul participării sale la CongresulMondial de Statistică de la Berlin din 1863.A pus bazele primelor publicaţii româneştidin domeniul economic (Analele Statistice şiAnalele economice) care au apărut periodic,începând din 1860. Din 1862 a devenitmembru al Comisiei de verificare a legilordin Principatele Unite. A redactat legea privindorganizarea municipiilor şi comunelororăşeneşti şi a contribuit la întocmirea legislaţieiromâneşti referitoare la organizareaînvăţământului, a celui economic în special,legea reformei agrare, legea secularizării averilormănăstireşti, legea vămilor, legea navigaţieipe Dunăre, legea poştei şi a circulaţieipe drumurile publice, legea reformei monetare.A avansat în acelaşi timp şi propuneriprivitoare la organizarea şi funcţionareasocietăţilor economice, asigurarea creditelor,asociaţii şi societăţi de asigurare, problemafinanţelor publice, problema dreptului deproprietate a străinilor în ţară, înzestrareaMatcovschiDionisie Marţian-Poparmatei etc. Adept al teoriilor liberalisteeconomice europene, dar mai cu seamă aneoliberalismului, propune un intervenţionismde stat cu caracter protecţionist,pentru a se evita dependenţa economicătotală şi politică faţă de alte state dezvoltate,în special faţă de Imperiul Austriac. Lucrări:Economia Socială, Proiectul de lege privindorganizarea municipiilor şi comunelor orăşeneşti,Statistica ţării, Uniunea vamală, Societăţi economice,Criza comercială, Măsuri de lungime,greutate şi monetare, Agricultura românească,Comunicaţiile, Finanţele publice, Telegrafia, Creditulfunciar, Proprietate şi naţionalitate, Igienapublică şi industrială, Sericicultura, Manufacturaşi artele, Lucrările publice, Serviciul poştal, Şcoalanaţională de agricultură, Legea pensiilor, Creditulipotecar. Colegiile economice din Aiud şiAlba Iulia îi poartă numele. Virgil Madgearuşi-a susţinut intrarea în Academia Românăcu un discurs în care-l elogia pe acest înaintaşşi fondator a numeroase domenii aleeconomiei româneşti.Massimu, Ion C. nume la naştere Ion Maxim(1825, Gropeni, jud. Brăila – 2.06.1877, Bucureşti)Lingvist. Aromân. Reprezentant al curentuluilatinist. A întocmit, împreună cu IonHeliade-Rădulescu şi Alexandru Roman,proiectul ortografiei bazat pe principiuletimologic, adoptat în 1869 de SocietateaAcademică Română. Din însărcinarea Academieia elaborat, împreună cu August TreboniuLaurian, Dicţionarul limbii române, 2 vol.(1873, 1877). A fost şi autorul unor manualede gramatică: Elemente de gramatică elenică(1850), Gramatica macedo-românească (1862),Nou abecedar românesc (1868). Membru fondatoral Societăţii Academice Române (1876).Matcovschi, Dumitru(20.10.1939, Vadu Raşcov, Basarabia)Scriitor. Redactor-şef al revistei Nistru (ulteriorBasarabia). Adept al unirii RepubliciiMoldova cu România. Accident grav (provocat)în mai 1989. Apropierea creaţiei salede structurile poeziei populare este una dincaracteristicile esenţiale ale creaţiei. Aceastal-a făcut apreciat nu numai printre cititori,dar şi printre compozitori, multe din poeziilesale fiind puse pe muzică şi interpretatecu succes de-a lungul anilor. Volume deversuri: Maci în rouă, 1963; Univers intim,1966; Melodica, 1971; Grâul, 1974; Patria,poetul şi balada, 1981; Tu, dragostea mea, 1987;Soarele cel Mare, 1990; Măria sa, poetul, 1992ș.a. Volume de proză: Duda, 1973; Bătuta,1975; Toamna porumbeilor albi, 1979; Romanteatral, (1984); Focul din vatră, 1982). Două481ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 481 31.10.2011 17:28:52

Mateesco-MatteDumitru Matcovschi Nicolas Mateesco-Matte Dan Mateescu482volume de teatru cu piesele Preşedintele, Tata,Abecedarul, Ioan Vodă cel Cumplit ş.a. Sute dearticole de publicistică. Premiul Naţionalal Republicii Moldova (1990). Membru alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei (1995).Ordinul Republicii (1996). Marele Premiupentru poezie Nichita Stănescu (1997).Ordinul Naţional Steaua României în gradde Comandor (2000).Mateesco-Matte, Nicolas(3.12.1913, Craiova)Jurist. A absolvit Dreptul la Bucureşti. S-aspecializat la Paris. A plecat în Canada în1950 şi este membru al baroului din Québecdin 1956. A fondat Institutul de Drept Aerianşi Spaţial, unde a fost şi profesor la aceastădisciplină. Lucrări: Aerospace Law. From ScientificExploration to Commercial Utilization, 1977;Space Policy and Programme: Today and Tomorrow,1980; Arms Control and Disarmament inOuter Space, 3 vol., 1985–1989. Membru deonoare al Academiei Române (1993).Mateescu Bogdan, Cătălina(27.09.1946, Pucioasa)Pictoriţă. A făcut cursuri de restaurare a picturiicu Bălaşa Cantacuzino şi Irène Tolstoi.A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţiidin Bucureşti, frecventând şi cursurile delingvistică matematică ale lui Solomon Marcus.A lucrat cu Miliţa Petraşcu (1971–1974).S-a stabilit în SUA în 1975 şi a studiat laFoothill College, Stanford University, California.Din 1983 profesor de tehnica fotogravuriişi fotografiei la Tulane University,New Orleans. A avut expoziţii personale înRomânia, Germania, Marea Britanie, Franţa,SUA, Canada, Belgia, Israel. Îmbină tradiţiaplastică şi noile tehnologii (filmul, decupajultipografic cu laviul, guaşa, acuarela).Mateescu, Cristea(23.08.1894, Caracal – 14.06.1979, Bucureşti)Inginer. A absolvit Şcoala Naţională dePoduri şi Şosele la Bucureşti. Specializareîn Elveţia şi Franţa. Profesor la București,Facultatea de Construcţii, Secţia mine, apoila Chimie Industrială şi la Silvicultură. Contribuţiiîn domeniul construcţiilor hidraulice,mai ales baraje, al construcţiei liniiloraeriene pentru transportul energiei electrice.A organizat şi condus, pentru prima oarăîn România, un serviciu pentru studiulhidroenergeticii pe cuprinsul râurilor Prahova,Ialomiţa, Ţărlung, Buzău-Bâsca, Siret.A instalat uzinele electrice de la Sinaia, Floreşti,Filaret, Moroieni, Bicaz, Argeşul superiorşi Ţărlung. Membru titular al AcademieiRomâne (1974).Mateescu, Dan(15.11.1911, Călăraşi – 15.04.2008, Timişoara)Inginer. A absolvit în 1929 liceul Ştirbei Vodădin Călăraşi, iar în 1934 Şcoala Politehnicăde la Berlin – Charlottenburg. Lucrează cainginer constructor la uzinele din Reşita,unde, în perioada 1935–1948, iniţiază, introducândîn Romania, noi metode de proiectarea structurilor pentru podurile metalice,o serie de poduri de cale ferată, construite peSomeş, Jiu, Siret. Pe lângă poduri metalice,colaborează la proiectarea Uzinelor Malaxa,hangarelor de avioane Băneasa, Braşov şiCluj, a unor hale metalice industriale pentruuzinele din Bocşa şi Reşita, precum şi PalatulCFR din Bucureşti. Ocupă în timp diversefuncţii de conducere: şeful atelierului deproiectare de la UCM Reşiţa, şeful Fabriciide poduri şi construcţii metalice de la UCMReşiţa şi Bocşa. În 1948 devine profesortitular la disciplina construcţii metalicea Politehnicii din Timişoara, pe care o vapreda până în 1981. A sprijinit Facultatea deConstrucţii de la Cluj la înfiinţarea acesteiaprin predarea cursului de construcţii metalicetimp de doi ani. Preocupat permanentde formarea profesională, a redactat şipublicat 18 tratate şi cursuri universitare laedituri de prestigiu din ţară şi străinătate.Prima preocupare în momentul transferăriila Institutul Politehnic din Timişoara a fostENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 482 31.10.2011 17:28:52

MateiGheorghe D. Mateescu Olga Delia Mateescu Alexie Mateevici Ilie Mateicrearea Laboratorului de construcţii metalice(1950), la ora actuală cel mai utilizat dinţară. Membru titular al Academiei Române(1974) şi fost preşedinte al filialei acesteiadin Timişoara.Mateescu, Gheorghe D.(11.11.1928, Piteşti)Chimist. A absolvit Institutul de Medicină şiFarmacie din Bucureşti. Profesor la acelaşiinstitut. Din 1967 stabilit la Cleveland, SUA,unde este director al Departamentului deInstrumente Analitice Majore la Case WaesternReserve University. A elaborat un tratatde spectroscopie în infraroşu şi s-a preocupatde rezonanţa magnetocelulară. Membrude onoare al Academiei Române (1995).Mateescu, Olga Delia(6.11.1949, Bistriţa-Năsăud)Actriţă şi scriitoare. Societară de onoare aTeatrului Naţional I.L. Caragiale, membrăa Uniunii Scriitorilor din România şi UNI-TER. Între 1968 și 1969 este studentă laFacultatea de Filologie (Secţia limbi romaniceşi clasice), apoi urmează studii teatralela IATC. Lucrări: literatură – Capricii (teatru),1997; Urme (teatru), 1997; Statuia Libertăţii(teatru), 1999; Medeea în război cu timpul(teatru), 2000; Ferma de struţi (teatru), 2002;Manuscrisul (roman), 2003; Şampanie în lanulde grâu (proză scurtă), 2004; Căderea (teatru),2005. Premii şi distincţii: Premiul Şcolilor deTeatru, 1973; Premiul de Creaţie al TeatruluiNaţional pentru rolul Inocenta, din Gimnasticăsentimentală de V. Voiculescu, 1980;Premiul UNITER pentru cea mai bună piesăa anului, Capricii, 1997; Premiul I.C. Brătianula Concursul Naţional de LiteraturăNihil Sine Deo, Braşov, pentru Fantoma de laCoventry, 1997); Premiul Uniunii Scriitorilordin România pentru dramaturgie (volumulFerma de struţi), 2003; Ordinul Meritul Culturalîn grad de Cavaler, 2004. Nominalizări:UNITER pentru piesa Grenada, la concursulcea mai bună piesă a anului 1998.Mateevici, Alexienume la naştere Alecu Mateescu(16.03.1888, Căinari, jud. Tighina –13.08.1917, Chişinău)Poet şi om politic. A absolvit Seminarul Teologicdin Chişinău şi Academia Teologică dinKiev. A fost profesor la Seminarul Teologicdin Chişinău. Militant pentru drepturileromânilor, a scris poezii rămase simbolice:„Limba noastră“, „Ţara“, „Mama“, din volumulPoezii, 1926, editat de P.V. Haneş. S-aocupat de folclorul local: Bocetele de înmormântaremoldoveneşti, 1911, şi de texte vechi:Tipăriturile noastre vechi, 1915. A tradus dinCehov, Puşkin, Lermontov, Alexei Tolstoi ş.a.Matei BasarabV. Basarab, MateiMatei al Mirelor(1550, Pogoniani, Epir, Grecia – 1624, măn. Dealu)Mitropolit şi cărturar. A studiat, ca şi DimitrieCantemir, la Academia Patriarhiei dinConstantinopol. A călătorit în Rusia şi Polonia,venind în 1602 în Ţara Românească, întentativa de a strânge rândurile ortodoxieirăsăritene, bizantine. Din 1605 mitropolitde Mira Lichiei. Lucrările sale au constituitsurse istorice pentru Letopiseţul Cantacuzinesc,ca şi pentru cronicarul Radu Popescu.Lucrări: Povestire pe scurt despre neaşteptatacădere din domnie a lui Şerban Vodă zis şi Raduşi despre venirea în Ţara Românească a lui RaduVoievod, fiul lui Mihnea, 1611–1613 (publicatăde mai multe ori în greceşte la Veneţia);Sfaturi către Alexandru Iliaş (în versuri). El atradus din slavonă în greceşte Învăţăturile luiNeagoe Basarab către fiul său Teodosie.Matei CorvinV. Huniade, Matei CorvinMatei, Ilie(20.05.1895, Cernicari, jud. Galaţi –31.03.1969, Iaşi)Chimist. A început Facultatea de Ştiinţe laIaşi şi a terminat-o la Berlin. Profesor de483ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 483 31.10.2011 17:28:52

MateiValeriu Matei Boris Matienco Ion Gh. Maurer Nicolae Mavrocordat484chimie organică la Facultatea de ChimieIndustrială a Politehnicii şi de igienă şicontrolul alimentelor la Medicina din Iași.Director al Institutului de Chimie MacromolecularăPetru Poni din Iaşi. Contribuţii îndomeniul derivaţilor de condensare pentruobţinerea de noi coloranţi, al fenoplastelorde turnare, cercetare aplicată la CombinatulChimic Făgăraş, al cauciucurilor poliuretanice,aplicaţie realizată la CombinatulChimic Borzeşti. Membru corespondent alAcademiei Române (1955).Matei, Valeriu(31.03.1959, Cazangic, Republica Moldova)Poet. A început Facultatea de Istorie a Universităţiide Stat din Chişinău şi a continuatpână la absolvire la Facultatea de Istorie aUniversităţii de Stat M. Lomonosov dinMoscova, specializându-se în etnologie(1983). A fost cercetător ştiinţific la Muzeulde Etnografie din Istra, regiunea Moscova,reprezentant al Uniunii Scriitorilor dinMoldova la Uniunea Scriitorilor din URSS(1987–1990). În 1990 a devenit deputat înParlamentul Republicii Moldova, unde acondus Comisia pentru mass-media (1990–1993), fiind vicepreşedinte al legislativului(1998–1999) şi preşedinte al Comitetuluide cooperare Republica Moldova–UniuneaEuropeană (1998–2001). Director al EdituriiHyperion şi redactor-şef al ziarului Mesagerulal Partidului Forţelor Democratice.În 2007–2010 conduce un Departament alUniunii Scriitorilor din Moldova. Lucrări:Somn de lup (1990), Moartea lui Zenon (1994),Dimineaţa marelui oraş (2003), Orfeu şi singurătatea(2003), Grecia imaginară (2003).Este autorul dramei Peregrinările şi suferinţeleSpătarului Neculai din Mileşti (în colaborarecu S. Saka, 1988). Distins cu Marele PremiuNichita Stănescu pentru poezie (1995), PremiulMihai Eminescu al Academiei Române(1996), Medalia Mihai Eminescu (România,2000), Ordinul Naţional Steaua României îngrad de Comandor (2004).Matienco, Boris(3.08.1929, Cuşmirca, Şoldăneşti, Basarabia –26.11.2004, Chişinău)Biolog, academician. Studii: Istitutul PedagogicChişinău (abs. 1951). A făcut doctoratulla Institutul de Botanică din St. Petersburg(1952–1954). Activităţi: Institutul Pedagogicdin Tiraspol (1955–1959), Grădina Botanică,şeful Laboratorului Anatomia Plantelor(1959–1978). Ulterior – la Institutul deGenetică (1978–1984) şi de Fiziologie aPlantelor (1984–2004). A activat prin cumulşi la Universitatea de Stat. Publicaţii: circa700 articole şi peste 20 monografii.Maurer, Ion Gheorghe(23.09.1902, Bucureşti – 8.02.2000, Bucureşti)Om politic. A absolvit Dreptul la Bucureşti.Director la Institutul de Ştiinţe Juridice.În 1937 a devenit membru al PartiduluiComunist din România. Între 1947 şi 1951 adeţinut funcţia de preşedinte al ComitetuluiOlimpic Român. A fost prim-ministru alRomâniei în perioada 1961–1974 şi preşedinteal Prezidiului Marii Adunări Naţionalea Republicii Populare Române între 1958 şi1961. Ministru de Externe (1957–1958). S-aretras din viaţa publică în 1974. Membrutitular al Academiei Române din 1955.MavrocordatDinastie de domni fanarioţi. Primul notabila fost Alexandru Mavrocordat (1636–1709),dragoman (translator) al Porţii Otomane.A absolvit Medicina şi Filosofia la Universitateadin Bologna. A făcut parte din culiseleTratatului de la Passarovitz (1699). S-acăsătorit cu nepoata domnului MoldoveiAlexandru Iliaş (Muşatin). Fiul lor, NicolaeMavrocordat, a fost ultimul mare dragomanal Curţii Otomane şi a devenit domn al Moldovei(1708, primul domn fanariot al ţărilorromâne) după Mihail Racoviţă, ultimuldomn pământean. Doar Dimitrie Cantemira reuşit, scurtă vreme, să întrerupă, în Moldova,şirul domniilor fanariote. OtomaniiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 484 31.10.2011 17:28:52

au optat pentru soluţia fanariotă (greci dinFanar, cartier al Constantinopolului) deoarecetoţi domnii pământeni acţionau pentruobţinerea independenţei. N-au luat însăîn consideraţie faptul că, pe termen lung,efectul a fost chiar mai nociv pentru imperiu.Deoarece grecii se considerau urmaşiai Bizanţului, românii urmaşi ai ImperiuluiRoman, aveau o moştenire culturală şi religioasăde apărat. De aceea circulaţia bunurilorculturale între Dunăre şi Mediterana adus, în final, la conştientizarea pericoluluimusulman pentru toată creştinătatea răsăriteană.Constantin M., fiul lui Nicolae, afost domn atât în Moldova (1733–1735,1741–1743, 1748–1749, 1769), cât şi în ŢaraRomânească (1730, 1731–1733, 1735–1741,1744–1748, 1756–1758, 1761–1763), unificândastfel legislaţia şi stabilind premisepentru unitatea spaţiului identitar românescca parte a ortodoxiei răsăritene.Maximilian, Constantin(2.08.1928, Bucureşti – 11.04.1997, Bucureşti)Medic (genetician). A absolvit Medicinala Bucureşti. S-a specializat la Moscova şiîn SUA. Cercetător la Centrul de CercetăriPaleoantropologice, a făcut cercetări depaleoantropologie în peşterile Ponor, Ohaba,Sărata Monteoru, Peştera Muierii. Unuldintre pionierii relansării bioeticii şi geneticiiumane în ţara noastră, în formula sa modernă.În 1958 a organizat primul laborator degenetică medicală din România. A redactatpeste 20 de volume de antropologie, bioeticăşi genetică umană, între care: Ereditateaumană între tipar şi eroare, 1970; Sterilitatea, oproblemă de genetică, 1971; Citogenetica medicalăumană, 1978; Dicţionarul Enciclopedic de Genetică,1984. Membru al Societăţii Franceze deAntropologie, al Asociaţiei Internaţionale deBiologie Umană, al Societăţii Europene deBiologie Genetică. Membru corespondent alAcademiei Române (1992).Maximilian, Velimir(1882, Buzău – 1959, Bucureşti)Actor. Prieten din copilărie cu tenorul Leonard.Fiul său, Puiu, ca şi nepotul său, Mihai(primul soţ al Stelei Popescu), au fost autoride scheciuri şi reviste comice. A absolvitConservatorul de Muzică şi Declamaţie laBucureşti chiar înainte de a termina liceul,ca şi Tony Bulandra, cu care a fost coleg şiprieten. A jucat în Compania Tony şi LuciaSturdza Bulandra, ca şi în altele, de preferinţăroluri comice. Memorabil mai alespentru rolurile din I.L. Caragiale şi Gogol.A jucat în filmul Un leac pentru soacre, 1913,pe care l-a şi regizat.MaziluVelimir MaximilianOctav MayerMaxy, M.H., nume la naştere Max Hermann(26.10.1895, Brăila – 19.06.1971, Bucureşti)Pictor. Evreu german ca origine. A studiatArte Plastice la Bucureşti şi s-a specializat laBerlin cu Arthur Segal (cubist). Unul dintrepromotorii avangardei în România. A făcutparte din gruparea revistei Contimporanul.Director al Muzeului Naţional de Artă.A făcut scenografie (mai ales pentru TeatrulEvreiesc de Stat din Bucureşti, unde a fostdirector) şi artă decorativă. Lucrări: Madona;Muncitori; Nud cu Idol, Piaţa Sf. Gheorghe; ÎnCârje. Lucrări ale sale se găsesc în SUA,Olanda, Franţa, Italia, Israel.Mayer, Octav(22.09/4.10.1895, Mizil – 9.09.1966, Iaşi)Matematician. A luat parte la războiul dereîntregire a neamului (1918). A fost primuldoctor în matematică pură al Universităţiidin Iaşi. S-a specializat la Torino. A fostprofesor la Universitatea din Cernăuţi, apoila Facultatea de Ştiinţe Fizico-Matematicea Universităţii din Iaşi. Contribuţii îndomeniul calculului diferenţial şi integralşi al geometriei. A colaborat cu A. Myllerîn domeniul geometriei. Lucrări: Operamatematică, 1974; Teoria funcţiilor de variabilăcomplexă, 2 vol., 1981, 1990. Laureat al Premiuluide Stat (1952). Membru al Academieide Ştiinţe din România. Membru al AcademieiRomâne (1955).Mazilu, Dan Horia(20.04.1943, Piteşti – 16.09.2008, Bucureşti)Istoric literar. Urmează Facultatea de LimbiSlave a Universităţii din Bucureşti (1961–1966). Cadru didactic la Facultatea de LimbiSlave. După 1990 devine cadru didactic laCatedra de literatură română veche a Facultăţiide Limba şi Literatura Română a Universităţiidin Bucureşti şi decan (1994–2004).Director al Bibliotecii Academiei Române.Lucrări: Opera umanistului Udrişte Năsturel încontextul relaţillor româno-slave (1972); UdrişteNăsturel, monografie (1974); Barocul în485ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 485 31.10.2011 17:28:52

MaziluDan Horia Mazilu Panaite C. Mazilu Teodor Mazilu Horaţiu Mălăele486literatura română din secolul al XVII-lea (1976);Cronicarii munteni (1978); Varlaam şi Ioasaf.Istoria unei cărţi (1981); Literatura română înepoca Renaşterii (1984); Proza oratorică în literaturaromână veche, 2 vol., (1986–1987); Vocaţiaeuropeană a literaturii române vechi (1991);Recitind literatura română veche, vol. I (1994);Literatura română barocă în context european(1996); Cronicarii moldoveni (1997); Introducereîn opera lui Dosoftei (1997); Recitind literaturaromână veche, vol. II (1998); Noi despre ceilalţi.Fals tratat de imagologie (1999); Introducere înopera lui Antim Ivireanul (1999); O istorie ablestemului (2001); Voievodul dincolo de salatronului, Iaşi (2003); Lege şi fărădelege în lumearomânească veche (2006). Membru corespondental Academiei Române (2006).Mazilu, Panaite C.(21.03.1915, Broşteni, Vrancea)Inginer. A absolvit Institutul Politehnic dinBucureşti. A lucrat la Direcţia de Studiişi Arhitectură a CFR. A fost profesor laFacultatea de Construcţii a Politehnicii dinBucureşti şi la Academia Tehnică Militară.Contribuţii în domeniul rezistenţei materialelor.A coordonat lucrările de construcţiepentru aerogara Băneasa, Casa Presei Libere,Intercontinental, Sala Palatului, TeatrulNaţional, Aula Facultăţii de Drept, AthénéePalace, blocurile din cartierul bucureşteanBucur-Obor. Lucrări: Statistica construcţiilor,2 vol., 1955, 1959; Teoria şi calculul plăcilorcurbe subţiri, 1983; Aplicarea teoriei elasticităţiişi a plăcilor în calculul construcţiilor, 1986.Membru al Asociaţiei Inginerilor Constructoridin România, membru al Academiei deŞtiinţe Tehnice din România. Membru alAsociaţiei de Inginerie Seismică din România,membru al Asociaţiei Internaţionalede Poduri şi Şarpante din Elveţia, membrual Asociaţiei pentru Clădiri Înalte din SUA.Membru de onoare al Academiei Române(1993), membru fondator al Academiei deŞtiinţe Tehnice din România (1998).Mazilu, Teodor(11.08.1930, Bucureşti – 18.10.1980, Bucureşti)Dramaturg şi prozator. A absolvit o facultatemuncitorească. A fost redactor la Tânărulmuncitor, Scânteia tineretului ş.a. A scris numeroasefoiletoane care l-au impus ca talentsatiric. A scris comedii: Proştii sub clar de lună(1964), Tandreţe şi abjecţie (1968, PremiulUniunii Scriitorilor), Treziţi-vă în fiecaredimineaţă (1969), Don Juan moare ca toţi ceilalţi(1970), dar şi schiţe: O plimbare cu barca(1964), Vara pe verandă (1966). Ca romancierîşi refuză aproape total predispoziţia comică.Romanele Bariera (1955, revăzut în 1962,Premiul Academiei), o proză a periferieimuncitoreşti bucureştene, şi Aceste zile şiaceste nopţi au declanşat la timpul lor amplecontroverse în presă. Talentul său epicizbuteşte în naraţiunile adunate în volumeleProză satirică (1969); Pălăria de pe noptieră(1972); Iubiri contemporane (1975); DoamnaVoltaire (1979), reluate în antologia Pelerinajla ruinele unei vechi pasiuni (1980); Frumose în septembrie la Veneţia, 1973; Fotbalul n-afost creat de diavol (1972); Ipocrizia disperării(1972); Pâinea la loc fix (1972); Înmormântarepe teren accidentat (1973, nuvele); Într-o casăstrăină (1975, roman); Fugiţi, vin clienţii!(1979, piesă într-un act); Soarele şi ambianţa(1983, schiţe şi nuvele, postum).Mălăele, Horaţiu(1.08.1952, Târgu-Jiu)Actor, regizor şi caricaturist. A absolvitInstitutul de Artă Teatrală şi CinematograficăI.L. Caragiale în 1975, clasa profesor OctavianCotescu. Interpret consacrat de comedie,personajele sale sunt realizate în manieraîmbinării bufoneriei cu absurdul comic şi cuîntregul subtext tragic al acestuia. Roluri înteatru: Pălăria florentină de Eugène Labiche,regia Ovidiu Schumacher, 1974; Opera detrei parale de Bertolt Brecht, regia OctavianCotescu, 1974; Procese de Alexandru Voitin,regia Octavian Cotescu, 1974; Regele Cerbde Carlo Gozzi, regia Bogdan Berciu, 1975;ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 486 31.10.2011 17:28:52

Tinereţe fără bătrâneţe de Eduard Covalli, regiaCătălina Buzoianu, 1975; O sărbătoare princiarăde Theodor Mazilu, regia Horaţiu Mălaele,1982; Aceşti îngeri trişti de D.R. Popescu,regia Mircea Cornişteanu, 1983; O noaptefurtunoasă de I.L Caragiale, regia SoranaCoroamă Stanca, 1983; Lecţia de EugèneIonesco, regia Horaţiu Mălăele, 1996; Astăseară se joacă fără piesă de Luigi Pirandello,regia Eugen Todoran, 1987; Măscăriciul dupăA.P. Cehov, regia Horaţiu Mălăele, 2005;Revizorul de N.V. Gogol, Teatrul de Comedie,2006. Film: Muntele ascuns, regia AndreiCătălin Băleanu, 1974; Gloria nu cântă, regiaAlexandru Bocăneţ, 1976; Pentru patrie, regiaSergiu Nicolaescu, 1977; Septembrie, regiaTimotei Ursu, 1977; Divorţ din dragoste, regiaAndrei Blaier, 1991; Această lehamite, regiaMircea Daneliuc, 1993; Timpul liber, regiaValeriu Drăguianu, 1993; Amen, regia CostaGavras, 2001; Vine Poliţia, regia Traian Corbescu,2008; Poker, regia Sergiu Nicolaescu,2010. Premii: Tinereţe fără bătrâneţe – Premiulpentru interpretare – Iaşi, 1975; Divorţdin dragoste – Premiul pentru cel mai bunactor, Costineşti, 1991; Mincinosul – PremiulUNITER 1992; Puricele – Premiul de regieAUR, 1993, Premiul pentru interpretare laFestivalul Naţional I.L. Caragiale, Bucureşti,1993, ca şi Premiul Asociaţiei UmoriştilorRomâni pentru interpretare, 1993; Unde-irevolverul? – Premiul UNITER, 1998; Bani dincer – Premiul pentru cel mai bun spectacol laFestivalul Naţional de Comedie, Galaţi, 2001.Volume: Horaţiu despre Mălăele.Mămăligă, Mihai(l)(20.02.1945, Chişinău – 10.01.2001, Chişinău)General. A absolvit Şcoala Militară deTancuri din oraşul Kazan (1973) şi apoiAcademia Militară a trupelor blindate MareşalMalinovski. A activat în diferite funcţiiale corpului de comandă în cadrul forţelorarmate ale fostei URSS, apoi în Statul Majoral Apărării Civile a Republicii Moldova. A fostprim-viceministru al Afacerilor Interne, şefal Departamentului Securitate publică alMinisterului Afacerilor Interne (comandantal trupelor de carabinieri), 1992–1997.Mănăilă, Rodica(25.01.1935, Bucureşti – 14.04.2002, Bucureşti)Fizician. A absolvit Facultatea de Fizică aUniversităţii din Bucureşti. A lucrat la Institutulde Fizică, unde a pus bazele Colectivuluide Cercetări Structurale Röntgen prinDifracţie. A avut contribuţii în realizareamodelului structural al germaniului (printreprimele lucrări în literatura internaţionalăde specialitate) şi aliajelor metalice cristaline.MănescuCorneliu MănescuManea MănescuLucrări: Structura semiconductorilor amorfi,1970; Difracţia razelor X şi a neutronilor,1972. Membru corespondent al AcademieiRomâne, 1992.Mănescu, Corneliu(8.02.1916, Ploieşti – 26.06.2000, Bucureşti)Diplomat. A studiat Dreptul şi Ştiinţele Economicela Bucureşti. Membru al PartiduluiComunist Român din 1936, ca student.Vicepreşedinte al Comitetului de Stat al Planificării,ambasador în Ungaria, şef al DirecţieiSuperioare Politice a Armatei cu gradulde general-maior, apoi ministru al AfacerilorExterne (vreme de 11 ani) şi preşedinteal Adunării Generale a Naţiunilor Unite,ambasadorul României în Franţa. A restabilitrelaţiile României cu ţările EuropeiOccidentale. În 1989 a devenit liderul mişcăriireformiste din PCR, fiind unul dintresemnatarii „scrisorii celor şase“, alături deGheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu,Silviu Brucan, Constantin Pârvulescu şiGrigore Răceanu. După 1989 membru înConsiliul Frontului Salvării Naţionale.Mănescu, Manea(9.08.1916, Brăila – 25.02.2009, Bucureşti)Politician, economist. Fiu al unui membrufondator al PCR (1921). A absolvit ASE laBucureşti şi a fost profesor de economie laaceeaşi instituţie. Director al Departamentuluide Economia Muncii, director generalla Direcţia de Statistică, ministru de Finanţe(1955–1957), primul vicepreşedinte al Comitetuluide Stat al Planificării, secretar generalal Comitetului Naţional de Sociologie de pelângă Academia Română, membru al CC alPCR (din 1960), membru al Marii AdunăriNaţionale (Parlamentul socialist) şi preşedinteal ei din 1961, membru al ConsiliuluiNaţional al Cercetării Ştiinţifice (din 1965),preşedinte al Comitetului pentru Economieşi Finanţe, vicepreşedinte al Consiliului deStat (din 1969), vicepreşedinte al Consiliuluide Miniştri, preşedinte al Comitetului de487ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 487 31.10.2011 17:28:53

488Dan MănucăValter MărăcineanuStat al Planificării, membru al PrezidiuluiPermanent al CC al PCR. A fugit împreunăcu soţii Ceauşescu în helicopterul acestoraîn decembrie 1989. Arestat după 1989.Lucrări: Statistica calităţii producţiei industriale(1965) – în colaborare cu Ludovic Tovissi,N. Rancu şi I. Marcus; Maşini de calcul pentrumecanizarea şi automatizarea lucrărilor economiceşi administrative (1966) – în colaborare cuVasile Biţă, Grigore Grama şi Valeriu Pescaru;Statistică agricolă şi silvică (1968) – încolaborare cu E. Barat, Mircea Bulgaru şiP. Onica; Metode matematice moderne aplicateîn organizarea şi planificarea lucrărilor deconstrucţii şi montaj (1969) – în colaborarecu Anatol Macriş şi Vincenţiu Dumitru;Cibernetică economică (1979); Avuţia naţională(1984); Cibernetica şi revoluţia tehnico-ştiinţifică(1988) – în colaborare cu Mihail Florescu şiEugeniu Niculescu-Mizil. Membru al AcademieiRomâne (1961), exclus în 1990.Mănucă, Dan(20.05.1938, Iaşi)Istoric literar şi filolog. A făcut Filologia laIaşi. A fost cercetător la Institutul de FilologieRomână din Iaşi, unde devine apoidirector. Lucrări: Scriitori junimişti, 1971;Critica literară junimistă, 1975; Argumente deistorie literară, 1978; Pe urmele lui Mihail Sadoveanu,1982; Lectură şi interpretare. Un modelepic, 1988; Analogii. Constante ale istoriei literareromâneşti, 1995; Liviu Rebreanu sau lumea prezumtivului,1995; Introducere în opera lui I. Al.Brătescu-Voineşti, 1997; Perspective critice, 1998;Pelerinaj spre fiinţă. Eseu asupra imaginaruluipoetic eminescian, 1999; Principiile criticii literarejunimiste, 2000; Opinii literare, 2001.Mărăcineanu, (Nicolae) Valter(30.05.1840, Bucureşti – 30.08.1877, Griviţa)Erou al Războiului de Independenţă. Căpitanîn Regimentul 8 de linie. În urma ajutoruluisolicitat pe 19 iulie de armata rusă,care lupta la Plevna cu otomanii, armataromână a intrat în luptă. Generalul ArmateiMănucăde Operaţii era A. Cernat, iar al Armatei deVest româno-ruse Carol I. A pierit luptândpentru reduta Griviţa 2, pe care a cucerit-o.Pe locul acela se află o statuie a sa.Mărăcineanu, Ştefania(18.06.1882, Bucureşti – 1944, Bucureşti)Fizician. A absolvit Facultatea de Ştiinţe, Secţiafizico-chimice, la Bucureşti. A fost profesoarăla Liceul de Fete din capitală. DupăPrimul Război Mondial a plecat la Parisşi a lucrat în laboratorul Mariei Curie, laInstitutul Radiumului, apoi la ObservatorulAstronomic de la Meudon. Irène Joliot-Curie(Premiul Nobel) mărturisea într-un articoldin Neues Wiener Journal (5 iunie 1934) că„savanta română, domnişoara Mărăcineanu,a anunţat încă în 1924 descoperirea radioactivităţiiartificiale“. În 1925 a început sălucreze la Facultatea de Ştiinţe din Bucureştişi a creat primul laborator de radioactivitatedin România. A întreprins interesante experienţede provocare a ploii artificiale, în ţarăşi străinătate, cu ajutorul unor săruri radioactive,obţinând unele rezultate (în Bărăgan,în Sahara etc). A publicat lucrări valoroaseprivitoare la legătura dintre cutremure şiprecipitaţii şi a fost cea dintâi care a semnalatcă în ajunul producerii cutremurelor seconstată o creştere sensibilă a radioactivităţiiîn zona epicentrului, datorită degajării deradon radioactiv.Mărculescu, Adela(21.12.1938, Aiud)Actriţă. A absolvit Institutul de Artă Teatralăşi Cinematografică la Bucureşti, la clasa luiAlexandru Finţi. Actriţă la Teatrul Naţionaldin Bucureşti. A interpretat roluri şi la Teatruldin Ploieşti, la Teatrul Radu Stanca dinSibiu, la Teatrul Mic, la Radiodifuziune şi înfilme. Roluri în teatru: Înşir`te mărgărite, 1964;Nuntă însângerată, 1966; Regina de Navarra,1967; Părinţii teribili, 1968; Coana Chiriţa,1969; Take, Ianke şi Cadâr, 1971; Dona Diana,1973; Danton, 1974; Gaiţele, 1977; AlexandruLăpuşneanu, 1978; Poveste din Hollywood,1984; Torquatto Tasso, 1988; Electra – O trilogieantică, 1990; Vrăjitoarele din Salem, 1991;Harvey, 1994; Omul care a văzut moartea, 1997;Vecina de alături, 2000; Viaţă de actor, 2003;Dulcea pasăre a tinereţii, 2005; în film: Serbărilegalante, 1965; Bătălie pentru Roma, 1968;Hyperion, 1975; Iancu Jianu haiducul, 1980;Alo, aterizează străbunica, 1981; Cine iubeşte şilasă, 1982; Galax, 1983; Surorile, 1984; Declaraţiede dragoste, 1985; Să-ţi vorbesc despre mine,1987; Diplomatic Siege, 1999; Păcală se întoarce,2006. Din 2001 este cetăţean de onoare almunicipiului Bucureşti.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 488 31.10.2011 17:28:53

MărgineanAdela Mărculescu Gheorghe Mărdărescu Apostol Mărgărit Viorel MărgineanMărdărescu, Emil(1880, Iaşi – 1935, Bucureşti)Pilot şi inventator. Nepot de frate al luiGheor ghe M. A absolvit Şcoala de Pilotajde la Bucureşti, locuind la unchiul său.A inventat o elice de avion cu unghi deînclinaţie variabil al paletelor şi a realizatun tip de avion cu care a zburat în 1911.S-a dedicat, după Primul Război Mondial,cercetării în domeniul petrolului (extracţiei,rafinării şi petrochimiei) şi afacerilor cupetrol, fiind proprietar de sonde şi terenuripetrolifere la Câmpina şi creator al şcolii demaiştri sondori de aici. Este inventatorulforajului rotativ, brevetat în România şi înFranţa, la începutul anilor 1920, invenţia saaplicându-se ulterior în întreaga lume.Mărdărescu, Gheorghe(4.08.1866, Iaşi –5.09.1938, Bad Nauheim, Germania)General. Unchi al lui Emil M. A absolvitŞcoala de Ofiţeri de Cavalerie şi Infanterie şiAcademia Militară la Bucureşti. Specializarela Brueck şi Spandau în Germania. Comandantfondator al Şcolii de Tragere a Infanteriei,director de studii la Academia Militară,apoi comandant al ei. În 1919 a devenitcomandant suprem al trupelor de sud dinTransilvania (cele de nord fiind comandatede Traian Moşoiu) şi a intrat în Budapesta în1919 (revoluţia maghiară). Ministru de Războiliberal (brătienist, 1922–1926). Supranumitgeneralul Ungariei, a fost decorat cuOrdinul Militar Mihai Viteazul clasa a III-a.Mărdărescu, Radu Emil(19.02.1907, Bucureşti – 10.09.1968, Bucureşti)Inginer. Fiu al lui Emil M. şi nepot al lui GheorgheM. A absolvit Technische Hochshule laDresda. A lucrat la Fabrica de Motoare IAR,devenind inginer-şef constructor (1949). S-aocupat de determinarea distribuţiei optimea motorului cu 14 cilindri în stea dublă,IAR-1000 A, şi de studiul constructiv al uneiserii de motoare de şapte şi nouă cilindri înstea, cu puteri cuprinse între 250 şi 400 CP.Sub conducerea lui s-au executat tractoareleIAR-22 şi IAR-23, autoturismul prototipIAR-002 și motocompresorul IAR-003. Din1948 începe activitatea didactică la InstitutulForestier, unde predă cursuri de matematici,mecanică şi rezistenţa materialelor. În 1949înfiinţează Catedra de automobile şi tractoarela Facultatea de Mecanică. A realizat primeleomologări la motoarele SR 101 şi SR 211.Cele mai însemnate realizări ale sale au fost:motorul prototip IAR-1500 şi motorul prototipIAR-7 M. În 1938 a propus proiectareaunui motor de 14 cilindri în stea dublă, de1 500 CP, răcit cu aer. Ministerul Aerului şiMarinei a refuzat bugetul pentru producerealui şi uzina franceză Gnôme-Rhône l-a produsşi l-a vândut germanilor, care au echipatcu el avioanele de vânătoare Focke-Wulf 190D9 şi avionul de transport Gigant.Mărgărit, Apostol(?.08.1836, Avdella, Grecia –6.10.1903, Monastâr, Macedonia)Pedagog. A fost liderul naţional al aromânilordin Imperiul Otoman, dascăl şi inspectorşcolar pentru Macedonia. A militat pentrustrângerea relaţiilor diplomatice dintreRomânia şi Imperiul Otoman. Au existatdouă încercări de asasinat asupra lui. Lucrări:Raport despre persecuţiile şcoalelor române înMacedonia din partea Grecilor (1875), Refulationd’une brochure grecque par un Valaque épirote(1878), Etudes Historiques sur les Valaques duPinde, par un Valaque Epirote (1880), Les Grecs,les Valaques, les Albanais et l’Empire turc par unValaque du Pinde (1886), Memoriu privitor laşcoalele române de peste Balcani (1887), La politiquegrecque en Turquie (1890), Şcoalele românedin Macedonia (1895). Membru corespondental Academiei Române (1889).Mărginean, Viorel(12.12.1933, Cenade, Alba)Pictor. Ministru al Culturii (1995–1996).A absolvit Institutul de Arte Plastice laBucureşti. La un moment dat, a propus un489ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 489 31.10.2011 17:28:53

MătcaşNicolae Mătcaş Valentin Mândâcanu Vasile Mârza Cornel Medrea490program naţional pe 200 de ani pentru amenajareaurbanistică a Bucureştiului. A expusîn numeroase ţări, în 1993 la UNESCO.Membru al Academiei Europene de Ştiinţe,Arte şi Litere din Paris. Membru alAcademiei Internaţionale de Artă Modernă,Roma. Membru de onoare al AcademieiRomâne (2006).Mătcaş, Nicolae(17.04.1940, Crihana Veche, jud. Ismail,Basarabia)Lingvist şi poet. A absolvit Facultatea de Istorieşi Litere a Universităţii de Stat din Chişinău(1962). Specializare la Universitatea deStat din Leningrad. Doctor Honoris Causaal Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1993) şial Universităţii din Bucureşti (1995). A fostministru al Învăţământului din RepublicaMoldova, şef de catedră şi decan la InstitutulPedagogic (azi Universitatea Pedagogică deStat Ion Creangă) din Chişinău. A adus ocontribuţie substanţială la studierea istorieişi problemelor dezvoltării limbii române dela est de Prut (fiind secretar al unei comisiiinterdepartamentale create în acest scop) şila elaborarea şi aprobarea legislaţiei lingvisticedin 1989 a Republicii Moldova. Angajatal Ministerului Educaţiei şi Cercetării dinRomânia, la Serviciul Românii de pretutindeni(din 1995). Lucrări în domeniul lingvisticiişi al cultivării limbii române: Introducereîn lingvistică (în colaborare, 1980), Lingvisticagenerală (în colaborare, 1984), Coloana infinităa graiului matern (în colaborare, 1990), De lagrotesc la sublim (1995), Român mi-e neamul,românesc mi-e graiul (1998). Cărţi de poezie:Surâsul Giocondei (Bucureşti, 1997), Trenulcu un singur pasager (1998), Azur (Timişoara,2002), De-a Alba-Neagra (Bucureşti, 2006).Distins cu Ordinul Gloria Muncii (1996) șiOrdinul Republicii (2010).Mândâcanu, Valentin(27.07.1930, Mihăileni, jud. Bălţi, Basarabia)Lingvist şi publicist. Tatăl său a fost directoral şcolii din sat, unde a învăţat marelelingvist Eugeniu Coşeriu. În 1944 s-a refugiatcu părinţii la Craiova. În 1951 s-a întorsla Chişinău, unde şi-a continuat studiile laInstitutul Pedagogic de Stat Ion Creangă.A fost profesor la Şcoala Pedagogică dinCălăraşi (Republica Moldova), redactorstilizator la revista Moldova, traducător laAgenţia Telegrafică a Moldovei şi la EnciclopediaSovietică Moldovenească, de undea fost concediat pentru românizarea „limbiimoldoveneşti“. Editorial s-a afirmat princartea Exprimarea corectă (1967). Alte lucrăriimportante: Cuvântul potrivit la locul potrivit(1979), Veşmântul fiinţei noastre (revista Nistru,1988, nr. 4), care a servit drept imbold pentrurevenirea scrisului est-prutean la alfabetullatin, Între acasă şi acasă (2000), Spărturi îngheaţa tăcerii (2009). Este cetăţean de onoareal municipiului Chişinău (2009).Mârza, Vasile(30.12.1902, com. Şipote, judeţul Iaşi –10.11.1995, Iaşi)Medic, histolog şi biolog. A absolvit Facultateade Medicină din Iaşi. S-a specializat laLyon şi Paris. Profesor la Institutul de Medicinăşi Farmacie din Iaşi, apoi din Bucureşti.A condus Laboratorul de oncologie alAcademiei Române (1948–1958). A fostambasador al României în Belgia, ministrual Sănătăţii. Contribuţii în domeniul histobiologiei.A imaginat un microcomparatorpentru histochimia cantitativă a potasiului.Lucrări: Histochimie du spermatozoide (1930);Histophysiologie de l’ovogénèse (1938); Embriotrofia(1954); Biomorfologia corticalei ovariene lamamifere (1972) – în colaborare; Morfogenezaviţeluşului (1972) – în colaborare. Membrutitular al Academiei Române (1948), preşedinteal filialei Iaşi a Academiei (1959–1963).Medrea, Cornelprenume la naştere Corneliu Virgiliu(8.03.1888, Miercurea Sibiului –25.06.1964, Bucureşti)Sculptor. Urmează Şcoala de Arte Decorativedin Budapesta, ca elev al sculptoruluiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 490 31.10.2011 17:28:54

György Zala. Între 1912 şi 1913 a întreprinscălătorii în diverse ţări europene, vizitândmuzeele de arte plastice. Din 1914 participăla Saloanele Oficiale din Bucureşti, la expoziţiilegrupărilor Tinerimea Artistică, Artaromână etc. Expune la Bienala din Veneţia(în anii 1928, 1938, 1956 şi 1958) şi la multealte manifestări artistice din străinătate. Între1939 şi 1964 a fost profesor de sculptură laAcademia de Arte Frumoase din Bucureşti(respectiv Institutul Nicolae Grigorescu).A practicat toate genurile sculpturii, cultivândforme pline, robuste, având ca idealsimplitatea realităţii. Portretele, seriile dematernităţi, evocările istorice (Dragoş Vodăşi Zimbrul), reprezentările alegorice (Atlas,Pescarii, Victorie) converg spre manifestareaunei plenitudini, a unui optimism bazat peafirmarea imaginii umane (Aleea Clasicilor dinGrădina Publică Ştefan cel Mare, Chişinău).Alte lucrări: George Coşbuc, bust, 1914 (Sibiu);Aristide Demetriade în rolul lui Hamlet, 1919(Teatrul Naţional din Bucureşti); Molière,bust, 1919 (Teatrul Naţional din Bucureşti);Victor Hugo, bust, 1919 (Teatrul Naţionaldin Bucureşti); B. Şt. Delavrancea, bust, 1920(Şoseaua Kiseleff, Bucureşti); Monumentuleroilor ceferişti, 1923, împreună cu Ion Jalea(Bucureşti); Şt. O. Iosif, bust, 1926 (ParculCentral, Braşov); Monumentul lui Avram Iancu,1927 (Câmpeni); Statuia lui Andrei Mureşanu,1932 (Bistriţa); Statuia lui Vasile Lucaciu,1932 (Satu-Mare); Ovidiu, 1927 (ŞoseauaKiseleff, Bucureşti); Reliefurile de la Mausoleulde la Mărăşeşti, 1930, împreună cu Ion Jalea;Statuia Dr. Ioan Raţiu, 1929 (Turda); Medalioaneale voievozilor români, 1934 (PalatulRegal, Bucureşti); Mihai Eminescu, bust, 1938(Giurgiu); Gheorghe Lazăr, bust, 1938 (Avrig);Pescarii, grup statuar, 1959 (Constanţa).A primit Diploma de Onoare la ExpoziţiaInternaţională de la Barcelona (1929),Marele Premiu la Expoziţia Internaţionalăde la Paris (1937) pentru relieful Dragoş Vodăşi Zimbrul, Premiul internaţional la Expoziţiainternaţională de la New York (1939) pentrurelieful Cultura, Premiul de Stat (1956),titlul de Artist al Poporului (1957). Membrucorespondent al Academiei Române (1955).Mehedinţeanu-Ionescu, Margareta(12.04.1938, Bucureşti)Paraşutistă. A absolvit Şcoala de Paraşutismla Popeşti Leordeni, fiind prima femeie dinRomânia cu brevet. A făcut parte din echipanaţională de paraşutism şi a participat lamitinguri aviatice în ţară şi în străinătate.A pregătit voluntar paraşutişti la Cercul deaviaţie Griviţa Roşie.MeinhardSimion MehedinţiMayer E. MeinhardMehedinţi, Simion(19.10.1868, Soveja – 14.12.1962, Bucureşti)Geograf şi geopolitician. Spirit filosofic,format la şcoala lui Titu Maiorescu, a desfăşurato vastă activitate culturală ca educator,cu deosebire al tineretului, prin scrierile şinumeroasele sale conferinţe ţinute în faţastudenţimii române din centrele universitareale ţării. Şi-a făcut studiile la Bucureşti, apoiîn Franţa şi Germania. A fost profesor laUniversitatea din Bucureşti, la prima catedrăde geografie din România. Profesor al viitoruluirege Mihai I. A fost director al revisteiConvorbiri literare. A avut un rol important îndezvoltarea gândirii geografice şi geopoliticeîn România. S-a preocupat de stabilireaobiectului şi conţinutului geografiei, deprecizarea locului ei în sistemul ştiinţelor, dedeterminarea legilor şi categoriilor geograficeşi a metodelor de cercetare în geografie şigeopolitică. A elaborat un sistem propriu degândire geografică, concretizat în lucrareafundamentală Terra – introducere în geografieca ştiinţă (2 vol., 1931). I-a avut studenţi peGeorge Vâlsan, Constantin Brătescu, VintilăMihăilescu şi alţii. Lucrări: Die KartographischeInduktion (teză de doctorat), Leipzig, 1900;Eterogeneitatea celor patru sfere, 1900; Problemelegeografiei contemporane ca ştiinţă despre Cosmos,1900; Introducere în studiul geografiei, 1904; Dierumänische steppe, 1904; Către noua generaţie,1912; Poporul, 1913; Primăvara literară, 1914;Omul politic, 1915; Cadrul antropogeografic.Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul,vol. I, 1918–1928; Terra (metodologie geografică),Bucureşti, 1930. Membru titular alAcademiei Române din 1915.Meinhard, Mayer E.(1929, Bucureşti)Fizician. Evreu ca etnie. A absolvit Facultateade Electrotehnică a Institutului Politehnicdin Bucureşti şi Facultatea de Fizică-Matematicăa Universităţii din Bucureşti. Specializarela Institutul de Fizică Nucleară de laDubna, URSS, Brandeis University şi Indiana491ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 491 31.10.2011 17:28:54

MeissnerConstantin Meissner Melchisedec Cleopatra Melidoneanu492University în SUA. În prezent profesor emeritde fizico-matematici la Universitatea dinCalifornia. Profesor invitat la Collège deFrance, Institute des Hautes Études Scientifiquesşi École Normale Supérieure dinParis, universităţile din Hamburg, Köln şiBonn, Universitatea Ebraică din Tel Aviv şiWeizmann Institute, Rehovot, Israel, Universitateadin Roma, Harvard, Princetownşi Rutgers din SUA. Contribuţii la fizicacuantică prin descrierea de fascicule fibratea teoriilor de calibrare. Este şi unul dintreautorii Proiectului Genealogia Matematicii(inventarierea profesorilor şi descendenţilorlor, aşa cum a evoluat disciplina în timp).Lucrări: Câmpul cuantic şi particulele elementare,1959; Introduction to the Fiber-Bundle Approachto Gauge Theories, 1977; Lie Groupoids versusPrincipal Bundles in Gauge Theories, 1990;Wavelet and Fourier Analysis of AtmosphericTurbulence, 1993, în colaborare; Structure andInterpretation of Classical Mechanics, 2001, încolaborare. Membru al Societăţii Americanede Fizică. Medalia Collège de France, 1986.Meissner, Constantin(27.05.1854, Iaşi – 9.09.1942, Iaşi)Pedagog, om politic. German la origine.A început Filosofia la Iaşi şi a continuat-o laViena şi Berlin. A fost profesor de germanăla Şcoala Normală şi la Institutul Pedagogicdin Iaşi. Junimist. Ministru al Industriei şiComerţului, preşedinte al Camerei Deputaţilor,ministru al Lucrărilor Publice. Fondatoral Societăţii de Gimnastică, Sport şi Muzicădin Iaşi. Lucrări: Educaţia şi viaţa socială, 1906;Copii cu rele porniri şi şcoalele de îndreptare,1909; Pe marginea Codului penal în legătură cuproblema minorilor culpabili, 1933. Membru deonoare al Academiei Române (1934).Melchisedec, nume la naştere MihailŞtefănescu, arhiereu cu titlul Tripoleos(15.02.1823, Gârcina, jud. Neamţ –16.05.1892, Roman, jud. Neamţ)Episcop şi istoric. A studiat la Seminarul dela Socola şi Academia Teologică din Kiev.Profesor la Seminarul din Socola, directoral Seminarului din Huşi. S-a călugărit în1843. Episcop de Huşi. Unionist. A editatizvoare documentare: Chronica Huşilor şia episcopiei cu asemine numire, 1869. A scrisTeologia dogmatică a Bisericii Ortodoxe Catolicede Răsărit, 1855 (greco-catolicii); Introducereîn sfintele cărţi ale Vechiului şi Noului Testament,2 vol., 1860; Lipovenismul, adică schismaticiişi ereticii ruseşti, 1871 (tradusă din greceşte);Inscripţia de la mănăstirea Războieni, 1882;Papismul şi starea culturală a bisericii ortodoxeîn regatul României, 1883. Şi-a donat întreagabibliotecă Academiei Române. Membru alAcademiei Române (1870) şi vicepreşedinteal ei (1882–1885).Meletie Macedoneanul(?, Grecia – după 1641, Ţara Românească)Cărturar aromân. Numit de Matei Basarab,la recomandarea lui Petru Movilă al Kievului,în 1635, egumen pe viaţă al mănăstiriiGovora, a întemeiat prima tipografie şiprima şcoală de pe lângă mănăstire. Proveneade la Athos, de la mănăstirea Zografi,şi, ca opţiune, era pentru unitatea ruso-greceascăa ortodoxiei. De altfel, tipografia aşi fost adusă de la Kiev, ca şi doi tipografiruşi. Dar egumenul a avut ideea de a tipărişi vinde pe cont propriu cărţi bisericeştiîn Balcani, fără a cere voie nici Kievului şinici Ierusalimului ori Constantinopolului.A scos două ediţii ale unei Psaltiri, una înslavonă, alta în română, Evanghelia, celebrulcod de legi, Pravila de la Govora, 1640, primadin Ţara Românească, un Trebnic pentruBiserică şi un Catehism românesc pentruşcoală. A format o şcoală de tipografie,începând cu cei doi ruşi, apoi cu tipografisârbi, dar continuând cu tipografi români,inclusiv veniţi din Transilvania. BoierulUdrişte (sau Iorest pentru transilvăneni,Oreste în greceşte), fratele doamnei luiMatei Basarab, l-a ajutat în acest demers şiîn tentativa de a crea un spaţiu de echilibrual ortodoxiei între demersul slavon şi celENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 492 31.10.2011 17:28:55

MelnicGabriela Melinescu Doina Melinte Meliusz József Boris Melnicgrecesc pe de o parte, cel calvinist şi protestantpe de alta. De la Govora tipografia afost mutată la Târgovişte.Melidoneanu, Cleopatra(22.10.1936, Pănăţău, jud. Buzău)Soprană. A absolvit Conservatorul la Bucureşti.Solistă la Opereta din Bucureşti, a fostpartenera lui Ion Dacian, Ludovic Spiess,Dorin Teodorescu ş.a. A interpretat marileroluri ale operetei, dar preferaţii săi au fostLehar şi Kalman. A concertat în Spania,Franţa, Mexic ş.a. A jucat şi în filme: Străinul,1963. Cu prilejul împlinirii a 70 de anide viaţă, casa natală din Pănăţău a devenitcasă memorială.Melinescu, Gabriela(16.08.1942, Bucureşti)Poetă. A absolvit Facultatea de Filologie aUniversităţii din Bucureşti. A lucrat la revistaLuceafărul până în 1975, când a plecat în Suedia.Lucrări: Ceremonie de iarnă, 1965; Fiinţeleabstracte, 1967; Interiorul legii, 1968; Boalade origine divină, 1970; Împotriva celui drag,1975; Zeul fecundităţii, 1977; Oglinda femeii,1986; Lumina spre lumină, 1983; Cuvinte nounăscute, 2002. A publicat şi proză: Lupii urcăla cer, 1993; Jurnal suedez, vol. I (1976–1983),2000. A primit Premiul Uniunii Scriitorilordin România (2000) şi Premiul AcademieiRomâne (2001). A tradus din literaturaromână în suedeză, ca şi din cea suedeză înromână.Melinte, Doinaprenume la naştere Doina Ofelia(27.12.1956, Botoşani)Atletă. Legitimată pentru prima oară laClubul Sportiv Bacău. Campioană mondialăîn 1990 la Rutherford la proba de alergări(o milă), medalia de bronz la CampionateleEuropene din 1986 la proba de 1 500 m şi dedouă ori campioană olimpică: la Los Angelesîn 1984 (aur la proba de 800 m şi argint laproba de 1 500 m).Meliusz József(12.01.1928, Timişoara – 1.12.1995, Bucureşti)Scriitor. A studiat în oraşul natal, apoila Budapesta, în Elveţia şi Germania.Profesor la Institutul de Artă Dramaticădin Cluj. Antifascist. Participant activ lamişcarea de stânga interbelică. Prieten cuGaál Gabor, Salamon Ernö, Mihai Beniuc,Eugen Jebeleanu ş.a. Redactor la revistaKorunk (1932–1940). Fondator al revisteiUtunk, Cluj, 1945. Arestat după evenimenteledin 1956 din Ungaria. A scris olirică în linia Whitman şi Brecht: Aréna(Arena), 1967, Premiul Uniunii Scriitorilor,şi romane-document referitoare la vecheamonarhie austro-ungară: Városa kórben (Oraşîn ceaţă), 1938–1940; Sors és jélkep (Destin şisimbol), 1940–1946. A tradus în maghiarădin poezia română şi universală. Membrucorespondent al Academiei Române (1974).Melnic, Boris(11.02.1928, Briceni, Basarabia)Fiziolog. Probabil aromân, Melnik, însudul Bulgariei, fiind un sit tracic, declaratîn întregime monument al umanităţii (deunde era originar Spartacus). Localitateaa fost eliberată de otomani de către armatarusă (în războiul ruso-turc din 1877–1878).Din acelaşi Melnik provin fondatorii localităţiicu acelaşi nume din Cehia. A absolvitInstitutul Pedagogic Ion Creangă dinChişinău şi apoi a fost profesor la acelaşiinstitut. S-a specializat în ştiinţe biologicela Moscova, după care a fost profesor şidecan al Facultăţii de Educaţie Fizică dela Universitatea de Stat din Chişinău, apoirector al universităţii. Distins cu titlul OmEmerit în Ştiinţă şi cu Ordinul RepubliciiMoldova. Membru al Academiei de Ştiinţea Moldovei şi director al consiliului ei deexpertiză. Membru al Academiei Internaţionalede Ştiinţe despre Natură şi Societatedin Sankt Petersburg.493ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 493 31.10.2011 17:28:56

494George MeniucConstantin MereuMeniuc, George(20.05.1918, Chişinău – 8.02.1987, Chişinău)Scriitor. A absolvit Facultatea de Litere şiFilosofie la Bucureşti ca elev al lui Petre P.Negulescu, Dimitrie Gusti, Mircea Florian,Tudor Vianu. Redactor-şef al revistei Nistrudin Chişinău. A scris versuri şi eseuri: Interiorcosmic, 1939; Imaginea în artă, 1940; Iarba fiarelor,1959; Cadran solar, 1966; Eseuri, 1967;Vremea Lerului, 1969; Toamna lui Orfeu, 1983.Premiul de Stat al RSSM pentru literatură(1972). Distins cu titlul Scriitor al Poporului(1982).Mendelsohn, Alfred(4.02.1910, Bucureşti – 9.05.1966, Bucureşti)Compozitor. Evreu ca etnie. A absolvitConservatorul la Viena, ca elev al lui FranzSchmidt şi Joseph Marx, apoi la Bucureşti,ca elev al lui Mihail Jora, şi a fost profesorla acelaşi Conservator. În paralel, a audiat şicursuri de filosofie la Facultatea de Filosofiea Universităţii din Bucureşti. Înainte de alDoilea Război Mondial a fost avangardist.A compus opt simfonii, poeme simfonice,suite şi alte lucrări orchestrale, trei opere,două balete, două oratorii, patru cantate,muzică de film, de cameră (zece cvartetepentru coarde), numeroase coruri şi lieduri.Lucrări: Simfonia a III-a, Reconstrucţia, 1949;operele Meşterul Manole, 1949; Glasul luiLenin, 1957; Anton Pann, 1963; Michelangelo,1964; Spinoza, 1968. Vicepreşedinte al UniuniiCompozitorilor din România.Menkeş, Benedict M.(11.11.1904, Rădăuţi – 5.08.1987, Timişoara)Medic şi biolog. German ca etnie. A absolvitInstitutul de Medicină la Bucureşti.A lucrat la Institutul de Anatomie al prof.F. I. Rainer, apoi la Institutul de Medicinădin Timişoara. Fondator şi director al Bazeide Cercetări Ştiinţifice a Academiei dinTimişoara, devenită Centrul de EmbriologieNormală şi Patologică. A avut contribuţii îndomeniul embriologiei, cea mai cunoscutăMeniuclucrare fiind Cercetări de embriologie experimentală,1958. Membru al Academiei deŞtiinţe Medicale din România, al SocietăţiiEuropene de Embriologie. Membru corespondental Academiei Române (1952).Mercea, Victor(2.01.1924, Timişoara – 29.06.1987, Cluj-Napoca)Fizician. Studiile superioare le-a urmat laFacultatea de Electrotehnică din Timişoara.A fost profesor universitar la Cluj-Napoca.A elaborat lucrări în domeniile fizicii moleculareşi mecanicii fluidelor. A avut contribuţiila producerea apei grele, înregistrândmai multe brevete de invenţii. Contribuţii:separarea moleculară a gazelor; fizicamoleculei; investigaţii în domeniul energiei.Lucrări: Evaporarea lichidelor în apropierea echilibrului,1952; Curgere capilară de gaze, 1954;The Separation of Isotopes in Dual-TemperatureSystems with Open Circuits, 1967. Membrual Societăţii Americane Nucleare. Membrucorespondent al Academiei Române (1963).Mereu, Constantin(30.04.1936, Săcuieu, jud. Cluj)Pilot, general de flotilă aeriană. A absolvitŞcoala de Aviaţie Sportivă la Râmnicu Săratşi Şcoala de Aviaţie Militară la Bucureşti.A fost pilot de vânătoare în regimentul dinZiliştea-Gumeşti, apoi în cel din Craiova.Din 1965 a zburat pe un avion supersonic.A absolvit Academia Militară, Secţia aviaţie.Specializare la Astrahan, URSS. A realizat,ca număr de ore de zbor, 30% din totalulorelor de zbor ale aviaţiei române. A pregătitnumeroşi piloţi români, dar şi pentru maimulte ţări africane. Din 1977 a fost numitpreşedintele Comisiei de omologare în zbora avionului românesc IAR-99 Şoimul. A fostpreşedintele Federaţiei Aeriene Române(1998–2000) pentru ca în 2000 să fie alespreşedintele filialei ARPIA din Bucureşti.Mereuţă, Mihai(29.11.1924, Santa Mare, jud. Botoşani –1.04.2003, Bucureşti)Actor. A studiat la Institutul de Teatru dinBucureşti. A debutat pe scena teatrului dinPloieşti şi a fost chemat la Teatrul Naţionaldin Bucureşti de Lucia Sturdza Bulandra.A jucat alături de Ion Caramitru, MarianaMihuţ, Toma Caragiu şi Margareta Pâslaru.Activitatea în lumea teatrului a fost completatăde sute de piese radiofonice şi de pestecincizeci de roluri ca actor de film. Mai semnificativăeste implicarea sa ca actor în peliculele:Erupţia (1957); Secretul cifrului (1959);Când primăvara e fierbinte (1960); Setea (1960);Pădurea spânzuraţilor (1964); Serbările galanteENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 494 31.10.2011 17:28:57

MeţianuMihai Mereuţă Ioan G. Meşotă Ştefan Meteş Ioan Meţianu(1965); Legenda (1968); Asediul (1970); Haiduciilui Şaptecai (1970); Mihai Viteazul (1970);Petrecerea (1970, TV); Facerea lumii (1971); Cumâinile curate (1972); Aventurile lui Babuşcă(1973); Proprietarii (1973); Păcală (1974);Pe aici nu se trece (1975); Misterul lui Herodot(1976); Serenada pentru etajul XII (1976); ImStaub der Sterne (1976); Al patrulea stol (1978);Ecaterina Teodoroiu (1979); Ora zero (1979);Ultima frontieră a morţii (1979); Vacanţa tragică(1979); Trandafirul galben (1982); MistereleBucureştilor (1983); Masca de argint (1984);Liceenii (1987); Unde fugi, maestre?, Doi haiducişi-o crâşmăriţă (1992), Liceenii rock´n´roll(1992). În ultimii ani de viaţă a prezentatla postul de televiziune TVR2 emisiunea„Ferma“, dedicată agriculturii.Meşotă, Ioan G., latinizat Mesiota(1837, Braşov – 1878, Braşov)Profesor şi pedagog. A fost un produs algimnaziului inferior românesc şi al celuisuperior german din Braşov, cu studii launiversităţile din Viena şi din Bonn, undeşi-a luat doctoratul în filosofie. Din 1861a activat ca profesor la gimnaziul superiorromânesc braşovean, nou-înfiinţat. A devenitîn 1869 director adjunct, apoi director alŞcoalelor Centrale Române, funcţie pe carea îndeplinit-o cu strălucire până la moarteasa prematură, în 1878. Lui i se datoreazăaşezarea definitivă a învăţământului românescbraşovean, inclusiv a celui real, pe caleamodernităţii. A fost autor de manuale deistorie şi de geografie, care au fost utilizate, operioadă apreciabilă, şi în vechiul regat: Daciişi resbelele lui Traian în Dacia, 1862; Şcolile realeîn paralel cu liceul, 1873; Creşterea naţiunii,1877. A fost cel mai important animator alculturii româneşti braşovene din deceniileşapte şi opt ale secolului al XIX-lea. Membrucorespondent al Academiei Române(1877). Astăzi un colegiu naţional din Braşov,urmaş al şcolii reale al cărei director afost, îi poartă numele.Meteş, Ştefan(27.12.1886/8.01.1887, Geomal, jud. Alba –30.06.1977, Cluj)Istoric. A studiat Teologia la Arad, Sibiu şiCaransebeş, iar la Bucureşti Literele şi Filosofia.A fost director al Arhivelor Statuluidin Transilvania (1922–1947). S-a ocupatde istoria socială a Transilvaniei. Lucrări:Istoria Bisericii şi a vieţii religioase a românilordin Ardeal şi Ungaria, 1918; Istoria neamuluiromânesc, 1922; Viaţa bisericească a românilordin Ţara Oltului, 1930; Zugravii şi icoanele pesticlă şi hârtie din Transilvania, 1964. Membrucorespondent al Academiei Române (1919),exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.Meţianu, Ioan(9.05.1828, Zărneşti – 3.02.1916, Sibiu)Mitropolit ortodox al Transilvaniei şi Ungariei.A absolvit Teologia la Sibiu. Membru întoate forurile bisericeşti din Sibiu (deputateparhial, consilier arhiepiscopal onorific),membru în Congresul Naţional Bisericesc,colaborator al mitropolitului Andrei Şaguna.A fost episcop al Aradului (1875–1898),arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al românilorortodocşi din Transilvania şi Ungaria(din 1899, păstorind până la moarte). Caepiscop de Arad a organizat şi îndrumat sutede şcoli primare româneşti confesionale, aînfiinţat o şcoală medie de fete şi un internatpentru elevii români din Beiuş, o tipografieeparhială, iar ca mitropolit a iniţiat şi conduslucrările de construire a catedralei mitropolitanedin Sibiu (1902–1906), precum şia unei noi clădiri pentru Institutul Teologic-Pedagogic;a îndrumat activitatea acestuiInstitut, a foii eparhiale Telegraful Român şi acelor aproape 800 de şcoli primare confesionaledin Arhiepiscopia Sibiului; a înfiinţatdiferite fundaţii pentru ajutarea elevilor şistudenţilor români sau cu alte scopuri cultural-filantropice.Ca deputat şi membru înCasa Magnaţilor, a apărat drepturile limbiimaterne în şcolile primare româneşti.495ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 495 31.10.2011 17:28:57

MeţianuLucian Meţianu Wilhelm Meyer-Lübke Corneliu Michăilescu Corneliu Micloşi496Meţianu, Lucian(3.06.1937, Cluj)Muzician şi inginer. A absolvit Conservatoruldin Bucureşti, având ca maeştri peTiberiu Olah, Paul Constantinescu, ZenoVancea, Anatol Vieru, Myriam Marbé, şiFacultatea de Electronică a InstitutuluiPolitehnic din Bucureşti. A fost captivat deun limbaj mai abstract, mai sintetic. Scriedouă Cvartete de coarde, două Tablouri coregrafice,piesele Ergodica şi Conexe. Între 1967 şi1971 frecventează cursurile de specializareîn muzică electronică din Köln, Germania,pe care le absolvă cu lucrarea Pythagoreis.A mai compus piese camerale precum:Evocare 1973, Evolutio 73 şi Evolutio 74, Elogiu,distinsă în 1969 cu premiul Uniunii Compozitorilorşi Muzicologilor din România,două simfonii. În 1984 s-a stabilit în Elveţia,unde este profesor de compoziţie şi creatorulunui laborator de muzică electronică laConservatorul din Lausanne. A continuat săcompună: Cvartetele nr. 4 şi 5, Simfonia Brevisşi Dialogue pentru flaut, pian şi percuţie.Meţianu, Nicolae(1881, Odobeşti – 1965, Bucureşti)Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti şis-a specializat în ORL la Paris, Viena şi Berlin.A lucrat cu dr. Felix la Bucureşti şi apoia fost profesor la Medicina din Cluj, undea organizat serviciul ORL. S-a transferatla Bucureşti, la spitalul Colţea, în 1920, înacelaşi scop. Fondator al Conventus SocietasORL Latina, a organizat la Bucureşti, în1937, primul congres internaţional francofonîn această specialitate medicală.Meyer-Lübke, Wilhelm(1861, Dübendorf, Elveţia – 4.10.1936, Bonn)Lingvist german. Profesor de filologie romanicăla Zürich, Jena, Viena şi Berlin, specializatîn limba română. A pus bazele (1904)Institutului de Filologie Română de pe lângăUniversitatea din Viena şi l-a condus. S-aocupat de studiile lui Tiktin şi de afirmareafilologiei ca domeniu în România. A susţinutlatinitatea structurală a românei şi a scris DieBetonten Labialen Vokale im Rumänischen, 1927,şi Rumänisch und Romanisch, 1930. Membrude onoare al Academiei Române (1906).Michăilescu, Corneliu(20.08.1887, Bucureşti – 15.11.1965, Bucureşti)Pictor. A început facultăţile de Drept şide Litere şi Filosofie la Universitatea dinBucureşti, dar, după un an, s-a transferat laAcademia de Belle Arte pe care a absolvit-o.Specializare la Florenţa, Italia. Contacte cuMarcel Iancu şi Tristan Tzara la Zürich.Participant la mişcarea de avangardă (constructivism)alături de Mattis Teutsch,Miliţa Petraşcu, Victor Brauner, M.H. Maxy.A evoluat către simbolism cu elementefoviste, futurism şi cubism. Lucrări: Veneţia;Salomeea; Cap de bătrân; Fără comentarii; Oraviziunilor. Din 1930 a început să se droghezecu mescalină şi astfel a căzut în anonimat.Micloşi, Corneliu(5.03.1887, Covăsânţ, jud. Arad –10.08.1963, Timişoara)Inginer. Tată al lui Viorel M. A absolvitElectrotehnica la Karlsruhe şi Mecanicala Budapesta. Profesor la Politehnica dinTimişoara. Preşedinte al Cercului pentruÎncurajarea Sudurii (1938–1945). Director alCentrului de cercetări tehnice din Timişoara.Contribuţii în domeniul sudurii şi combustieicu randament ridicat a cărbunelui.Lucrări: Tehnologia mecanică, 1926; Construcţiaşi întreţinerea tramvaielor, 1928; Aplicarea suduriielectrice la fabricarea pieselor de maşini şi laconstrucţiile mecanice, 1929; Linii ferate sudate,1941; Procesele industriale de sudură, 2 vol.,1961. Membru al Academiei Române (1955).Micloşi, Viorel(28.06.1929, Arad)Inginer (sisteme tehnologice). Fiu al luiCorneliu M. A absolvit Institutul Politehnicdin Timişoara. S-a specializat la Institutul deENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 496 31.10.2011 17:28:57

MicuDumitru Micu Samuil Micu Vasile Micu Ioan Inochentie Micu-KleinSudură, ZIS-Halle, Germania, şi Institutulde Sudură, VUS Bratislava, Cehia. Profesorla Politehnica din Bucureşti. Contribuţii îndomeniul metalurgiei şi tehnologiei sudării,al utilajelor în domeniul chimiei şi petrochimiei.Lucrări: Materiale şi tratamente pentrustructuri sudate; Bazele proceselor de sudare.Micu, Dumitru(8.11.1928, Bârsa, jud. Sălaj)Istoric literar. A absolvit Filologia la Cluj.Profesor la Universitatea din Bucureşti.Scrie studii monografice: George Coşbuc,1966; Lirica lui Lucian Blaga, 1967; Estetica luiLucian Blaga, 1970; Arghezi, 2004, şi sinteze deistorie literară: Romanul românesc contemporan ·Realizări, experienţe, direcţii de dezvoltare, 1959,Premiul Academiei; Poporanismul şi „Viaţaromânească“, 1961; Literatura română la începutulsecolului al XX-lea, 1900–1916 · Publicaţii,grupări, curente, 1964; Presa literară în perioadainterbelică, 1967; „Gândirea“ şi gândirismul,1975; Început de secol, 1970; Modernismulromânesc, 2 vol., 1984–1985; Istoria literaturiiromâne de la creaţia populară la postmodernism,2000; Mircea Eliade: viaţa ca operă, opera caviaţă, 2003; Arghezi, 2005; M. Eminescu în razagândului etern, 2005.Micu, Samuilnume la naştere Samuil Maniu(?.09.1745, Sadu, jud. Sibiu –13.05.1806, Budapesta)Istoric, filolog şi cărturar iluminist. Nepotullui Inochentie Micu-Klein. A studiat laseminarul înfiinţat la Blaj de Petru PavelAaron, apoi a studiat Filosofia şi Teologia laViena. Reprezentant de marcă al Şcolii Ardelene.A fost profesor de gimnaziu la Blaj,apoi prefect de studii la Colegiul Sfânta Barbaradin Viena, cenzor al cărţilor româneştiapărute la tipografia din Viena. A alcătuitargumentarea istorică pentru memoriul carecerea egalitatea în drepturi a românilor cucelelalte naţionalităţi din Imperiul Habsburgic:Supplex libellus Valachorum Transilvaniae(Suplică referitoare la libertăţile valahilor dinTransilvania) şi a tradus Fr. Chr. Baumeister– Elementa philosophiae recentioribus usibusiuventutis scholasticae (Elemente de filosofie sprecele mai recente folosinţe pentru tineretul şcolar,1771). Ca istoric a rămas prin Istoria, lucrurileşi întâmplările românilor pre scurt, 4 vol.manuscrise, 1800–1806. Ca filolog îi aparţineproiectul Lexiconului de la Buda, 1825, cutitlul complet Dictionarium valachico-latinogermanico-hungaricum(Dicţionar valaho-latinogermano-ungar).A tradus o parte (12 volume)din Istoria bisericească (20 vol.) a lui ClaudeFleury (1640–1723). A rămas în manuscris,fiind publicată de A.T. Laurian (1861–1862),Historia Daco-Romanorum sive Valachorum(Istoria daco-romanilor sau valahilor).Micu, Vasile(18.10.1938, Olişcani, Basarabia)Agronom. A absolvit Facultatea de Agronomiea Institutului Agricol din Chişinău, afost elevul lui Anatol Kovarski la Secţia degenetica plantelor a AŞM. După fondareaInstitutului de Cercetări Ştiinţifice pentruPorumb şi Sorg al AȘP Hibrid este transferatca şef al Laboratorului de genetică, apoidevine director al institutului. Contribuţii îndomeniile genetică, ameliorare, producerede porumb de sămânţă. A produs hibrizinoi de porumb care se cultivă în Moldova,Belarus, Kazahstan, Rusia. Lucrări: Изучениеколлекции сортов и линий кремнистойкукурузы для синтеза на их основе гибридовв условиях Молдавии, 1965; Mutaţiile spontanela porumb, 1974; Генетическое изучениеспонтанных мутаций кукурузы с цельюповышения эффективности селекции, 1979;Calitatea porumbului pentru siloz, 1987; Cercetăride genetică la porumb, 1989. A publicat șidouă cărți de versuri. Distins cu medaliilePentru desţelenirea pământului, Veteran alMuncii, Insigna de onoare, Meritul Civic,Dimitrie Cantemir şi cu Ordinul Republicii,cu distincţii internaţionale: Gold QualityAward, Geneva, 1997; Man of the Year, 1999;497ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 497 31.10.2011 17:28:58

498Gold Star Award, 2000; Da Vinci Diamond,2008. Laureat al Premiului de Stat al R. Moldova(1994), laureat al Premiului Academiilorde Ştiinte ale Republicii Belarus, Ucraineişi Moldovei (2006). Membru al Academieide Ştiinţe a Moldovei.Micu-Klein, Ioan Inochentie(24.06.1692, Sadu, jud. Sibiu –23.09.1768, Roma)Cărturar iluminist. Unchiu al lui SamuilMicu. A studiat Teologia la iezuiţi, în Slovacia,la Trnava. A fost episcop greco-catolic deFăgăraş, a mutat sediul episcopiei de la Făgăraşla Blaj. A trasat programul politic, socialşi cultural al viitoarei Şcoli Ardelene, fiindanchetat de curtea din Viena pentru stăruitoarelecereri de drepturi social-politice pentruromânii din Transilvania. Cunoştea Hronicullui Dimitrie Cantemir şi această lucrarea şi fost port-drapelul identităţii româneştipentru membrii Şcolii Ardelene. Consideratprecursor al Şcolii Ardelene. A fost chematde papă la Roma, unde a rămas exilat până lasfârşitul vieţii. Postum, în 1924, s-a publicatcorespondenţa lui: Corespondenţa din exil aepiscopului Inochentie Micu-Klein, 1746–1768.Miculescu, Constantin(6.09.1863, Crevenciu, jud. Teleorman –29.12.1937, Bucureşti)Fizician. Elev al lui Emanoil Bacaloglu laliceul Sf. Sava. A absolvit Facultatea de Ştiinţea Universităţii din Bucureşti. Specializare laSorbona cu Gabriel Lippmann. Profesor defizică moleculară, acustică şi optică la Universitateadin Bucureşti şi la Facultatea deMedicină din Bucureşti. A organizat Laboratorulde fizică moleculară, acustică şi opticăal Universităţii din Bucureşti. Contribuţiiîn termodinamică şi optică. A inventat unaparat pentru măsurarea caloriei şi o metodăpentru determinarea indicelui de refracţie alprismei cu ajutorul unui microscop. Lucrări:Sur la determination de l’équivalent mécanique dela calorie (1891); Mesure de l’indice de refractiond’une prisme avec le microscope (1905); Măsuradiametrului interior al tuburilor subţiri (1907);Măsurarea coeficientului de elasticitate prinmetoda acustică (1910). Membru al consiliuluide conducere al Societăţii Franceze deFizică şi apoi, în 1909, membru al Comitetuluiinternaţional însărcinat cu strângereaşi publicarea constantelor din domeniulchimiei, fizicii şi tehnologiei din cadrul Congresuluide Chimie de la Londra. Un premiual Academiei Române poartă astăzi numelelui, iar bustul său se află în incinta Universităţiidin Bucureşti, realizat de sculptorulCornel Medrea, fiind inaugurat alături deMicuacelea ale lui Mrazec, Spacu, Iorga, Pârvan şiHasdeu, cu prilejul centenarului forului deînvăţământ.Micu-Moldovan, IoanV. Moldovan, Ioan MicuMierlescu, Victoria(8.09.1905, Giurgiu – 14.05.1992, Bucureşti)Actriţă. A absolvit Conservatorul de ArtăDramatică la Bucureşti. Actriţă la Teatrulde Estradă. A interpretat numeroase roluriîn teatru şi cinematografie. Alături de MariaFilotti, Constantin Nottara, Ion Finteşteanu,Ion Manolescu şi Ronald Bulfinskia deschis seria Teatru Naţional Radiofonicla Radiodifuziunea Română în 1929. Roluri:în teatru – Venea o moară pe Siret, Un cuib denobili, Ultima oră, Ultima noapte de dragoste,întâia noapte de război, O noapte furtunoasă,Moş Goriot, Hernani, Două loturi, DoamnaBovary, Casa Bernardei Alba, Cartea nunţii,Capul de răţoi; în film – Povestea dragostei,1976; Tufă de Veneţia, 1977; Prea cald pentruluna mai, 1983. Artistă Emerită.Mihai IV. Hohenzollern Mihai IMihai RacoviţăV. Racoviţă, MihaiMihai Viteazulnume la naştere Mihai Pătraşcu(1558, Drăgoeşti, Vâlcea – 9.08.1601, Turda)Primul voievod al celor trei provinciiromâneşti. A fost fiu nelegitim al domnuluiPătraşcu cel Bun, iar mama era o Cantacuzino.Frate de tată cu Petru Cercel. FamiliaPătraşcu deţinea cele mai mari suprafeţede pământ din Ţara Românească. A fostban de Mehedinţi, stolnic domnesc şi banal Craiovei, apoi domn al Ţării Româneşti(1593). Aderă la Liga Sfântă creştină şiantiotomană (a Dragonului), constituitădin iniţiativa papei Clement al VIII-lea, dincare iniţial făceau parte Statul Papal, Spania,Austria, Ferrara, Mantova şi Toscana (Angliaşi Polonia au manifestat rezerve faţă de politicade cruciadă a papalităţii). Ulterior aderăşi Transilvania, considerată factor decisiv înatragerea în alianţă a celorlalte două stateromâneşti, Moldova şi Ţara Românească.Aron Vodă, domnul Moldovei, semneazăun tratat cu împăratul habsburgic în 1594.Pe acest fundal, Mihai porneşte o ofensivăgenerală împotriva Înaltei Porţi, atacândcetăţile turceşti de pe ambele părţi ale Dunării(Giurgiu, Hârşova, Silistra ş.a.). Urmeazăo serie de victorii împotriva tătarilor şiturcilor (Putineiu, Stăneşti şi Şerpăteşti) culminândcu incendierea Rusciucului. În 1594ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 498 31.10.2011 17:28:58

MihailConstantin MiculescuMihai Viteazul Gheorghe Mihail Jean Mihailşi în anii următori a condus o campaniemilitară în sudul Dunării, cucerind cetăţileIsaccea, Măcin, Cernavodă, Rasgrad, Babadag,Târgul de Floci, Silistra şi chiar Rusciuc,Şiştova, Nicopole şi Vidin. În 1599, pus înfaţa destrămării coaliţiei antiotomane, decideaplicarea „planului dacic“, în speţă unireacelor trei ţări române. Trimite o solie la Pragapentru a cere încuviinţarea împăratuluiRudolf al II-lea pentru punerea în practică ainiţiativei sale. Primind un răspuns favorabil,la sfârşitul aceluiaşi an intră în Transilvaniaprin pasul Bran şi, după victoria asupra luiAndrei Bathory (Şelimbăr, 18 octombrie),îşi face intrarea triumfătoare la Alba Iuliape 1 noiembrie 1599, primind cheile fortăreţeide la episcopul Naprágy. În mai 1600îl alungă de pe tronul Moldovei pe IeremiaMovilă, învingându-l la Bacău, şi realizeazăastfel prima unire a ţărilor române. Titulaturafolosită de voievod (într-un documentdin 6 iulie 1600) era: Domn al Ţării Româneştişi Ardealului şi a toată Ţara Moldovei.Cum însă marile puteri ale vremii, ImperiulOtoman, Polonia, Imperiul Habsburgic, nuerau de acord cu schimbarea raportului deforţe în regiune, fiecare îşi păstrează zonade influenţă (Polonia asupra Moldovei,turcii asupra Ţării Româneşti, Habsburgiiasupra Transilvaniei). În perspectiva pribegiei,cere ajutor împăratului Rudolf alII-lea, care-l susţine a doua oară, deoareceprincipele Transilvaniei se schimbase şinu mai avea raporturi bune cu împăratul.În 1601 îl îndepărtează pe Bathory de petronul Transilvaniei (lupta de la Gurăslău).Cum însă recucereşte de le Simion Movilă şiŢara Românească, Rudolf al II-lea, care nuvoia unirea românilor între graniţele vechiiDacii, ordonă uciderea lui. A fost decapitatde generalul maghiar Basta. Radu Buzescua luat capul şi l-a îngropat la mănăstireaDealu, lângă Târgovişte. Voievodul, ca şimănăstirea Dealu, au devenit simboluri alenăzuinţei de unitate a tuturor provinciilorromâneşti într-un stat care să exprime identitatearomânească în întregul ei.Mihail, Gheorghe(13.03.1887, Brăila – 2.02.1982, Bucureşti)General de armată. A absolvit Şcoala Militarăde Ofiţeri de Infanterie şi Cavalerie. Şefde promoţie al Şcolii de Război. Specializarede doi ani în armata austro-ungară. A luatparte la campania din Bulgaria din 1913. Şefal secţiei de Informaţii a Marelui Stat Major(1933), şef al Casei Militare Regale (1938),subsecretar de stat la Ministerul ApărăriiNaţionale (1939), vicepreşedinte al Consiliuluide Miniştri (1940), şef al Marelui StatMajor la 23 august 1944. A refuzat cerereamareşalului Malinovski de a desfiinţa diviziileromâne din interiorul ţării şi a refuzat săsemneze protocolul de colaborare militarăcu sovieticii. A fost trecut în rezervă dupărăzboi, arestat în 1948 şi judecat vreme de5 ani, în grupul Ion Gigurtu. Condamnat la12 ani închisoare (penitenciarele Văcăreşti,Piteşti, Ocnele Mari, Sighet, Jilava) şi eliberatdupă executarea pedepsei, în 1957.Mihail, Jean(5.06.1896, com. Hălăuceşti, jud. Iaşi –12.03.1963, Bucureşti)Regizor de film. A învăţat meseria de cineast,foarte nouă în epocă, în Germania, de laAlfred Hallm. A făcut, în 1924, scenariul şiimaginea pentru filmul Păcat, de 2 minute,după I.L. Caragiale, cu imagini fotografiatede francezul Paul Menu la festivitatea de laBucureşti la 10 mai 1897. Pionier al filmuluimut în România. Lucrări: regie – Păcat(1924), Manasse (1925), Cererea în căsătorie(1926), Lia (1927), Povara (1928), Viaţa unuioraş (1929), Televiziune – Ce va fi mâine(1930), Aur (1931), Prima dragoste (1932),Trenul fantomă (1933), România (1934),CFR – o simfonie a muncii (1938), Rapsodiarustică (1945), De vorbă cu fraţii plugari (1945),Poporul român în lupta pentru democraţie (1946),La clacă (1946), În permisie (1946), Cu fruntea-nsoare (APACA) (1948), Bulevardul ‘FluierăVântu’ (1950), Aniversarea lui Puşkin (1950),Brigada lui Ionuţ (1954), Râpa dracului (1957).499ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 499 31.10.2011 17:28:58

MihailIon Mihalache Marcel Mihalovici Ioan de Apşa Mihaly Eugen Mihăescu500Scenografie – Păcat (1924), Prima dragoste(1932), Cupa tineretului muncitor (1949), Luptapoporului român pentru democraţie (1948),Naţionalizarea (1948), De vorbă cu fraţii plugari(1946), Rapsodia rustică (1946), Copiii noştri(1946), În permisie (1946), La clacă (1946),ARLUS – un an de activitate (1945), Cânteculbrazdei (1945), Parada melodiilor (1936),România 1934 (1934). A scris şi comentarii,la începuturile filmului sonor românesc,implicându-se în mersul istoriei ţării: Luptapoporului român pentru democraţie (1948), Aldoilea Congres al Confederaţiei Generale a Muncii(1948), Republica Populară Română în preajmaalegerilor (1948), Alegerile din 28 martie pentruMarea Adunare Naţională (1948).Mihail, Paulnume la naştere Paul Mihailovici(29.06.1905, Cornova, jud. Orhei, Basarabia –11.10.1994, Bucureşti)Istoric şi preot. A absolvit Facultatea deTeologie din Chişinău şi Facultatea de Literea Universităţii din Iaşi. S-a preocupat de cercetareaşi introducerea în circuitul ştiinţifica unor documente inedite cu caracter istoriograficşi bibliografic: Tipărituri româneştiîn Basarabia de la 1812 până la 1918 (1940),Mărturii de spiritualitate românească din Basarabia(1992), Bibliografia tipăriturilor româneştidin Basarabia 1812–1830 (1993) ş.a. Distinscu Premiul Eudoxiu Hurmuzachi al AcademieiRomâne şi cu titlul onorific Avva Pavel(1980). O societate a bibliografilor, înfiinţatăîn 1995 la Chişinău, îi poartă numele.Mihalache, Ion(3.03.1882, Topoloveni –6.03.1963, Râmnicu Sărat)Om politic, economist. Fondator al PartiduluiŢărănesc, 1918, ca partid de stânga.A câştigat alegerile din 1919 şi a făcut coaliţieguvernamentală cu partidul lui VaidaVoevod din Transilvania: Partidul NaţionalRomân. Cele două partide au fuzionat în1926. A fost ministru al Agriculturii, al Internelor,de Externe. În 1938 a susţinut FrontulRenaşterii Naţionale şi s-a opus mişcăriilegionare. În 1947 a vrut să fugă din ţară,împreună cu Iuliu Maniu, fiind capturat laTămădău. A fost deţinut la închisoarea dinSighet, apoi la cea de la Rm. Sărat.Mihalovici, Marcel(22.10.1898, Bucureşti – 12.08.1985, Paris)Compozitor. A fost descoperit de GeorgeEnescu. A plecat la Paris în 1919, unde astudiat cu Vincent d’Indy. La început a scrismuzică inspirat fiind de Samuel B eckett.Lucrări: Sonata nr 1 for violin and piano(1920), Mélusine, operă (1920, libret de YvanGoll), First string quartet (1923), Second stringquartet (1931), Sonata number 2 for violin andpiano (1941), Sonata for violin and cello (1944),Phèdre, operă (1949), Étude in two parts forpiano and instrumental ensemble (1951), Esercizioper archi (1960). A scris şi cărţi: Périples,1968; Textes, 1975; Amintiri despre Enescu,Brâncuşi şi alţi prieteni, 1990, postum.Mihaly, Ioan de Apşa(25.01.1844, Apşa, azi Ucraina –1/14.10.1914, Gherla)Istoric. Greco-catolic. Frate cu Victor M. deA. A absolvit Dreptul la Cluj. A fost primjuristconsult al Maramureşului (1877–1914).A luptat pentru drepturile românilor maramureşeni.A strâns o importantă colecţie dediplome maramureşene publicată parţial(1900). Membru corespondent al AcademieiRomâne (1901).Mihaly, Victor de Apşa(19.05.1841, Ieud, jud. Maramureş –21.01.1918, Blaj)Mitropolit. Greco-catolic. Frate cu Ioan M.A studiat Filosofia şi Teologia la ColegiulDe Propaganda Fide din Roma. Profesor deistorie bisericească şi drept canonic la SeminarulTeologic din Gherla. Mitropolit al Blajuluidin 1894. S-a împotrivit maghiarizăriiînvăţământului românesc din Transilvania.Lucrări: Disertaţiune despre cearta bisericeascăpentru botez dintre Sf. Ştefan şi Sf. Ciprian dinENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 500 31.10.2011 17:28:58

MihăilăGib Mihăescu Haralambie Mihăescu Mihai Mihăescu Gheorghe MihăilăCartagina, 1867; Privire peste istoria provincieibisericii greco-catolice a Albei Iulia, 1871. Membrude onoare al Academiei Române (1894).Mihăescu, Eugen(24.08.1937, Bucureşti)Grafician. A absolvit Academia de Arte Plasticela Bucureşti. Editor artistic al revisteiSecolul XX. A plecat în 1967 ca director artisticla Editura Rencontre, Lusanne, iar în 1971 înSUA, unde a fost colaborator pentru graficăal publicaţiilor The New York Times, The NewYorker, Time. Consilier de stat la preşedinţiaRomâniei din 1996, ambasador al Românieila UNESCO (2001–2004), membru al PartiduluiRomânia Mare din 2004, senator 2004–2008, europarlamentar al acestui partid.Mihăescu, Gib(23.04.1894, Drăgăşani, jud. Olt –19.10.1935, Bucureşti)Prozator. A urmat Dreptul la Bucureşti, fărăa-şi lua licenţa. A întemeiat la Cluj, în 1921,împreună cu Cezar Petrescu, revista Gândirea.A făcut parte din cenaclul Sburătorul allui E. Lovinescu. S-a manifestat ca un foartebun nuvelist: La Grandiflora, Vedenia ş.a., şica un romancier în linia lui Dostoievski:Braţul Andromedei, 1930; Rusoaica, 1933;Donna Alba, 1935.Mihăescu, Haralambie(7.02.1907, Udeşti, jud. Suceava – 2.03.1985, Iaşi)Lingvist şi filolog. A absolvit Filologia clasicăla Iaşi şi s-a specializat la Şcoala Românădin Roma. Profesor la Facultatea de LimbiClasice a Universităţii din Iaşi, cercetător laInstitutul de Lingvistică, apoi la Institutulde Studii Sud-Est-Europene din Bucureşti.Lector de limba română la Universitateadin Frankfurt am Main. Lucrări: Latino congeturale,latino volgare, 1925; Heraclid din Efes,1943; Limba latină în provinciile dunărene aleImperiului Roman. Membru al Academiei deŞtiinţe din Palermo, membru al Societăţii deLingvistică din Paris. Membru corespondental Academiei Române (1965).Mihăescu, Mihai(17.11.1954, Ciorăşti, Republica Moldova)Regizor de film. A absolvit Institutul de Artela Chişinău şi s-a specializat la Universitateade Artă Teatrală şi Cinematografică dinBucureşti. Lucrează la Televiziunea Moldoveidin Chişinău. Filmografie: A neamuluisperanţă..., seria I, UATC Bucureşti-TVMChişinău, 1990; Păcatul, 1992, Premiu laFestivalul Lucian Blaga, Cluj; A neamuluisperanţă..., seria a II-a, Sahia film, 1994;Biodava, Fundaţia Biodava, Bucureşti, 1995;Tu, cea mai sfântă dintre toate..., CASIN ART,Bucureşti, 2002.Mihăilă, Gheorghe(6.09.1930, Dăişoara, jud. Braşov –14.05.2011, Bucureşti)Slavist şi filolog. Licenţiat al Facultăţiide Filologie a Universităţii din Bucureşti(1953). A urmat studiile de specializare laUniversitatea din Moscova (1953–1957).Profesor la Universitatea din Bucureşti,prodecan al Facultăţii de Filologie(1960–1963) şi al Facultăţii de Limbi Slave(1963–1967), decan al Facultăţii de LimbiSlave (1967–1972), şeful Catedrei de filologieslavă (1958–1977). Are contribuţii remarcabilela studierea raporturi lor lingvisticeslavo-române. Lucrări: Împrumuturi vechisud-slave în limba română. Studiu lexico-semantic(1960, teză de doctorat); Studii de lexicologie şiistorie a lingvisticii româneşti (1973); Literaturaromână veche 1402–1647 (antologie, 2 vol.)(1969), în colaborare cu Dan Zamfirescu;Contribuţii la istoria culturii şi literaturii românevechi (1972). Dicţionar al limbii române vechi(sfârşitul sec. X – începutul sec. XVI, 1974);Cultură şi literatură română veche în contexteuropean (1979); Studii de lingvistică şi filologie(1981). Traduce: Învăţăturile lui Neagoe Basarabcătre fiul său Teodosie (ediţie realizată de DanZamfirescu şi Florica Moisil, 1970); Estecolaborator la Dicţionarul limbii române moderne(1958) şi la Dicţionarul limbii române al Academiei(1965). Este editor al lui Ioan Bogdan,Scrieri slave (1968), al lucrării lui B.-P. Hasdeu501ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 501 31.10.2011 17:28:58

502Radu MihăileanuŞtefan Mihăilescu-BrăilaCuvente den bătrâni (1970, 1971). Membru alAsociaţiei Slaviştilor din România (1957),secretar al Asociaţiei (1958–1966), vicepreşedinte(1970–1976). Membru al Societăţii deŞtiinţe Filologice, vicepreşedinte al ei (1972).Membru al Societăţii Române de Lingvistică,vicepreşedintele ei (1973). Membru al ComitetuluiInternaţional al Slaviştilor. Membrutitular al Academiei Române (2004).Mihăilă, Mihai N.(27.12.1948, Faraoanele, jud. Vrancea)Inginer. A absolvit Politehnica la Bucureşti.Lucrează la Institutul Naţional de Microtehnologii.Contribuţii în domeniul nanotehnologiilor.A inventat, împreună cu uncolectiv, un aparat de identificare a dioxiduluide carbon cu ajutorul nanotuburilor deaminocarbon, patentat în România şi SUA.Lucrări: Low-Temperature Scanning TunnelingMicroscopy, 2004. Membru corespondent alAcademiei Române (1995).Mihăileanu, Radu(23.04.1958, Bucureşti)Regizor de film. Fiu al lui Ion M. (numela naştere Mordechai Buchman, n. 1913,membru PCR din ilegalitate, fondator alseriei noi a Contemporanului, 1946, scenaristulfilmului Duminică la ora 6, regizor LucianPintilie). A plecat din ţară în 1980, fiind studentla IATC, şi a absolvit la Paris Institutulde Cinematografie. A fost asistent de regie,prim-asistent şi apoi regizor pentru maimulte producţii de succes: Les Quatres saisons,1980; Un amour de Swan, 1984; Je t’aime(1986); El sueno del mono loco (1989); Maigret(1992); Un week-end sur deux (1990); Le retourde Casanova (1992). Sentimentul de marginall-a făcut să plece în Africa, unde a trăit maimulte luni printre pigmei. Întors în Franţa, arealizat pelicule care i-au adus recunoaştereainternaţională (scenariu, regie, filmări): Trainde vie (1998); Les pygmées de Carlo (2002); Va,vis et deviens (2005, Premiul Cesar), Concertul,2009 (filmări în România, Rusia, Franţa).MihăilăMihăilescu-Brăila, Ştefan(3.02.1925, Brăila – 19.09.1996, Bucureşti)Actor. Autodidact. Din 1949 până în 1954a jucat la Teatrul Maria Filotti din Brăilaîn spectacole ca La Ilie bun şi vesel de IonDamian, O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale,Poveste de dragoste de Margarita Aligher, Burghezulgentilom de Molière, Bădăranii de CarloGoldoni, Nunta lui Kecinski de Suhovo Kobîlinşi Ultima oră de Mihail Sebastian. Roluriîn cinema: Alo? Aţi greşit numărul (1958);Când primăvara e fierbinte (1960); Portretul unuinecunoscut (1960); O zi pierdută (1960); Darclée(1961); A fost prietenul meu (1961); Omul delângă tine (1961); Porto-Franco (1961); Politicăşi... delicatese (1963); Titanic vals (1964); Cameraalbă (1964); Comoara din Vadul Vechi (1964);Răscoala (1965); Vremea zăpezilor (1966); Cineva deschide uşa? (1967); Maiorul şi moartea(1967); Zile de vară (1968); Căldura (1969); Doibărbaţi pentru o moarte (1969); Asediul (1970);Fraţii (1970); Atunci i-am condamnat pe toţi lamoarte (1971); Urmărirea (1971) – serial TV;Astă-seară dansăm în familie (1972); Cu mâinilecurate (1972); Ciocolata cu alune (1978); Septembrie(1978); Nea Mărin miliardar (1979); Orazero (1979); Grăbeşte-te încet (1981); Buletinde Bucureşti (1982); Secretul lui Bachus (1984);Sosesc păsările călătoare (1984). Artist Emerit.Mihăilescu, Dan C.(12.12.1953, Bucureşti)Critic literar. Cercetător ştiinţific la Institutulde Istorie şi Teorie Literară G. Călinescu(1980–2003); secretar de redacţie la Revistade istorie şi teorie literară (1983–1986); editorulsuplimentului Litere, arte, idei al ziaruluiCotidianul (1991–1996; din 2001 până în prezent).Între 1999 şi 2005 realizează emisiuneaOmul care aduce cartea la Pro TV, premiulConsiliului Naţional al Audiovizualului,2002. Cronicar literar la revistele Transilvania(1984–1989), 22 (1994–2000) ş.a. Lucrări:Perspective eminesciene, Premiul Uniunii Scriitorilor,1982, debut; Dramaturgia lui LucianBlaga, 1984; Întrebările poeziei, 1989; Stângaciide dreapta, 1999; Scriitornicul, 2001; Bucureşti.Carte de bucăţi, 2003; Scrieri de plăcere, 2004;Literatura română în postceauşism (vol. I – 2004,vol. II – 2006, vol. III – 2007); Viaţa literară(vol. I – 2005, vol. II – 2006); Idei cu zimţi,2008; Mihai Eminescu, 2009.Mihăilescu, Vintilă M.(19.04.1890, Bucureşti – 27.05.1978, Bucureşti)Geograf. A absolvit Dreptul şi Geografiala Universitatea din Bucureşti. Profesor laFacultatea de Geografie a Universităţii dinBucureşti. Fondator (1944) şi director alInstitutului de Cercetări Geografice al României.Contribuţii în domeniul alunecărilorENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 502 31.10.2011 17:28:58

MihălcescuDan C. Mihăilescu George Mihăiţă Mihai Mihăiţăde teren, al teraselor fluviale. A pus bazelegeografiei oraşelor româneşti şi a introdusnoţiunea de „zonă preorăşenească“. S-aocupat de climă în conexiune cu geografia.Lucrări: Cercetări antropo-geografice, 1923;Contribuţiuni la cunoaşterea reliefului PodişuluiMoldovenesc, 1930; Harta etnică a RomânieiSubcarpatice, 1941; Asupra traseelor morfologice,1947; Geografia Văii Dunării româneşti, 1969.Membru al Societăţii Române de Geografie,al Academiei Sârbe de Geografie. Membru alAcademiei Române (1974).Mihăiţă, George(23.09.1948, Moreni)Actor de teatru şi film. A absolvit în 1971Institutul de Artă Teatrală şi Cinematograficădin Bucureşti ca elev al Sandei Manu.Actor şi director al Teatrului de Comedie.Roluri în teatru în: Coana Chiriţa de VasileAlecsandri, 1969; Fata Morgana, 1971; Ziariştiide Alexandru Mirodan, 1971; MutterCourage de Bertholt Brecht, 1972; O noaptefurtunoasă de I. L. Caragiale, 1972; Buffalo Billşi indienii de Arthur L. Kopit, 1973; Pălăriade Eugène Labiche, 1998; Bani din cer de RayCooney, 2001; Poker de Adrian Lustig, 2004;Revizorul de N. V. Gogol, 2006. Roluri înfilm: Reconstituirea, 1968; Căldură mare, 1969;Prieteni fără grai, 1969; Castelul condamnaţilor,1970; B.D. în alertă, 1971; Urmărirea, serialTV, 1971; Veronica, 1972; Capcana, 1973;Veronica se întoarce, 1973; Filip cel Bun, 1975;Zidul, 1974; Comedie fantastică, 1975; Accident,1976; Mama, 1976; Tufă de Veneţia, 1976;Accident, 1977; Drumuri în cumpănă, 1978;Saltimbancii, 1981; Duelul, 1981; Duminica ănfamilie, 1987; Omul zilei, 1997; Secretul Mariei,2005; Undeva la Palilula, 2009. Televiziune:Să umplem pământul cu visuri; Doctor în filosofie;Siciliana; Şeful sectorului suflete; Îndrăzneala;Viori de primăvară; Căsnicia nu-i o joacă; Vilegiatura;Fata care a mutat Parângul; Ziariştii;Speranţa nu moare în zori. Premiul pentru ceamai bună interpretare masculină în cadrulFestivalului Naţional de Comedie de laGalaţi, rolul Tersit, Troilus şi Cresida, 1994;Premiul pentru cea mai bună interpretaremasculină oferit de Asociaţia UmoriştilorRomâni, 1975. Alte activităţi: 1990 – Directorulrevistei pentru adolescenţi Salut, cusuplimentele Salut paranormal, Salut rebusist,Integrame salut, Sexualitatea. 1992 – PreşedinteleClubului UNESCO Adolescenţii.2000 – Directorul onorific al revistei Super.Fondator al Festivalului Internaţional deteatru FestCo (din 2003).Mihăiţă, Mihai(14.09.1930, Voloiac, jud. Mehedinţi)Inginer. A absolvit Institutul de Căi Feratedin Bucureşti. Specializări în Franţa şi MareaBritanie. Profesor la Facultatea de Transporturia Institutului Politehnic din Bucureşti.Director general al Regionalei de Căi FerateBucureşti. Ministru adjunct al MinisteruluiTransporturilor şi Telecomunicaţiilor. Contribuţiila proiectarea a patru sisteme informaticeferoviare internaţionale; a realizatpeste 100 de proiecte şi studii în domeniulferoviar şi informatică în transporturi. Şefde proiect al primului sistem informatic întimp real din România pentru conducereaşi supravegherea activităţii vagoanelor demarfă pe reţeaua CFR. Membru şi preşedinteal AGIR (din 1990). Membru fondatoral Academiei de Ştiinţe Tehnice din România.Membru fondator al Fundaţiei PremiulRomân pentru Calitate J.M. Juran.Mihălcescu, Irineu prenume la naştere Ioan(24.04.1874, Pătârlagele, jud. Buzău –3.04.1948, Bucureşti)Mitropolit. A absolvit Seminarul Teologicde la Buzău, apoi Facultatea de Teologie laBucureşti. Specializare la Berlin şi Leipzig.A fost profesor la Facultatea de Teologiedin Bucureşti. A creat disciplina apologeticăsau teologie fundamentală. Nichifor Crainici-a fost student. În perioada 1926–1928a fost decan al Facultăţii de Teologie dinCernăuţi. În 1936 a devenit arhiereu vicar503ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 503 31.10.2011 17:28:58

Mihanj-SteryuIrineu Mihălcescu Paul Mihnea Gheorghe Mihoc504al Arhiepiscopiei Bucureştilor, apoi locţiitorde episcop al Râmnicului şi, în 1939, locţiitoral mitropolitului Olteniei, apoi mitropolital Moldovei. În 1947 a fost obligat să seretragă din scaun.Mihanj-Steryu, Vanghea(1950, Dolani-Shtipsko, Macedonia)Scriitoare, pictoriţă şi artistă. Aromâncă.Familie de păstori originară din Moscopoleşi Ianina. A urmat Filologia şi Artele Plasticeîn Macedonia şi la Belgrad, în Serbia.Lucrează pentru Parlamentul ComunităţiiShtip-Macedonia din Skopje. A publicatpeste 30 de volume de proză şi poezie îndialect aromânesc, a alcătuit antologii alescriitorilor români din toate zonele delocuire transpuse în aromâneşte, iar prinpoemul Neamul meu este considerată unAlexei Mateevici al aromânilor („O, tu,neam al meu!/ Împrăştiat în toate colţurilelumii,/ Între intervalele timpului care tace,/Privind meteoriţii dorurilor,/ Stai tăcut înecoul pietrelor şi suspinelor,/ Cu o nelinişteînăbuşită,/ Parcă ai fi o stea pierdută”). Caartistă a lucrat la Filarmonica de Stat dinSkopje (1974–1992). Lucrări: Tser fără steali(Cer fără stele, poeme); Casi fârâ pârmat (Casăfără gard, roman); Mutritlu a poetsilor (antologiede poezie românească).Mihnea cel RăuV. Basarab, Mihnea cel RăuMihnea, Paul(27.06.1921, Briceni, jud. Hotin, Basarabia –31.08.1994, Chişinău)Poet, traducător. Evreu ca etnie. A absolvitLiterele la Universitatea din Cernăuţi.Volume de versuri: Preludiu (1940), Bat miezulveacului curanţii (1951), Lumina ochilor mei(1957), Orga codrului (1966), Galerie cu autoportret(1968), Hingher şi demiurg (1973), Grădinar(1980), Coroană de coroane (1992). A fostun traducător de excepţie: Elegiile din Duinode R.M. Rilke, Poezii de Paul Valery, Bucolicede Vergiliu, Elegii din exil de Ovidiu ş.a.Mihnea RaduV. Basarab, Radu MihneaMihoc, Gheorghe(7.06.1906, Brăila – 25.12.1981, Bucureşti)Matematician şi statistician. Studiile superioarele-a început la Universitatea dinBucureşti, la Facultatea de Ştiinţe, Secţiamatematică, după care a plecat în străinătatesă-şi perfecţioneze studiile, la Universitateadin Roma, unde marele statistician CorradoGini înfiinţase noua Facultate de Statistică.A obţinut titlul de doctor în ştiinţe şiactuariale (statistică pentru asigurări) îniulie 1930, sub îndrumarea statisticianuluiitalian Guido Castelnuovo. Întors în ţară, is-a oferit un post de profesor la Şcoala deStatistică, Actuariat şi Calcul din Bucureşti,şcoală înfiinţată în acelaşi an şi condusă deOctav Onicescu. Din 1934 a obţinut titlulde doctor în matematică la Universitateadin Bucureşti şi în 1946 a fost numit profesorde matematică financiară la AcademiaComercială din Bucureşti (1946–1949). În1948, după reforma educaţiei, a fost numitşef de catedră al Departamentului de calcululprobabilităţilor şi statistică matematică(1948–1973). A ocupat diverse funcţii, pentruca în 1948 să fie numit director generalal Institutului Central de Statistică (dupăAnton Golopenţia), funcţie pe care a ocupat-opână în 1951. Între 1951 şi 1960 a fostdecan al Facultăţii de Matematică-Fizică.A fost prorector pentru 3 ani, după care,în 1963, a ajuns rector al Universităţii dinBucureşti. A deţinut această funcţie până în1968. Împreună cu Octav Onicescu a pusbazele şcolii matematice româneşti de teoriaprobabilităţilor şi statistică matematică.Lucrări: Curs de matematici actuariale, 1932;La dépendance statistique. Chaînes et famillesde c haînes discontinues, 1937 (în colaborare);Calculul probabilităţilor, 1939 (în colaborare);Tratat de matematici actuariale, 1943;Les chaînes des variables aléatoires. Problemèsasymptotiques, 1943 (în colaborare); ElementeENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 504 31.10.2011 17:28:59

MilcuIoan Mihu Iulian Mihu Ion Mija Ştefan-Marius Milcude calculul probabilităţilor, 1954; Calcululprobabilităţilor şi aplicaţii, 1956 (în colaborare);Curs de matematici pentru statisticienişi economişti, 1956 (în colaborare); Lecţii destatistică matematică, 1957 (în colaborare);Teoria matematică în operaţiile financiare, 1960(în colaborare); Matematici aplicate în statistică,1963 (în colaborare); Bazele matematiceale programării liniare, 1964 (în colaborare);Statistică matematică, 1966 (în colaborare);Matematici pentru economişti, 1966–1971 (încolaborare, 3 volume); Teoria probabilităţilorşi statistică matematică, 1970 (în colaborare);Modele matematice ale aşteptării, 1974 (în colaborare);Bazele matematice ale teoriei fiabilităţii,1975 (în colaborare). Declarat ProfesorEmerit în 1964 şi Om de Ştiinţă Emerit în1969. Laureat al Premiului de Stat în 1962.Membru al Institutului Internaţional deStatistică, al Societăţii Internaţionale deBiometrie. Membru titular al AcademieiRomâne (1963) şi preşedinte al ei din 1980până la moartea sa, un an mai târziu.Mihu, Ioan(17.10.1854, Vinerea, jud. Alba –2.06.1927, Orăştie)Avocat. A absolvit liceul la Sibiu, Dreptul laGraz, în Austria. Specializare la Budapestaşi Viena. A fost avocat la Orăştie. Fondatorşi primul director al Băncii Ardeleana dinOrăştie (1885–1905). Director al DespărţământuluiXI al ASTRA. Iuliu Maniu şiVasile Goldiş i-au încredinţat misiunea, dinpartea Partidului Naţional, să ducă tratativela Budapesta cu contele Tisza pentruacordarea pentru români de drepturi egalecu ale celorlalte naţiuni din Imperiul Austro-Ungar.Înaintea tratativelor cu maghiariia avut o audienţă la Carol I, în prezenţa primului-ministru,Titu Maiorescu, şi el de origineardeleană. A fost preşedinte al Fonduluipentru Teatru Român în Transilvania şi afăcut o donaţie însemnată pentru înfiinţareaFundaţiunii pentru Ajutorarea ZiariştilorRomâni din Ungaria. Şcoala din Vinerea şi ostradă din Orăştie îi poartă numele.Mihu, Iulian(3.11.1926, Bucureşti – 20.06.1999, Bucureşti)Regizor. A absolvit Institutul de Teatru şiCinematografie la Bucureşti. Profesor alInstitutului. A scris scenarii şi a făcut regiapentru numeroase filme: La mere, (1953);Viaţa nu iartă (1957); Poveste sentimentală(1961); Procesul alb (1965); Neînfricaţii (serialTV, 1969); Felix şi Otilia (1972); Nu filmămsă ne amuzăm (1975); Alexandra şi infernul(1975); Marele singuratic (1975); Luminapalidă a durerii (1980, Diploma Specialăa Festivalului Internaţional de Film de laMoscova); Comoara (1982); Anotimpul iubirii(1986); Băiatul cu o singură bretea (1991);Dublu extaz (1998).Mija, Ion(21.10.1938, Bălţi – 6.12.2001, Chişinău)Regizor de film. A absolvit Institutul deCultură din Moscova, apoi Cursurile Superioarede Regie. A lucrat pentru TelefilmChişinău şi Moldova Film, mai ales documentare:Ornamentul (scenariu şi regie),1968; Urmele, 1968; Căutare, 1969; Piept lapiept, 1970; Chişinău-Chişinău, 1971; Lumeacopilăriei noastre, 1973; Exegi monumentum,1973; Melodii nistrene (scenariu şi regie),1974; Cântă Maria Bieşu, 1975; Concertulmaeştrilor în artă, 1975; Suita de nuntă, 1976;Vocaţia, 1977; Motive folclorice, 1981; Izvorullui Ion Ciobanu, 1983; Tatarbunar, 1984; Eusunt acelaşi semănător, 1984; A doua vedere,1986; Dincolo de circ, 1989.Milcu, Ştefan-Marius(15.08.1903, Craiova – 1.12.1997, Bucureşti)Medic, biolog şi antropolog. A absolvitMedicina la Bucureşti. Profesor la Institutulde Medicină şi Farmacie din Bucureşti, rectorullui. Director al Institutului de Endocrinologiedin Bucureşti. Este considerat,alături de C(onstantin) I. Parhon, creatorul505ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 505 31.10.2011 17:28:59

506Vasile MileaNicolae Milescuşcolii româneşti de endocrinologie. Creatoral Grupului de reflexie Noesis, autorul unormonografii de răsunet pe plan mondial, maiales legate de timus sau epifiză, organizatoral primului program de protecţie pentruceea ce a fost numit guşă endemică. Lucrări:Epifiza – glandă endocrină, 1957; Terapeuticabolilor endocrine, 1962; Fiziopatologia glandeitiroide, 1964; Endocrinologia ginecologică, 1969;Endocrinologie clinică, 1975. Membru al MariiAdunări Naţionale. În ultimii ani de viaţă,mai ales după 1982, când a fost implicatîn curentul Meditaţia Transcendentală, afost marginalizat. Membru al Academiei deŞtiinţe Medicale din România, al Academiilorde Ştiinţe din Bulgaria, Polonia, Serbia,Ungaria, al Societăţii Regale de Medicinădin Londra, al Societăţii Internaţionale deEndocrinologie. Membru titular (1948) alAcademiei Române.Milea, Vasile(1.01.1927, Lereşti, jud. Argeş –22.12.1989, Bucureşti)General-colonel. A absolvit Academia Militarădin Bucureşti ca şef de promoţie. Şef alMarelui Stat Major (1980–1985). Deputat deIaşi în Marea Adunare Naţională, membrual Consiliului Naţional al Frontului UnităţiiSocialiste (1974), membru al CC al PCRîn 1979. Ministru al Apărării Naţionale(1985–1989), se pare că s-a sinucis în zilelerevoluţiei din decembrie 1989 pentru caarmata română să nu fie acuzată de represiune.Înaintat post-mortem (1990) la gradulde general de armată cu 4 stele.Milescu spătarul, Nicolae(1636, Mileşti, jud. Vaslui – 1708, Rusia)Istoric şi diplomat. A studiat la Patriarhiaecumenică din Constantinopol, trimis deVasile Lupu. A fost unul dintre cei maiimportanţi militanţi pentru ecumenism,pentru alianţa tuturor creştinilor în luptaantiotomană şi antimusulmană. În acestinterval a tradus Tratatul despre raţiuneaMileadominantă al lui Josephus Flavius (Despre singurul,ţiitorul gând, 1664), ca şi Vechiul Testament1661–1664, după Septuaginta publicatăde protestanţi la Frankfurt în 1597. Dupăcăderea lui Grigore Ghica îl aflăm la Berlin,la curtea electorului Frederic Wilhelm. Deacolo merge Suedia, unde se întâlneştecu Gheorghe Ştefan, care îl trimite cumisiuni diplomatice la Stockholm şi Parisspre a organiza o campanie antiotomană.Acolo scrie Enchiridion sive Stella OrientalisOccidentali splendens, id est sensus EcclesiaeOrientalis, scilicet graece de transsubstantioneCorporis Domini, aliisque controversial...(Manual sau Steaua Răsăritului strălucind înApus, adică părerea Bisericii Răsăritene Ortodoxedespre prefacerea Trupului Domnului şi desprealte controverse...). Trimisă la Paris, lucrarea afost publicată în versiune latină de An toineArnaluld şi Pierre Nicole în volumul lorintitulat La perpetuité de la foi de L’EgIisecatholique touchant L’Eucharistie, 1669, ed.a II-a, 1704, ca răspuns dat pastorului calvinJean Claude; era prezentată sub titlul: Ecritd’un seigneur moldave sur la croyance des grecs.Era a doua operă românească publicată înApusul Europei după Mărturisirea lui PetruMovilă. A fost traducător din greacă, latinăşi română în rusă, lucrând la Departamentulşcolilor. A fost mare spătar în Moldova,apoi trimisul la Poarta Otomană al ŢăriiRomâneşti. În 1671 soseşte la Moscova catrimis al Patriarhului Dositei al Ierusalimuluila ţarul Aleksei Mihailovici. Înscris înlupta antiotomană a românilor, a căutat înRusia sprijin în acest scop, fiind însă folositîn alte sensuri: trimis de ţar în China, a scrisîn rusă un Jurnal, 1677.Militaru, Nicolae(1925, Târgu Jiu – 27.12.1996, Bucureşti)General. A început Academia Militară dinBucureşti şi a absolvit Academia MilitarăFrunze din Moscova. A fost membru supleantal CC al PCR (1969–1981). Din 1965a fost comandantul Armatei III Cluj şi alArmatei II Bucureşti. În 1978 a fost trecutîn rezervă. Rechemat în rândul cadreloractive prin Decret al Frontului Salvării Naţionale,a fost ministru al Apărării Naţionale(26 decembrie 1989 – 22 martie 1990). Prosovieticşi declarat contra aderării Românieila NATO, a candidat ca independent lapreşedinţia României în 1996, obţinând înturul I (3 noiembrie) doar 0,22%.Mille, Constantin(21.12.1861, Iaşi – 20.02.1927, Bucureşti)Ziarist şi scriitor. În tinereţe a frecventatcercurile socialiste de la Iaşi, Bucureşti,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 506 31.10.2011 17:28:59

MilovanNicolae Militaru Constantin Mille Matei Millo Ion MiloşBruxelles. A fost director al ziarelor Adevărulşi Dimineaţa, preşedinte al Asociaţiei Generalea Presei Române. Împreună cu Ion şiSofia Nădejde a contribuit la întemeierearevistei Contemporanul. Ca prozator esteautobiografic: Dinu Millian, 1887; O viaţă,1914, iar ca poet este adept al naturalismului:Versuri, 1883.Millo, Matei(25.11.1814, Iaşi – 9.09.1896, Iaşi)Actor şi autor dramatic. A desfăşurat laIaşi şi Bucureşti o activitate multilateralăde actor, director de scenă, autor dramatic,conducător de trupă şi director de teatru,precum şi de profesor. A fost un ferventsusţinător al repertoriului naţional şi uninterpret strălucit al comediilor lui VasileAlecsandri. A cultivat în teatrul românescinterpretarea realistă, reacţionând împotrivastilului declamator. Printre rolurilecare i-au asigurat popularitatea se numărătravestiurile: Chiriţa, Mama Angheluşa,Baba Hârca. A fost memorabil şi în Ciubărdin Despot-Vodă, Barbu din Barbu Lăutaru deV. Alecsandri, Shylock din Neguţătorul dinVeneţia de Shakespeare, Sancho Panza dinDon Quijote de Cervantes etc. Concepţia saartistică a influenţat puternic teatrul românescde la sfârşitul secolului al XIX-lea şiînceputul secolului XX. Ca autor dramatica scris comedii satirice.Miloş, Ion(16.02.1930, satul Sărcia, azi Sutjeska,Banatul Sârbesc)Poet. A absolvit liceul la Vârşeț, Filosofia laBelgrad şi Literele la Sorbona. S-a stabilit înSuedia în 1964. Redactor-şef al revistei Candela(Stockholm), lunar de cultură română.A publicat în jur de 75 de volume de versuri:Muguri, 1953, Vârşeţ, debut; Eternaauroră, 1977, Bucureşti; Ouă căzute din cuib,1968, Stockholm. A obţinut premii pentrutraduceri: Pana de aur, Tetovo, 1990; PremiulUniunii Scriitorilor din România, 1990. Poetal simplităţii şi trecătorului ce indică esenţaumană, „steaua invizibilă“ a fiinţei, este binereceptat şi în România: Cerul de sub ierburi,1999. Cetăţean de onoare al României distinscu Ordinul Serviciu Credincios în gradde Comandor, 2002.Miloş, Miodrag(1933, Alexinać, Voivodina)Scriitor. A debutat la revista Lumina dinVârșeț cu versuri. A condus publicaţiaBucuria copiilor, tot la Vârșeț. A participatla întâlniri literare în Iugoslavia, România,Suedia, Germania, URSS. A publicat literaturăpentru copii: drama Traseu secundar(1983); proză scurtă – Medalioane (1984);romane – Încercarea de a zbura (1988); Caleascorpionilor (1989); Vânt de răsărit (1995).Membru al Uniunii Scriitorilor din Iugoslaviași președinte al Uniunii Scriitorilor dinVoivodina.Miloşovici (Milo), Lavinianume la naştere Miloşevici Corina Lavinia(21.10.1976, Lugoj)Gimnastă. Sârboaică după tată şi maghiarădupă mamă (membră a echipei naţionale devolei feminin). S-a antrenat de la vârsta de6 ani la Centrul Naţional de Antrenamentde la Deva. A câştigat 19 medalii la competiţiimondiale şi olimpice. Prima competiţiela care a participat, în 1990, a fost CupaAmericii. La Jocurile Olimpice de la Barcelona,din 1992, a obţinut 4 medalii (la sol aluat nota 10). A fost ultima gimnastă care aprimit nota 10 într-o competiţie olimpică şi9,95 la un campionat mondial (1990). S-aretras în 1997 şi a absolvit Universitatea deSport din Timişoara, devenind antrenoarede gimnastică.Milovan, Todor(24.02.1920, Uzdin, Banatul Sârbesc –27.02.2002, Kać)Profesor. A absolvit Şcoala Normalădin Vârşeţ, fiind din prima generaţie de507ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 507 31.10.2011 17:28:59

508Lavinia MiloşoviciIon Mincuînvăţători români din Banatul Sârbesc(alături de Traian Doban şi Gligor Popi),formată de profesori angajaţi prin contract,din România. A fost învăţător la Subotiţa înSerbia, apoi la Bariće (Sân-Ianăş) şi Ecicaîn Banatul Sârbesc. Vasko Popa l-a adus lasăptămânalul Libertatea din Pancevo. El estefondatorul tipografiei Trustului Libertatea.A fost profesor de geografie, apoi directoral Liceului mixt român din Vârşeţ, dizolvatîn 1956, când s-a mutat la liceul BorislavPetrov Braća, având secţie cu predarea înlimba română (existent şi astăzi), apoi laLiceul Economic şi la Şcoala Normală.A fost inspector şcolar la Novi Sad. A scrismonografia Uzdin, apărută postum, 2005.Milu, Matei(21.01.1725, Spătăreşti, jud. Suceava –3.10.1801, Iaşi)Poet. Mama sa era din familia Roset(ti).Este bunicul lui Matei Millo. A studiat laPetersburg, probabil matematica. A fostcontemporan cu Ienăchiţă Văcărescu, estemodelul cultural al lui Costache Conachi.Avea un spirit modernizator, îl cita pe Voltaire.A lăsat şi schiţe de caracter, satirice,ale multor contemporani. Multe greco-turcisme.Lucrări: Poezii, în I. Tanoviceanu – Unpoet moldovean din veacul XVIII: Matei Milu,AAR, memoriile secţiunii literare, t. XX,1897–1898.Mimi Constantin(2.02.1869, Chişinău – 17.04.1935)Moşier şi înalt funcţionar în Basarabiade până la Unire. Studii: Liceul gubernialdin Chişinău şi Universitatea din Odessa(Facultatea de Drept). A fost un activist alZemstvei, iniţial la Tighina, apoi pe toatăBasarabia (1913–1917). După revoluţia dinfebruarie a fost numit comisar al guvernuluiprovizoriu pentru Basarabia. A fostun propagandist al metodelor moderne înagricultură.MiluMincu, Ion(20.12.1852, Focşani – 6.12.1912, Bucureşti)Arhitect. Născut în acelaşi oraş ca şi AnghelSaligny. A absolvit Şcoala Naţională dePoduri şi Şosele din Bucureşti, apoi ŞcoalaNaţională de Belle Arte din Paris, ca elev alarhitecţilor Remy de Louanges şi J. Gaudet.A fost unul dintre fondatorii Şcolii dearhitectură a Societăţii Arhitecţilor Români.Profesor la Şcoala Superioară de Arhitecturădin Bucureşti. Deputat în ParlamentulRomâniei (1895–1899). A fost unul dintrecreatorii stilului naţional în arhitecturaromână. Lucrări: Casa Lahovary (1886);bufetul de pe Şoseaua Kiseleff (1882–1892),în prezent restaurantul Doina; Vila Robescudin Sinaia (1897); Casa Petraşcu din PiaţaRomană (1904); Şcoala Centrală de Fete dinBucureşti (1890); Palatul Administrativ dinGalaţi (1905–1906); Palatul Băncii Comerţuluidin Craiova (1906, terminat de C. Iotzuîn 1916); Palatul Primăriei Capitalei (proiect,finalizarea a fost a lui Petre Antonescu, născutlângă Focşani, la Rm. Sărat); Şcoala derăzboi din Bucureşti (proiect); cavourile luiGhica, Cantacuzino, Gheorghieff din cimitirulBellu (1900–1904); a restaurat bisericaStavropoleos din Bucureşti (1904–1910);Casa Monteoru (1887–1888, azi sediulUniunii Scriitorilor); Casa Vernescu (1887–1889); a decorat interiorul Palatului de Justiţiedin Bucureşti (1890–1895). Preşedinte alSocietăţii Arhitecţilor Români (1903–1912).Institutul de Arhitectură din Bucureşti îipoartă numele.Mincu, Marin(28.08.1944, Slatina, jud. Olt –4.12.2009, Bucureşti)Eseist, traducător, editor. A absolvit Filologiala Bucureşti. Unul dintre fondatorii campusuluiUniversităţii din Constanţa, profesor şidecan al Facultăţii de Litere, conduce revistaParadigma, este proprietarul Editurii Pontica,a înfiinţat cenaclul Euridice. L-a tradus înromâneşte pe Umberto Eco. Lucrări: Avangardaliterară românească, 1983; All’Insegna delPesce d’Oro, 1985; Il Diario di Dracula (Jurnalullui Dracula), 1992, Italia, tradus în română2004, Premiul AER; Scritti rumeni, culegere,1994; Poezia italiană în interviuri, 1995; Poezii,1996; Intermezzo IV, roman, 1997; II Diariodi Ovidio, 1997; Poezia română actuală, 3 vol.,antologie; 1998–1999; De ce scriu poezie,1998; Poeticitate românească postbelică, 2000;Eseu despre autenticitatea scriiturii, 2000; Moarteala Tomis. Jurnalul lui Ovidiu, 2005; Pacient laSpitalul Fundeni. Studiu de caz, 2007. Laureatal Premiului Herder, 1996.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 508 31.10.2011 17:28:59

MinoviciMarin Mincu Ioan Minea Mina Minovici Nicolae MinoviciMinea, Ioan(1878, Tulgheş, jud. Harghita – 1941, Cluj)Medic. A absolvit Facultatea de Medicinăla Bucureşti, ca elev al lui Gheorghe Marinescu.S-a specializat în neurologie. A fostprofesor şi rector la Facultatea de Medicinădin Cluj. Contribuţii în domeniul cercetăriiparezelor şi regenerării sistemului nervosperiferic. Este primul român care a obţinutimaginea la microscop a unui nerv (1936)şi primul care a folosit în literatura despecialitate termenul neuroplastie (1909).Membru al Academiei de Medicină dinRomânia. Clinica de neurologie din Cluj îipoartă numele.Minovici, Mina(30.04.1858, Brăila – 25.04.1935, Bucureşti)Medic legist. Vlah, adică român din sudulDunării, din Tetovo. Primul din familie senumea Ştefan Mina şi a venit după războiulruso-otoman (1812). Unul dintrefiii acestuia, Ştefan, s-a mutat de la Brăilala Râmnicu Sărat, a fost primar şi a avut13 copii. Trei dintre ei vor deveni celebri:Mina, Nicolae şi Ştefan. Mina M., cel maimare dintre fii, a absolvit Şcoala Superioarăde Farmacie a doctorului Carol Davila şiapoi Facultatea de Medicină. S-a specializatla Paris în toxicologie. A fondat în 1892Institutul Medico-Legal care-i poartă astăzinumele. În 1890 a devenit membru fondatoral Societăţii de Ştiinţe Fizice, iar în 1909 afost numit membru în Consiliul SanitarSuperior; din 1912 a îndeplinit funcțiade director general al Serviciului Sanitar.Este fondatorul şcolii române de medicinăjudiciară şi al serviciului antropometric dinBucureşti. A făcut cercetări importante cuprivire la alcaloizii cadaverici, la putrefacţie,la bolile mentale simulate, precum şi laantropologia criminală. Cea mai importantălucrare: Tratat complet de medicină legală,2 vol., (1928, 1930).Minovici, Nicolae(23.10.1868, Râmnicu Sărat –26.06.1941, Bucureşti)Medic. Al şaptelea fiu al lui Ştefan M., primarulde Râmnic şi frate cu Mina şi Ştefan M.După un an la Şcoala de Belle Arte, s-a înscrisla Medicina din Bucureşti. După absolvires-a specializat la Berlin. Întors la Bucureşti,a înfiinţat, în 1906, Societatea de Salvare –prima din România modernă – împreună cuanexele sale: Spitalul de Urgenţă şi ŞcoalaSamariteană, complex care, la început, avea osingură birjă pe post de ambulanţă, şi aceeaplătită de el însuşi. Profesor la Facultateade Medicină din Bucureşti, apoi din Cluj.În 1905 a început vestitele sale experienţepentru a afla mecanismul morţii prin spânzurare.Asistat de o comisie de colaboratoriapropiaţi, pregătită să intervină la timp încazul pierderii controlului asupra experienţelor,s-a prins în ştreang în numeroaserânduri. Lucrări: Studiu asupra spânzurării.În 1926 s-a întors la Bucureşti ca primar desector (de Albastru). S-au construit WC-urisubterane, s-au asfaltat străzile şi s-a construitun cămin pentru gunoieri. În 1934 afost ales primar de Băneasa, fără să fi candidat.Fondator al Revistei de medicină legală(1936). A fost colecţionar de artă popularăromânească, iar casa lui (arh. Cristofi Cerchez),în stil românesc, supranumită „casacu clopoţei“, dăruită oraşului în 1936, estedeschisă ca muzeu de etnografie din 1906(întâi ca muzeu privat; astăzi Muzeul deEtnografie Nicolae Minovici).Minovici, Ştefan(18.06.1867, Râmnicu Sărat – 29.12.1935, Piteşti)Chimist. Vlah. Frate cu Mina şi Nicolae M.,fiul lui Ştefan M. A absolvit Secţia fizico-chimicea Facultăţii de Ştiinţe a Universităţiidin Bucureşti ca elev al lui Em. Bacaloglu,C.I. Istrati, J. Lahovary, David Emmanuel.S-a specializat la Berlin. Profesor la ŞcoalaSuperioară de Farmacie, apoi la Facultateade Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti.509ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 509 31.10.2011 17:28:59

510Lucrări în domeniul chimiei toxicologiceanalitice, organice şi biologice: Tratat dechimie analitică, 5 vol.; Manual practic de chimieorganică. A organizat învăţământul farmaceuticdin ţara noastră. Mare colecţionar depiese rare de design de interior, din Germania,Austria şi de la Veneţia (vitralii, statui,piese de mobilier), a lăsat casa memorialăcare-i poartă numele, aflată în aceeaşi curtecu Muzeul de Etnografie lăsat de fratele său,Nicolae. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1925).Minulescu, Ion(7.01.1881, Bucureşti – 11.04.1944, Bucureşti)Poet. După bacalaureat a plecat la Paris cuintenţia de a studia Dreptul, dar, fascinat deboemă, s-a familiarizat cu literatura simbolistă.Citeşte pe Baudelaire, Lautrèamont,Verhaeren, Maeterlinck. Îl cunoaşte pe JeanMorèas. Întors în ţară, devine membru alSocietăţii Scriitorilor Români şi al SocietăţiiAutorilor Dramatici. A fost director al TeatruluiNaţional din Bucureşti. A scris poeziesimbolistă: Romanţe pentru mai târziu, 1908;Strofe pentru toată lumea, 1930, proză simbolistă:Roşu, galben, albastru, 1924; Corigent lalimba română, 1929; şi teatru simbolist. Laureatal Premiului Naţional pentru Poezie alSocietăţii Scriitorilor Români, 1928. Membrual PEN Clubului, ofiţer al Legiunii deOnoare a Franţei, distins cu Ordinul PalmesAcadémiques al Academiei Franceze.Mircea cel BătrânV. Basarab, Mircea cel BătrânMircea CiobanulV. Basarab, Mircea al V-lea CiobanulMirea, G. D., nume la naştereGeorge Demetrescu Mirea(1852, Câmpulung Muscel –12.12.1934, Bucureşti)Pictor. A început Medicina la Bucureşti,dar, după un an, s-a mutat la Academiade Belle Arte, unde a fost elevul lui Aman,Tattarescu şi Stăncescu. În 1877 a însoţittrupele române alături de Szathmari, SavaHenţia şi Nicolae Grigorescu, realizândcompoziţii. Graţie lui Ion Ghica a obţinut obursă la Paris, unde a fost elevul lui Ingres laAcademia de Belle Arte. Expune la Salonuldin Paris în 1882 Ţăranii secui aduc lui MihaiViteazul capul lui Andrei Bathory, iar la cel din1884 Vârful cu dor, legendă română, de 35 m 2 ,premiată la Expoziţia Universală din Parisîn 1900. A pictat medalioanele de pe faţadaAteneului Român (1888) – Alexandru cel Bun,Neagoe Basarab, Bogdan Vodă, Vasile Lupu şiCarol I. Din 1891 predă la Şcoala de BelleMinulescuIon MinulescuArte din Bucureşti, al cărei director a devenit.A lucrat în stilul Școlii de la Barbizon,dar şi mari pânze cu subiect istoric: VladŢepeş şi solii turci, Alexandru cel Bun primindînsemnele de la Împăratul din Constantinopol,Legenda lui Traian şi a Dochiei.Mirea, Ioan(4.04.1912, Răsuceni, jud. Drăgăneşti Vlaşca –3.10.1987, Paris)Pictor. A absolvit Facultatea de Medicină laBucureşti. A fost medic chirurg la spitalulBrâncovenesc. A absolvit, fiind student înparalel, şi Şcoala de Belle Arte din Bucureşti.A avut prima expoziţie personală în 1938 şia deschis în total 26 de expoziţii personale.Considerat unul dintre cei mai buni coloriştiai picturii româneşti. În 1946 a obţinut PremiulAtanasie Simu şi al Societăţii Artelor,iar în 1947 Premiul Academiei Române.A rămas în Franţa din 1966. A primit PremiulSalonului Internaţional de la Antibesîn 1967, Marele Premiu pentru Sculpturăşi Arhitectură al Salonului Internaţional deArtă Contemporană de la Paris în 1977.Mirodan, Alexandru(5.06.1927, Budeasa, jud. Argeş –10.03.2010, Tel Aviv)Dramaturg. A plecat în Israel după 1970 şiconduce editura şi revista românească decultură Minimum. Lucrări: teatru – Cerul nuexistă, 1959; Noaptea e un sfetnic bun, 1964;Şeful sectorului suflete, 1967; Tovarăşul feudalşi fratele său, 1965; Duelul, 1968; Camuflaj,1969; Ziariştii, 1970; Ocolul pământului într-unsurâs, 1980; Contract special de închiriat oameni,2001. Scenarii de film – Celebrul 702, 1962;Mona, steaua fără nume, după piesa lui MihailSebastian, 1965. A mai scris: Dicţionar neconvenţionalal scriitorilor evrei de limba română dinIsrael, 1986; Momente din viaţă şi scurte povestiri,1999; Pilule amare, 2000.Miron CristeaV. Cristea, MironIoan MireaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 510 31.10.2011 17:29:00

MişcoiAlexandru Mirodan Radu Miron Miron Românul George G. MironescuMiron, Radu(3.10.1927, Codăeşti, jud. Vaslui)Matematician. A absolvit Facultatea deMatematică-Fizică la Iaşi. Cercetător la Institutulde Matematică al Academiei Românedin Iaşi. Profesor invitat în Canada, Germania,Italia şi Japonia. Contribuţii în domeniulgeometriei diferenţiale, al aplicaţiilor ei lafizica teoretică, topologia algebrică. Numeroasenoţiuni îi poartă numele: spaţii Miron,reper Miron, conexiuni Miron. Lucrări:Geometria analitică şi diferenţială, 2 vol., 1968,1969; Topologia algebrică, 1974; Backgrounds ofArithmetic and Geometry, 1995; The Geometryof Higher Order Finsler Spaces, 1998. Membrutitular al Academiei Române (1993). Estemembru de onoare al Academiei de Ştiinţea Moldovei.Miron Românulnume la naştere Miron Moise(23.08.1828, Mezieş, jud. Bihor –4/16.10.1898, Sibiu)Mitropolit. A absolvit Teologia la Arad. S-acălugărit la mănăstirea Hodoş Bodrog cunumele Miron. Profesor la Institutul TeologicPedagogic din Arad, inspector şcolaral judeţului Caraş Severin, episcop de Arad(1874), mitropolit al Ardealului (din 1874).Membru al Partidului Naţional Român şideputat în Parlamentul de la Budapesta.A oferit burse tinerilor români din Transilvaniapentru studii teologice de la FundaţiaMitropoliei şi Fundaţia Gojdu.Mironescu, Athanasieprenume la naştere Alexandru(12.08.1856, Trohan, jud. Vaslui –9.10.1931, Bucureşti)Mitropolit. A studiat Teologia la Bucureştişi Cernăuţi. Director al Internatului Teologicdin Bucureşti, profesor la Facultatea deTeologie din Bucureşti. Mitropolit (1909).S-a călugărit la Cernica sub numele Athanasie.Lucrări: Etica evoluţionistă şi etica creştină.Studiu asupra eticei lui Herbert Spencer, 1893;Manual de teorie morală, 1895; Istoria Bisericii,2 vol., 1901. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1909).Mironescu, George G.(28.01.1874, Vaslui – 1949, Bucureşti)Jurist şi om politic. Militant pentru unireaTransilvaniei cu România. Membru al PartiduluiNaţional Ţărănesc. A absolvit Dreptulşi Literele la Universitatea din Bucureşti.Specializare la Paris. Profesor şi decan alFacultăţii de Drept din Bucureşti. Ministrude Externe, preşedinte al Consiliului deMiniştri, ministru de Interne. A contribuit laalcătuirea Constituţiei ţării. Lucrări: Lacunelenoului Cod de procedură civilă, 1902; EnciclopediaDreptului, 1922; Inovaţiunile Constituţiei din1938, 1939. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1939), exclus în 1948, repusîn drepturi în 1990.Missir, Petru Th.(8.10.1856, Roman – 10.06.1929, Bucureşti)Publicist. Armean ca origine. A studiatDreptul la Viena şi a fost secretar al Societăţiistudenţilor români România Jună. Doctoratîn Drept la Berlin. Junimist. Profesorla Universitatea din Iaşi. Ca literat a cultivatidealul clasic. A lăsat foarte multe articole decritică literară, mai ales în Convorbiri literare,dar nu le-a publicat şi în volum: O pagină dinistoria României june, 1892; Generaţiunea noastră,1892; Junimism, 1897. A strâns fondurilenecesare ajutorării lui M. Eminescu în perioadabolii. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1926).Mişcoi, Gheorghe(9.01.1944, Bărboieni, Republica Moldova)Matematician. A absolvit Facultatea deMatematică la Universitatea de Stat din Moldova.Specializat în teoria probabilităţilor.A lucrat la Institutul de Matematică şi Informaticăal Academiei de Ştiinţe a Moldovei.A elaborat teoria matematică a proceselor deaşteptare cu prioritate şi timp de orientare,511ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 511 31.10.2011 17:29:00

MitranyGheorghe Mişcoi David Mitrany Ilarie Mitrea Gromoslav Mladenatz512a fondat direcţia de cercetare privind teoriaprobabilităţilor şi aplicaţiile lor. Om Emerital Republicii Moldova. Membru al Institutuluide Statistică Matematică (SUA), expertinternaţional independent în proiecteleINTAS (Bruxelles). Membru corespondental Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Mitrany, David(1888, Bucureşti – 1975, Londra)Specialist în ştiinţe politice. Evreu ca etnie.A absolvit London School of Economicsand Political Science în 1914 şi a lucratla Legaţia Română din Londra în timpulPrimului Război Mondial şi al Marii Uniri,apoi la Foreign Office (Ministerul deExterne) din Londra. A fost membru al PartiduluiLaburist. A făcut parte din Comitetulde Avizare pentru Afaceri Internaţionale(1918–1931) al Foreign Office şi din echipade conducere a publicaţiilor ManchesterGuardian şi Economic and Social History of theWorl War. A fost profesor invitat la HarvardUniversity, School of Economics and Politics,Institute for Advanced Study, Princeton.Din 1944 profesor la Royal Instituteof International Affaires. Este consideratpărintele ideii de integrare europeană şifondator al teoriei funcţionalismului integrat.Lucrări: Rumania, her history and politics,1915; Greater Rumania: a study in national ideals,1917; The land and the peasant in Rumania:the War and agrarian reform, 1917–1921,1930; The problem of international sanctions,1925; The progress of international government,1933; The effect of the War in south easternEurope, 1936; A working peace system, 1943;The road to security, 1944; A working peacesystem: an argument for the functional developmentof international organization, 1946;American interpretations; four political essays,1946; World unity and the nations, 1950; Marxagainst the peasant: a study in social dogmatism,1951; Food and freedom, 1954; The functionaltheory of politics, 1975.Mitrea, Ilarie(1842, Răşinari – 1904, Răşinari)Medic şi explorator. A absolvit Medicina laViena (chirurgie). A lucrat ca medic pe navade cursă lungă Hamburg–Brisbane, fiind primulromân care a ajuns în Australia. A fostapoi medic militar în corpul expediţionaraustro-mexican şi a strâns o bogată colecţiede artă aztecă. Medic în armata olandeză, aplecat în Indiile Olandeze (Indonezia), undes-a căsătorit cu o băştinaşă şi a avut doi copii.A adunat materiale etnografice, mineralogice,faunistice şi floristice de mare valoare,din Indonezia şi Noua Guinee, pe care le-adonat Muzeului de Istorie Naturală dinBucureşti, precum şi unor muzee străine. Labătrâneţe s-a întors la Răşinari. Era prietencu Octavian Goga şi Gheorghe Dima.Mitrofanovici, Vasile(1831, Crasna, Bucovina de Nord –9.08.1888, Marienbad)Teolog. A absolvit Institutul Teologic la Cernăuţişi Facultatea de Teologie la Viena. Profesorla Institutul Teologic al Universităţiidin Cernăuţi, rector al universităţii. Deputatîn Parlamentul de la Viena (1880–1885).Lucrări: Omiletica Bisericii drept credincioaserăsăritene, 1875. Membru în comitetul deconducere al Societăţii pentru Cultura şiLiteratura Română din Bucovina.Mladenatz, Gromoslav(5.02.1891, Turnu Severin –24.10.1958, Bucureşti)Economist. Sârb ca etnie. Doctorat înŞtiinţe economice şi sociale la Universitateadin Köln. În 1919 a trecut la DirecţiaCooperaţiei Orăşeneşti şi, după patru ani(1923), a ajuns la Centrala Cooperativelorde Producţie şi Consum. Ulterior a ocupatpostul de director în cadrul Oficiului Naţionalal Cooperaţiei Române, apoi pe celde director general al Oficiului şi secretargeneral al Consiliului General al Cooperaţiei.Profesor la ASE, Departamentul Cooperare.Teoretician al cooperatismului înENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 512 31.10.2011 17:29:00

MocsonyDominique Moceanu Dumitru Mociorniţă Leonard Mociulschi Alexandru Mocsonylinia lui Madgearu. Lucrări: Tratat general decooperaţie, 1933; Istoria doctrinelor cooperatiste,1933; Gândirea cooperatistă în România, vol. 1:Independenţa economică, 1939.Mocanu, Petru(1.06.1931, Brăila)Matematician. A absolvit Facultatea deMatematică-Fizică la Cluj. Profesor laUniversitatea din Cluj. Profesor invitat laConakry şi Ohio. Contribuţii în domeniulfuncţiilor de variabilă complexă. Lucrări:Asupra razei de stelaritate a funcţiilor univalente,1960; Asupra razei de convexitate a funcţiilorolomorfe, 1964; Analiză matematică. Funcţiicomplexe, 1982. Preşedinte al Societăţiide Ştiinţe Matematice din România (din1996). Membru corespondent al AcademieiRomâne (din 1992) şi titular (din 2009).Moceanu, Dominique(30.09.1981, Hollywood, California)Gimnastă. Părinţii, Dumitru şi Camelia M.,plecaţi din România în 1980, au fost ambiigimnaşti. Fiica lor a făcut antrenament din1990 la Houston cu Bela Karolyi, fostulantrenor al Nadiei Comăneci, şi el plecat dinRomânia. A devenit campioană naţională dejuniori a SUA în 1994 şi de seniori în 1995.A participat la competiţiile internaţionale pânăîn 2000. Medaliată cu aur împreună cu echipala Jocurile Olimpice din 1996. În 1998 a devenitsingura americană care a cucerit vreodatătitlul la individual compus (în faţa SimoneiAmânar, Elenei Produnova şi a SvetlaneiKorkina), la Jocurile Bunăvoinţei. A fostcampioană naţională a Americii şi în 1998.Mocioni, Andrei, în maghiară Mocsonyi(27.06.1812, Budapesta –23.04/5.05.1880, Foeni, Timiş)Om politic. A militat pentru drepturileromânilor din Banat şi Transilvania, a fostmembru al Senatului Imperial de la Viena,membru fondator al Academiei Române(1866) şi membru de onoare al ei din 1870.Mociorniţă, Dumitrunume la naştere Dimitrie Codin Eneporecla tatălui Mociorniţă(15.08.1885, com. Ţintea, jud. Prahova –17.09.1953, Bucureşti)Industriaş. A fost remarcat de Ion I. C. Brătianula examenul de bacalaureat la LiceulEconomic Kretzulescu din Bucureşti, carei-a oferit o bursă pentru Şcoala Superioarăde Comerţ din Bucureşti şi pentru ŞcoalaSuperioară de Industrie din Paris. A făcutpractică de management în Anglia şi Germania.La întoarcere s-a căsătorit cu fiicaunui industriaş şi a făcut fabrica de încălţămintecare i-a purtat numele. În timpulPrimului Război Mondial a produs pentrufront. A fost deputat şi senator liberal înParlamentul României. A refuzat să fugă înstrăinătate şi a fost arestat (Poarta Albă), dara fost pus în libertate odată cu graţierea dedupă moartea lui Stalin.Mociulschi, Leonard(27.03.1889, com. Simincea, jud. Botoşani –5.04.1979, Braşov)General de divizie. Comandant secund alBrigăzii 1 Mixte Munte (1941); a acţionatîn Bucovina de Nord şi a eliberat oraşulCernăuţi. A străpuns apărarea sovietică aNistrului şi a primit Ordinul Mihai Viteazulclasa a III-a. A participat la luptele din Crimeeaşi la asediul Sevastopolului. Divizia afost evacuată din Crimeea pe apă, la capulKerson. În continuare a condus grupul Crişuri,care a apărat Transilvania contra armateiungare. A comandat Divizia 3 Muntepână în Slovacia, pe râul Hron (1944). A fosttrecut în rezervă în 1947 şi arestat în 1948,fiind ţinut fără proces la penitenciarul Jilavapână în 1955.Mocsony, Alexandru, nume la naştereAlexandru Mocioni de Foeni(4.11.1841, Budapesta –20.03.1909, Birchiş, jud. Arad)Politician şi compozitor. Aparţinea uneifamilii de aromâni originară din Banat – zona513ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 513 31.10.2011 17:29:00

514Torontal – atestată înainte de 1750, cunumele Muciu sau Muceană, dar originarădin Aspropotam, Thessalia, şi ajunsă înBanat după ce trecuse pe la Moscopole. La1780 un Andrei Mocioni solicita lui Iosif alII-lea înnobilarea (cu particula de şi numelemoşiei Foeni din Banat, maghiarizat Foen.Tatăl său, Gheorghe M. de F., a fost deputatdin partea naţionaliştilor sârbi şi români dincircumscripţia Moraviţa în Dieta ungară).A absolvit Conservatorul probabil la Viena,a fost pianist concertant şi a compus muzică.La 24 de ani a devenit deputat în Dieta (Parlamentul)de la Budapesta. A fondat în 1869,la Timişoara, Partidul Naţional al Românilordin Banat şi Ungaria (înţelegând prin aceastaşi Transilvania), iar în 1893 a fondat, tot laTimişoara, ziarul Dreptatea. A fost primulcare a susţinut înfiinţarea unui teatru înlimba română în Transilvania şi a înfiinţatMuzeul ASTRA la Sibiu, alături de IosifSterca Şuluţiu şi mitropolitul Nicolae Bălan.Mocsony Stârcea, Ioan I.nume la naştere Ioan I. Stârcea(16.05.1909, Cernăuţi –1992, lângă Geneva, Elveţia)Om politic. Fiu al lui Ioan V. St., şambelanal curţii imperiale de la Viena, care a avuto relaţie cu Antoniu Mocsony de Foen.Acesta, fară urmaşi, l-a înfiat pe primuldintre cei trei copii ai lui Ioan. V. St., carea adoptat astfel ambele nume. A absolvitLiterele la Cambridge, Marea Britanie.A fost mare maestru de vânătoare al curţiiregale (Carol al II-lea), apoi mareşal al curţii(până în 1944, când funcţia a fost preluatăde Constantin Sănătescu). A fost arestat în1947 şi judecat în procesul Maniu-Mihalache,fiind condamnat la 15 ani închisoare şiconfiscarea întregii averi, moştenită atât dela tatăl natural, cât şi de la cel adoptiv. A fostgraţiat în 1962, după ce acceptase să depunămărturie contra lui Lucreţiu Pătrăşcanu.A fost lăsat să plece din ţară în 1964 şi a trăitîn Elveţia, foarte retras.Moga, Aurel(1.11.1903, Veştem, jud. Sibiu –19.08.1977, Bucureşti)Medic cardiolog. După absolvirea studiilorsecundare la Sibiu, a urmat cursurile Institutuluide Medicină şi Farmacie din Cluj. Din1948 a lucrat ca profesor de cardiologie laInstitutul de Medicină şi Farmacie din Cluj,deţinând funcţiile de decan (1949–1950)şi apoi de rector (1950–1966). Între 1966şi 1973 a fost profesor la IMF Bucureşti.A studiat sindromul postangios al infecţieiMocsonystreptococice, rolul factorilor de microclimatîn determinismul patogen şi evolutiv al boliireumatismale, mecanismele de constituire ahipertensiunii la tineri, distribuţia valorilortensiunii arteriale şi a nivelului lipidelorserice în variate colectivităţi. S-a interesat deaspectele medico-sociale ale cardiopatiilor,militând pentru organizarea dispensarizării,în vederea asigurării unei profilaxii raţionale.Între 1966 şi 1969 a deţinut funcţia deministru al Sănătăţii şi Prevederilor Sociale.Lucrări: Profilaxia şi tratamentul medical alreumatismului (1957); Ateroscleroza (1963) –în colaborare; Hipertensiunea arterială şiateroscleroza (1970) – în colaborare; Cardiopatiilecronice majore (1974) – în colaborare.Membru al Academiei de Ştiinţe Medicale(1969), al cărui preşedinte a fost în perioada1969–1977. A obţinut în 1963 titlul de Omde Ştiinţă Emerit. A fost ales membru anumeroase organizaţii profesionale: SocietateaInternaţională de Cardiologie, SocietateaUnională de Terapeutică din Moscova,Societatea medicală J.E. Purkine din Praga,Comitetul consultativ pentru cercetareaştiinţifică medicală de pe lângă OrganizaţiaMondială a Sănătăţii (1971–1974). Membrual Academiei Române (1955), preşedinte alSecţiei de ştiinţe medicale.Moga, Savu(1816, Nicula, jud. Cluj –1899, Arpaşul de Sus, jud. Făgăraş)Iconar. Cel mai însemnat iconar pe sticlă,a „exportat“ (1843) procedeul de lucrude la şcoala de iconari din Nicula în zonaFăgăraşului, unde se moşteneşte până astăzi.Influenţat de iconografia rusă în ce priveştetiparele iconografice, a inovat coloristic şi înprivinţa fundalurilor, care fac recognoscibilşi astăzi stilul lui.Moga, Vasile(1774, Sebeş, jud. Alba – 17.10.1845, Sibiu)Episcop ortodox al Transilvaniei. A studiatla gimnaziul evanghelic-luteran din Sebeş,liceele româno-catolice din Alba Iulia şiCluj. Numit episcop ortodox al Ardealuluiîn 1810, călugărit la Cruşedol, hirotonisitarhiereu la Carlovaţ (1811), având reşedinţaîn Sibiu, unde a păstorit până la moarte.A editat mai multe cărţi de slujbă în tipografiiparticulare din Sibiu, a acordat burseunor tineri teologi la Universitatea dinViena, a trimis zeci de pastorale cleruluişi credincioşilor; pe tărâm politic, a militatpentru recunoaşterea românilor ca a patranaţiune în Transilvania şi pentru acordareade drepturi politico-sociale.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 514 31.10.2011 17:29:01

MoisilVasile Moga Alexandru Moghioroş Iustin Moisescu Constantin C. MoisilMoghioroş, Alexandru(23.10.1911 – 1969, Bucureşti)Om politic. Secui ca etnie. Muncitor. Intratîn Partidul Comunist Român din 1932.Devenit asistentul Anei Pauker după grevelede la Griviţa din 1933, a fost arestat împreunăcu ea şi cu Alexandru Drăghici. Odatăcu moartea lui Stalin a trecut în echipa luiGheorghe Gheorghiu-Dej şi el a fost acelacare a anchetat-o pe Ana Pauker. În 1945 aorganizat sindicatele la Reşiţa, Hunedoara,Timişoara şi în Valea Jiului. Membru al BirouluiPolitic (1950–1954) al PMR, prim-vicepreşedinteal Consiliului de Miniştri pânăîn 1965. S-a ocupat mult de agricultură pelinie de partid. Soiul de struguri de masănegri, care seamănă cu hamburgul, îi poartănumele. În 1969 a demisionat din toatefuncţiile (Comitetul Executiv al partidului şisecretariatul Comitetului Central), odată cuAlexandru Bârlădeanu şi Petre Borilă.Moisescu, Iustin(5.03.1910, Cândeşti, Argeş –31.06.1986, Bucureşti)Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române(1977–1986). A studiat Teologia romanocatolicăla Strasbourg şi cea ortodoxă laAtena. A fost profesor la Facultatea deTeologie a Universităţii din Varşovia, apoila Cernăuţi şi Bucureşti. În 1956 a fost alesmitropolit al Ardealului, iar în 1977, patriarhal Bisericii Ortodoxe Române. A iniţiat restaurareaa numeroase monumente de cultdin România, a condus delegaţii ortodoxeromâne în Anglia, Statele Unite, Canada,Germania, Rusia, Malabar (biserica siriană,de rit creştin copt), Danemarca, Suedia,New Delhi (India), Elveţia (biserica calvină),Bulgaria ş.a., fiind unul dintre marii militanţiortodocşi ai veacului XX în favoarea ecumenismului.A iniţiat marea colecţie Părinţi şiscriitori bisericeşti, proiectată în 90 de volume,precum şi colecţia Arta creştină în România,în 6 volume. Lucrări: Ierarhia bisericească înepoca apostolică, 1955. A tradus Dogmatica luiHristus Andrutus, 1956.Moisil, Constantin I.(8.12.1876, Năsăud – 20.10.1958, Bucureşti)Profesor de istorie, arheolog şi numismat.A fost nepot al vicarului unit Grigore M.,frate al lui Iuliu M. şi tată al matematicianuluiGrigore C. M. Lucrări: Portretele monetare aleRegelui Carol I (1939); Monede vechi româneştigăsite în Dobrogea – Tezaurul de la Bădila (1906);Numismatica Dobrogei (1916); Monedele dacilor(1920); Primele peceţi cu stemele unite ale Moldoveişi Ţării Româneşti (1923); Monetăria ŢăriiRomâneşti în timpul dinastiei Basarabilor (1924–1925); Monedele Împăratului Traian referitoarela războaiele cu dacii şi cucerirea Daciei (1929);Bănăria lui Dabija-Vodă (1930); Monedele şidecoraţiile României, în Enciclopedia României,I (1938); Din istoria şcolii de arhivistică (1941);Les tetradrachmes de Thasos et de Macédonie I-èreet leur circulation en Dacie (1944); O pagină deheraldică românească veche (1948–1949); Ponduriinedite sau puţin cunoscute din Histria, Callatis,Tomis (1957). În 1948 a fost ales membru deonoare al Academiei Române. Director alCabinetului Numismatic al Academiei.Moisil, Grigore(10.01.1814, Şanţ – 3.10.1881, Năsăud)Cleric şi om de cultură. Vicar greco-catolical Năsăudului, bunic al academicienilorConstantin I. şi Iuliu M. şi străbunic al academicianuluiGrigore C. M. La fel ca şi ceimai mulţi fii de grăniceri, a urmat cursurileşcolii triviale (după împărţirea latină, preluatăde la grecii antici, şcoala era împărţită îndouă cicluri: quadrivia şi trivia, adică un ciclude patru şi unul de trei ani), pentru ca apoisă-şi continue studiile în cadrul Şcolii Normaledin Năsăud. A continuat gimnaziul laBlaj. Aici a studiat Teologia şi Filosofia între1831 şi 1840. După terminarea studiilor afost numit în 1841 paroh în Tiha Bârgăului,comună ce făcea parte din zona RegimentuluiII de Graniţă Năsăud. A ajuns vicarforaneu al Rodnei şi paroh al Năsăudului.Cea mai mare realizare a vicarului a fost înfiinţareala Năsăud, în 1863, a unui gimnaziu,al cărui director a fost până în 1868.515ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 515 31.10.2011 17:29:01

MoisilGrigore Moisil Iuliu Moisil Angela Moldovan516Moisil, Grigore C.(10.01.1906, Tulcea –21.05.1973, Ottawa, Canada)Matematician. Strănepot al lui Grigore M.Tatăl său a fost Constantin I.M. A absolvitFacultatea de Matematică, fiind elev al luiDimitrie Pompeiu, Gheorghe Ţiţeica, TraianLalescu, Anton Davidoglu. În 1930 pleacăla Paris, unde studiază la Sorbona cu marimatematicieni şi participă intens la viaţaştiinţifică. Este numit conferenţiar la Facultateade Matematică din Iaşi (1931). Pleacăla Roma cu o bursă de studii Rockefeller.În 1932 se întoarce şi se stabileşte timp de10 ani la Iaşi, legat în mod deosebit de profesorulAlexandru Myller şi de biblioteca acestuia.Ţine primul curs de algebră modernădin România, Logica şi teoria demonstraţiei, laUniversitatea din Iaşi. În paralel începe unşir de lucrări despre logicile matematicianuluipolonez Lukasiewicz. Cercetările sale delogică au stat la baza unei puternice şcoli dematematică în ţară şi peste hotare (Argentina,Iugoslavia, Cehoslovacia, Ungaria). Publicălucrări în domeniile mecanicii, analizeimatematice, geometriei, algebrei şi logiciimatematice. A extins în spaţiul cu mai multedimensiuni derivata areolară a lui Pompeiuşi a studiat funcţiile monogene de variabilăhipercomplexă, cu aplicaţii la mecanică.A introdus algebre numite de el Lukasiewicztrivalente şi polivalente (numite astăzi algebreLukasiewicz-Moisil) şi le-a întrebuinţat înlogica şi în studiul circuitelor de comutaţie.A elaborat metode noi de analiză şi sinteză aautomatelor finite şi a avut contribuţii valoroaseîn domeniul teoriei algebrice a mecanismelorautomate. A insistat şi ajutat multla realizarea primelor calculatoare româneşti.A avut contribuţii remarcabile la dezvoltareainformaticii şi la formarea primelor generaţiide informaticieni. A primit ComputerPioneer Award al societăţii IEEE, în 1996(post-mortem). A fost membru al AcademieiRomâne, al Academiei din Bologna şi alInstitutului Internaţional de Filosofie.Moisil, Iuliu(15.05.1859, Năsăud – 28.01.1947, Năsăud)Publicist. Frate al lui Constantin I.M.A absolvit Chimie Industrială, Litere şi Filosofiela Viena. Profesor de gimnaziu la TârguJiu, stabilit la Bucureşti în 1905, fondator şidirector al Muzeului Pedagogic şi al BuletinuluiMuzeului Pedagogic al Casei Şcoalelor. În1931 a plecat la Năsăud şi a pus bazele unuiMuzeu al ţinutului Năsăud. Lucrări: Manualde igienă. Corpul omenesc. Funcţiunile de viaţă.Îngrijirea lui, 1896; Arta decorativă în ceramicaromânească, 1931; Figuri grănicereşti năsăudene,2 vol., 1937. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1943).Molcuţ, Moise, a publicat literaturăcu pseudonimul Miu Mărgineanu(25.12.1909, Toracul Mare, Banatul Sârbesc –6.02.2002, Zrenjanin, fost Becicherecul Mare)Scriitor. A absolvit liceul la Zrenjanin, iarFacultatea de Drept la Universitatea dinBelgrad. Lucrări: Fata cu ochi miraţi, 2 vol.,roman, 1972, 1979; Ulmii de la răspântie,roman, 1996 (încă două volume nu suntpublicate). Cofondator al Societăţii de Lecturăa elevilor din Becicherecul Mare (localitateveche, pomenită de Ion Budai-Deleanuîntr-unul din poemele sale), 1926, şi alUniunii Studenţilor Români din Iugoslavia,1932, al cărei preşedinte a fost.Moldovan, Angela(9.09.1927, Chişinău)Cântăreaţă de muzică populară. A absolvitLiterele la Chişinău. După venirea la Bucureştia fost solista Ansamblului Ciocârliaal Ministerului de Interne. A concertat înnumeroase ţări europene. Cele mai cunoscutemelodii: „La oglindă“ (versuri Coşbuc);„Iubesc cum n-am iubit vreodată“; „Lafereastra cu zorele“; „Mai am un singurdor“ (versuri Eminescu); „Nu-i niciodată preatârziu“; „Pocnind din bici“ (versuri Coşbuc);„Fata neichii“; „Ia-mi tăicuţă papucei“;ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 516 31.10.2011 17:29:01

„Mi-am făcut bundiţă nouă“; „O lacrimă“;„Trandafir de la Moldova“. Artistă Emerită.Moldovan, Ioan Micuporeclit şi Moldovănuţ(13.06.1833, Varfalău, comitatul Turda –20.09.1915, Blaj)Istoric, teolog, folclorist, filolog şi pedagog.Canonic greco-catolic. Face studii de istorieşi de teologie, fiind elevul şi continuatorullui Timotei Cipariu. Profesor de teologie laSeminarul Greco-Catolic din Blaj, a publicatnumeroase lucrări istorice. A deţinut funcţiade preşedinte al Societăţii ASTRA între1894 şi 1901 (după decesul lui GheorgheBariţiu). Lucrări: Actele sinodali ale BăsereceiRomâne de Alba Julia şi Făgăraşiu (1869–1872);Dicţiunarelu latinu–românu pentru începetori(1864); Scrisoare adresată probabil lui MateiEminescu, fratele poetului (1899); GeografiaArdealului pentru şcolele poporali (1866). Membrutitular al Academiei Române (1895). Înmemoria lui satul Varfalău a fost redenumitîn perioada interbelică Moldoveneşti (numepăstrat până astăzi).Moldovan, Iuliu(15.06.1882, Bogata, jud. Mureş –19.06.1966, Cluj-Napoca)Medic. A absolvit Medicina la Viena şi s-aspecializat la Praga. A lucrat ca medic laPraga şi Viena. A fost epidemiologul-şef alarmatei austro-ungare (1914–1918), apoisecretar general al Resortului Ocrotiri Socialedin cadrul Consiliului Dirigent al Transilvaniei(1918–1920). Profesor la Facultatea deMedicină din Cluj până în 1947. În perioada1932–1947 a fost la conducerea ASTRA. Esteunul dintre fondatorii şcolii de igienă publicăşi ocrotiri sociale din România. De numelelui se leagă descoperirea reticulinei. Lucrări:Principii generale pentru organizarea sănătăţiipublice în România, 1924; Igiena naţiunii, 1925;Organizarea sanitară rurală în România, 1940;Biologia familiei şi etnobiologia, 1942; Tratat desănătate publică, 1947. Membru corespondental Academiei Române (1920), exclus în 1948,repus în drepturi în 1990.Moldovan, Ovidiu Iuliu(1.01.1942, Vişinelu, com. Sărmaş, jud. Clujinterbelic, azi jud. Mureş – 12.03.2008, Bucureşti)Actor de teatru şi film. A absolvit Institutul deArtă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti(promoţia 1964), la clasa profesorilorMarţian Pop şi Octavian Cotescu. A debutatîn 1965 în piesa Pogoară iarna de MaxwellAnderson, pe scena Teatrului Naţional dinTimişoara. Roluri: în teatru – Dactilografiide Schisgall; Pădurea împietrită de Sherwood;Romulus cel Mare de F. Durrenmatt;MoldovanIuliu MoldovanOvidiu Iuliu MoldovanAnotimpurile de Werker; A XII-a noapte deW. Shakespeare; Regele Lear de W. Shakespeare;Furtuna de W. Shakespeare; Caligula deA. Camus; A 12-a noapte de W. Shakespeare;Despot Vodă de V. Alecsandri; Jocul ielelor deC. Petrescu; Medeea de Seneca; Avram Iancude L. Blaga; în film – Despre o anume fericire,1973; Actorul şi sălbaticii, 1974; Patima, 1975;Hyperion, 1975; Un om în loden, 1979; BietulIoanid, 1979; Artista, dolarii şi ardelenii, 1979;Pruncul, petrolul şi ardelenii, 1980; Burebista,1980; Întâlnirea, 1983; Misterele Bucureştilor,1983; Punct şi de la capăt, 1986; Cuibul deviespi, 1986; Nopţi de cristal, 1994; Craii deCurtea Veche, 1995; Crăciun însângerat (producţieCanada), 1996. Peste 80 de emisiunide poezie – recitaluri Eminescu. Peste 60 deroluri în piese de teatru radiofonic (regizori:Constantin Moruzan, Cristian Munteanu,Dan Puican, Leonard Popovici ş.a.). PremiulUNITER pentru întreaga carieră (2004);Ordinul Steaua României în grad de Cavaler,conferit post-mortem la 15 martie 2008,prin decret al preşedintelui României.Moldovan, Roman(14.12.1911, Daia, jud. Mureş –17.11.1996, Bucureşti)Economist şi sociolog. A absolvit Academiade Înalte Studii Comerciale şi Industriale laBucureşti. Profesor la Institutul de ŞtiinţeEconomice din Bucureşti. A fost membru alConsiliului de Stat (1961–1965, 1969–1975)şi director al Institutului de Cercetări Economiceal Academiei Române, apoi vicepreşedinteal Consiliului de Miniştri şi preşedinteal Consiliului Naţional al Cercetării. A fosttotodată membru al CC al PCR (1965–1979).Lucrări: Mişcarea preţului principalelor produseagricole de origine vegetală în România în perioada1922–1940, 1942; Venitul naţional, 1944;Planificare şi sociologie, 1972; Studii de istorieeconomică. Contribuţii la caracterizarea dezvoltăriiforţelor de producţie din România în perioada dintrecele două războaie mondiale, 1983. Membrutitular al Academiei Române (1990).517ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 517 31.10.2011 17:29:01

518Eugenia MoldoveanuMoldovanu, Corneliu D.nume la naştere Corneliu Vasiliu(15.08.1883, Bârlad – 2.09.1952, Bucureşti)Scriitor. A absolvit Literele şi Filosofia laBucureşti. Membru fondator al SocietăţiiScriitorilor Români, apoi preşedinte al ei(1921–1923; 1932–1936). A înfiinţat CasaScriitorilor şi sistemul de pensii pentruscriitori. Preşedinte al PEN Clubuluiromân. A fost director general al teatrelor(1924–1926 şi 1927–1928). Prieten cuC. Sandu-Aldea, considerat sămănătorist,ca şi el. A colaborat intens la Sămănătorul(1901–1910). Lucrări: Flăcări, versuri, 1907;Cântarea Cântărilor, 1908; Cetatea soarelui şialte poeme, 1910; Fluturii, teatru, 1914; Autorişi actori – pagini de critică dramatică, 1920;Purgatoriul, 2 vol., roman, 1922. Distins cuLégion d’Honeur (1928). Premiul Naţionalpentru poezie, 1933.Moldoveanu, Eugenia(19.03.1944, Buşteni)Soprană. A studiat pianul din copilărie cuAurel Bobescu. A absolvit Conservatoruldin Bucureşti ca elevă a Artei Florescu şi alui Hero Lupescu. Solistă a Operei Române.Profesoară la Conservator (azi Universitateade Muzică) din Bucureşti. Laureată aConcursului Internaţional George Enescu,Bucureşti, şi a Concursului InternaţionalToulouse, ambele 1970, Marele Premiu laConcursul Madama Butterfly, Tokyo, 1973.A cântat la Metropolitan Opera, La Scala,Opera de Stat din Viena, alături de artiştiprecum Placido Domingo, José Carreras,Carlo Bergonzi, Alfredo Kraus, Renato Bruson,Giuseppe Taddei, Ruggiero Raimondi,Katia Ricciarelli, Nicolai Ghiaurov, subbaghetele unor dirijori ca Riccardo Muti,Claudio Abbado, Giusepe Patane, GeorgesPrêtre sau Wolfgang Savallish. Repertoriu:Don Giovanni, Idomeneo, Flautul fermecat, Nuntalui Figaro, Traviata, Luiza Miller, Simon Boccanegra,Ernani, Otello, Boema, Madama Butterfly,Turandot, Gianni Schicchi, Manon Lescaut,MoldovanuTiberiu I. MorariuFreischutz, Carmen, Năpasta, Oedip. A fost şisecretar de stat la Ministerul Culturii (1968–1990), director general al Operei Române(1993–1995) şi parlamentar din partea PDSR(1996–2001), respectiv PSD (2001–2004).A deţinut funcţia de vicepreşedinte al DelegaţieiPermanente a BEx. Central al PDSR.Laureată a Ordinului Naţional SteauaRomâniei în grad de Comandor (2004).Morariu-Andrievici, Silvestrunume la naştere Samuil al Andriidevenit la şcoală Andrievici(26.10.1818, Mitocu’ Dragomirnei, Suceava –15.04.1895, Cernăuţi)Cărturar. Unchi al lui Constantin M.A absolvit Teologia la Cernăuţi. A scrismanuale pentru şcolile săteşti: Elementar sauCarte de citire, Lepturariu românesc şi a scrissonete: Versuri, 1841–1859.Morariu, Constantin(5.05.1854, Mitocu’ Dragomirnei, Suceava –16.03.1927, Cernăuţi)Poet şi traducător. Nepot de frate al luiSilvestru M.-Andrievici. A studiat Teologiala Cernăuţi. Prieten cu Ciprian Porumbescu.A colaborat la Convorbiri literare (cupseudonimul N. Filin). A iniţiat apariţia înBucovina a Deşteptării, gazetă pentru educaţiaţăranilor. A tradus din germană: Poeziigermane traduse liber, 1890; Versuri de Schillerşi Goethe, 1923. A scris Părţi din istoria românilorbucovineni, 1893-1894.Morariu, Tiberiu I.(26.09.1905, Salva, Bistriţa-Năsăud –30.11.1982, Cluj-Napoca)Geograf. A absolvit Facultatea de Ştiinţedin Cluj. S-a specializat la Paris. Profesor laFacultatea de Geografie a Universităţii dinCluj. Preocupat de etnobotanică şi geografiapopulaţiei. Lucrări: Distribuţia geografică apopulaţiei Transilvaniei, Banatului, Crişanei şiMaramureşului, 1940; Stâne în Carpaţii României,1944; Hidrologia generală, în colaborare,1962; Atlasul geografic al RSR, 1964. Membrude onoare al Societăţii de Hidrologie dinBudapesta. Membru corespondent al AcademieiRomâne.Moraru, Anton(23.10.1937, Pistruieni, Basarabia)Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie aUniversităţii de Stat din Chişinău. Specializarela Universitatea Taras Şevcenko dinKiev. Şi-a început cariera la Universitatea deStat Alecu Russo din Bălţi şi a continuat laUniversitatea de Medicină N. Testemiţanudin Chişinău, unde a fost profesor. A fostENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 518 31.10.2011 17:29:01

MoraruConstantin Moraru Ioan Moraru Marin Morarudirector adjunct al Institutului de CercetăriSocial-Politice al CC al PCM, între 1990 şi1991 director adjunct al Institutului de ŞtiinţePedagogice şi Psihologice, iar între 1991şi 1998 – şef al Catedrei de istoria românilorşi istoria universală a Institutului Naţionalde Reciclare a cadrelor didactice (azi Institutulde Ştiinţe ale Educaţiei). În 1998–2004 afost prorector pentru ştiinţă la UniversitateaReal-Umanistă, la Universitatea de Criminalisticăşi la Universitatea de Stat din Cahul.A introdus în circuitul ştiinţei chestiuneaanexării de către Rusia ţaristă a teritoriilordintre Prut şi Nistru şi politicii ţariste înprincipatele dunărene. A publicat circa 300de lucrări ştiinţifice – cărţi, studii monografice,articole, programe pentru învăţământulistoric preuniversitar şi universitar: Istoriaromânilor. Basarabia şi Transnistria: 1812–1993(1995), Anul 1918 – ora astrală a neamuluiromânesc (1998, în colaborare), Ştiinţa istoricăîn contextul intereselor politice (2003), Metodologiaistoriei (2007), De ce moldovenii sunt români(2008), Integrarea europeană: retrospectivă istorică(2008), Introducere în metodologia juridică(2008). Membru al colectivului de autori carea elaborat prima programă de Istoria românilorpentru clasele V–XI ale şcolilor de culturăgenerală din Republica Moldova (1990),membru fondator al Societăţii de Sociologie,Heraldică şi Arhivistică Paul Gore, membrufondator al Societăţii Ştiinţifice Historica,membru al conducerii Asociaţiei Istoricilordin Republica Moldova, membru fondatoral Forumului Democratic al Românilor dinRepublica Moldova. Distins cu Medalia deVeteran al Muncii. Laureat pentru Ştiinţăal săptămânalului Literatura şi arta în 2005,2006, 2007, 2008, 2009.Moraru, Constantin(19.06.1926, Chiurt, Basarabia)Biolog. A absolvit Facultatea de Agronomiea Institutului Agricol din Chişinău. A fostdirector al Institutului de Cercetări pentruCulturile de Câmp din Bălţi (a organizatconstruirea blocului principal, a fondat 2 secţii– de biochimie şi tehnologie, de fiziologiaplantelor şi microbiologie), apoi director alInstitutului de Pedologie şi Agrochimie,director al Institutului de Fiziologie şi Biochimiea Plantelor al AŞM. Ministru al Agriculturii(1964–1967). Membru fondator alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei. Contribuţiiîn domeniul fiziologiei, biochimiei, biofizicii,geneticii, citologiei şi ameliorării plantelor.Lucrări: Действие условий питания и освещенияна озимую пшеницу. Экспериментальныенаблюдения (1962). Distins cu OrdinulGloria Muncii, Medalia Dimitrie Cantemir,Medalia de Aur a Centrului InternaţionalBiografic (Cambridge, Anglia).Moraru, Ioan(8.09.1927, Dârlos, Sibiu – 20.12.1989, Bucureşti)Medic. A absolvit Facultatea de Medicinăla Cluj şi a fost profesor al facultăţii. Specializarela Moscova şi Bucureşti. A avutcontribuţii la dezvoltarea pe baze moderne aanatomiei patologice, la folosirea geneticii înpractica medicală. Lucrări: Tratat de anatomiepatologică, 3 vol., 1980; Introducere în geneticamoleculară. Membru al Academiei de ŞtiinţeMedicale din România, al Societăţii Românede Medicină Legală, al Societăţii Francezede Imunologie, al Organizaţiei Mondialea Sănătăţii. Ales post-mortem membru alAcademiei Române (1990).Moraru, Marin(31.01.1937, Bucureşti)Actor de teatru şi film. A absolvit Institutulde Artă Teatrală şi CinematograficăI.L. Caragiale. A fost actor pe scenele TeatruluiTineretului (1961–1964), Teatruluide Comedie (1965–1968), Teatrului LuciaSturdza Bulandra (1968–1971) şi TeatruluiNaţional I.L. Caragiale (1971–1974).Roluri: în film – Haiducii (1965), Un film cuo fată fermecătoare (1966), Maiorul şi moartea(1967), Răzbunarea haiducilor (1968), Actorulşi sălbaticii (1974), Filip cel Bun (1974), Un519ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 519 31.10.2011 17:29:01

MorărescuDragoş MorărescuMaia MorgensternMihail Moruzov520comisar acuză (1974), Un zâmbet pentru maitârziu (1974), Elixirul tinereţii (1975), Toamnabobocilor (1975), Operaţiunea „Monstrul“(1976), Tufă de Veneţia (1977), Iarna bobocilor(1977), Concurs (1982), Faleze de nisip (1982),Ringul (1983), Masca de argint (1984), Zborpericulos (1985), Vară sentimentală (1985),Cuibul de viespi (1986), În fiecare zi mi-e dor detine (1987), Chiriţa în Iaşi (1987); în teatru –Pigulete plus cinci fete de C. Bratu; Chiriţa înprovincie de V. Alecsandri; Ocolul Pământuluide P. Kohout; Umbra de E. Swartz; Troilus şiCresida de W. Shakespeare; Capul de răţoi deG. Ciprian; D’ale carnavalului de I.L. Caragiale;Nepotul lui Rameau de Diderot; Transplantareainimii necunoscute de Al. Mirodan;O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale; Romuluscel Mare de F. Durenmatt; Azilul de noapte deM. Gorki; Take, Ianke şi Cadâr de V.I. Popa.Din 2002 este Societar de onoare al TeatruluiNaţional din Bucureşti.Morărescu, Dragoş(6.10.1923, Bucureşti)Pictor. A absolvit Facultatea de Belle Arte şiFacultatea de Arhitectură la Bucureşti, apoiŞcoala Superioară de Pictură Bisericească.A debutat în 1943 la Salonul Oficial de laAteneul Român şi a participat, din 1947, latoate saloanele oficiale. A avut 34 de expoziţiipersonale cu desene, guaşe, tempera,cerapastel, litografie, tehnici proprii, picturăde şevalet, pictură murală în tempera şifrescă, gravură pe lemn şi metal. Lucrări alesale se află în muzee din România, Austria,Germania, Olanda, Franţa, Italia, Spania,Portugalia, Canada, SUA, Australia, Japonia.Lucrări: Pasărea Vădastră, Cizeluri (1996),La malul Snagovului, Euritmii în jurul Floriicu nimb (1999), Corabia de purpură (2001),Enaxor (2002), Lizica Codreanu şi avangardapariziană (2002), Cununi (2002).Morgenstern, Maia(1.05.1962, Bucureşti)Actriţă de teatru şi film. Evreică după etnie.A absolvit Academia de Teatru şi Film dinBucureşti, apoi a jucat la Teatrul Tineretuluidin Piatra Neamţ până în 1988. A apărutapoi pe scena Teatrului Evreiesc de Stat dinBucureşti, după care s-a alăturat trupei de laTeatrul Naţional I. L. Caragiale. Roluri: Îngerulalbastru (der Blaue Engel); Park Your Car inHarvard Yard. Este cunoscută mai ales pentrurolurile din filmele Balanţa, Cel mai iubit dintrepământeni, Patimile lui Hristos (regia Mel Gibson,2004), dar şi din Privirea lui Ulysse, Omulzilei, Patul lui Procust, Orient Express.Moroşan, Nicolae(1902, Cuconeştii Vechi, jud. Edineţ, Basarabia –3.02.1944, Moscova)Arheolog. A absolvit Facultatea de ŞtiinţeNaturale a Universităţii din Iaşi. Specializarela Sorbona, doctorat cu o teză despre Pleistocenuldin România. A fost geolog şi arheolog.Contribuţii la descoperirea de aşezări paleoliticepe terasele Nistrului şi Prutului. În 1940optează pentru Chişinău. Devine directorulMuzeului de Etnografie şi Istorie Naturală,după care preia Catedra de geologie a Facultăţiide Geografie a Institutului Pedagogic.Arestat de NKVD şi trimis la Novosibirsk,în Siberia. I se recunoaşte nevinovăţia, esteeliberat, dar găsit decedat la Moscova, încamera de hotel, probabil pentru refuzul de acolabora cu noile autorităţi.Morţun, Vasile(30.11.1860, Roman –30.06.1919, Broşteni, jud. Neamţ)Ziarist. A absolvit Institutul Academicdin Iaşi şi Colegiul Sainte Barbe din Paris.A urmat Literele şi Filosofia la Paris şiBruxelles, fără a le termina. A fost militantsocialist. A făcut parte din grupul „generoşilor“,trecând la liberali (1899). A fostsenator, ministru al Lucrărilor Publice,ministru de Interne, preşedinte al CamereiDeputaţilor. A colaborat la Contemporanul,Dacia viitoare, Revista socială, Muncitorul, Ciocoiul,Munca, Lumea nouă, Flacăra, Viaţa româneascăş.a. A tradus din Lermontov, Tolstoi,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 520 31.10.2011 17:29:01

Dostoievski. A scris, în afară de articolepolitice, critică teatrală. Lucrări: Deputatulpălmuit, roman, 1882; Versuri şi proză, 1883;Zulnia Hâncu, teatru, 1891.Moruzov, Mihail(8.11.1887, Zebil, jud. Tulcea – 27.11.1940, Jilava)Şeful fondator al Serviciului Secret deInformaţii al Armatei Române. Lipoveanca etnie. Arestat de Ion Antonescu, primministrudupă abdicarea lui Carol al II-lea,a fost asasinat de legionari. N-a absolvitnici liceul, dar vorbea, în afară de românăşi rusă, ucraineana, bulgara, turca şi tătara.Şi-a început cariera în 1909, ca agent specialla Direcţia Generală a Poliţiilor, şi a trecutprin toate treptele ierarhice, ajungând în1917 în fruntea Serviciului de Informaţiial Deltei. Până la sfârşitul războiului, din178 de spioni germani trimişi în liniileromâneşti, 156 au fost prinşi, printre care şicolonelul Friederich von Mayer, şeful informaţiilorgermane în Dobrogea. Moruzovizbuteşte să se insinueze într-o delegaţie aarmatei ruse care urma să trateze capitulareaa două divizii ruseşti în faţa nemţilorşi împiedică încheierea acordului până ceComandamentul român reuşeşte să informezeComandamentul aliat; preia comandaunei divizii a Armatei Roşii din zonă, pecare apoi o dizolvă; negociază cumpărareaflotei ruseşti de pe Dunăre pentru sumade două milioane de lei şi numai lansareaunui atac neinspirat asupra acesteia împiedicăfinalizarea acţiunii; după încheierearăzboiului descoperă o amplă acţiune aserviciilor de spionaj ruseşti care plănuiserăsubminarea economiei româneşti aruncândpe piaţa română 12 milioane de ruble false.Serviciul creat de el era echipat cu cele maiperformante instrumente ce apăruseră lavremea respectivă: echipament de înregistrare(pe bandă sau pe discuri), microfoane,detectoare, oglinzi transparente, periscoape,celule fotoelectrice. După 1936 a organizatşcoli pentru pregătirea de specialişti înradio telegrafie, fotografie, filmare, amprenteetc. Cea mai pertinentă recunoaştere apoziţiei de înalt profesionalism a SSI subconducerea sa vine de la serviciile de spionajstrăine. SSI colabora cu serviciile similaredin Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia,Finlanda şi chiar Japonia. Direct sau princâţiva colaboratori de maximă încredere(locotenent-colonelul Gh. Petrescu, maiorulConstantin Ionescu Micandru) a stabilitcontacte directe cu serviciile de spionaj aleFranţei, Angliei, Italiei şi Germaniei. Dupăuciderea lui (din ordinul lui Ion Antonescu),Serviciul Special de Informaţii (SSI) avea săMoscalencoSveatoslav MoscalencoVsevolod Moscalencoiasă de sub tutela militară şi să se subordonezenemijlocit şefului statului, sub conducerealui Eugen Cristescu.Moscalenco, Sveatoslav(26.09.1928, Bravicea, Basarabia)Fizician. Frate geamăn cu Vsevolod M. Soţal Iuliei Boiarschi. A absolvit Facultatea deFizico-Matematici a Universităţii de Stat dinChişinău. Specializare la Institutul de Fizicăal Academiei de Ştiinţe a Ucrainei din Kiev.Şef de secţie la Institutul de Fizică Aplicatăal AŞM, Chişinău. Contribuţii în domeniulfizicii excitonilor şi biexcitonilor de densitateînaltă în semiconductori. O parte din rezultateleobţinute au fost generalizate în comuncu prof. D. W. Snoke de la Universitatea dinPittsbourgh (SUA). Profesor invitat la Uppsala,Suedia. Lucrări: Бозе-эйнштейновскаяконденсация экситонов и биэкситонов(1970); Солитоны и нутация в экситоннойобласти спектра (1980, în colaborare); Введениев теорию экситонов большой плотности(1973); Bose-Einstein condensation of excitonsand biexcitons and coherent nonlinear opticswith excitons (2000, în colaborare). Distins cutitlurile de Om Emerit, laureat al Premiuluide Stat al Moldovei şi Premiul de Stat alURSS. Este cavaler al Ordinului Republicii.Membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Moscalenco, Vsevolod(26.09.1928, Bravicea, Basarabia)Fizician. Frate geamăn cu Sveatoslav M.A absolvit Facultatea de Fizico-Matematicia Universităţii de Stat din Chişinău. Specializarela Universitatea Lomonosov dinMoscova. Elev al lui N. Bogoliubov. Şef desecţie la Institutul de Fizică şi Matematică,apoi la Institutul de Fizică Aplicată al AŞM.A generalizat teoria supraconductibilităţiipentru metale cu benzi energetice suprapuse.Colaborator al Institutului Unificat deCercetări Nucleare de la Dubna, Rusia. Profesorinvitat la Universităţile din Changchun(China, 1990, 1992/1993), Salerno (Italia,521ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 521 31.10.2011 17:29:01

MoscopolJean Moscopol Serge Moscovici Joseph Moskowitz5221999, 2001) şi Duisburg (Germania, 2000).Lucrări: Метод исследования плотностейэлектронных состояний сверхпроводящихсплавов (1974); Электромагнитные и кинетическиесвойства сверхпроводящих сплавовс перекрывающимися энергетическими полосами(1976); Туннельные свойства сверхпроводящихсплавов (1978, în colaborare);К теории металлических спиновых стекол(1985); Низкотемпературные свойстваметаллов с особенностями зонного спектра(1989, în colaborare). Distins cu titlul de OmEmerit, cu Premiul de Stat al RM, decorat cuOrdinul Insigna de Onoare, Ordinul Republicii,Medalia D. Cantemir a AŞM. Membrual Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Moscopol, Jean(26.02.1923, Brăila – 1980, New York)Cântăreţ. Grec după etnie. A absolvitliceul la Galaţi şi, ca student la Şcoala deAeronautică din Bucureşti, şi-a descoperittalentul muzical. A debutat la barul Zissu(al bunicului după mamă al fotografului EliLothar, fiul nelegitim al lui Tudor Arghezi)din Bucureşti în 1929. A cântat mai alesromanţe. Invitat de actriţa Elvira Popescu laParis în 1947, nu s-a mai întors în ţară, ci aplecat la New York, unde s-a implicat în activitateacomunităţilor româneşti şi a susţinut,prin romanţele sale, lupta contra dictaturiidin România. Cele mai cunoscute romanţe:„Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara?“, „Mânăbirjar“, „Tot ce-i românesc nu piere“.Moscovici, Sergenume la naştere Ştrul Herş Moscovici(1925, Brăila)Psiholog. (Fiul său, Pierre M., naturalizatfrancez, social-democrat, a fost raportor alParlamentului European cu prilejul integrăriiRomâniei în Uniunea Europeană). Fiu alunui angrosist de grâne, a lucrat pentru firmatatălui său la Cahul, Galaţi şi Bucureşti. S-aînscris la Facultatea de Filosofie a Universităţiidin Bucureşti, dar a fost exclus din cauzalegislaţiei antisemite. S-a înscris în 1939 înPartidul Comunist Român. A făcut muncăforţată (1941–1944) până la intrarea ArmateiRoşii în România. A fondat, împreună cuIsidore Isou, la Bucureşti, în 1944, revista Da(o replică la eseul Nu al lui Eugen Ionescu).I-a ajutat să plece din ţară (1944–1947) peevreii sionişti. A plecat în Franţa în 1947,ajutat de Paul Celan. A absolvit Psihologia laSorbona, audiind şi cursuri de epistemologieşi istoria ştiinţelor. Specializare la Institutulpentru Studii Aprofundate al UniversităţiiPrinceton, la universităţile Stanford şi Yale,SUA. Contribuţii la studierea psihologiei degrup şi a reprezentărilor sociale. Influenţatde Gabriel Tarde. Lucrări: La psychanalyse, sonimage, son public, 1961; Reconversion industrielleet changements sociaux. Un exemple: la chapellériedans l’Aude, 1961; Essai sur l’histoire humainede la nature, 1968; La société contre nature,1972; Social influence and social change, 1976;L’Age des foules: un traité historique de psychologiedes masses, 1981; La Machine à faire lesdieux, 1988; Social Representations: Explorationsin Social Psychology, 2000. Doctor HonorisCausa al Universităţii din Iaşi.Moskon(sec. IV î.H.)Rege dac. Apare pe monede din regatuldacic inscripţionate cu alfabet grec. A luptatcu oştile lui Alexandru Macedon ajunse laDunăre.Moskowitz, Joseph(1879, Brăila – 27.06.1954, New York)Muzician. A cântat la ţambal încă de copil,alături de tatăl său, într-o echipă de lăutaricare colinda satele româneşti din lungulDunării. A fost primul care a alcătuit piese demuzică tradiţional-religioasă evreiască (klezmer)pentru acest instrument. A plecat înSUA în 1943 şi a cântat în restaurantele dinNew York. A compus peste o sută de cântecelăutăreşti în stil românesc ori ţigănesc pentruformaţia sa şi a continuat să cânte la ţambal.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 522 31.10.2011 17:29:02

MotăşVasile Moşanu Traian Moşoiu Constantin MotăşMoşanu, Alexandru(19.06.1932, Branişte, Basarabia)Istoric şi om politic. A absolvit Facultatea deIstorie şi Filologie la Chişinău. Profesor laaceeaşi facultate a Universităţii din Chişinăuşi decan al ei. Contribuţii în domeniul analizeiistoriei mişcării muncitoreşti şi al lupteide eliberare naţională. Deputat şi preşedinteal Parlamentului Republicii Moldova, a militatpentru adoptarea drapelului tricolor şi astemei statului independent. Din 1993 preşedinteal Congresului Intelectualităţii dinMoldova. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1993).Moşanu, Vasile(23.09.1955, Grăseni, Republica Moldova)Pictor. A absolvit Şcoala de Arte Plastice laChişinău şi Universitatea de Arte Plastice,Facultatea Pictură, Secţia artă murală, Tallinn,Estonia. A lucrat ca designer la FabricaM.I. Kalinin din Tallinn, apoi profesor laŞcoala de Arte Plastice pentru Copii din Chişinău.Membru al grupului artistic Zece. Plecatîn Canada în 1996, este profesor de artăla Şcoala St. Cyril şi Methodius din Ottawa.Revenit profesor în 2001 la Chişinău. A avutexpoziţii în Moldova, Rusia, Canada, Estonia,Germania, Suedia, România, SUA. Distinscu premiul al II-lea la Concursul republicanpentru vitraliu din Tallinn.Moşoiu, Traian(2.08.1868, Tohanul Nou, jud. Braşov –15.08.1932, Bucureşti)General de armată. A absolvit liceul AndreiŞaguna din Braşov şi studiile militare laBudapesta şi Wiener Neustadt, Viena.A lucrat la garnizoana din Sibiu. A fost avansatgeneral de brigadă în 1917 şi guvernatormilitar al Transilvaniei în 1919. A condusGrupul de Armate Nord care a eliberat Transilvania(luptele de la Oradea), contribuindastfel la Marea Unire. Eliberat la cerere dinarmată, s-a înscris în Partidul Liberal şi afost ministru de Război (1920) în guvernulVaida Voevod. În 1922 a fost desemnat titularla Ministerul Comunicaţiilor şi MinisterulIndustriei şi Comerţului, a condus comisiapentru organizarea încoronării regelui FerdinandI la data de 15 octombrie 1922. O statuiea sa a fost dezvelită la Oradea, iar o stradădin Cluj şi una din Oradea îi poartă numele.Motăş, Constantin(8.06.1891, Vaslui – 15.01.1980, Bucureşti)Biolog, ecolog şi hidrobiolog. Rudă cu ŞtefanZeletin (n. Motăş). A studiat la Facultateade Stiinţe din Iaşi, Secţia ştiinţe naturale,unde a fost elevul lui Paul Bujor, Ion Borcea,Ion Simionescu, Mihai David, Al. Popovici,Petre Bogdan ş.a. A făcut studii de specializarela Institutul de Zoologie al Universităţiidin Basel (Elveţia) şi la Universitatea dinGrenoble (Franţa), unde absolvă, în 1926,piscicultură şi hidrobio logie aplicată. În1928 îşi ia doctoratul la Universitatea dinGrenoble. Întors în ţară, devine profesoragregat de zoologie aplicată şi entomologie(1932) şi, din 1937, profesor titular laCatedra de zoologie descriptivă a Facultăţiide Stiinţe din Iaşi. Concomitent, între 1930şi 1936, a fost conferenţiar şi apoi profesorde zoologie aplicată şi entomologie la Facultateade Agronomie a Universităţii din Iaşi,unde a ţinut primul curs de hidrobiologieşi piscicultură din România. A funcţionatla Iaşi timp de 25 de ani, până în 1940,când s-a transferat la Catedra de zoologie aFacultăţii de Ştiinţe Naturale a Universităţiidin Bucureşti, unde a lucrat până când afost arestat (ca adept al lui Titel Petrescu,1949–1956). Între 1936 şi 1940 a condusMuzeul de Istorie Naturală din Iaşi şi StaţiuneaZoologică Marină de la Agigea, contribuinddin plin la organizarea şi dezvoltareaacestor instituţii ştiinţifice. Împreună cu S.Karaman şi P.A. Chappuis a pus bazele uneinoi științe, freatobiologia. Numele său apareîn toate monografiile de istorie publicate înţară. Prorector al Universităţii din Bucureşti.Director al Muzeului de Istorie Naturală523ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 523 31.10.2011 17:29:02

524din Iaşi. Director al Staţiunii Zoologice dela Agigea. Director al Staţiunii ZoologiceSinaia. Director al Muzeului de IstorieNaturală Gr. Antipa. Director al Institutuluide Speologie Emil Racoviţă. Preşedinte alComisiei Monumentelor Naturii din Moldova.Redactor-şef al Analelor UniversităţiiAl.I. Cuza. Redactor-şef al Revistei Vasile Adamachi.A fost preocupat de problema apelorinterioare şi, mai ales, a celor montane.A militat pentru punerea în valoare a apelorde munte pe baza limnologiei moderne şi acunoaşterii factorilor biotici şi abiotici favorizanţipentru repopularea lor. Membru alUniunii Internaţionale de Limnologie Teoreticăşi Aplicată (1928), membru al Societăţiide Zoologie din Franţa (1966), membrual Muzeului de Istorie Naturală din Franţa(1972), membru al secţiunii de pescuit aOrganizaţiei Mondiale FAO. Membru alAcademiei Române (1948).Motornîi, Dmitri(15.10.1925, Spask, reg. Kirovograd, Rusia)Director de imagine. Rus ca etnie. A absolvitInstitutul de Cinematografie la Moscova.A lucrat la Moldova Film. S-a remarcatdeopotrivă în filmul artistic şi în cel documentar:Călătorie în april (în colaborare),1962; Strada ascultă, 1963; Ultima lună detoamnă, 1965; Monologul, 1967; A iubi, 1968;Singur în faţa dragostei, 1969; Furtul, 1970;Nume salvat, 1972; Spicul din Bugeac, 1972; Tecânt, Moldovă!, 1974; Ce-i trebuie omului, 1975;Balada moldovenească, 1977; Suspectul, 1978;Iată-mă-s, am sosit!, 1979; Un bătrân ducea uncal, 1980; Şoseaua, 1981; Cine va intra în ultimulvagon, 1986. Distins cu Diploma de Onoare aPrezidiului Sovietului Suprem al RSSM.Moţa, Ion I.(5.06.1902, Orăştie –13.01.1937, Majadahonda, Spania)Militant politic. A început Dreptul la Sorbona,a continuat la universităţile din Cluj, Iaşi şi l-aterminat la Grenoble. A fondat la Cluj grupulnaţionalist Acţiunea Românească (inspiratăde Acţiunea Franceză a lui Ch. Maurras) şi afuzionat cu Liga Apărării Naţional-Creştine alui A.C. Cuza (1923), având drept scop ucidereapoliticienilor şi evreilor care „trădaseră şicorupseseră“ viaţa naţiunii. Arestat, a devenitdupă un an lider al Frăţiilor de Cruce legionareiniţiate de Corneliu Zelea Codreanu.A fost unul dintre fondatorii Grăzii de Fier(Legiunea Arhanghelului Mihail), 1927.A participat la Congresul Fascist Internaţionalde la Montreaux, 1934. A plecat în 1936în Spania, ca să lupte contra republicanilor înMotornîirăzboiul civil. A murit pe frontul Madridului,la Mahadahouda, alături de Vasile Marin.Au fost îngropaţi cu onoruri naţionale, înprezenţa miniştrilor de Război din Germania,Italia, Japonia, Spania (franchistă), Portugalia,Polonia.Moţoc, Mircea D.(3.06.1916, Dăeşti, Vâlcea –23.10.2006, Bucureşti)Inginer agronom. A absolvit Facultatea deAgricultură la Bucureşti. Profesor la InstitutulAgronomic din Bucureşti şi director laInstitutul de Cercetări Horticole. Cercetăriîn domeniul proceselor de eroziune, criteriipentru aşezarea culturilor pe versanţi.Lucrări: Folosirea raţională a terenurilor corodate.Staţiunea de cercetări Perieni, 1977; Combatereaeroziunii solurilor în vii prin măsuri agrotehnice,1953; Eroziunea solului şi problemele privindcombaterea ei, 1980. Membru al Academieide Ştiinţe Agricole şi Silvice din România,membru al Academiei Române (1990).MovilăDinastie de origine boierească şi care a domnitcu precădere în Moldova, cu începere dela finele veacului al XVI-lea. Ea vine pe trondupă urmaşii târzii ai dinastiei Muşatinilorşi ai lui Alexandru Lăpuşneanu. Primul afost Ieremia Movilă (1595–1600), urmat deSimion Movilă, fratele său. Mihai Movilă, fiual lui Simion, Constantin Movilă şi AlexandruMovilă, fii ai lui Ieremia, Miron-Barnovski-Movilă,Moise Movilă (1633–1634), fiual lui Simion. În Ţara Românească a domnitdoar Simion Movilă (1601–1602, care, întentativa de a păstra ideea de unitate a ţărilorromâne promovată de Mihai Viteazul,şi-a coordonat fiul, Gavril Movilă, pe carel-a pus domn în Ţara Românească). PetruMovilă a fost mitropolitul Kievului. Fetelefamiliei Movilă s-au căsătorit mai ales cunobili polonezi, unde dinastia era cunoscutăca Mohyla. Şi bărbaţii familiei s-au căsătoritcu nobile poloneze. Astfel, Simion M. a avutca soţie pe Melania Zołkiewska.Movilă, Boris(6.10.1928, Hâjdieni, jud. Bălţi)Editor, publicist. Fiu al unui deportat înSiberia. A absolvit Institutul Pedagogic şiFacultatea de Istorie şi Filologie la Universitateade Stat din Moldova. Specializarela Moscova în editare de carte. Membrual Colegiului de Scenarii la Moldova Film.Redactor-şef adjunct la Editura Cartea Moldovenească,apoi secretar de redacţie la EdituraEnciclopedică Gh. Asachi din Chişinău.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 524 31.10.2011 17:29:02

MovilăDmitri Motornîi Ion Moţa Boris Movilă Ieremia MovilăA coordonat colecţiile Poezii, Debut şiOpere alese. A tradus în română clasici ruşi.Membru al Uniunii Cineaştilor din URSS.Distins cu Medalia Meritul Civic. MaestruEmerit al Artei din Republica Moldova.Coautor al cărții Destine Românești (2004).Movilă, Gheorghe( ~1540, Iaşi – ?.02.1605, Iaşi)Mitropolit al Moldovei (1588–1591; 1595–1605). Fiu al logofătului Ion (Ioanichie) M.S-a călugărit de tânăr la Probota, a fost egumenla Suceviţa veche, episcop de Rădăuţişi apoi mitropolit. L-au vizitat patriarhiiecumenici Ieremia II şi Teolipt II, IoachimV al Antiohiei, Sofronie al Ierusalimului, actitorit mănăstirea Suceviţa împreună cufraţii săi, domnii Ieremia şi Simion M.Movilă, Ieremia(jumătatea secolului al XVI-lea – 1606, Iaşi)Domn al Moldovei (1595–1600; 1600–1606),venit cu sprijinul hatmanului polon JanZamoyski. Mama sa era fiica nelegitimă alui Petru Rareş (un Muşatin), iar fraţii săi,Simion (domn şi el) şi Gheorghe, mitropolitulMoldovei. Soţia sa a fost Elisabeta Izlozeanu.Fiii săi erau Alexandru şi Constantin. Ambiiau domnit în Moldova. A reconstruit mănăstireaSuceviţa, primul ctitor fiind Ştefan celMare. Prima oară a fost detronat de MihaiViteazul, care a fost înfrânt de polonezi şiaceştia l-au impus pe Simion M., fratele său.Movilă, Petru(1596, Suceava – 22.12.1646, Kiev)Mitropolit al Kievului, Haliciului şi a toatăRusia Mică (adică Ucraina), om de cultură.Fiu al domnului Moldovei Simion Movilă,nepot de frate al mitropolitului MoldoveiGheorghe Movilă, nepot de frate al domnuluiMoldovei Ieremia Movilă. Ultima familiedomnească pământeană în Moldova, dupăcare, din pricina atitudinii antiotomane,domnii pământeni au fost înlocuiţi cu fanarioţi.Ca mitropolit a luptat pentru unitateaortodoxiei răsăritene atât contra otomanilor,cât şi împotriva catolicismului polon, carese extindea către sud. S-a călugărit la Kiev(Lavra Pecerska) şi la 31 de ani a ajuns arhimandrit.A apărat ortodoxia de catolicism,inclusiv prin activitate tipografică. Ca urmarea unirii de la Brest-Litovsk din 1596, a pusbazele unor colegii (Lavra, Bratska) pe bazacărora se va dezvolta Academia Duhovniceascăde la Kiev, 1633. A sprijinit alegereaca rege al Poloniei a lui Władisłav I, în 1632,care a recunoscut unele din vechile drepturişi libertăţi ale ortodoxiei: recunoaşterealegală a Mitropoliei Ortodoxe a Kievului, cuepiscopiile Lvov, Luţk, Przemsyl şi Mstislav;menţinerea Frăţiilor ortodoxe; restituireatuturor bisericilor luate de uniţi (greco-catolici)şi dreptul pentru ortodocşi de a ocupademnităţi de stat. În 1631 a înfiinţat la Kievo academie după model occidental, cu limbade predare latină, aceasta fiind cea mai vecheinstituţie de învăţământ superior a slavilorortodocşi. A creat o reţea de şcoli eparhiale,după modelul lui Chiril Lukaris (pentruspaţiul grec): Kiev, Viniţa, Luţk, ca şi una detipografii: Kiev, Lvov, Vilna. A inclus spaţiulromânesc în acest proces – de altfel VasileLupu procedase şi el la construirea învăţământuluidupă modelul lui Lukaris – şi i-atrimis o tipografie mitropolitului Dosoftei alMoldovei, ca şi altele la Câmpulung, Govora,Târgovişte. A trimis profesori pentru colegiullatin înfiinţat de Vasile Lupu la Iaşi. Lucrareasa de căpătâi, Mărturisirea ortodoxă, 1640, afost cercetată de Sinodul de la Kiev şi de laIaşi, tradusă în greceşte de Meletie Sirigul şiaprobată de sinoadele de la Alexandria, Constantinopol,Antiohia, Ierusalim, devenindmanual de învăţătură al întregii ortodoxiirăsăritene. Lucrarea a fost tradusă, încă dinveacul al XVII-lea, în 15 ediţii greceşti,slavo-ruse, slavo-sârbe, ca şi în olandeză,germană, engleză, maghiară. Radu şi ŞerbanGreceanu au tradus-o în româneşte, Buzău,1691. Alte lucrări: lucrarea canonico-juridicăNomocanonul, 1629; Evanghelia învăţătoare sau525ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 525 31.10.2011 17:29:02

MovilăPetru Movilă Simion Movilă Ludovic Mrazec526Cazania, 1637; lucrarea polemică Lithos sauPiatra aruncată din praştia adevărului, 1644.A editat Istoria lui Varlaam şi Ioasaf, 1638.A fost canonizat de Biserica Ortodoxă dinUcraina în 1996. La festivităţi a participat şi odelegaţie a Bisericii Ortodoxe Române, condusăde mitropolitul Nestor al Olteniei. Festivităţileau început la Bucureşti, au continuatla Suceviţa şi la Chişinău şi s-au încheiat laKiev, cu o sesiune academică şi bisericească.Movilă, Simion(a doua jumătate a sec. al XVI-lea, Iaşi –1607, Iaşi)Domn al Ţării Româneşti (1600–1602) şi alMoldovei (1606–1607). Frate cu Ieremia M.A fost căsătorit cu o nobilă polonă. A fost puspe tronul Munteniei de generalul polonez JanZamoyski, după ce l-a învins pe Mihai Viteazulla Teleajen în octombrie 1600. Armata desprijin, 4 000 de polonezi şi de moldoveni,pradă ţara cumplit, mai ales după respingereaunui nou atac al lui Mihai la 21 noiembrie1600. A fost alungat de fraţii Buzeşti, carel-au pus domn pe Radu Şerban Basarab.A venit pe tronul Moldovei la moartea frateluisău, Ieremia, care era domn. Deoarecea închinat ţara otomanilor, a fost otrăvit detrimişi polonezi. Este îngropat la Suceviţa.Moxa, Mihail(sfârşitul sec. al XVI-lea, probabil între 1585şi 1590 – 1650, mănăstirea Bistriţa, Oltenia)Cronicar. A lăsat Cronograful (De începutullumiei de-ntâiu), 1620, prima istorie universalăîn limba română, care merge de la FacereaLumii până la 1489, cu ştiri despre popoareleantice (evrei, asirieni, egipteni, perşi, români)şi medievale (bulgari, sârbi, turci), stăruindînsă asupra istoriei Bizanţului; aminteşte şide unele lupte ale domnilor români cu turcii:Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara,Ştefan cel Mare. La baza ei stă o versiune slavonăa cronicii lui Constantin Manasses (dinveacul al XII-lea, care a constituit şi modelullui Macarie), cronica lui Ioan Zonaras, caşi Biblia. A fost tipărit pentru prima oară deB.-P. Hasdeu în Cuvente den bătrâni. Tot ela tradus în româneşte Pravila de la Govora(1640–1641), cu două ediţii, una pentru ŢaraRomânească şi una pentru Transilvania, ceeace însemna o tentativă timpurie de unificarelegislativă a spaţiului românesc.Mrazec, Ludovic(17.06.1867, Craiova – 9.06.1944, Bucureşti)Geolog, specialist în exploatarea petrolului.Etnie cehă. A studiat la Şcoala Superioară deFarmacie de la Bucureşti şi Geneva. Profesorla Facultatea de Ştiinţe a Universităţii dinBucureşti. La Expoziţia Internaţională de laParis (1900) a prezentat prima hartă a formaţiunilorde sare din România, iar la CongresulMondial al Petrolului (1907) a lansat teoriacutelor diapire şi a explicat apariţia petroluluidin materia organică. El a definit termenul de„diapir“ şi fenomenul de „diapirism“ (deformăriplastice şi ridicarea sării prin străpungereaformaţiunilor de deasupra zăcământului)pentru sarea gemă, demonstrând că ele potoferi o capcană eficace pentru zăcămintelede hidrocarburi. Sub conducerea sa, în1920, a fost elaborată prima hartă geologicăa României. În 1907 este ales preşedinte alCongresului Internaţional al Petrolului.Fondator şi director al Institutului Geological României. Ministru al Industriei şi Comerţului,a contribuit la redactarea Legii minelordin 1924. A fost primul geolog român carea susţinut originea organică a petrolului şi asubliniat rolul proceselor de bituminizare înnatură. În 1927 a deţinut funcţia de ministrual Comerţului şi Industriilor. În aprilie 1930este ales primul preşedinte al Societăţii Geologicea României. Este autorul a peste 100de lucrări ştiinţifice, susţinând de asemeneaconferinţe în numeroase domenii: minelede aur din România, clasificarea flişuluiromânesc, depozitele de sulf din România,originea lacurilor sărate, originea loessului,exploatările miniere din România etc.Membru al Academiei de Ştiinţe şi Litere dinCracovia, al Academiei de Ştiinţe a Franţei, alSocietăţii Imperiale de Ştiinţe din Moscova,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 526 31.10.2011 17:29:03

MunteanuAndrei Mudrea Herta Müller Cristian Mungiu Basil Munteanual Societăţii Geologice din Belgia, al ComisieiInternaţionale a Petrolului din Londra.Membru al Academiei Române (1905). Înperioada 1932–1935 a fost preşedinte alAcademiei Române.Mudrea, Andrei(29.04.1954, Mitocul Vechi, Republica Moldova)Pictor. Coleg cu Andrei Rurac şi elev al luiMihai Grecu la Şcoala de Arte Plastice dinChişinău. A făcut parte din grupul Zece,mişcare postimpresionistă. A avut expoziţiiîn Moldova, România, Polonia, Ucraina,Franţa, Portugalia, Germania, Italia. Medaliade Argint la Moscova, 1988, la concursulde pictură.Müller, Herta(17.08.1953, Niţchidorf, jud. Timiş)Scriitoare. Germană ca etnie (comunitateaşvabilor), tatăl său a fost deposedat debunuri la naţionalizare, deoarece a luptatîn Waffen SS în al Doilea Război Mondial.A absolvit Facultatea de Limbi Germanicela Universitatea din Timişoara. A făcut partedin grupul anticomunist şi separatist studenţescAktionsgruppe Banat. A refuzat săcolaboreze cu Securitatea Română şi a fosttrimisă pentru reeducare la întreprindereaTehnometal. A făcut traduceri din literaturagermană în română, a lucrat la câteva grădiniţeşi a fost redactor la revista Orizont dinTimişoara. După volumul de debut, Ţinuturijoase (1982), publicat şi în RFG cu titlulNiederungen (şi necenzurat), i s-a interzis săpublice. A emigrat în RFG în 1987, a revenitîn România după 1989 pentru diverseevenimente culturale. Lucrări: Der Fuchs wardamals schon der Jäger (1992); Herztier (1994);In der Falle (1996); Heute wär ich mir liebernicht begegnet (1997); Der fremde Blick oder dasLeben ist ein Fürz in der Laterne (1999); Heimatist das, was gesprochen wird (2001); Der Königverneigt sich und tötet (2003), tr. rom. Regelese-nclină şi ucide (2005); Atemschaukel, 2009;Lebensagst und Worthunger (2010). Membrăa Academiei Germane pentru Limbă şiLiteratură. A fost nominalizată de Germaniaîn 1999 şi 2008 la Premiul Nobel pentruliteratură, pe care l-a primit în 2009.Mumuleanu, Barbu-Paris(1794, Slatina – 21.05.1836, Bucureşti)Poet. Autodidact. În poezia lui este vizibilătrecerea de la clasicism la preromantism.Lucrări: Rost de poezii, adică stihuri, 1820;Caracterurile. Stihuri bachiceşti, 1825; Plângereaşi tânguirea Valahiei asupra nemulţemiriistreinilor ce au derăpănat-o, 1825, scrisă dupăpagubele provocate de Eteria; Odă râvnitoarespre învăţături, scrisă cu prilejul deschideriicolegiului Sf. Sava din Bucureşti.Mungiu, Cristian(27.04.1968, Iaşi)Regizor. A absolvit Facultatea de Engleză laUniversitatea din Iaşi şi a lucrat ca profesor.Apoi a absolvit Academia de Teatru şi Filmdin Bucureşti (1998), fiind regizor secund laTrain de vie, filmul regizorului francez RaduMihăileanu. Lungmetrajul său, Occident,2002, a obţinut Marele Premiu la Festivalulde Film Transilvania şi a fost prezent la Festivalulde la Cannes la secţiunea Quinzainedes Réalisateurs. A obţinut Marele Premiu alFestivalului Internaţional de Film de la Cannes– Palme d’Or şi nominalizarea la premiileGlobul de Aur în 2007, cu filmul 4 luni, 3săptămâni şi 2 zile. Alte filme: Mariana (1998);Mâna lui Paulista (1999); Zapping (2000);Obiecte pierdute (2005); Amintiri din Epoca deAur (2009). Distins cu Ordinul NaţionalSteaua României în grad de Cavaler (2007).Munteanu, Basil(31.12.1897, Brăila – 1.06.1972, Paris)Istoric literar şi comparatist. Discipol al luiRamiro Ortiz. A absolvit Literele la Paris şia frecventat cincisprezece ani bibliotecilepariziene înainte de a deveni profesor laUniversitatea din Bucureşti. A rămas înFranţa după război. A scris studii despreliteratura română: Panorama de la littératureroumaine contemporaine (Panorama literaturii527ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 527 31.10.2011 17:29:03

528române contemporane), Paris, 1938, tradusăimediat în engleză, germană, italiană, literaturauniversală: De la metodă la cunoaştereliterară, 1941; Permanenţe franceze. De la Descartesla Giraudoux, 1946, şi s-a remarcat caun comparatist de talie europeană: Episodeskantiens en Suisse et en France (Episoade kantieneîn Elveţia şi Franţa), 1935; Constantes dialectiquesen littérature et en histoire (Constante dialecticeîn literatură şi în istorie), 1967. Apreciatîn mod deosebit de Paul Hazard şi FernandBaldensperger, a fost secretar de redacţie laRevue de la littérature comparée. I-a cunoscutpe Paul Valéry, Henri Focillon, Paul vanTieghem. A scris partea de literatură românădin studiul Histoire des littératures, 3 vol., Paris.Membru corespondent al Academiei (1939),exclus în 1948 şi reconfirmat în 1990.Munteanu, Dan(2.06.1937, Cluj-Napoca)Biolog. A absolvit Facultatea de ŞtiinţeNaturale la Universitatea din Cluj. Cercetătorla Institutul de Cercetări Biologice dinCluj. Specializat în ornitologie. Lucrări: Elementeavifaunistice de câmpie în bazinul montanal Bistriţei, 1963; Contribuţii asupra sistematiciişi răspândirii pitulicilor (Phylloscopus) în România,1964; Observaţii ornitologice în obicineleBucovinei, 1968; Ghid de practică geologică, geograficăşi biologică în partea centrală a CarpaţilorOrientali, 1970; Prognoza matematică în studiuldeclinului populaţiilor de animale, 1981; Atlasulprovizoriu al păsărilor clocitoare din România,1992. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1999).Munteanu, Francisc(9.04.1924, Veţel, jud. Hunedoara –?.04.1993, Bucureşti)Prozator şi regizor de film. Autodidact.A scris romane cu problematică şi caracterologiecomplexă: În oraşul de pe Mureş, 1954,Premiul de Stat; Statuile nu râd niciodată, 1957;Terra di Sienna, 1962; Profesorul de muzică,1968; Încotro?, 1970; Strada semaforului, 1972;Pistruiatul, 1976; Hoţul, 1980; Oameni, fapte,amintiri, 1981; Dincolo de ziduri, 1983; Barajul,1986; Scrisori din Calea Lactee, 1989; Cont secret,1993, şi scenarii de film: Furtuna, Pistruiatul.Munteanu, Gavriil(?.02.1812, Vingard, comitatul Alba –17/29.12.1869, Braşov)Cărturar şi traducător. A absolvit Dreptulşi Filosofia la Cluj. Profesor la seminariiledin Buzău şi Râmnicu Sărat, apoi la Braşov,unde a devenit director. A făcut parte dincomitetul de redacţie al Gazetei de Transilvania.Lucrări: Geografia biblică sau Descrierealocurilor însemnate prin fapte biblice, 1854;MunteanuGramatica română pentru clasele gimnaziale,1860–1861; Gramatica latină, 1863; Dicţionargerman-român, 1853–1854. Membru fondatoral Academiei Române (1866).Munteanu, George(14.04.1924, Bravicea, Basarabia –8.11.2001, Bucureşti)Critic şi istoric literar. A absolvit Filologia laCluj. Profesor la Universitatea din Bucureşti.Cunoscut mai ales prin studiile de eminescologie:Eudemonologia lirică eminesciană,1968; Stadiul actual al cercetărilor eminesciene,1971; Hyperion, vol. I, Viaţa lui Eminescu,1973; Istoria literaturii române · Epoca marilorclasici, 1980; Eminescu şi eminescianismul ·Structuri fundamentale, 1987; Eminescu şi anotimpurileposterităţii (1998).Munteanu-Murgoci, Gheorghenume la naştere Gheorghe Manolache(20.06.1872, Măcin – 5.03.1925, Bucureşti)Geolog, mineralog şi pedolog. A absolvitFacultatea de Ştiinţe a Universităţii dinBucureşti, secţiile de matematică şi ştiinţefizico-chimice. În timpul studenţiei, împreunăcu profesorul Ludovic Mrazec, a făcutcercetări geologice şi petrografice în regiuneaDobrogei şi a Carpaţilor Meridionali. Dupăterminarea studiilor universitare pleacă laspecializare în Austria şi apoi în Germania.Teza sa de doctorat (1900), tratând problemede petrografie, este distinsă cu menţiuneaMagna Cum Laude a Universităţii dinMünchen. În 1903 devine primul docentuniversitar din România în mineralogie, înlucrarea sa tratând problema chihlimbaruluiromânesc. Face călătorii de studiu în Anglia,America, Rusia şi California. Din 1908 activeazăca profesor de mineralogie şi geologiela Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele dinBucureşti, iar când aceasta se transformăîn Şcoala Politehnică, îi este încredinţatăCatreda de mineralogie (1920). Împreunăcu Nicolae Iorga şi Vasile Pârvan şi-a înscrisnumele printre fondatorii Institutului deStudii Sud-Est-Europene din Bucureşti.Din 1923 este preşedinte al Comisiei Internaţionalede Cartografie a Solului. Creaţiasa cuprinde, pe de o parte, studii de geologie-mineralogie-petrografie,iar pe de altăparte, studii asupra solurilor din România.A realizat studii asupra Dobrogei, CarpaţilorMeridionali, Masivului Parâng, MunţilorLotrului. A descoperit lotritul – înscriindîn geologie un nou mineral. În legătură custudiile petrografice, mineralogice şi tectonice,mare importanţă o prezintă cercetărilesale privind bogăţiile subsolului românesc,fiind cel dintâi care a precizat condiţiile dezăcământ ale petrolului din Oltenia. A fostENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 528 31.10.2011 17:29:03

MurariuFrancisc Munteanu Nicodim Munteanu Radu Munteanu Romul Munteanuîntemeietorul şcolii româneşti de pedologie,în 1909 prezentând prima schiţă de hartăagro-geologică a ţării la scara 1:2 500 000.A descoperit noi minerale şi zăcăminte desubstanţe minerale utile şi a elaborat teoriiintrate în patrimoniul ştiinţei mondiale.Împreună cu un grup de profesori, fizicienişi alţi oameni de ştiinţă a ajutat la pornireamişcării de cercetaşi din România şi la dezvoltareaorganizaţiei Cercetaşii României.Lucrări: Sinteza geologică a Carpaţilor Sudici;Zonele naturale de soluri din România; Études surles sols arables de la Roumanie; Câmpia Română;Balta Dunării; Cercetări geologice asupra Dobrogeinordice, cu privire specială la rocile paleozoiceşi eruptive; Terţiarul din Oltenia cu privire lasare, petrol şi ape minerale. În 1924 a fost alesmembru de onoare al Comitetului AsociaţieiInternaţionale a Ştiinţei Solului şi directoral proiectului „Harta pedologică a Europei“.A fost membru corespondent al AcademieiRomâne (1923). Premiul Academiei Românepentru geologie îi poartă astăzi numele.Munteanu, Nicodimnume la naştere Nicolae Munteanu(6.12.1864, Pipirig, jud. Neamţ –27.02.1948, Bucureşti)Al doilea patriarh al Bisericii OrtodoxeRomâne (1939–1948). A absolvit Teologia laKiev. Director al Seminarului Sf. Andrei dinGalaţi. Episcop de Huşi (1912), arhiepiscopal Chişinăului şi Hotinului (1918–1919),stareţ al mănăstirii Neamţ, mitropolit alMoldovei (1935), în care calitate a hotărâtridicarea Palatului Mitropolitan şi aSeminarului teologic. Patriarh al României(din 1939). Lucrări: Ortodoxia şi creştinismulapusean, 1912; Lămuriri asupra Bibliei, 1930;Lămuriri asupra calendarului, 1936; CuvântulBisericii pentru războiul sfânt, 1941. Membrude onoare al Academiei Române (1918).Munteanu, Radu(20.04.1945, Beiuş, jud. Bihor)Inginer. A absolvit Institutul Politehnic dinCluj. A făcut rugby ca student şi a continuatsă joace vreme de 15 ani. De asemenea, aparticipat, în 1974, în Elveţia, la cursa de100 km şi a câştigat un premiu. În prezenteste rector al Universităţii Tehnice din Cluj.Domenii de cercetare: senzori şi traductoare,instrumente de măsurare, reglaj şi controlautomat, fiabilitatea sistemelor. S-a ocupatde prezenţa României la Salonul de Inventicădin Elveţia şi a adus în ţară premiul pentruROBOSCAN, un scaner pentru maşinide mare tonaj. Preşedinte al filialei Cluj aAcademiei de Ştiinţe Tehnice din România.Munteanu, Romul(18.03.1926, Călanul Mic, jud. Hunedoara –17.03.2011, Bucureşti)Critic literar. A absolvit Literele la Cluj şis-a specializat la Leipzig, unde şi-a susţinutdoctoratul. Profesor la Universitatea dinBucureşti, director la Editura Univers. S-aocupat în mod deosebit de literatura universală.A scris monografii: Brecht, 1966, şilucrări de analiză: Farsa tragică, 1970; Noulroman francez, 1973; Cultura europeană în epocaLuminilor, 1974, Premiul Uniunii Scriitorilor;Metamorfozele criticii europene moderne, 1975;Jurnal de cărţi, 7 vol., 1974–1998; memorii:O viaţă trăită, o viaţă visată, 2001; Viaţă în ceaţăsau cântecul lebedei, 2005.Murafa, Simion(1887, Cotiujenii Mari, Basarabia –20.08.1917, Chişinău)Gazetar. A absolvit Dreptul la Universitateadin Kiev. Director al ziarului Cuvântul moldovenesc.Contribuie la reconstituirea SocietăţiiCulturale Moldoveneşti, la consolidareabazei editoriale de la Chişinău. Lucrări:Cine-s moldovenii. Din istoria neamului, 1917.A murit asasinat.Murariu, Dumitru(1940, Bacău)Biolog. A absolvit Biologia la Universitateadin Bucureşti. Din 1988 director al Muzeuluide Istorie Naturală Gr. Antipa din Bucureşti.529ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 529 31.10.2011 17:29:03

MuravschiDumitru Murariu Valeriu Muravschi Gheorghe Mureşan Lucian Mureşan530A desfăşurat proiecte de prezentare acolecţiilor muzeului în Brazilia, a restauratclădirea şi a extins spaţiul de expunere.Fondator şi redactor-şef al publicaţiei Travauxdu Musée d’Histoire Naturelle GrigoreAntipa. Lucrări: Observations concerning theform, size, structure and spreading of sebaceousand sudoriferous glands in the Erinaceus europaeusL.; L’étude anatomo-histologique des glandesmamaires chez les insectivores (Mammalia) deRoumanie, 1974; Contribution à la connaissancede la distribution et de l’écologie des Mammifèresde la zone du Delta du Danube et du Lac Razelm(Roumanie), 1981; Aspecte faunistice şi ecologiceprivind mamiferele din nord-vestul României,1987; Les petits mammifères (Mammalia, Insectivoraet Rodentia) du nord de la Moldavie (Roumanie),1993; Commented list of the Mammalspecies susceptibles for being included in the RedBook of the Romanian fauna, 2000. Membrual American Society of Mammologists, alEUROBATS. Membru corespondent alAcademiei Române (din 2006).Muravschi, Valeriu Tudor(31.06.1948, Şirota, Orhei, Republica Moldova)Om politic. A absolvit Facultatea de Economiea Institutului Politehnic din Chişinău.A lucrat ca economist-şef, Direcţia preţuri,la mai multe instituţii centrale din Chişinău.Ministru al Finanţelor în Guvernul MirceaDruc. Prim-ministru (1991–1992), a avutde făcut faţă conflictului din Transnistria.Fondator al Partidului Naţional ŢărănescCreştin şi Democrat din Republica Moldova(1993). Deputat în Parlament pe listaBlocului pentru o Moldovă Democratică şiProsperă (1998–2001). Partidul său s-a unitcu alte forţe şi au fondat împreună PartidulLiberal (2002), din conducerea căruia a făcutparte. Distins cu Ordinul Gloria Muncii alRepublicii Moldova.Mureşan, Gheorghe(14.02.1971, Triteni, jud. Cluj)Baschetbalist. A absolvit liceul la Clujşi a intrat în sport la vârsta de 19 ani.Cu o înălţime de 2,35 m şi o greutate de135,5 kg, este jucătorul cel mai înalt carea jucat vreodată în NBC. A jucat în Franţa(1992–1993), apoi la Washington. A jucatşi în film: My Giant (1998), HBO First Look(1998); Eminem (2000); Giants: Friend or Foe(2003).Mureşan, Lucian(23.05.1931, com. Firiza, azi cart. Ferneziudin Satu Mare)Arhiepiscop greco-catolic. A început InstitutulTeologic Catolic cu rang universitardin Alba Iulia, într-o perioadă când BisericaGreco-Catolică fusese pusă în afara legii.Prin urmare, descoperit ca aparţinând acestuicult, a fost exmatriculat. Şi-a terminatstudiile în clandestinitate. A fost hirotonisitîn 1964. Mitropolitul Alexandru Todeal-a instalat în 1986 ordinariu al episcopieigreco-catolice de Maramureş. După 1989,când cultul greco-catolic a ieşit din clandestinitate,papa Ioan Paul al II-lea l-a numitepiscop de Maramureş. Prin grija nouluiepiscop s-a deschis la Baia Mare, în 1990, unInstitut de Teologie cu grad universitar. Estearhiepiscop major al Bisericii Române Unitecu Roma, greco-catolică, şi arhiepiscop deAlba Iulia şi Făgăraş.Mureşanu, Andreinume la naştere Mureşianu(16.11.1816, Bistriţa –24.10.1893, Braşov)Poet. Frate cu Iacob Mureşianu. Cu ei începeo lungă tradiţie de Mureşeni intelectuali laBraşov. George Bariţiu l-a chemat la Braşovca profesor în Şchei. A scris versuri în manieraVăcăreştilor. A rămas pentru poezia „Unrăsunet“, 1848, cunoscută mai târziu cu titlul„Deşteaptă-te române“, muzica de AntonPann, în prezent imnul naţional al României.A scris şi articole despre dezvoltarea artelor,în care a fost influenţat de Herder: „Arţilesau măestriile cele frumoase“, 1853.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 530 31.10.2011 17:29:04

MurgescuAndrei Mureşanu Camil Bujor Mureşanu Iacob Mureşianu Costin MurgescuMureşanu, Camil Bujorscris uneori Mureşan(20.04.1927, Turda)Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie aUniversităţii din Cluj, a fost profesor şidecanul ei. Profesor invitat la ColumbiaUniversity din New York. Lucrări: Ioande Hunedoara şi vremea sa, 1957; Revoluţiaburgheză din Anglia, 1964; Erdély története,2 vol., 1964 (în colaborare); Monumenteistorice din Turda, 1968; Beziehungen zwischender rumänischen und sächsischer Forschung im19 und 20 Jahrhundert, Köln-Wien, 1988;Naţiune, naţionalism. Evoluţia naţionalităţilor,1996; John Hunyadi. Defender of Christendom,Iaşi–Oxford–Portland, 2001. Membru titularal Academiei Române (2006), preşedintelefilialei din Cluj a Academiei Române.Mureşianu, Iacob(28.11.1812, Rebrişoara, Bistriţa-Năsăud –29.09.1887, Braşov)Publicist, poet şi om politic. Frate cu AndreiMureşanu. A absolvit Teologia şi Filosofiala Blaj. Profesor de latină la gimnaziulromano-catolic din Braşov. A sprijinitînfiinţarea gimnaziului român din Braşov.A luptat pentru drepturile politice şi culturaleale românilor din Transilvania. A militatpentru contribuţia ardelenilor la nevoileRăzboiului de Independenţă (1877). A contribuitla apariţia Gazetei de Transilvania şi aFoii pentru minte, inimă şi literatură. Membrual ASTRA. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1877).Murgeanu, Gheorghe(17/30.06.1901, Bucureşti –30.06.1984, Bucureşti)Geolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţela Bucureşti. Profesor la Facultatea deMine şi Metalurgie a Şcolii Politehnice dinBucureşti. Rector la Institutul de Petrol şiGaze. Contribuţii la cercetarea Cretaciculuiromânesc, a stratigrafiei României, a rezervelorde cărbuni din Pliocen. A sprijinit cuexpertiza geologică proiectele hidroenergeticede la Zănoaga, Porţile de Fier ş.a.Membru în comisia de redactare a hărţiitectonice a Europei. Preşedinte al Societăţiide Ştiinţe Geologice din România, membrude onoare al Asociaţiei Cehoslovace pentruMineralogie şi Geologie, membru al SocietăţiiGeologice din Polonia. Membru titular alAcademiei Române (1955).Murgescu, Costin(27.10.1919, Râmnicu Sărat –30.08.1989, Bucureşti)Economist. A absolvit Academia Comercialăla Bucureşti. Director al Institutului deCercetări Economice al Academiei Române,consilier la Consiliul de Miniştri, redactor-şefal revistei Viaţa economică. Membrual comitetului de direcţie al Centruluide Ştiinţe Sociale UNESCO de la Viena.Lucrări: Reforma agrară din 1945, 1946;Cooperarea economică internaţională în cadrulONU, 1967; Aspecte economice ale Conferinţeigeneral-europene pentru securitate şi cooperare,1970; Japonia în economia mondială, 1982;Mersul ideilor economice la români, 2 vol., 1987,1990. Membru al International Conferenceof Agricultural Economists, reprezentant alRomâniei la Consiliul Economic şi Social alONU. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1963).Murgescu, Ioan(27.03.1846, Buzău – 5.03.1913, Bucureşti)Contraamiral. A absolvit Şcoala Navală dinBrest ca bursier al statului român. A fostîncadrat în 1866 în Corpul Flotilei române,fiind comandant pe nava România. În 1877 acondus o şalupă torpiloare cu care a scufundatnava monitoare a otomanilor. A primitordinul rusesc Sf. Vladimir cu spade şi rozeteşi Steaua României, devenind comandant alCorpului Flotilei. A fost inspector al navigaţieişi porturilor (1882–1886). Din 1888până în 1901 a fost din nou comandant alCorpului Flotilei, cu rang de contraamiral.531ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 531 31.10.2011 17:29:04

MurguIoan Murgescu Eftimie Murgu Ilie G. Murgulescu George Murnu532Murgu, Eftimie(?.11.1805, Rudăria, azi Eftimie Murgu,jud. Caraş Severin – 12.05.1870, Budapesta)Filolog. A absolvit Filosofia la Szegedin,unde a fost coleg cu Damaschin Bojâncă,şi Dreptul la Pesta. Profesor la AcademiaMihăileană din Iaşi, apoi la Sf. Sava la Bucureşti,unde a întemeiat în 1840 asociaţiarevoluţionară Frăţia, împreună cu AlexandruFilipescu, asociaţie al cărei membru a fost şiNicolae Bălcescu. Arestat, a fost expulzat şis-a întors în Banat. Paşoptist, a fost arestatdupă 1848 şi în Banat. A susţinut cultura,folclorul, limba şi literatura română întradiţia Şcolii Ardelene. Lucrările sale s-aupublicat postum: Scrieri, 1969.Murgulescu, Ilie G.(27.01.1902, Cornu, judeţul Dolj –28.10.1991, Bucureşti)Chimist. A absolvit Facultatea de Ştiinţea Universităţii din Cluj. Specializare laLeipzig. Profesor la Institutul Politehnicdin Timişoara, unde a fost şi rector, apoila Universitatea din Bucureşti, unde a fostde asemenea rector. Ministru al Învăţământului,al Învăţământului şi Culturii,vicepreşedinte al Consiliului de Stat şi alMarii Adunări Naţionale. A adus contribuţiila studierea combinaţiilor moleculare şi aelaborat metode conductometrice şi potenţiometricepentru dozarea wolframitelor,în dozarea cianurilor de fier. S-a ocupatde descompunerea termică a metanului.Lucrări: Introducere în chimia fizică, Influenţasolventului asupra reacţiilor dipol-dipol, Forţeşi potenţiale intermoleculare. Membru alacademiilor de ştiinţe din Budapesta, Moscova,New York, Praga, Sofia, al SocietăţiiFranceze de Chimie, al Societăţii Internaţionalede Electrochimie. Membru titular alAcademiei Române (1952). Vicepreşedinte(1959–1963) şi preşedinte (1963–1966) alAcademiei Române.Murnu, George(1.01.1868, Veria, Macedonia –17.11.1957, Bucureşti)Traducător. Aromân. Şi-a luat doctoratul înLitere la München. A fost profesor de arheologiela Universitatea din Bucureşti. A datcea mai bună traducere în versuri a Iliadei(1916) şi Odiseei (1924) lui Homer. A scrisşi versuri proprii, în manieră clasicizantă:Gânduri şi vise, 1898. Membru al Academiei(1923), reconfirmat (1948).Muruziuc, Gheorghe(19.11.1930, Făleşti, Basarabia –25.09.1998, Făleşti)Electrician. A făcut 8 clase, apoi a urmato şcoală de meserii din Rusia, a lucrat înAbhazia, apoi la o mină de cărbuni în regiuneaRostov. În 1962 revine în Moldova,se angajează muncitor la fabrica de zahărdin Alexăndreni, Sângerei. Nu s-a împăcatniciodată cu versiunea oficială despre„eliberarea” Basarabiei la 28 iunie 1940,despre foametea din 1946–1947, despredeportările intelectualilor şi gospodarilorest-pruteni. A cutezat să-i scrie lui Brejnevdespre fărădelegile din jur, însă cele aşternutepe hârtie au ajuns la comitetul de partidşi, drept răspuns, a fost numit „duşmanal puterii sovietice”. Vorbea argumentat şiconvingător nu numai între prieteni, darşi la adunări despre discriminarea cadrelornaţionale şi invitarea din alte regiuni aleURSS a unor specialişti „calificaţi”, despreignorarea obiceiurilor tradiţionale, desprestarea precară a limbii şi culturii, considerândcă unica salvare constă în declarareaindependenţei RSSM, ori în unirea acesteiacu România. Deoarece nimic din celegândite şi rostite de el nu se înfăptuia, s-adecis să acţioneze concret. Din proprieiniţiativă, cu mâna sa şi pe cheltuială proprie,a confecţionat un tricolor românescşi l-a arborat pe clădirea fabricii de zahărdin Alexăndreni (28 iunie 1966), ca protestENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 532 31.10.2011 17:29:04

MusteaGheorghe Muruziuc Gavriil Musicescu Florica Musicescu Gheorghe Musteaîmpotriva ocupării nelegitime a Basarabieiromâneşti de către URSS la aceeaşi dată în1940. Pe tot parcursul anchetei şi-a apăratcu demnitate opţiunea politică (fără avocat)şi la 16 noiembrie 1966 a fost condamnat –de către Judecătoria Supremă a RSSM – ladoi ani privaţiune de libertate, regim general,pe care i-a ispăşit la Sverdlovsk (Rusia).A fost reabilitat printr-o hotărâre a aceleiaşiinstanţe la 11 martie 1991.Mushong, Iacob, prenume la naştere Jacob(1868, Chichinda, Banatul Sârbesc –13.12.1923, Lugoj)Industriaş. Şvab ca etnie. Împreună cusocrul său a înfiinţat reţeaua de fabrici deţiglă şi cărămidă Bohn&Mushong (Lugoj,Jimbolia, Cărpiniş, Budapesta). A cumpăratşi modernizat staţiunea Buziaş, i-a construitgară şi club de noapte.Musicescu, Gavriil(20.03.1847, Ismail, sudul Basarabiei,acum în Ucraina – 21.12.1903, Iaşi)Compozitor. Tată al Floricăi M. Ionel şiPăstorel Teodoreanu erau Musicescu dupămamă. Urmează timp de 4 ani SeminarulTeologic din Huşi, după care studiază laConservatorul de Muzică din Iaşi. Dupăabsolvirea conservatorului a fost numitprofesor de muzică la Ismail. Aici are ocaziade a cunoaşte repertoriul coral bisericescal clasicilor ruşi. Fiind un iscusit dirijor decor şi având serioase înclinaţii spre compoziţie,a fost trimis la Petersburg, unde aurmat cursu rile de armonie şi polifonie.Întors în ţară (1872), este numit profesorde armonie la Conservatorul de Muzicădin Iaşi, apoi director (1901–1903). A iniţiatacţiuni menite să contribuie la educareamuzicală a publicului larg. Dezvoltareaor chestrei conservatorului şi organizareaunor conferinţe cu ilustraţii muzi cale auconstituit un început lăudabil. Din 1876 adevenit şi dirijorul corului mitropoliei dinIaşi, pe care-l va conduce până la sfârşitulvieţii. Lucrări: piese corale – Cântecul luiŞtefan cel Mare, 1883; Cu tărie înainte, 1885,scrisă cu prilejul jubileului de jumătate deveac al Academiei Mihăilene din Iaşi; Arme,arme şi Oşteanul român, pe versuri populare,1877; Hora de la Plevna, pe versuri de VasileAlecsandri; Ca un glob de aur, pe versuri deDimitrie Bolintineanu. Elevii săi, Ion Vidu şiTimotei Popovici, veniţi din Banat să înveţela Iaşi, ca şi Enrico Mezzetti, Al. Zirra ş.a., aucontinuat tradiţia maestrului lor.Musicescu, Florica(21.05.1887, Iaşi – 19.03.1969, Bucureşti)Pianistă. Fiică a lui Gavriil M. A studiatpianul la Iaşi. A fost profesoară la AcademiaRegală de Muzică (viitorul Conservator) dela Bucureşti. Considerată unul dintre fondatoriişcolii româneşti de pian. I-au fost elevi:Dinu Lipatti, Radu Lupu, Dan Grigore,Madeleine Cantacuzino, Paul Dan, SorinEnăchescu, Mihai Brediceanu, SvetlanaProtich, Marietta Orlov, Myriam Marbé,Mîndru Katz, Támás Vesmás, ShulamithaShapira ş.a.Mustea, Gheorghe(1.05.1951, Mândreşti, Republica Moldova)Compozitor şi dirijor. A absolvit Institutulde Arte, Secţia suflători (flaut) şi Secţiadirijorat (elevul lui I. Alterman) la Chişinău.Stagiu la Orchestra Simfonică Academică aFilarmonicii D. Şostakovici din Leningrad.Profesor la Institutul de Arte din Chişinău.Dirijor al Orchestrei Simfonice TeleradioMoldova, împreună cu care a susţinut concerteîn India, Bulgaria, Mongolia, Franţa,Italia, Germania, Elveţia, România, Ungaria,Cehoslovacia, Norvegia, Coreea de Sud şi întoate ţările fostei URSS. Lucrări: Concertulpentru orchestră nr. 1, 1980, Premiul pentruCompoziţie la Concursul de la Moscova;Alexandru Lăpuşneanu, operă, 1990. Distinscu titlul de Artist al Poporului, laureat alPremiului de Stat, cavaler al Ordinului533ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 533 31.10.2011 17:29:05

534Republicii Moldova. Membru corespondental Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Musteaţă, Valentin(23.04.1938, Nezavertailovca, Transnistria)Inginer. A absolvit Facultatea de Termotehnicăa Institutului Politehnic din Odessa.Specializare la Institutul de TermofizicăTehnică al Academiei de Ştiinţe din Ucraina.Profesor la Universitatea Tehnică a Moldovei.Este fondator al şcolii de termoenergeticăindustrială. Cercetările de bazăse referă la termoenergetica industrială şiprocesele termice ale instalaţiilor şi maşinilordin industria alimentară. Lucrări:Тепловыделение табака при ферментации(1973, în colaborare); Тепло- и массообменво влажных материалах в электрическихполях высокой частоты (1985); Termodinamicatehnică şi procese tehnologice. Distins cupremiul special pentru contribuţia la dezvoltareatermotehnicii româneşti, decernatde Societatea Română a Termotehnicienilor(1997), şi cu Medalia Meritul Civic în Moldova.Membru corespondent al Academieide Ştiinţe a Moldovei.Muşat, Alexandru cel Bun(a doua jumătate a veacului al XIV-lea, Iaşi –1.01.1432, Iaşi)Domn al Moldovei (1400–1432) din dinastiaMuşatinilor, fiul lui Roman I. A organizatstatul medieval Moldova sub aspect politic,administrativ şi ecleziastic. A acordat largiprivilegii negustorilor lituanieni, polonezi,unguri şi munteni, a obţinut să fie în continuarerecunoscută Patriarhia Moldovei caentitate (în paralel se organiza şi Patriarhiadin Ţara Românească) de către Patriarhia dela Constantinopol, a sprijinit militar lupteleantiotomane în alianţe zonale şi a câştigatîn bătălia pentru Cetatea Albă. A reuşit săpăstreze integritatea şi independenţa ţării.Muşat, Bogdan I(începutul veacului al XIV-lea, Cuhea,Maramureş – 1365, Baia)Voievod, întemeietor de dinastie domnească.Întemeietorul Moldovei ca voievodat independent.Dragoş, descălecătorul, fusesesupus al coroanei ungare (Ludovic celMare). Voievodul maramureşean, care stăpânea22 de sate (1342–1345), a coborât laBaia – unde avea să-şi facă şi capitala – şil-a biruit pe Sas, fiul lui Dragoş, alungându-lşi pe fiul acestuia, Balc. A scos monede cuchipul său şi inscripţia „Moneda Moldaviae-BogdanWaiwo(da)“. Alexandru celBun era strănepotul său, iar Ştefan cel Marestră-strănepotul său. Linia de descendenţă aMusteaţăValentin MusteaţăAlexandru cel Bunfost: Bogdan I – Laţcu – Roman I – Alexandrucel Bun – Ştefan cel Mare.Muşat, Costea( ~prima parte a sec. al XIV-lea –~sfârşitul sec. al XIV-lea)Voievod al Moldovei. Al treilea după Bogdandescălecătorul şi Laţcu. A domnit între1373 şi 1375. Fiii săi, Petru I şi Roman I(căsătorit cu fata lui Laţcu şi avându-lfiu pe Alexandru cel Bun), ca şi nepotullui, Ştefan I, au fost domni ai Moldovei.Căsătorit cu Mărgărita, fiica sau nepoata luiBogdan I, numită şi Muşata (este îngropatăla biserica Sf. Ioan Botezătorul din oraşulSiret, ctitoria sa). Ea a continuat numeledinastiei Muşatinilor, deoarece Laţcu nu aavut fii. A călătorit, împreună cu fiul său,Petru I, la Kaffa, după cum pomenesc registreleMassariei (în 1386).Muşat, Petru I(prima parte a sec. al XIV-lea – 1391)Voievod al Moldovei (1375–1391). Fiu al luiCostea Muşat şi al Mărgăritei (Muşata), fiicalui Bogdan I. Frate cu Roman I şi Ştefan I.Căsătorit cu sora regelui Vladislav Jagello(în 1388), regele Poloniei. A mutat capitalade la Siret (după ce a ridicat o mănăstire înstil sârbesc) la Suceava şi a înălţat zidurilecetăţii. A domnit după principiul paralelismuluicu Ţara Românească (unde era domnMircea cel Bătrân), ajutându-l pe acestasă încheie acorduri cu Jagello. Au ridicatmănăstiri folosind meseriaşi care călătoreaudintr-o ţară în alta. Astfel, mănăstireaNeamţ a fost făcută de ucenici ai meşteruluiNicodim, care ridicase mănăstirea Vodiţa,dar primii călugări au venit de la Dunărea deJos şi au ridicat pe locul mănăstirii Neamţ,mai întâi, Biserica Albă. A făcut MitropoliaMoldovei independentă de cea de la Constantinopolşi independentă de influenţagrecească. A existat şi un Petru al II-lea, fiullui Alexandru cel Bun, căsătorit cu fiica luiIancu de Hunedoara, înlocuit la tron în 1447ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 534 31.10.2011 17:29:05

de Roman al II-lea. Sentimentul identitar cabază a unităţii spiritului românesc funcţionaprin alianţe de familie şi s-a tradus prinrezistenţa cvasiunitară contra catolicismului,apoi contra otomanilor.Muşat, Petru Rareş( ~1487, Hârlău – 3.09.1546, mănăstirea Probata)Voievod al Moldovei (1527–1538;1541–1546). Fiu nelegitim al lui Ştefancel Mare. Rareş e porecla (cu părul rar)după soţ a mamei (Răreşoaia). Înainte dea domni a fost negustor de peşte la Galaţi.A avut copii din mai multe căsătorii, ca şiilegitimi: cu Maria – Bogdan, Ana (soţiadomnului muntean Vlad VII Înecatul),Maria, Chiajna (soţia lui Mircea Ciobanul);cu sârboaica Jelena Brankovič, fiica despotuluiJovan Brankovič – Ilie (II), Ştefan (VI),Constantin, Ruxandra (soţia lui AlexandruLăpuşneanul); cu Ecaterina din Sibiu,ilegitim: Iancu (Sasul); cu o femeie al căreinume nu se cunoaşte, ilegitim: BogdanConstantin. În luptele din Ungaria, dintreFerdinand de Habsburg şi Ioan Zapolya,a luat la început partea lui Ferdinand, dar,când turcii l-au recunoscut pe Zapolya, atrecut, în schimbul cetăţii Bistriţa, de parteaacestuia din urmă, a intrat în Transilvaniaşi l-a zdrobit pe Ferdinand la Feldioara.Campania turcească de pedepsire a fostcondusă de sultanul Soliman Magnificulînsuşi (1538). Sultanul a intrat în Suceava,unde a pus mâna pe tezaurul lui Petru, careincludea, între altele, şi spada lui Ştefan celMare, aflată în prezent la Muzeul Topkapîdin Istanbul. În a doua domnie, în 1541,l-a prins la Făgăraş, din ordinul sultanului,pe voievodul Ştefan Mailat, şi l-a trimis laConstantinopol. A edificat multe biserici:Moldoviţa (1537), Humor (1535), Baia,Botoşani, Hârlău, Târgu Frumos, Roman, şia fortificat Soroca spre a se apăra de atacurilepolonilor. Este înmormântat la ctitoriasa, mănăstirea Probota.Muşat, Roman I(n. ? – ?)Domn al Moldovei (1391–1392). Frate maimic al lui Petru I şi Ştefan I, cu toţii fii ailui Costea M. Era căsătorit cu fiica luiLaţcu Vodă, venit din Maramureş, şi caren-a avut urmaşi în linie bărbătească. Deşii se cuvenea tronul după tatăl său, fiindurmaş şi al lui Laţcu, a contat dreptul deprimogenitură. A domnit puţin, dar – ca şiPetru I – a recunoscut suzeranitatea polonăîn bătălia comună contra regatului Lituanieicare se extindea spre sud-vest. A reuşitunificarea teritorială a cnezatelor de peMuşatPetru I MuşatRoman I Muşatteritoriul Moldovei, fiind primul domn carese intitulează „mare şi singur stăpânitor, Io,R. Voievod al Moldovei de la munte pânăla mare“. Io este particula bizantină pentrudesemnarea împăratului. A bătut monedăproprie, inscripţionată cu alfabet latin,având pe avers stema ţării, capul de zimbruce purta între coarne o stea, şi de-a stângasemnul Soarelui, iar de-a dreapta semnulLunii, semne foarte vechi ale triburilor, caredesemnau, încă din Neolitic, mama şi tatălcosmic al omului, iar pe reversul monedelorera stema casei Muşatinilor, având criniiimperiali care uneau, practic, toate curţileEuropei. Fiul lui, Alexandru cel Bun, n-apierdut cuceririle tatălui, ci le-a întărit.Muşat, Ştefan I(? – 1399, Suceava)Domn al Moldovei (1394–1399). Frate cuPetru I şi Roman I, fiu al lui Costea M. A fostajutat să ajungă pe tron de Mircea cel Bătrânal Ţării Româneşti.Muşat, Ştefan cel Mare(1437, Borzeşti – 2.07.1504, Iaşi)Domn al Moldovei. Fiu al voievodului MoldoveiBogdan al II-lea din dinastia Muşatinilorşi al doamnei Maria născută Oltea, dinboierimea oltenească din Ţara Românească.Aflat în bune relaţii cu Matei Corvin, căruiaîi propune să-l sprijine împreună la tron peVlad Ţepeş în Ţara Românească (în a douadomnie, deoarece, mai înainte, fusese elînsuşi ajutat să ajungă pe tron de către VladŢepeş, aflat în timpul primei domnii). A stabilitrelaţii diplomatice cu papa de la Roma,cu dogele Veneţiei, cu Lituania, Ungaria,Polonia, Rusia, Moravia, Persia, hanatulCrimeei. Geniu politic şi negociator, a reuşitsă păstreze tronul Moldovei 47 de ani. I-aasigurat ţării independenţa faţă de poloni,catolicism, otomani, tătari şi cea mai mareînflorire culturală şi economică, mai ales subaspect comercial. Constituie gloria la carese raportează până astăzi spiritul românesc.535ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 535 31.10.2011 17:29:05

MuşatescuŞtefan cel Mare Tudor Muşatescu Valeriu Muşinschi Ion Muşlea536A ctitorit 44 de lăcaşuri de cult, formând unstil arhitectonic, a provocat, sub aspect literar,scrierea de cronici care compară domnialui cu alte domnii pământene, precum şi cuistoria universală. De asemenea, numeroşiscriitori ai epocii moderne i-au dedicat creaţiicunoscute. De pildă B. Şt. Delavrancea piesa,jucată şi astăzi, Apus de soare, dar şi V. Alecsandri,D. Bolintineanu, M. Eminescu,B.-P. Hasdeu, Ion Druţă. A fost declarat sfântal Bisericii Ortodoxe Române (1992).Muşatescu, Tudor(22.02.1903, Câmpulung Muscel –4.11.1970, Bucureşti)Dramaturg şi prozator. A absolvit Literele laBucureşti cu menţiunea Magna Cum Laude.Spirit spumos, plin de umor, excelează înteatru: Panţarola, 1928; Titanic Vals, 1932;...escu, 1933; Visul unei nopţi de iarnă, 1937;Geamandura, 1950, schiţă umoristică: Ale vieţiivaluri, 1932, 1969 şi mai puţin în roman:Mica publicitate, 1935 sau versuri: Vitrineletoamnei, 1925; Doresc ca micile mele rânduleţe,1945; Fiecare cu părerea lui, 1970. Piesele salede teatru se joacă astăzi cu succes în comunităţileromâneşti din SUA şi Canada.MuşatiniDinastie domnitoare în Moldova. Primulvoievod al dinastiei a fost Bogdan I Mușatvenit de la Cuhea, din Maramureș, dupăDragoş (descălecătorul de neam). Au urmatCostea Muşat (1373–1375), căsătorit cuMărgărita (Muşata), fiica lui Laţcu, ceacare va da numele dinastiei, deoarece Laţcunu a avut fii; apoi Petru I (1374–1392).Dinastia a condus aproape în exclusivitateMoldova vreme de două veacuri, pânăla venirea Movileştilor. După Petru I auurmat: Roman I, Alexandru cel Bun, Iliaş,Ştefan al II-lea, Petru al II-lea, Alexăndrel,Bogdan al II-lea, Petru Aron, Ştefan celMare, Bogdan al III-lea, Ştefăniţă, PetruRareş, Ştefan Lăcustă, Alexandru Cornea,un alt Iliaş, Ştefan al lui Rareş, AlexandruLăpuşneanu, Bogdan al lui Lăpuşneanu,Ion Vodă cel Cumplit, Petru Şchiopul (alcărui frate, Alexandru al II-lea, a domnitîn Ţara Românească), Iancu Sasul, AronTiranul, Alexandru cel Rău, Petru Cazacul.Muşinschi, Valeriu(6.06.1930, Rezina, Basarabia)Fizician. A absolvit Facultatea de Fizică laUniversitatea de Stat din Moldova. Specializărila Universitatea de Stat din Lvov,Ucraina, Universitatea de Stat Lomonosovdin Moscova, Institutul de Optică şiMecanică Fină din Leningrad. Profesorla Universitatea de Stat din Moldova şi laUniversitatea Liberă Internaţională dinChişinău. Contribuţii în domeniul mecanicii,termodinamicii şi elementelor destatistică, electricitate şi magnetism, optică,fizica atomului şi nucleului, corpului solid(spectroscopia cu fascicule modulate) şi îndomeniul opticii electronice. Are 17 brevetede invenţie.Muşlea, Ion(29.09.1899, Rodbav, Braşov – 27.06.1966, Cluj)Folclorist. A studiat Literele la universităţiledin Bucureşti şi Cluj. Perfecţionare laŞcoala Română din Paris. A condus Arhivade Folclor din Cluj. A întreprins cercetăride folclor bazate pe chestionare şi a scrislucrări legate de ele: Obiceiuri de vară; Credinţeşi povestiri legate de duhuri, fiinţe fantastice şivrăjitoare; Moartea şi înmormântarea; Nunta(obiceiuri şi credinţe); Şcheii de la Cergău şi folclorullor, 1928; Obiceiul Junilor Braşoveni. Studiude folclor, 1930. Membru corespondent alAcademiei Române (1947), exclus în 1948,repus în drepturi în 1990.Muşoiu, Panait(1864, Roman – 1944, Bucureşti)Ziarist. Autodidact. A participat la conferinţade înfiinţare a Internaţionalei a II-aSocialiste la Bruxelles. A corespondat cuEngels. Întors în ţară, a întemeiat cu dr.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 536 31.10.2011 17:29:05

P. Zosin revista Mişcarea socială la Bucureşti(1897), cu Ion Nădejde Munca (1892) la Iaşi.Odată cu mutarea acestei publicaţii de laIaşi la Bucureşti, a fost balansat spre capitalăîntreg centrul de greutate al mişcăriisocialiste. A scos şi publicaţia Revista ideei,unde erau dezbătute probleme teoreticeşi de organizare a mişcării muncitoreşti.Lucrări: Propaganda în mişcarea socială (1891);Determinismul social (1892); Despre mişcareasocialistă (1893); Metoda experimentală înpolitică (1893).Mützner, Samuel(1884, Bucureşti – 2.10.1959, Bucureşti)Pictor. German ca etnie. Soţia sa era sorapoetului Adrian Maniu. A absolvit Şcoala deBelle Arte la Bucureşti şi Academia de BelleArte la München. Specializare la AcademiaJulian, Paris, şi la Noua Academie de Pictură,Alger. G. D. Mirea şi Claude Monet au fostmaeştrii săi. A călătorit în Extremul Orientşi America. Ultimul impresionist român.A avut expoziţii în România, Franţa, laVeneţia, Varşovia. După al Doilea RăzboiMondial a fost profesor la Institutul de ArtePlastice din Bucureşti. Distins cu OrdinulCoroana României în grad de Ofiţer.Myller, Alexandru(3.12.1879, Bucureşti – 4.06.1965, Iaşi)Matematician. La origini german din Rusia.Soţ al Verei M. A absolvit Facultatea de Ştiinţela Bucureşti. S-a specializat la Göttingen(cu Felix Klein, autor al programului de laErlangen, ceilalţi doi fiind David Hilbertşi Hermann Minkowski). A fost profesorla Seminarul Pedagogic, Şcoala de Poştă şiTelegrafie, Universitatea din Bucureşti, apoila Universitatea din Iaşi. Fondator al şcolii dematematică de la Iaşi. A avut contribuţii îndomeniul ecuaţiilor integrale şi diferenţiale,al geometriei diferenţiale. A creat „geometriadiferenţială a configuraţiilor Myller“ şiMyllerSamuel MütznerAlexandru Myllerseminarul de matematică al universităţii careastăzi îi poartă numele. Lucrări: Dezvoltareaunei funcţiuni arbitrare după funcţiunile lui Bessel,1909; Modele şi aparate matematice, 1916;Scrieri matematice, 1959. Membru de onoareal Academiei Române (1938, reconfirmat în1948). Seminarul de matematică al Universităţiidin Iaşi, pe care l-au înfiinţat, poartănumele soţilor Myller.Myller, Vera, nume la naştere Vera Lebedev(1.12.1880, Novgorod, – 1970, Iaşi)Matematiciană. Rusoaică după etnie. Soţie alui Alexandru M. A absolvit secţia de ştiinţefizico-matematice a Şcolii Superioare pentruFemei Bestujev din Sankt Petersburg. Specializarela Göttingen (cu Felix Klein, autor alprogramului de la Erlangen, alături de DavidHilbert şi Hermann Minkowski). A fostprima femeie profesor universitar din România(Facultatea de Matematică a Universităţiidin Iaşi, specialitatea geometrie analitică).Contribuţii în domeniul teoriei numerelor,algebrei şi analizei matematice. Lucrări: Teoriaecuaţiilor integrale folosită la câteva dezvoltăriîn serie, 1906; Lecţii de algebră, 1953. Premiulde Stat, 1953. Doctor Honoris Causa al UniversităţiiHumboldt din Berlin. Seminarul dematematică al Universităţii din Iaşi, pe carel-au înfiinţat, poartă numele soţilor Myller.537ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 537 31.10.2011 17:29:05

Nn538Nacu, Alexandru(11.08.1927, Cobani, Basarabia)Medic psihiatru. A absolvit liceul la Bălţi,fiind coleg cu Eugeniu Coşeriu, Lia vanLeer, Nicolae Testemiţanu ş.a. Între 1994 şi1945 liceul a fost trimis în refugiu la Devaşi Abrud. A absolvit Institutul de Medicinăla Chişinău. Doctor habilitat (docent), specialitateapsihiatrie. Profesor la Facultateade Medicină din Chişinău. Contribuţii îndomeniul tratării narcomanilor. A făcutschimb de experienţă în 1959, împreună cuNicolae Testemiţanu, la Medicina din Iaşi şiBucureşti, unde l-a cunoscut pe C.I. Parhon.Membru de onoare al Academiei de Ştiinţea Moldovei.Nacu, Constantin(29.06.1844, Bucureşti – 20.02.1920, Bucureşti)Economist. A absolvit Dreptul la Universitateadin Bucureşti şi s-a specializat la Paris.A fost procuror general şi consilier la Curteade Apel Bucureşti, apoi a practicat avocatura.Şi-a început cariera politică în 1880 în cadrulPartidului Naţional Liberal. A fost ministru alJustiţiei (1885), al Finanţelor (1885–1888). Întimpul ministeriatelor sale s-au votat Legeatarifului vamal protecţionist, Legea impozituluifunciar, Codul comercial. Guvernuldin care făcea parte a demisionat din cauzarăscoalelor ţărăneşti din 1888.Nadolschi, Victor(4.07.1911, Chişinău – 1966, Bacău)Astronom. A absolvit Facultatea de Matematicăla Universitatea din Iaşi. Profesorde statistică matematică la Universitateadin Galaţi. Contribuţii la aplicarea statisticiimatematice în astronomie, cu precăderepentru calculul orbitei planetelor, petelorsolare, eclipselor. Lucrări: Astronomie generală(1963); Planete gigant (1968); Asteroizi şi comete(1971); Copernic (1972).Nagy István(22.02.1904, Cluj – 24.04.1977, Cluj)Prozator şi dramaturg de limbă maghiară.A lucrat ca muncitor tâmplar, cunoscândastfel viaţa proletariatului din perioadainterbelică. Ca studii avea numai patruclase elementare şi o şcoală de ucenicitâmplari. În anii 1920 a lucrat la Bucureştişi pe şantierele navale din Galaţi şi Brăila.Încă din anul 1919 este implicat în mişcareamuncitorească, devenind membru alPartidului Comunist din România în 1931.A desfăşurat o intensă activitate politică ilegală,fiind arestat şi condamnat în mai multerânduri. A fost deţinut în închisorile de laJilava, Doftana şi Caracal. În această epocăşi-a început şi activitatea literară ca prozatorşi dramaturg. A debutat în 1930, fiind unuldintre colaboratorii permanenţi ai revisteiKorunk, condusă de esteticianul şi criticulliterar Gaál Gábor. După al Doilea RăzboiMondial a fost redactor responsabil la revistelede limbă maghiară Világosság (1945) şiIgazság (1946). A scris 30 de volume (nuvele,schiţe, articole şi reportaje, mai multeromane, o piesă de teatru), unele traduseşi în limba română: însemnări de călătorie,Heted hét országon keresztül Indiában (Peste şapteţări şi mări în India, 1956) şi romane autobiograficeKi a sánc alól (Ieşiţi la suprafaţă, 1969),Sáncalja (Sub Cetăţuie, 1968); Szemben az árral(Contra refluxului, 1974); Hogyan tovább (Cumva fi, 1971). Între 1950 şi 1952 a fost rectorulUniversităţii Bolyai (cu limba de predaremaghiară) din Cluj. În 1952 a fost suspendatca membru de partid pentru colaborarecu scriitorii fascişti, dar după doi ani a fostreabilitat. Pentru opera sa literară a fost distinscu Premiul de Stat. Membru titular alAcademiei Române (1974).Nandriş, Grigore(1895, Mahala, Noua Suliţă, Bucovina de Nord –1968, Oxford)Slavist şi bizantinolog. Căsătorit cu MabelFarrell, traducătoare. Voluntar în armataromână la 1918. Profesor la Universitateadin Cernăuţi. Fost preşedinte al Societăţiipentru Cultura şi Literatura Română înBucovina. După anexarea Bucovinei, soralui, Aniţa, a fost deportată în Siberia, undea rămas 20 de ani. În perioada războiuluia lucrat la BBC, secţia română. După războia lucrat la London University SchoolENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 538 31.10.2011 17:29:05

NaumAlexandru Nacu Constantin Nacu Iosif Naniescu Marius Nastaof Slavonic and East European Studies.Lucrări: Raporturile dintre Moldova şi Ucraina,reflectate în folclorul ucrainean, 1924, Paris;Documente slavone din mânăstirile Sf. Munte,Bucureşti, 1936; Colloquial Rumanian: Grammar,Exercises, Reader & Vocabulary, 1953,1966; Handbook of Old Church Slavonic: OldChurch Slavonic Grammar, 1965; ChristianHumanism in the Neo-Byzantine Mural Paintingof Eastern Europe, 1970; 8 ani din viaţaRomâniei: 1940–1948. Pagini de jurnal, 1999;O radiografie a exilului românesc. Corespondenţăemisă şi primită 1946-1967, 2004; Basarabiaşi Bucovina, 2004. Membru al Societăţii AcademiceRomâne (fondator Octavian Bârlea).Naniescu, Iosifnume la naştere Ioan Naniescu(15/27.07.1820, Răzălăi, Basarabia –26.01.1902, Iaşi)Mitropolit şi cărturar. A absolvit Colegiul Sf.Sava din Bucureşti. Călugărit de Chesarie alBuzăului în 1835. Profesor de religile la liceeleGh. Lazăr, Matei Basarab, la Şcoala Normalăşi la Seminarul Central din Bucureşti.Episcop de Argeş (1875), mitropolit al Moldovei(1875–1902). A zidit catedrala mitropolitanădin Iaşi, a restaurat Trei Ierarhi.A întreţinut zeci de tineri la studii, a sprijinitRăzboiul de Independenţă. Sub îndrumareaşi pe cheltuiala sa a apărut Revista Teologică dela Iaşi (1883–1887), redactată de profesoriiConstantin Erbiceanu şi Dragomir Demetrescu.Membru de onoare al AcademieiRomâne (din 1888).Nasta, Marius(4.12.1890, Bucureşti – 5.04.1965, Bucureşti)Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti.Specializare în Franţa şi SUA. Profesorla Institutul de Medicină şi Farmacie dinBucureşti. Fondator al şcolii române deftiziologie, a întemeiat Spitalul Central TBCşi Institutul de Ftiziologie. Contribuţii îndomeniul imunologiei, morfopatologiei cliniceşi epidemiologice asupra tuberculozei.Lucrări: Formele clinice ale tuberculozei în legăturăcu imunitatea. Studiu experimental, 1929;Cercetarea virusului tuberculozei filtrabil ca mijlocde diagnostic în unele forme de tuberculoză, 1931;Tuberculoza copilului, 1953; Tumorile bronhopulmonare,1961. Membru fondator al Societăţiipentru Studiul Tuberculozei, preşedinteal Uniunii Societăţilor de Ştiinţe Medicaledin România. Membru titular al AcademieiRomâne (1955).Natan, Bernardnume la naştere Natan Tannenzaft(1886, Iaşi – 1942, Auschwitz)Cineast. Evreu ca etnie. A plecat în Franţaîn 1906 şi a lucrat mai întâi ca proiecţionistde filme la Paris. A revenit în ţară în 1914pentru a servi în armată pe frontul PrimuluiRăzboi Mondial. A fost decorat cu Cruceade Război (1918). A revenit în Franţa şi adevenit cetăţean francez în 1921. A făcutpublicitate la Paris pentru Paramount Pictures.A devenit producător de film din 1929şi şi-a înfiinţat propria casă de filme, RapideFilms. A cumpărat Studiourile Charles Pathéchiar de la proprietarul aflat în dificultate dincauza Marii Crize, după cum a cumpărat şiSociété des Cinéromans, reuşind să facă 100de milioane de franci profit până în 1935prin extinderea afacerii la industria comunicaţiilor.Compania a fost falimentată dininterior prin votul lui Charles Pathé, rămasîn consiliul de conducere, ceea ce a însemnatinvestiţii mai mari decât profiturile. În 1939proprietarul a fost trimis la închisoare. A fosteliberat în 1942, când a fost ridicat de naziştişi trimis la Auschwitz, unde a fost gazat.Naum, Anton(17.01.1829, Iaşi – 28.08.1917, Mărăşeşti)Poet. A absolvit Academia Mihăileană dinIaşi, apoi Collège de France şi Literele laSorbona. A fost profesor de istorie şi francezăla Şcoala Normală Vasile Lupu, apoi laUniversitatea din Iaşi. Junimist. A scris epopeeaeroicomică Povestea vulpii, Istoria limbii539ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 539 31.10.2011 17:29:05

NaumBernard Natan Gellu Naum Ştefan NădăşanIoan Nădejde540şi literaturii franceze, a tradus din Boileau,Lamartine, La Fontaine, Mistral, Musset,Ronsard ş.a. Membru al Academiei Române(1893) şi preşedinte al Secţiunii literare aAcademiei (1896–1898; 1909–1910).Naum, Gellu(1.08.1915, Bucureşti – 29.09.2001, Bucureşti)Poet. Origine aromână. A studiat Filosofia laBucureşti şi Paris. Prieten cu Victor Brauner.Antifascist, nonconformist. Ca poet a fostinfluenţat de suprarealism: Documentul incendiar,1936; Libertatea de a dormi pe o tâmplă,1937; Medium, 1945, iar spre maturitateexpresia poetică a devenit mai academică:Soarele calm, 1961; A doua carte a lui Apolodor,1964, Premiul Uniunii Scriitorilor; Descriereaturnului, 1975; Întrebătorul, 1996. A tradusdin Diderot, Stendhal, Prevert, Kafka, Hugo,René Char. Laureat al Premiului Naţionalpentru Literatură, 1995.Nădăşan, Ştefan(19.08.1901, Timişoara – 23.09.1967, Timişoara)Inginer. A absolvit Politehnica din Timişoaraîn prima promoţie. A lucrat la Ateliereleprincipale CFR din Timişoara şi a fost profesorşi decan al Facultăţii de Electrotehnicăa Politehnicii din Timişoara. Este întemeietorulşcolii româneşti de rezistenţa materialelor.A contribuit la îmbunătăţirea fontelorşi a adus importante inovaţii în sudurametalelor. Lucrări: Sudura barelor de fier pentruconstrucţiuni de beton armat, 1940; Rezistenţamaterialelor, 4 vol., 1957–1963; Încercări şianalize de metale, 1965. Membru de onoareal Academiei de Ştiinţe din Budapesta. Profesoremerit. Membru titular al AcademieiRomâne (1963) şi vicepreşedinte al ei (1966).Nădejde, Ioan(?.12.1854, Tecuci – 29.12.1928, Bucureşti)Publicist şi lingvist. Frate cu Gheorghe N. şisoţ al Sofiei N. Este un Ghica după mamă.A absolvit Literele la Iaşi şi s-a specializatîn Germania. A fost profesor de română,franceză şi latină la Iaşi. Fruntaş al mişcăriisocialiste influenţat de narodnicismul rus şide socialismul german. Director fondator alpublicaţiei Basarabia, cofondator, alături deC. Mille, al revistelor Contemporanul, Revistasocialistă, Critica socială, Lumea nouă, undeşi-a manifestat orientarea ideatică. În 1894a venit la Bucureşti. A scris Gramatica limbiiromâne, 1884; Istoria limbii şi literaturii române,1887; Dicţionar latin-român, împreună cu sorasa, Amelia Nădejde Gesticone, profesoară delatină la Iaşi, 1894. A tradus Fr. Engels – Origineafamiliei, a proprietăţii private şi a statului;Manifestul socialist (de fapt Manifestul PartiduluiComunist).Nădejde, Gheorghe(30.05.1857, Vlăsineşti, jud. Botoşani –27.03.1939, Iaşi)Prozator. Frate cu Ioan N. A absolvit Facultateade Ştiinţe a Universităţii din Iaşi şi a fostprofesor şi director al gimnaziului Ştefan celMare din Iaşi. A intrat în mişcarea socialistăalături de fratele său, Ioan, ca membru alCercului Socialist, colaborator al revisteiContemporanul. Lucrări în proză: Pentru cinste,De dragul Mărioarei, Între ciobani, Două roluri,Jertfă pentru jertfă.Nădejde, Sofia nume la naştere SofiaBăncilă, mama era din familia Neculce(1858, Botoşani – 11.06.1946, Bucureşti)Publicistă. Soţie a lui Ioan N. şi soră a pictoruluiOctav Băncilă. A absolvit liceul înoraşul natal, apoi a venit la Iaşi şi s-a căsătoritcu Ioan N., intrând în mişcarea socialistă.Militantă pentru drepturile femeii. În 1894a venit la Bucureşti. A condus Evenimentulliterar şi a scris articole despre emancipareafemeii. A lăsat piese de teatru: O iubire la ţară,1884, şi proză: Robia banului, 1906; Părinţi şicopii, 1907.Năstase, Adrian(22.06.1920, Bucureşti)Om politic. Ministru de Externe (1990–1992), prim-ministru (2000–2004), preşedinteENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 540 31.10.2011 17:29:06

NăsturelSofia Nădejde Adrian Năstase Ilie Năstase Constantin Năstăsescual PDSR şi preşedinte al Camerei Deputaţilor(2000–2005), vicepreşedinte al ei 2008–2009.A studiat Sociologia şi Dreptul la Universitateadin Bucureşti. Profesor la Universitateadin Bucureşti. În intervalul când afost prim-ministru au fost privatizate douădomenii de vârf ale economiei româneşti:oţelul (Sidex Galaţi) şi petrolul (Petrom), iarRomânia a devenit membră NATO. Lucrări:The Political Idea of Change; International EconomicLaw II; Parliamentary Humor; Romania andthe New World Order; The Construction of Europeand Constitutional Supremacy; Romania’s Treaties(1990–1997); Personal Rights of the NationalMinorities; Regulations in International Law; TheBattle for Life; Romania–NATO 2002.Năstase, Ilie(19.07.1946, Bucureşti)Tenismen. A început să joace tenis ca adolescent,fiind campion naţional la categoriilede vârstă: 13–14 ani (1959), 15–16 ani(1961), 17–18 ani (1963, 1964). A făcutparte din categoria Master la simplu în 1971(Paris), 1972 (Barcelona), 1973 (Boston),1975 (Stockholm). A câştigat turnee lasimplu în 1976 (Cannes, Travemunde), 1968(Gauhati, Madras, New Delhi, Viareggio),1969 (Travemunde, Madras, New Delhi,Barranquilla, Coruna, Budapesta, Denver),1970 (Salisbury, Roma), 1971 (Omaha,Richmond, Hampton, Nisa, Monte Carlo,Baastad, Wembley, Stockholm, Istanbul),1972 (Omaha, Nisa, Monte Carlo, ForestHills, Baltimore, Madrid, Toronto, SouthOrange, Seattle), 1973 (Roma, Roland Garros).A fost câştigător la dublu mixt în 1970(Roland Garros şi Wimbledon cu RosemaryCasals), 1972 (Wimbledon cu RosemaryCasals), şi dublu masculin 1975 (Wimbledoncu Jimmy Connors). A fost câştigător alMarelui Premiu MILTF în 1972 şi 1973. Întotal a jucat 146 de meciuri de Cupă Davissub drapelul României. Este singurul româninclus în International Tennis Hall of Fame(în 1991). Copreşedinte al Asociaţiei de PrietenieRomânia-Franţa.Năstăsescu, Constantin(13.03.1943, Diaconeşti-Pucioasa, Dâmboviţa)Matematician. A absolvit Facultatea de Matematicăa Universităţii din Bucureşti. Profesorla aceeaşi facultate. Contribuţii în domeniulteoriei categoriilor, teoriei inelelor graduateş.a. Lucrări: Logica şi teoria mulţimilor, 1972;Teoria della torsione, 1974; Inele. Module. Categorii,1976; Algebră, 1979; Relative Fitness inModule Theory, 1982; Teoria dimensiunilor înalgebră necomutativă, 1985. Membru al SocietăţiiAmericane de Matematică. Membrucorespondent al Academiei Române (1993).Năstăsescu, Gheorghe(1812, Iaşi – 1864, Iaşi)Pictor. A fost elev al pictorului Schiavoni,profesor la Academia Mihăileană din Iaşi,care l-a trimis cu bursă în Italia, unde arămas 11 ani, luptând de partea adversarilorpapei şi fiind rănit. A revenit la Iaşi imediatdupă Mica Unire şi a executat mai multeportrete ale personalităţilor politice (inclusivAl.I. Cuza), ca şi pânze cu subiect istoric,toate fiind menite să alcătuiască nucleulunui Muzeu Naţional de Artă la Iaşi.Năsturel (Herescu), Petre Şerban(1923, Paris)Istoric. A absolvit istoria la Sorbona. A fostcercetător la Institutul de Istorie din Bucureşti.A plecat din ţară în 1975 şi s-a stabilitla Paris, unde a fost cercetător la Institutulde Bizantinologie. Lucrările sale au acoperito arie întinsă din istoria românilor, de ladaco-geţi la perioada medievală, accentulcăzând pe viaţa religioasă a românilor şipe dinastiile bizantine care au domnit înţările române. Lucrări: Le Mont Athos et lesRoumains. Recherches sur leurs relations du milieudu XIV -e siècle à1654; Le Christianisme roumainà l’epoque des invasions barbares; Considérationssur l’idée imperiale chez les Roumanis.541ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 541 31.10.2011 17:29:07

542Fănuş NeaguNăsturel-Vasiliu, Petre Ştefan(7.04.1854, Bucureşti – 1920, Bucureşti)General de divizie şi istoric. Era un Năstureldupă mamă. A absolvit Şcoala Militară deArtilerie la Fontainebleau. Profesor la AcademiaMilitară din Bucureşti. Unul dintrefondatorii şcolii româneşti de artilerie. A fostunul dintre primii istorici români care s-aocupat, în cadrul heraldicii, de studiul drapelelor.În Primul Război Mondial a comandatapărarea liniei Focşani–Nămoloasa–Galaţi.Lucrări: Guerre d’Orient 1877–1878: Opérationsde l’armée roumaine pendant la guerre del’Indépendance: journal d’un officier (1880);Curs de balistică esterioară şi stabilirea tablelor detragere (1885); Curs elementar de artilerie, vol.I (1886), vol. II (1887); Descrierea amănunţităa turelelor cu eclipsă de 37 mm (1888); Descriereaamănunţită a turelelor cu eclipsă de 53 mm(1889); Descrierea tunurilor, afetelor şi muniţiunilorde 150 mm (1889); Curs de artilerie (1889, cuŞtefan Constantinescu); Crucişătorul Elisabeta(1889); Pulberi de rezbel. Diferiţi explosivi şibalistica interioară (1889); Descrierea amănunţităa turelelor cu eclipsă de 120 mm şi a localurilorcuirasate ale mortierelor sferice din bateria-tipSchumann (1891); Jubileul de 25 de ani de domniea M.S. Regelui Carol I. Stema României (1891);Stema României (1892); Istoricul Pirotehnieiarmatei (1893–1894); Curs elementar de artilerie,armele portative (1893); Eraldica în faţa P.S.S.Epis copului Ghenadie alŭ Romnicului-NoulŭSeverinŭ (1895); Descrierea materialului de coastă(1896); Steagul şi stema României, în Albina(1900/1901); Noua Pascalie (1901); Medaliileşi decoraţiunile române: descrierea şi portul lor decătre civili, militari, clerici, magistraţi şi doamne;Eticheta decoraţiunilor, penalităţi; Coroana de oţela României (1901); Marca ţării pe peceţi, clădirişi monede, în Albina (1901/1902); Steagul,stema română, însemnele domneşti, trofee (1903);Manuscris român din secolul XVII (1904); Unificareacalendarelor şi noua pascalie (1901); OperaţiunileDiviziei II (1911); Fortificaţiunea cuirasată(1913); Metodă istorică a domnului Iorga (1913);Principatul de Wied şi schiţa genealogică a CaseiNăsturel-VasiliuTeodor Anton Neaguprinciare, urmată de Armele familiei (1913);«Nova Plantatio» şi Regii României, moştenitoriai împăratului Bizanţului (1914); Interpretareamobilelor eraldice de pe monetele Ţării Româneşti(1914); Armele Sfântului Imperiu Roman (1915–1922). A fost membru al Societăţii HeraldiceAdler din Viena.Năsturel, Udrişteprenume românizat al grecescului Oreste(1596, Hereşti – 1657)Cărturar. Împreună cu sora sa, Elina, soţia luiMatei Basarab, şi fratele său, Cazan, a edificatla Hereşti un complex în stilul Renaşteriiitaliene (palat şi biserică), admirat de Paul dinAlep, care l-a numit „nemaivăzut“. A definitnu doar stilul umanismului Ţării Româneşti,ci chiar amprenta formativă a spaţiuluiromânesc, care a asimilat ambele latinităţi:cea occidentală prin filtrul Renaşterii şi ceaorientală, bizantină, graţie dinastiilor careau considerat spaţiul fostei Dacii ca pe unulde rezistenţă antiotomană a Bizanţului princultură. A prefaţat Cazania de la Govora, 1642,a tradus în româneşte Varlaam şi Ioasaf, 1649,a scris versuri, predoslovii. A scris epitaful depe mormântul lui Matei Basarab.Neagoe BasarabV. Basarab, NeagoeNeagu, Fănuş(5.04.1932, Grădiştea-de-Sus, jud. Brăila –24.05.2011, Bucureşti)Scriitor. A absolvit Şcoala Pedagogică nr. 2din Bucureşti (1952–1953). A fost cursant alŞcolii de Literatură Mihai Eminescu, colegde generaţie cu Nicolae Labiş, Radu Cosaşuetc., apoi a urmat Facultatea de Filologie dinBucureşti, pe care n-a terminat-o. Debuteazăîn 1959 cu volumul de povestiri Ningea înBărăgan, retipărit în 1964 sub titlul Cantonulpărăsit, Premiul Uniunii Scriitorilor; Somnulde la amiază, 1962; Dincolo de nisipuri, 1967;Vara buimacă, 1968; Îngerul a strigat, primulsău roman, considerat evenimentul editorialal anului 1972; În văpaia lunii (nuvele), 1972;Cronici de carnaval, volum de publicistică,1977; Frumoşii nebuni ai marilor oraşe, roman,1977; Scaunul singurătăţii, 1987; AmantulMarii Doamne Dracula, 2001. I se joacă piesaScoica de lemn la Teatrul Nottara, Bucureşti,1979, şi Echipa de zgomote la Teatrul Majestic,Premiul Uniunii Scriitorilor, iar în 1993 i sejoacă la Teatrul Naţional din Bucureşti şi laTeatrul Naţional din Timişoara piesa Casa dela Miezul Nopţii, Premiul Uniunii Scriitorilor.În 1993 este numit director al TeatruluiNaţional din Bucureşti şi devine membru alAcademiei Române în acelaşi an.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 542 31.10.2011 17:29:07

NedelcoviciOlga Necrasov Ion Neculce Bujor NedelcoviciNeagu, Teodor Anton(20.09.1932, Giurgiu)Paleontolog. A absolvit Facultatea de Geologieşi Geografie a Universităţii din Bucureşti.Specializare în SUA şi Germania. Profesor laaceeaşi facultate, a organizat Laboratorul dePaleontologie. A descris 45 de genuri şi 140de specii noi de foraminifere cretacice dinDobrogea de Sud. Lucrări: Micropaleontologie.Protozoare, 1979; Metazoare, 1989. Membrual Societăţii Poloneze de Geologie. Membrucorespondent al Academiei Române (1993).Necrasov, Olga(1/14.09.1910, Sankt Petersburg –3.10.2000, Iaşi)Antropolog. Etnie rusă. A fost elevă a lui IoanGh. Botez şi a antropologului german EgonFreiherr von Eickstedt (1892–1965). Din1938 ţine cursuri libere de antropologie laFacultatea de Ştiinte Naturale din Iaşi, carevor continua la Şcoala de antropologie şipaleontologie a profesorului Botez, deschisăîn special cercetărilor morfologice. Studiilesale paleoantropologice şi antropologice auavut ca obiect toate populaţiile străvechi dinaria de formare a poporului român, din epocastrăveche şi până în perioada contemporană.Nu a fost membră a PCR. În perioada 1964–1973 a fost director al Centrului de CercetăriAntropologice. A fost membru asociat alSocietăţii de Antropologie din Paris, membrude onoare al Institutului Regal de Antropologieal Marii Britanii şi Irlandei, membru fondatoral Asociaţiei Internaţionale de BiologieUmană, membru al Centrului Internaţionalde Studii Sarde, membru corespondent alSocietăţii de Antropologie din Viena. A obţinutPremiul Paul Broca, Paris, 1980. Membrutitular al Academiei Române (1990).Necşulea, Anton Alexandru(28.01.1908, Râmnicu Vâlcea –13.10.1993, Bucureşti)Inginer, specialist în acustică şi electroacustică.A absolvit Electrotehnica la Politehnicadin Bucureşti. A creat primele laboratoarede cercetări pentru fonoabsorbanţi, microfoaneşi difuzoare din România. A contribuitdecisiv la repunerea rapidă în funcţiune astudiourilor Radiodifuziunii bombardateîn timpul războiului. A condus lucrările deconstruire a noii Case Radio şi a sălii deconcerte Radio (ambele din strada GeneralBerthelot), precum şi a Sălii Palatului dinBucureşti. Între 1935 şi 1973 a fost directortehnic al Radiodifuziunii Române, contribuindla fondarea Televiziunii Române (Radioteleviziunea,1956). Lucrări: Bazele acusticiiclădirilor (1960); Electroacustica în sonorizare(1963). Din 1993 devine membru de onoareal Academiei Române şi întemeiază Comisiade Acustică a Academiei Române.Neculce, Ion(1672, Prigoreni, Târgu Frumos –5.02.1745 sau 12.01.1746, Iaşi)Cronicar. Soţia sa era din familia Bantaş,ca şi mama lui Dimitrie Cantemir. SofiaNădejde era Neculce după mamă. Marespătar şi mare hatman în timpul domnieilui Dimitrie Cantemir. Refugiat împreunăcu armata şi domnul în Mala Rosia, adicăUcraina (1711, după bătălia de la Stănileşti),s-a întors în Moldova (1719), după un periplupolonez, şi a fost mare vornic al Ţăriide Jos în timpul lui Grigore Ghica al II-lea.A scris Letopiseţul Ţării Moldavei de la DabijaVoievod până la domnia lui Ioan MavrocordatVoievod (1662–1743) · Cuprinzând şi o samăde cuvinte pentru domni şi pentru ce nu să aflăîn letopiseţele Costineştilor. A fost tipărit pentruprima oară de Mihail Kogălniceanu în 1845şi este remarcabil atât prin farmecul povestirii,cât şi prin exactitatea informaţiei.Nedelcovici, Bujor(16.03.1936, Bârlad)Prozator. A absolvit Dreptul la Bucureşti şia lucrat în specialitate. Scrie romane de tipnaturalist, psihologizant: Ultimii, 1970; Fărăvâsle, 1972; Noaptea, 1974; Grădina Icoanei,543ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 543 31.10.2011 17:29:07

NedovPetru Nedov Ştefan Negoescu Teodor Gheorghe Negoiţă Ion Negoiţescu5441977; Zile de nisip, 1979 (după care s-a făcutfilmul Faleze de nisip, interzis de cenzură).Plecat în Franţa în 1982, a continuat să scrieromane legate de lumea românească: Lesecond mesager (Al doilea mesager), 1985, tradusîn româneşte în 1991; Crime de sable, (dupăZile de nisip), 1989; Le dompteur des loups, versiuneromânească Îmblânzitorul de lupi, PremiulUniunii Scriitorilor, 1984, 1992; Le matin d’unmiracle (Dimineaţa unui miracol), 1993; Jurnalinfidel, 2004 Chevalier de l’Ordre des Arts etLettres, 1990. Din 2002 deţinător al OrdinuluiSteaua României în grad de Comandor.Nedov, Petru(25.12.1926, Cimişlia, Basarabia –19.02.2009, Chişinău)Biolog. A absolvit Facultatea de Biologie aUniversităţii de Stat din Moldova. Arestatîn 1950, a fost trimis în deportare în lagărulde la Vorkuta. Reabilitat în 1957. Cercetătorla Institutul Moldovenesc de Cercetări îndomeniul Pomiculturii, Viticulturii şi Vinificaţiei.Contribuţii în domeniul imunologieiplantelor, mai ales a viţei-de-vie. Estedeţinător a 16 brevete de invenţie, coautora 20 de soiuri noi de viţă-de-vie. Distinscu Medalia Meritul Civic, Ordinul GloriaMuncii, Om Emerit în Ştiinţă. Premiul deStat al Republicii Moldova. Membru deonoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei,membru în Consiliul Suprem pentru Ştiinţăşi Dezvoltare Tehnologică al Academiei deŞtiinţe a Moldovei.Negoescu, Ştefan(12.09.1925, New Jersey, California)Rugbist. Evreu ca etnie. După moarteamamei a revenit cu tatăl, antrenor de fotbal,la Bucureşti. În România a îndrăgit rugbiul.A reuşit să scape de raziile legionare şi a fugitîn SUA. A absolvit Biologia la Universitateadin San Francisco şi a fost rugbist în echipauniversităţii. Campion universitar al SUA în1949. A fost jucător până în 1962, perioadăîn care echipa sa a obţinut 540 de victorii,şi antrenor de rugbi al şcolilor districtualedin San Francisco (1962–1990). Membrual Asociaţiei Americane a Antrenorilor deRugby. Stadionul campusului universitardin San Francisco îi poartă numele.Negoiţă, Teodor Gheorghe(27.09.1947, Sascut, jud. Bacău)Explorator polar. A absolvit Facultatea deChimie Industrială din Iaşi. A funcţionat cainginer chimist la o fabrică din Iaşi. Pasionatde călătorii, a fondat, în 1987, primul programromânesc de cercetări polare. A organizatmai multe expediţii româneşti în zoneleîngheţate din apropiere de Polul Nord: înGroenlanda, în nordul extrem al Canadei, înarhipelagul Spitsbergen (Svalbard). A formatmai multe echipe de cercetători din domeniidiferite, acestea fiind primele echipe româneşticare au activat în exteriorul ţării într-ostructură foarte neomogenă: geografi, geologi,ingineri, medici, biologi etc. În Groenlandaşi arhipelagul Spitsbergen a călătoritde unul singur, parcurgând pe schiuri în jurde 300 de kilometri prin pustiurile îngheţate.În 1994 înfiinţează Institutul Românde Cercetări Polare. În 1995 devenea primulşi singurul român care a atins Polul Nord(pe schiuri, în cadrul unei expediţii ruse decercetare). A fondat prima staţie de cercetăriromâneşti în Antarctica (2002). Membrufondator al Tratatului Maritim Antarctic(2000). Distins cu Ordinul Naţional SteauaRomâniei în grad de Ofiţer (2000) şi în gradde Comandor (2008).Negoiţescu, Ion(10.08.1921, Cluj – 6.02.1993, München)Istoric literar. A absolvit Filosofia la Cluj.Semnatar al Manifestului Cercului Literarde la Sibiu (1943). A condus Revista Cerculuiliterar (1945). A debutat cu proză suprarealistă:Povestea tristă a lui Ramon Oog, 1941, şi ascris apoi eseuri: Despre mască şi mişcare, 1944.A primit Premiul Fundaţiilor Regale pentrumanuscrisele Poeţi români şi Teoria poeziei,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 544 31.10.2011 17:29:07

NegrescuMarţian Negrea Henri Negrescu Ion Negrescu Traian Negrescu1947. A făcut închisoare în perioada 1961–1964, după care a început să publice studiide critică şi istorie literară: Scriitori moderni,1966; Poezia lui Eminescu, 1968; Însemnăricritice, 1970; Engrame, 1975; Analize şi sinteze,1976. Cosemnatar, împreună cu Paul Goma,în 1977, al unei scrisori către Europa Liberă,prin care protesta contra stării de lucruridin ţară. Arestat (1977–1980), pleacă înGermania imediat după eliberare, la Köln,apoi la Münster. A revenit după revoluţiadin 1989 publicând Istoria literaturii române,1800–1945, 1991, Sabasios, versuri, 1991.Negrea, Marţian(29.01.1893, Vorumloc, astăzi Valea Viilor,jud. Sibiu – 13.07.1973, Bucureşti)Compozitor şi muzicolog. A început studiilemuzicale la Sibiu şi le-a terminat laViena. Profesor la Conservatorul din Cluj.Lucrări: – muzică de cameră – Cvartet decoarde, op. 17, 1949; Suita pentru clarinet şipian, op. 27, 1960; – pentru pian solo –3 Schiţe româneşti pentru pian (Cântec de leagăn;Nocturnă; Din munţi, 1920–1945); Canoane,preludii, corale, fugi, op. 2 (1919); Rondo pentrupian, op. 4 (1920); Impresii de la ţară, op. 6,suită pentru pian (Preludiu; A fost odată; Fusul;Jocul ielelor; Sara-n poartă; Alunelul, 1921).A compus şi Simfonia primăverii, 1956; operaMarin pescarul, 1933, muzică de film. Camuzicolog a publicat: Tratat de instrumente(1925), Tratat de forme muzicale (1932), Tratatde contrapunct şi fugă (1957), Tratat de armonie(1958). În 1996 a fost înfiinţată FundaţiaCulturală Marţian Negrea.Negreanu, Gabriela(6.07.1947, Bucureşti – 22.10.1995, Bucureşti)Poetă. A absolvit Filologia la Bucureşti.Redactor de editură. Poetă înclinată spremeditaţii existenţiale, afinităţi cu Paul Valéry:Decorul şi prezenţa, 1979; Elegii pentru sufletulînflorit, 1981; Jurnal · Eul peregrin, 1984; Parteaomului, 1987; Incinte, 1988; Viziune cu logofagi,1994; Memoria unui creier şi Noaptea iniţiaţilor,ambele 1995. S-a sinucis.Negrescu (Negresco), Henri(1868, Bucureşti – 1920, Nisa, Franţa)Hotelier. Fiu al unui proprietar de han, JeanNegrescu, din Bucureşti. A plecat la 15 anila Paris spre a se perfecţiona ca violonist.A cântat în diverse localuri. Din 1883 administreazăhotelul Londres din Monte Carlo,apoi devine directorul lui. Pleacă la Monaco,unde administrează hotelul Helder, la carevenea şi familia Rockfeller. În 1913 începeconstruirea propriului său hotel, la Nisa, peCoasta de Azur, cointeresând şi pe industriaşulAlexandre Darracq. Stilul este spaniol,baroc, cu 450 de camere, foarte modern înepocă, iar arhitectul a fost Édouard Niemans.Deşi a falimentat după Primul RăzboiMondial şi a vândut unei societăţi belgiene,hotelul, azi de 5 stele, patrimoniu naţional alFranţei, a păstrat numele edificatorului săuşi adăposteşte un interesant muzeu (mobilă,tapiserii, tablouri).Negrescu, Ion(8.01.1893, Holboca, jud. Iaşi – 1941, Chişinău)Primar. A absolvit Facultatea de Litere laUniversitatea din Iaşi şi şi-a luat doctoratulîn slavistică sub conducerea lui GarabetIbrăileanu. A luptat la Mărăşti şi Mărăşeştiîn Primul Război Mondial, fiind decorat cuCrucea Comemorativă a războiului 1916–1918 cu bareta Mărăşti. A fost ales primar alChişinăului în două legislaturi: 1928–1931,1932–1935.Negrescu, Traian(3.01.1900, Craiova – 24.12.1960, Bucureşti)Inginer. A absolvit Politehnica la Bucureşti şis-a specializat la Paris în metalurgie. Profesorde metalurgie la Politehnica din Bucureşti.Director al Regiei Autonome a ÎntreprinderilorMiniere şi Metalurgice ale statului dinTransilvania. Director general al UzinelorMetalurgice din Hunedoara. Contribuţii ladesulfurarea gazelor de furnal şi controlulasupra zgurii de furnal. A pus bazele analizeicantitative spectrografice a aliajelor. Lucrări:545ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 545 31.10.2011 17:29:07

546Costache NegriAndrei NegruFonte speciale, 1932; Puterea desulfurată a zgurelorde furnal înalt, 1932; Capacitatea de absorbţiepentru sulf a zgurelor silico-calco-aluminoase la1500 0 , 1951. Membru al Societăţilor Minieredin Marea Britanie, SUA, Franţa. Membrutitular al Academiei Române (1955).Negri, Constantin (Costache)nume la naştere Constantin Negrea(1812, Iaşi – 28.09.1876, Târgu Ocna)Scriitor. Refugiat la Chişinău în timpulmişcării eteriste (1821). Mama lui s-a recăsătorit(1824) cu poetul Costache Conachi.Şcolit greceşte la Iaşi, a învăţat apoi la unpension francez de la Odessa. A călătoritmult (Viena, Paris, Berlin, Hamburg, Veneţia,Florenţa, Napoli, Londra) şi a fost influenţatde Ri sorgimento. La 1848 a fost membru alComitetului revoluţionar restrâns de la Cernăuţi.A fost agent al ţării la Constantinopol.Unionist, prieten cu Vasile Alecsandri (careera îndrăgostit de sora lui). Ca scriitor a fostun fin diletant, publicînd doar prin reviste.Emil Gârleanu i-a strâns textele, publicându-lepostum: Versuri, proză, scrisori, 1909.Negru, Adrian(9.09.1945, Alibunar)Profesor şi publicist. A absolvit Şcoala Normalăla Vârşeţ, Şcoala Superioară de Pedagogieşi Facultatea de Filosofie a Universităţiidin Belgrad. A fost profesor la şcoalagenerală din Alibunar, Petrovăsâla, Nicolinţ(a fost şi director), Sân Mihai (sau Locve,unde a fost şi director) şi la Şcoala Medie deEconomie Dositej Obradović din Alibunar.A fost apoi profesor la disciplina artă scenicăla Şcoala Superioară pentru Instruirea Educatoarelordin Vârşeţ, precum şi conferenţiaruniversitar pentru acelaşi obiect la secţia dinVârşeţ a Facultăţii de Învăţători, apoi docentpentru metodologia culturii plastice. A fostprofesor invitat la universităţile din Arad şiTimişoara. Din 2004 profesor universitarîn specialitatea istoria culturii române.Preşedinte al Comitetului de conducere alNegriTrustului Libertatea. Membru în consiliulpentru învăţământ al Consiliului Executival Provinciei Autonome Voivodina. Lucrări:Impulsurile timpului, Popoviceştii din Orăviţa,Mic tratat de artă modernă, Constantin Daniel,Impulsurile timpului, Atelierele de pictură dinBanat în secolele XVIII şi XIX, Poetica picturalăîn iconografia bănăţeană, Arta scenică (1998),Metodica predării culturii plastice (1998);Bisericile româneşti din Banatul Sârbesc (CD,2002), coautor.Negru, Andrei(28.07.1937, Stoicani, Basarabia)Biolog. A absolvit Facultatea de Biologieşi Chimie la Tiraspol. Specializare la Institutulde Botanică din Sankt Petersburg, înpaleontologie, cu P. Dorofeev. A lucrat lagrădina botanică a AŞM din Chişinău, apoia fost profesor la Universitatea de Stat şi laUniversitatea Agrară din Chişinău. Fondatoral şcolii de paleobotanică din RepublicaMoldova. A descoperit 120 de fosile noipentru ştiinţa botanicii. S-a ocupat şi dearhitectură peisagistică şi a creat laboratoarelegrădinii botanice în acest scop.Preşedinte al Comisiei de experţi a CSA îndomeniul biologiei vegetale şi geografiei(2006). Lucrări: Раннесарматская флорасеверо-востока Молдавии (1973); Понтическаяфлора Днестровско-ПрутскогоМеждуречья (1982); Меотическая флораСеверо-Западного Причерноморья (1986);Растения лесных полян и опушек (1986);Растения луговые, прибрежные и водные(1988, în colaborare); Plante rare din floraspontană a Republicii Moldova (2002); Taxonirari din flora Republicii Moldova (2002); Lumeavegetală a Republicii Moldova (vol. 1–2, 2005;vol. 3–4, 2006, în colaborare). Distins cuMedalia Meritul Civic a Republicii Moldova.Membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Negru, Petru(27.02.1933, Vălcineţ, plasa Călăraşi,jud. Lăpuşna, Basarabia)Biolog. A absolvit Şcoala Pedagogică laCălăraşi, apoi Facultatea de Horticultură aUniversităţii Agrare de Stat din Moldova.A lucrat la Institutul de Fiziologie şi ChimieBiologică a Plantelor al AŞM, azi Institutulde Genetică şi Fiziologie a Plantelor. Contribuţiila formularea legităţilor generaleşi particularităţilor genotipurilor în cazulreacţiilor adaptive la formarea complexuluirezistenţei la ger şi iernare a viţei-de-vie faţăde condiţiile ecologice – lumină, umiditate,nutriţie, structura şi fertilitatea solului.Membru al Consiliului Ştiinţific al MinisteruluiAgriculturii şi Alimentaţiei.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 546 31.10.2011 17:29:07

NegulescuCostache Negruzzi Iacob Negruzzi Jean NegulescoNegruţiu, Emil Alexandru(14.08.1911, Petrisat, jud. Alba –14.05.1988, Cluj-Napoca)Inginer agronom. A absolvit Agronomia laCluj. Şef al Staţiunii Experimentale a Banatuluide la Cenad. Profesor la institutele deagronomie din Timişoara şi Cluj (unde a fostşi rector). A condus staţiunea experimentalăpentru cultura porumbului din Turda.Lucrări: Genetica şi ameliorarea animalelor, încolaborare, 1969; Genetica animală, 1975.Membru al Academiei de Ştiinţe Agricoledin România. Membru corespondent alAcademiei Române (1974).Negru-Vodă, Alexandru(13.04.1931, Cot, Basarabia – 1978, Chişinău)Specialist în economie agrară. A absolvitTehnicumul Agricol din Saharna şi InstitutulAgricol M. V. Frunze din Chişinău. Din1965 este ministru al Agriculturii din RepublicaMoldova. A contribuit la elaborareatehnicii experimentale, a zonării producţieiagricole, raionării şi microraionării pomiculturii.Lucrări: Sistemul de conducere a gospodărieiagricole în RSS Moldovenească, Livezileintensive de tip nou, Starea actuală şi perspectiveledezvoltării pomiculturii în RSS Moldovenească(1967), Vătămarea pomilor cauzată de geruri şimăsurile de tratare (1968). Membru al Academieide Ştiinţe a Moldovei.Negruzzi, Costache(1808, Trifeşti, Iaşi – 20.08.1868, Trifeşti, Iaşi)Prozator. Tatăl al lui Iacob N. Şcolit greceşte,a învăţat limba română după Istoria pentruînceputul românilor în Dachia de Petru Maior.A fost postelnic şi mare vornic. Redactor laPropăşirea (1844). A debutat foarte devreme,cu traduceri adunate sub titlul: Zăbăvile meleîn Basarabia în anii 1821, 1822, 1823 la satulŞărăuţii, din raiaua Hotinu. A scris proză cusuculente observaţii realiste: Aprodul Purice,1837; Alexandru Lăpuşneanu, 1840; Muza dela Burdujăni, 1851; Păcatele tinereţelor, 1857ş.a. A tradus din greacă, franceză şi rusă.Colaborator la publicaţiile lui Gh. Asachi şiIon Heliade-Rădulescu, a pledat pentru olimbă română unitară. Membru fondator alSocietăţii Academice Române (1867).Negruzzi, Iacob(31.12.1842, Iaşi – 6.01.1932, Bucureşti)Scriitor. Fiu al lui Costache N. Şi-a făcutstudiile în Germania. A fost profesor laFacultatea de Drept din Iaşi. Membru fondatoral societăţii Junimea; a condus timp depeste 28 de ani revista Convorbiri literare. În1888 a depus la biroul Camerei Deputaţiloro petiţie din partea unui număr de cetăţenidin toate colțurile ţării pentru un proiect delege prin care să i se acorde poetului MihaiEminescu, de către stat, o pensie viageră.Lucrări: Mihai Vereanu, roman, 1873; Copiide pe natură, portrete satirice în proză şiversuri, 1874; Hatmanul Baltag, operă bufă încolaborare cu I.L. Caragiale, 1884; Amintiridin „Junimea“, memorii, 1921. Membru şipreşedinte al Academiei Române.Negulesco, Jean(29.02.1900, Craiova –18.07.1993, Santa Margarita de Marbella, Spania)Regizor. A studiat artele plastice la Paris cuModigliani, Picasso, Giacometti, Man Ray şia fost cucerit de noua artă a cinematografiei.Plecat de la Paris cu o expoziţie personală înSUA, s-a stabilit în California. A fost printrecel mai bine cotaţi cineaşti de la Hollywood.A debutat la Paramount, a trecut la WarnerBrothers, apoi la Century Fox. Filme regizate:Three Strangers, 1946; Johnny Belinda, 1948;Road House, 1948; Lady Bailey, 1952; Titanic,1953, Three Coins in the Fountain, 1954; A CertainSmile, 1958; Jessica, 1962; The Heros, 1969.Negulescu, Demetru(30.05.1875, Bucureşti – 1940, Bucureşti)Judecător la Curtea Permanentă de JustiţieInternaţională (1921–1940) de la Haga. Fratecu Paul N. Doctor în Drept al Universităţii547ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 547 31.10.2011 17:29:07

548din Paris (1900), judecător la tribunalulBucureşti (1901–1908), profesor de dreptinternaţional al Facultăţii de Drept a Universităţiidin Bucureşti, profesor la Academiade Drept Internaţional de la Haga şi laInstitutul de Înalte Studii Internaţionale dela Paris. A fost delegat, din partea României,la prima, a doua şi a şasea Adunare aSocietăţii Naţiunilor; a luat parte la lucrărileComisiei de elaborare a statutului CPJI şiale celei de elaborare a amendamentelorPactului Societăţii Naţiunilor; a fost delegatdin partea României la conferinţa de aderarea SUA la statutul CPJI (1926) şi la primaConferinţă de codificare a dreptului internaţional(1930), ca vicepreşedinte al delegaţieiromâne. Membru al Uniunii Juridice Internaţionale,al Institutului de Drept Internaţional,al Asociaţiei de Drept Internaţional,al Academiei Diplomatice Internaţionale.A fost preşedinte al Institutului Român deDrept Internaţional şi codirector al Revisteiromâne de drept internaţional, predecesoareaRRDI de azi. Autor a numeroase monografiişi articole de drept internaţional apărute înreviste române şi străine.Negulescu, Paul(12.01.1874, Bucureşti – 6.05.1946, Bucureşti)Jurist. Frate cu Demetru N. A absolvitLiterele la Bucureşti şi Dreptul la ÉcolePratique des Hautes Études din Paris.Profesor la Facultatea de Drept a Universităţiidin Bucureşti, a condus Revista dedrept public. Lucrări: Studii de istoria Dreptuluiromân, 1900; Tratat de Drept administrativ,1903-1904; Tratat de apropiere pentru cauză deutilitate publică, 1931. Membru de onoare alAcademiei Române (1936).Negulescu, Petre P.(14/26.10.1872, Ploieşti – ?.04.1951, Bucureşti)Filosof şi om politic. Se înscrie la Facultateade Litere din Bucureşti, fiind remarcatde Titu Maiorescu. Profesorul îi maiselectase pe C. Rădulescu-Motru, S. Mehedinţi,Mihail Dragomirescu, I. Al. Rădulescu-Pogoneanu,I. Al. Brătescu-Voineşti.Îi primea în casa lui, într-un cenaclu anumeorganizat, le supraveghea şi stimula lecturile,pregătindu-i pentru a-i urma direcţia şi ale preda conducerea Convorbirilor literare.Teza de licenţă, „Critica apriorismului şi aempirismului“, e publicată în volum. În acelaşian publică studiul antigherist Psihologiastilului. În 1893 obţine o bursă de studii înGermania şi Franţa. Întors în ţară, e numitconferenţiar de filosofie la Universitatea dinIaşi. În 1895, împreună cu ceilalţi colegi degeneraţie, preia conducerea revistei Convorbiriliterare. Tot în acel an adună în volumNegulescuultimele două studii de estetică antigheristă,cu titlul Polemice. Devine profesor titular(fără doctorat) la Catedra de istoria filosofieişi logică, la Universitatea din Iaşi. Publică,după mulţi ani de muncă asiduă, în 1910,primul volum din lucrarea Filosofia Renaşterii(vol. II în 1914), considerată drept capodoperasa. În acelaşi an, prin pensionarea dinînvăţământ a lui Titu Maiorescu, se transferăla Bucureşti, ocupând catedra fostului săuprofesor. În 1934 publică Geneza formelorculturii. În 1938 îi apare primul volum dinvasta lucrare Destinul omenirii. Volumul alIV-lea apare în 1944, iar al V-lea, postum, în1971. În 1917 devine membru fondator şifruntaş al unei noi formaţiuni politice, LigaPoporului, devenită Partidul Poporului, subconducerea generalului Al. Averescu, iar în1919 este ales senator pe listele PartiduluiPoporului. În 1926 este ministru la Culte şiInstrucţiune Publică. În 1927 e ales preşedinteal Camerei Deputaţilor. Publică lucrareaPartidele politice. În 1936 e ales membrutitular al Academiei Române, exclus în 1948,repus în drepturi în 1990.Negulici, Ioan(1812, Câmpulung Muscel –1851, Constantinopol)Pictor. A urmat cursuri de pictură la Bucureşticu Wallenstein şi cu Nicolo Livaditila Iaşi (unde învaţă şi franceza şi greaca).Se împrieteneşte cu Vasile Alecsandri şiAl.I. Cuza. A studiat la Academia de BelleArte din Paris. Revine la Bucureşti în 1837 şilocuieşte la Barbu Catargiu. Devine favorituldomnului Alexandru Ghica. Execută portreteale unor personaje de la curte, dar şiale unor negustori bogaţi (pitarul Cuţaridi,Eufrosina Gâtză, Barbu Știrbei, cultivatulNicolae Suţu sau Elena Racoviţă) şi ale unortineri luptători pentru cauza naţională. Călătoreştela Atena şi Constantinopol (1840).La întoarcere se duce la Iaşi şi executăportretul domnului Mihail Sturdza, apoiun portret al domnului Alexandru Ghica, înperspectiva acordării de către acesta a uneiburse pentru Roma şi Paris pentru 5 ani.Revine în ţară în 1843, Ghica fiind înlocuitcu Gh. Bibescu. Se împrieteneşte cu IonHeliade-Rădulescu în 1845. Primeşte de laGh. Bibescu postul de profesor la Sf. Sava pelocul care aparţinuse lui Wallenstein. Facetraduceri de literatură universală pentruproiectul lui Heliade Rădulescu, BibliotecaUniversală. La înfrângerea revoluţiei de la1848 în Ţara Românească fuge la Braşov,e prins de austrieci şi predat otomanilorla Brussa (unde era deportat şi Radu C.Golescu). A murit în exil.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 548 31.10.2011 17:29:08

Nemoianu, Petrenume la naştere Petre Avram(1882, Petrila – 8.07.1951, Aiud)Economist. Familie originară din Nemoiu,Vâlcea. A absolvit Dreptul la Budapesta. Prizonierla ruşi după Primul Război Mondial,s-a întors cu regimentul Alba Iulia format laIaşi (1917). A fost trimis de Octavian Gogasă restabilească legătura cu Legaţia Francezădin Moscova, după ce Ucraina fusese ocupatăde austro-ungari. Lucrări: Prizonier laruşi şi rob la unguri; Prima Alba Iulia. Decoratcu Medalia Ferdinand I cu spade pe panglicăşi cu Ordinul Ferdinand I în grad deOfiţer pentru contribuţiile sale ca voluntarîn armata română la eliberarea Ardealului şiBanatului de sub ocupaţia străină. Secretarde stat la Agricultură în Guvernul Gigurtu,înlocuit odată cu venirea lui Ion Antonescu.Arestat în 1946 şi condamnat pentru vina dea fi luptat „împotriva păcii“. Repus în drepturipost-mortem (1997).Nemoianu, Virgil(12.03.1940, Bucureşti)Istoric şi teoretician literar. A absolvit Filologia(engleză) la Bucureşti. A debutat cu Structuralismul,1968. Doctor al Universităţii dinCalifornia. Între 1979 şi 1994 a fost directoral Programului de literatură comparată laCatholic University of America, WashingtonDC, iar între 1989 şi 1991 prorector asociatal aceleiaşi universităţi. A fost preşedinteal Secţiei de Romanistică Comparată şi alSecţiei de studii europene a Asociaţiei deLimbi Moderne din SUA. A mai predat şi launiversităţi din Londra, Cambridge, Berkeley(California) şi Cincinnati. Lucrări: Calmulvalorilor, 1971; Micro-harmony: the growth anduses of the idyllic model in literature (Microarmonia:dezvoltarea şi utilizările modelului idilicîn literatură), 1984, Premiul Harry Levin; TheTaming of Romanticism: European literature andthe age of Biedermeyer (Îmblânzirea romantismului:literatura europeană şi epoca Biedermeyer);A Theory of the Secondary: literature, progressand reaction (O teorie a secundarului: literatură,progres şi reacţie), Premiul ARA, 1984; Arhipelaginterior, memorialistică, Premiul UniuniiScriitorilor, 1994; Tradiţie şi libertate, 2001.Este membru al Academiei Europene deArte şi Ştiinţe.Neniţescu, Costin D.(15.07.1902, Bucureşti – 29.07.1970, Buşteni)Chimist. Fiu al lui Dimitrie S.N. Căsătoritcu Ecaterina Ciorănescu N. După cetermină liceul la Bucureşti, la ColegiulNaţional Gheor ghe Lazăr, începe în 1920studiul chimiei la ETH – Zürich, fiindNeniţescuVirgil NemoianuCostin D. Neniţescuprofund impresionat de cursu rile lui Debyeşi S taudinger. E fascinat de lucrările lui HansFischer şi se mută în 1922 la München,unde îşi termină studiile în 1925 cu doctoratulcondus de Hans Fischer, mentorul săuştiinţific. Între 1925 şi 1935 este profesor laUniversitatea din Bucureşti şi predă cursurilede chimie organică şi chimie generală. În1928 publică prima ediţie din cele două tratate,Chimie organică şi Chimie generală. Peste40 de generaţii au învăţat şi încă învaţă dupăaceste cărţi. A mai publicat şi Manualul ingineruluichimist şi manuale de liceu. Colaboreazăcu profesori celebri din Statele Uniteale Americii, contribuie la diverse tratateprin scrierea unor capitole. Numeroşi compuşiorganici şi reacţii îi poartă numele. Sepoate spune că „hidrocarbura Neniţescu“,prima anulenă CH 10 , a propulsat chimiaanulenelor. A fost pionierul aplicării metodelorfizice în chimia organică din România.Rezultatele muncii lui se văd în cele 262 dearticole originale şi 21 de brevete. Este alesmembru al unor academii din străinătate(Germania, Cehoslovacia, Ungaria şi Polonia).Primeşte numeroase premii, dintre careMedalia A.W. von Hofmann, una dintre celemai prestigioase medalii ştiinţifice. A refuzatsă-i acorde titlul de doctor în chimie EleneiCeauşescu. Membru al Academiei Române(1955) şi preşedinte al Secţiei de ştiinţe chimice(1959–1970).Neniţescu, Dimitrie S.(1861, Galaţi – 1930, Bucureşti)Avocat. Frate cu Ioan S.N. şi tată al lui CostinD.N. şi al Jeanei, căsătorită cu TeodorTeodorini, medic. A absolvit Şcoala Militarăla Bucureşti şi a fost ofiţer topograf pe lângăStatul Major al armatei. A demisionat în1888 şi a plecat la Bruxelles, unde a absolvitDreptul şi şi-a susţinut doctoratul. Membrual Partidului Conservator, a fost deputat,ministru al Industriei şi Comerţului (1910–1912) şi ministru al Finanţelor (1918).549ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 549 31.10.2011 17:29:08

550Neniţescu Ciorănescu, EcaterinaV. Ciorănescu Neniţescu, EcaterinaNeniţescu, Ioan S.(11.04.1854, Galaţi – 23.02.1901, Buzău)Poet. Frate cu Dimitrie S. N. A studiatFilosofia la Berlin şi Leipzig. Voluntar întimpul Războiului de Independenţă, rănit laGriviţa. A scos şi condus revista Ţara nouă(1884–1888). S-a preocupat de învăţământulromânesc în zonele ocupate de ImperiulOtoman: De la românii din Turcia europeană,1875, se referă la aromâni. Lucrări: Flori deprimăvară, 1880; Şoimii de la Războieni, 1882;Pui de lei, 1891; Poezii eroice şi naţionale, 1891;Radu de la Afumaţi, teatru, 1897. Membrucorespondent al Academiei Române (1896).Neniţescu, Ştefan(8.10.1897, Bucureşti – 1979, Bucureşti)Critic de artă şi diplomat. A început Facultateade Belle Arte la Universitatea Sapienzadin Roma şi a terminat Facultatea de Litereşi Filosofie la Universitatea din Bucureşti.L-a tradus în româneşte pe BenedettoCroce. În perioada interbelică a fost secretareconomic la Legaţia Română de la Haga.Lucrări: Istoria artei ca istorie a filosofiei, 3 vol.,1925; Ode italice, 1922.Neofit(1.01.1787, Bucureşti – 14.01.1850, Bucureşti)Mitropolit al Ţării Româneşti. A studiatprobabil la Bucureşti. Episcop al Râmnicului(1824), locţiitor de mitropolit (1829),mitropolit (1840–1849). A înfiinţat seminariileteologice în toată Ţara Românească.A trimis bursieri la Pesta, Atena şi în Rusiapentru a forma un corp profesoral.Neofit ScribanV. Scriban, NeofitNestorescu, Nicolae(13.09.1901, Buzău – 15.12.1969, Bucureşti)Medic. A absolvit Facultatea de Medicinăşi Institutul Medico-legal la Bucureşti.Director adjunct al Institutului de Inframicrobiologiedin Bucureşti. A înfiinţat primulcentru de transfuzie şi de sânge conservatdin România şi a avut contribuţii în producţiade seruri şi vaccinuri. A fost interesat deimunologie. Lucrări: Elemente de bacteriologiemedicală aplicată, 2 vol., 1957, în colaborare;Bacteriologia medicală, 1961, Biologia arsurilor,1967, în colaborare. Expert al OrganizaţieiMondiale a Sănătăţii pentru bolile digestive.Membru corespondent al AcademieiRomâne (1963).NeniţescuNestor, Ion(25.08.1905, Focşani – 29.11.1974, Bucureşti)Arheolog. A absolvit Literele şi Filosofia laBucureşti (limbi clasice) şi s-a specializat laMarburg în domeniul preistoriei. Profesorde arheologie şi preistorie la Facultatea deIstorie a Universităţii din Bucureşti, membrual Institutului Arheologic German,membru în Comitetul permanent al UniuniiInternaţionale de Ştiinţe Pre- şi Protoistorice.A realizat prima sinteză arheologicăprivind întreaga preistorie a României,definind aria de răspândire, conţinutul şiproblematica majorităţii culturilor preistorice.Istoric al Antichităţii şi al perioadeimigraţiilor. Lucrări: Asupra începuturilormetalurgiei aramei şi bronzului pe teritoriul RPR,1954; Istoria României, vol. I, în colaborare,1960; Istoria poporului român, în colaborare,1970. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1955).Nestor VornicescuV. Vornicescu, NestorNeumann, Victor(28.10.1953, Lugoj)Istoric. Evreu ca etnie. A absolvit Facultateade Istorie-Filosofie la Universitatea din Cluj.Specializare la Universitatea din Bucureşti,Wasenaar în Olanda, universităţile din Vienaşi Budapesta. Contribuţii în domeniul cercetăriiistoriei evreilor din România. Profesor laFacultatea de Istorie şi Litere la Universitateade Vest din Timişoara. Profesor invitat laÉcole Pratique des Hautes Études din Paris,Woodrow Wilson International Center forScholars de la Columbia University, LondonSchool of Slavonic and East EuropeanStudies, Universitatea din Udine – Italia.Lucrări: Convergenţe spirituale (Studii privindrelaţiile culturale şi politice în Europa Centrală şide Est, 1750-1850), 1986; Tentaţia lui HomoEuropaeus. Geneza spiritului modern în EuropaCentrală şi de Sud-Est, 1991; Istoria evreilor dinRomânia. Studii documentare şi teoretice, 1996;Identităţi multiple în Europa regiunilor. InterculturalitateaBanatului, 1997; Istoria evreilor dinBanat. O mărturie a multi- şi interculturalităţiiEuropei oriental-centrale, 1999; Ideologie şifantasmagorie. Perspective comparative asupraistoriei gândirii politice în Europa Est-Centrală,2001; Neam, popor sau naţiune?, 2004.Neyman, Jerzy(1884, Tighina, Basarabia –5.08.1981, Los Angeles)Matematician şi statistician. Evreu dupătată, polonez după mamă. A absolvit Facultateade Matematică a Universităţii dinENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 550 31.10.2011 17:29:08

NicoarăIoan S. Neniţescu Victor Neumann Jerzy Neyman Şerban NichiforHarkov, specialitatea analiză matematică,ca elev al lui D.M. Sințov, S.N. Bernstein,şi a fost asistent al Facultăţii la Matematică,specialitatea analiză matematică. Plecat înPolonia în 1921, a fost statistician la InstitutulAgricol din Bydgoszcz, apoi asistent laUniversitatea din Varşovia şi cercetător laInstitutul pentru Probleme Sociale. A plecatîn 1924 la Londra şi a colaborat cu EgonSharpe Pearson, apoi la Paris, cu o bursăRockefeller, unde i-a audiat pe Lesbegue şiHadamard. A creat o direcţie nouă, statisticamatematică, pe baza căreia a analizat costurilestatului polonez pentru întreţinereaBisericii Catolice. A fost profesor asociatla Universitatea din Londra şi profesor laLaboratorul de Statistică al UniversităţiiBerkley din California (din 1938). Membrufondator al Institutului Internaţional deStatistică. Lucrări: Abordare stochastică a cosmologiei,1975, în colaborare. Profesor emerital Universităţii Berkeley din California;membru al Academiei Naţionale de Ştiinţea Statelor Unite; membru din străinătateal Academiilor de Ştiinţe din Suedia şiPolonia; Medalia Naţională pentru Ştiinţă aStatelor Unite ale Americii; Doctor HonorisCausa al Universităţii din Varşovia; membrude onoare al Societăţii Regale de Statisticădin Londra, membru de onoare al Societăţiide Matematică din Londra.Nichifor, Şerban(25.08.1954, Bucureşti)Compozitor şi violoncelist. Soţ al compozitoareiLiana Alexandra. A absolvit ca şef depromoţie pe ţară Universitatea Naţională deMuzică din Bucureşti şi Facultatea de Teologiea Universităţii din Bucureşti (1994).A urmat cursuri de specializare la München(cu Sergiu Celibidache), Darmstadt, Weimarşi Amsterdam. A fost bursier USIA (1982).Profesor la Universitatea Naţională deMuzică. Lucrări: Musica Caelestis – anamorfozaSacrului în arta sunetelor (2000); Introducere înComputer Music, curs. Creaţia sa cuprinde treiopere – Domnişoara Christina (după MirceaEliade), Talaria (după Etienne de Sadeleer)şi Le Martyre de Saint Claude Debussy, şaptesimfonii (Umbre, Via Lucis, Simfoniile americanenr. III şi IV, Arcuri în Timp, Simfonia concertantăpentru violoncel şi orchestră), piese simfonice(Constelaţii, Turkish Bolero) ş.a. Ca violoncelistactivează în duo-ul Intermedia alături decompozitoarea şi pianista Liana Alexandra,soţia sa, organizând la Bucureşti mai multemanifestări sub genericul Nuova MusicaConsonante – Living Music Foundation(SUA). Laureat al Premiilor AcademieiRomâne (1982), UCMR (1980, 1982, 1989),precum şi al Concursurilor Internaţionalede Compoziţie de la Amsterdam (PremiulI Gaudeamus – 1977), Tours (1977), Evian(1978), Atena (ISCM – 1979), Toledo (1980),Urbana-Illinois (1983), Trento (1984, 1994),Roma (1985), Bydgoszcz (1986), HongKong (ISCM – 1988), Jihlava (1995), Karlsruhe(1996), Köln (1997), Newtown-Wales(1998), Birmingham-Alabama (1999). EsteComandor al Ordinului Naţional PentruMerit (2000).Nicoară, Moise(1784, Gyula – 1861, Bucureşti)Jurist. Spirit complex, din filiaţia spirituală alui Ion Heliade-Rădulescu şi B.-P. Hasdeu.A luptat pentru înfiinţarea unei episcopiiromâneşti (ortodoxe) în zona Aradului,strângând semnături (1815–1819) pentru adovedi împăratului că populaţia româneascăeste majoritară. Deputat în Dieta de laViena. Din 1869 liceul din Arad, care existadin 1707 ca unitate de învăţământ, îi poartănumele. A lăsat posterităţii manuscrise,poezii originale, studii filologice, un dicţionarfrancez-român. A tradus din operele luiRacine, Buffon, Volney, Bernardin de SaintPierre şi Chateaubriand. Este ctitorul Preparandieidin Arad (institut de învăţători).Intrat în graţiile împăratului Franz Iosif, l-aînvăţat limba română pe fiul acestuia – moştenitorultronului.551ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 551 31.10.2011 17:29:08

NicodimMoise NicoarăIon NicodimSergiu Nicolaescu552NicodimV. Munteanu, NicodimNicodim, Ion(1932, Constanţa – 15.03.2007, Paris)Sculptor. A absolvit Institutul de Arte PlasticeNicolae Grigorescu din Bucureşti. S-aspecializat la Accademia di Romania dinRoma (1965–1968) şi la Cité Internationaledes Arts din Paris (1977–1983). A început săexpună din 1967: Bucureşti, Cluj, Timişoara,Galaţi, Iaşi, Paris, Lyon, Cayen, Veneţia, Bologna,Vicenza, Padova, Roma, şi a participatla saloane şi numeroase expoziţii colective:România, Italia, Japonia, Franţa, UNESCO,Belgia, Madrid, Spania, Brazilia ş.a. Lucrări: –artă monumentală – Tapiserie (45 m²),darul României pentru sediul ONU, 1963;Tapiserie (40 m²), Ministerul Tineretului,Bucureşti, 1970; Frescă (36 m²), reşedinţăprivată, Paris, 1980; Frescă (32 m²), MuzeulMilitar, Bucureşti, 1988. Premiul UNESCO,1968; numit Planetary Citizen de cătreOrganizaţia Naţiunilor Unite de la NewYork, 1976; Premiul Gottfried von Herder,atribuit la Viena (Austria), 1992.NicolaeV. Hohenzollern, Nicolae deNicolae AlexandruV. Basarab, Nicolae AlexandruNicolae BălanV. Bălan, NicolaeNicolae ColanV. Colan, NicolaeNicolae CorneanuV. Corneanu, NicolaeNicolaescu, Sergiu Florin(13.04.1930, Târgu Jiu)Regizor, actor şi politician. A absolvitInstitutul Politehnic din Bucureşti ca inginermecanic, iar după absolvire a începutsă lucreze la filmări combinate în cadrulStudioului Cinematografic AlexandruSahia, specializat în filme documentareşi jurnale de actualităţi. După revoluţiaromână din 1989, în care a fost implicat,a susţinut Frontul Salvării Naţionale, fiindales în repetate rânduri senator pe listeleacestei formaţiuni politice, iar apoi ale PDSRşi PSD. La iniţiativa lui s-a înfiinţat Comisiasenatorială de cercetare a evenimentelordin decembrie 1989, pe care a şi condus-oiniţial. Regie de film: Dacii (1967) – coproducţiefranco-română; Lupta pentru Roma(1968) – RFG, coregie cu Robert Siodmak,2 serii; Ciorap de piele (1968) – coproducţiefranco-germană, coregie cu Pierre GaspardHuit; Ultimul mohican (1968) – Franţa;Lacul din Ontario (1968) – Franţa; Preeria(1968) – Franţa; Mihai Viteazul (1971) – 2serii; Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte(1972); Cu mâinile curate (1972); Lupul mărilor(1972) – coproducţie româno-germană,coregie cu Wolfgang Staudt; Răzbunarea(1972) – coproducţie româno-germană;Ultimul cartuş (1973); Un comisar acuză(1974); Nemuritorii (1974); Insula comorilor(1975) – coproducţie româno-germană,coregie cu Gilles Grangier; Piraţii (1975) –coproducţie româno-germană, coregie cuGilles Grangier; Zile fierbinţi (1975); Osânda(1976); Accident (1977); Pentru patrie (1977) –2 serii; Revanşa (1978); Nea Mărin miliardar(1978); Mihail, câine de circ (1978) – coproducţieromâno-germană; Ultima noapte dedragoste (1979); Capcana mercenarilor (1980);Duelul (1981); Întâlnirea (1982); Viraj periculos(1982); Ringul (1983) – coproducţieromâno-germană; Căutătorii de aur (1985) –coproducţie româno-germană; Ciuleandra(1985) – coproducţie româno-germană;Ziua Z (1985); Noi, cei din linia întâi (1986) –2 serii; François Villon (1987) – coproducţiefranco-italo-română, 2 serii; Mircea (1989);Coroana de foc (1990); Cucerirea Angliei(1990) – coproducţie franco-română, 2 serii;Oglinda (1994) – 2 serii; Punctul zero (1996) –coproducţie româno-americană; TriunghiulENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 552 31.10.2011 17:29:08

morţii (1999); Orient Express (2004); Cincisprezece(2005); Supravieţuitorul (2008). Scenariide film: Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte(1972); Un comisar acuză (1974); Nemuritorii(1974); Osânda (1976); Pentru patrie (1977) –2 serii; Revanşa (1978); Nea Mărin miliardar(1978); Ultima noapte de dragoste (1979);Capcana mercenarilor (1980); Duelul (1981);Ciuleandra (1985); Oglinda (1994) – 2 serii;Punctul zero (1996); Triunghiul morţii (1999);Orient Express (2004); Cincisprezece (2005);Supravieţuitorul (2008). Roluri în film: Dacii(1967); Mihai Viteazul (1971) – 2 serii; Atuncii-am condamnat pe toţi la moarte (1972); Cumâinile curate (1972) – comisarul TudorMiclovan; Dragostea începe vineri (1972), regiaVirgil Calotescu; Ultimul cartuş (1973); Felixşi Otilia (1973), regia Iulian Mihu; Pistruiatul(1973), regia Francisc Munteanu; Un comisaracuză (1974); Nemuritorii (1974); Zile fierbinţi(1975); Osânda (1976); Roşcovanul (1976),regia Francisc Munteanu; Accident (1977);Pentru patrie (1977) – 2 serii; Revanşa (1978);Mihail, câine de circ (1978); Ultima noapte dedragoste (1979); Capcana mercenarilor (1980);Duelul (1981); Întâlnirea (1982); Viraj periculos(1982); Ringul (1983); Ziua Z (1985); Noi, ceidin linia întâi (1986) – 2 serii; Mircea (1989);Coroana de foc (1990); Oglinda (1994); Triunghiulmorţii (1999); Orient Express (2004);Supravieţuitorul (2008). Volume: Revoluţia.Începutul adevărului, 1995; Un senator acuză,1996 (a 2-a ediţie 1998); Cartea revoluţieiromâne decembrie ‘89, 1999; Lupta pentruputere. Decembrie ‘89, 2005. Premii: Moscova,UNIATEC, Praga, Salonic, 1962 – Primăvaraobişnuită; Oberhausen, 1963 – Floare de mac;Mamaia, Triest, Edinburgh, UNIATEC,Cork, Milano, 1964 – Memoria trandafirului;Mamaia, 1965 – Lecţie în infinit; PremiulANICA, Cortina d’Ampezzo, 1966 – Lecţieîn infinit; premiul trei, Praga, 1967 – Dacii;ACIN, 1971 – Mihai Viteazul; Nominalizarela Premiul de Aur, Moscova, 1971 – MihaiViteazul; Premiul UNIATEC, Moscova,1971 – Mihai Viteazul; ACIN, 1973 – Ultimulcartuş; ACIN, 1974, Premiul pentru interpretaremasculină – Nemuritorii şi Un comisaracuză; ACIN, 1976 – Osânda.Nicolaevici, Savu(1889, Straja, Banatul Sârbesc –1947, Maramorać)Învăţător. A absolvit Şcoala Normală la Timişoara.A fost învăţător la Nicolinţ, Seleuş şiMaramorać. A scris manuale: Abecedar, Cartede cetire pentru clasele a II-a, a III-a şi a IV-a,fiind primul învăţător român din BanatulSârbesc care a făcut acest lucru.NicolauNicolau, Constantin(6.02.1897, Bârlad, jud. Vaslui –27.11.1973, Bucureşti)Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti.Specializare la Viena, Berlin şi Paris. A lucratla Spitalul CFR, Institutul de FiziologieNormală şi Patologică al spitalului Filantropia.Primul profesor de hematologie dinRomânia, a predat la Facultatea de Medicinăşi Farmacie din Bucureşti. A organizatlaboratoarele de citohistologie, hemostază,transfuzii. Cercetări în domeniul limfogranulomuluibenign. A realizat prima puncţiesternală din România. A cercetat hemofilia,thalassemia (compoziţie diferită a fierului însânge prezentă la oamenii din zona Mediteranei).Lucrări: Histopatologia celulei vegetativeîn pelagră, 1944, în colaborare; Hematologie,1950; Progrese în tehnicile hematologice uzuale,1966, în colaborare. Membru corespondental Academiei Române (1963).Nicolau, Gheorghe(19.08.1886, com. Pufeşti, jud. Vrancea –5.12.1950, Bucureşti)Inginer. A absolvit în 1911 Şcoala Naţionalăde Poduri şi Şosele, obţinând diploma deinginer constructor. A lucrat apoi ca profesoruniversitar la Catedra de maşini cucombustie internă a Institutului Politehnicdin Bucureşti (1924–1950). A contribuit lamodernizarea şi amenajarea unor unităţienergetice cu motoare termice din Româniaşi a elaborat lucrări în domeniul teorieimotoarelor cu ardere internă. A abordat problemeleştiinţifice şi tehnice ale construcţieimoderne de drumuri asfaltate, ocupându-seîn special de aspectele legate de condiţiile declimă şi circulaţie din România. Este autoral mai multor cursuri universitare. În perioada4 noiembrie 1944–30 noiembrie 1946a deţinut funcţia de ministru al AsigurărilorSociale în guvernele conduse de ConstantinSănătescu, Nicolae Rădescu şi Petru Groza.Lucrări: Valoarea teoriei ciclice clasice a motoarelorcu ardere internă (1949); Problema energiei(1949); Evacuarea apei din mine (1951). Membrutitular al Academiei Române (1948)şi secretar general al acestui important forştiinţific din România (1948–1950).Nicolau, Ion(7.02.1885, Bucureşti – 18.12.1963, Bucureşti)Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti.A lucrat la sanatoriul TBC de la Filaret,specializat în pediatrie cu o bursă Rockefellerpentru Franţa (Paris, Lyon) şi Londra.Profesor la Facultatea de Medicină din Iaşi.A pus bazele clinice pediatrice la spitaleleEmilia Irza şi Fundeni. Lucrări: Reumatismul553ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 553 31.10.2011 17:29:08

NicolauŞtefan Gh. Nicolau Ştefan S. Nicolau Const. Nicolăescu-Plopşor Mariana Nicolesco554infantil, 1957, în colaborare; Tuberculozainfantilă, 1962. Anemiile hemolitice la copii,1962. A coordonat Tratatul de pediatrie, 2 vol.,1960. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1955).Nicolau, Ştefan Gh.(10.06.1874, Ploieşti – 3.11.1970, Bucureşti)Medic dermatolog. A absolvit Medicina laBucureşti. S-a specializat la Paris. Profesorla Facultatea de Medicină din Cluj, apoidin Bucureşti, a fondat Societatea de Dermatologieşi Syphilografie din România(1928). Director al Centrului Dermatoveneric(1953–1970). O serie de dermatoze îipoartă numele. A fost unul dintre principaliiorganizatori din România ai luptei cu bolilevenerice. Lucrări: Consideraţiuni asupra imunităţiiîn sifilis, 1916; Contribuţiuni la studiulmicologic al epidermofiliei, 1919; Sifilisul cafactor de sterilitate şi depopulaţie, 1925; Cercetăriasupra arsurilor, 1934; Precancerul pielii, 1963;Herpesul, 1968. Membru al Academiei deŞtiinţe Medicale din România. Membru deonoare al Academiei Române (1948). Om deŞtiinţă Emerit. Premiul de Stat.Nicolau, Ştefan S.(15.02.1896, Bucureşti – 15.10.1967, Bucureşti)Medic. Specialist în inframicrobiologie.A studiat Medicina la Bucureşti şi Cluj.Specializare la Paris. A lucrat la InstitutulPasteur din Paris şi la Institutul Naţionalde Cercetări Medicale din Londra. Profesorla Facultatea de Medicină din Iaşi, apoi dinBucureşti (prima Catedră de inframicrobiologiedin lume). Fondator şi director al Institutuluide Inframicrobiologie. S-a ocupat devirusuri, viroze şi combaterea lor. Lucrări:Hepatitele inframicrobiene, 1954; Elemente deinframicrobiologie generală, 1956; Hepatite infecţioaseinframicrobiene, 1957; Turbarea, 1962, încolaborare; Virusuri şi tumori, 1968. Membrual Academiei de Medicină din Bucureşti, alAcademiei de Ştiinţe din Moscova, al SocietăţiiFranceze de Hematologie, al SocietăţiiFranceze de Chimioterapie şi Serologie,al Academiei Române (1948), preşedinteal Secţiei de ştiinţe medicale a AcademieiRomâne (1948–1966).Nicolăescu-Plopşor, Constantin S.nume la naştere: Constantin Nicolăescu(20.04.1900, Plopşor, Dolj –30.05.1968, Bucureşti)Arheolog, istoric, etnograf, folclorist,antropolog, geograf. A absolvit Facultateade Istorie-Geografie la Universitatea dinBucureşti. Specializare la Paris. A fondatşi condus Institutul de Istorie Naţională şiArhivele Statului din Craiova. Fondator şidirector al Centrului de Istorie, Filologie şiEtnografie din Craiova. A fost printre primiidin România care a studiat Paleoliticul,deschizând şantiere arheologice în CarpaţiiOrientali. A cules şi publicat folclor oltenescşi ţigănesc. A organizat şi condus SecţiaPaleolitic a Institutului de Arheologie alAcademiei Române. Membru corespondental Academiei Române (1963).Nicolesco (Nicolescu), Mariananume la naştere Mariana Niculescu(28.11.1948, Găujani, jud. Giurgiu)Soprană. A absolvit Şcoala Populară de Artădin Braşov, apoi Conservatorul Santa Ceciliadin Roma. A debutat la La Scala din Milano.A cântat pe cele mai mari scene ale lumii: laMetropolitan din New York, Carnegie Hall,la Barcelona, Berlin, Dresda, München ş.a.,roluri din Bellini, Donizetti, Gunoud, Leoncavallo,Mascagni, Mozart, Puccini, Verdietc. Fondatoare a Concursului InternaţionalHaricleea Darclée din Brăila. Cavaler al OrdinuluiArtelor şi Literelor al Franţei. Membrude onoare al Academiei Române (1993).Nicolescu, Basarab(25.03.1942, Bucureşti)Matematician şi eseist. Ca elev, a obţinutmedalia de aur la Olimpiada Internaţionalăde Matematică de la Braşov. A absolvitENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 554 31.10.2011 17:29:08

NiculescuBasarab Nicolescu Miron Nicolescu Angelo NiculescuFacultatea de Fizică a Universităţii dinBucureşti. Stabilit în Franţa (1970). Cercetătorla CNRS, Franţa, specialitatea cercetărinucleare. A făcut şi cercetări transdisciplinare.Doctor în Ştiinţe Fizice la Paris. Preşedintefondator al Centrului Internaţionalde Cercetare şi Studii Transdisciplinare dinParis (CIRET, 1987); cofondator, alături deLéon Berger, al Grupului de Reflexie asupratransdisciplinarităţii de le lângă UNESCO,1992. Fondator al colecţiei „Românii dinParis“, al Editurii Oxus, Paris. Între 1986şi 1999 n-a avut cetăţenie română. Lucrăritransdisciplinare: Nous, la particule et le monde,Médaille d’Argent de l’Académie Française,1986; Poincaré et l’imagination scientifique,2001. Premiul Uniunii Scriitorilor, 1993.Membru de onoare al Academiei Române(2001), distins cu Ordinul Serviciu Credinciosîn rang de Mare Ofiţer, 2002.Nicolescu, Miron(27.08.1903, Giurgiu – 30.06.1975, Bucureşti)Matematician. A absolvit Facultatea de Ştiinţela Bucureşti. S-a specializat la Sorbona.Profesor de geometrie analitică la Facultateade Ştiinţe şi de Calcul Diferenţial şi Integralla Facultatea de Matematică a Universităţiidin Bucureşti. A adus contribuţii la teoriaderivatei alveolare, teoria ecuaţiilor diferenţialeordinare sau cu derivate parţiale. Lucrări:Calculul diferenţial şi integral, 1947; Analizamatematică, 2 vol., 1949, 1953; Funcţii realeşi elemente de analiză funcţională, 1962; Funcţiireale şi elemente de topologie, 1968. Membru alSocietăţii Române de Matematică, al Academiilorde Ştiinţe din Berlin, Moscova, Sofia,Varşovia. Vicepreşedinte al Uniunii Internaţionalea Matematicienilor. Membru titularal Academiei Române (1955), preşedinte alAcademiei Române (1966–1975).Niculescu, Alexandru(20.08.1928, Craiova)Lingvist. A absolvit Filologia la Bucureşti, s-aspecializat în romanistică la Berlin, Padova,Paris, Roma, Viena. Profesor la Universitateadin Bucureşti. Plecat în Italia din 1980.Din 1992 preşedinte al Asociaţiei Italiene aRomaniştilor. Lucrări: Outline History of theRomanian Language, 1981; Individualitatea limbiiromâne între limbile romanice, 3 vol., 1976,1978, 1999; La Sociolinguistique des languesromaniques, 1984. Se ocupă de dialectul dinFriuli, zonă de unde provine emigraţia italianăîn România (dar este, la origini, formatădin bizantini emigraţi la căderea Constantinopolului)şi, de asemenea, promovează înItalia valorile româneşti. Cavaler al OrdinuluiSteaua Solidarităţii, Italia, profesor emerital Universităţii din Udine.Niculescu, Angelo(1.10.1921, Craiova)Jucător şi antrenor de fotbal. Primul mecil-a jucat la Flamura Roşie, Arad. A devenitcunoscut la Dinamo, Bucureşti. A debutatca antrenor în 1952 la Dinamo, juniori, formândjucători precum Răducanu, Dobrin.A mai antrenat echipele Steaua, PolitehnicaTimişoara, Sportul Studenţesc, FCM Bacău,Universitatea Cluj. S-a remarcat îndeosebiprin calificarea României la CampionatulMondial din Mexic (1970) şi calificarea însferturile Campionatului European (1972).Niculescu, Gheorghe(28.04.1923, Craiova – 21.05.1995, Bucureşti)Medic militar (general-locotenent). A absolvitInstitutul de Medicină şi InstitutulMedico-Legal la Bucureşti. S-a specializatla Academia Medico-Militară Kirov dinMoscova, la Paris, Washington, Boston, NewYork. A fost şef al Serviciului de ortopedieal Spitalului Militar Central din Bucureşti,devenit clinică universitară. Rector al InstitutuluiMedico-Militar. A introdus, pentruprima oară în România, tratamentul cu laserde slabă putere în ortopedie şi traumatologie.Lucrări: Chirurgia în campanie, 1956;Traumatismele – descriere, prim ajutor, 1964;555ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 555 31.10.2011 17:29:09

556Traumatismele membrelor – atlas schematic detehnici operatorii, 1973; Compendiu de anatomie,1988. Membru al Societăţii Europenede Chirurgie Experimentală, al SocietăţiiAmericane de Cercetări Chirurgicale, alSocietăţii Franceze de Chirurgie Ortopedicăşi Traumatologică. Membru de onoare alAcademiei Române (1992).Niculescu, Ion T.(2.01.1895, Focşani – 6.09.1957, Bucureşti)Medic (neuromorfolog). A absolvit cursurileFacultăţii de Medicină din Bucureşti. A fostextern şi intern prin concurs la Clinicade neurologie a spitalului Colentina, subconducerea lui Gheorghe Marinescu. Şi-acontinuat specializarea în neurologie pelângă M.D. Noica, elev al lui Joseph Babinskişi al lui Jules-Joseph Déjerine. Preşedinteal Societăţii Studenţilor în Medicinăşi secretar de redacţie al revistei Spitalul,publicaţia acestei societăţi. Lucrează la Parisîn serviciile de neurologie de la spitaleleSalpêtrière şi Ivry sub conducerea lui PierreMarie şi, îndeosebi, a lui Charles Foix,împreună cu care va desfăşura o activitateştiinţifică laborioasă, contribuind nu numaila descrierea nucleilor talamici, ci şi lacunoaşterea profundă a altor nuclei mezencefalo-diencefalici,precum şi la studiulanatomo-patologic al encefalitei epidemice.Volumul Les noyaux gris centraux et la régionmésencéphalo-sousoptique (1925) sintetizeazărezultatele obţinute prin colaborarea celordoi cercetători. Revenit în ţară în 1924,devine profesor la Catedra de histologie aFacultăţii de Medicină din Bucureşti. Din1940 trece şi la Spitalul Central de BoliNervoase şi Mintale în Serviciul II de neurologie,de unde se retrage în 1947. Ultimaperioadă a vieţii şi-a dedicat-o redactăriitratatului de Morfopatologie a sistemului nervos(1957) şi atlasului privind Aspectele morfologiceale terminaţiilor nervoase viscerale, apărutîn 1958 şi sintetizând un număr de peste 20de lucrări originale în acest domeniu, apăruteîn ultimii şapte ani ai vieţii sale. Ca unomagiu postum, Academia Română a editatîn 1959 la Paris volumul Travaux scientifiques,cuprinzând cea mai mare parte a lucrărilorsale. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1955).Niculescu-Mizil, Paul(25.11.1923, Mizil – 5.12.2008, Bucureşti)Om politic. A absolvit Academia Comercialădin Bucureşti, a devenit membru al PartiduluiComunist Român, fiind instruit la şcoalade cadre de partid de lângă Braşov. A făcutparte din Comitetul Central (1955), atingândNiculescuIon T. NiculescuPaul Niculescu-Mizilfuncţia de secretar al Prezidiului CC al PCR.Este considerat unul dintre teoreticieniidoctrinari ai partidului. În ultima perioadăs-a separat de linia impusă partidului deNicolae Ceauşescu. A fost rectorul ŞcoliiSuperioare de Partid Ştefan Gheorghiu şidirector adjunct al Institutului de Istorie aPCR (1955). Între 1956 şi 1968 a fost şefulsecţiei de propagandă şi agitaţie a CC alPCR, ulterior fiind numit viceprim-ministrual guvernului (1972–1981), ministru alEducaţiei şi Învăţământului (1972–1976),ministru al Finanţelor (1978-1981), preşedinteal Centrocoop (1981–1989). Totodatăa fost membru al CC al PCR (1955–1989) şial Comitetului Politic Executiv (1965–1989).A făcut parte şi din Marea Adunare Naţională(Parlament al perioadei socialiste) reprezentândregiunea Galaţi şi fiind membru alComisiei pentru Educaţie şi Cultură. A scris,împotriva globalizării capitaliste, în 2001,cartea De la Komintern la comunism naţional.Niculescu, Oscar(8.10.1860, Bucureşti – 24.07.1939, Bucureşti)Jurist. A absolvit Dreptul la Bucureşti şi s-aspecializat la Paris. A fost procuror, apoijudecător la tribunalul Ilfov. Preşedinte alCurţii de Apel din Bucureşti. Prim-preşedinteal Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.Profesor la Şcoala Superioară de Război dinBucureşti. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1934).Niculescu, Ştefan(31.07.1927, Moreni, Dâmboviţa –22.01.2008, Bucureşti)Compozitor şi muzicolog. A absolvit AcademiaRegală de Muzică şi Artă Dramatică dinBucureşti, Institutul de Construcţii Civileşi Conservatorul Ciprian Porumbescu, totla Bucureşti. S-a perfecţionat la Darmstadt(muzică electronică la Laboratoarele Siemensdin München). Profesor la Academiade Muzică din Bucureşti, este recunoscutdrept maestrul majorităţii compozitorilorENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 556 31.10.2011 17:29:09

omâni contemporani. Profesor invitat laSorbona şi Darmstadt. S-a concentrat pecompoziţie (peste 60 de lucrări, în toategenurile), a scris peste 150 de lucrări demuzicologie, totodată păstrând viu interesulpentru educaţia muzicală, pentru relaţia dintremuzicieni şi public. Dintre compozitoriistrăini care i-au marcat stilul menţionăm peIannis Xenakis şi Pierre Boulez. Apreciază lacel din urmă interesul pentru muzica heterofonă,pentatonică, pe care o va studia prinintermediul muzicii tradiţionale din Asia deSud-Est (de pildă ansamblurile gamelangdin Indonezia). A luat mai multe premii aleUniunii Compozitorilor din România (1975,1977, 1981, 1983, 1985, 1986, 1988), PremiulAcademiei Franceze, Premiul Herder,Marele Premiu al Uniunii Compozitorilorşi Muzicologilor din România. Membru alAcademiei Române (1996).Niculiţă, Ion(27.05.1939, Zărneşti, jud. Cahul, Basarabia)Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţiide Stat din Chişinău. Specializare laUniversitatea Lomonosov din Moscova întracologie. Profesor la Facultatea de Istorie aUSM, a iniţiat şi condus Catedra de tracologieşi Centrul Interdepartamental de Tracologieşi Probleme de Etnogeneză al USMşi al AŞM. Este membru în Consiliul Internaţionalde Studii Indo-europene şi Trace,în Comisia Internaţională de promovare astudiilor Indo-europene şi Trace, în Consiliulştiinţific al Institutului Român de Tracologie.Distins cu Ordinul Gloria Muncii.Nifon nume la naştere Nicolae Rusailă(1789, Bucureşti – 5.05.1875, Cernica)Mitropolit al Ţării Româneşti. A fost tunsîn monahism la mănăstirea Cernica. Stareţla Cozia. Locţiitor al scaunului mitropolitan(1849–1850). A fost mitropolit din 1850 şimitropolit primat din 1865 până la moarte.A redeschis Seminariile teologice eparhiale în1851 (închise în cursul revoluţiei din 1848);în 1852 a înfiinţat o tipografie, unde a editataproape toate cărţile de slujbă, a refăcut pecheltuiala sa câteva lăcaşuri de închinare:mănăstirea Zamfira, schitul Cetăţuia dinRâmnicu Vâlcea, a ridicat din temelie bisericadin Letca Nouă (azi jud. Giurgiu). În timpulpăstoririi lui au avut loc cunoscutele reformeale lui Al. I. Cuza (secularizarea averilormănăstireşti, Legea sinodală, Legea pentrunumirea de mitropoliţi şi episcopi eparhioţi);în 1872 s-a promulgat Legea organică pentrualegerea de mitropoliţi şi episcopi şi pentruconstituirea Sf. Sinod. În 1872 a înfiinţat– din banii săi – un al doilea Seminar înNistorŞtefan NiculescuIon NiculiţăBucureşti, cu 8 clase, care i-a purtat numele;acest Seminar s-a întreţinut – până în 1948 –din fondurile lăsate de mitropolit şi dinveniturile moşiei Letca Nouă.Nifon al II-lea prenume la naştere Nikolaos(1430–1440, Peloponez, Grecia –11.08.1508, Târgovişte)Mitropolit al Ungrovlahiei. A învăţat cartegrecească şi slavonă la Arta, Grecia. S-arefugiat la Curtea lui Scanderberg (Albania)de teama otomanilor, apoi la Ohrid, în Serbia,de unde a plecat la Muntele Athos. Deacolo a fost chemat mitropolit al Salonicului(1483), apoi patriarh ecumenic la Constantinopol(în 1453, anul cuceririi lui de cătreotomani). În 1488 a plecat la Sozopol (înBulgaria de azi). În 1496 a fost din nou, pentrudoi ani, patriarhul Constantinopolului,fiind trimis în exil la Adrianopol, unde l-acunoscut domnul Ţării Româneşti, Radu celMare, care l-a chemat la mitropolia Ungrovlahiei.Păstoreşte la Târgovişte sub Radu celMare (1503–1505). A reorganizat ierarhiilebisericeşti în Muntenia. Neagoe Basarab i-adepus moaştele la Curtea de Argeş. Declaratsfânt al Bisericii Ortodoxe Române cu datade 11 august (în 1517, odată cu sfinţireamănăstirii de la Curtea de Argeş, unde seşi află o parte din moaştele sale, celelaltefiind la Muntele Athos, unde fusese călugăr,la Mănăstirea Dionisou, ctitorită de VasileLupu, Neagoe Basarab şi Petru Rareş).Nistor, Ion I.(4/17.08.1876, Bivolărie, Rădăuţi –11.11.1962, Bucureşti)Istoric şi militant unionist bucovinean.În 1889–1897 urmează cursurile LiceuluiEudoxiu Hurmuzaki din Rădăuţi, atunciliceu german, şi este admis student laFacultatea de Filosofie a Universităţii dinCernăuţi. A devenit Doctor în filosofie şilitere al Universităţii din Viena. Membru alconducerii Societăţii pentru cultura şi literaturaromână în Bucovina din 1913, profesor557ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 557 31.10.2011 17:29:09

558Nicolae Rusailăla Universitatea din Cernăuţi din 1914. S-astabilit la Bucureşti şi a fost ales preşedinte alComitetului refugiaţilor bucovineni. Membrual Comitetului de organizare a AdunăriiNaţionale de la Cernăuţi, care a hotărâtunirea cu România, unde s-a redactat ActulUnirii. Profesor la universităţile din Viena şiCernăuţi, rector al Universităţii din Cernăuţi,profesor universitar la Bucureşti. A fostministru al Bucovinei în guvernul condus deIon I.C. Brătianu între 1922 şi 1926; senatorde drept, între 1928 şi 1933; ministru secretarde stat pentru minorităţi etnice în 1933;ministru al Muncii în guvernul condus deGheorghe Tătărăscu; ministru al Cultelor şiArtelor în Cabinetul Gheorghe Tătărăscu. Întoată această perioadă a publicat Corespondenţădiplomatică şi rapoarte consulare austriece,a scris la revista Junimea literară, a publicatIstoria Basarabiei, a susţinut Buletinul CodrulCosminului. Dar cea mai reprezentativălucrare este Problema ucraineană în lumina istoriei.A făcut închisoare (1950–1955). Lucrări:Die moldauischen Ansprüche auf Pocutien, 1910;Die auswärtigen Handelsbeziehungen der Moldau,1911; Handel und Wandel in der Moldau,1912; Zur Geschichte der Schulwesens in derBucovina (1912); Die geschichtliche Bedeutungder Rumänen und die Anfänge ihrer staatlichenOrganisation (1913); Die Urkunde Stephans desGrossen, 1914; Bucovina sub raportul politic şiadministrativ, 1915; Emigrările de peste munţi(1915); Românii şi rutenii în Bucovina (1915);Istoria bisericii din Bucovina (1916); Der nationaleKampf in der Bukovina (1918); Das MoldauischeZollwesen im 15 und 16 Jahrh, 1912;Istoria fondului bisericesc din Bucovina (1921);Politica de unitate naţională. Discurs, 1923;Istoria Basarabiei (1923); Luca Arbore Hatmanul.La 400 de ani de la moartea lui (1924);Pomenirea lui Dimitrie Cantemir Voievod, 1924;Românii transnistreni, 1925; Bejenari ardeleni înBucovina, 1926; Contra calomniei (1927); Contradeposedării Universităţii din Cernăuţi (1927);Răsunetul războiului din 1877 în Bucovina şiBasarabia, Bucureşti, 1927; Gr. Vodă Ghica,NiţulescuIon Nistor1928; Unirea Bucovinei, 1928; Drumurile noastreîn ultima sută de ani (1929); Cehoslovacii şiromânii, 1930; La Comte de Saint-Aulaire et laBucovine, Bucureşti, 1930; Decorarea lui AvramIancu (1931); Un român iscoadă… (1931);Alexandru cel Bun, 1932; Locul lui Alexandrucel Bun în istoria civilizaţiei creştine (1932); Şaseani de autonomie bisericească (1932); Bisericaşi şcoala greco-română din Viena, Bucureşti,1932; Contribuţii la relaţiunile dintre Moldova şiUcraina (1933); Din corespondenţa lui Todlebende la Plevna (1933); Mănăstirea Moldoviţei,Cernăuţi, 1933; Rostul politic şi social al bisericiiîn trecut şi prezent, 1933; Rück – und Ausblickin die Geschichte Rumaniens, Jena und Leipzig(1933); Discurs, 1934; Problema ucraineanăîn lumina istoriei (1934); Tratativele lui MihaiViteazul cu Polonia, f.a.; Universitatea din Cernăuţişi loviturile lui P.P. Negulescu, 1926 (încolaborare); T.G. Masaryk (în colaborare),1930; Corespondenţa lui Coronini cu principatele,Cernăuţi, 1938; Bucovina sub dominaţiunearomânească (1938); Documente privitoare la istoriaRomânilor… (1938). Membru al AcademieiRomâne (1915), exclus în 1948, repusîn drepturi în 1990.Niţulescu, Iuliu(6.08.1895, Piatra Neamţ – 23.04.1975, Iaşi)Medic. A absolvit Medicina la Iaşi. Specializărila Boston, Londra, Paris. Profesor laFacultatea de Medicină din Iaşi şi director alInstitutului de Cercetări Medicale al filialeiIaşi a Academiei Române. Contribuţii la cercetareapelagrei, nevrozelor, cirozei hepatice,dezechilibrelor provocate de alimentaţie.Lucrări: Aortita însoţită de modificări rare alepulsului, 1924; Cercetări asupra pelagrăi, 1936;Metabolismul alimentaţiei populaţiei, 1940,Reflexele condiţionate, 1951; Cercetări de fiziopatologie,1955. Membru al Academiei deŞtiinţe Medicale din România, al Societăţiide Medici şi Naturalişti din Iaşi, al Societăţiide Medicină Comparată din Paris. Membrutitular al Academiei Române (1955).Noailles, Anna de, numele întregAnne Elisabeth de Brancovan, ComtesseMathieu de Noailles(15.11.1876, Paris – 30.04.1933, Paris)Poetă. Educată ca prinţesă, urmaşă a Brâncovenilor,a făcut parte din înalta aristocraţiefranceză. A fost în relaţii amicale cu MarcelProust, Jean Cocteau, Colette ş.a. A publicatmulte volume de versuri, în stilul epocii,dar în parte nostalgia copilăriei româneştirămâne prezentă: Le cæur innombrable (Inimade nenumit), 1901; L’ombre des jours (Umbrazilelor), 1982; La nouvelle esperance (Noua speranţă,1903); De la rive d’Europe à la rive d’AsieENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 558 31.10.2011 17:29:09

NojaIuliu Niţulescu Anna de Noailles Constantin Noica Simona Noja(De la ţărmul Europei la ţărmul Asiei), 1913; LesVivants et les morts (Cei vii şi cei morţi), 1913;Les Innocents ou la sagesse des femmes (Inocenţiisau înţelepciunea femeilor), 1923; L’Honneurde souffrir (Onoarea de a suferi), 1927; Poèmesd’enfance (Poemele copilăriei), 1928; Âme despaysages (Sufletul peisajelor), 1928; Le livre dema vie (Cartea vieţii mele), 1932; Les Derniersvers (Ultimele versuri), 1933. De notat apariţia,în 1994, a volumului Correspondence1901–1923: Anna de Noailles–Maurice Barrès.Un liceu din Franţa îi poartă numele. Membrual Academiei Regale Belgiene. MarelePremiu pentru Literatură al AcademieiFranceze şi prima femeie din Franţa carea primit Legiunea de Onoare în grad deComandor. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1925).Noica, Constantin(12.07.1908, Vităneşti-Grosu, jud. Teleorman –24.07.1987, Sibiu)Filosof şi eseist. Aromân la origini. Primulcelebru din această familie a fost IacovacheNoica (1828–1890), proprietar de pământşi deputat, dar familia a dat şi alte numecunoscute pentru cultura română: profesoruldoctor Dumitru Noica, Paraschiv Noica,Grigore Noica, Andrei Noica, Dan Noica,doctorul Ştefan Noica, Mircea Noica, profesoruldoctor Nicolae A. Noica. A absolvitFilosofia la Bucureşti. A făcut închisoaredupă război (1945–1961). Liber-profesionist.A format o şcoală de filosofie, de lacare se reclamă Gabriel Liiceanu, AndreiPleşu ş.a. A tradus din greacă şi germană.Lucrări: Mathesis sau bucuriile simple, 1934;Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes,Leibniz şi Kant, 1936; De caelo, 1937; Schiţăpentru istoria lui cum e cu putinţă ceva nou,1940; Două introduceri şi o trecere spre idealism.Cu traducerea primei introduceri kantienea Criticei Judecării, 1943; Pagini despre sufletulromânesc, 1944; Jurnal filosofic, 1944; Fenomenologiaspiritului de GWF Hegel istorisită deConstantin Noica, 1962; Douăzeci şi şapte detrepte ale realului, 1969; Platon: Lysis (cu uneseu despre înţelesul grec al dragostei de oamenişi lucruri), 1969; Rostirea filozofică românească,1970; Creaţie şi frumos în rostirea românească,1973; Eminescu sau gânduri despre omul deplinal culturii româneşti, 1975; Despărţirea deGoethe, 1975; Sentimentul românesc al fiinţei,1978; Spiritul românesc la cumpătul vremii.Şase maladii ale spiritului contemporan, 1978;Povestiri despre om, după o carte a lui Hegel:Fenomenologia spiritului, 1980; Devenireaîntru fiinţă, vol. I: Încercarea asupra filozofieitradiţionale; vol. al II-lea: Tratat de ontologie,1981; Trei introduceri la devenirea întru fiinţă,1984; Scrisori despre logica lui Hermes, 1986.Postum: De Dignitate Europae, 1988; Jurnal deidei, 1990; Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru,1990 (despre fiul său, călugăr catolic aflatîn Marea Britanie); Simple introduceri labunătatea timpului nostru; 1992; Introducere lamiracolul eminescian, 1992; Manuscrisele de laCâmpulung, 1997. Membru post-mortem alAcademiei Române (1990).Noja, Simona(1978, Cluj)Balerină. Fiică a poetului Ion Noja, fostdirector al Comitetului Judeţean de CulturăCluj. Şi-a început antrenamentul ca gimnastă,la vârsta de 6 ani, în lotul olimpic allui Bela Károly de la Reşiţa. A absolvit Liceulde Coregrafie din Cluj ca elevă a LarisseiŞorban (formată în balet la Moscova) şi adebutat la 18 ani în Lacul lebedelor. A absolvitFacultatea de Limba şi Literatura Românăa Universităţii din Cluj (1994), în timp cedevenise prim-balerină a Operei din Cluj(1986–1990), apoi a Operei din Rhein şiDusseldorf (1991–1995), ca şi a Opereidin Berlin (1995–1997). Ioan Holender oangajează ca prim-solistă a Operei din Viena(din 1995). Dansează deopotrivă balet clasicşi modern. Medalia de Argint la ConcursulInternaţional de Balet Jackson de la Michigan,1990 (şef al comisiei, Daniel Spoerri).Premiul Danza&Danza pentru cel mai bun559ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 559 31.10.2011 17:29:09

560dansator al anului 2001. A dansat în galespeciale la Luxemburg, Helsinki, Moscova,Arnheim, Stuttgart, Seul, Miami ş.a. A înfiinţatla Viena Centrul de Dans, dedicattuturor vârstelor, ca şi Fundaţia CulturalăSimona Noja pentru balet. Distinsă cuOrdinul Steaua României în grad de Cavaler,2002 şi Crucea de Onoare a Austriei pentruŞtiinţă şi Artă, 2006.Nottara, Constantin C.(1890, Bucureşti – 1950, Bucureşti)Compozitor. Grec ca etnie. Fiu al luiConstantin I. N. A început Conservatorulla Bucureşti, ca elev al lui G.D. Kiriac şiAlfonso Castaldi, l-a continuat la Paris cuGeorge Enescu şi Berthelier şi l-a terminatla Königliche Akademie der Künstler dinBerlin cu K. Klinger (vioară) şi Schatzenholz(contrapunct, compoziţie). A fost profesorde vioară la Conservatorul din Bucureşti.A fost violonist concertist, fondator şi dirijoral Orchestrei Municipiului Bucureşti (1929–1932), dirijor al Orchestrei Radio-Bucureşti.Este fondatorul cvartetului Nottara (1914),preluat de stat în 1924. A compus muzicăinspirată de stilul bizantin şi popular românesc.Lucrări: Poem pentru vioară şi orchestră,1920; mimodrama Iris (1926); opera dramaticăLa drumul mare (1932), după Cehov;Saudades de Portugal, 1932; suita pentruorchestră Impresii din Cehoslovacia, 1932;opera comică Cu dragostea nu se glumeşte(1933), după Alfred de Musset; opera Se faceziuă (1943); baletul Nuntă ţărănească (1950);opera Ovidiu (1950); Concert pentru vioară şiorchestră (1950). A fost distins cu premiul alII-lea de compoziţie George Enescu (1931),Palmes Académiques (Franţa, 1926) şi premiulRobert Cremer (1932).Nottara, Constantin I.(5.06.1859, Bucureşti – 16.10.1935, Bucureşti)Actor. Grec ca etnie. Tată al lui Constantin C.N. A fost elevul lui Ştefan Vellescu. În 1877a început să joace pe scena Teatrului Naţional.Unul dintre pionierii şcolii realiste deinterpretare scenică. A aderat un timp la stilulromantic de joc, sub influenţa cerinţelorvremii şi sub îndrumarea lui Mihail Pascaly.S-a afirmat ca protagonist în Hamlet şi RegeleLear din teatrul shakespearian, Oedip dinOedip Rege de Sofocle, Don Salluste din RuyBlas de Hugo, bătrânul medic din Medicul îndilemă de Shaw, Ştefan Tipătescu din O scrisoarepierdută şi Ion din Năpasta de Ion LucaCaragiale, Vlaicu din Vlaicu Vodă de AlexandruDavila, Ştefan cel Mare din Apus de soareşi Tudose din Hagi Tudose de DelavranceaNottaraetc. Contactul cu dramaturgia originală,îndrumarea lui Caragiale şi colaborarea cuactori de orientare net realistă, ca AristizzaRomanescu şi Grigore Manolescu, au făcutca arta lui să se perfecţioneze. A tradusDemi-monde de Al. Dumas Fiul, Amicii falşide Victorien Sardou, Egoism şi făţărnicie deO. Feilllet. Postum au fost publicate foarteinteresantele Aminitiri din teatru, 1960, despreepoca de aur a scenei româneşti. A avuto intensă activitate şi ca director de scenăşi profesor la Conservatorul Dramatic dinBucureşti. Fondator al Muzeului TeatruluiNaţional. Printre elevii săi se numărăactori de renume: Tony Bulandra, VelimirMaximilian, Ion Manolescu, Maria Ventura,Maria Filotti etc.Novac(u), Valeriu(26.06.1909, Pecica, jud. Arad –20.03.1992, Bucureşti)Fizician. A absolvit Facultatea de Ştiinţedin Cluj. Specializare la Paris. Profesor laFacultatea de Fizică şi Matematică a Universităţiidin Bucureşti. A fost membrudin ilegalitate al Partidului Comunist dinRomânia. Ministru plenipotenţiar al Românieila Stockholm, guvernator din parteaRomâniei la Agenţia Atomică Internaţionalăde la Viena. Membru în Consiliul Ştiinţifical Institutului Internaţional de CercetăriNucleare de la Dubna. Contribuţii la teoriafotonică a luminii, teoria particulelorelementare. Lucrări: Evoluţia concepţiei desprelumină, 1939; Asupra formei undoriale a ecuaţieifotonului, 1939; Introducere în mecanica ondulatorie,1940; Introducere în electrodinamică, 2vol., 1955; Teoria particulelor elementare, 1970;Teoria cuantică a câmpurilor, 1984. Membrucorespondent al Academiei Române (1948).Novăceanu, Darienume la naştere Aurel Mituţoiu(8.04.1937, Crasna, jud. Gorj)Poet şi traducător. A absolvit Filologia (spaniola)la Bucureşti. Director fondator al noiiserii a ziarului Adevărul (1990–1991), ambasadoral României în Spania, unde a şi rămasdupă 1994. Scrie versuri: Păsări de lut, 1966;Peisaj în mişcare, 1971, dar este cunoscut maiales ca traducător: Antologia de la LiteraturaRumana Contemporánea (Antologia de literaturăromână contemporană), Havana, 1969;Poesia Rumana Contemporánea (Poezia românăcontemporană), Barcelona, 1972. A tradus înromână din José Maria Castillo Navarro,Carmen Laforêt, J.J. Himénez, José DiazCoelho, Gabriel García Márquez ş.a. A scrisPrecolumbia, Premiul Uniunii Scriitorilor,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 560 31.10.2011 17:29:10

NyarádyConstantin C. Nottara Darie Novăceanu Radu Nunweiller Nyarády Erasmus Julius1975, o încercare de istorie a vechilor culturidin America Latină. A primit Medalia deonoare Pablo Neruda a preşedinţiei RepubliciiChile, 2004.Nunweiller, Radu(16.11.1944, Bucureşti)Jucător de fotbal. German ca etnie. Este celmai cunoscut dintre cei şapte fraţi – Costică,Dumitru, Ion, Lică, Victor, Radu şiEduard – toţi fotbalişti la Dinamo Bucureşti.A fost mijlocaş. Şi-a început carierala Tânărul Dinamovist, a jucat între 1963şi 1976 la Dinamo şi şi-a încheiat carieraca antrenor de Divizia A la Corvinul Hunedoara(1979). A câştigat cu Dinamo 5 campionate(1964, 1965, 1971, 1973, 1975) şi ocupă (1964). A jucat în naţionala Românieila Campionatul Mondial din Mexic în 1970contra Braziliei.Nyarády Erasmus Julius(7.04.1881, Ungheni, jud. Mureş –10.06.1966, Budapesta)Botanist. Maghiar ca etnie. A absolvit InstitutulPedagogic Superior din Budapesta.Profesor de şcoală secundară la Kesmarók(Munţii Tatra) şi Târgu Mureş. Din 1922conservator al Muzeului Botanic din Cluj.A introdus în ştiinţă peste 1200 de speciivegetale ale zonei din jurul Târgu Mureşuluişi Clujului (Curcubitaceae, Iridaceae, Cyperaceae).Lucrări: Adnotaţiuni la flora României.O specie nouă de Astragalus din Dobrogea, 1939;Enumerarea plantelor vasculare din Cheia Turzii,1939; Flora Clujului şi a împrejurimilor lui,1941; Contribuţiuni la cunoaşterea mai detaliatăa florei Transilvaniei, 1950; Flora şi vegetaţiaMunţilor Retezat, 1958. A coordonat lucrareaFlora RPR, 10 vol. Membru al AcademieiRomâne (1948).561ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 561 31.10.2011 17:29:10

O562Obedenaru, Alexandru nume la naştereAlexandru Georgiade sau Gheorghiade(13.07.1865, Bucureşti – 13.01.1945, Bucureşti)Poet. Grec ca etnie. A avut un frate, Oscar(1868–1915), pictor. Fiu al lui Mihail O.A fost funcţionar la Biblioteca AcademieiRomâne. A fost membru al CenacluluiLiteratorul al lui Alexandru Macedonski şia cultivat parnasianismul şi simbolismul.Lucrări: Spleen, 1891; Rondele, 1892; Dacianoastră, 1919; Himere, 1927. Un bust al său afost modelat de Dimitrie Paciurea.Obedenaru, Mihailnume la naştere Mihail Gheorghiade(5.11.1839, Bucureşti – 8.07.1885, Atena)Medic, publicist şi diplomat. Grec ca etnie.Tată al lui Alexandru O. A absolvit Medicinala Paris. Profesor la Facultatea de Medicinădin Bucureşti. Secretar de legaţie al Românieila Roma şi Constantinopol, ministru plenipotenţiarla Atena. Contribuţii în domeniulantropologiei, al economiei, filologiei şi alfolcloristicii. Lucrări: Despre fenomenele spinaleîn febrele eruptive, 1868; Cercetări asupra intoxicaţiuniipalustre, 1873; La Roumanie économiqued’ après les données les plus récentes. Géographie,état, économie, anthropologie, 1876; L’ article dansla langue roumaine, 1884; Texte macedo-române.Basme şi poezii populare de la Cruşova, 1891;Relaţiuni despre cercetările istorice cu privire laRomâni făcute la Roma, 1885. Membru corespondental Academiei Române (1871).Oberth, Hermann(25.06.1894, Sibiu – 28.12.1989, Nürnberg)Unul dintre părinţii fondatori ai racheteişi astronauticii. A construit primul modelde rachetă încă din şcoala generală, la vârstade 14 ani. În 1912 a devenit student laMedicină al Universităţii din München,participând apoi ca medic militar la PrimulRăzboi Mondial. Profesor de liceu la Mediaş.După război s-a întors la aceeaşi universitate,apoi la Göttingen şi Heidelberg, de dataaceasta studiind fizica. În 1922 lucrarea sade doctorat despre ştiinţa rachetelor a fostrespinsă, fiind considerată utopică. În 1923 apublicat cartea Racheta în spaţiul interplanetar,iar în 1929 Moduri de a călători în spaţiu. Între1928 şi 1929 a lucrat la Berlin în calitate deconsultant ştiinţific la primul film din istoriecu acţiune care se desfăşura în spaţiu: Femeilede pe Lună. Filmul a fost produs de UFA-FilmCo., în regia lui Fritz Lang, şi a avut un succesenorm în popularizarea noii ştiinţe a rachetelor.În toamna lui 1929 a lansat prima sarachetă bazată pe combustibil lichid, numităKegeldüse. La construirea primei rachete demari dimensiuni din lume, numită A4, darcunoscută astăzi mai degrabă sub numeleV2, s-au folosit 95 dintre invenţiile şi recomandărilesale. În 1938 s-a mutat din Sibiu,mai întâi la Colegiul Tehnic din Viena, apoila Colegiul Tehnic din Dresda, ajungând înfinal la Peenemünde. La sfârşitul războiuluilucra la complexul WASAG de lângă Wittenberg,la rachete bazate pe combustibilsolid, pentru apărare aeriană. A conceput(1942) primele rachete balistice de mare distanţădin lume. După terminarea războiuluişi-a mutat familia la Feucht, lângă Nürnberg.În 1947 a elaborat proiectul unei rachetecu 3 trepte, pentru explorarea cosmosului.În 1948 lucra în calitate de consultantindependent şi scriitor în Elveţia. În 1950 aîncheiat în Italia munca pe care o începuse laWASAG. În 1953 s-a întors la Feucht pentrua ajuta la publicarea cărţii sale Omul în spaţiu,în care descria ideile sale legate de un reflectorspaţial, o staţie spaţială, o navă spaţialăelectrică şi costume de cosmonaut. Întretimp Wernher von Braun fondase un institutpentru explorare spaţială în Statele Unite aleAmericii, la Huntsville, Alabama, unde i s-aalăturat. Aici a fost implicat într-un proiectde dezvoltare a tehnologiei spaţiale în următoriizece ani. În 1960 a lucrat la Convair încalitate de consultant tehnic pentru proiectuldezvoltării rachetelor Atlas în StateleUnite. Criza petrolului din 1977 l-a făcut săse concentreze asupra surselor alternativede energie, aceasta ducând la concepţia uneicentrale eoliene. Principalele sale activităţidupă ce s-a retras au fost însă legate defilosofie. După moartea lui s-a deschis laFeucht Muzeul Spaţial Hermann Oberth,unde cercetările sale şi rezultatele lor suntENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 562 31.10.2011 17:29:10

ObrejanuHermann Oberth Alexandru Obregia Anastasie Obregia Alexandru Th. Obrejadisponibile publicului. Societatea HermannOberth aduce laolaltă oameni de ştiinţă, cercetătorişi astronauţi din toată lumea pentrua-i continua opera. Membru post-mortem alAcademiei Române (1991).Obregia, Alexandru(1860, Iaşi – 24.07.1937, Bucureşti)Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti caelev al lui Alexandru Şuţu. Specializare înGermania şi Franţa. Profesor la Facultateade Medicină din Bucureşti. Frate cu AnastasieO. Organizator, în România, al asistenţeiîn domeniul bolilor mentale. Director generalal Serviciului Sanitar din cadrul Ministeruluide Interne (1899–1901 şi 1906–1907).A studiat morfologia sistemului nervos,schizofrenia, paralizia generală şi a introdus,primul în lume, puncţia suboccipitală înpractica neurologică. A abordat psihiatriaîn relaţie cu antropologia, cu neurologia şipsihologia. S-a ocupat de problemele socialeale psihiatriei, precum alcoolismul, toxicomania,copiii înapoiaţi mental şi crearea deinstituţii speciale pentru aceştia. A descrisdin punct de vedere chimic un grup deafecţiuni psihice pe care le-a încadrat subdenumirea de „ciclofenii“ (nume pe care îlpoartă şi cartea sa). A descris, de asemenea,paralizia generală progresivă şi psihoza.Lucrări: Ciclofeniile; Lecturi despre psihoterapie,1912, împreună cu Gh. Marinescu. S-aretras din activitate în 1924. A fost unuldintre fondatorii Societăţii de Studii Psihiceşi Metapsihice din România (Cluj, 1926–1944). Membru al Asociaţiei Internaţionalede Psihiatrie. Spitalul Clinic de Psihiatrie dinBucureşti, fondat de el în 1923 pe baza unorcercetări de prognoză (după ce în 1906 CarolI semnase decretul de susţinere financiară atratamentului bolnavilor mental), şi un marebulevard îi poartă numele.Obregia, Anastasie(1864, Iaşi – 1937, Iaşi)Chimist. Frate cu Alexandru O. A absolvitingineria la Zürich. Profesor universitar laIaşi. A fost creatorul şcolii de chimie organicădin Iaşi (1892). Interesat de aplicaţiile practiceale ştiinţei (cursurile Chimia tehnologică,Tehnologia petrolului), a făcut cercetări legatede valorificarea petrolului. A organizat, dupămodel german, Laboratorul de Chimie alUniversităţii. A organizat prima excursie destudii a studenţilor săi în fabricile româneşti(1907). Împreună cu Dragomir Hurmuzescuşi Petru Poni a iniţiat un ciclu de conferinţedespre aplicaţiile practice ale ştiinţelor. Cercetăriîn domeniul stereoizomeriei coloranţilorşi al chimiei tehnologice; contribuţii lavalorificarea petrolului românesc. A reuşitsă întemeieze Secţia de chimie tehnologicăla Facultatea de Ştiinţe (1912). Elevul său,Cristea Niculescu-Otin, a fost primul rectoral Şcolii Politehnice din Iaşi (1937).Obreja, Alexandru Th.(26.05.1908, Gugeşti, jud. Fălciu, azi Vaslui –1985, Iaşi)Geograf. A absolvit Facultatea de Ştiinţe laUniversitatea din Iaşi ca elev al lui I. Atanasiu,M. David. Profesor de geografie la Universitateadin Iaşi şi la Institutul Pedagogicdin Iaşi. Lucrări: Metodica predării geografiei(1967, în colaborare); Istoria dezvoltării geografieiîn România (1972); Memoria continentelor(1975); Dicţionarul geografic al judeţuluiIaşi (1979); Drumuri şi popasuri prin Moldova(1983). Membru al Societăţii de Ştiinţe Geograficedin România.Obrejanu, Grigore(10.01.1911, Cioburcui, Tighina, azi în RepublicaMoldova – 27.01.1992, Bucureşti)Pedolog. A absolvit Academia de Înalte StudiiAgronomice la Cluj. A lucrat la Camerade Comerţ şi Agricultură Satu Mare, laStaţiunea pentru Ameliorarea Plantelor dinCluj şi din Câmpia Turzii, profesor la Facultateade Agronomie din Cluj, şef al Catedreide pedologie la Institutul Agronomic dinBucureşti. Director fondator al Institutuluide Pedologie şi Agrochimie (1969). A reuşit563ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 563 31.10.2011 17:29:10

O’BrienGrigore Obrejanu Hellen O’Brien Alexandru I. Odobescu Ştefan Odobleja564ameliorarea unor terenuri destinate culturiicerealelor din Transilvania şi din zonaBrăilei. Lucrări: Metode de cercetare a solului.Metode de determinare a însuşirilor fizice şi chimiceale solului, 1964, în colaborare; Pedologie,1972, în colaborare; Valorificarea nisipurilor şisolurilor nisipoase din România, 1972. Membrual Academiei de Ştiinţe Agricole şiSilvice din România, al Academiei Agricoledin Cehoslovacia, al Academiei UnionaleAgricole de la Moscova, al Societăţii Internaţionalede Ştiinţa Solului. Laureat alPremiului de Stat (1953). Membru titularal Academiei Române (1963), preşedinte alSecţiei de ştiinţe agricole şi silvice a Academiei(1967–1984).O’Brien, Hellennume la naştere Elena Constantinescu(14.12.1925, Bucureşti – 16.09.2005, Franţa)Dansatoare. Româncă după tată şi rusoaicădupă mamă. Şi-a început cariera dansândîn cabaretele din Bucureşti şi a continuatla Paris, la Clubul Eve, care era, în realitate,un centru al Rezistenţei franceze şi ajutaevadaţii din lagărele naziste, ca şi tranziţiade spioni englezi, francezi sau ruşi cătreGermania. A revenit la Bucureşti în 1944,dar averea familiei fiind naţionalizată, a plecatla Londra în 1947 şi a dansat la un clubîn Soho, unde l-a cunoscut pe viitorul soţ,visând să-şi întemeieze împreună propriulclub. Pentru a-şi aduce ambii părinţi la Londraa făcut o înţelegere cu serviciile englezede spionaj MI 5 şi MI 6 pentru a le furnizainformaţii obţinute de la clienţii clubuluisău. S-a retras în sudul Franţei în 1991,unde şi-a scris memoriile, în limba română:Regina cluburilor.Oculeanu, Octav(22.06.1902, Brastavăţu, jud. Romanaţi –15.11.1931, Pipera)Mecanic de aviaţie. A absolvit Şcoala Militarăde Ofiţeri de Infanterie din Bucureşti,apoi Şcoala de Pilotaj de la Tecuci. A lucratla Arsenalul Aeronautic de la Bucureştişi s-a specializat ca mecanic de bord. Estecofondator, alături de Mircea-Bâzu Cantacuzino,al Şcolii de Pilotaj Sportiv de laCornu. A organizat mitinguri aviatice laSlatina, Corabia, Caracal, Roşiorii de Vede,Alexandria, Turnu Măgurele. A fost primulpilot care a realizat un zbor fără escală Bucureşti–Londra.Odobescu, Alexandru I.(23.06.1834, Tămădău, jud. Călăraşi –10.11.1895, Bucureşti)Scriitor, arheolog şi om politic. Fiu al luiIoan O. A fost elev al Colegiului Sf. Sava, înurma unui examen dat cu Petrache Poenaru,urmaşul lui Gheorghe Lazăr; aici are colegipe Theodor Aman, viitor mare pictor, şi peAlexandru Sihleanu. A studiat la Collègede France din Paris, unde are profesori peAlfred Dumesnil, ginerele lui J. Michelet, şipe Edgar Quinet. Redactează la Paris revistaJunimea română cu Gh. Creţeanu şi DimitrieFlorescu; aici publică articolul „Muncitorulromân“, remarcabil prin îndrăzneala ideilorşi prin compoziţia sa, care îi evidenţiazăspiritul progresist, democratic. Se înscrie laFacultatea de Litere din Paris, pe care n-otermină, neprezentându-se la examenulde licenţă. Într-un moment când mişcareaarheologică ia un deosebit avânt, o urmăreştecu fervoare, fiind în relaţie directă cucâţiva promotori ai acesteia (Guizet, Vitet,Prosper Mérimée). A fost ministru al Cultelorşi Instrucţiunii publice (1863–1864). Esteautorul unui tratat de istorie a arheologiei(Istoria arheologiei, 1877) şi a unei monografiidedicate tezaurului de la Pietroasa descoperitîn perioada profesoratului său (Le Trésorde Petrossa, 3 vol., 1887–1900). A sprijinitplecarea lui Gr. Tocilescu la arhivele ruseştipentru alcătuirea ediţiei de Opere – DimitrieCantemir. A publicat studii de folclor desprecântecele Europei răsăritene (Cântecele poporaneale Europei răsăritene, mai ales în raport cuţara, istoria şi datinile românilor, 1861; RăsuneteENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 564 31.10.2011 17:29:10

ale Pindului în Carpaţi). A publicat studii deistorie literară dedicate literaturii din secolulal XVIII-lea (Poeţii Văcăreşti, Mişcarea literarădin Ţara Românească în sec. XVIII). Esteautorul unor romane istorice (Mihnea Vodăcel Rău, Doamna Chiajna, 1860) şi volumede eseuri (Câteva ore la Snagov, 1909; Pseudokynegeticos.Fals tratat de vânătoare, 1874).Format la şcoala clasicismului francez şi laaceea a antichităţii, om de gust şi de ştiinţă,unul dintre fondatorii arheologiei la noi,scrie o proză admirabilă prin eleganţă. S-aopus fanteziilor etimologice ale Academiei.A fost directorul Şcolii Normale Superioare(1891). Publică manuale şcolare, printre careşi unul de gramatică. Membru al SocietăţiiAcademice (1870). Secretar general al AcademieiRomâne (1879–1881).Odobescu, Ioan(1793, Bucureşti – 11.08.1857, Bucureşti)General. Şeful oştirii române la 1848. Tatăal lui Alexandru I.O. Polcovnic (colonel) pevremea Regulamentului Organic, în carecalitate a participat – conducând şase escadroane– la războiul contra lui NapoleonBonaparte (1812–1815). La 1848 a încercatsă aresteze Guvernul Provizoriu Revoluţionar(al cărui membru era), dar acesta a fostapărat de mulţime şi de pompierii din DealulSpirii, fiind el însuşi arestat (19 iunie). Adeptal domnului Gh. Bibescu.Odobleja, Ştefan(13.10.1902, Izvorul Aneştilor, jud. Mehedinţi –2.10.1978, Drobeta Turnu Severin)Medic militar. S-a ocupat de psiho-ciberneticăla începuturile ei. Lucrări: Metodade transonanţă toracică, 1932; La phonoscopie,1938; Psychologie consonantiste, vol. I, 1939 şiPsychologie consonantiste, vol. II, 1978. A fostales post-mortem membru al AcademieiRomâne (1990).Oeriu, Simion(19.12.1902, Iaşi – 1976, Bucureşti)Biochimist. Evreu ca etnie. A absolvit Facultateade Ştiinţe la Viena. Comunist din ilegalitate.A făcut parte din Comisia Română deArmistiţiu a celui de-al Doilea Război Mondial.Membru fondator al ARLUS (AsociaţiaRomână pentru Strângerea Legăturilor cuUniunea Sovietică). Profesor la Facultateade Medicină din Bucureşti şi director alSecţiei de chimioterapie la Institutul Dr.I. Cantacuzino. În această calitate a elaborato serie de manuale universitare. A contribuitla dezvoltarea chimioterapiei tuberculozei,preparând substanţe prin care a inhibatrezistenţa microbilor la antibiotice. A studiatOhanesianVirgil OgăşanuDavid Ohanesiandin punct de vedere biochimic fenomenulîmbătrânirii şi al biostimulatorilor. A fostunul dintre participanţii la construirea unuisistem sanitar naţional. Lucrări: Grupăritiolitice (SH), factor de stimulare a potenţialuluibiologic, cu aplicare practică la oameni, animaleşi plante; Contribuţiuni la studiul calciului,fosfaților, potasiului şi colesterinei în evoluţiatuberculozei pulmonare. Membru corespondental Academiei Române (1948).Ogăşanu, Virgil(17.06.1940, Turnu Severin)Actor de teatru şi film. A absolvit Institutulde Teatru la Bucureşti. A lucrat la TeatrulBulandra (Municipal), unde a fost şi director.Profesor la Facultatea de Actorie a Universităţiide Teatru-Film din Bucureşti. Roluriîn film: Doi băieţi ca pâinea caldă (1962),Apoi s-a născut legenda (1968), Răutăciosuladolescent (1968), Secţia corecţională (1970),Facerea lumii (1971), Săgeata căpitanului Ion(1972), Dragostea începe vineri (1972), Tufă deVeneţia (1974), Iarna bobocilor (1977), Vodevilul(1980), Cântec pentru fiul meu (1980), Al treileasalt mortal (1980), Dueliştii (1983), Ministerulcomediei (1999), Păcală se întoarce (2006), Cuun pas înainte (2007). Din 2000 a desfăşuratproiectul Odiseea Mediteranei, împreunăcu Teatrul Turski din Marsilia, care constaîn străbaterea Mediteranei, cu plecare peo navă din Constanţa şi acostări în porturimediteraneene din toate ţările, întâlniri întreartiştii ţărilor respective (actori, plasticieni,scriitori), punctul final fiind Marsilia.A lucrat pentru Institutul Internaţional deTeatru Mediteranean. Cetăţean de onoare aloraşului Turnu Severin.Ohanesian, David(6.01.1927, Bucureşti – 30.09.2007, Bucureşti)Bariton. A absolvit Conservatorul din Clujşi a fost prim-solist al operelor din Cluj şiBucureşti, apoi la Hamburg (1968–1977),unde i-a avut parteneri pe Luciano Pavarottişi Montserrat Caballé. A realizat peste 2 000565ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 565 31.10.2011 17:29:11

OişteanuAndrei Oişteanu Tiberiu Olah Nicolaus Olahus566de spectacole şi peste 40 de roluri, cel maicunoscut fiind Oedip, din opera cu acelaşinume a lui George Enescu (spectacole cuea la Paris, Atena, Berlin, Sofia, Stockholm,Moscova, Lausanne). A mai avut parteneripe: Nicolai Ghiaurov şi Placido Domingo,Leontyne Price şi Birgitt Nilsson, ElenaCernei, Arta Florescu şi Virginia Zeani. ArtistEmerit. Distins cu Ordinul Naţional SteauaRomâniei în grad de Comandor.Oişteanu, Andrei(18.09.1948, Bucureşti)Antropolog. Evreu ca etnie. Nepot al luiLeonte Răutu. A absolvit Politehnica laBucureşti, dar a fost preocupat de istoriacomunităţii evreieşti şi a iudaismului, deantropologie şi etnografie, de psihologiapopoarelor. Specializare la UniversitateaEbraică din Ierusalim. Director interimar alInstitutului de Istoria Religiilor de la Bucureşti(din 2007). Lucrări: Grădina de dincolo.Zoosofia. Comentarii mitologice, 1980; Motive şisemnificaţii mito-simbolice în cultura tradiţionalăromânească, 1989; MYTHOS & LOGOS. Studiişi eseuri de antropologie culturală, 1997; Imagineaevreului în cultura română. Studiu de imagologieîn context est-central european, 2001; Identitateevreiască şi antisemitism în Europa centrală şide sud-est, 2003. S-a ocupat de organizareaexpoziţiei Holocaustul în România, 2003(împreună cu Lya Beniamin), şi a celui de-alVI-lea Congres European de Istoria Religiilor,la Bucureşti, 2006. Premiul de excelenţăacordat de Federaţia Comunităţilor Evreieştidin România, 2000. Ordinul Stelei SolidarităţiiItaliene în grad de Comandor, 2005.Ordinul Naţional Steaua României în gradde Cavaler, 2006.Olah, Tiberiu nume la naştere Olah Tibor(2.01.1928, Arpad, azi Arpăşel –2.10.2002, Târgu Mureş)Compozitor. Maghiar ca etnie. A începutConservatorul la Bucureşti, a continuat şil-a absolvit pe cel din Moscova. Profesor laConservatorul din Bucureşti. Modernizatoral limbajului muzical. Lucrări: Sonata pentruviolină şi pian, 1954; Simfonia, 1956; Cantatapentru cor de femei, două flaute, instrumente cucoarde şi de percuţie, pe versuri vechi populareceangăieşti, 1957; Sonata pentru clarinet, 1963;Poarta sărutului, 1965. A compus şi muzicade film pentru: Răscoala, Cântecele renaşterii,Mihai Viteazul, Pe aici nu se trece, Horea.Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor şiMuzicologilor din România pentru întreagacreaţie (1993).Olahus, Nicolaus(10.01.1493, Sibiu – 17.01.1568, Trnovo)Cărturar. Descendent din Vlad Ţepeş dupătată (adică dinastia Basarab), Iancu deHunedoara şi Matei Corvin după mamă.Olahus este latinizarea lui Vlah, adică valah,român. A studiat la Orăştie, apoi la ŞcoalaCapitulară din Oradea. Secretar particularal reginei Maria a Ungariei. Arhiepiscopde Strigoniu (1562) şi primat al Bisericiicatolice maghiare în timpul paşalâcului de laBuda, când capitala coroanei maghiare era laBratislava, a devenit chiar regent al coroaneimaghiare. Umanist ca formaţie. A publicatîn Museum Hermeticarum din Frankfurt, cupseudonimul Nicolaus Melchior, Procesusuniversalis, 1525, a corespondat cu Erasmusdin Rotterdam, a călătorit în Ţările de Jos casecretar al Mariei de Habsburg, apoi al regeluiUngariei, Ludovic al II-lea. A redactatlucrări de istorie, susţinând originea latinăşi unitatea poporului român: Hungar sivede originibus gentis, regni, situ, divisione, habituatque opportunitatibus (Maghiar sau despreoriginile poporului, domniei, aşezării, împărţirii,locuirii, înlesnirilor), 1536, şi a scris elegii: „Lamormântul lui Erasmus“; „Către secolul deacum“; „La moartea fratelui meu Matei“.Olariu, Octavian(8.04.1931, Bretea Mureşană, jud. Hunedoara)Sculptor. A absolvit Institutul de ArtePlastice la Cluj. Specializat în sculpturăENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 566 31.10.2011 17:29:11

Ollănescu-AscanioOctavian Olariu Costache Olăreanu Dumitru Olărescumonumentală, oţel, bronz, dar şi în lemn dintrunchiuri monolit, a intrat în Cartea Recordurilorpentru executatea celei mai înaltemonoxile din lume (7,4 m). A avut expoziţiiîn Canada, Grecia, Ungaria, Cehoslovacia,Bulgaria, Germania, URSS, Iugoslavia. A fostinvitat de onoare al Bienalei de la Veneţia,1980. A plecat în Canada, la Montréal, în1980 şi a continuat să sculpteze în acelaşigen, inspirat de arta tradiţională românească.A revenit la Bucureşti cu o expoziţie în 2005.Lucrări: Avram Iancu, Căpitan Bajgoiu, Stindardedacice, Joc spaţial, Stăvilar, Lumea Uceniciei,Monoxila Fantoni, Steaua lacrima, Eclosion,Karpina. Este câştigător al concursului Toutl’Art du Monde, organizat în anul 1993 deMinisterul Comunităţilor Culturale dinQuébec, şi al Premiului Ionel Jianu acordatde Academia Româno-Americană de Ştiinţeşi Arte (SUA).Olănescu, Gheorghe A.(16.09.1905, Olăneşti, Vâlcea –7.05.1986, Bucureşti)Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti şis-a specializat la Berlin. A fost şeful Cliniciide Urologie la spitalul Fundeni din Bucureşti,apoi profesor la Institutul de Medicinăşi Farmacie din Bucureşti. Lucrări: Urologia,vol. V din tratatul Chirurgie, 1955; Litiazarenală, 1960; Tumorile vezicii urinare, 1971;Hidronefroza, 1973, în colaborare. Membrual Academiei de Ştiinţe Medicale din România.Membru al Societăţii Internaţionale deChirurgie. Membru al Societăţii Europenede Urologie, al Societăţii Internaţionale deNefrologie. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1963).Olăreanu, Costache(1.07.1929, Huşi – 23.09.2000, Bucureşti)Prozator. Nu-şi poate termina studiilesuperioare, Pedagogie–Psihologie, fiindexmatriculat din cauza tatălui, fost liberal.A fost bibliotecar, apoi a lucrat la MinisterulÎnvăţământului, unde i-a fost şef MihaiŞora, la Institutul de Cercetări Pedagogige şiPsihologice. A făcut parte din aşa-numitulgrup literar al Şcolii de la Târgovişte. A fostdirector al Editurii Institutului CulturalRomân (1996–1998). A debutat cu prozăscurtă: Vedere din balcon (1971), Confesiuniparalele (1978), Ucenic la clasici (1979), Ficţiuneşi infanterie (1980), Fals manual de petrecerea călătoriei (1982), Avionul de hârtie (1983),Cvintetul melancoliei (1984), Cu cărţile pe iarbă(1986), Dragoste cu vorbe şi copaci (1987), Scrisoaredespre insule (1999). Membru al UniuniiScriitorilor din Romania. Din 1995 membruîn consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilorla Târgovişte, ca şi Al. George. Cetăţeande onoare al Huşiului din 1999.Olărescu, Dumitru(14.04.1947, Gura Galbenei, Republica Moldova)Cineast. A absolvit Facultatea de Filologiea Univeresităţii de Stat din Chişinău. Specializareîn estetică cinematografică la Moscova.A lucrat la Centrul CinematografieiRepublicii Moldova şi la Studioul MoldovaFilm. A făcut scenarii pentru mai mult de80 de filme, majoritatea documentare. Profesorla Institutul de Istoria şi Teoria Artei alAcademiei de Ştiinţe a Republicii Moldova.Lucrări: Filmul. Valenţele poeticului, 2000; VladIoviţă dincolo de timp, 2006 (în colaborare).Laureat al Premiului de Stat al RepubliciiMoldova, Maestru Emerit al Artei, deţineOrdinul Gloria Muncii. Membru al PrezidiuluiUniunii Cineaştilor din Moldova,membru al Consiliului Artistic al MinisteruluiCulturii şi Turismului.Ollănescu-Ascanio, Dumitru C.(21.03.1849, Focşani – 20.01.1908, Bucureşti)Scriitor. A studiat la Sf. Sava din Bucureşti şila Colegiul Academic din Iaşi, apoi Dreptulla Paris şi Bruxelles. A întemeiat SocietateaRomânismul, împreună cu Gr. Tocilescu,G. Dem. Teodorescu, condusă de B.-P. Hasdeu.A fost ambasador al României la Istanbul,Viena şi Atena. A fost prin excelenţă567ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 567 31.10.2011 17:29:11

OlteanuBogdan Olteanu Draga Olteanu Matei Mircea Olteanu Dimitrie Onciul568nuvelist, influenţat de Costache Negruzzi.Lucrări, majoritatea în reviste (mai ales Convorbiriliterare): Lupul şi barza, 1878; Naravuriorientale, 1882; Studii şi figuri literare, 1884;Fecior de bani gata, 1899. A scris şi versuri:Doine, 1870. A tradus din latină Horaţiu,respectând metrica antică. Membru titularal Academiei Române (1893), vicepreşedinteal acestui for (1898–1900; 1903–1906).Olteanu, Bogdan(20.10.1971, Bucureşti)Om politic. A absolvit Dreptul la Universitateadin Bucureşti. Specializare peprobleme financiare la Institutul BancarRomân şi City University, Seatle. S-a înscrisîn Partidul Naţional Liberal şi şi-a făcut uncabinet de avocatură. A fost preşedinte alCurţii de Onoare şi Arbitraj a PNL, deputatşi preşedinte al Camerei Deputaţilor(2006–2008), arbitru la Curtea de ArbitrajComercial Internaţional de pe lângă Camerade Comerţ şi Industrie a României (din2008), vicepreşedinte al Băncii Naţionale aRomâniei (din 2009).Olteanu Matei, Draga(24.10.1933, Bucureşti)Actriţă. A absolvit Institutul de Artă Teatralăşi Cinematografică la Bucureşti. A lucrat laTeatrul Naţional din Bucureşti. În 1992 aînfiinţat compania Teatrul Vostru la PiatraNeamţ. Roluri în teatru: Aşteptând la Arlechin,Cadavrul viu, Comoara din deal, Crimă pentrupământ, Fetele Didinei, Hagi Tudose, MinunileSfântului Sisoe, Muşcata din fereastră, Visul uneinopţi de iarnă; în film: Setea (1960), Lupeni ’29(1962), Un surâs în plină vară (1963), Meriisălbatici (1964), Golgota (1966), Zile de vară(1967), Fraţii (1970), Facerea lumii (1971), Astăseară dansăm în familie (1972), Bariera (1972),Pistruiatul (1973), Fraţii Jderi (1974), Ilustratecu flori de câmp (1974), Ştefan cel Mare – Vaslui1475 (1974), Toamna bobocilor (1975), Instanţaamână pronunţarea (1976), Iarna bobocilor(1977), Nea Mărin miliardar (1978), IancuJianu, zapciul (1980), Iancu Jianu, haiducul(1981), Miezul fierbinte al pâinii (1983), CoanaChiriţa (1986), Chiriţa în Iaşi (1987), FaimosulPaparazzo (1999), Ministerul comediei (1999),Cuscrele (Serial TV, 2005). Premiul UNITERpentru întreaga activitate (2004).Olteanu, Mircea(15.12.1926, Galaţi)Medic (oculist). A absolvit Facultatea deMedicină la Bucureşti. S-a specializat laLyon, Praga, Odessa, Barcelona, Boston,Baltimore, Londra, Paris, Cordoba-Argentinaşi Tokyo. Profesor la Facultatea deMedicină din Bucureşti şi director al CliniciiUniversitare de Oftalmologie-ORL. S-adedicat chirurgiei plastice şi reparatorii,transplantului (a înfiinţat primul centrupentru transplant de cornee din România).Lucrări: Hipotonia oculară tardivă secundarăunor intervenţii chirurgicale, 1970; Glaucomuldupă keratoplastie, 1974; Bolile alergice oculare,1977; Actualităţi în oftalmologie, 7 vol., 1982–1989; Oftalmo-chirurgie. Atlas, 1984; Tratat deoftalmologie, 2 vol., 1988–1989. Membru alAcademiei de Ştiinţe Medicale din România,al Societăţii Române de Oftalmologie. Membrude onoare al Academiei Române (1992).Onciul, Dimitrie(26.10/7.11.1856, Straja, Suceava –20.03.1923, Bucureşti)Istoric. A studiat la Universitatea din Cernăuţişi la Universitatea din Viena. A fostprofesor la Universitatea din Bucureşti şidirector al Arhivelor Statului, a fost primulpreşedinte al Comisiei Consultative Heraldice.A întemeiat şcoala critică în istoriografiaromânească. S-a ocupat de problemaoriginii românilor, demonstrând argumentatformarea poporului român pe o arie întinsă,de ambele părţi ale Dunării, şi respingândteoria migraţiei medievale a românilor dinPeninsula Balcanică. A demonstrat, pebază de documente, că formarea statelorfeudale româneşti a fost o urmare fireascăENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 568 31.10.2011 17:29:11

a dezvoltării vechilor formaţiuni politicelocale, combătând teoria „descălecatului“.Lucrări: Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinţiiromânilor în Dacia Traiană, 1885; RaduNegru şi originile Principatului Ţării Româneşti,1890–1892; Originile Principatelor Române,1899; Ideea latinităţii şi a unităţii naţionale,1919. Tradiţia istorică în chestiunea originilorromâne, 1906–1907. Membru titular alAcademiei Române (1905), preşedinte alsecţiunii istorice (1911–1914; 1919–1922),vicepreşedinte (1913–1916; 1919–1920) şipreşedinte al ei (1920–1923).Onicescu, Octav(20.08.1892, Botoşani – 19.08.1983, Bucureşti)Matematician. A făcut studiile la Facultateade Matematică a Universităţii din Bucureştica elev al lui Gheorghe Ţiţeica, DimitriePompeiu şi Traian Lalescu, şi la Facultateade Filosofie ca elev al lui Constantin Rădulescu-Motruşi P.P. Negulescu. A participatîn aeronautică la războiul de întregire. Specializareîn Italia cu Tullio Levi-Cività, G. Castelnuovoşi V. Volterra, în probleme de geometriediferenţială legate de teoria relativităţii.Membru al Seminarului lui P. Hadamard(Paris 1920–1921). Profesor la Facultatea deŞtiinţe a Universităţii din Bucureşti. Predămecanica, grupuri continue de transformări,calcul diferenţial absolut, pentru ca apoi sămodernizeze învăţământul de algebră. Îndomeniul mecanicii a dezvoltat o mecanicănouă a sistemelor materiale. Întemeietor alşcolii româneşti de teoria probabilităţilor, i-adat acesteia o nouă axiomatizare, cu ajutorulnoţiunii de „funcţie eveniment“ sau „funcţiesumă“. A introdus conceptul de „lanţ culegături complexe“, cea mai importantăcontribuţie românească în teoria probabilităţilor.A fost autor al unei noi varietăţi demecanică: mecanica invariantivă Onicescu.Este, împreună cu Gheorghe Mihoc, creatorulşcolii matematice româneşti de teoriaprobabilităţilor şi statistică matematică. Estesecretar general, apoi preşedinte al SocietăţiiRomâne de Ştiinţe, fondator şi rector alinstitutului Center of Mechanical Sciences(CISM), Udine, regiunea Friuli, Italia,înfiinţat în 1967. Lucrări: Principiile teorieiprobabilităţii; Calculul probabilităţilor; Mecanicainvariantă şi cosmologia; Numere şi sistemealeatoare; Galileo Galilei, renaşterea ştiinţifică;Problema determinismului; Principii de cunoaştereştiinţifică; Principes de logique et de philosophiematematique. Membru al Academiei Lagrange(Italia) şi al altor academii străine, membru alUniunii Interbalcanice a Matematicienilor.Membru al Academiei Române (1965).OpopolOctav OnicescuArcadie OpaiţOpaiţ, Arcadie(1948, rn. Storojineţ, azi în Ucraina)Poet. Greco-catolic. Preşedinte al UniuniiSocietăţilor Culturale ale Românilor dinBucovina de Nord şi Ţinutul Herţei (din1992), şef al Societăţii pentru CulturăRomânească Mihai Eminescu (din 1994),Cernăuţi. Fondator şi director al publicaţieiClopotul Bucovinei. Versuri: Ora de prânz avulcanului Etna, 1997, debut; Roma fără mine,1998; Văduva neagră, 1999; Fecioară nenuntită– viaţa. Ocnaşii lumii vechi, antologia poeţilordin Bucovina (1775–2002), 2002; Salonul dereanimare, 2004.Opitz, Martin, nume la naştereMartin Opitz von Boberfeld(23.12.1597, Bunzlau, în polonă Bolesławiec,Silezia – 20.08.1639, Danzig)Poet. A studiat Literele la Frankfurt amOder şi s-a specializat la Heidelberg şi Leida.A fost consilierul ducelui George Rudolf înSilezia, la Liegnitz (Legnica) şi Brieg (Brzeg).Fondator şi conducător al primei Şcoli depoezie din Silezia. În 1622 a devenit profesorde filosofie la gimnaziul din Alba Iulia,în Transilvania, angajat de prinţul BethlemGabor. Încoronat ca poet laureat de împăratulFerdinand al II-lea (1628), care l-aşi înnobilat. În 1637 s-a dus la Danzig, înPolonia, ca istoriograf al regelui Vladislav alIV-lea. A murit de ciumă.Opopol, Nicolae(9.02.1938, Bârnova, Basarabia)Medic. A absolvit Facultatea de Medicinăpreventivă a Institutului de Stat de Medicinădin Dnepropetrovsk. A lucrat la Institutul deCercetări Ştiinţifice în Igienă şi Epidemiologiedin Chişinău. Contribuţii la estimareaigienică a alimentaţiei populaţiei rurale dinMoldova. A elaborat programul complex petermen lung de protecţie a mediului şi defolosire raţională a resurselor naturale dinMoldova până în 2005, programul naţionalde eradicare a maladiilor iododeficitare,569ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 569 31.10.2011 17:29:12

OprescuMartin Opitz Nicolae Opopol George Oprescu Sorin Mircea Oprescu570rapoartele naţionale „Calitatea mediului şisănătatea populaţiei în Republica Moldova“,„Sănătatea copiilor în relaţie cu mediul“.Fondator al Centrului Ştiinţifico-Practic deMedicină Preventivă al Moldovei. Lucrări:Эколого-гигиенический мониторинг. Проблемыи решения, diploma AŞM. Distins cuOrdinul Gloria Muncii, Insignă şi Certificatde Apreciere a OMS. Membru corespondental Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Oprescu, George(27.11.1881, Câmpulung – 13.08.1969, Bucureşti)Istoric, critic de artă şi colecţionar. A absolvitLiterele şi Filosofia la Bucureşti. Profesoral Academiei de Belle-Arte, membru corespondental mai multor academii străine. S-aocupat în studiile sale de pictura şi graficaromânească din secolul al XIX-lea, acestescrieri constituind primele sinteze cuprinzătoaredin istoriografia românească de artă:Arta ţărănească la români, 1922, Géricault,1927; Pictura românească în secolul al XIX-lea,1937; Grafica românească în secolul al XIX-lea,2 vol., 1941–1945; Bisericile-cetăţi ale saşilordin Ardeal, 1956; Sculptura statuară românească,1957; Nicolae Grigorescu, monografie, 2 vol.,1961. Bogata sa colecţie de artă (picturi,sculpturi, desene şi gravuri româneşti şistrăine), de aproape 10 000 de piese, avândautori faimoşi (Albrecht Dürer, Rembrandt,Delacroix, Courbet, Picasso, Bonington), adonat-o Academiei Române. Cele mai multedin aceste piese sunt păstrate la Muzeul deArtă al Academiei Române, al cărui fondatora fost. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1948).Oprescu, Sorin Mircea(7.11.1951, Bucureşti)Medic chirurg. A absolvit Medicina la Bucureşti.Profesor la Facultatea de Medicină,director al Spitalului Clinic Universitar şial Spitalului Universitar de Urgenţă Elias.Preşedinte al Colegiului Medicilor dinBucureşti. Membru al Partidului SocialDemocrat, preşedinte al organizaţiei deBucureşti a acestui partid, senator şi vicepreşedinteal Comisiei Senatoriale pentruSănătate Publică; a părăsit PSD în 2008.Primar al capitalei din 2008 (candidat caindependent). Lucrări: Patologie chirurgicală –partea I, în colaborare, 2000; Neoplasmul esofagiandepistare precoce – un deziderat, 2002, încolaborare; Carcinom gastric in situ. Caz clinic,2004, în colaborare.Orăscu, Alexandru Hristea(30.08.1871, Târgovişte – 16.12.1894, Bucureşti)Arhitect şi matematician. Ginere al luiSimeon Marcovici. A absolvit Arhitectura şiConstrucţiile la München. A fost profesor laliceul Sf. Sava. După înfiinţarea Şcolii Superioarede Ştiinţe din Bucureşti (octombrie1863), a fost numit profesor de geometriedescriptivă şi arhitectură, apoi, în 1864, laînfiinţarea universităţii, a rămas în continuareprofesor la aceeaşi catedră la Facultateade Ştiinţe, unde a funcţionat până în 1864.Apoi a devenit rector al Universităţii dinBucureşti (1885–1892). El a fost arhitectulMuzeului Oraşului Ploieşti (1865), clădiriiUniversităţii Bucureşti (1857–1869), în stilneoclasic. După planurile sale şi cu picturalui Gheorghe Tăttărăscu a fost restauratăclădirea mitropoliei din Iaşi. Preşedinte alUniunii Arhitecţilor Români, rector al Universităţiidin Bucureşti.Orăşanu, Nicolae T.(1833, Craiova – 7.08.1890, Negreni, jud. Olt)Gazetar şi scriitor. Unionist. A condusgrupul de presiune care a acţionat asupraparlamentarilor munteni pentru a-l alegepe Al. I. Cuza. Totuşi, a fost răsplătit cuînchisoare: Întemniţările mele politice, 1861.A redactat numeroase publicaţii satirice:Nichipercea, Spiriduş, Cicala, Ochiul Dracului,Codiţa Dracului ş.a. Lucrări: Floricele de primăvară,versuri, 1845; Târgul cu idei sau BuletinulCişmegiului, 1857; Cronica scandaloasă aoraşului, 1857–1858.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 570 31.10.2011 17:29:12

OroveanuSilviu Oravitzan Zigu Ornea Mihai OroveanuOravitzan, Silviunume la naştere Silviu Creţu(4.10.1941, Ciclova Montană, jud. Caraş Severin)Pictor. A absolvit Institutul Pedagogic şiFacultatea de Arte Frumoase la Timişoara.Specializare în Franţa şi Suedia. A avutexpoziţii în Polonia, Grecia, Cehoslovacia,Ungaria, Bulgaria, Spania, Austria, Franţa,Olanda, Belgia, Germania, Suedia, Danemarca,Rusia, Slovenia, Marea Britanie,Elveţia. A înfiinţat Galeria Oravitzan la NewYork, 1999. Lucrări: Capre şi pruni, 1970; Piscurila Ciclova, 1971; Interior, 1972; Arhetipuri,1974; Grădină la răsărit, 1975; Compoziţie,1990; Peisaj, 1991; Marele Premiu al UniuniiArtiştilor Plastici din Ungaria, 1997.Orghidan, Constantin C.(22.06.1874, Bucureşti – 29.08.1944, Oţelu Roşu)Inginer şi colecţionar. A absolvit ŞcoalaPolitehnică la Bucureşti. A înfiinţat şicondus mai multe societăţi metalurgice:Uniunea Metalurgică Română, Socomet,Tutan-Nădlac-Călan. A fost administratoral Uzinelor Reşiţa, preşedinte al Camereide Comerţ şi Industrie din Bucureşti.Vicepreşedinte al Societăţii NumismaticeRomâne (1933–1944), a avut o colecţieimpresionantă, pe care a donat-o AcademieiRomâne. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1942).Ornea, Z(igu)nume la naştere Zigu Orenstein(27.08.1930, com. Frumuşica, jud. Botoşani –14.11.2001, Bucureşti)Istoric literar. A absolvit Filosofia la Bucureşti.Redactor de editură, şef de secţie şidirector al editurilor Minerva şi Hasefer.Devotat cronicar de ediţii, a îngrijit şi prefaţatnumeroase volume ale marilor scriitoriromâni clasici sau moderni (Gh. Panu, TituMaiorescu, C. Dobrogeanu-Gherea, C. Stere,A.D. Xenopol, H. Sanielevici ş.a.), cultivândîn critica literar-culturală un criteriupreponderent sociologic. S-a ocupat cu precăderede studiul curentelor şi ideologiilorliterare româneşti. Ultimele cărţi: Glose desprealtă dată (1999), o descriere a vieţii literareşi sociale din perioada interbelică, şi Portrete(1999), o culegere de articole, publicate iniţialîn periodice (în primul rând în Românialiterară). Premiul Asociaţiei Scriitorilor dinBucureşti (1978). Lucrări: Confluenţe, 1976;Curentul cultural de la „Contemporanul“, 1977;Junimea şi junimismul, 1978; Anii treizeci:Extrema dreaptă românească, 1996; Fizionomii.Medalioane de istorie literară, 1997.Oroveanu, Mihai, nume la naştereMihai Ion Constantin T. Oroveanu(1946, Bucureşti)Arhitect şi istoric de artă. Soţia sa este fiicalui Leonte Răutu. Component al lotuluinaţional de juniori la atletism, legitimat laDinamo, apoi la Clubul Sportiv Griviţa carugbist. A absolvit Istoria Artei la Bucureşti.A înfiinţat, împreună cu Dan Grigorescu,Fundaţia ARTEXPO, care organiza târguride carte şi expoziţii de artă. Numit de AdrianNăstase, în 2000, director al nou-înfiinţatuluiMuzeu Naţional de Artă Contemporană.Pasionat de arta fotografică, deţine o colecţiede peste 4 milioane de piese. Lucrări: Arhitectură– urbanism, ştiinţă şi tehnică, 2008.Oroveanu, Teodor(10.07.1920, Râmnicu Sărat –5.03.2005, Bucureşti)Inginer (mecanica fluidelor). A absolvitFacultatea de Mecanică şi Electricitate aPolitehnicii din Bucureşti. Elev al lui ElieCarafoli. A lucrat la Steaua Română dinCâmpina, apoi la Centrala Industrială aMetalurgiei Prelucrătoare (1945–1949).Profesor la Institutul de Petrol şi Gaze dinBucureşti. A fost profesor invitat la Paris,Rennes, Moscova, Baku. Contribuţii îndomeniul mecanicii fluidelor. A efectuat studiiasupra exploatării zăcămintelor de petrol571ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 571 31.10.2011 17:29:12

572situate în roci fisurate. Lucrări: Mecanicafluidelor, Mecanica fluidelor vâscoase, Scurgereafluidelor prin medii neomogene, 1963; Transportulpetrolului, 1986. Membru corespondent alAcademiei Române (1991).Ortiz, Ramiro(1.07.1879, Chieti, Pescara, Italia –?.07.1947, Padova)Traducător. A studiat Literele la Napoli şi s-aperfecţionat la Florenţa. A venit la Bucureştiîn 1909. În 1913 a înfiinţat Catedra de literaturăitaliană la Universitatea din Bucureşti.A plecat la Padova în 1933, la universitate,catedra de literaturi neolatine, iar la Catedralui a venit un fost elev, Al. Marcu. Al. Ciorănescuşi Bazil Munteanu i-au fost deasemenea elevi. Lucrări: Per la storia dellacultura italiana in Rumania,1916; Eminescu –Poesie, Milano, 1927; Dezvoltarea poeziei liriceitaliene de la originile ei până la Dante, 1922;Medioevo rumeno, Roma, 1928; Problemi dipoesia popolare neolatina e balcanica, Padova,1938. Doctor Honoris Causa al Universităţiidin Padova. Diploma de merit Dante Alighieria revistei Roma pentru difuzarea culturiiitaliene în România şi activitatea la InstitutulItalian din Bucureşti (1924–1933). Membrude onoare al Academiei Române (1934).Osadci, Claudia(25.08.1935, Chişinău)Balerină. A absolvit Şcoala de Coregrafie dinLeningrad, clasa profesoarei N. Komkova(1954). Este prim-balerină la Teatrul Muzical-dramaticA. S. Puşkin (1954–1955); laTeatrul de Operă şi Balet din Ulan Ude, Bureatia,URSS (1955–1958); solistă la Teatrul deOperă şi Balet din Chişinău (1958–1975).A interpretat rolurile principale: Zarema dinFântâna din Bahcisarai, Sireni Carabus dinFrumoasa din pădurea adormită, Dochia dinSurorile, Mercedes din Don Quijote, Izida dinAntoniu şi Cleopatra, Mirta din Giselle, Fanidin Pe calea trăsnetului, Gitanne în Bolero ş.a.Artistă Emerită a Republicii Moldova (1967).Ostrogovich, Giorgio Ugo Agosto(23.04/6.05.1904, Bucureşti –13.06.1984, Roma)Chimist. Origine italiană. A absolvit Facultateade Ştiinţe, Secţia chimie, la Cluj. Profesorla Facultatea de Ştiinţe din Cluj, apoi la Politehnicadin Timişoara. Cercetări în domeniulstructurii compuşilor organici. Lucrări:Compendiu de elemente de stereochimie organică,1971. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1974).OrtizOtiman, Păun Ion(28.05.1942, Gârbovăţ, jud. Caraş-Severin)Inginer agronom, economist, politician.A absolvit Facultatea de Agronomie şiFacultatea de Ştiinţe Economice, ambele laTimişoara. Între 1990 şi 2004 a fost rector alUniversităţii de Ştiinţe Agricole şi MedicinăVeterinară a Banatului. Între 1992 şi 1996 afost senator CDR de Timiş, fiind membru alPartidului Alianţei Civice, iar între 2000 şi2004 a fost senator PNL de Timiş. Lucrări:Elaborarea programelor de fertilizare şi amendarea solurilor cu ajutorul calculatorului, 1975; Optimizareaproducţiei agricole, 1987; AgriculturaRomâniei la cumpăna dintre mileniile II şi III,1994; Dezvoltarea rurală în România, 1997. În1999 a devenit membru titular al AcademieiRomâne. În 2003 a devenit preşedintelefilialei Timiş a Academiei Române, iar înaprilie 2006 a fost ales secretar general alAcademiei Române.Ottescu (Otescu), Io(a)n Nonna(3.12.1888, Bucureşti – 25.03.1940, Bucureşti)Compozitor. Descoperit ca talent deD.G. Kiriac. A absolvit Dreptul la Bucureşti.A absolvit Conservatorul la Paris ca elev al luiVincent D’Indy. A lucrat în tinereţe alăturide fratele său la Institutul particular Ottescu,unde l-a afirmat pe tenorul Leonard, încă dela 17 ani. A fost membru fondator şi primuldirijor al Operei Române. Profesor şi rectoral Conservatorului din Bucureşti. Membrufondator şi vicepreşedinte al Uniunii Compozitorilordin România. A scris operă bufă:Bubi, 1903; Ilderim, De la Matei cetire, 1938;balete: Ileana Cosânzeana, 1918; Rubinul miraculos,1919; poeme simfonice: Templul dinGnid, 1908; Legenda trandafirului roşu, 1910;Narcis, 1911; Din bătrâni, Vrăjile Armidei,1915; muzică de cameră: Elegia română pentruvioloncel şi pian. A primit premiul I onorific decompoziţie George Enescu (1913) şi PremiulNaţional de Compoziţie (1928).Oţetea, Andrei(24.07.1894, Sibiel, jud. Sibiu –21.03.1977, Paris)Istoric. A studiat limba franceză şi italianăla Paris, urmând în paralel cursurile Şcoliide Ştiinţe Politice. Profesor universitar laFacultatea de Litere şi Filosofie a Universităţilordin Iaşi şi Bucureşti, specialist înistoria Evului Mediu şi a epocii mo derne,a elaborat numeroase lucrări: FrancescoGuicciardini – viaţa publică şi gândirea politică(teză de doctorat – 1926); Contribuţii la problemaOrientului (1930); Renaştere şi Reformă(1941); Tudor Vladimirescu (1945); RenaştereaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 572 31.10.2011 17:29:12

OysherPăun Ion Otiman Andrei Oţetea Moishe Oysher(1964). A fost redactor responsabil al volumelorII şi III din tratatul Istoria României.Vicepreşedinte al Academiei Lumii Latinedin Paris. Membru al Societăţii de IstorieModernă a Franţei. Membru al AcademieiRomâne din 1955.Ovidiu (Publius Ovidius Naso)(43 î.H., Sulmona, Italia – 17 d.H., Tomis,Scythia Minor, Dobrogea de azi, România)Poet latin. A fost printre susţinătorii imperiuluişi se spune că a fost exilat pentru căo plăcea pe fiica împăratului. În realitate,prin scrierile lui anunţa un spirit înnoitor,deschis spre cercetarea naturii, fapt perceputca o primejdie pentru chiar existenţa imperiului.Până astăzi este considerat precursorulştiinţelor naturii care vor modela artaRenaşterii, al căutării originilor planetare aleomului. Era semnul libertăţii de spirit caredepăşea armătura educativă şi culturală a totceea ce fuseseră preceptele romane. Veneadintr-o mare cultură, care avea la acea dată oistorie bogată, modele de urmat şi se raporta,adesea, la cultura greacă. Alungat la Tomis,colonie grecească a Miletului, aflată pe loculConstanţei de astăzi, a lăsat cele mai timpuriimărturii scrise despre viaţa geţilor, despreMarea Neagră (Pontus Euxinus), despreclima şi comunitatea omenească în carenimerise. Lucrări: Amores, 5 vol., elegii; ArsAmatoria; De medicamine faciei; Medea, Metamorphoseis,principala sa lucrare; Halieutica,Epistulae ex Ponto, Tristia.Oysher, Moishe(1907, Lipcani, Basarabia –27.11.1958, New Rochelle, New York)Cantor. Evreu ca etnie. Această meserie sefăcea în familia sa de şase generaţii. A cântatla sinagoga din Vilna, iar, la moarteafiului său, la Opera din Varşovia, ca tenor.A plecat în Canada în 1921 cu o trupă deteatru idiş, împreună cu care a ajuns pânăîn Amercia de Sud. În 1932 şi-a întemeiatpropria companie de teatru idiş şi s-a stabilitîn SUA, interpretând melodii tradiţionaleevreieşti, unde a combinat stilul doinelormoldoveneşti cu stilul jazzului. A făcut şi treifilme vorbite în idiş, precum şi numeroaseînregistrări audio.573ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 573 31.10.2011 17:29:12

P574Pacea, Ion(7.09.1924, Horopani, Macedonia –13.08.1999, Bucureşti)Pictor. Aromân ca etnie. A studiat la Academialiberă Guguianu şi la Institutul de ArtePlastice din Bucureşti ca elev al lui CamilRessu, Jean Alexandru Steriadi şi AlexandruCiucurencu, absolvindu-l în 1950. A debutatla Salonul Oficial din Bucureşti în 1947.Lucrările sale au fost prezentate în expoziţiipersonale (1956, 1957, 1969, 1973, 1975,1980), la saloanele oficiale, precum şi încadrul unor selecţii de artă românească laAnkara, Le Hâvre, Berlin, Praga, Dresda,Moscova, München, Sofia etc. A fost distinscu Premiul Ion Andreescu al AcademieiRomâne (1963), Premiul pentru pictură(1965) şi Marele Premiu al UAP (1967).Lucrările sale realizate în ulei sau guaşăacoperă o gamă largă a temelor plasticii tradiţionale(peisaj, natură statică, compoziţie)şi picturii abstracte. Domeniul său de maximinteres a fost natura statică. Membru deonoare al Academiei Române (1993).Pacepa, Ion Mihai(28.10.1928, Bucureşti)General de Securitate. A studiat ChimiaIndustrială la Politehnica din Bucureşti şi afost cooptat în anul al IV-lea în Securitate.A servit în spionajul românesc din RFGîntre 1957 şi 1960, fiind şeful spionajuluipentru RFG în 1972 şi 1978, predându-seAmbasadei SUA din Bonn în 1978, după cea construit o reţea proamericană în România.A fost judecat în contumacie şi condamnatla moarte. Un premiu de 2 milioanede dolari a fost pus pe capul său, dar n-afost predat autorităţilor române. Lucrări: RedHorizons: Chronicles of a Communist Spy Chief,1987; Red Horizons: the 2nd Book. The TrueStory of Nicolae and Elena Ceauşescu’s Crimes,Lifestyle, and Corruption, 1990; The KremlinLegacy,1993; Cartea neagră a Securităţii, 1999;Programmed to Kill: Lee Harvey Oswald, theSoviet KGB, and the Kennedy Assassination,2007. În 1999 procesul a fost rejudecat şi s-asfârşit prin reabilitarea inculpatului.Paciurea, Dimitrie(2.11.1873, Bucureşti – 14.07.1932, Bucureşti)Sculptor. A absolvit Şcoala de Arte şi Meseriila Bucureşti şi s-a specializat la Paris. Profesorde sculptură la Şcoala Naţională de ArteFrumoase din Bucureşti. A fost unul dintrefondatorii Societăţii Arta Română. A expusla Saloanele naţionale, dar şi la München,Bruxelles, la Bienala din Veneţia. A rămascunoscut pentru Himere (Himera văzduhului,Himera pământului, Himera apei, Himera nopţii),o serie de sculpturi simbolice (Gigantul,1905; Christ încoronat cu spini, 1907; Omulprimitiv, 1906; Sfinxul, 1913) care-l apropiede stilul inovator al lui Brâncuşi.Palade, Doru Dumitru(1.11.1937, Bucureşti)Inginer. A absolvit Facultatea de Mecanică laInstitutul Politehnic din Bucureşti. Specializareîn aparatură pneumatică la Ludwigshaffen(RFG), la Varşovia şi Cracovia,Polonia. Cercetător şi director la Institutulde Cercetare-Proiectare Mecanică Fină dinBucureşti. Expert CAER (1965–1984).Ministru al Cercetării şi Tehnologiei (1992–1996). Contribuţii în domeniul familiei deorgane de execuţie având comandă pneumaticăpentru sisteme de automatizare. După1989, membru al Biroului Uniunii Patronalea Unităţilor de Cercetare-Proiectare-Dezvoltaredin România. Membru al ConsiliuluiAsociaţiei Române de Standardizare. Membrual Academiei de Ştiinţe Tehnice.Palade, George Emil(19.11.1912, Iaşi – 8.10.2008, New York)Specialist în biologie celulară. După tatăfamilia e atestată din veacul al XVIII-lea(ţărani înstăriţi). După mamă e un Cantemir.Soţia sa este fiica lui Nicolae Malaxa. În1930 este admis la Facultatea de Medicină aUniversităţii din Bucureşti, pe care o absolvăîn 1946. Pleacă în Statele Unite ale Americii –cercetător la New York University. Acolo l-aîntâlnit pe Albert Claude, omul de ştiinţă carei-a devenit mentor. Acesta lucra la InstitutulRockefeller şi a fost invitat să lucreze împreunăla Departamentul de patologie celulară.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 574 31.10.2011 17:29:12

PaleologIon Pacea Ion Mihai Pacepa Dimitrie Paciurea Doru Dumitru PaladeCum nu era biochimist, a iniţiat o colaborarecu Philip Siekevitz. Împreună au combinatmetodele de fracţionare a celulei prin microscopieelectronică, producând componenţicelulari care erau omogeni morfologic. Analizabiochimică a fracţiunilor mitocondriale astabilit rolul acestor organite subcelulare caun component major producător de energie.Cel mai important element al cercetărilor luiPalade a fost explicarea mecanismului celularal producţiei de proteine. În 1961 a fost alesmembru al National Academy of Sciences.Împreună cu Keith Porter a editat revistaThe Journal of Cell Biology, cea mai importantăpublicaţie ştiinţifică în domeniul biologieicelulare. În 1973 părăseşte Institutul Rockefeller,mutându-se la Yale University, iar din1990 lucrează la Universitatea din San Diego(California). Lucrări: A Study of Fixation forElectron Microscopy, 1952; A Small ParticulateCompartment of Cryptoplasm, 1953; Microcosmesand Ribonucleoprotein Particles, 1958; StructuralModulations of Plasmalemmal Vesicles, 1968, încolaborare. În 1974 primeşte Premiul Nobelpentru fiziologie şi medicină, pe care l-aîmpărţit cu Albert Claude și Christian Duve.A fost ales membru de onoare al AcademieiRomâne (1975). La 12 martie 1986, preşedinteleRonald Reagan i-a decernat MedaliaNaţională pentru merite deosebite în domeniulştiinţei. Distins cu Steaua României îngrad de Colan.Palade, Gheorghe D.(1858, Bârlad – 27.05.1903, Bârlad)Om politic. A absolvit Facultatea de Drept aUniversităţii din Bucureşti. A predat cursuride economie politică la Şcoala Liberă deŞtiinţe de Stat. Deputat al Partidului Liberalîn legislaturile 1884, 1888, 1891, apoidisident al partidului şi creator al OpoziţieiUnite (împreună cu radicalii liberi şi o partea conservatorilor). Revine la liberali şi estenumit ministru al Agriculturii, Industriei,Comerţului şi Domeniilor; al Justiţiei; alFinanţelor; al Internelor. Municipalitateadin Bârlad i-a ridicat o statuie.Paladi, Gheorghe(9.05.1929, Chişinău, Basarabia)Medic. A absolvit Institutul de Stat deMedicină din Chişinău şi este profesor alaceluiaşi Institut. Este unul dintre fondatoriiserviciului de obstetrică-ginecologieal Republicii Moldova, ca specialist alMinisterului Sănătăţii. Este organizatorulşi conducătorul Centrului de CercetăriMedicale şi Sociodemografice a Familiei alAŞM. Lucrări: Sarcina şi bolile asociate (2003);Familia: Probleme sociale, demografice şi psihologice(2005) şi 3 manuale: Obstetrica (1993);Ginecologia (1997); Ginecologia endocrinologică(1999). Distins cu titlul de Om Emerit, laureatal Premiului de Stat, Eminent al OcrotiriiSănătăţii din URSS, cu Ordinul Republicii,medaliile D. Cantemir şi N. Testemiţanu,cu Diploma de Excelenţă a Societăţii deObstetrică şi Ginecologie din România,Diploma de Recunoştinţă a AŞM. Membrual Societăţii Europene de Obstetrică şiGinecologie, membru al Biroului Executival Societăţii Internaţionale de Psihologie şiMedicină Prenatală, membru al Societăţiide Obstetrică şi Ginecologie din România,membru al Uniunii Internaţionale Ştiinţificepentru Studierea Populaţiei. Membru alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.PaleologUltima dinastie de împăraţi ai Bizanţuluiînainte de căderea imperiului şi a capitalei,Constantinopol, în mâinile otomanilor(1453). Este importantă pentru istoria românilordeoarece au existat, în diverşi timpiistorici, alianţe ale membrilor acestei dinastiicu alte dinastii domnitoare ale Europei, ceeace a dus inclusiv la aşezarea pe tron a unordomni români. Originea dinastiei este grecească,din Macedonia (macedonenii sunt,la origine, triburi greceşti care n-au coborâtîmpreună cu aheii spre Mediterana, ci aurămas în zona tracilor). Aromânii pe carenoi îi numim macedoneni sunt formaţi dingeto-daci şi macedonenii originari, triburi de575ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 575 31.10.2011 17:29:12

PaleologGeorge Emil Palade Gheorghe Paladi Vasile Paleolog Alexandru Paleologu576greci, în acea zonă de locuire, după cucerirearomană. S-a remarcat cu prilejul primeicruciade creştine pentru preluarea locurilorsfinte în bătălia de la Dyrrchachium (1081d.Hr.) contra normanzilor. Primul care adevenit împărat a fost Alexios I, căsătoritcu nepoata împăratului Constantin al X-lea(care era Comnenă după mamă). Politicapracticată în timp de membrii dinastiei a fostaceea a alianţelor cu alte familii domnitoare:Asăneştii (Ioan Asan), Anna a Ungariei,Levon al II-lea al Armeniei, Toma al II-leaal Piemontului, Amadeus al V-lea de Savoia,Ioan I de Brabant, Margareta de Flandra,Mihail Cantacuzino (Kantakuzenos), Ivanal III-lea al Rusiei, prinţesa D’Arenberg (dincare se trage regina Ana, soţia regelui MihaiI al României), lordul Montferrat, ducii deLorena (mai târziu aliaţi cu casa regală deHabsburg din Austria), Lazar Brankovic’al Serbiei. Prin acest fel de alianţe, ImperiulBizantin şi-a permis să se detaşete deImperiul Roman de Apus şi să evidenţiezerădăcinile greceşti ale zonei, ca şi tipulrăsăritean de creştinism, păstrător maiaplicat al substratului religios precreştin,graţie căruia spera să poată rezista diverselorvaluri migratoare. Asigurarea stabilităţiidupă această reţetă, care subzistă până înprezentul imediat al Uniunii Europene şi alRomâniei, a adus în ţările române dinastiileCantacuzino (aliată cu Basarabii) şi Duca,dar şi dinastia de Hohenzollern şi era, înfond, afirmarea dreptului de existenţă alrădăcinilor vechi ale umanităţii împreunăcu şi dincolo de schimbările aduse de timpîn toate registrele de existenţă ale popoarelorcontinentului.Paleolog, V(asile) G(eorgescu)nume la naştere Basilie Gheorghescu(23.09.1890, Teiu, com. Cornu, jud. Dolj –11.02.1979, Craiova)Sculptor. A crescut pe moşia părintească.A absolvit colegiul la Craiova, fiind colegcu Constantin Brâncuşi. A călătorit mult(Viena, Paris), fără a absolvi ceva. S-a căsătoritcu guvernanta fiicei kaiserului, CecileLauru, de neam catalan după tată şi Paleologdupă mamă. A făcut parte din cercul luiBrâncuşi la Paris şi i-a cunoscut pe Apollinaireşi Amedeo Modigliani. Lucrări: Tinereţealui Brâncuşi, 1969; Legământ cu demiurgul,2008, postum.Paleologu, Alexandru(14.03.1919, Bucureşti – 1.09.2005, Bucureşti)Eseist. A absolvit Dreptul la Bucureşti.A fost ataşat de legaţie pe lângă MinisterulAfacerilor Externe înainte de alDoilea Război Mondial. Domiciliu forţatşi închisoare (1959–1964). Discipol al luiConstantin Noica. Cercetător la Institutulde Istoria Artei, redactor la Editura CarteaRomânească a Uniunii Scriitorilor. Senatoral Partidului Alianţei Civice şi PartiduluiNaţional Liberal în Parlamentul României(după 1989). Ambasador al României laParis. Membru fondator al Societăţii AcademiceRomâne. Lucrări: Spiritul şi litera, 1970,debut, Premiul Uniunii Scriitorilor; Bunulsimţ ca paradox, 1972; Simţul practic, 1974;Treptele lumii sau Calea către sine a lui MihailSadoveanu, Premiul Uniunii Scriitorilor,1978; Ipoteze de lucru, 1980; Souvenirs merveilleuxd’un ambassadeur des Golans (Amintiriminunate ale unui ambasador al Golanilor),1990, Paris; Despre lucrurile cu adevărat importante,1997; Interlocuţiuni, 1998.Paler, Octavian(2.07.1926, Lisa, jud. Braşov –7.05.2007, Bucureşti)Eseist. A studiat Filologia şi Dreptul la Bucureşti.Redactor-şef la Contemporanul, Românialiberă. Membru al CC al PCR. Membrufondator al Grupului pentru Dialog Social(1990) alături de Ana Blandiana şi GabrielLiiceanu. S-a remarcat prin memoriile decălătorie în Egipt, Grecia, Italia: Drumuri prinmemorie, Premiul Uniunii Scriitorilor, 1972;Caminante · Jurnal (şi contrajurnal) mexican,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 576 31.10.2011 17:29:12

PamfileOctavian Paler Alexei Palii Theodor Pallady Zenaida Pally1980, şi prin eseurile care îmbină reflecţiiasupra timpului, artei şi istoriei: Mitologiisubiective, 1975; Apărarea lui Galilei, 1978;Viaţa pe un peron, 1981; Polemici cordiale, 1983;Viaţa ca o coridă, 1987; Scrisori imaginare,1992; Autoportret într-o oglindă spartă, 2004;Eul detestabil, 2005; Calomnii mitologice, 2007.Distins cu Ordinul Meritul Cultural în gradde Comandor.Palii, Alexei(31.07.1946, Briceni, Republica Moldova)Lingvist. A absolvit Facultatea de Litere aUniversităţii de Stat din Chişinău, Secţialimba şi literatura română (1969). A luatdoctoratul la Institutul de Lingvistică alAcademiei de Ştiinţe din Moldova (1980).A lucrat, ulterior, ca inspector şcolar în raionulIaloveni, conferenţiar universitar şi şef alCatedrei de limba română la UniversitateaLiberă Internaţională din Chişinău (1994).Lucrări ştiinţifice: Calchierea ca aspect alinterferenţei limbilor (1991), Cuvântul şi simţulmăsurii (1995), Cultura comunicării, Dicţionarexplicativ pentru toţi (2004), Dicţionar de dificultăţişi surprize ale limbii române (2008, cu oprefaţă a prof. Dumitru Irimia).Palii, Andrei(1.05.1940, Scorţeni, Republica Moldova)Agronom. A absolvit Facultatea de Agronomiela Chişinău. Specializare la Harkov,Ucraina. Cercetător la Secţia genetică a plantelora Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Profesorla Institutul Agricol din Chişinău, apoila Universitatea Agrară de Stat din Moldova.A creat şi omologat patru hibrizi speciali deporumb. Lucrări: Генетические аспектыулучшения качества зерна кукурузы, 1989.A scris primul manual de genetică în limbaromână din Republica Moldova: Genetica,1998. Distins cu Medalia Meritul Civic, 1993;Premiul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnică,2004; Gloria Muncii, 2005. Membru corespondental Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Pallady, Theodor(11.04.1871, Iaşi – 16.08.1956, Bucureşti)Pictor. A studiat mai întâi ingineria la Politehnicadin Dresda (1887–1889), luând înacelaşi timp lecţii de desen şi pictură cuErwin Oehme, care, recunoscându-i înzestrareaartistică, îl sfătuieşte să plece la Paris.Acolo lucrează în atelierul lui Jean Armanşi se înscrie la Académie des Beaux-Arts. În1892 intră în atelierul lui Gustave Moreau,unde va avea colegi pe Henri Matisse, cucare leagă o strânsă prietenie, pe GeorgesRouault şi pe Albert Marquet. Mai târziufrecventează clasa lui Puvis de Chavannes,de la care preia mai ales fineţea desenului şistrălucirea culorilor, fără a-i urma principiileestetice academizante. În 1904 se întoarceîn ţară şi expune la Ateneul Român şi laSaloanele Oficiale. Menţine însă legătura cuParisul, unde deschide mai multe expoziţiipersonale, până în 1940. Expune la Bienaladin Veneţia în 1924, 1940 şi 1942. Rămâneunul din cei mai prestigioşi artişti moderni,păstrându-şi întreagă ambiţia de a fi un pictor„din toate timpurile“.Pally, Zenaida(1919, Soroca, Basarabia –26.06.1997, Bucureşti)Mezzosoprană. Grecoaică la origine.A ab solvit Conservatorul la Bucureşti şi a fostprim-solistă a Operei Române (debut 1945).A făcut numeroase turnee: Moscova (1962),Paris (1963), Atena (1963), Sofia (1969),Wiesbaden (1974), Stockholm (1975), Berlin(1975), Lausanne (1981), Lucerna (1981)interpretând roluri din repertoriul clasic, depildă în Carmen de G. Bizet, Aida de G.Verdi,Oedip de George Enescu.Pamfile, Tudor C.(11.06.1883, com. Ţepu, jud. Tecuci –16.10.1921, Chişinău)Folclorist. A absolvit Şcoala Militară la Iaşi şiŞcoala de Ofiţeri de Infanterie la Bucureşti,apoi la Cladova, în Banatul Sârbesc. Sfătuit577ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 577 31.10.2011 17:29:13

578Tudor PamfilePanaiteanu-BardasareG. Panaiteanu-Bardasarede Nicolae Iorga şi Ion Bianu, ale cărorcursuri le-a audiat, a început să culeagăfolclor din localităţile judeţului Tecuci şi dinBanatul Sârbesc. A absolvit apoi Școala deOfiţeri de Cavalerie la Târgovişte. A activatla Bârlad, în cadrul Regimentului 3 Roşiori.A luat parte la războiul balcanic cu gradulde căpitan. A scos împreună cu G.T. Kirileanu,la Bârlad, revista Ion Creangă (caretipărea un Calendar, ca şi colecţia BibliotecaIon Creangă), a colaborat cu Weigand şiJan Urban Jarnik, furnizându-le materialcules din Moldova. Este unul dintre fondatoriiSocietăţii de Folclor, la care au aderatN. Iorga, Ovid Densusianu, Simion Mehedinţi,Ioan Bianu, G. Bogdan-Duică, GeorgeEnescu, Dan Simonescu, Sabin Drăgoi,Al. Tzigara-Samurcaş, Theodor Speranţia,Gheorghe Ghibănescu, I. Popescu-Pogoneanu,Al. Lascarov-Moldovanu, Ion Ciocârlan.Lucrări: Industria casnică la români,1909, Premiul Academiei Române; Jocuride copii, 3 vol., 1906, 1907, 1909; Cimilituriromâneşti, 1908. În 1928 i s-a dezvelit un bustla Tecuci. Preotul şi folcloristul Dumitru Gr.Furtună a scos revista Tudor Pamfile la Dorohoi,între 1923 şi 1928.Panaiteanu-Bardasare, Emanoil(1850, Iaşi – 1935, Iaşi)Pictor. Grec ca etnie. Nepot al lui GheorgheP.-B. A absolvit Școala de Arte din Iaşi caelev al unchiului său. Bursier al prinţuluiCarol I la Berlin. A călătorit cu unchiul săula mănăstirile din Bucovina, pentru a faceportretele ctitorilor (litografii). Au fost publicate:Ştefan cel Mare, Alexandru (fiul acestuia),Ioan Huniade la picioarele fecioarei Maria.Panaiteanu-Bardasare, G(h)eorg(h)e(1816, Burdujeni, jud. Suceava – 1900, Iaşi)Pictor. Grec ca etnie. A absolvit AcademiaRegală din München ca elev al lui Wilhemvon Kaulbach şi Ferdinand Piloty. Estefondatorul Şcolii de Arte Frumoase (1858)şi al Pinacotecii de la Iaşi (1860, ambele cusprijinul lui Mihail Kogălniceanu). L-a avutelev pe Constantin D. Stahi şi pe nepotulsău, Emanoil. Ca pictor a lucrat acuarelăşi litografie. Lucrări: Bătălia moldovenilor cucavalerii teutoni, Peisajul în Bavaria, Portret defemeie, Franciscanul, Două surori, HermionaAsachi (fiica lui Gh. Asachi), Vasile Lupu,Grigore Ghica. Este legat de începuturilefotografiei în România Mică. A făcut fotografialui Al.I. Cuza, aflată azi la MuzeulUnirii din Iaşi.Panaitescu-Perpessicius, Dimitrienume la naştere Dimitrie Panait(21.10.1891, Brăila – 29.03.1971, Bucureşti)Istoric şi critic literar. A fost student alFacultăţii de Litere din Bucureşti, Secţiade filologie modernă. În primul an defacultate a lucrat ca pedagog la pensionulSchewitz-Thieren. A luat parte la cursurileţinute de Ovid Densusianu, Nicolae Iorga,Ion Bianu, Ion Bogdan, Mihail Dragomirescu.În anul al treilea de facultate a primito bursă lunară în urma unui concurs, iarcu sprijinul şi recomandarea lui Ion Bianu,devine meditatorul nepoţilor lui Ion Ghica.A debutat cu schiţa Omida – Din lumea celorcare se târăsc, o replică la volumul Din lumeacelor cari nu cuvântă a lui Emil Gârleanu.Schiţa a fost semnată cu pseudonimulVictor Pribeagu. A debutat ca poet cupoezia „Reminiscenţă“ în 1913, semnatăcu pseudonimul D. Pandara. Semnează cupseudonimul „Perpessicius“ în Cronica (din1915), revistă condusă de Gala Galactionşi Tudor Arghezi. Mobilizat pe front, esterănit în 1916 şi rămâne invalid de mânadreaptă. Profesor în mai multe localităţi aleţării, autor al unor apreciate manuale deliteratură pentru liceu, elaborate împreunăcu Al. Rosetti şi Jacques Byck. A fost directorgeneral al Bibliotecii Academiei şi directorfondator al Muzeului Literaturii Române(1957) şi al revistei Manuscriptum. VolumulScut şi targă, apărut în 1926, dezvoltă temeinspirate din experienţa războiului şi a vremurilorcare au urmat. Lucrări: Menţiuni critice,vol. I–V (1928–1946); Itinerar sentimental(1932); Dictando divers (1940); Jurnalul de lector(1944), completat cu Eminesciana. Menţiuni deistoriografie literară şi folclor (1948–1956); Altemenţiuni de istoriografie literară şi folclor (1957–1967); Lecturi intermitente (1971); Eminesciana(1971); Patru clasici (1974); 12 prozatori interbelici(1980); Scriitori români, vol. I–II (1989).Editează primele şase volume din Operede M. Eminescu (1939–1969, antumele).Laureat al Premiului Naţional (1940) şi alPremiului de Stat (1954). Membru titular alAcademiei Române (1955).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 578 31.10.2011 17:29:13

Panaitescu, P(etre) N.( ~1870, Iaşi – 1952, Bucureşti)Economist. Tată al lui Petre P.P. A absolvitAcademia de Studii Comerciale la Bucureşti.Admirator al lui Dimitrie Gusti, prietencu C. Rădulescu-Motru, continuator alpreocupărilor lui Theodor Burada. Directorfondator al Şcolii Superioare de Arte şiMeserii (1906–1936), parte a proiectuluilui Spiru Haret de modernizare a României.Şcoala avea 22 de ateliere cu specialităţile:tâmplărie, sculptură în lemn şi ipsos, rotărie,modelărie, garaj de automobile, lăcătuşerie,ajustaj, cazangerie, lipire oxi-acetilenică,forjă, tinichigerie, turnătorie în fontă şibronz, nichelaj şi galvanoplastie, cizelaj,vopsitorie şi tapiţerie. Până în 1928 s-au maiadăugat atelierele de electricitate, croitorieşi încălţăminte. În aceste ateliere au fostcreate adevărate opere ale artei tehnice sauplastice, precum partea mecanică a avionuluilui Aurel Vlaicu şi statuia poetuluiMihai Eminescu pentru oraşul Iaşi, operăa sculptorului Faur Ion Schmidt, maistru alşcolii. S-a ocupat cu precădere de meseriitradiţionale la români. Lucrări: Însemnătateaeconomică a mocanilor în istoria Ţărei Româneşti,1936; Le rôle économique et social des Tziganesau Moyen Âge en Valachie et en Moldavie,1937; The Gypsies in Wallachia and Moldavia:A Chapter of Economic History, 1941; Răbojul –studiu de istorie economică şi socială, 1946; TheGypsy Flower-Sellers of Bucarest, 1948.Panaitescu, P(etre) P.(13.03.1900, Iaşi – 14.11.1967, Bucureşti)Istoric şi filolog. Fiu al lui Petre P.N. A absolvitIstoria la Universitatea din Bucureşti.Slavist. Specializare la Cracovia şi ŞcoalaRomână de la Fontenay-aux-Roses. Profesorla Universitatea din Bucureşti şi rectorîn 1941. Arestat în 1945 ca membru PNŢ,acuzat de înclinaţii legionare, judecat înlotul Nichifor Crainic, Ion Petrovici, PetreŢuţea. Eliberat în 1946, a fost numit consiliertehnic la Muzeul Româno-Rus, graţielui Scarlat Callimachi (comunist, din vecheafamilie de boieri şi domni Callimah, la originiboierii Călmașu), director al muzeului.Cercetător ştiinţific la Institutul de IstorieNicolae Iorga. Lucrări: Documentele ŢăriiRomâneşti. 1. Documentele interne 1369–1490,1938; Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei,1959; Începuturile şi biruinţa scrisului înlimba română, 1965. Membru fondator alAsociaţiei Slaviştilor din România, membrual Institutului pentru Studiul EuropeiSud-Estice din München. Membru corespondental Academiei Române (1934).PanăP. P. Panaitescu Scarlat PanaitescuPanaitescu, Scarlat(30.01.1867, Iaşi –22.03.1938, Câmpulung Moldovenesc)General de divizie. A absolvit şcolile militaredin Iaşi şi Bucureşti. A început Şcoala Politehnicăla Bucureşti şi a absolvit la SorbonaSecţia matematici. S-a specializat la Şcoalade Aplicaţie de Artilerie şi Geniu de la Fontainebleau.Director al Serviciului Românde Geniu, şef al Serviciului Armament dincadrul Ministerului de Război. Profesor laŞcoala Militară de Artilerie şi Geniu dinBucureşti, apoi la Şcoala Superioară deRăzboi din Bucureşti şi Facultatea de Ştiinţedin Iaşi. Lucrări: Educaţiunea militară anaţiunii, 1907; Chestiuni de toponimie, 1913;Din istoria fortificaţiilor, 1914; Documentareacartografică în România, 1921; Turtucaia şirăzboiul mondial, 1924. Membru al SocietăţiiGeografice Române, al Comisiunii MonumentelorIstorice. Membru corespondent alAcademiei Române (1919).Pană, Gheorghe(9.04.1927, Gherghiţa, jud. Prahova)Om politic. A absolvit Academia de StudiiEconomice la Bucureşti. A intrat în PCR castudent. A fost activist la Comitetul Municipalde partid până în 1966, când a fostales prim-secretar la Regionala de PartidBraşov. În 1968 a devenit membru al ConsiliuluiUnităţii Socialiste, în 1969 membrual Consiliului de Stat şi deputat în MareaAdunare Naţională. Membru al CC al PCR,al Comitetului său Executiv şi al PrezidiuluiPermanent al Comitetului Executiv, ocupându-sede secţia de cadre. Membru alConsiliului de Apărare a ţării din 1970 şi alComisiei Centrale pentru Comerţ Exterior(1971). În 1977 s-a dus în Valea Jiului sămedieze nemulţumirile minerilor şi a fostsechestrat alături de Ilie Verdeţ. A căzutodată cu regimul Ceauşescu.579ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 579 31.10.2011 17:29:13

PanăGheorghe Pană Saşa Pană Nicolae Pandrea Petre Pandrea580Pană, Saşanume la naştere Alexandru Binder(8.08.1902, Dorohoi – 22.08.1981, Bucureşti)Poet. Teoretician al avangardismului. A scosrevista unu, 1928. Grupul revistei era formatdin Tristan Tzara, Ilarie Voronca, ȘtefanRoll, B. Fundoianu, Marcel Iancu. A lăsatpoezie avangardistă: Diagrame, 1930; Echinoxarbitrar, 1931; Prozopoeme, 1971; Culoarea timpului,1977, proză: În preajma mutărilor, 1965,antologii: Antologia literaturii române de avangardă,1969, şi memorii: Născut în ‘02, 1973.Pană, Zahu, prenume la naştere Zaharia(21.08.1921, com. Beala de Sus, Cadrilater –11.03.2001, Albany, New York)Poet. Aromân. Venit în România în 1925, dinCadrilater. A absolvit Academia Comercialădin Bucureşti. Arestat în 1941 ca legionar.A fost graţiat în 1964 şi a emigrat în SUAîn 1965. Preşedinte al Asociaţiei FoştilorDeţinuţi Politici cu sediul la New York.A colaborat la Cuvântul românesc din Canada.Lucrări: Poezii din închisori, 1982; Cu acul pesăpun, 1989; Avanghipsiri (Privelişti), 1996.Pandrea, Nicolae(22.09.1937, Dumbrăveni, jud. Vrancea)Inginer. A absolvit Facultatea de Mecanică laInstitutul Politehnic din Bucureşti. Profesoral facultăţii pe care a absolvit-o. Contribuţiila studiul vibraţiilor rigidului cu legăturielastice în coordonate plücheriene cu aplicaţiila suspensia grupului motopropulsoral automobilelor. Membru al Comisiei deAcustică a Academiei Române, al SocietăţiiInginerilor de Automobile din România.Membru al Academiei de Ştiinţe Tehnicedin România.Pandrea, Petrenume la naştere Petre Marcu(26.06.1904, Balş-Romanaţi –8.07.1968, Bucureşti)Avocat şi scriitor. Specialist în codul penal.Cumnat cu Lucreţiu Pătrăşcanu. A studiatla universităţile din Berlin, Paris, München,Heidelberg, Roma. A scris Manifestul CrinuluiAlb (1928) împreună cu Sorin Pavel şi IonNistor, care a închegat în jurul lui o grupareliterară: Radu Stanca, Şt. Aug. Doinaş,Nicolae Balotă ş.a. Ataşat de presă la LegaţiaRomâniei din Berlin. A făcut închisoare îndouă reprize: 1945–1952 şi 1958–1961.Lucrări: Criminologia dialectică, 1945; Brâncuşi.Amintiri şi exegeze, postum, 1976; Garda deFier. Jurnal de filosofie politică (memorii penitenciare),postum, 2001; Soarele melancoliei. Memorii,postum, 2005. Cu prilejul centenaruluinaşterii scriitorului, Academia Română,Secţia de filologie şi literatură, a organizat osesiune omagială.Panfil, Vera(15.08.1905, Ismail, azi în Ucraina –9.12.1961, Chişinău)Critic literar. A absolvit Academia Agricolădin Cluj (1927), obţinând diploma deinginer-agronom. A fost un timp asistentăla Academia Agricolă din Cluj, apoiprofesoară de botanică la şcolile normaledin Ploieşti şi Bucureşti. În 1940 se stabileştela Chişinău. În anii războiului seevacuează la Buguruslan şi, în calitate decolaborator ştiinţific la Institutul ŞtiinţificMoldovenesc de Istorie, Limbă şi Literatură,studiază creaţia clasicilor români şiistoria relaţiilor moldo-ruso-ucrainene,participă (împreună cu N. Corlăteanu,E.M. Russev, Gr. Adam ş.a.) la întocmireaunor dicţionare, lucrări didactice pentruşcoala medie şi cea superioară. După război,în 1946, se întoarce provizoriu la Bucureşti,unde activează la Secţia cultură a ambasadeisovietice, fiind unul din organizatoriiAsociaţiei Române de Prietenie cu URSS(ARLUS). Participă la înfiinţarea InstitutuluiPedagogic de Limbă şi Literatură RusăMaxim Gorki din Bucureşti, unde a fostşef de studii şi a predat literatură. Iniţiazăla Sala Dalles din Bucureşti primul ciclu deconferinţe publice despre literatura rusă, laENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 580 31.10.2011 17:29:13

care atrage, ca lectori, pe vechii cunoscuţidin vremea colaborării la Viaţa Românească:Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, GalaGalaction ş.a. Din 1949 se stabileşte la Chişinău.Reia activitatea în domeniul criticii şiistoriei literare, semnând în presa periodicăo serie de articole şi studii despre M. Eminescu,C. Negruzzi, C. Stamati, Al. Donici,A. Russo, V. Alecsandri, B.-P. H asdeu, precumşi despre creaţia scriitorilor contemporani:George Meniuc, Emilian Bucov, LiviuDeleanu, Ana Lupan, Samson Şleahu, AriadnaŞalari, Bogdan Istru, Ion Druţă, strângândarticolele în volumul Pagini de critică şiistorie literară (1961). Între 1957 şi 1961 scrieproză documentară, publicistică, abordândcu predilecţie tema revoluţionară: Zorilelibertăţii (1957, 1967), Roşcovana (1959).Pangal, Jean, în România cunoscut caIoan Pangal, probabil numeleeste un pseudonim de la pan-gallic,simbol al vechii unităţi a celţilor(1893, Nisa, Franţa –14.10.1950, Lisabona, Portugalia)Om politic. Mason (Ordinul MareluiOrient al Franţei, care recunoaşte în 1921francmasoneria română, iar ea este redeşteptată– după perioada 1848–1859 – în1922 şi este recunoscută ca independentăde Supremul Consiliu al Ritului ScoţianAntic şi Acceptat în 1923). Mare proprietarde pământ (400 ha teren arabil şi 500ha pădure) în Franţa. A absolvit Dreptul laSorbona. Venit în România în 1914, a fostadeptul intrării României în război de parteaAntantei (Anglia–Franţa–Rusia). Numitsecretar al Consiliului Naţional pentruUnitatea Românilor (în 1918), se întoarce laParis şi fondează ziarul La Roumanie, susţinutde Take Ionescu. Revine în România în 1919şi fondează ziarul Social-Ţărănismul, iar în1920 Partidul Social Ţărănesc, unit în 1922cu Partidul Ţărănesc şi care produce în 1927disidenţa lui Nicolae Lupu. A fost unul dinintimii regelui Carol al II-lea şi a sprijinitvizita reginei Maria în SUA (1926). Deputatliberal de Soroca (1927), delegat tehnic laLiga Naţiunilor cu ţinta propaganda româneascăîn străinătate (1928). Şeful DirecţieiPresă şi Informaţii în Guvernul Iorga (laConsiliul de Miniştri şi, în acelaşi timp, laMinisterul de Externe, 1931–1932). Fruntaşal Uniunii Agrare (Argetoianu) din 1932,adept al unei guvernări dictatoriale. El a pusîn adormire în 1938 masoneria română. Trimisde rege ambasador în Spania franchistă.Rechemat de Ion Antonescu în ţară (1940),refuză să se întoarcă. Încearcă să mediezecu britanicii ieşirea României din război şiPannîncheierea unei păci separate. A revenit înRomânia pentru scurtă vreme în 1944, pentrua reactiva masoneria română, care a intratdin nou în adormire în 1948. I s-a retrascetăţenia română în 1948. Membru fondatoral lojii masonice a românilor din emigraţie,România Unită (1947). În 1950 a dus tratativecu Vaticanul pentru a produce un acordconform căruia pentru Biserica Ortodoxă nucatolicismul, ci comunismul este duşmanulprincipal. Distins de Franţa cu Legiunea deOnoare şi de Rusia cu gradul de Comandoral Ordinului Sf. Stanislas.Pangică, Nicolae(23.04.1914, Măldăeni, jud. Timiş –?.10.1992, Bucureşti)Pilot. A urmat Şcoala de Subofiţeri de Infanteriede la Braşov, pentru ca, în 1935, să continuestudiile militare la Şcoala Specială deArtilerie – armament de însoţire. La Centrulde Instrucţie al Aeronauticii s-a specializat înfotogrametrie. A absolvit apoi Şcoala Civilăde Pilotaj Mircea Cantacuzino la Bucureştişi Şcoala de Paraşutişti (1941). A înfiinţat,în timpul războiului, primul batalion deparaşutişti al armatei române. De asemenea,a pus bazele paraşutismului sportiv în România,redactând şi reglementările după care s-acondus. El a realizat prima paraşută sanitarădin România. A fost distins cu Ordinul VirtuteaAeronautică cu spade, clasa Crucea deAur; Ordinul Steaua RSR, clasa a V-a, pentrufapte de arme săvârşite în războiul împotrivaGermaniei fasciste (1971); Medalia VirtuteaMilitară clasele II şi I; Medalia Virtutea Ostăşească,clasa a II-a, conferită pentru faptelede arme pe câmpul de luptă împotriva trupelorhitleriste; Medalia Virtutea Ostăşească,clasa I (1965); Medalia Eliberarea de subjugul fascist pentru fapte de arme contratrupelor germane (1967).Pangratti, Ermil(1864, Iaşi – 1931, Bucureşti)Inginer şi matematician. Familie de origineitaliană. Mason. Profesor la Facultatea deMatematică a Universităţii din Bucureşti.Conservator ca opţiune politică, a fostministru al Lucrărilor Publice (1912). TraianLalescu i-a fost elev. Primul rector alUniversităţii din Bucureşti, căreia i-a donatbiblioteca sa. Lucrări despre învăţământultehnic şi istoria ştiinței româneşti. O stradădin Bucureşti îi poartă numele.Pann, Anton, nume la naştereAntonie Pantaleon-Petroveanu(1796, Sliven, Bulgaria – ?.11.1854, Bucureşti)Poet şi muzician. A fost cântăreţ de bisericăşi profesor de muzică la şcoala românească581ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 581 31.10.2011 17:29:13

PantaziAnton PannŞerban PapacosteaVictor Papacostea582din Şcheii Braşovului. Din 1843 a devenitproprietar de tipografie. A tipărit lucrări decult şi lucrări proprii, de teorie muzicală:Gramatica melodică, 1843. Preferinţa sa amers către culegerea cântecelor de lume:Îndreptătorul beţivilor, şi a poeziilor şi poveştilorpopulare: Poezii populare, 1846; Culegerede proverburi sau Povestea vorbii, 1847;Nezdrăvăniile lui Nastratin Hogea, 1853;Culegere de poveşti şi anegdote, 1854. A rămascunoscut pentru prelucrarea originală amotivelor orientale şi balcanice. A compusmuzica pentru poezia „Un răsunet“de Andrei Mureşanu, cunoscută azi subnumele „Deşteaptă-te române“ şi devenităimnul naţional al României după 1989. ÎnCasa Mureşenilor din Braşov se află singurulportret al lui Anton Pann desenat chiarîn timpul vieţii autorului.Pantazi, Emanoil(13.12.1870, Galaţi – 19.04.1942, Bucureşti)Jurist român. A absolvit Dreptul la Bucureşti.A fost avocat în Baroul de Ilfov. A fostunul dintre membrii fondatori ai UnităţiiCulturale a Tuturor Românilor. A făcut partedin Adunarea Deputaţilor (1899–1900). Preşedinteal Consiliului Juridic al Ministeruluide Externe, expert juridic pentru Româniala Conferinţa de la Haga (1929–1930).Preşedinte ori administrator la mai multeîntreprinderi industriale ori administrative.Membru al Consiliului Societăţii LegislativeComparate din Paris. Membru de onoare alAcademiei Române (1929).Papacostea, Cezar(6.06.1886, Molovişte, Macedonia –5.07.1936, Brăila)Scriitor şi traducător. Aromân ca etnie.Frate cu Petre şi Victor P. A absolvit Dreptulla Bucureşti, dar şi-a luat doctoratul înLitere şi Filosofie. A predat greaca, latinaşi germana la diverse licee, apoi la Universitateadin Iaşi. A fost director general alînvăţământului secundar şi superior dinMinisterul Educaţiei. Prieten cu GheorgheBrătianu. Lucrări: Gramatica limbii latine.Morfologia, sintaxa şi noţiuni de stilistică pentruclasele IV-V liceale, 1929; Noţiuni elementare delimbă elenă pentru clasa a IV-a de liceu, 1929;Evoluţia gândirii la greci; Filosofia antică în gândirealui Eminescu. Membru corespondent alAcademiei Române (1935).Papacostea, Petre(1893, Molovişte, Macedonia – 1969, Bucureşti)Jurist. Aromân. Mason. Frate al lui Cezarşi Victor P., tată al lui Şerban P. A absolvitDreptul la Bucureşti. A fost secretarulpolitic al generalului Al. Averescu (fondatoral Partidului Poporului) şi director generalal Poştei Române. A organizat, împreunăcu Gheorghe Brătianu, manifestaţii aleFrontului Constituţional, care încerca să seîmpotrivească camarilei regale. Au apărut, înziarul Partidului Poporului, Indreptarea, maimulte articole virulente împotriva acestuigrup format în jurul regelui. A făcut închisoare(1952–1954, după fiul său), şi numaiprietenia cu Petru Groza a dus la eliberareasa atât de rapidă.Papacostea, Şerban(25.06.1928, Bucureşti)Istoric. Aromân. Fiu al lui Petre P. şi nepotal lui Cezar şi Victor P. A absolvit Litere şiFilosofie şi Istorie-Geografie la Bucureşti.Cercetător la Institutul de Istorie N. Iorgadin Bucureşti şi director al lui (din 1990).După 1948 a fost deportat într-un lagăr demuncă forţată la Canalul Dunăre–MareaNeagră, eliberat în 1952, când a fost arestattatăl său. Lucrări: Oltenia sub stăpânireaaustriacă, 1718–1739, 1971; Geneza statuluiîn evul mediu românesc. Studii critice, 1988;Românii în sec. XIII. Între cruciadă şi ImperiulMongol, 1994. Din 1995 este membru alAcademiei Ligure de Ştiinţe şi Litere dinGenova (1996). Membru corespondent alAcademiei Române (1990).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 582 31.10.2011 17:29:13

PapahagiH. Papadat-Bengescu Al. Papadopol-Calimah Marian PapahagiPapacostea, Victor(1900, Molovişte, Macedonia – 1962, Bucureşti)Istoric. Frate cu Cezar şi Petre P. A absolvitIstoria la Universitatea din Bucureşti.Fondator şi director al Institutului de Balcanologiede la Bucureşti. Liberal, prietencu Gheorghe Brătianu. Subsecretar de statîn guvernele Sănătescu şi Rădescu. Arestatşi trimis la Sighet (1950–1955, 1957–1958).Papadat-Bengescu, Hortensia(8.12.1876, Iveşti, jud. Galaţi –5.03.1955, Bucureşti)Prozatoare. Fiică a generalului Bengescu şisoţie de magistrat, avea o educaţie aleasă.A frecventat cenaclul Sburătorul al lui E.Lovinescu, a publicat cronici literare, teatrale,muzicale, plastice la Viaţa românească,Sburătorul, Vremea, Adevărul literar şi artistic.Este considerată întemeietoarea romanuluiromânesc de analiză: Ape adânci, 1919;Femeia în faţa oglinzii, 1921; Concert din muzicăde Bach, 1927; Drum ascuns, 1933 ş.a. A scrisşi teatru: Bătrânul, 1920; Medievala, 1930.A primit Marele Premiu al Societăţii ScriitorilorRomâni, 1936, şi Premiul Naţionalpentru proză, 1946.Papadopol-Calimah, Alexandru(15.01.1833, Tecuci, judeţul Galaţi –18.06.1898, Tecuci)Istoric, publicist şi om politic. Bunic dupămamă a fost Scarlat Callimah Voevod, carea domnit în Moldova şi în Ţara Româneascăşi se trăgea din mazilul basarabean VasileCălmaşul. Numele familiei a fost grecizat,sub forma Callimaki, de Ioan Teodor Călmaşul,care a domnit în Moldova între 1758şi 1761. Se înrudea cu Scarlat Callimachi, alcărui bunic fusese tot voievod. Ministru deExterne şi ministru al Cultelor şi InstrucţiuniiPublice. A participat din tinereţe la luptapentru unirea Principatelor Române. Ministrude Externe în Guvernul Nicolae Kretzulescude la 17 octombrie 1865 la 11 februarie1866. Ministru al Cultelor şi InstrucţiuniiPublice în Guvernul Dimitrie Ghica. La7 aprilie 1886 a fost numit membru al uneicomisii înfiinţate pentru a se ocupa deexploatarea ştiinţifică a sitului arheologicde la Cucuteni. Din acelaşi an au apărut,de sine stătătoare, „Memoriile SecţiuniiIstorice“, iar în deceniile următoare a fostrealizată inventarierea şi catalogarea documentelorAcademiei. A pus, pentru primaoară, la îndemâna cititorilor, opera literară alui Costache Negri. A publicat studii desprelimba română, printre care, în 1855, cel intitulatLimba românească, unde a luat apărarealimbii populare. Lucrări: Curtea de Casaţieîn Franţa (1862); Reglementul pentru serviciulCurţii de Casaţie din Franţa (1862); Dioscorideşi Lucius Apuleius (Botanica daco-getică, 1879);Despre Nicolae Mavrocordat Exaporitul şidespre activitatea sa politică şi literară (1884);Cuvânt despre expediţia lui Igor Sveatoslavici,principele Novgorodului Nordic contra Plovţilorsau Cumanilor. Traducere şi note (1885); DespreGheorghe Ştefan Voivod, Domnul Moldovei(1653–1668) (1886); Generalul Pavel Kisseleffîn Moldova şi Ţara Românească, 1829–1834,după documente ruseşti (1887); Notiţă istoricădespre oraşul Botoşani (1887); Notiţă istoricădespre Bârlad (1889); Sofia Paleolog, nepoataîmpăratului Constantin XII Paleolog şi DomniţaOlena, fiica Domnului Moldovei, Ştefan celMare, 1472–1509 (1895); Un episod din istoriatipografiei în România (1896); Din scrierile luiAlexandru Papadopol-Calimah, publicate defiul său (1908). Membru titular al SocietăţiiAcademice Române din 1876. Vicepreşedinteal Academiei Române (1885–1886),vicepreşedinte al secţiunii istorice a AcademieiRomâne (1885–1891, 1892–1894).Papahagi, Marian(14.10.1948, Rm. Vâlcea – 18.01.1999, Roma)Critic literar. Familie aromânească, în descendenţalui Tache P. A absolvit Facultateade Limba şi Literatura Italiană la Universitateadin Roma. Specializare la Coimbra,Portugalia. Profesor şi rector la Universitatea583ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 583 31.10.2011 17:29:14

584din Cluj. Director la Accademia di Romaniadin Roma (din 1997). A scris lucrări de teorieliterară şi comparatism: Exerciţii de lectură,1976; Eros şi utopie, 1980; Intelectualitate şipoezie, 1976; Studii despre lirica lui Duecento,1981; Critica de atelier, 1983; Cumpănă şi semn,Premiul Uniunii Scriitorilor, 1991. A lucratla dicţionarul Scriitori români, vol. I, A-D,1994, Premiul Uniunii Scriitorilor, vol. II,D-L, 1998, coordonat de Mircea Zaciu.Papahagi, Pericle(20.10.1872, Avdela, Grecia –20.01.1943, Silistra, Bulgaria)Filolog şi folclorist. Aromân. Frate cu TacheP. A început studiile în comuna natală şile-a continuat la Bucureşti. A studiat laLeipzig, unde şi-a luat doctoratul în litere.A fost profesor la licee din Salonic şi Giurgiu,apoi profesor şi director al liceului dinSilistra, precum şi profesor la Facultatea deLitere şi Filosofie din Bucureşti. A condusSeminarul de dialectologie şi folclor romanic.A reeditat lucrările lui Cavalioti, Ucutaşi Daniil; a publicat Gramatica aromână saumacedo-română a lui M. Boiadji; a îngrijit Studiiistorice asupra Peninsulei Balcanice de IoanCaragiani. Aceste lucrări, devenite rare, suntveritabile monumente de limbă, de importanţăcapitală pentru filologia şi lingvisticaromânească. S-a preocupat, mai cu seamă,de istoria, geografia, etnografia şi folclorulmacedo-românilor. Şi-a extins cercetările şiasupra meglenoromânilor. A fost preocupatde toponimele balcanice şi de relaţiile culturalearomâneşti. Deosebit de interesanterămân în literatura de specialitate numeroaselesale etimologii. Sub egida AcademieiRomâne a publicat cel mai bogat materialfolcloric cules din aproape toate provinciilelocuite de aromâni. Lucrări: Din literaturapoporană a aromânilor, 2 vol. (1900); Româniidin Meglenia. Texte şi glosar (1900); Meglenoromânii.Studiu etnografico-filologic, 2 vol. (1902);Graie aromâne (1905); Basme aromâne şi glosar(1905); Scriitori aromâni din sec. XVIII (1909);Din trecutul cultural al aromânilor (1912); Poesiaînstrăinării la aromâni (1912); Antologie aromânească(1922); Numiri etnice la aromâni (1925);Urme româneşti în toponimia Peninsulei Balcanice(1925); Macedoromânii sau aromânii (1927);Din dicţionarul dialectului aromân, general şi etimologic(1947); Latina vulgară (1921); Din epocade formaţiune a limbii române (1923); Dispariţiişi suprapuneri locale (1926); Etnografie lingvisticăromână (1926); Introducere în filologia romanică.Cu privire specială asupra limbii române (1930);Aromânii. Grai–Folclor–Etnografie. Cu o introducereistorică (1932). Membru corespondent alAcademiei Române (1916).PapahagiPapahagi, Tache(20.10.1892, Avdela, azi Grecia –17.01.1977, Bucureşti)Folclorist şi dialectolog. Frate cu PericleP. A absolvit Literele la Bucureşti. A fostprofesor la Universitatea din Bucureşti.A lăsat Dicţionarul dialectului aromân general şietimologic, 1963; Images d’etnographie roumaine(Imagini de etnografie românească), 3 vol.,1928–1934); Graiul şi folclorul Maramureşului,1925; Paralele folclorice greco-române, 1944.Papanace, Constantin(15.09.1904, Veria, Macedonia –7.04.1984, Sola, Italia)Economist. Aromân. A studiat la Salonicşi Bucureşti, unde a absolvit AcademiaComercială. L-a cunoscut pe Corneliu ZeleaCodreanu la închisoarea Văcăreşti, în 1930,ambii arestaţi. Luptător pentru drepturilearomânilor, puse în primejdie de bulgariîn Cadrilater. A fondat publicaţiile: Graiul(1932), Bucium (1933) şi Armatolii (foaie deluptă aromânească, în 1940, împreună cuprofesorul Nicolae Caranica şi cu mediculIonel Zeana). Căpetenie a Tineretului LegionarMacedonean. Deputat pe listele partiduluiTotul Pentru Ţară (1937). Subsecretar destat la Ministerul Finanţelor (1940). A fost îndivergenţă faţă de Horia Sima şi s-a retras înItalia în 1944, dar a rămas legionar ca opţiunepână la sfârşitul vieţii. Lucrări: Reflecţiiasupra destinului istoric şi politic al aromânilor,1947; Destinul unei generaţii, împreună cuNae Ionescu; Orientări pentru legionari, 1952;Fermentul aromân (macedo-român) în sud-estuleuropean, 1959; Geneza şi evoluţia conştiinţeietnice la macedo-români, 1965; EvoluţiaMişcării legionare după arestarea şi asasinareaCăpitanului, 1977.Papană, Alexandru Constantin(1908, Iaşi – după 1946, California)Pilot. A absolvit Şcoala Pregătitoare de Ofiţeride Aviaţie de la Cotroceni, comandată deGheorghe Negrescu. Participă constant lacampionatele naţionale de bob de la Sinaia,obţinând titlul în 1928, apărat cu succes înanii următori, când a cucerit locul I la dublula Jocurile Olimpice de Iarnă de la Salt LakeCity, 1932. A obţinut, de asemenea, titlurinaţionale la motociclism şi tenis. A pilotat(1931) avionul IAR la 6 000 m, din care asărit cu paraşuta Smaranda Brăescu (recordnaţional absolut şi record mondial feminin).În 1935 a realizat în premieră raidul aerianBucureşti–Tel Aviv împreună cu AlexandruPopişteanu. A participat în 1936, la LosAngeles, la National Air Races, un campionatmondial neoficial, unde a obţinut locul I atâtENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 584 31.10.2011 17:29:14

PapilianConstantin Papanace Alexandru C. Papană Victor C. Papilian Alexandru Papiu-Ilarianla acrobaţie, cât şi la regularitate. A urmatlocul I în cursa Miami–Havana, devenindcampionul celor două Americi şi obţinândconsacrarea definitivă ca unul dintre cei maibuni aviatori din lume. În timpul celui de-alDoilea Război Mondial este instructor dezbor în SUA, California. Premiul Naţional alSporturilor.Papană, Victor(17.06.1888, Galaţi – ?.08.1956, Cluj)Medic, scriitor şi muzicolog. Profesor deanatomie la Universitatea din Cluj. A scrisstudii, manuale şi tratate de specialitate.A fost şi directorul Operei Române din Cluj,membru fondator al Filarmonicii GheorgheDima din Cluj, pe care a şi condus-o.A înfiinţat Asociaţia Scriitorilor Români dinArdeal şi Banat (1936). A condus revistaLuceafărul (1941–1945), Sibiu. A publicatlucrări de specialitate: Anatomia omului,2 vol.; romane: Ne leagă pământul, 1926; Încredinţa celor şapte sfeşnice, 2 vol., 1933; culegeride nuvele: Generalul Frangulea, 1925;Sufletul lui Faust, 1928; Nuvele olteneşti, 1946;piese de teatru: Teatru, 1945, memorii: Amintiridin teatru, 1968.Papazoglu, Dimitrie(28.03.1811, Bucureşti –5/17.08.1892, Bucureşti)Locotenent-colonel, istoric. La origini, setrăgea din Constantin Slătineanu (de laSlatina), poreclit de otomani Papazoglu,adică „cel credincios“. Tatăl său a cumpăratnumeroase livezi în jurul Bucureştiului, pepământul cărora s-a extins oraşul. A urmatŞcoala Imperială la Braşov, unde familiafugise la 1821, odată cu intrarea turcilorîn oraş. Ştia germană, maghiară şi engleză.A studiat apoi la Budapesta şi Viena. Revenitla 16 ani la Bucureşti, a luat lecţii degravură de la Jaquin, executând mai multestampe (Gheorghe Lazăr, Ion Heliade Rădulescu,Dimitrie Bolintineanu, Uciderea lui BimbaşaSava, Focul de la Bucureşti de la 1847). A intratîn armată în 1830, de la întemeierea ei, şi aorganizat-o. S-a ocupat de stingerea incendiuluidin 1847, a avut comanda unităţilordislocate în ţară. A demisionat în 1885 camaior după ce fusese înaintat în grad cuprilejul reorganizării armatei din 1884.A făcut planşe litografice, a făcut cercetăriistorice pe la mănăstiri, a înfiinţat chiar şiun muzeu care-i purta numele în Bucureşti.A scris Istoria fondărei oraşului Bucureşti, 1891,o carte plină de savoare, unde oraşul apareîn perspectiva timpului, cetate peste cetate,întocmai ca Troia.Papilian, Alexandrunume la naştere: Sandu Stoichiţă(27.03.1947, Paris)Scriitor. Nepot al lui Victor C.P. A absolvitAcademia de Științe Economice laBucurești. Plecat în Franţa, conduce Secţiaîn limba română la Radio France International.Lucrări: Micelii, 1981; Pricini de iubire,1981; Capricii, 1983; Les Grands Traductions,1990; Ex, 1993; Paharul cu muște, 1997; Le bienque je n’ai pas fait, 2002.Papilian, Victor C.(17.06.1888, Galaţi – 15.08.1956, Cluj)Medic, muzician, scriitor. Fiu al unui medicmilitar şi general, Constantin P., şi bunic allui Alexandru P. A absolvit Conservatorulla Bucureşti şi a fost violonist în OrchestraMinisterului Instrucţiunii Publice. Apoia absolvit Medicina, tot la Bucureşti, caelev al lui Francisc Rainer. A fost directoral Institutului de Anatomie al Facultăţii deMedicină de la Universitatea din Cluj şicreator al cercetării în acest domeniu la Cluj,decan al Facultăţii de Medicină şi directoral Filarmonicii din Cluj. Pus pe liber de lacatedră în 1947, arestat în 1950 pentrufaptul de a fi devenit greco-catolic (în 1948),a făcut 10 ani de închisoare. Lucrări: medicale– Anatomia scoarţei lobului frontal, 1916;Manual practic de disecţie, 1923; Tratat elementarde anatomie descriptivă şi topografică, 1928;585ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 585 31.10.2011 17:29:14

586Anatomia Omului, vol. I: Aparatul locomotor;Anatomia Omului, vol. II: Splahnologia; literatură– Amintiri din teatru. 1968; De dincolo derâu. Nuvele ardeleneşti, 1938; Fondator şi preşedinteal Asociaţiei Scriitorilor Români dinArdeal (1936); întemeietor şi preşedinte alSocietăţii Române de Antropologie din Cluj;membru al Societăţii de Biologie şi Societăţiide Antropologie din Paris. Meritul Munciipentru Învăţământ, clasa I. Facultatea deMedicină din Sibiu îi poartă numele.Papiu-Ilarian, Alexandrunume la naştere Alexandru Pop(27.09.1827, Bezded, jud. Sălaj –23.10.1877, Sibiu)Jurist, istoric, lingvist. Greco-catolic. Frate cuIoan P.-I. Ministru român din Transilvania,unul din principalii organizatori ai revoluţieide la 1848. În anul şcolar 1843–1844 a învăţatla liceul din Blaj, unde l-a avut profesorpe Simion Bărnuţiu. Ulterior s-a mutat laliceul piariştilor din Cluj, pe care l-a absolvitîn 1847. A fost unul dintre organizatorii şiconducătorii revoluţiei române de la 1848din Transilvania. A participat la AdunareaNaţională de la Blaj din 18/30 aprilie 1848şi la cea din mai 1848. Între iulie şi august1848 a fost comisar al Propagandei în judeţulDâmboviţa. După o scurtă perioadă în carea deţinut funcţia de inspector al şcolilor dinCercul Blaj, pleacă la Viena, unde, până în1852, urmează cursuri juridice la universitate.Între 1852 şi 1854 îşi continuă studiilela Universitatea din Padova, pe 10 ianuarie1854 reuşind să obţină titlul de doctor înDrept. Între 1855 şi 1858 ocupă o catedrăla Facultatea Juridică din Iaşi, unde predădreptul penal şi inaugurează c ursul de statisticăgenerală a Europei. În 1862 a fost numitprocuror de secţie la Curtea de Casaţie dinBucureşti. A fost primul român transilvăneancare a intrat într-un guvern de la Bucureşti:între octombrie 1863 şi ianuarie 1864 a fostministru de Justiţie în Guvernul Kogălniceanu,legându-şi numele de o reformăimportantă (secularizarea averilor mănăstireşti).A fost primul preşedinte al SocietăţiiTransilvania, pe care a condus-o între 1867 şi1874. Lucrări: Istoria românilor din Dacia Superioară,vol. I–II, Viena, 1851–1852; vol. III,editat după manuscris de Ştefan Pascu,Sibiu, 1943; Tezaur de monumente istorice pentruRomânia, vol. I–III, 1862–1864; Memorandumdespre raporturile românilor cu nemţii, cu slavii şicu ungurii. Independenţa constituţională a Transilvaniei,1870; Relaţiunea despre manuscriselelui Budai Deleanu, 1872; versiunea latină alucrării Descriptio Moldaviae a lui DimitriePapiu-IlarianCantemir, sub auspiciile Academiei Române.Membru titular al Societăţii AcademiceRomâne din 1868, primul care a rostit undiscurs de recepţie în acest for.Papiu-Ilarian, Ioan(29.08.1836, Uifalăul Săsesc, azi Corvineşti,jud. Bistriţa-Năsăud – 5.09.1902, Gherla)Pedagog, preot, poet. Frate cu AlexandruP.-I. A studiat Teologia la Viena. Profesor deromână, latină şi greacă la liceul din Năsăud,apoi preot al penitenciarului din Gherla şidirector al tipografiei diecezane. A publicatproză şi versuri în Foaie pentru minte, inimăşi literatură, Familia, Sionul românesc (Viena),Aurora românească (Pesta) ş.a. Autor demanuale şcolare: Abecedarul pentru şcoaleleconfesionale, 1874; Gramatica limbei românepentru şcoalele inferioare, 1893; Legendariu saucarte de cetit pentru şcoalele confesionale, 1895.Papp, Ioan P.(6.08.1878 – 10.04.1959, Cluj)Jurist. A absolvit Dreptul la Budapesta.Preşedinte al Curţii de Apel Cluj-Sibiu.Preocupat de aspectele juridice ale trecutuluiTransilvaniei. Lucrări: Cărţile funduare.Colecţie de legi, regulamente, ordonanţe şi formulare,1922, în colaborare; Procesul Memorandumuluiromânilor transilvăneni, 1993–1994;Instaurarea justiţiei româneşti în Ardeal, 1945;Codul de procedură civilă a Transilvaniei, 6 vol.,1925–1926. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1946), exclus în 1948, repusîn drepturi în 1990.Papu, Edgarnume la naştere Edgard I. Pappu(13/26.09.1908, Bucureşti –30.03.1993, Bucureşti)Eseist şi istoric literar. Evreu ca etnie.A absolvit Literele şi Filosofia la Bucureşti.S-a specializat la Viena şi Roma. A făcutînchisoare (1961–1964) pentru că păstraselegături epistolare cu Mircea Eliade, EugenIonescu ş.a. Discipol al lui Tudor Vianu,profesor la Institutul de Istoria Artelor dinBucureşti. A scris sinteze în care se ocupăde locul literaturii şi culturii române în universalitate:Răspântii – forme de viaţă şi cultură,1936; Artă şi imagine, 1939; Soluţiile artei încultura modernă, 1943; Călătoriile Renaşterii şinoi structuri literare, 1967; Evoluţia şi formelegenului liric, 1968; Feţele lui Ianus, 1970; Artaşi umanul, 1974; Din clasicii noştri · Contribuţiila ideea unui protocronism românesc, 1977;Barocul ca tip de existenţă, 1977; Existenţaromantică, schiţă morfologică a romantismului,1980; Orizonturi la început de veac, 1982;ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 586 31.10.2011 17:29:14

ParhomoviciDimitrie Pappazoglu Edgar Papu Pavel Parasca Miron Radu ParaschivescuDespre stiluri, 1986; Excurs prin literaturilelumii, 1990. A primit Premiul special alUniunii Scriitorilor pe 1978 pentru întreagaactivitate. Membru post-mortem al AcademieiRomâne (din 2006).Parasca, Pavel(8.07.1939, Brânzenii Vechi, Basarabia)Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie laUniversitatea de Stat din Chişinău. A fostredactor ştiinţific la Enciclopedia SovieticăMoldovenească (1967–1970), cercetătorştiinţific la Institutul de Istorie al Academieide Ştiinţe din Moldova, la Catedra de ştiinţeumanistice a Conservatorului din Chişinău,şef al Catedrei de istoria românilor la Universitateade Stat din Chişinău, profesor laCatedra ştiinţe umanistice a UniversităţiiLibere Internaţionale din Chişinău, apoidecan al Facultăţii de Istorie şi Relaţii Internaţionalea aceleiaşi instituţii (1997–2007).În aceeaşi perioadă a fost vicepreşedinte,apoi preşedinte al Asociaţiei Istoricilor dinRepublica Moldova (1991–1993). Contribuţiiîn domeniul istoriei politice a Moldoveimedievale, a contextului internaţional încare s-a constituit şi s-a afirmat Ţara Moldovei(secolul al XIV-lea – mijlocul secoluluial XV-lea). Lucrări: Constituirea statelor medievaleromâneşti (1996), La obârşia MitropolieiŢării Moldovei (2002), Politica externă şi relaţiileinternaţionale ale Ţărilor Române în epocamedievală (2005), Domnii Ţării Moldovei. Studii(2005, în colaborare), Istoria Românilor. Epocaantică şi medievală. Manual pentru clasa a X-ade liceu (2002, în colaborare).Paraschivescu, Miron Radu(2.10.1911, Zimnicea, jud. Teleorman –17.02.1971, Bucureşti)Poet şi traducător. A absolvit Literele şi Filosofiala Bucureşti. A colaborat la revisteleantebelice de stânga (Cuvântul liber, Reporter,Era nouă), a scris poezie parabolică, undeaparent accentul cade pe culorile tari, limbajulargotic şi pitoresc, în realitate acesta fiinddoar decorul unor trăiri profunde: Cânticeţigăneşti, 1941; Declaraţia patetică, 1934–1948;Laude şi alte poeme, 1959; Tristele, 1968.A scris şi proză, comedii poliţiste. A tradusdin San Juan de la Cruz, Charles Peguy, MaxElskamp, Rainer Maria Rilke, Federico GarcíaLorca, Robert Desnos, Arthur Rimbaud,Louis Aragon, André Malraux, A.S. Puşkin,Maxim Gorki, Giuseppe Ungaretti.Paraschivoiu, Ion(8.10.1942, com. Ceauru, jud. Gorj)Inginer. A absolvit Facultatea de Aerospaţialela Institutul Politehnic din Bucureşti caelev al lui Elie Carafoli. A plecat în Canada(1976) şi a lucrat în cercetare la Institutulde Cercetări Hidro din Québec. În prezentprofesor la École Polytechnique din Montréalîn specialitatea aeronautică. Contribuţiiîn domeniul aerodinamicii şi dinamiciisubsonice. Deţine patentul pentru aripă dezbor cu geometrie variabilă (1973, România).Este preocupat şi de performanţeleromânilor din afara graniţelor, de păstrareacontactelor cu cercetarea românească.Membru şi preşedinte al ARA (AcademiaRomâno-Americană). Lucrări: Wind turbines,2002; Aérodynamique subsonique, 2003;Wind Turbine Design: With Emphasis on DarrieusConcept, 2004. Doctor Honoris Causaal Universităţii Tehnice din Chişinău, alUniversităţii Politehnice din Bucureşti,Premiul de Excelenţă al Şcolii Politehnicedin Montréal, 1987.Parhomovici, Iosif M.(1846, Poltava, Ucraina – ?.01.1932, Chişinău)Teolog. Ucrainean ca etnie. A absolvitSeminarul Teologic la Chişinău şi AcademiaTeologică la Kiev. Profesor la SeminarulTeologic din Chişinău. Lucrări: Viaţa şi activitateaarhiepiscopului Pavel, Viaţa şi activitateaarhiepiscopului Serafim, Schiţă istorică asupramisiunii antischismatice şi antisectante din eparhiaChişinăului de la 1813 până la 1910.587ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 587 31.10.2011 17:29:14

588Ion ParaschivoiuParhon, C(onstantin) I.(15.10.1874, Câmpulung Muscel –9.08.1969, Bucureşti)Medic endocrinolog şi neuropsihiatru. Familieoriginară din Ţinutul Secuiesc. A studiatla Facultatea de Medicină din Bucureşti(1893–1900), obţinând titlul ştiinţific dedoctor în medicină. Profesează ca medic laSpitalul Rural Rallet din judeţul Dâmboviţa(1901–1902) şi apoi medic secundar laspitalul Pantelimon (1903–1909). În aceastăperioadă devine docent al clinicii de bolinervoase din Bucureşti (1903), urmând şi unstagiu de perfecţionare la München (1906).Devine medic primar la ospiciul Mărcuţa(1909–1912). Este angajat apoi în învăţământulsuperior ca profesor universitarde neurologie şi psihiatrie la Facultatea deMedicină din Iaşi (1913–1933) şi de clinicăendocrinologică la Facultatea de Medicinădin Bucureşti (1933–1940 şi 1944–1958).În calitate de militant socialist a fost influenţat,după propriile afirmaţii, de operelelui Karl Marx. A fost unul dintre fondatoriiPartidului Muncitoresc, un grup politicefemer, care a fuzionat cu Partidul Ţărănescîn 1919. La scurtă vreme după fuziune s-aseparat împreună cu un grup şi a devenitsusţinător al Partidului Comunist dinRomânia (PCR). În primăvara anului 1944este primul semnatar al memoriului-protestal intelectualilor pentru ieşirea României dincoaliţia militară fascistă. Devine preşedinteal ARLUS (1944–1967). Din 1946 şi până în1961 a fost ales în continuu deputat în AdunareaDeputaţilor şi apoi în Marea AdunareNaţională. A îndeplinit funcţia de preşedinteal Prezidiului Marii Adunări Naţionale aRepublicii Populare Române (şeful statului)în perioada 13 aprilie 1948–2 iunie 1952.A mai făcut parte dintr-un comitet interimarprezidenţial format din cinci membri (alăturide Mihail Sadoveanu, Ştefan Voitec, GheorgheStere şi Ion Niculi) între 30 decembrie1947 şi 13 aprilie 1948. În paralel cu activitateadidactică, îşi continuă şi activitateaParhonC. I. Parhonprofesională ca director al spitalului Socoladin Iaşi (1917–1930) şi apoi al Institutuluipentru Bolile Nervoase, Mentale şi Endocrinologicedin Bucureşti (1930–1940). Estefondatorul revistei Societăţii Române deEndocrinologie, Acta Endocrinologica, în 1938.A fost membru în colegiul de redacţie alrevistelor Folia neurobiologică şi Revue françaised’endocrinologie. În iunie 1952 a renunţat laactivitatea politică, dedicându-şi restul vieţiiactivităţii de cercetare ştiinţifică. Ulterior adevenit director al Institutului de Endocrinologie(1949–1957) şi al Institutului deGeriatrie (1952–1957). Lucrări: SecreţiileInterne (1909) – prima carte de endocrinologiedin lume, scrisă în colaborare cu MoiseGoldstein; Manual de endocrinologie (3 vol.,1945–1949) – în colaborare cu Moise Goldsteinşi Ştefan Milcu; Bătrâneţea şi tratamentulei (1948); Biologia vârstelor (1955); Opere alese(5 vol., 1954–1962). Este membru titularal Academiei de Medicină din Bucureşti(1935), membru de onoare al Academiei deŞtiinţe Medicale (1969), membru fondatoral Societăţii de Anatomie din Bucureşti, alSocietăţii de Biologie, al Societăţii Românede Neurologie, Psihiatrie, Psihologie şiEndocrinologie. În 1946, regele Mihaifondează Institutul de Endocrinologie, subnumele de C.I. Parhon. A fost ales membrual academiilor de ştiinţe ale URSS, R.P. Bulgaria,R.P. Ungară şi RDG, al societăţilor deendocrinologie din Paris, Moscova şi Praga,al Societăţii Estoniene de Neurologie, al maimultor societăţi din Paris (de neurologie,de psihiatrie, de medico-psihologie şi alSocietăţii Medicale a Spitalelor). În 1948 afost ales Doctor Honoris Causa al UniversităţiiCaroline din Praga. Erou al MunciiSocialiste. În 1939 devine membru titular şipreşedinte de onoare al Academiei Române.Parteni, Cezar Antoni(23.06.1900, Iaşi – 13.12.1956, Bucureşti)Inginer. A absolvit Facultatea de Ştiinţela Iaşi. Specialist în maşini electrice. Profesorla Politehnica din Iaşi, unde a fost şirector, la aceea din Bucureşti şi la Craiova.A organizat laboratoarele celor trei institutepolitehnice. A studiat funcţionarea maşinilorasincrone la încărcări nesimetrice şi atransformatoarelor antirezonante. A făcutcercetări asupra modificărilor pe care leantrenează orice schimbare a lungimiiîntrefierului. A fost înlăturat din învăţământşi s-a sinucis. Lucrări: Comportarea maşinilorelectrice la unda de şoc, în colaborare cu IonS. Antoniu; Curs de maşini electrice speciale(Curent alternativ); Curs de maşini electrice spe-ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 588 31.10.2011 17:29:14

ciale (Curent continuu), toate postum, 1957.La Iaşi i s-a dezvelit un bust (2011).Pascaly, Mihail(1830, Bucureşti – 30.09.1882, Bucureşti)Actor, regizor, director de teatru, profesor,traducător, autor dramatic şi publicist. Grecla origine. Şi-a început cariera în trupa luiCostache Caragiali şi a continuat cu MateiMillo. Şi-a întemeiat propria trupă, căreia aîncercat să-i asigure un repertoriu scriind şitraducând piese de teatru. A colindat printoate spaţiile locuite de români, încercândsă promoveze un mesaj cultural care săreleve unitatea spiritului românesc. MihaiEminescu şi-a început cariera ca sufleorîn această trupă. A fost animator al vieţiiteatrale româneşti promovând repertoriuluniversal (Shakespeare, Dumas, Vigny) şicreaţia originală cu subiecte istorice. A fostdirector al Teatrului Naţional până în 1877.A jucat în piese precum: Idiotul, Hamlet,Ştrengarul de Paris, Sărmanul Jac sau comediilelui Victorien Sardou, din care a tradusel însuşi o parte. Lucrări: Viitorul Româniii,1859; Urarea şi dorul românilor în ziua de24 Ianuarie 1863; Unirea ţărilor şi a tuturorpartidelor; Rotarul; Mihai Bravu; Vasile Lupu,domnul Moldovei; Moartea lui Constantin Brâncoveanu;Nenorocirea cuconului Bârzoi, bărbatulcucoanei Chiriţa. A localizat mai ales autorifrancezi: V. Sardou, Molière, O. Feuillet, Fr.Ponsard ş.a.Pascaru, Vasile(1.01.1937, Vădeni, plasa Cetatea Albă,azi în Ucraina)Regizor de film. A absolvit Facultatea deFizico-Matematici la Universitatea de Stat dinChişinău şi Institutul de Cinematografie laMoscova. A lucrat la Studioul Moldova Film.Interesat de chestiunea ţărănească, a produsmai ales filme artistice pe această temă:Podurile, 1973; Bărbaţii încărunţesc de tineri,1974; Zâmbetul, 1965, studioul Belarus-film;Ziua întâi, 1966, studioul Belarus-film;Mariana, 1967, studioul Moldova Film; Aceanoapte, 1969, studioul A. Dovjenko; Cotlovanul,1969, studioul A. Dovjenko; Viforulroşu, 1971; Soare răsare, 1972; Nimeni în locultău, 1975; Cetatea, 1978, Premiu la FestivalulUnional de Filme, Aşhabad; Marele război mic,1980; Trecea o lebădă pe ape, 1982; Prietenieîntre bărbaţi, 1983; Viaţa şi nemurirea lui SergheiLazo, serial televizat, 3 episoade, 1984; Pichetulliniştit, 1985; Codrii, serial televizat, 7 episoade,studioul Soiuztelefilm, 1987–1991.Distins cu Premiul Naţional al Moldovei şititlul de Maestru al Artei. Preşedinte al UniuniiCineaştilor din Moldova.PaskieviciMihail PascalyVasile PascaruPascu, Ştefan(14.05.1914, Apahida, jud. Cluj –2.11.1998, Cluj-Napoca)Istoric. A absolvit Facultatea de Litere şiFilosofie la Cluj. Membru al Şcolii Românede la Roma, laureat la Şcolii de Paleografie,Diplomatică şi Arhivistică de pe lângăVatican. Profesor şi decan la Facultatea deIstorie a Universităţii din Cluj. Director alInstitutului de Istorie şi Arheologie din Cluj.Lucrări: Istoria Transilvaniei, 1944; Răscoaleleţărăneşti în Transilvania, 1947; Bobâlna, 1973;Voievodatul Transilvaniei, 4 vol., 1972–1987;Istoricul Academiei Române. 125 de ani de la înfiinţare,1992; Bibiliografia istorică a României,5 vol., în colaborare. Membru al AcademieiPortugheze de Ştiinţe Istorice, al UniversităţiiColumbus din SUA, al Comisiei Internaţionalede Demografie Istorică. Membru titularal Academiei Române (1974), preşedinte alfilialei Cluj (1982–1995) şi preşedinte deonoare al aceleiaşi filiale (1995–1998).Paskievici, Władimir(7.03.1930, Bucureşti)Fizician. Polonez ca etnie. A absolvit liceulla Bucureşti. Şi-a început studiile în ştiinţeşi inginerie la Buenos Aires şi le-a terminatla Strasbourg, cu specializare fizică nucleară.A fost profesor la École Polytechnique dinMontréal, unde a fost director fondator din1970 al Institutului de Inginerie Nucleară.A predat cursuri de fizică atomică, fizicănucleară, mecanică cuantică, fizică a reactoarelor,control de reactoare şi de fuziunetermonucleară. Consultant pe lângă organismeguvernamentale ca Hydro-Québec,Ontario Hydro, Énergie Atomique duCanada, Comisia de Control a EnergieiAtomice şi ministerele: EnvironnementCanada, Justice Canada, Mines et RessourcesCanada. Lucrări: Analyse critique desétudes comparatives sur les risques associés à laproduction d’électricité (1982); Development ofRisk-Based Safety-Related Criteria for LicensingCANDU Nuclear Power (American NuclearSociety, 1982); Risk of Power Production and589ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 589 31.10.2011 17:29:15

PastiaŞtefan Pascu Władimir Paskievici Ştefan Paşca Horia Roman Patapievici590Supply (Royal Society of Canada and ScienceCouncil of Canada, 1982); autor de tratate defizică atomică şi energie nucleară editate deÉcole Polytechnique din Montréal: Cours dephysique atomique, Principes d’énergie nucléaire,Théorie de la radiation de résonance, Dynamiquedes réacteurs şi Contrôle des réacteurs nucléaires.Deţine titlul de Profesor Emerit acordat deÉcole Polytechnique din Montréal. Membrual consiliului de administraţie la AssociationCanadienne Française pour l’Avancementdes Sciences, Société Nucléaire Canadienneşi Société pour la Promotion de la Scienceet la Technologie; membru al AssociationNucléaire Canadienne, al AmericanNuclear Society, Société Française d’EnergieNucléaire, Canadian Research ManagementAssociation şi al Association des Directeursde Recherche Industrielle du Québec;secretar general al Mouvement de SolidaritéQuébec-Roumanie (Montréal, din 1996).Pastia, Mihai(1.03.1860, Huşi – 16.06.1928, Iaşi)Publicist. Grec la origini. A semnat articoleşi cu pseudonimele Cara Murat şi I. Varoş.A intrat învăţător suplinitor la o şcoală dinIaşi înainte de a fi terminat liceul, dar, pentrucă participa la acţiuni socialiste ca membrual Cercului Muncitorilor din Iaşi, a fosttransferat la Babadag. Ca ziarist a publicat înMuncitorul din Iaşi articole despre libertateade întrunire şi starea ţărănimii. A fost mutatde mai multe ori din cauza acestei activităţi:Tulcea, Constanţa, Târgu Ocna, Huşi, Galaţi,Vaslui. A publicat în Adevărul, Evenimentulliterar, Votul universal ş.a. Texte: „Vrabia mălaivisează“, „În numele lui Dumnezeu şi alVoinţei Naţionale“, „La ce-s buni boierii?“,„Din ţara catârilor“, „Armindin“. A fostadministrator al revistei Viaţa românească.Paşca, Ştefan(20.03.1901, Crişcior, jud. Hunedoara –6.11.1957, Cluj-Napoca)Lingvist şi filolog. A urmat gimnaziul laBrad, iar studiile liceale la Blaj, Braşov şiOrăştie. Licenţiat al Facultăţii de Litere şiFilosofie din Cluj (1925). Devine bursieral Şcolii Române din Roma (1927–1929),unde se specializează în onomastică. În 1941îi succede lui Nicolae Drăganu, la Cluj, caprofesor titular la Catedra de limba şi literaturaromână veche a Facultăţii de Litere.Din 1946, şef al Catedrei de limba românăa universităţii clujene. Rector al Universităţiidin Cluj (1933–1946), director al MuzeuluiLimbii Române din Cluj (1945), directoradjunct al Institutului de Lingvistică alAcademiei Române (1955), decan al Facultăţiide Filologie din Cluj. Concomitent,este angrenat în munca de cercetare dincadrul Muzeului Limbii Române, întemeiatşi condus de Sextil Puşcariu, unde colaboreazăla elaborarea Dicţionarului limbii române.Participă la lucrările Atlasului lingvistic român,partea a II-a, realizat de Emil Petrovici, princonceperea unor chestionare şi efectuareaanchetei dialectale la istroromâni. Preocupărilesale ştiinţifice se vor axa, în principal,pe două direcţii: onomastica şi filologia.Lucrări: Glosar dialectal (1928); Nume de persoaneşi nume de animale în Ţara Oltului (1936);O tipăritură munteană necunoscută din secolul alXVII-lea: cel mai vechi Ceaslov românesc. Studiuistoric, literar şi de limbă (1939). Membrucorespondent al Academiei Române (1955).Patapievici, Dionisienume la naştere Patapiewicz Denys(4.04.1921, Davideşti, com. Stânceni,rn. Cernăuţi, Bucovina de Nord – 1985, Bucureşti)Fizician. Polonez ca etnie. A absolvit Fizico-Matematici la Universitatea de Stat dinC ernăuţi. Refugiat în Polonia în 1941, afost contabil până la trimiterea în lagărelede muncă forţată ale Germaniei naziste dinWestfalia. Din 1945 translator la ComandamentulSovietic din Viena. A studiat laAcademia Comercială din Viena şi a activatîn rândurile Partidului Comunist Austriac.Ajuns la Bucureşti în 1948, a cerut transferulîn PCR. A fost director la Centrul deENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 590 31.10.2011 17:29:15

Studii Germane al Facultăţii de Filosofie aUniversităţii din Bucureşti, la Institutul deŞtiinţe Economice şi la Banca Naţionalăa României ca şef al Direcţiei de CirculaţieMonetară, reprezentant al Românieila CAER. Prieten cu N. Antohi, tatăl luiCătălin Antohi, membru al Alianței Civicedupă 1989.Patapievici, Horia Roman(18.03.1957, Bucureşti)Eseist. Polonez după tată, român după mamă.A absolvit Fizica Solidelor la Universitateadin Bucureşti. Specializări la Paris, Frankfurt,Oxford. Cercetător la ICPMS Bucureşti, după1996 a urmărit realizarea programelor Grupuluipentru Dialog Social, din 2000 membrual Colegiului CNSAS, din 2005 directoral Institutului Cultural Român. Membrufondator al Societăţii Academice Române.Lucrări: Cerul văzut prin lentilă, eseuri, 1995;Zbor în bătaia săgeţii, 1995; Flying against theArrow, Budapesta, 1995; Politice, 1996; Omulrecent, 2001; Discernământul modernizării, 2004;Ochii Beatricei sau cum arată cu adevărat lumealui Dante, 2004; Despre idei şi blocaje, 2007.Cursuri: Introduction in the History of ScientificIdeas, 1993; The Scientific Revolution, 1996; TheCrisis of Modernity, 1998.Patraulea, Nicolae N.(28.07/10.08.1916, Târgu Jiu –03.05.2007, Bucureşti)Inginer. A absolvit Liceul Militar la mănăstireaDealu, Şcoala de Ofiţeri de Aviaţieşi Politehnica din Bucureşti, apoi ŞcoalaSuperioară de Aeronautică din Paris.Specializat în inginerie electromecanicăpentru aeronautică. Profesor la AcademiaTehnică Militară. Cercetător la Institutulde Mecanică Aplicată, Secţia mecanicafluidelor. A elaborat o teorie neliniarizatăpentru suprafeţe permeabile cu aplicaţii lastudiul ecranelor permeabile, s-a ocupat deaerodinamica mişcărilor conice în regimsupersonic, a stabilit teoria aerodinamică aparaşutei. Lucrări: Teoria mişcărilor subsonicecu dâre aproape rectilinii, 1955; Aerodinamicasuprafeţelor permeabile, 1956; Zborul cu decolareşi aterizare scurtă sau la verticală, 1962(Premiul de Stat); Consideraţii teoretice asupraefectului Coandă, 1968; Asupra determinăriifigurii de echilibru a unei plasme rotitoare, 1969.Preşedinte al Comisiei de Aeronautică aAcademiei Române. Membru titular al AcademieiRomâne (1990).Patrichi, Gina(8.03.1936, Bucureşti – 18.03.1994, Bucureşti)Actriţă de teatru şi film. A absovit IATC laBucureşti. Actriţă la Teatrul Municipal dinBucureşti. Roluri în film: Cartierul veselieiPauker(1964); Pădurea spânzuraţilor (1964); Procesulalb (1965); Neînfricaţii (1969); De ochii lumii(1971); Felix şi Otilia (1972); Bariera (1972);Dincolo de nisipuri (1973); Nemuritorii (1974);Nu filmăm să ne amuzăm (1974); Tată deDuminică (1974); Trecătoarele iubiri (1974);Burebista (1980); Cântec pentru fiul meu(1980); Proba de microfon (1980); Lumini şiumbre (partea I), serial TV (1981); Saltimbancii(1981); Liniştea din adâncuri (1982); Luminişi umbre (partea a II-a), serial TV (1982); Unsaltimbanc la Polul Nord (1982); Pe malul stângal Dunării albastre (1983); Fram, serial TV(1983); Sezonul pescăruşilor (1985); Cuibul deviespi (1986); Duminica în familie (1987); Figuranţii(1987); Moromeţii (1988); Hanul dintredealuri (1988). Premiul pentru excelenţă alUNITER post-mortem.Patzaichin, Ivan(26.11.1949, Mila 23, jud. Tulcea)Canoist. Rus lipovean. A făcut canoe, legitimatla clubul Dinamo. A fost de patru oricampion olimpic (Mexic 1968, München1972, Moscova 1980, Los Angeles 1984)şi de trei ori a luat argintul. A obţinut maimulte medalii de aur la campionatele mondialedintre 1972 şi 1980: la 1 000 m în 1972,la 1 000 m cu Serghei Covaliov în 1968, la1 000 m cu Toma Simionov în 1980 şi la1 000 m tot cu Toma Simionov în 1984.Poreclit Amiralul, i s-a ridicat o statuie înfaţa clubului Dinamo.Pauker, Ananume la naştere Hannah Rabinsohn(1.12.1893, Codăeşti, jud. Vaslui –3.06.1960, Bucureşti)Om politic. Evreică după etnie. Soţie a luiMarcel P. A fost arestată pentru acţiuniilegale (1937), odată cu soţul ei. A urmatŞcoala de Cadre V.I. Lenin a Kominternului,fiind membră a Biroului Politic al PCR depeste hotare şi jucând un rol important înformarea diviziei Tudor Vladimirescu (dinprizonierii români aflaţi în lagărele sovietice);după desfiinţarea Kominternului alucrat la secţia română a unui institut care seocupa cu problemele reeducării prizonierilor.A venit în România împreună cu armatasovietică pe 16 septembrie 1944. A fostministru al Afacerilor Externe şi în aceastăcalitate a făcut parte din delegaţia de partidşi de stat care a obţinut mutarea ComisieiEuropene a Dunării de la Belgrad la Tulcea(fusese înainte de război la Sulina) şi a încercatsă obţină acordul părţii româneşti pentruca lucrările de la Porţile de Fier (complexulhidroenergetic) să aparţină lagărului socialistca finanţator, şi nu României şi Iugoslaviei,591ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 591 31.10.2011 17:29:15

592Ana Paukerţări riverane, ceea ce Gh. Gheorghiu-Dej şiBroz Tito au refuzat. În mai 1952, înlăturatădin toate funcţiile, a fost arestată în februarie1953, anchetată ca troţkistă şi deviaţionistă,acuzată de legături cu serviciile de spionajstrăine, de promovarea legionarilor în partid,de întârzierea colectivizării şi altele. A scăpatcu viaţă datorită morţii lui Stalin, devenindcolaboratoare a Editurii Politice (pentru traduceriledin clasicii marxism-leninismului).Pauker, Marcel(6.12.1896, Bucureşti –16.08.1938, Butovo, lângă Moscova)Militant politic. Evreu ca etnie. Soţ al Anei P.A absolvit Politehnica din Zürich, întrerupândstudiile în perioada Primului RăzboiMondial, când a fost chemat sub arme. Vorbitorde esperanto, limbă artificial creată caun semn timpuriu al ideii unei Europe unite.A intrat în PCR în anul înfiinţării (1921), iarîn 1922 a devenit membru al ComitetuluiCentral, fiind delegat la Federaţia ComunistăBalcanică şi la Conferinţa de la Berlin(1923). A fost arestat şi a evadat fugind înURSS (1925), de unde a revenit în 1929. Înconflictul dintre PCR şi Partidul ComunistUcrainean l-a sprijit pe Vitalii Holostenko,fiind sancţionat de secţia Kominternului.Devenit membru al Secretariatului PCR(1935), a avut misiuni la Praga până în 1937,când s-a dus în URSS, unde a fost arestatde NKVD şi executat pentru spionaj. Dupădestalinizarea ţării a fost reabilitat de autorităţilesovietice (1957).Paulat, Ion(1.04.1873, Cioara, com. Radu Vodă, jud. Brăila –20.07.1954, Bucureşti)Pilot. A făcut studii tehnice navale la Savona,Italia. A lucrat ca tehnician la Serviciul MaritimRomân. În 1907 s-a îmbarcat pe vasulTurnu Severin. Observaţiile sale, bazate pezborul păsărilor şi proba tunelului aerodinamic,au fost folosite la construirea fuzelajuluide avion. În virtutea acestor observaţii aPaukerIon Paulencuînfiinţat Ziarul Ştiinţelor şi Călătoriilor, undes-a ocupat inclusiv de materialele propiceconstruirii aparatelor de zbor. A proiectat în1911 primul hidroavion (cu patru flotoare),un monoplan care-i poartă numele. Esteîntemeietorul aeromodelismului în Româniaşi primul care a imaginat un tren deaterizare escamotabil. În 1933 a creat Asociaţiade Comemorare a Pionierilor AviaţieiRomâneşti.Paulencu, Ion(5.12.1940, Voloca, Adâncata, azi în Cernăuţi,Ucraina)Cântăreţ (bas) de operă şi de muzică populară,pedagog, animator al culturii muzicaledin Republica Moldova. Între 1966 şi 1972a studiat la Institutul de Arte Gavriil Musicescudin Chişinău. Între 1967 şi 1968 afost artist în corul Radioteleviziunii, între1968 şi 1972 interpret de cântece populareîn cadrul orchestrei Folclor. Din 1972 estesolist al Operei Naţionale din Chişinău.A realizat peste 160 de roluri în spectacolecu operele Faust de Charles Gounod(Mefisto), Bărbierul din Sevilla de GiuseppeVerdi (Don Basilio), Don Carlos de acelaşiautor (regele Filip şi Marele Inchizitor), Trubadurulde acelaşi autor (Perando), Aida deacelaşi autor (Marele Preot), Evghenii Oneghinde Piotr Ceaikovski (cneazul Gremin),Cneazul Igor de Aleksandr Borodin (cneazulGaleţki şi hanul Konceak) ş.a. Desfăşoarăo largă activitate pedagogică la Academiade Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinăuşi la Colegiul Republican de MuzicăŞtefan Neaga (din 1985), fiind conferenţiarşi având gradul didactic superior. În aceastăcalitate a reuşit să educe o seamă de tinericântăreţi talentaţi. În colaborare cu cineastulVlad Ciurea, a scris scenariul, a semnatregia şi a interpretat rolul principal în filmuldocumentar-artistic Cuvânt pentru Mesia,bazat pe piesa muzical-folclorică Irodul. Buncunoscător al obiceiurilor, al datinilor şi alfolclorului muzical-dramatic românesc dinpărţile Cernăuţilor, este iniţiator a numeroasemanifestări cultural-artistice. În 1995a fondat Ansamblul Etnofolcloric Bucovinala Colegiul de Muzică Ştefan Neaga. A susţinutnumeroase turnee în străinătate. ArtistEmerit din Republica Moldova (1981),Artist al Poporului (1991).Paulescu, Nicolae Constantin(8.11.1869, Bucureşti – 19.07.1931, Bucureşti)Om de ştiinţă, medic şi fiziolog. A studiatMedicina la Paris, începând cu anul 1888,obţinând în 1897 titlul de doctor în Medicinăcu teza „Recherches sur la structurede la rate“ („Cercetări asupra structuriiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 592 31.10.2011 17:29:15

splinei“). A lucrat în spitalele din Paris,mai întâi ca extern (1891–1894), apoi caintern (1894–1897) şi ca medic secundar laspitalul Nôtre Dame du Perpétuel-Sécours(1897–1900). Între 1897 şi 1898 a urmat şicursurile de chimie biologică şi fiziologiegenerală la Facultatea de Ştiinţe din Paris,obţinând în 1899 titlul de doctor în Ştiinţe.În 1901 obţine la Universitatea din Paris aldoilea doctorat în Ştiinţe. În 1900 se întoarceîn ţară şi este numit profesor de fiziologie laFacultatea de Medicină şi director al Cliniciide Medicină Internă de la spitalul St. Vincentde Paul din Bucureşti. A desfăşurat oremarcabilă activitate de cercetare ştiinţificăîn domeniul fiziologiei, privind în specialmetabolismul glucidelor, patogeneza diabetuluizaharat, rolul pancreasului în asimilareanutritivă, coagularea sângelui, mecanismulmorţii subite ş.a. În 1906 a elaborat ometodă originală de extirpare a hipofizei lacâine prin timpan, care va fi aplicată ulteriorîn chirurgia hipofizei la om. În sesiunea din23 iulie 1921 a Societăţii de Biologie prezintăîn patru comunicări rezultatele cercetărilorsale privind acţiunea extractului pancreaticîn cazurile de diabet. Aceste comunicări aufost publicate în Comptes rendues des séances dela Société de Biologie et de ses filiales, 1921, vol.LXXXV, nr. 27, Paris. Publică despre descoperireaprincipiului activ antidiabetic dinpancreas, pe care îl denumeşte pancreina, şiîn revista de specialitate din Belgia, ArchivesInternationales de Physiologie, vol. XVII, într-unarticol care a apărut la 31 august 1921, subtitlul: „Recherches sur le rôle du pancréasdans l’assimilation nutritive“. Deşi acestepublicaţii au precedat cu 8–10 luni enunţareade către Fr. Grant Banting şi Ch. HerbertBest din Toronto (Canada) a descopeririiinsulinei (noua denumire dată principiuluiactiv din pancreas), Premiul Nobel pentrufiziologie şi medicină din anul 1923 a fostacordat cercetătorilor canadieni. Răspunzândcampaniei internaţionale de restabilirea adevărului, iniţiată de fiziologul scoţianIan Murray, Comitetul Nobel recunoaşte în1969 meritele şi prioritatea lui Nicolae Paulescuîn descoperirea tratamentului antidiabetic.Profesorul A.W.K. Tiselius, directorulInstitutului Nobel, deplânge situaţia din1923, dar – conform statutelor Comitetului– exclude posibilitatea unei reparaţii oficiale,exprimându-şi doar speranţa că „operade pionierat“ a lui Paulescu va fi elogiatăcum se cuvine de forurile ştiinţifice internaţionale.Cu ocazia semicentenarului descopeririiinsulinei, aceste foruri au recunoscutunanim prioritatea savantului român. Imagineaomului de ştiinţă Nicolae PaulescuPavelNicolae C. PaulescuDorin Paveleste umbrită de opiniile sale ideologice deextremă dreaptă, prolegionare, exprimateîn numeroase scrieri – de pildă: Spitalul,coranul, talmudul, cahalul şi francmasoneria şiîn articolele cu titluri provocatoare, precum„Complotul iudeo-masonic împotriva naţiuniiromâne sau Evreii şi alcoolismul“. În1990 a fost numit post-mortem membru alAcademiei Române.Pavel, Dorin(31.05.1900, Sebeş Alba – 6.07.1979, Bucureşti)Inginer. Mama sa era sora lui Lucian Blaga.A absolvit Politehnica din Zürich, unde aşi predat. Specialist în hidraulică şi maşinihidraulice. S-a întors în ţară în 1935 caprofesor la Şcoala de Aeronautică şi la InstitutulElectrotehnic. După 1944 a contribuitla dezvoltarea ingineriei româneşti, făcândparte din colectivele de conducere pentruconstruirea centralelor de la Bârzava, Bistriţa,Sadu, Argeş, Lotru, Sebeş, Someş, Olt,Siret, Râul Mare, Drăgan şi Porţile de Fier.A dat soluţii hidrotehnice pentru termocentralelede la Doiceşti, Sângeorgiu-de-Pădure,Paroşeni, Luduş, Craiova, Mintia-Deva. S-aocupat de regularizarea cursului Siretului şiJiului. A făcut parte din consiliile de conducereale SAR Electrica, UC Bucureşti, ISPHMinisterul Energiei, al Construcţiilor deMaşini, al Metalurgiei, din Comitetul de Statal Apelor, din Comitetul româno-iugoslavpentru Complexul Hidroenergetic şi de NavigaţiePorţile de Fier. Din 1970 profesor dehidraulică la Politehnică. A participat la congresede specialitate la Berlin, Washington,Belgrad, Stockholm, Moscova, Ljubljana şia făcut lucrări în colaborare cu specialiştidin Elveţia, Austria, Cehoslovacia, Bulgaria,Ungaria. Lucrări: Plan général d’aménagementdes forces hydrauliques en Roumanie, 1935;Membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă(1934). Laureat al Premiului de Stat (1950,1952), al Ordinului Muncii (1960, 1970), aprimit Ordinul Steaua Republicii (1966) şiOrdinul Steaua Iugoslaviei.593ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 593 31.10.2011 17:29:15

PavelVasile PavelVasile PavelcuCincinat Pavelescu594Pavel, Ionel S.(14/27.03.1897, Bucureşti – 6.03.1991, Bucureşti)Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti şi s-aspecializat la Berlin şi Paris. Conferenţiar laInstitutul de Medicină şi Farmacie din Bucureşti.A fondat Centrul de Asistenţă a Diabeticilor(1948). Lucrări: Eosinofilia pleurală, 1927;Afféctions non-ulcéreuses du duodénum, 1938, încolaborare; Colecistopatiile, 1961; Obezitatea,1967, în colaborare; Diabetul zaharat, 1974.Membru de onoare al Academiei de ŞtiinţeMedicale din România, al Asociaţiei Diabetologilorde Limbă Franceză. Membru titular alAcademiei Române (1990).Pavel, Vasile(14.07.1934, Proboteşti, reg. Cernăuţi,Bucovina de Nord)Lingvist. A absolvit Facultatea de LimbiRomano-Germanice a Universităţii dinCernăuţi (1959). A fost profesor de limbaşi literatura română. În 1962 este angajatla Institutul de Limbă şi Literatură al AŞM,urcând toate treptele ierarhiei academice:cercetător ştiinţific, cercetător ştiinţificsuperior, coordonator, principal, din 1992până în prezent este şef al Sectorului dedialectologie şi geografie lingvistică. Doctorhabilitat în filologie (1984). A publicatcirca 300 de lucrări ştiinţifice. A participatla realizarea unor valoroase lucrări colective,ca Atlasul lingvistic moldovenesc, vol. II,partea a II-a (1973), Atlasul lingvistic românpe regiuni. Basarabia, nordul Bucovinei, Transnistria,vol. I (1953), vol. II (1998), vol. III şiIV (2002–2003), Dicţionar dialectual. Cuvinte,forme, expresii, vol. I–V (1985–1986), Graiuriromâneşti din Basarabia, Transnistria, nordulBucovinei şi nordul Maramureşului. Texte dialectaleşi glosar (Bucureşti, 2000), Cercetări asupragraiurilor româneşti de peste hotare (Bucureşti,2000). Este invitat la elaborarea unorimportante lucrări cu caracter internaţional:Atlas Lingvistique Roman, vol. I–III (Roma,1996–2009), Atlas Linguarum Europae, vol. I,fasc. I–VII (1983–2007) ş.a. Pe parcursulanilor a prezentat rapoarte şi comunicări lapeste 80 de conferinţe şi simpozioane ştiinţificenaţionale şi internaţionale în România,Rusia, Ucraina, Armenia, Azerbaidjan, Lituania,Franţa, Spania, Italia, Slovacia şi alteţări. Din 2007 este preşedinte al consiliuluiştiinţific specializat pentru susţinerea tezelorde doctorat de la Institutul de Filologie alAŞM, la specialitatea limba română. DeţinePremiul Prezidiului Academiei de Ştiinţea Moldovei (1980), Premiul AŞM (2005),Premiul B.-P. Hasdeu al Academiei Române(2005), Medalia 75 de ani de la UnireaBucovinei cu România (1993), Medaliajubiliară Academia de Ştiinţe a Moldovei(1946–2006), Medalia Dimitrie Cantemir aAŞM (2009).Pavelcu, Vasile(4.08.1900, Costuleni, Basarabia –21.02.1991, Iaşi)Psiholog. A absolvit psihologia la Universitateadin Iaşi şi s-a specializat la Paris. Profesorde psihologie la Universitatea din Iaşi.Lucrări: Funcţia afectivităţii, 1936; Psihologiapersonalităţii, 1939; Conştiinţă şi inconştienţă,1942; Logica, 1958; Motivaţia creaţiei ştiinţifice,1972; Metamorfozele lumii interioare, 1976;Cunoaşterea de sine şi cunoaşterea personalităţii,1982. Vicepreşedinte al Asociaţiei Psihologilordin România. Membru titular al AcademieiRomâne (1975).Pavelescu, Cincinat(2.10.1872, Bucureşti – 30.11.1934, Braşov)Poet. A absolvit Dreptul la Bucureşti. S-a formatla Literatorul lui Alexandru Macedonski.A fost primul preşedinte al Societăţii ScriitorilorRomâni, 1908–1909. A făcut carierăjuridică la Braşov. A fost directorul publicaţieiBraşovul literar şi artistic (1931–1935). S-aremarcat îndeosebi prin poezia cu formă fixă:Poezii, 1911; Epigrame, 1925. Laureat al PremiuluiNaţional pentru Poezie, 1927.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 594 31.10.2011 17:29:16

Pavlicenco (Pavlicencu), Sergiu(4.02.1949, Puhăceni, Republica Moldova)Filolog. Soţ al Vitaliei P. A absolvit Facultateade Filologie, secţia romano-germanică,a Universităţii Lomonosov din Moscova(1972). Doctor habilitat în filologie (din1997). Profesor universitar (din 2003). Hispanistşi comparatist. Cercetător ştiinţificîn domeniul teoriei literare şi literaturiicomparate la Institutul de Filologie al AŞM.Profesor de literatură universală şi spaniolă.Şef al Catedrei de literatură universalăa Universităţii de Stat din Moldova (din1993). Lucrări: Romancieri spanioli din secolulal XIX-lea, 1990; Ca două gemene surori(episoade spaniole în literatura moldovenească).Studii şi materiale, 1990; Receptarea literaturiispaniole în spaţiul cultural românesc. Cursspecial de literatură comparată. Partea I, 1994;partea II, 1995; partea III, 1996; Receptareşi confluenţe (studii de literatură universală şicomparată), 1999; Tentaţia Spaniei. Valorihispanice în spaţiul cultural românesc, 1999;Tranziţia în literatură. Studiu micromonografie,2001; Tranziţia în literatură şi postmodernismul,2002; Caiet de studiu la istoria literaturii universale,Antichitatea şi Evul Mediu, 2003; Caietde studiu la istoria literaturii universale, EpocaRenaşterii, 2004; Caiet de studiu la istoria literaturiiuniversale, Secolele XVII–XVIII, 2006;Literatura universală. Manual pentru licee (claseleX, XI, XII, cu profil umanistic), 2006;Literatura universală. Manual pentru liceele cuprofil umanistic, clasa a X-a, 2007. Membrual Uniunii Scriitorilor din Moldova. Membrual Asociaţiei de Literatură Generală şiComparată din România.Pavlicenco (n. Vangheli), Vitalia(29.10.1953, Grinăuţi, Republica Moldova)Om politic. Soţie a lui Sergiu P. A absolvitFacultatea de Limbi Străine (Secţiunealimba şi literatura franceză) la Universitateade Stat din Chişinău (1977). Doctor înfilologie (din 1987). Deputat în Parlamentpe lista Partidului Forţelor Democratice(1998–2001; secretar al Comisiei parlamentarepentru securitatea statului şiordine publică, vicepreşedinte al Comisieipentru buget şi finanţe, membră a grupuluimoldo-spaniol de cooperare interparlamentară,membră a Delegaţiei asociate laAdunarea Parlamentară NATO – membrăa Comisiei economice şi a Comisiei pentrusecuritate). Vicepreşedinte al PartiduluiLiberal (2004). Deputat pe lista BloculuiMoldova Democrată (2005–2009); a făcutparte din Alianţa Moldova Noastră, vicepreşedinteal Comisiei de politică externă,PavlovschiVitalia PavlicencoMihail Pavlovschidelegat la AP NATO, vicepreşedinte alFracţiunii AMN. Preşedinte al PartiduluiNaţional Liberal (din 2006). Ex-vicepreşedinteal Uniunii Jurnaliştilor din RepublicaMoldova, membră a Federaţiei Internaţionalea Jurnaliştilor.Pavlovschi, Mihail(7.10.1905, Cetatea Albă, Basarabia –?.06.2005, Bucureşti)General de flotilă aeriană. A absolvit liceulla Comrat, jud.Tighina, şi apoi Şcoala MilitarăAeronautică, secţia Ofiţeri naviganţi, laCotroceni, Bucureşti. A absolvit în continuareŞcoala Militară de Pilotaj, Tecuci; ŞcoalaSpecială Aeronautică de la Cotroceni, pentrupiloţi de vânătoare; Institutul Militar deEducaţie Fizică, Bucureşti; Şcoala de zborfără vizibilitate, Uzinele Havilland, Anglia.A fost instructor de pilotaj la Tecuci, pilotde linie al Societăţii LARES, comandantulEscadrilei 72 Bombardament – Flotila 2 Aviaţie,comandant fondator al Şcolii de Bimotoarebombardament de la Popeşti Leordeni,comandantul Grupului Aero-TransportBăneasa, acţionând pe front până la Stalingradîn zona Armatei III Română şi IVGermană. Director al bazei Aero Băneasapână în 1949, când a fost arestat şi deţinut laJilava, Poarta Albă, Ovidiu. Eliberat în 1954,a fost muncitor necalificat şi numai dinacest fel de muncă a avut dreptul la pensie.Distincţii: Ordinul Virtutea Aeronautică dePace, clasa Crucea de Aur (1939); OrdinulVirtutea Aeronautică de Război (cu spade),clasa Crucea de Aur (1943); Coroana Românieicu Spade, clasa a V-a; Coroana Românieide Pace, clasa a V-a; Medalia ServiciuCredincios; Medalia participării la RăzboiulRomâno-Sovietic; Steaua Republicii PopulareRomâne; Medalia Eliberarea de subJugul Fascist (1949); Medalia Crucea Comemorativă(1992). După 1990 a fost membrual Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi alAsociaţiei Veteranilor de Război.595ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 595 31.10.2011 17:29:16

PăcurariuMircea Păcurariu Petru Păduraru Ioan Pălăghiţă596Păcurariu, Mircea(30.07.1932, Ruşi, jud. Hunedoara)Teolog, istoric şi preot. Specialist în istoriaBisericii Ortodoxe Române. A urmat Facultateade Istorie a Universităţii din Cluj (studiineterminate, 1951–1952), apoi InstitutulTeologic Universitar din Sibiu (1952–1956),unde a obţinut licenţa în teologie. Ulteriorşi-a dat doctoratul la Institutul Teologic dinBucureşti (1956–1959) cu teza „LegăturileBisericii Ortodoxe Române din Transilvaniacu Ţara Românească şi Moldovaîn secolele XVI-XVIII“. A fost profesorla Seminarul Teologic de la mănăstireaNeamţ (1959-1961), apoi în învăţământulsuperior la Catedra de istoria BisericiiRomâne de la Institutul Teologic Universitardin Sibiu. A deţinut gradele didacticede asistent pentru limbile latină şi greacă(1961–1970), conferenţiar (1970–1971) şiapoi pe cel de profesor titular (din 1971). Înperioada 1990–1992 a fost profesor suplinitoral aceleiaşi catedre şi la Facultatea deTeologie a Universităţii din Iaşi. Din 1992este decan al Facultăţii de Teologie AndreiŞaguna din Sibiu. Lucrări: Istoria BisericiiOrtodoxe Române, manual pentru InstituteleTeologice – 3 vol. (1980–1981); ÎnceputurileMitropoliei Transilvaniei (1980); Politica statuluiungar faţă de Biserica românească din Transilvaniaîn perioada dualismului, 1867–1918(1986); Istoria Mânăstirii Prislop (1986);Două sute de ani de învăţământ teologic la Sibiu,1786–1986 (1987); Pagini de istorie bisericeascăromânească (1991); Istoria Bisericii româneştidin Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureşpână în 1918 (1992); Istoria Bisericii OrtodoxeRomâne, compendiu (Chişinău, 1993);Geschichte der Rumanischen Orthodoxen Kirche(Erlangen, 1994); Basarabia. Aspecte din istoriaBisericii şi a neamului românesc (Iaşi, 1993);Sfinţi daco-romani şi români (Iaşi, 1994); DicţionarulTeologilor Români (1996). Membrucorespondent al Academiei Române (1993).Păduraru, Petrunume la naştere Ion Păduraru(24.10.1946, Ţiganca, Cahul, Republica Moldova)Mitropolit al Basarabiei. A absolvit ŞcoalaProfesională la Cahul, după ce şi-a satisfăcutserviciul militar în armata URSS, laOdessa. A absolvit Academia Teologică dinLeningrad. Hirotonisit preot la CatedralaEpiscopală din Ujgorod. Ridicat la rangulde arhimandrit în cadrul Bisericii Ruse, aslujit la catedrala mitropolitană din Chişinău.Hirotonisit episcop de Bălţi în 1990,cu recunoaşterea ambilor patriarhi, rus şiromân. Din 1992 locţiitor al mitropolituluiRepublicii Moldova şi Chişinăului. În 1995 aajuns mitropolit al Moldovei şi Chişinăului,numai cu recunoaşterea Bisericii OrtodoxeRomâne, căreia îi este subordonată, şi cutitlul mitropolit al Basarabiei şi exarh alPlaiurilor. A absolvit Facultatea de Teologiede la Piteşti în 1998. Contribuie la unitateaortodoxă a românilor din Moldova şi dindiaspora (SUA etc.). Distins cu MedaliaPatriarhiei Ecumenice din Constantinopol.Pălăghiţă, Ioan(13.02.1899, Oneşti – 9.05.1943, Kuban, Rusia)Colonel. A fost comandantul Batalionului 1în Regimentul 94 Infanterie din cadrul Diviziei19 Infanterie (ca maior). Pentru eroismulsău dovedit în acoperirea retragerii trupelorgermane, la 7 aprilie 1943, a fost decorat cuOrdinul militar german Crucea de Fier îngrad de Cavaler, fiind unul dintre cei 18 militariromâni care au primit această înaltă distincţie.Prin Decretul Regal nr. 1350/9 mai1943, i s-a conferit Ordinul Mihai Viteazulclasa a III-a şi clasa a II-a post-mortem.A devenit colonel post-mortem.Pătrăşcanu, D.D.(8.10.1872, Tomeşti, jud. Iaşi –4.11.1937, Bucureşti)Prozator. Tată al lui Lucreţiu P. A absolvitIstoria la Universitatea din Iaşi. Format îngrupul Vieţii Româneşti. A fost profesor deENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 596 31.10.2011 17:29:16

istorie la Iaşi, apoi la Bucureşti, la liceulMatei Basarab. A fost exclus din învăţământdupă Primul Război Mondial pentru atitudinefilogermană. A scris literatură satirică şiumoristică: Schiţe şi amintiri, 1909; TimotheiMucenicul, 1913; Candidat fără noroc şi altepovestiri folositoare, 1916; Un prânz de gală,1928. A scris şi manuale şcolare.Pătrăşcanu, Lucreţiu(4.11.1900, Bacău – 17.04.1957, Jilava)Om politic. Fiu al lui D. D. P. Mama sa eradin familia boierească Stoika. A absolvitDreptul la Bucureşti şi s-a specializat laLeipzig. A intrat în mişcarea socialistă castudent (1919), în anul când tatăl său a fostexclus din învăţământ. Membru fondator alPartidului Comunist Român (1921). A participatla Congresul Kominternului de laMoscova, 1922. La întoarcerea în ţară a fostarestat şi trimis la Jilava. A intrat în ilegalitatecu numele Mironov. A fost apărătorulunităţii României Mari în PCR. Deputatparlamentar al Blocului Muncitoresc-Ţărănesc(1931). A polemizat cu grupul Criterion(Mircea Vulcănescu). A fost întemniţat întimpul celui de-al Doilea Război Mondialla Jilava (din 1940). Împreună cu Emil Bodnăraşa mediat pentru apropierea de liberalişi ţărănişti în vederea unui acord care săpermită armistiţiul cu sovieticii. Ajuns laMoscova în septembrie 1944, i-a contactat,graţie lui Vîşinski, pe Ana Pauker şi VasileLuca, pe care-i ştia din 1922. După instaurareaguvernului Petru Groza, ca ministru,a epurat serviciile Siguranţei Statului. A fostdelegat al Guvernului Tătărescu la Conferinţade pace de la Paris (1946). Acuzat demembrii de partid de vechea sa simpatiesocialistă şi faţă de Broz Tito, a fost arestat în1949 şi ucis la Jilava în 1954, iar aripa GheorgheGheorghiu-Dej s-a impus în PCR.Păun, Cornel, poreclit Corolan(17.02.1914, Voivodinţ, adică Satul Voievozilor,Banatul Sârbesc – 19.03.1981, Straja)Lăutar. Ţigan după etnie. Solist vocal șiviolonist, din familie de cântăreți. A avutun repertoriu bogat, intrat în colecţiile defolclor ale Banatului Sârbesc: „Axionul“,specific al Voivodinţului, apoi „Hora“,„De doi“, „Măzărica“, „Ardeleana dinVoivodinţ“, „Doina lu’ Bocăluţ“, „Doinalu’ Durăi“. Deşi autodidact, a şi compusmelodii care-i poartă numele până astăzi:„Măzărica lui Corolan care se zice la nunţicând nuntaşii joacă mireasa pe bani“, caşi „La strigatul cinstelor“, cântată în zori,după noaptea nunţii. Rămas în Fonoteca deaur a Radioului din Novi Sad.PăunescuLucreţiu PătrăşcanuGheorghe PăunPăun, Gheorghe(6.12.1950, Ciocăneşti, Argeş)Matematician. A absolvit Matematica laBucureşti. Specializare în Germania, Franţa,Finlanda, Spania, Olanda. Profesor laFacultatea de Matematică a Universităţii dinBucureşti. A publicat numeroase lucrări:Mecanisme generative ale proceselor economice,1980; Gramatici matriciale, 1981; Gramaticicontextuale, 1982; Paradoxurile clasamentelor,1987. A publicat şi science-fiction. Membrual Academiei de Ştiinţe din New York, al AsociaţieiEuropene de Informatică. Membrucorespondent al Academiei Române (1997).Păun-Pincio, Ion nume la naştere Ion Păun(17.08.1868, Mihăileni, jud. Botoşani –30.12.1894, Bucureşti)Scriitor. S-a înscris la Consevatorul dinBucureşti, dar nu l-a absolvit din cauzemateriale. A fost o vreme telegrafist, apoi s-adedicat jurnalismului. A colaborat la Adevărul,Contemporanul, Evenimentul literar, Lumeanouă, Munca. Textele sale au fost publicateîntr-un volum postum: Versuri şi proză,1986. Membru post-mortem al AcademieiRomâne (1948).Păunescu, Adrian(20.07.1943, Copăceni, Republica Moldova –05.11.2010, Bucureşti)Poet. A absolvit Filologia la Bucureşti.A condus revista Flacăra (1973–1985) şicenaclul Flacăra (1973–1982), apoi revisteleVremea şi Totuşi iubirea, cenaclul Totuşiiubirea (din 1990). După 1989, membru alPartidului Socialist al Muncii (1992–1996),în care calitate devine senator de Dolj, apoial PSD, continuând să fie parlamentar şimembru în diverse comisii până în 2008.Poet social, de un romantism arborescent:Ultrasentimente, debut, 1965; Mieii primi,1966; Fântâna somnambulă, Premiul UniuniiScriitorilor, 1968; Istoria unei secunde, 1972;Pământul deocamdată, 1976; Manifest pentrusănătatea pământului, 1980; Iubiţi-vă pe tunuri,597ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 597 31.10.2011 17:29:16

PâclişanuAdrian Păunescu Zenobie Pâclişanu Sava Pânzaru Vasile Pârvan5981981; Totuşi, iubirea, 1983; Manifest pentrumileniul trei, 1984; Sunt un om liber, 1989; Poeziicenzurate, 1990; Trilogia căruntă, cu volumele:Romaniada, Bieţii lampagii, Noaptea mariibeţii, 1993–1994; Front fără învingători, 1995;Infracţiunea de a fi, 1996; Tragedia naţională,1997; Deromanizarea României, 1998; CarteaCărţilor de poezie, 1999; Meserie mizerabilă,sufletul, 2000; Liber să sufăr, 2003.Pâclişanu, Zenobie(1.05.1886, Straja, jud. Alba – ?.11.1958, Aiud)Teolog. Greco-catolic. A absolvit Facultateade teologie catolică la Viena. Profesor laSeminarul Teologic din Blaj. Primul directoral Bibliotecii Centrale din Blaj, primul directoral Arhivelor Statului din Cluj. În 1918 afost secretar al Comitetului Executiv al ConsiliuluiNaţional Român din Blaj. Directorgeneral în Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor(1922–1948), membru în delegaţia română laConferinţa de pace de la Paris. Arestat maiapoi, a murit în închisoare. Lucrări: Bisericaşi românismul. Studiu istoric, 1910; Vechilemănăstiri româneşti din Ardeal, 1919; Propagandacatolică între românii din Ardeal şi Ungariaînainte de 1500. Studiu istoric, 1920; Documenteprivitoare la istoria şcoalelor din Blaj, 1930; Istoriacreştinismului antic, 3 vol., 1937. Membrucorespondent al Academiei Române, exclusîn 1948, repus în drepturi în 1990.Pânzaru, Sava(8.09.1932, Hansca, Basarabia)Istoric literar. A absolvit Şcoala Pedagogicădin Cahul (1950–1954) şi Facultatea deFilologie a Universităţii de Stat din Chişinău(1954–1959). Cercetător ştiinţific principalla Institutul de Limbă şi Literatură al Academieide Ştiinţe din Moldova (azi Institutulde Filologie). Cercetător al arhivelor şi alpresei din perioada activităţii scriitorilordespre care se pronunţă în articolele, studiileşi cărţile sale. Lucrări: Gorki în Moldova(1971), Lev Tolstoi şi Moldova (1978), Itinerararhivistic (2007), Icoane basarabene (2008). În1993, împreună cu Ion Nuţă şi Efim Levit, aeditat opera integrală a lui Alexei Mateevici,două volume. A obţinut Premiul PrezidiuluiAcademiei de Ştiinţe din Moldova (1982) şiDiploma de recunoştinţă a AŞM (1996).Pârvan, Vasile(28.09.1882, Perchiu, jud. Bacău –26.06.1927, Bucureşti)Istoric şi arheolog. A studiat la Bucureşti(profesori Nicolae Iorga şi Dimitrie Onciul)şi apoi în Germania, unde s-a specializat înistorie antică. A fost profesor la Universitateadin Bucureşti. S-a preocupat îndeosebi dearheologie, preistorie şi istoria civilizaţieigreco-romane. A organizat numeroase şantierearheologice, dintre care cel mai importanteste cel de la Histria, şi a publicat numeroasestudii, rapoarte arheologice şi monografii,cuprinzând un material documentar vast,valoros şi util. Şi-a început activitatea culucrarea de doctorat „Naţionalitatea negustorilordin Imperiul Roman“ (1909, în limbagermană), considerată de specialişti unuldin cele mai bune studii despre dezvoltareacomerţului în Antichitatea clasică. În scopulrezolvării problemelor legate de istoria Daciei,a organizat o serie de săpături sistematice,îndeosebi în staţiunile arheologice din adoua Epocă a Fierului. Pe baza rezultatelorparţiale ale săpăturilor a scris Getica (1926),cea mai importantă lucrare a sa, o vastă sintezăistorico-arheologică, prin care a readusîn prim-planul cercetării istorice rolul politicşi cultural al daco-geţilor în zona EuropeiCentrale şi de Est. Prin concepţia sa istorică,expusă în studiul sociologic Ideile fundamentaleale culturii sociale contemporane şi în eseuri(volumele Idei şi forme istorice şi Memoriale), areuşit să facă o sinteză a neohegelianismuluişi neokantianismului şi s-a declarat adversaral şovinismului şi al cosmopolitismului. El aorganizat Şcoala Română din Roma, instituţiepentru perfecţionarea tinerilor arheologişi istorici (G. Călinescu a fost bursier acolo)şi a iniţiat şi condus apariţia anuarelorENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 598 31.10.2011 17:29:16

acesteia, Ephemeris Dacoromana şi DiplomatariumItalicum, precum şi prima serie a revisteiDacia). Lucrări: M. Aurelius Versus Caesar şi L.Aurelius Commodus (1909); Contribuţii epigraficela istoria creştinismului daco-roman (1911); CetateaTropaeum (1912); Începuturile vieţii romane lagurile Dunării (1923); Memoriale (1923); Getica(1926); Dacia. Civilizaţiile antice din regiunilecarpato-danubiene (1928, în limba engleză,traducere în română 1937, 1957, 1958).Membru al Academiei Române (1913), vicepreşedinteal ei (1920–1923), secretar general(1923–1927), preşedinte al secţiunii istorice(1927) şi membru al mai multor academii şisocietăţi ştiinţifice din străinătate. Membrufondator al Comitetului Internaţional deŞtiinţe Istorice (1926).Pârvu, Ilie(6.06.1941, Strejeşti, Olt)Profesor de filosofie la Facultatea de Filosofiea Universităţii din Bucureşti, undepredă cursuri de filosofia ştiinţei, metafizicăşi ontologie. În perioada 1973–1975 a fostbursier DAAD al Fundaţiei Alexander vonHumboldt. Lucrări: Semantica şi logica ştiinţei,1974; Teoria ştiintifică, 1981; Introducere înepistemologie, 1984; Infinitul şi infinitatea lumii,1985; Arhitectura existenţei, 1990; Filozofiacomunicării, 2000; Cum se interpretează operelefilozofice, 2001; Posibilitatea experienţei. Oreconstrucţie teoretică a „Criticii raţiunii pure“,2004. Membru al Societăţii Internaţionalede Fenomenologie din SUA şi al AsociaţieiInternaţionale de Logică Simbolică.Este membru corespondent al AcademieiRomâne (1992).Pârvu Mutu(l)nume la naştere Pârvu Pârvescu(1657, Câmpulung Moldovenesc –1735, Mărgineni)Pictor de biserici. A început să lucreze la12 ani în pictura bisericească, cam 40 deani în Moldova, apoi în Ţara Românească.A unificat stilul bisericilor româneşti şi esteconsiderat cel mai bun creator al perioadeiCantacuzinilor. A excelat în frescă. Cele maicunoscute lucrări ale lui au fost frescelebisericilor din Mărgineni, Măgureni, Cotroceni,Călineşti, Aninoasa, Colţea, Bordeşti,Filipeştii de Pădure, Sfântul Gheorghe Noudin Bucureşti, schitul Lespezi de pe valeaPrahovei, mănăstirea Sinaia, biserica mănăstiriiVălenii de Munte, mănăstirea Hurezu.Pârvulescu, Constantin Al.(21.07.1890, Ploieşti – 2.07.1945, Bucureşti)Astronom. A absolvit Facultatea de Ştiinţe laBucureşti. S-a specializat la Paris. Profesorde astronomie şi geodezie la UniversitateaPâslaruDuşan PârvuloviciMargareta Pâslarudin Bucureşti, apoi din Cluj. A emis o teoriea pulsaţiei galaxiilor şi s-a ocupat de istoriaastronomiei româneşti. Lucrări: O nouămetodă pentru determinarea orbitelor stelelorduble, 1928; Contribuţie la problema evoluţieicosmice, 1930; Îndrumări generale cu 24 dehărţi practice pentru cunoaşterea constelaţiilor înobservarea fenomenelor cereşti, 1938; Elemente demecanică cerească, 1941. Membru post-mortemal Academiei Române (1991).Pârvulescu, ConstantinV. Pîrvulescu, ConstantinPârvulovici, Duşansârbizat Dušan Prvulović(6.07.1966, Negotin, Banatul Sârbesc)Inginer agronom. A absolvit Facultatea deAgronomie la Belgrad. Fondator şi directoral Federaţiei Românilor din Serbia, ValeaTimocului şi Voivodina). Este director şiredactor-şef al Agenţiei de presă TIMOCPRESS, cu ştiri şi materiale video în limbaromână şi sârbă. Membru fondator şi coordonatoral Reţelei Comitetelor pentru DrepturileOmului din Serbia – CHRIS.Pâslaru, Margareta(9.07.1943, Bucureşti)Interpretă de muzică uşoară. A debutat pecând era elevă la liceul Sf. Lazăr, la 15 ani, laCasa de Cultură Griviţa Roşie din Bucureşti.S-a afirmat în emisiunile lui Valeriu Lazarov,scenografia Al. Bocăneţ, la TeleviziuneaRomână. Şlagăre: „Mandolina mea“, „Polcadragostei“ de G. Grigoriu; „Două rândunici“de R. Şerban; Cum e oare? de F. Bogardo;„Margarete“ de Temistocle Popa; „Va venio clipă“ de P. Urmuzescu. A interpretat şimelodii populare, a scris versurile pentruunele dintre melodiile sale: „Bade, pălărienouă“; „Cum e oare ?“; „Timpul“; „Trandafiriităi“; „Veronica“. Primul spectacol înstrăinătate a fost la Cannes, 1968, când aprimit Discul de Marmură la Târgul Internaţionalal Discului (MIDEM). A rămas înSUA în 1983. Premiul Sony la FestivalulInternaţional al Muzicii, Tokyo.599ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 599 31.10.2011 17:29:16

PeculeaMarius Sabin Peculea Ion Gheorghe Pelivan Vespasian V. Pella Amza Pellea600Peculea, Marius Sabin(13.04.1926, Cluj-Napoca)Inginer. A absolvit Politehnica la Timişoara.A lucrat la Uzina Tehnofrig din Cluj, undea înfiinţat şi a condus Serviciul de Studii şiProiectări. Cercetător la Institutul de FizicăAtomică din Cluj, profesor la Institutul deConstrucţii din Bucureşti, director al unităţiinucleare din Râmnicu Vâlcea. Contribuţii îndomeniul optimizării energetice a sistemuluide obţinere a apei grele. Preocupat de criogenie.Lucrări: Apa grea. Procese industrialede separare, 1984. Expert al Agenţiei Internaţionalede Energie Atomică de la Viena.Membru al Academiei de Ştiinţe Tehnicedin România. Membru titular al AcademieiRomâne (1993).Pelivan, Ion Gheorghe(1.04.1876, Rezeni, Basarabia –25.01.1954, Sighet)Om politic. A absolvit Seminarul Teologicdin Chişinău (1898) şi Facultatea de Drept(1903 la Universitatea din Dorpat (în rusăIuriev, în estoniană Tartu, sit arheologic Tarbatu,secolul al V-lea), Estonia. Locţiitor dejudecător al oraşului Bălţi şi creatorul primeigrupări naţionale din acest oraş, care militapentru păstrarea identităţii româneşti aprovinciei în cadrul imperiului ţarist. JudeţulBălţi a fost primul care s-a unit cu Româniaîn 1918. Arestat după 1945 în România, amurit în închisoare.Pella, Vespasian V.(4/17.01.1897, Râmnicu Sărat –24.08.1960, New York)Jurist, diplomat. Aromân. Tatăl său a fostprimar liberal al oraşului Rm. Sărat. A absolvitDreptul la Paris. Profesor la Facultateade Drept a Universităţii din Iaşi, apoi dinBucureşti. Specializare la Sorbona. A predatşi la Academia de Drept din Haga şi laInstitutul de Înalte Studii Internaţionaledin Paris. Colaborator al lui Nicolae Titulescu.A contribuit la crearea instituţiilor dedrept internaţional, mai ales în ce priveşterăspunderea statelor pentru şi faţă de agresiune.Vicepreşedinte al grupului interparlamentarromân şi membru al consiliuluide conducere al Uniunii Interparlamentarede la Geneva. Membru de onoare al AsociaţieiLegilor Internaţionale, al AsociaţieiDiplomaţiei Internaţionale, al Societăţii deStudii Legislative, al Societăţii de LegislaţieComparată, al Societăţii Americane a LegilorInternaţionale, al Comisiei Internaţionale dePoliţie Criminală, al Societăţii Generale aÎnchisorilor de la Paris. În ţară, de numelelui se leagă punerea bazelor dreptului penalinternaţional. Lucrări: Vagabondajul şi cerşetoria,Bucureşti, 1921; Explicaţiunea legii pentruînfrânarea şi reprimarea speculei ilicite, 1923;Libertatea presei în noua Constituţie, 1923;Pedeapsa cu moartea în legătură cu proiectul Constituţiei,1923; La Roumanie et le desarmement,1926; L’Union Interparlamentaire et le Droitpénal international, 1939; La guerre-crime et lescriminels de guerre, 1946. Membru corespondental Academiei Române (1941), exclus în1948, repus în drepturi în 1990.Pellea, Amza(7.04.1931, Băileşti – 12.12.1983, Bucureşti)Actor de teatru şi film. A absolvit cursurileColegiului Naţional Carol I din Craiova.A fost un reprezentant al promoţiei de aur ateatrului românesc. A jucat la Teatrul Naţionaldin Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara,Teatrul de Comedie şi Teatrul Naţionaldin Bucureşti. A fost profesor la IATC. A fostinterpretul lui Nea Mărin, bine-cunoscutulpersonaj de sorginte populară creat de SergiuNicolaescu (filmul Nea Mărin miliardar)şi care i-a relevat atât de bine disponibilităţilepentru comedie. A interpretat personajeistorice (Vlădica Hariton din Tudor dinVladimiri de Mihnea Gheorghiu, voievodulBasarab din Croitorii cei mari din Valahia deAl. Popescu, rolurile din Tudor, Răscoala,Haiducii, Dacii, Columna, Mihai Viteazul), personajecontemporane (Ailinicii din Secunda58 de Dorel Dorian, Manole din Somnoroasaaventură de T. Mazilu) şi personaje dinENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 600 31.10.2011 17:29:16

PerahimRadu Penciulescu Elena Penescu Liciu Mihaela Peneş Jules Perahimrepertoriul clasic universal (Esteban dinFântâna turmelor de Calderon, Horaţiu dinHamlet, Platonov din Un Hamlet de provinciede Cehov). A câştigat în 1977 premiul deinterpretare masculină pentru cel mai bunactor la Festivalul Internaţional de Film dela Moscova, pentru rolul său ManolachePreda din filmul Osânda, unde a jucat alăturide Gheorghe Dinică şi Ernest Maftei, într-oecranizare de Sergiu Nicolaescu după Velerimşi Veler Doamne de Victor Ion Popa.Penciulescu, Radu(1930, Bucureşti)Regizor de teatru. A absolvit Institutul deArtă Teatrală la Bucureşti (coleg de promoţiecu Lucian Pintilie, Andrei Şerban şi LiviuCiulei). Profesor la IATC Bucureşti, i-a avutelevi pe Cătălina Buzoianu, Alexa Visarion,Dan Micu, Mircea Cornişteanu. Fondator şidirector al Teatrului Mic, a deschis orizontulteatral românesc spre repertoriul europeanşi universal contemporan. A plecat din ţarăîn anii ’70 ai veacului XX şi a lucrat în SUA,Belgia, Finlanda, Marea Britanie, Canada,Franţa, Suedia, unde s-a stabilit. După 1989a revenit în România pentru câteva spectacoleregizate la Teatrul Naţional.Penescu, Corneliu(30.11.1919, Bucureşti –1979 sau 1980, Germania)Inginer. A absolvit Politehnica la Bucureşti.Inginer la Societatea de Gaz şi Electricitate,a contribuit după 1946 la planul de electrificarea ţării. Din 1957 profesor şi decanla Facultatea de Automatică a InstitutuluiPolitehnic din Bucureşti. A fugit din ţarăîn RFG în contextul descoperirii lui MihaiPacepa, fără a reuşi să facă ceva în privinţacarierei. Lucrări: Automatica şi telemecanica sistemelorenergetice, 3 vol., 1950–1961. Secretargeneral al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţădin România. Membru corespondent alAcademiei Române (1963), exclus în anulfugii şi repus în drepturi în 1990.Penescu Liciu, Elena(1910, Bucureşti – 1996, Bucureşti)Balerină. Fiică a actorului Petre L. şi mătuşă abalerinei Irinel L. A studiat baletul la Paris şiîn Italia. A debutat pe scena Operei din Haga,la 16 ani. Prim-balerină a Operei din Cluj la18 ani, apoi a Operei şi Operetei din Bucureşti.Maestru coregraf (din 1973) şi scenograf,creatoare de şcoală de balet în România.Şcoala de dans Liciu a început să funcţionezela Bucureşti în 1943 şi, alături de studioulFloriei Capsali, care funcţiona din 1921, auformat, practic, tot baletul românesc. I-aufost elevi: Ion Tugearu, Alexa Mezincescu,Margareta Zirra, Mihaela Atanasiu, MireilleSavopol, Vasile Solomon, Cornel Patrichi,Doina Andronache, Adina Cezar ş.a.Peneş Curcanulnume la naştere Constantin Ţurcanu(1815, Vaslui – 1919, Vaslui)Sergent, erou. S-a dus să lupte voluntar înRăzboiul de Independenţă din 1877, la vârstade 62 de ani. A fost rănit, dar s-a întorsşi a trăit până la Primul Război Mondial.Vasile Alecsandri a scris un poem care-ipoartă numele. În oraşul său natal există unmemorial.Peneş, Mihaela(22.07.1947, Bucureşti)Atletă, aruncătoare de suliţă. Şi-a începutcariera ca adolescentă şi, la 17 ani, când afost cooptată în lotul naţional care a participatla Jocurile Olimpice de la Tokyo (1964), acâştigat medalia de aur. Şi-a susţinut performanţaşi la olimpiada de vară de la Ciudadde México (1968), când a obţinut medalia deargint.Perahim, Julesnume la naştere Iuliş Blumenfeld(24.05.1914, Bucureşti – 2.03.2008, Paris)Pictor. Evreu ca etnie (Blumenfeld înseamnăîn germană „Câmp cu flori“ – numele defamilie evreieşti au fost date pe vremea601ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 601 31.10.2011 17:29:17

602Imperiului Austro-Ungar, deci sunt în germanăşi sunt de obicei denumiri care ţinde geografie. Perahim înseamnă în idiş„flori“). A luat lecţii de pictură cu NicolaeVermont. Avangardist, a fondat, împreună cuGherasim Luca, revista unu. A fost sprijinitde Marcel Iancu pentru a deschide primaexpoziţie personală. S-a înscris în partidulcomunist în 1938, la Praga, influenţat degraficianul comunist german (evreu ca etnie)John Heartfield. În intervalul 1940–1944 afost refugiat în URSS. Profesor la Institutulde Arte Plastice (1948–1956) din Bucureşti.Redactor-şef al revistei Arta plastică (1956–1964). Stabilit în Franţa din 1969, revinela pictura suprarealistă, caracterizată prinhibridarea tuturor formelor de viaţă. A făcutdesene, pictură, ceramică pictată. Lucrări:desene – Urmuz, Blecher, Bogza, ori inspiratede pagini din Villon, Paul Păun, GherasimLuca, Mateiu Caragiale; pictură – Calipigus,Revoluţie imposibilă.Percec, Virgil(8.12.1946, Iaşi)Chimist. A absolvit Facultatea de ChimieIndustrială la Institutul Politehnic din Iaşi.Specializări în polimeri la Freiburg şi Akron,SUA. Cercetător şi director la Institutul deChimie Petru Poni din Iaşi. Stabilit în 1982în SUA, profesor la Departamentul pentruştiinţa polimerilor de la Universitatea dinCleveland, apoi la Pennsylvania State University.A fost profesor invitat în Germania,Marea Britanie, Suedia. Contribuţii îndomeniul chimiei macromoleculare şi alcristalelor lichide polimere. Lucrări: DirectVisualization of Individual Cylindrical andSpherical Supramolecular Dendrimers, 1997,în colaborare; Arenesulfonyl Halides: An UniversalClass of Functional Initiators for MetalCatalyzed ‘Living’ Radical Polymerization orStyrene(s), Methacrylates and Acrylates, 1998,în colaborare; Synthesis and Structural Analysisof Two Constitutional Isomeric Libraries ofAB 2Based Monodendrons and SupramolecularDendrimers, 2001, în colaborare. Membruîn comitetele de conducere a numeroasereviste de specialitate, printre care: Journal ofMaterials Chemistry, 1990–1996; Macromolecules,1990–1993; Chemtracts: MacromolecularChemistry, 1991–1993; Progress in PolymerScience, din 1992; Die Makromolekulare Chemie,Macromolecular Chemistry and Physics,din 1993; Die Makromolekulare Chemie,Macromolecular Rapid Communications, din1993; Chemistry of Materials, 1997–2000;Revue Roumaine de Chemie, din 1998; Biomacromolecules,1999; Quarterly Review, din1999; e-Polymers, din 2001; Revista de ChimiePercec(Bucureşti), din 2003. A primit numeroasepremii: al Fundaţiei Naţionale Americanepentru creativitate în cercetare (1990, 1995,2000); Medalia Staudinger-Durrer, Elveţia;Premiul Internaţional al Socieţăţii Japonezepentru Ştiinţa Polimerilor, 2007. Membrual Societăţii Americane de Chimie Pură şiAplicată. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1993).Perieţeanu, Grigore I.(24.03.1879, Bucureşti – 1949, Bucureşti)Jurist şi om politic. A absolvit Dreptul laBucureşti. Inspector la Poliţia capitalei,secretar general al primăriei capitalei, deputatde Ilfov ca membru al Partidului NaţionalŢărănesc şi vicepreşedinte al AdunăriiDeputaţilor, ministru al Lucrărilor Publice şiComunicaţiilor în Guvernul Vaida-Voevod.Membru al Comisiei permanente a UniuniiAvocaţilor din România (1923–1928)şi preşedinte al ei (1935–1942). Membrual Institutului de Studii Legislative dinRomânia (din 1933) şi director al Curieruluijudiciar. Lucrări: Manual teoretico-practic depoliţie judiciară, 1904 (în colaborare); Poliţia demoravuri, 1905; Rolul poliţiei în statul modern,1907; Legea asupra stării de asediu şi Constituţia,1913; Concluzii, 1915 (în colaborare); Un procesinteresant, 1916; Casele de joc la noroc, 1916;Efectele rechiziţiunii, 1919 (în colaborare);Apărarea colonelului Verzea, 1920; Medicii şiart. 137 Cod penal, 1921; Asupra unui caz dedenunţare calomnioasă, 1921; Delirul de persecuţieşi interdicţia judiciară, 1922; Contractulde locaţiune şi casele de toleranţă, 1922; Codulînchirierilor, 1922 (în colaborare); Închiriereasub regimul legii din 6 aprilie 1922; Noul Codal închirierilor, 1923 (în colaborare); Art.1Cod civil şi legea din 6 aprilie 1922; Pledoariaîn procesul Livescu, 1925; Agenţii de legătură şiavant-gardele corupţiei, 1925; Responsabilitateamedicală din punct de vedere penal, 1926; Pentruartă, pledoaria în procesul artistei Maria Giurgea,1928; Teatrele noastre naţionale, 1929; ApărareaArabelei Armăşescu, 1930; Legea pentruorganizarea teatrelor naţionale şi operelor, 1930;Modul de constituire al instanţei de judecată dupăamnistierea faptei penale, 1931; Poliţia judiciară,1931; Determinarea competenţei în materie decalomnie prin presă, 1932; Responsabilitateacivilă şi penală a medicilor, 1932; Legea liniştiipublice, 1933 (în colaborare); Legea pentrucontrolul averilor, 1933 (în colaborare); Legeapentru suspendarea executărilor silite, 1933 (încolaborare); Dreptul de opţiune, 1933; Delavrancea,orator judiciar şi politic, 1934; De laBară la Ministerul de Justiţie şi de la Ministerulde Justiţie la Bară, 1935; Ilicitul civil şi penal,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 602 31.10.2011 17:29:17

1936; Codul penal Regele Carol II, adnotat,3 volume, 1936–1937 (în colaborare). A fostşi autorul unor lucrări politico-sociale, precum:Dezorientare şi dibuiri, 1934; Frumuseţinaturale şi frumuseţi sociale, 1934; Turcia nouă,1935; Discurs inaugural la Congresul avocaţilor,1935; Impresii din Polonia, 1937; Prin Italia,Turcia şi Polonia, 1938; Din cartea veacurilor şiizbânzilor româneşti, 1939; Fericita aniversarea Constituţiei, 1940. Ca literat, s-a remarcatprin volumele: Originale şi traduceri, versuri,1903 (în colaborare); În surdină, versuri,1908; Urzici, epigrame, 1910; Opt portrete,versuri, 1913; Cântecul plopilor, versuri, 1928;Glasul apelor, sonete, cu ilustraţii de D. Ştiubei,1932; Escale, sonete, 1938; în 1937 şi1938 i-au apărut două volume de sonete întraducere franceză; I. Pillat, cântăreţul măriinoastre, 1940; Prin cereşti vitralii, volum apărutîn colecţia BPT, 1940. Preşedinte al ConsiliuluiSuperior al Cartelurilor, al ConfederaţieiAsociaţiilor de Profesionişti Intelectualişi al altor organizaţii româneşti.Perju, Veaceslav Leontie(18.08.1953, Briceni, Repulica Moldova)Inginer. A absolvit Colegiul Electromecanicla Chişinău, apoi Institutul Politehnicdin Chişinău, specialitatea automatică şitelemecanică. Specializare la Institutul deAviaţie din Moscova în calculatoare, sistemeşi reţele. Specializare la Universitatea dinLondra. Profesor la Institutul Politehnic dinChişinău, director al Departamentului deInformatizare al Universităţii Tehnice (fostulInstitut Politehnic) din Chişinău. Vicepreşedinteşi director executiv al ComitetuluiNaţional al Moldovei, al Societăţii Tehnico-ŞtiinţificeInternaţionale în InginerieOptică SPIE (SPIE-Moldova), membru alConsiliului pentru Resursele Informaţionaleşi Informatizare de pe lângă preşedinteleRepublicii Moldova, consilier principalîn problemele ştiinţei al ParlamentuluiMoldovei. Membru al grupurilor de lucruImpact of Information Technologies on theNational Security şi Advanced DistributedLearning ale Consorţiului Academiilor Militareşi Instituţiilor de Studii în Securitate dincadrul Programului Parteneriat pentru Pace.Fondator al Moldavian Research and DevelopmentAssociation. Membru al AcademieiInternaţionale de Informatizare a ONU.Membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Perlea, Ionel(13.12.1900, Bucu, com. Ograda, jud. Ialomiţa –29.07.1970, New York)Dirijor. A studiat compoziţie şi dirijat laMünchen şi Leipzig (1918–1923). Şi-aPerlinVirgil PercecIonel Perleadirijat în 1919 propria compoziţie la AteneulRomân. A fost dirijorul Operei dinCluj şi apoi al Operei din Bucureşti. Din1945 Scala din Milano îi oferă un contractpermanent pentru dirijarea orchesteri sale.La recomandarea lui Arturo Toscanini, careîl desemnează urmaş al său dăruindu-i propriabaghetă, Ionel Perlea semnează un contractcu Connecticut Symphony Orchestradin New York pentru anii 1952–1959.Urmând aceluiaşi Toscanini, funcţioneazăîn perioadele 1952–1959 şi 1965 – 1970ca profesor de artă dirijorală la ManhattanSchool of Music din New York. În 1969 dăultimile sale concerte în Bucureşti la SalaPalatului şi la Ateneul Român. Suferă unatac vascular cerebral cu paralizia parţialăa braţului drept (1955). Cu eforturi mari aînvăţat să dirijeze numai cu mâna stângăşi a reuşit o performanţă memorabilă cuopera Tosca de Giacomo Puccini. Printrecompoziţiile sale se numără un concertpentru vioară şi orchestră, piese de muzicăde cameră, muzică simfonică. A lăsatnumeroase înregistrări pe discuri (o seriela celebra casă de discuri Remington) dinrepertoriul simfonic sau de operă. A obţinulPremiul pentru compoziţie George Enescupentru Quartetul de coarde op.10 (1926).Perlin, Iurii(17.09.1917, Kiev – 10.03.1990, Chişinău)Fizician. Evreu ca etnie. A participat activ, înArmata Roşie, la al Doilea Război Mondial.Elevul lui Solomon Pekari la Universitateadin Kiev. A fondat la Facultatea de Fizică aUniversităţii din Chişinău Catedra de fizicăteoretică, pe care a condus-o. A pus bazeleteoriei corpului solid în fizica din Moldova.Contribuţii la evidenţierea mecanismelorde bază ale dispersiei purtătorilor de curentîn cristale. A formulat teoria transferurilormultifonice, valabilă şi azi. Lucrări: Bandsand Polarization Dichroism of Jahn-Teller Centers,în colaborare; The Dynamical Jahn-TellerEffect in Localized Systems, în colaborare.603ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 603 31.10.2011 17:29:17

PerperIurii Perlin Joshua Perper Aurel Persu604Alături de Antonie Ablov şi Mihail Koteste fondator al unei direcţii distincte decercetare a AŞM. Membru corespondent alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Perper, Joshua(17.12.1932, Basarabia)Medic. A reuşit să scape de lagărele nazisteurmând armata sovietică în calitate de copilde trupă. A plecat în anii 1950 în Israel şia absolvit Medicina la Universitatea Ebraicădin Ierusalim. Specializat ca medic legistla John Hopkins University în SUA. Şef aldepartamentelor de medicină legală la clinicidin Baltimore, Pittsburgh în Florida. Consideratunul dintre fondatorii domeniului înSUA (domeniu recunoscut legal din 1959).Consultant de specialitate pentru serialulSF Stargate SG1. A sistematizat cunoştinţeleexperimentale în legătură cu autopsiile şicauzele morţii. Lucrări: Self-assessment ofcurrent knowledge in forensic pathology and legalmedicine: 1100 multiple choice questions andreferenced answers, 1981; Microscopic diagnosisin forensic pathology, 1990.Persu, Aurel(1890, Bucureşti – ?.05.1977, Braşov)Inginer şi inventator. A absolvit Şcoala SuperioarăTehnică din Berlin–Charlottenburg caşef de promoţie. În 1914 a primit Medalia demerit a Ministerului Instrucţiunii Publicedin Germania pentru un studiu privindcomportamentul navelor în spaţiul cosmic.Profesor la Şcoala Politehnică din Bucureşti,director general la Fabrica de avioane IARBraşov. S-a ocupat de formele aerodinamiceşi a inventat primul automobil de formăaerodinamică (în picătură), numit automobilulPersu, aflat astăzi la Muzeul Tehnicdin Bucureşti. Cercetarea sa, brevetată înGermania şi SUA, a fost folosită de toţiconstructorii de automobile, dar patentulaparţine familiei. A avut şi alte numeroasebrevete, atât în ţară, cât şi în străinătate.Peşacov, Gheorghenume la naştere Toma Gheorghe Peşicaa semnat şi Pedestrăşescul(15.04.1785, Vidin, Vlaho-Clisura, Bulgaria –1.11.1854, Bucureşti)Poet. Aromân. Translator la Arhivele Statului.A scris versuri în română, bulgară,greacă. În bune relaţii cu Văcăreştii, îicunoştea pe Anton Pann şi B. P. Mumuleanu.A participat la mişcarea revoluţionarăa lui Tudor Vladimirescu (1821). Lucrări:manifestul revoluţionar Trâmbiţă românească(1821); Jălirea necuviincioasei morţi a herouluiRomâniei, 1821; Prietenia din univers, 1847.A lăsat în manuscris Memorii.Péterfi, Ştefan(8.03.1906, Deva –6.05.1978, Ciudad de México)Botanist. Etnie maghiară. A fost profesorla Catedra de anatomie şi fiziologia plantelorde la Facultatea de Ştiinţe din Cluj(1928–1976), decan (1946–1948) şi prorector(1946–1948, 1959–1976), redactorşi coautor la primul tratat românesc dealgologie (4 vol., 1976–1981). A descoperitnoi genuri şi specii de alge, publicând numeroasestudii de specialitate. A fost vicepreşedinteal Consiliului Naţional al CercetăriiŞtiinţifice, vicepreşedinte al Consiliului deStat (1967–1978) şi membru al CC al PCR(1969–1978). Membru titular al AcademieiRomâne (1963), vicepreşedinte al acesteiaîntre 1974 şi 1978.Petică, Ştefan(15.10.1877, Suceşti, jud. Galaţi –17.10.1904, Bucureşti)Poet. A absolvit Literele şi Filosofia laBucureşti, intrând de timpuriu în mişcareasocialistă. Este unul dintre cei mai cunoscuţipoeţi simbolişti: Fecioara în alb, 1902; Cântecultoamnei, 1909, postum. A mai scris poemeîn proză, eseuri: Estetismul lui Ruskin, Poezianouă, Decadenţa sculpturii, teatru: Fraţii, 1902.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 604 31.10.2011 17:29:17

PetreŞtefan Petică Eugen Petit Gheorghe Petraşcu Miliţa PetraşcuPetit, Eugen(28.01.1882, Iaşi – 1959, Bucureşti)Jurist. Familie de origine franceză (girondini).Cetăţean român. A absolvit Dreptulla Universitatea din Montpellier. A fostjudecător la Slobozia, Huşi, Bălţi, Iaşi. Consilierla Înalta Curte de Casaţie. Demis în1945, n-a avut drept de semnătură până lamoarte şi drept de pensie până în 1953, cânda primit-o la intervenţia statului francez.Lucrări: Capacitatea juridică a femeii măritate,1932; Cum ia sfârşit contractul individual demuncă, 1933; Codul conversiunii, împreună cuConstantin Grigore C. Zotta şi ConstantinHamangiu, 1934.Petrăchescu, Eliza(15.06.1911 – 4.03.1977, Bucureşti)Actriţă. A absolvit Conservatorul Dramaticla Iaşi ca elevă a Agathei Bârsescu şi a fostactriţa Naţionalului ieşean 10 ani, după carea fost angajată la Naţionalul din Bucureşti.Actriţă mai ales de dramă. Roluri: în teatru –Cadavrul viu de Tolstoi, Scene de stradă deElmer Rice, Hamlet de Shakespeare, Nepoftitulde Tristan Bernard, Oamenii cavernelorde William Saroyan; în film – Tănase Scatiu,Setea, Codin, Amintiri din copilărie, Felix şi Otilia,Nunta de piatră, Duhul aurului, Ilustrate cu floride câmp. A murit la cutremurul din capitală.Petraşcu, Gheorghenume la naştere Gheorghe Petrovici(20.11/2.12.1872, Tecuci –1.05.1949, Bucureşti)Pictor. Familie de bulgari la origine.Şi-a făcut primele studii la Academia deBelle-Arte din Bucureşti. La recomandarealui Nicolae Grigorescu primeşte o bursăpentru a se perfecţiona în străinătate. Dupăscurt timp petrecut la München, pleacă laParis, unde se înscrie la Academia Julianşi lucrează în atelierul lui Bouguereau(1899–1902). De la prima sa expoziţiepersonală la Ateneul Român (1900), esteremarcat de scriitorii B. Şt. Delavrancea şiAlexandru Vlahuţă, care îi cumpără câte olucrare. Pictează peisaje, atât în ţară (Sinaia,Târgu Ocna, Câmpulung-Muscel), cât şiîn Franţa (Vitré, Saint-Malo), Spania (PodulSan Martin din Toledo) şi mai ales în Italia(Veneţia, Chioggia, Napoli). În peisajele salelumina nu şterge contururile ca la impresionişti,dimpotrivă, arhitecturile rectilinii seimpun printr-o impresie de soliditate. A avutnumeroase expoziţii personale, între 1903şi 1923 la Ateneul Român, apoi la CăminulArtei (1926–1930), culminând cu cele douăretrospective de la Sala Dalles din anii 1936şi 1940. A participat la Bienala de la Veneţia(1924, 1938 şi 1940). A primit MarelePremiu al Expoziţiei Internaţionale dinBarcelona (1929) şi al celei din Paris (1937).Membru al Academiei Române (1949).Petraşcu, Miliţanume la naştere Melania Nicolaevici(31.12.1892, Chişinău – 1976, Bucureşti)Sculptoriţă. A absolvit Şcoala de Arte PlasticeStroganov din Moscova şi Literele şiFilosofia la Institutul Bestujev din SanktPetersburg. Specializări la München cuWassily Kandinsky şi Alexei von Jawlensky, laParis cu Henri Matisse şi Antoine Bourdelleşi la Belgrad cu Ivan Mestrovič. Îl cunoaştepe Brâncuşi şi este influenţată de el. A făcutparte din grupul Contimporanului şi grupulArta Nouă. Este cea mai expresivă femeie dinsculptura românească. A expus la saloanelenaţionale şi în Germania, Italia, Austria,Anglia şi Franţa sculptură de avangardă, apoio serie de portrete: Marioara Voiculescu, GeorgeBacovia, Elvira Godeanu, Agepsina Macri ş.a.Petre, Augustin Iuliu(13.11.1923, Cehul Silvaniei, jud. Sălaj –7.01.1999, Bucureşti)Inginer de aviaţie. A absolvit Şcoala Politehnicăla Bucureşti, ca şi Facultăţile de Ştiinţeşi de Filosofie la Universitatea din Bucureşti.Profesor la Facultatea de Mecanică a InstitutuluiPolitehnic din Bucureşti, şef al Catedrei605ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 605 31.10.2011 17:29:17

606Zoe PetreAnatol Petrencude aeronave. A condus Departamentul deDinamica Structurilor la Institutul de MecanicăAplicată al Academiei Române. Pilotde planor şi avion. Contribuţii în domeniulrezistenţei materialelor, construcţiei aeronavelor,aeroelasticităţii şi dinamicii structurilor.Expert ONU pentru aceste domenii.Petre, Nică(27.01.1936, Brăiliţa, jud Brăila –21.04.2008, Toronto)Sculptor. A absolvit Institutul de Arte Plasticela Bucureşti. Profesor de liceu. A deschisprima expoziţie personală cu sculpturămică la Simeza, în 1969, a lucrat la Măgura(Buzău), a participat la Bienala de la Veneţia(1976), a avut expoziţii la Columbus Centerdin Toronto (de sculptură şi pictură). Lucrări:Triptic, 1974; Perpessicius, 1978; Umbră, 1980,Grecia; Linişte, 1988, Germania; Mihai Eminescu,1989, Ontario; Invocaţie, 1990, Ontario;Adam şi Eva, 1991, Hakone, Japonia; Acrotiri,1993, Austria; Innate, 1995, Osaka; Pod, 1996,Ontario. În 1980 a plecat din ţară şi a trăit unan în Grecia şi în Italia. În 1981 s-a stabilitîn Canada, la Toronto. I s-a decernat MarelePremiu pentru sculptură la Concursul InternaţionalHenri Moore de la Hakone, Japonia(1991). Din 2003 există la Brăila un centrucultural care-i poartă numele şi găzduieştedonaţii ale artistului.Petre, Zoe nume la naştere Zoe Condurachi(23.08.1940, Bucureşti)Istoric. Fiică a lui Emil Condurachi şi aFloricăi C. (n. Moisil), arheolog. A absolvitFacultatea de Istorie a Universităţii dinBucureşti. Specializată în arheologie şi istorieantică, elevă a lui Dionisie M. Pippidi.Profesor şi decan la Facultatea de Istorie aUniversităţii din Bucureşti. Profesor invitatal Universităţilor Harvard, Cambridge,Massachussets, Columbia, New York. Consilierprezidenţial sub preşedinţia lui EmilConstantinescu. Lucrări: Civilizaţia greacăşi originile democraţiei, 1993; Cetatea greacăPetreîntre real şi imaginar, 2000; Practica Nemuririi.O lectură critică a izvoarelor greceşti referitoare lageţi, 2004. Distinsă cu Legiunea de Onoarea Franţei în grad de Comandor, 1999; OrdinulDom Infante Enrique, Portugalia, 1999;Ordinul Danebrog în grad de Mare Cruce,Danemarca, 2000; Ordinul Naţional ServiciuCredincios în grad de Mare Cruce, 2000.Petrencu, Anatol(22.05.1954, Căuşeni, Republica Moldova)Istoric, om politic. A absolvit Facultatea deIstorie a Universităţii de Stat din Chişinău.Specializare la Institutul de Cercetări Economiceşi Politice Internaţionale al Academieide Ştiinţe a Federaţiei Ruse din Moscova.Profesor la Catedra de istorie modernă şicontemporană universală a Universităţiidin Chişinău, decan al Facultăţii de Istorie(a dizolvat Catedra de istorie a URSS şi afondat Catedra de istorie a românilor, primacu acest profil din Republica Moldova). Preşedinteal Asociaţiei Istoricilor din RepublicaMoldova. A participat la elaborarea metodologieide predare a istoriei în instituţiile deînvăţământ preuniversitar, fiind coautor alcurriculumului la istorie pentru aceste instituţii.Contribuţii la coordonarea, în RepublicaMoldova, a cursurilor de istoria românilorşi istoria universală cu cele din România.Preşedinte al mişcării social-politice AcţiuneaEuropeană, care a fuzionat ulterior cuPartidul Liberal. Lucrări: Basarabia în al doilearăzboi mondial. 1940–1944 (1997), România şiBasarabia în anii celui de-al doilea război mondial(1999), În serviciul zeiţei Clio (2001), Poloneziiîn anii celui de-al doilea război mondial. Culegerede documente (2004), Polonezii în anii celui de-aldoilea război mondial. Istoria politică (2005) ş.a.Premii ale Senatului Universităţii de Stat dinMoldova pe anii 2004 şi 2005.Petrescu, Adrian Cristian(26.07.1937, Câmpina)Inginer. A absolvit Facultatea de Electronicăşi Telecomunicaţii a Institutului Politehnicdin Bucureşti. Specializare la Institutulde Electrotehnică din Moscova. Profesorla Facultatea de Electronică a Politehniciidin Bucureşti. Contribuţii la proiectareaşi dezvoltarea unor echipamente pentruprelucrarea datelor. A participat la realizareacalculatorului românesc Felix M216.A inventat un termograf cu microprocesoarepentru aplicaţii în oncologie. Lucrări: Iniţiereîn structura calculatoarelor electronice, 1996.Membru al Institutului de Inginerie Electricăşi Electronică (IEEE), membru al Academieide Ştiinţe din New York. Membru al Academieide Ştiinţe Tehnice din Bucureşti.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 606 31.10.2011 17:29:20

PetrescuAdrian Cristian Petrescu Camil Petrescu Cezar Petrescu Nicolae Petrescu-ComnenPetrescu, Camil(22.04.1894, Bucureşti – 14.05.1957, Bucureşti)Scriitor. Absolvent al Facultăţii de Filosofieşi Litere de la Universitatea din Bucureşti.Elevul lui Ion Petrovici. Îşi ia doctoratul înfilosofie cu o teză despre fenomenologie înopera lui Husserl. A fost profesor la Timişoaraimediat după Marea Unire. A fondatrevistele Ţara şi Limba română la Timişoara,a editat Săptămâna muncii intelectuale şi artisticeşi Cetatea literară la Bucureşti. A frecventatcenaclul Sburătorul, a fost redactor la EdituraFundaţiilor Regale, director al TeatruluiNaţional din Bucureşti (1939). A debutat înrevista Facla (1914), cu articolul „Femeileşi fetele de azi“, sub pseudonimul Raul D.Între 1916 şi 1918 a participat ca ofiţer laPrimul Război Mondial. În 1916 a plecatpe front, unde a fost rănit. După un stagiuîntr-un spital militar, a ajuns iarăşi în primalinie, dar a căzut prizonier la unguri. Ambianţarăzboiului va intra, apoi, în celebrulroman Ultima noapte de dragoste, întâia noaptede război. Debutul editorial se petrece cu unvolum de Versuri. Ideea. Ciclul morţii (1923).În 1933 a publicat cel mai valoros roman alsău şi unul dintre romanele importante alemodernismului european, Patul lui Procust.Lucrări: Jocul ielelor, teatru, (1918); Un luminişpentru Kicsikem (1925); Ultima noapte de dragoste,întâia noapte de război (1930); Transcedentalia(1931); Din versurile lui Ladima (1932);Teze şi antiteze (1936); Modalitatea estetică ateatrului (1937); teza de doctorat Husserl –cu o introducere în filozofia fenomenologică adevenit un capitol din Istoria filosofiei române(1938); Doctrina substanţei, 1940, editatăintegral postum (1988), eseu filosofic; Unom între oameni (1953 – 1957, rămas neterminat);Turnul de fildeş (1950); Act veneţian,Suflete tari, Danton, Mioara, Mitică Popescu,Bălcescu, teatru; Caragiale în vremea lui, RapidConstantinopole–Bioram (1933), reportaje decălătorie; Note zilnice (1975), postum, jurnalintim editat de Mircea Zaciu. Membru alAcademiei Române (1948).Petrescu, Cezar(1.12.1892, Hodora, com. Cotnari, jud. Iaşi –9.03.1961, Bucureşti)Scriitor. Obţine licenţa în Drept în1915 la Iaşi. Redactor la Adevărul, Dimineaţa,Bucovina, Ţara nouă, fondator şicodirector, alături de Pamfil Şeicaru, alrevistei social-politice şi culturale Hiena(1919–1924). Aspira, pe urmele lui Honoréde Balzac, să scrie o nouă Comedie umană,o cronică românească a veacului XX.Este unul din cei mai de seamă gazetaridin prima jumătate a veacului. Alături deLucian Blaga, A. Maniu şi Gib Mihăescuîntemeiază revista Gândirea în 1921. Estefondator al ziarelor Cuvântul şi Curentul în1928; director al ziarului oficios Româniaîn 1938 şi al revistei România literară, 1938,suprimate în 1940. Se afirmă ca romanciercu romanul Întunecare (1927–1928). Operasa cuprinde circa 70 volume – romane,nuvele, piese de teatru, proză fantastică şiliteratură pentru copii, studii, note de călătorieşi memorialistică. Lucrări: Scrisorileunui răzeş, 1922; Plecat fără adresă, sosit fărăadresă; Calea Victoriei, 1930; Fram, ursul polar,1931; Comoara regelui Dromichet, 1931; GretaGarbo, 1932; Apostolul, 1933; Aurul negru,1934; Duminica orbului, 1934; Oraş patriarhal,1930; Mane, Tekel, Fares, 1937; Noi vrempământ, 1938; Ochii strigoiului, 1942; Cocârţ şibomba atomică, 1945; Pif-Paf-Puf, 1945; Omulde zăpadă, 1945; Iliuţă copil, 1945; Neghiniţă,1945. A obţinut Premiul Naţional pentruLiteratură în 1931 şi Premiul de Stat pentrudramaturgie în 1952 pentru piesa Nepoţiigornistului – colaborare cu M. Novicov.Membru al Academiei Române din 1955.Petrescu-Comnen, Nicolaenume la naştere Nicolae Petrescu(24.08.1881, Bucureşti – 8.12.1958, Florenţa)Diplomat. Şi-a luat licenţa în Drept, Litereşi Filosofie la Paris. Profesor de economie şilegislaţie industrială la Facultatea de Dreptdin Bucureşti. Liberal ca opţiune politică.607ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 607 31.10.2011 17:29:21

608Constantin Titel PetrescuReprezentant al României la Liga Naţiunilor(1923–1927). Partizan al politicii lui NicolaeTitulescu. Ministru extraordinar şi plenipotenţiaral României la Berna (1923–1928), laBerlin (1928–1930), la Vatican (1930–1932)şi din nou la Berlin (1932–1938). Subsecretarde stat în Ministerul Afacerilor Străine(17 februarie–30 martie 1938) şi apoi ministrude Externe (30 martie–20 decembrie1938) în cel de-al doilea guvern prezidat depatriarhul Miron Cristea. Este apoi trimisdin nou cu misiuni diplomatice la Vatican înperioada 1938–1940, după care s-a stabilitîn Italia. Lucrări: Etudes sur les origines de laMagistrature Roumaine (1902); Etudes sur lacondition des Israélites en Roumaine (1905);Câteva consideraţiuni asupra socialismului(1909); Statutul internaţional al României şidevenirea ei istorică (1933); Dreptul la viaţă alnaţiunilor mici (1944). Cetăţean de onoare aloraşului Florenţa.Petrescu, Constantin Titel(5.02.1888, Craiova – 2.09.1957)Om politic. A absolvit Dreptul la Universitateadin Bucureşti. Specializare la Sorbona.Lider al Partidului Social-Democrat(înfiinţat 1893). S-a ocupat de cooperaţie,fondând, în 1914, Casa Poporului. În 1923a fondat, împreună cu C. Rădulescu-Motru,Virgil Madgearu, Constantin Costa-Foru,Victor Eftimiu, Grigore Iunian, RaduRosetti, Dem Dobrescu, Nicolae Lupu şiConstantin Mille, Liga Drepturilor Omului,pentru a para măsurile liberale (Ion I. C. Brătianu)contra stângii. A reprezentat partidulla congresele de la Paris, Bruxelles şi Viena.În timpul dictaturii regale partidul a fostscos în afara legii, iar întâlnirile se făceau lapublicaţia Lumea nouă, al cărei director era.Partidul a redevenit legal în 1944. În 1946a creat o disidenţă a PSDR, numită PartidulSocial-Democrat Titel Petrescu, care nudorea unirea cu PCR, deşi, la insistenţelelui Lucreţiu Pătrăşcanu, intrase în FrontulNaţional Democrat. Din acest partid s-aPetrescuGică Petrescudesprins gruparea Rădăceanu–Voitec, cares-a unit cu PCR. După instaurarea comunismuluia fost arestat (1948) şi trimis la Jilavaşi Sighet, unde a stat până în 1955. Lucrări:Ce este socialismul, 1945; Ce este Partidul SocialDemocrat, 1946; Socialismul în România, 1946.După 1989 a apărut un partid numit PartidulSocial Democrat Titel Petrescu, al căruipreşedinte a fost Sergiu Cunescu.Petrescu–Dâmboviţa, Mircea(21.05.1915, Galaţi)Istoric şi arheolog. A absolvit Literele şiFilosofia şi Facultatea de Drept la Universitateadin Bucureşti. Profesor şi decan laFacultatea de Istorie a Universităţii din Iaşi.Director la Institutul de Istorie şi ArheologieA.D. Xenopol din Iaşi. A participat lanumeroase cercetări pe şantiere arheologice(Cucuteni, Dobrogea). Lucrări: Cucuteni,1966; Aşezări din Moldova de la paleolitic pânăîn secolul XVIII, în colaborare, 1970; Depozitelede bronzuri din România, 1977; Premiselecivilizaţiei geto-dacice, 1980; Enciclopedia arheologieişi istoriei vechi a României, 1994, 1997.Membru, din partea României, în ConsiliulPermanent al Uniunii Internaţionale deŞtiinţe Pre- şi Protoistorice din cadrul ConsiliuluiInternaţional de Filosofie şi ŞtiinţeUmane de pe lângă UNESCO (1964–1991),membru în Consiliul Internaţional de StudiiIndo-Europene, membru de onoare al Institutuluide Tracologie din Sofia. Membrutitular al Academiei Române (1996).Petrescu, Gică(2.04.1915, Bucureşti – 18.06.2006, Bucureşti)Cântăreţ de muzică uşoară. A debutat la18 ani la Radiodifuziune, fiind descoperitde compozitorul Ion Vasilescu. A avutangajamente la teatrele Alhambra, Giocondaşi Boema (din 1940), la Grădina Savoy, subconducerea lui Ion Vasilescu, şi la TeatrulC. Tănase (din 1944). A interpetat peste1 500 de piese, rămase într-o impresionantădiscografie. Radiodifuziunea Română i-adecernat în 2001 Premiul Interpretul carea dus muzica românească în mileniul III.A primit Ordinul Steaua României în gradde Cavaler (2003).Petrescu, Irina(19.06.1941, Bucureşti)Actriţă. A absolvit Institutul de Artă Teatralăşi Cinematografică la clasa lui IonŞahighian. Actriţă la Teatrul Bulandra dinBucureşti. Roluri în teatru: Leonce şi Lena,A douăsprezecea noapte, Elisabeta I, Io, MirceaVoevod, Mizantropul, Hamlet, Unchiul Vanea,Oblomov; roluri în film: Valurile Dunării,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 608 31.10.2011 17:29:21

PetrescuIrina Petrescu Liviu Petrescu Mircea Petrescu Nicolae PetrescuPaşi spre lună, Străinul, De-aş fi Harap-Alb,Dimineţile unui băiat cuminte, Facerea lumii,Stejar, extremă urgenţă, Prin cenuşa imperiului,Castelul din Carpaţi, Imposibila iubire, DomnişoaraChristina. Premiul TIFF pentru întreagaactivitate cinematografică (2007).Petrescu, Liviu(17.12.1941, Râmnicu Sărat – 5.07.1999, Cluj)Istoric literar. A absolvit Facultatea de Filologiea Universităţii din Cluj. Profesor şi decanal aceleiaşi facultăţi. Director al Institutuluide Lingvistică al Academiei din Cluj, după1989 director al Centrului Cultural Romândin New York. Lucrări: Realitate şi romanesc.Dostoievski; Scriitori români şi străini; Vârsteleromanului; Poetica postmodernismului; Studiitransilvane. Membru al Asociaţiei Comparatiştilordin România şi preşedinte fondator alSocietăţii Lucian Blaga din Cluj.Petrescu, Maria(1932, Şugag, jud. Alba)Ingineră. A absolvit Facultatea de Metalurgiea Institutului Politehnic din Bucureşti.Specializare la Budapesta şi în Norvegia, laTrøndheim şi Oslo. Profesor la Facultateade Metalurgie a Universităţii Politehnice dinBucureşti. Contribuţii în domeniul extrageriimetalelor rare, al structurii şi proprietăţiloraliajelor lichide, al difuziei în metale şi aliaje.Lucrări: Metalurgie fizică şi studiul metalelor,3 vol., 1979, 1981, 1983; Aliaje amorfe solidificateultrarapid, 1988. Membră a SocietăţiiRomâne de Metalurgie şi a Academiei deŞtiinţe Tehnice din România.Petrescu, Mircea Stelian(8.05.1933, Ploieşti)Inginer. A absolvit Politehnica la Bucureşti.Doctorat la Institutul Energetic din Moscova,Catedra de dispozitive semiconductoare(1963). După circa un an la Institutulde Fizică Atomică al Academiei Române,şef de laborator, apoi asistent la Catedra detuburi şi circuite electronice, Facultatea deElectronică şi Telecomunicaţii şi, din 1974,profesor. În 1969 organizează Catedra decalculatoare a Institutului Politehnic dinBucureşti, pe care o conduce în perioada1969–1973, 1985–1990. Între 1973 şi 1978este prorector al Institutului Politehnic dinBucureşti. Din 1970 – director al Centruluide Calcul al Institutului Politehnic dinBucureşti, între 1969 şi 1970 cercetător şiprofesor invitat la Universitatea California,Departamentul de inginerie electrică şiştiinţa calculatoarelor, Berkley, SUA; 1973 –cercetător la Universitatea din Grenoble,Franţa. Are la activ peste 120 de lucrări despecialitate, opt manuale – în domeniileproiectării asistate de calculator a circuitelorelectronice integrate, sintezei automatelorsecvenţiale, sistemelor de prelucrare a informaţiei(terminale inteligente, echipamentepentru prelucrări grafice), bazelor de daterelaţionale. Lucrări: Efectul integrării pe scarălargă asupra tehnicilor de sinteză a circuitelor,1979; Tehnica impulsurilor, 2 vol., 1989. Membrual unor asociaţii profesionale din ţară şistrăinătate. Membru de onoare al AcademieiRomâne (2006), vicepreşedinte AGIR, membrufondator şi vicepreşedinte al Academieide Ştiinţe Tehnice din România.Petrescu, Nicolae(12/25.06.1886, Bucureşti –13.10.1954, Bucureşti)Filosof şi sociolog. Specializare la Rostock.A iniţiat sociologia comparată. Profesor laUniversitatea din Bucureşti. Lucrări: Glanvillund Hume (1911); Zur Begriffsbestimmungder Philosophie (1912); Gedanken und Winke(1912); Die Denkfunktion der Verneinung(1914); The Twofold Aspect of Though (1920);Thoughts on War and Peace (1921); Fenomenesociale în Statele-Unite (1921); Introducere înstudiul comparativ al societăţii, (1922); Operefilosofice de Vasile Conta (1923); The Principlesof Comparative Sociology (1924); The Interpretationof National Differentiations (1929); Primitivii.Organizare–Instituţii, credinţe–mentalitate609ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 609 31.10.2011 17:29:21

PetrescuPaul C. Petrescu Radu Petrescu Marta Petreu Emil Petrovici610(1944). Membru corespondent al AcademieiRomâne (1945), exclus în 1948, repus îndrepturi în 1990.Petrescu, Paul(27.06.1921, Cetatea Albă, azi Ucraina)Etnolog. A absolvit Literele şi Dreptul laBucureşti. Cercetător la Institutul Centralde Statistică, Muzeul Satului, Institutulde Etnologie şi Folclor. Din 1990 plecat înSUA. Lucrări: Arhitectura din Muzeul Satului,1955; Ceramica, 1958; Arta populară. Îndreptarmetodic, 1966; Romanian textiles, 1966; Creaţiaplastică ţărănească, 1982. Membru de onoareal Academiei Române (1993).Petrescu, Paul C.(18.01.1915, Bucureşti – 4.03.1977, Bucureşti)Fizician. A absolvit Facultatea de Ştiinţe laBucureşti. A fost fizician la Uzinele metalurgiceMalaxa din Bucureşti. A introdusmetode moderne fizico-chimice de investigareşi control asupra compoziţiei aliajelormetalice. Din 1950 şef al Secţiei de fizicametalelor la Institutul de Fizică al AcademieiRomâne. S-a ocupat de centrele de culoare(spectroscopie, emisia fotoelectrică a cristalelor),pentru care a realizat o aparaturăspecială. Membru al Societăţii Americanepentru Ştiinţe Avansate din Washington.Membru al Academiei Române (1974).Petrescu, Radu(31.08.1927, Târgovişte – 31.01.1982, Bucureşti)Scriitor. A absolvit Literele la Universitateadin Bucureşti, a fost profesor la liceul dinNăsăud şi, după mai multe peregrinări, aajuns la Bucureşti. A ţinut toată viaţa unjurnal. Deşi publicat din timpul vieţii, a atinsgloria postum. Membru al grupului de laTârgovişte, ca şi Mircea Horia Simionescuori Costache Olăreanu, de care se apropiestilistic. Lucrări: Matei Iliescu, roman (1970);Proze (1971); O singură vârstă (1975); Ce sevede (1979); Ocheanul întors (1977); PărulBerenicei (1982); Meteorologia lecturii (1982);A treia dimensiune (1984); Catalogul mişcărilormele zilnice (1999); Ocheanul întors (Caiet jurnal,1956) (2001); Prizonier al provizoratului(Jurnal 1957–1970) (2002).Petrescu, Zaharia(25.04.1841, Alexandria, azi Kalipetrova,Bulgaria – 16.12.1901, Bucureşti)General, medic. A absolvit Şcoala Naţionalăde Medicină şi Farmacie din Bucureşti(1860) cu gradul de medic sublocotenent.Specializare la Medicina din Paris. Profesor laFacultatea de Medicină din Bucureşti. A participatca general de brigadă la Războiul deIndependenţă. În 1879 a fost trimis în Rusia,în campania de combatere a ciumei din regiuneaAstrahan. Contribuţii în domeniul farmacologiei:Elemente de farmacologie. Farmaciaşi arta de a formula, 1868; Elemente de terapeuticăşi materie medicală, 2 vol., 1882–1884; Tratamentulpneumoniei cu digitală în doză mare saudoză terapeutică, 1892. Cofondator al revistelorAnalele medicale române, Gazeta medicală,Revista sanitară medicală. Membru fondatoral Societăţii de Medicină din România.Membru al Societăţii de Igienă şi MedicinăPractică din Paris. Membru corespondent alAcademiei Române (1885).Petreu, Marta(14.03.1955, Jucu, jud. Cluj)Poetă şi istoric literar. A absolvit Facultateade Filosofie a Universităţii din Cluj, a făcutparte din grupul revistei Echinox, facultateunde este în prezent profesor. Fondator şiredactor-şef al revistei şi Fundaţiei CulturaleApostrof. Scrie versuri (Aduceţi verbele, 1981;Dimineaţa tinerelor doamne, 1983; Loc psihic,1991; Poeme neruşinate, 1993; Cartea mâniei,1997; Apocalipsa după Marta, 1999; Falanga,2001; Scara lui Iacob, 2006) şi eseuri (Jocurilemanierismului logic 1995; Un trecut deocheat sau„Schimbarea la faţă a României“, 1999 carteapărută în SUA, în 2005, cu titlul An InfamousPast: E.M. Cioran and the Rise of Fascism inRomânia); Ionescu în ţara tatălui, 2001; FilosofiaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 610 31.10.2011 17:29:21

lui Caragiale, 2003; Filosofii paralele, 2005;Despre bolile filosofilor. Cioran, 2008 (volumapărut întâi în Serbia, cu titlul O bolestimafilozofa. Cioran); Diavolul şi ucenicul său: NaeIonescu – Mihail Sebastian, 2009). Laureată demai multe ori a Premiului Uniunii Scriitorilordin România, a Premiului internaţionalLillian Hellman/Dashiell Hammett Grant,2001, acordat de Human Rights Watch.Petrino, Dimitrie(1838, Rujniţa, Basarabia –30.04.1878, Bucureşti)Poet. Hurmuzaki după mamă, din familia decărturari. Studii făcute în familie. Membrual Societăţii pentru Cultura şi LiteraturaRomână în Bucovina. Romantic şi bolnavde ftizie, deşi contemporan cu Eminescu,este considerat un precursor al lui. Atras dejunimism, colaborează la Convorbiri literare.Lucrări: Suspinul meu, 1863; Flori de mormânt,1867; studiul Puţine cuvinte despre coruperealimbei române în Bucovina, 1869. Membrucorespondent al Academiei Române.Petrov, Iurie(24.06.1921, Lbişcensk pe Don –3.07.1990, Chişinău)Inginer. Rus ca etnie. A absolvit Şcoala TehnicăSuperioară Bauman la Moscova. Specializarela Institutul de Mecanizare şi Electrificarea Agriculturii din Leningrad. A lucratla Institutul Agricol din Tadjikistan, a venitla Institutul Agricol din Chişinău, apoi laInstitutul de Fizică Aplicată al Academiei deŞtiinţe a Moldovei. Contribuţii la evidenţiereaproceselor de prelucrare a metalelor şitehnologiilor de obţinere a învelişurilor durela uzură prin metode galvanice. Deţine 60de brevete de invenţie. Membru al Comitetuluipentru Premiile de Stat ale RepubliciiMoldova, membru al colegiului de redacţieal revistei Prelucrarea electronică a materialelor.Distins cu Ordinul Insigna de Onoare aMoldovei. Om Emerit în Ştiinţe al Moldovei.Membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Petrovici, Emil(4.01.1899, Begheiţi, anterior Toracul Mic,Banatul Sârbesc – 7.10.1968, Crăciunelulde Jos, Blaj)Lingvist. S-a ocupat de studiul foneticii şifonologiei, al onomasticii şi al dialectologieiromâne, precum şi al relaţiilor lingvisticeromâno-slave. A urmat Seminarul TeologicOrtodox de la Arad (1916–1918). Înscris laFacultatea de Litere şi Filosofie din cadrulUniversităţii Daciei Superioare din Cluj,aparţine primei promoţii de studenţi dedupă Marea Unire. Îşi completează studiilePetrovicica bursier în Franţa, la Sorbona, obţinândlicenţa în Litere (1926). Devine asistent laLaboratorul de fonetică experimentală depe lângă Muzeul Limbii Române din Cluj,ulterior conducător al acestuia. Îşi susţine,sub conducerea lui Sextil Puşcariu, teza dedoctorat. Urmează studii de specializare înslavistică la Universitatea din Sofia. Profesorla Catedra de slavistică a universităţiiclujene, şef de catedră la Universitatea dinBucureşti şi apoi la cea din Cluj, director alInstitutului de Lingvistică şi Istorie Literarădin Cluj. Lucrări: Cercetări în Munţii Apuseni(1925); Folclor din Valea Almăjului (1935);Graiul caraşovenilor. Studiu de dialectologie slavămeridională (1935); Folclor din Valea Almăjului(Banat) (1935); Folclor de la moţii din Scărişoara(1939); Note de folclor de la românii din ValeaMlavei (1942); Texte dialectale (1943); Atlasullingvistic român, partea a II-a, vol. I (1940,lucrarea sa de căpătâi pentru care a întocmitun chestionar cuprinzând 4 800 de poziţii,și a efectuat, între 1930 şi 1938, 88 deanchete lingvistice (trei dintre ele consacratedialectelor sud-dunărene, realizate de ŞtefanPaşca şi Theodor Capidan); Atlasul lingvisticromân. partea a II-a, serie nouă, vol. I-VII(1956–1972); Rimele româneşti din punct devedere fonologic (1955); Studii de dialectologieşi toponimie, volum îngrijit de I. Pătruţ, B.Kelemen şi I. Mării (1970). Fondator şiredactor responsabil al revistelor Cercetăride lingvistică (1956) şi Romanoslavica (1963).Membru fondator şi preşedinte al AsociaţieiSlaviştilor din România (1956–1968). Membrucorespondent al Academiei Bulgare deŞtiinţe. Membru al Comitetului Internaţionalal Slaviştilor. Om de Ştiinţă Emerit.Premiul de Stat (1953, 1963). Membru alAcademiei Române (1948), preşedinte alSecţiei de ştiinţe filologice, literatură şi arte(1966–1968), preşedinte al filialei Cluj aAcademiei (1949–1957).Petrovici, Ion(2/14.06.1882, Tecuci – 17.02.1972, Bucureşti)Filosof, eseist, memorialist, scriitor, orator şiom politic. În 1899 se înscrie la Facultateade Litere şi Filosofie din Bucureşti, avândprintre profesori pe Titu Maiorescu şiNicolae Iorga. În aceeaşi toamnă prezintăTeatrului Naţional din Bucureşti piesa înversuri O sărutare, care, recomandată deI.L. Caragiale, va fi reprezentată la 21 martie1900. Participă în vara anului 1904, camembru al unei delegaţii de studenţi aiUniversităţii din Bucureşti, la comemorareaa 400 de ani de la moartea lui Ştefan celMare, ce a avut loc la Suceava, aflată în aceltimp sub administraţie austriacă. În 1904611ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 611 31.10.2011 17:29:22

612Ion Petrovici (filosof)obţine licenţa în Filosofie, iar un an maitârziu, în iunie 1905, devine primul doctorîn filosofie al unei universităţi româneşti. Înanul universitar 1905–1906, timp de douăsemestre, frecventează cursuri de filosofiela Leipzig, audiindu-i pe Wilhelm Wundtşi Hans Volkelt, şi la Berlin, unde ascultăprelegerile lui Friedrich Paulsen, WilhelmDilthey şi Aloïs Riegl. În noiembrie 1906este numit conferenţiar la Catedra de filosofiea Universităţii din Iaşi, iar în 1912 estedefinitivat profesor. Între 1923 şi 1926 estedecan al Facultăţii de Litere şi Filosofie dinIaşi. La sfârşitul lui ianuarie 1932 este invitatla Sorbona şi la Academia de Ştiinţe Moraleşi Politice din Paris, unde prezintă comunicările„La Nationalité en Philosophie“ şirespectiv „L’Idée de néant“. Stabileşte legăturide colaborare cu André Lalande şi PaulGaultier. În guvernul prezidat de OctavianGoga (1937–1938) devine ministru al EducaţieiNaţionale; în această calitate creeazăo catedră de filosofie la Universitatea dinCluj pentru Lucian Blaga. În 1941 acceptăportofoliul de ministru al Culturii Naţionaleîn guvernul lui Ion Antonescu. Arestat şideţinut până în 1964. Lucrări: O problemă defilosofie (1904); Paralelismul psihofisic (1905);Rolul şi însemnătatea filosofiei (1907); Cercetărifilosofice (1907); Teoria noţiunilor. Studiu delogică 1910); Noi cercetări filosofice (1911);H. Poincaré (ca filosof) (1911); Probleme delogică (1911); Curs de logică, vol I, Logicaformală (Metodologie) (1916); Teoria noţiunilor1924); Introducere în metafizică (1924);Studii istorico-filosofice (1925); Comemorarealui Hegel (1931); Titu Maiorescu, 1840-1917(1931); Determinismul şi indeterminismul înlumina criticei filosofice (1938); La un secol şijumătate dela naşterea lui Schopenhauer (1938);La nationalité en philosophie (1932); Réflexionssur l’inconséquence (1934); La connaissancehumaine et le transcendent (1937); La philosophiedu compromis (1937); Zum 150 GeburtstageSchopenhauer, (1939). Camil Petrescu a fostunul dintre admiratorii săi în materie dePetroviciIon Petrovici (medic)filosofie şi a publicat un studiu despre fenomenologieîn Istoria filosofiei române, 3 vol.,1938, omagiu lui I.P. Membru al AcademieiRomâne (1934), exclus în 1948, repus îndrepturi în 1990. Vicepreşedinte al Academiei(1938–1941).Petrovici, Ion N.(19.08.1929, Ploieşti)Medic neurolog. A absolvit Medicina laBucureşti, fiind elevul profesorului GheorgheMarinescu. Specializat în cercetarela Bucureşti cu Arthur Kreindler şi VladVoiculescu. Emigrat în Germania în 1969,a fost cercetător la Institutul Max Plankdin Köln sub direcţia lui Klaus-JoachimZülch. S-a specializat în terapia tumorilorcerebrale maligne. Director al Clinicii Merheimde Neurologie din Köln, Germania.A publicat împreună cu C. Arseni şi FrankNass Les maladies vasculaires du cerveau et dela moelle épinière. Este membru în DeutscheGesellschaft für Neurologie, DeutscheGesellschaft für Klinische Neurophysiologie,Società Italiana di Neurologia, SocietateaRomână de Neuroendocrinologie,European Neurological Society, New YorkAcademy of Sciences et Fellow of the RoyalSociety of Medicine (Londra).Petrovici Radivoi, Elenanume la naştere Radivoi Elena(1908, Cuvin, Banatul Sârbesc –17.05.2002, Vârşeţ)Profesoară de limba română. A absolvitFacultatea de Limba şi Literatura Românăla Universitatea din Cluj. A predat limbaromână la liceul din Vârşeţ, apoi la ŞcoalaSuperioară Pedagogică din Novi Sad.A pregătit programele culturale pentrucomunitatea românească din Voivodinadedicate festivalurilor de la Seleuş, Vârşeţ,Uzdin, Nicolinţ şi Torac, la secţiunea versurifiind obligatoriu „Luceafărul“ lui MihaiEminescu. Cofondator şi vicepreşedinte alSocietăţii de Limba Română din Voivodina.A cules şi tipărit folclor din Voivodina: Poeziipopulare româneşti, 1953. A scris Gramaticalimbii române pentru clasa a VII-a.Petru( ~1000 d. H., Târnovo – 1197, Târnovo)Conducător de oşti. Aromân. Împreună cufratele său, Asan, a luptat cu succes contraBizanţului (Anghelos al II-lea, Alexios alIII-lea, ajutat de Bela al Ungariei, Ioan Cantacuzinoşi generalii Alexios Gidos şi VasileVatatzes). După aceste numeroase victoriiobţinute cu ajutorul românilor de la nordulDunării, Bizanţul a cerut pace. La negocieriENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 612 31.10.2011 17:29:22

PhilippideNicolae S. Petrulian Alexandru Al. Philippide Alexandru I. Philippidebiruitorii au cerut recunoaşterea teritoriuluilor ca împărăţie, iar lui, cel mai vârstnicdintre fraţi, titlul de împărat, ca urmare aîncrengăturilor de familie cu dinastii bizantine.A fost ucis la un an după fratele său,Asan. Lor le-a urmat la tron fratele Ioniţăcel Frumos, rămas în legendele populare cunumele Ion Caloian, care a reuşit să obţinătitlul de rege şi recunoaşterea domeniuluisău ca regat atât de la Roma, cât şi de laBizanţ. Ultimul dintre Asăneşti, Asan alII-lea, a extins graniţele regatului.Petru I MuşatV. Muşat, Petru IPetru CercelV. Basarab, Petru CercelPetru MovilăV. Movilă, PetruPetru RareşV. Muşat, Petru RareşPetru ŞchiopulV. Basarab, Petru ŞchiopulPetrulian, Nicolae S.(7.01.1902, Româna, jud. Olt –9.11.1983, Bucureşti)Geolog. A absolvit Secţia de mine a InstitutuluiPolitehnic din Bucureşti şi s-a specializatla Basel, Elveţia. Profesor la ŞcoalaPolitehnică şi la Institutul de Geologie şiTehnică Minieră, la Institutul de Petrol,Gaze şi Geologie. A reorganizat în 1952Institutul de Mine adaptându-l pentrunevoile extracţiei. A făcut cercetări – inclusivcu metode noi – asupra zăcămintelor denichel, cobalt, crom, pirite şi aur. Lucrări:La minéralisation aurifère de Vf. Negrii, 1941;Mineralogie and Geochemical Study of the CopperMineralization from Deva, 1963; Modul deprezentare a nichelului în serpentinele de la GuraVăii, 1969. Membru al Societăţii Francezede Mineralogie şi Cristalografie. Membrutitular al Academiei Române (1963).Philippide, Alexandru Al.(1.04.1900, Iaşi – 8.02.1979, Bucureşti)Scriitor. Fiu al lui Alexandru I. Ph. A absolvitDreptul, Literele şi Filosofia la Iaşi. Specializărila Berlin şi Paris. A lucrat la Ministerulde Externe şi Ministerul Propagandei. S-aremarcat îndeosebi ca poet, romantic prinsensibilitate şi modern în expresie: Aur sterp,1922; Stânci fulgerate, 1930; Visuri în vuietulvremii, 1939; Monolog în Babilon, 1967. Caprozator a scris nuvele fantastice: Floareaîn prăpastie, 1942. În ultima parte a vieţii ascris eseuri remarcabile despre Andersen,William Blake, Cehov, Kleist, Lermontov,Schiller, Thomas Mann: Studii de literaturăuniversală, 1966. A tradus din Hoffmann,Hölderlin, Novalis, Mörike, Rilke, Goethe,Schiller, Heine, Thomas Mann, Voltaire,Baudelaire, Puşkin, Lermontov. Laureatal Marelui Premiu al Uniunii Scriitorilor(1977) şi al Premiului Herder (1967). A fostmembru al Academiei Române (1963).Philippide, Alexandru I.(1.05.1859, Bârlad – 12.08.1933, Iaşi)Lingvist şi filolog. Familie grecească laorigini. Tată al lui Alexandru Al. Ph.A absolvit Literele la Iaşi. Specializare laHalle. Profesor la Universitatea din Iaşi şiîntemeietorul şcolii de lingvistică de la Iaşi.A publicat o Introducere în istoria limbii şi literaturiiromâne (1888), Principii de istoria limbii(1894), o prelucrare personală cu aplicarela limba română a operei cu acelaşi titlu alui H. Paul, o Gramatică elementară a limbiiromâne (1897), Dicţionarul limbii române (ms.,aproape 12 000 de pagini până la litera D)şi Originea românilor (2 vol., 1925–1927).Între 1897 şi 1905 a avut sarcina din parteaAcademiei Române de a conduce lucrărilede elaborare a Dicţionarului limbii române,pentru care a adunat un bogat materialde fişe şi din care a redactat, într-o primăformă, literele A–D. Membru titular al AcademieiRomâne.613ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 613 31.10.2011 17:29:22

614Adrian C. PicLupu PickPic, Adrian C.(3.09.1910, Moineşti – ~2002, Barcelona)Pictor. A absolvit Dreptul la Bucureşti şia început prin a scrie versuri. În 1952 aemigrat în Israel, iar în 1954 s-a stabilit laBarcelona, după ce călătorise la Paris şise întâlnise cu Fernand Léger, Brâncuşi,Chagall, Jean Arp. A avut prima expoziţiepersonală în 1962. Fondator al grupuluiTendinţe Esenţialiste. A avut încă 18 expoziţiila Barcelona şi Madrid, dar şi în Franţa,Marea Britanie, RFG. I-au fost dedicatedouă monografii. Lucrări ale sale se află încolecţii din SUA, Franţa, Spania, Olanda,Israel ş.a. Lucrări: cărţi – Jocuri de lumini întenebre, versuri, 1937; Ochiul Cerului. Inimă,versuri, 1945; Reflecţii asupra universuluisonor, eseuri, 1955; De la realismul naturalistla realismul esenţialist, eseu de teoria artei,1965; Continuumul terestru uman, eseu, 1978;Orient-Occident, eseu, 1982; Mâna planetară,versuri, 1985; artă plastică – 10 condiţii liniarede signalectică aleatorie, album de serigrafie;Sincronicitate, album de serigrafie. Din 2003la Moineşti se desfăşoară Colocviul NaţionalAdrian Pic de teoria artelor plastice.Pick, Lupu(2.01.1886, Iaşi – 9.03.1931, Berlin)Regizor de film. Evreu după tată (actor delimbă idiş), român după mamă (violonistă).A plecat de la 10 ani cu familia la Berlin.După absolvirea liceului, secţia reală, a făcutstudii de teatru la Max Reinhardt-Theatervereinsşi a lucrat în trupa Teatrului Schillerdin Altona. A venit în 1913 la DeutschenTheater din Berlin. Este considerat unuldintre monştrii sacri ai cinematografieigermane alături de Fritz Lang şi Murnau.A avut propria sa casă de producţie,care-i purta numele. El a separat filmul deexpresionism, i-a dat unitate dramaticăşi de acţiune, deşi şi-a început cariera subauspiciile filmului mut. A făcut deopotrivăregie, scenariu şi actorie, atunci când încănu erau standardizate nici durata filmelorPicşi nici filmografia ca domeniu: Homunculus(şi actor), 1916; Die Fremde (şi actor), 1917;Der Weltspiegel; Die Liebe des van Royk; DieRothenburger; Die tolle Heirat von Laló; MisterWu, 1918; Der Seelenverkäufer; Herr über Lebenund Tod; Kitsch; Marionetten der Leidenschaft;Mein Wille ist Gesetz; Tötet nicht mehr!; Misericordia,1919; Der Dummkopf (Idiotul) (şi actor);Niemand weiss es, 1920; Aus den Erinnerungeneines Frauenarztes Part 2; Grausige Nächte;Scherben (Pulverizat), 1921; Zum Paradies derDamen, 1922; Sylvester (Ajunul Anului Nou);Der verbotene Weg (şi actor), 1923; La Pénichetragique,1924; Das Haus der Lüge, 1925; DasPanzergewölbe (Salt defensiv) (şi coscenarist),1926; Eine Nacht in London (O noapte la Londra),1928; Napoléon à Sainte-Hélène, 1929;Les Quatres Vagabonds; Gassenhauer, 1931.A murit curând după sinuciderea soţiei sale,Edith Pasca, actriţă.Piersic, Florin(27.01.1936, Cluj)Actor de teatru şi film. A jucat dramă,comedie, tragedie, figuri istorice, haiduci.A absolvit Institutul de Artă Teatrală şiCinematografică din Bucureşti (IATC, astăziUNATC). Actor la Teatrul Naţional dinBucureşti. Roluri în film: Aproape de soare(1960), Paşi spre lună (1963), Neamul Şoimăreştilor(1964), De-aş fi Harap-Alb (1965),Răscoala (1965), Frumoasele vacanţe (1967),Columna (1968), Kampf um Rom II – DerVerrat (1969), Haiducii lui Şaptecai (1970),Mihai Viteazul (1970), Zestrea Domniţei Ralu(1971), Aventuri la Marea Neagră (1972), FraţiiJderi (1974), Elixirul tinereţii (1975), Pintea(1976), Cuibul salamandrelor (1976), Augustîn flăcări (1977), Eu, tu şi Ovidiu (1977),Ultima frontieră a morţii (1979), Rug şi flacără(1979), Drumul oaselor (1980), Trandafirulgalben (1982), O lebădă iarna (1983), MistereleBucureştilor (1983), Masca de argint (1984),Rămăşagul (1984), Colierul de turcoaze (1985),Totul se plăteşte (1986), În fiecare zi mi-e dor detine (1987), Fix alert (2004), Eminescu versusEminem (2005), Lacrimi de iubire (serial TV,2005). Roluri în teatru în: Orfeu în Infern,Zbor deasupra unui cuib de cuci, Gaiţele, Logodniceleaterizează la Paris, Oameni şi şoareci, Visulunei nopţi de iarnă, Ultima haltă în Paradis.Piliuţă, Constantin(4.02.1929, Botoşani – 3.05.2003, Bucureşti)Pictor. A absolvit Institutul de Arte Plasticedin Bucureşti ca elev al lui Al. Ciucurencu.A expus în numeroase galerii din străinătate:Moscova, Leningrad, Glasgow, Atena,Istanbul, New Delhi, Paris, Kosiče, Cangnes-sur-Mer.O mare lucrare cinetică se aflăENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 614 31.10.2011 17:29:22

PinteaFlorin Piersic Constantin Piliuţă Dinu Pillat Ion Pillatîn Sala Turbinelor Complexului HidroenergeticPorţile de Fier. UNESCO a achiziţionato lucrare a sa. Lucrări: Iarna citadină şi Canăcu flori, 1957; Bătrână, 1958; Cele 3 graţii şiMaci pe masa neagră, 1967; Case la munte,1971; Chitarista, 1977; Flori de toamnă, 1978;Peisaj de iarnă şi Moară veche, 1980; Autoportretcu ţigară, 1983; Natură statică cu flori şi fructe,1988; Vas cu flori, 1993; Copaci în floare, 1997.Premiul Comitetului de Stat pentru Culturăşi Artă, 1971.Pillat, Dinu(20.11.1921, Bucureşti – 5.12.1975, Bucureşti)Eseist. Fiu al lui Ion P. A absolvit Literele laBucureşti. Cercetător la Institutul de TeorieLiterară şi Folclor. A scris proză influenţatfiind de Ionel Teodoreanu şi James Joyce:Tinereţe ciudată, 1943; Moartea cotidiană,1946. Eseurile sale au tendinţe monografice:Mozaic istorico-literar, 1968; Ion Barbu, 1969;Dostoievski în conştiinţa literară românească,1976, postum.Pillat, Ion(31.03.1891, Bucureşti – 17.04.1945, Bucureşti)Poet. Tată al lui Dinu P. Rudă cu Ion Brătianu.A absolvit liceul Henri IV la Paris şi, totacolo, şi-a luat licenţa în Ştiinţe Juridice. În1913 a obţinut şi licenţa în Litere la Paris şi aparticipat la campania din timpul războiuluibalcanic, apoi a revenit definitiv la Bucureşti,unde a publicat volumul Eternităţi de-o clipă.A participat la Conferinţa de pace de la Paris(1919). A fost deputat, senator. A condusîmpreună cu Horia Furtună şi Adrian Maniurevista Flacăra (1916), apoi Cugetul românescîmpreună cu Tudor Arghezi (1922–1924) şia participat la apariţia Gândirii. I-a cunoscutpe Jules Romains, Jorge Guillén, GeorgesDuhamel, Paul Claudel, Saint John Perse.A frecventat cenaclul lui Alexandru Macedonski.Poezia lui se situează între tradiţionalism,parnasianism şi simbolism: Visăripăgâne, 1914; Grădina între ziduri, 1919; PeArgeş în sus, 1923; Limpezimi, 1928; Ţărmpierdut, 1937; Poeme într-un vers, 1935. A tradusdin Baudelaire, Francis Jammes, SaintJohn Perse, Paul Claudel, Paul Valéry, RobertFrost, T.S. Eliot, Goethe ş.a. A primit în 1936Premiul Naţional pentru Literatură şi esteales în acelaşi an membru corespondent alAcademiei Române.PimenV. Georgescu, PimenPimsner, Victor(1920, Caraclia, Basarabia –?.12.2000, Germania)Inginer de aviaţie. A făcut Şcoala de Ofiţeride Aviaţie la Bucureşti şi a obţinut brevetulde pilot de vânătoare. A absolvit apoiFacultatea de Aeronave a Şcolii Politehnicedin Bucureşti şi a devenit inginer de aviaţie.A fost pilot militar (1943–1948) şi apoiprofesor la Academia Tehnică Militară dinBucureşti, cercetător la Institutul de Energeticăal Academiei Române. Profesor şi decanal Facultăţii de Aeronave a Institutului Politehnicdin Bucureşti, pe care a reorganizat-odin temelii. Lucrări: Contribuţii asupra uneimetode de mărire a forţei de tracţiune a motoruluiturboreactor, 1963.Pintea, nume la naştere Pintea Grigore(1670, Măgoaja, Maramureş –14.08.1703, Baia Mare)Haiduc. Maramureşul a fost cucerit în 1685de austrieci, iar românii au devenit iobagi.A organizat o mică oaste ţărănească dinsatele Mara şi Hoteni, pe care a alăturat-oaceleia organizate de voievodul Transilvaniei,Francisc Rákóczy al II-lea, care voiasă elibereze întreaga provincie. În bătăliade la Baia Mare, contra oştilor împăratuluiLeopold I de Habsburg, a pierit la asaltulporţii de sud a cetăţii. Faptele sale de vitejie,ca şi lupta pentru independenţa maramureşenilor,ţinut al descălecătorilor de ţară,au păstrat vie amintirea eroului şi baladelepopulare ne-au transmis până astăzi imaginealui.615ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 615 31.10.2011 17:29:23

PintilieGheorghe Pintilie Ilie Pintilie Lucian Pintilie Andrei Pippidi616Pintilie, Gheorghe (Pantiuşa)nume la naştere Pantelei Bodnarenko(11.08.1902, Tiraspol, Transnistria, azi RepublicaMoldova – 11.08.1985, Bucureşti)General de Securitate. Ucrainean ca etnie.A luptat în Armata Roşie din adolescenţă,în războiul civil. Soţia lui făcea parte dinechipa Anei Pauker. El însuşi a făcut partedin NKVD, ocupându-se de spionaj şisabotaj în România. A fost arestat şi trimisla Doftana (unde l-a cunoscut pe GheorgheGheorghiu-Dej) şi Caransebeş. În 1945 s-aocupat de răpirea lui Ştefan Foriş. Directorfondator al Securităţii române. A avut ideea„reeducării“ prin muncă a întemniţaţilor laCanalul Dunăre–Marea Neagră. A depistatşi lichidat agenţii fostei Siguranţe româneinfiltraţi printre comunişti. Nicolae Ceauşescul-a exclus din partid odată cu reabilitarealui Lucreţiu Pătrăşcanu (1968).Decorat cu ordinul Tudor Vladimirescuclasa a II-a (1971).Pintilie, Ilie(1903, Basarabia – 10.11.1940, Doftana)Activist al PCR. Muncitor la CFR Iaşi,Cernăuţi şi Paşcani. A ţinut legătura cuAtelierele CFR Griviţa, unde şeful celuleicomuniste era Gh. Gheorghiu-Dej. Asprijinit grevele din 1933. A militat pentruneimplicarea României în război. În 1936 adevenit membru al CC al PCR, a fost deţinutla Galata-Iaşi, Suceava, Jilava, Doftana, undea fost ucis în timpul cutremurului din 1940.Până în 1989 numeroase străzi, în mai multeoraşe ale ţării, au purtat numele lui.Pintilie, Lucian(9.11.1933, Tarutino, Basarabia)Regizor. A absolvit Institutul de Artă Teatralăşi Cinematografică la Bucureşti şi alucrat ca regizor la Teatrul Bulandra. S-aexpatriat în 1973, după interzicerea de cătrecenzură a unor spectacole. Regie de teatru –Copiii soarelui (1961); Proştii sub clar de lună(1962); Cezar şi Cleopatra (1963); Biedermannşi incendiatorii (1964); Inima mea e pe înălţimi(1964); D’ale carnavalului (1966); Livadacu vişini (1967); Revizorul (1972, spectacolinterzis de cenzură după cea de-a treiareprezentaţie); iar la Paris – Turandot (1974);Pescăruşul (1975); Jacques sau Supunerea şiViitorul e în ouă (1977); Cei din urmă (1978);Trei surori (1979); Raţa sălbatică (1981); Azilulde noapte (1983); Arden din Kent (1984); Astăseară se improvizează (1987); Trebuie să trecemprin nori (1988); Dansul morţii (1990); regiede film – Duminică la ora 6 (1965); Reconstituirea(1968); Salonul numărul 6 (1978); De cetrag clopotele, Mitică? (1982); Balanţa (1992),adaptarea romanului omonim al lui IonBăieşu; O vară de neuitat (1994), adaptare anuvelei Salata din romanul-fluviu Cronicăde familie de Petru Dumitriu; Prea târziu(1996); Terminus Paradis (1998); După-amiazaunui torţionar (2001); Niki Ardelean, colonel înrezervă (2003, titlul francez Niki et Flo); Tertiumnon datur (2006), un scurtmetraj realizatprin adaptarea nuvelei lui Vasile Voiculescu,Capul de zimbru; scenarii de film – Prea târziu(1996); Terminus Paradis (1998); După-amiazaunui torţionar (2001); Tertium non datur (2006).A primit Ordinul Naţional Steaua Românieiîn grad de Mare Cruce, 2008.Pippidi, Andrei(12.03.1948, Bucureşti)Istoric. Fiu al lui Dionisie M.P. A absolvitFacultatea de Istorie a Universităţii dinBucureşti. Specializare la Oxford. Cercetătorşi secretar ştiinţific al Institutului de StudiiSud-Est-Europene. Profesor invitat la Budapestaşi Amsterdam. Membru fondator alGrupului pentru Dialog Social (1990–1992),membru în comitetul de redacţie al revistei 22(1991), membru fondator al Fundaţiei Sörospentru o Societate Deschisă (1994–1997),preşedinte al Fundaţiei Cărţii, Bucureşti.Membru fondator al Societăţii Academicedin România (1996–2006), membru în consiliulde administraţie, apoi în consiliul ştiinţificla New Europe College. Din 2005 membruENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 616 31.10.2011 17:29:23

în consiliul ştiinţific al Institutului Naţionalal Holocaustului, 2006, membru al comisieiprezidenţiale pentru analiza dictaturii comunisteîn România. Lucrări: Contribuţie la studiullegilor războiului în Evul Mediu, 1974; Tradiţiapolitică bizantină în ţările române în secolele16–18, 1983; România regilor, 1994. PremiulN. Iorga al Academiei Române (1983).Pippidi, Dionisie M.(17/30.12.1905, Craiova – 19.07.1993, Bucureşti)Arheolog, epigrafist şi istoric. Familiegrecească la origini. A absolvit Literele şiDreptul la Bucureşti. Membru al ŞcoliiPractice de Înalte Studii şi al Şcolii Românede la Roma. Profesor la Facultatea de Istoriea Universităţii din Bucureşti şi şef de secţiela Institutul de Arheologie din Bucureşti.Lucrări: Poetica lui Aristotel, 1940; Formareaideilor literare în antichitate. Schiţă istorică,1944; Contribuţii la istoria veche a României,1958; Studii de istorie a religiilor antice. Texteşi interpretări, 1969. Membru titular al AcademieiRomâne (1990), preşedinte al secţieide Ştiinţe Istorice a Academiei Române(1990–1993).Pirogan, Vadim(1921, Bălţi, Basarabia – 16.01.2007, Chişinău)Inginer. Militant politic și publicist. Fiual primarului oraşului Bălţi (1923–1934)Ştefan P., adept al lui Constantin Stere,trimis de puterea sovietică într-un lagărdin Ural, unde a şi murit. Deoarece tatăl aoptat pentru a veni în România la schimbulde populaţii, fiul a fost arestat şi trimis înlagărul Taişet-Bratsk din Siberia pentru5 ani (lagăr unde din 1 300 de basarabeni ausupravieţuit 150). În 1946 s-a înscris la InstitutulPedagogic din Bălţi, dar a fost exclus.A plecat la Lvov şi s-a înscris la Institutul deIngineri Silvici, dar a fost exclus. A lucrat 20de ani ca şofer la Lvov. Reabilitat în 1958, aabsolvit Institutul Politehnic din Lvov. A fostşef de bază auto la Fabrica de autobuze LAZ.A revenit la Chişinău în 1989. Lucrări: trilogiade memorii Cu gândul la tine, Basarabiamea, Pe drumurile pribegiei şi Timpuri şi oameni;apoi Destine româneşti, 2003 (în colaborare).A fondat Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politicişi Asociaţia Veteranilor de Război. A înfiinţatCentrul Cultural și Muzeul MemoriaNeamului. Vicepreşedinte al Asociaţiei ProBasarabia şi Bucovina.Piru, Alexandru(22.08.1917, Bacău – 5.11.1993, Bucureşti)Critic şi istoric literar. A absolvit Facultateade Litere la Bucureşti ca elev al luiPittişVadim PiroganAlexandru PiruG. Călinescu. Profesor de literatură la Facultateade Litere a Universităţii din Bucureşti.Profesor la universităţile din Bucureşti şiCraiova. Senator în Parlamentul Românieiîn legislatura 1990–1994, plecat prin demisieîn 1992. A scris o istorie a literaturii române,influenţată ca manieră de abordare de cea alui G. Călinescu, Istoria literaturii române dela origini până la 1830 (publicată în 1977), oIstorie a literaturii române (publicată postumîn 1994) şi o foarte utilă Istorie a literaturiiromâne vechi, considerată a doua ca valoaredupă cea interbelică a lui Nicolae Cartojan.Este şi autorul unei retrospective a deceniuluiliterar cinci, intitulată Panorama deceniuluiliterar românesc 1940–1950 (1968). Lucrări:Liviu Rebreanu, 1965; C. Negruzzi, 1966; IonEliade Rădulescu, 1971; Varia. Poezia românăclasică. Studii şi comunicări, în colaborare cuG. Călinescu (1966); Analize şi sinteze critice(1973); Poezia românească contemporană (1975);Valori clasice (1978); Discursul critic (1987);Eminescu, azi (1993). A scris şi un roman,Cearta, 1969. În 2006 a fost ales membrupost-mortem al Academiei Române.Pittiş, Florian(4.10.1943, Bucureşti – 5.08.2007, Bucureşti)Actor, regizor, traducător, interpret demuzică folk şi realizator de emisiuni radio.A scris texte pentru cântecele Andei Călugăreanu,Mircea Vintilă, Sorin Chifiriuc.A fost mason (având gradul 33 şi ultim),purtător de cuvânt al Marii Loje Naţionaledin România. A lucrat la Teatrul MunicipalLucia Sturdza-Bulandra, colaborând curegizori de renume precum Liviu Ciulei,Andrei Şerban şi Alexandru Tocilescu, atradus şi a regizat piese de teatru. În domeniulmuzical s-a făcut cunoscut într-untrio cu Anda Călugăreanu şi Dan Tufaru,iar mai târziu în Cenaclul Flacăra. În 1992întemeiază, alături de Mircea Baniciu, MirceaVintilă şi Vladimir Cnejevici, formaţiaPasărea Colibri, la care activează până în2001 şi împreună cu care înregistrează617ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 617 31.10.2011 17:29:23

Piuariu-MolnarFlorian Pittiş Constantin Pîrvulescu Eugeniu Platon618patru albume. Semnează cronică muzicalăîn diverse publicaţii, iar în 1998 devinedirectorul Canalului Tineret al RadiodifuziuniiRomâne, apoi redactor-şef al postuluide radio Radio3net.ro, ce emite exclusiv peInternet. A adus o contribuţie notabilă lapopularizarea muzicii pop-rock, prin realizareaunor emisiuni radiofonice în cadrulseriei Pittiş Show. A tradus în limba românămulte din cântecele lui Bob Dylan. Compoziţii:muzică – „Ciripituri“ (1998), „Cântecede bivuac“ (1999), „În căutarea cuibuluipierdut“ (1996), „Nu trântiţi uşa“ (MirceaVintilă şi Florian Pittiş), 1992. Roluri înteatru: Iulius Cezar de William Shakespeare,1968; Macbeth de William Shakespeare,1968; Harfa de iarbă de Truman Capote,1970; Aceşti nebuni făţarnici de TeodorMazilu, 1970; Elisabeta I de Paul Foster,1974; Răceala de Marin Sorescu, 1977; Miciiburghezi de Maxim Gorki, 1978; Cabalabigoţilor de Mihail Bulgakov, 1982; Câinelegrădinarului de Lope de Vega, 1988; Totul îngrădină de Eduard Albee, 1997. Regie: Faţă înfaţă cu lumea (spectacol în colaborare cu MirceaVintilă), 1979; Cum se numeau cei 4 Beatlesde Stephen Poliakoff (traducerea FlorianPittiş), 1980; Poezia muzicii tinere – spectacolde muzică şi poezie, 1981; Cântec despre mineînsumi (Song of Myself) – spectacol de muzicăşi poezie pe versurile lui Walt Whitman,1985; Meditaţiile Ritei de Willy Russel, 1989;Black and White de Keith Waterhouse şiWillis Hall (traducerea şi adaptarea FlorianPittiş), 1997. Roluri în film: Gioconda fărăsurâs (1967); Adio, dragă Nela (1972); Veronicase întoarce (1973); Serenada pentru etajul XII(1976); Mama (1977); Înnebunesc şi-mi parerău (1992); Maşini (2006). Festivalul anualde jazz de la Vama Veche îi poartă numele.Piuariu-Molnar, Ioan(1749, Sadu, jud. Sibiu – 16.03.1815, Sibiu)Cărturar. A făcut Medicina la Viena, specializareîn chirurgia ochiului. A fost mediculoculist al Transilvaniei şi primul profesorromân cu rang universitar din Transilvania(Cluj). Ca formaţie culturală era un umanistiluminist, considerând că miza reuşiteieste cultivarea normelor corecte ale limbiiromâne. Lucrări: Economia stupilor, 1785;Deutsch-Walachische Sprachlehre, gramaticicomparate, 1788; Paraenesis et auditores chyrurgiaein Liceo Regio Academico Claudiopolitano,1793; Retorică, adică învăţarea şi întocmireafrumoasei cuvântări, 1798; WörterbüchleinD eutsch und Wallachisches (Vocabular nemţesc şiromânesc), dicţionar, postum, 1822.Pius ServienV. Coculescu, Şerban PiuPîrvulescu, Constantin(10.11.1895, – 11.07.1992, Bucureşti)Militant comunist. Membru fondator alPCR, ca şi soţia lui (arestată în 1939, decedatădoi ani mai târziu). A făcut parte, alăturide Agiu şi Iosif Rangheţ, din conducereaoperativă a PCR în 1944 (aprilie–septembrie),după Foriş şi înainte de Ana Pauker.A mai avut un rol de planul doi în ultimiiani ai conducerii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. A fost exclus din partid o dată în 1960(reprimit de Ceauşescu în 1974) şi o datăîn 1979 (după ce s-a ridicat în Congresul alXII-lea al PCR contra realegerii lui NicolaeCeauşescu în funcţia de secretar generalal partidului). A fost semnatar, alături deGheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu,Grigore Răceanu, Corneliu Mănescu şiSilviu Brucan, al scrisorii celor şase, trimisăEuropei Libere, care a declanşat, în fapt,schimbarea de regim din decembrie 1989în România.Platon, Eugeniu(4.08.1930, Isacova, jud. Orhei, Basarabia –12.05.2003, Chişinău)Regizor de operă. A absolvit Institutul deTeatru din Sankt-Petersburg ca elev al luiFrid. A fost actor la Teatrul de Stat Mari dinIoşkar-Ola, Rusia, apoi la Teatrul pentruENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 618 31.10.2011 17:29:23

PlămădealăGheorghe Platon Iurie Platon Alexandru Plămădeală Antonie Plămădealăcopii şi tineret din Alma Ata, Kazahstan.O întâlnire în 1958 cu Valeriu Cupcea(coleg de studii) îl face să se întoarcă acasă,unde este angajat asistent de regie la TeatrulAcademic Moldovenesc Muzical-DramaticA.S. Puşkin din Chişinău (1958–1962). Din1964 este regizor-şef la Teatrul Moldovenescde Operă şi Balet, pe scena căruia arealizat spectacole de operă după creaţiilecompozitorilor moldoveni, precum şi dinrepertoriul clasic universal: Aurelia deD. Gherşfeld; Eroica baladă de A. Stârcea;Casa Mare de M. Copâtman; Dama de pică,Cocoşul de aur de P. Ceaikovski; Cio-cio-san,Turandot, Tosca, Boema de G. Puccini; Aida,Traviata, Trubadurul de G. Verdi; Norma deV. Bellini ş.a. Prin laboratorul său de creaţieau trecut T. Alioşina, L. Erofeeva, M. Munteanu,M. Bieşu, V. Dragoş ş.a. A colaboratcu dirijorii L. Hudolei, A. Mocealov,A. Samoilă, împreună creând spectacole deneuitat. Regizor a peste 30 de opere, este şiregizor al multor concerte festive ce au avutloc atât la Chişinău (în Palatul Naţional), câtşi în alte oraşe mari, ca Moscova (PalatulCongreselor din Kremlin), Kiev, Minsk ş.a.S-a aflat la conducerea Operei Naţionalemai mult de 40 de ani. Maestru Emerit alArtei din Moldova (1967).Platon, Gheorghe(26.02.1926, Buhuşi, jud. Bacău –24.01.2006, Iaşi)Istoric. A absolvit Facultatea de Filologie şiIstorie, Secţia istorie, la Universitata din Iaşi.Profesor la Universitatea din Iaşi. Lucrări:Domeniul feudal din Moldova în preajma revoluţieide la 1848, 1973; Unirea PrincipatelorRomâne, 1984; Cum s-a înfăptuit Româniamodernă. O perspectivă asupra strategiei dezvoltării,1993; De la formarea naţiunii la Unireacea Mare. Studii de istorie modernă, 2 vol.,1996-1997. Membru al Consiliului Naţionalal Istoricilor din România, al Societăţiide Ştiinţe Istorice. Profesor Emerit (1996).Membru al Academiei Române (1993).Platon, Iurie(14.07.1973, Meşeni, Republica Moldova)Artist plastic. A absolvit Academia de ArtePlastice, clasa profesoarei Eve Mardna,Tallinn, Republica Estonia. Este profesor laFacultatea de Arte Plastice a Universităţii deMuzică, Teatru și Arte Plastice din Chişinău.Face parte din grupul de creaţie Zece dinChişinău. Lucrează pictură, sculptură şi artădecorativă. A avut expoziţii în Moldova, Spania,România, Germania, Argentina, Cehia,Rusia, Estonia. Membru al Uniunii ArtiştilorPlastici din Moldova. Distins cu PremiulPartidului Liberal din Republica Moldova.Plămădeală, Alexandru(9.10.1888, Chişinău – 15.06.1940, Chişinău)Sculptor. A absolvit Şcoala Superioarăde Sculptură şi Arhitectură din Moscova.A lucrat la Monetăria din Petrograd. După1918 a revenit la Chişinău ca profesor dedesen la Şcoala de Arte Plastice. Este consideratcel mai important sculptor basarabeanal primei jumătăţi a veacului XX. Lucrări:Monumentul lui Ştefan cel Mare din centruloraşului Chişinău; busturile lui AlexeiMateevici, Alexandru Donici, B.-P. Hasdeu,Ion Minulescu, Ion Teodorescu Sion.Plămădeală, Antonienume la naştere Leonida Plămădeală(17.11.1926, Stolniceşti, jud. Lăpuşna,Basarabia – 29.08.2005, Sibiu)Mitropolit ortodox al Ardealului (1982–2005). Văr cu Nestor Vornicescu. În 1970a fost hirotonisit vicar patriarhal cu titlulPloieşteanul. În 1979, după ce a fost responsabilcu relaţiile externe ale Bisericii OrtodoxeRomâne, a fost ales episcop al Buzăului. În1982 a fost ales arhiepiscop al Sibiului şimitropolit al Ardealului, funcţii pe care le-adeţinut până la moarte. Mai apoi, ConsiliulNaţional Bisericesc a hotărât scoaterea eparhiilordin nordul Ardealului şi a celei de AlbaIulia de sub jurisdicţia Mitropoliei Ardealului,ceea ce l-a transformat în ultimul mitropolit619ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 619 31.10.2011 17:29:23

620al Mitropoliei Ardealului cu jurisdicţie asupraîntregii Transilvanii. Noua Mitropolie aArdealului cuprinde doar judeţele Sibiu, Braşov,Covasna şi Harghita. Membru de onoareal Academiei Române (1992).Pleşu, Andrei(23.08.1948, Bucureşti)Eseist. A absolvit Filosofia la Universitateadin Bucureşti. De două ori bursier Humboldt(1982, 1992) pentru specializare laBonn şi Heidelberg. Discipol, ca şi GabrielLiiceanu, al lui Constantin Noica (la Păltiniş).Cercetător la Institutul de Artă (până în1989), ministru al Culturii (1990–1991) şi deExterne (1997–1999), membru al ConsiliuluiNaţional de Studiere a Documentelor fosteiSecurităţi (2000–2004), consilier prezidenţial(2005), consilier la Institutul CulturalRomân. A înfiinţat revista Dilema, azi Dilemaveche. Membru fondator al Societăţii NouaEuropă (2000). Lucrări: Călătorie în lumeaformelor, 1974; Pitoresc şi melancolie, 1980;Francesco Guardi, 1981; Ochiul şi lucrurile, 1986;Minima moralia, 1988; Dialoguri de seară, 1991;Jurnalul de la Tescani, 1993; Limba păsărilor,1994; Chipuri şi măşti ale tranziţiei, 1996; Despreîngeri, 2003; Obscenitate publică, 2004; Comédiila Porţile Orientului, 2005; Despre bucurie în Estşi în Vest şi alte eseuri, 2006; Sensuri metafiziceale crucii, 2007 (în colaborare); Note, stări(1968–2009), 2011; Despre frumuseţea uitată avieţii (2011). Premiul pentru Critică al UniuniiArtiştilor Plastici, 1980; Premiul Grupuluipentru Dialog Social, 1990; Premiul pentruCritică al Uniunii Scriitorilor, 1996, Légiond’Honneur în grad de Comandor, 1999.Plopu, George(25.09.1857, probabil Plopu, jud. Caraş Severin –20.10.1940, Arad)Jurist. A absolvit Dreptul la Budapesta.Preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiedin Transilvania şi Consilier al Casaţieimaghiare. După 1918 s-a ocupat de reorganizareaJustiţiei în Transilvania şi punereaîn acord cu legislaţia românească. Lucrări:Patronat şi inspecţiune, 1926; Chestiunea composesoratuluidin comuna Breţcu, 1929; Memoriucu privire la condiţiunile de vasalitate ale testamentuluiverbal, 1929. Membru de onoare alAcademiei Române (1934).Poenaru, Petrache(10.01.1799, Beneşti, jud. Vâlcea –2.10.1875, Bucureşti)Cărturar. A studiat Matematica la Paris.Secretar al lui Tudor Vladimirescu. Inventatorulstiloului (brevetat la Paris în 1827,plume portable sans fin, qui s’alimente elle-mêmeavec de l’encre). Strălucit pedagog, unul dintrePleşuAndrei PleşuPetrache Poenaruîntemeietorii învăţământului românesc, profesorşi director al Colegiului Sfântul Sava,fondator al colegiului din Craiova, autor demanuale şi coautor (alături de Aaron Florianşi George Hill) al unui Vocabular franţezo-românesc,2 volume, 1840–1841. Învăţământulprimar românesc devine din 1831 sarcinăpublică, prin Regulamentul Organic. Între1832–1848 funcţionează ca director al EforieiŞcoalelor Naţionale, calitate în care se afirmăca unul dintre promotorii ideii de şcoalănaţională unitară: învăţământ obligatoriu şigratuit pentru toţi copiii, inclusiv ai minoritarilor;introducerea primelor şi certificatelorşcolare; înfiinţarea de biblioteci populare întoate capitalele de judeţ; a iniţiat tipărireasistematică de gramatici pentru română,franceză, elină, latină, traduceri din literaturauniversală pentru elevi. Tot lui i se datoreazăachiziţionarea, contra plată, de la ţăraniicare-l descoperiseră, a tezaurului Cloşca cupuii de aur. Şcolile publice săteşti, înfiinţatedin toamna lui 1838, în pofida tuturor greutăţilor,prin strădania lui şi a altor oameni decultură ai vremii, s-au răspândit în toate judeţeleŢării Româneşti, numărul lor ajungândîn anul revoluţiei paşoptiste la 2 236. Reacţiuneainstaurată după înăbuşirea revoluţieia ordonat închiderea acestor şcoli, considerându-lepericuloase. Abia la 25 noiembrie1864, după Mica Unire, se decretează Legeainstrucţiunii publice. România devine printrepuţinele ţări din Europa – după Norvegia,Suedia şi Prusia – care a proclamat principiimoderne de şcolarizare publică. Astfel a pututcăpăta viaţă, în cadrul reformelor înnoitoaredin timpul domniei lui Cuza, prima lege şcolarăa statului român, care instaura principiiledemocratice ale obligativităţii şi gratuităţiiînvăţământului elementar. Membru al SocietăţiiAcademice Române (1870).Poghirc, Cicerone(20.03.1928, Păscurei, com. Pogana, jud. Tutova,Basarabia – 15.04.2009, Paris)Filolog. A început Liceul Militar la Chişinăuşi a terminat liceul Roşca Codreanu dinENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 620 31.10.2011 17:29:24

Bârlad. A început Facultatea de Limbi Clasicela Universitatea din Iaşi şi a terminat-ola Universitatea din Bucureşti. Specializarela Leningrad în limbi indo-europene comparate(sanscrită, hittită, gotică, irlandezăveche, lituaniană şi slavă veche). Profesorde filologie clasică şi lingvistică generalăla Facultatea de Limbi Clasice a Universităţiidin Bucureşti. Preşedinte al SocietăţiiRomâne de Studii Orientale şi vicepreşedinteal Societăţii de Ştiinţe Filologice din RSR.Director general al învăţământului superiorumanist (1970), post din care şi-a dat demisia.Profesor invitat la mai multe universităţidin SUA. În 1976 a rămas la Padova şi în1980 a plecat la Bochum în Germania, iar în1993 la Sorbona. Lucrări: B.-P. Hasdeu lingvistşi filolog, 1968; Considérations linguistiques surl’ethnogénèse paleo-balkanique, 1976; Philologiae linguistica, 1983. Ordinul Naţional pentruMerit în grad de Comandor (2004).Pogor, Vasile(20.08.1833, Iaşi – 20.03.1906, Iaşi)Scriitor. A făcut studii juridice la Paris.A participat la conspiraţia care l-a răsturnatpe Al. I. Cuza şi a adus monarhia.A fost prefect al judeţului Iaşi, unul dintrefondatorii Societăţii Junimea şi proprietarultipografiei unde s-au tipărit Convorbiriliterare. Adept al pozitivismului, a evoluatspre schopenhauerism sub influenţa luiTitu Maiorescu. Ca scriitor a lăsat poemeşi nuvele influenţate puternic de Eminescu.A publicat în Convorbiri literare poeme: „Nirvana“,„Calea vieţii“, nuvele: Cele cinci suroride la Târgul Neamţului, cântecele comice îngenul lui Vasile Alecsandri: „PaharniculChifterescu“. A fost un bun traducător,bine informat în literatura universală contemporană.A fost primul traducător românal lui E.A. Poe şi Baudelaire.Pohilă, Vlad(6.04.1953, Putineşti, Republica Moldova)Publicist şi lingvist. A absolvit Facultateade Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău.A lucrat apoi la Institutul de Limbăşi Literatură al AŞM, preocupându-se deistoria scrisului în limba română. A colaboratca ghid şi translator la Agenţia de Turismpentru Tineret Sputnik, a fost redactor lasăptămânalul Glasul (prima publicaţie tipărităcu alfabet latin în Republica Moldova),a lucrat la publicaţia Mesagerul, în prezenteste redactor-şef al revistei Bibliopolis, editatăde Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu dinChişinău. Lucrări: Nume proprii din alte limbiîn context moldovenesc (1988), Să citim, să scriemPolizuCicerone PoghircVlad Pohilăcu litere latine (1989), Grafia latină pentru toţi(1989), Mic dicţionar de nume proprii străine(1998), Şi totuşi, limba română! (2008).Polihroniade, Elisabetanume la naştere Elisabeta Ionescu(24.04.1935, Bucureşti)Şahistă. A absolvit Facultatea de Filosofie aUniversităţii din Bucureşti. A fost de 7 oricampioană naţională la şah (1966, 1970,1971, 1972, 1975, 1976, 1977). A obţinutnouă medalii olimpice ca jucătoare:6 medalii împreună cu echipa – Skoplije,Iugoslavia (locul II), 1972; Medellin,Columbia (locurile I–II), 1974; Lucerna,Elveţia (locul II), 1982; Salonic, Grecia(locul III), 1984; Dubai, Emiratele ArabeUnite (locul III); Oberhausen, Germania(locul II), 1996, şi 3 medalii de aur la individual:Oberhausen, 1966; Lucerna, 1982;Salonic, 1984. A participat la 10 olimpiadeca jucătoare şi la 9 ca arbitru internaţional,în această calitate participând şi la peste60 de Campionate Mondiale şi Europene.Preşedinte al Fundaţiei Gambit – ElisabetaPolihroniade, director al revistei de şahGambit. Lucrări: Şahul pentru toţi, 1984; 64 depremii de frumuseţe în şah, 1990. Membru alFederaţiei Internaţionale de Şah. Vicepreşedinteal Federaţiei Române de Şah. Distinsăcu Ordinul Meritul Sportiv, 1967; MedaliaNaţională Serviciu Credincios, 2000.Polizu, Gheorghe A.(1819, Bucureşti – 16.10.1886, Bucureşti)Medic (anatomist). Căsătorit cu sora luiFrédéric Damé. A absolvit Medicina la Berlin.Profesor la Şcoala Naţională de Medicinăşi Farmacie din Bucureşti. A tradus şi adaptatcursurile de anatomie germane şi atlasulde fiziologie. A fondat publicaţiile medicaleGazeta medicală, România medicală. Membrufondator al Societăţii de Ştiinţe Medicale dinRomânia. Membru de onoare al SocietăţiiAcademice Române (1871).621ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 621 31.10.2011 17:29:24

PolverejanElisabeta Polihroniade Nicolae Polverejan Dimitrie D. Pompeiu George Pomutz622Polverejan, Nicolae(30.11.1911, Checia, Banatul Românesc –13.06.1995, Vârşeţ)Jurnalist şi dramaturg. Soţ al Aurorei RotariuP. A absolvit Şcoala Normală la Arad.A fost învăţător la Torac, Banatul Sârbesc(din 1935). A reorganizat şi dirijat corulbărbătesc din Torac, a fondat formaţia dedansuri populare din Torac şi a făcut coregrafia.A fost apoi învăţător la cursul inferiorla Liceul Mixt Român din Vârşeţ şi laşcoala Olga Petrov Radišić. Actor şi regizorla Teatrul Popular Românesc din Vârşeţ(1949–1956). A fost redactor al Radio NoviSad pentru emisiunile în limba română.Lucrări: Cartea de citire pentru clasele III şi IVprimare, 1949.Pompeiu, Dimitrie D.(22.09/4.10.1873, Broscăuţi, jud. Dorohoi –7.10.1954, Bucureşti)Matematician. A urmat şcoala primară şigimnaziul la Dorohoi şi apoi Şcoala Normalăde Institutori la Bucureşti. În perioada1893–1898 a funcţionat ca institutor laGalaţi şi apoi la Ploieşti. În 1898 obţine unconcediu plătit şi pleacă la Paris, unde îşitermină studiile secundare şi se înscrie laSorbona, devenind licenţiat în matematici.În 1905 şi-a susţinut teza de doctorat subconducerea lui Henri Poincaré. A ocupat unpost de conferenţiar de analiză matematică,iar din 1907 este profesor de mecanică laUniversitatea din Iaşi. În 1912 se transferă laBucureşti ca succesor al lui Spiru Haret, iardin 1930 este profesor de teoria funcţiilor,după pensionarea lui David Emmanuel.A adus numeroase contribuţii în domeniulanalizei matematice, al teoriei funcţiilor devariabilă complexă, mecanicii raţionale ş.a.Este iniţiatorul teoriei funcţiilor poligene,o extindere naturală a funcţiilor analitice.În acest domeniu a introdus noţiunea dederivată areolară şi a extins celebra formulăa lui Cauchy, prin formula Cauchy-Pompeiu.De asemenea a introdus noţiunea dedistanţă între două mulţimi şi a construitfuncţii reale, neconstante, a căror derivată seanulează în orice interval, denumite funcţiilePompeiu. Este creatorul şcolii matematicede teoria ecuaţiilor cu derivate parţiale şi demecanică. De numele lui se leagă organizareala Cluj, după Primul Război Mondial,a învăţământului matematic românesc. Elorganizează Seminarul Matematic din Cluj,după exemplul celebrului seminar de laCollège de France. De asemenea, în 1929,împreună cu Petru Sergescu, înfiinţeazărevista Mathematica, de largă circulaţie internaţională.Lucrări principale: Asupra continuităţiifuncţiilor de o variabilă complexă (1905).Membru titular al Academiei Române (1934,reconfirmat în 1948).Pompiliu, Mironprenume la naştere Nicolae(20.06.1848, Ştel, azi Petru Groza –19.11.1897, Iaşi)Folclorist, scriitor. A făcut liceul la Beiuş şiOradea, Dreptul la Pesta. Pentru activităţiproromâneşti este silit să fugă peste munţi.A absolvit Literele la Bucureşti. Membru alSocietăţii Orientul. Face parte din gruparealui B.-P. Hasdeu. A debutat la Familia dinOradea, odată cu Eminescu. A scris, dupămodel popular, basme: Ileana Cosânzeana,din cosiţă floarea-i cântă, nouă-mpărăţii ascultă.A cules folclor: Balade populare române, 1870.A tradus din Goethe, Schiller, Uhland,Heine, Lenau, Lamartine ş.a.Pomutz, Georgenume la naştere Gheorghe Pomuţ(31.05.1818, Gyula, în română Jula, comitatulBékés, Ungaria – 12.10.1882, St. Petersburg)General. A absolvit Academia Militară laViena. Specializare la Academia Militarădin St. Etienne, Franţa. Procuror regal,apoi şi-a deschis un birou de avocatură laJula. La 1848 a fost secretar al guvernatoruluifortului Komárom, Ujhazy, combatantrevoluţionar în mişcarea lui Kossuth Lajos.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 622 31.10.2011 17:29:24

După înfrângerea revoluţiei s-a refugiat înItalia, apoi în Germania şi de acolo a plecatîn SUA (1850). A obţinut cetăţenia americanăîn 1855. A devenit fermier (la Keokuk).S-a înrolat voluntar în Armata Norduluiîn timpul războiului de secesiune (1861),fiind locotenent în Regimentul 15 InfanterieIowa. A apărat poziţiile nordiştilor înbătăliile pentru Shilloh, Corinth, Vicksburg,Atlanta, fiind promovat până la gradul degeneral (1865). A fost membru al OrganizaţieiFoştilor Voluntari, al Legiunii Credincioaseşi al Ordinului Săgeata Albastră (BlueArrow Order). În 1866 a fost numit consulal SUA la St. Petersburg, Rusia, din 1874consul general. Cel mai mare merit al săudin această poziţie a fost negocierea cumpărăriiPeninsulei Alaska de către SUA de laRusia. Deşi în 1878 şi-a terminat misiunea,n-a revenit în SUA, ci a rămas în Rusia.În 1913 osemintele sale au fost repatriateşi depuse în cimitirul de la Arlington. Din2004 comunitatea românească din Cleveland,Ohio, a ridicat o statuie a generaluluiîn faţa bisericii ortodoxe.Poni, Petru(4.01.1841, Săcăreşti, jud. Iaşi – 2.04.1925, Iaşi)Chimist, fizician, pedagog, mineralog şi ompolitic. A urmat Gimnaziul Central din Iaşi(1852–1859). Ca bursier la Paris s-a specializatîn chimie, fizică şi mineralogie la Collègede France şi Sorbona. Întors în ţară în 1865,se angajează ca profesor la Liceul Naţional,iar din 1866 predă şi la Şcoala Militară dinIaşi. În 1878 este numit şef al Catedrei dechimie din cadrul Universităţii din Iaşi, undea predat timp de 33 de ani. Aici a înfiinţat:primul laborator de chimie al Universităţiidin Iaşi (1882); Catedra de chimie organică(1891). În 1897, împreună cu AnastasieObregia, a inaugurat un laborator de chimiedupă model german. În 1903 a introduscursul „Studiul chimic al petrolului“. A fostunul dintre pionierii chimiei româneşti şiîntemeietorii acestei şcoli. În prezent, Institutulde Chimie Macromoleculară al AcademieiRomâne poartă numele său. A cercetat peste80 de minerale culese din diverse zone aleţării şi chiar a descoperit două minerale noi,denumite de el broştenită şi badenită. A cercetatapele minerale din ţară şi a făcut observaţiimeteorologice în Moldova. A publicatşi primele manuale de fizică şi de chimie înlimba română. Este organizatorul primelorlaboratoare de la noi destinate cercetărilorştiinţifice şi pregătirii cadrelor de chimişti.A colaborat la înfiinţarea unor societăţi ştiinţificeîn România: Societatea Română deŞtiinţe (1890) şi Societatea de Ştiinţe (1900).PopPetru PoniAdrian PopLucrări: Cercetări asupra mineralelor din masivulcristalin de la Broşteni (1882), Mineralele de laBădenii-Ungureni (1885), Fapte pentru a servi ladescrierea mineralogică a României (1900), primamonografie asupra mineralelor ţării noastre,Cercetări asupra compoziţiei chimice a petrolurilorromâne (1903). A fost unul dintre membriimarcanţi ai Partidului Naţional Liberal(PNL) din aceea vreme. În 1884 s-a alăturatgrupării politice formată din „liberalii sinceri“conduşi de George Vernescu şi conservatoriilui Lascăr Catargiu (Partidul Liberal-Conservator).După o scurtă perioadă petrecutăîn această formaţiune politică, revine înPNL. A fost ales, în mai multe rânduri,deputat şi senator. A îndeplinit şi funcţiade primar al municipiului Iaşi în perioada9 aprilie–11 iulie 1907 şi în 1922. A deţinutîn trei rânduri funcţia de ministru al Cultelorşi Instrucţiunii (21 iulie–26 noiembrie1891; 4 octombrie 1895–21 noiembrie 1896;24 octombrie–29 noiembrie 1918). Din 1879a fost ales membru al Academiei Române, iarîn 1889 a fost numit comisar al guvernuluila Expoziţia Universală de la Paris. A fostmembru al Societăţii de Ştiinţe Naturale dinMoscova (1910).Pop, Adrian(10.09.1951, Cluj)Compozitor. A absolvit Conservatorul laCluj, ca elev al lui Sigismund Toduţă şiCornel Ţăranu. Director artistic al OrchestreiFilarmonice Transilvania, apoi profesorşi rector al Conservatorului (Academiade Muzică) din Cluj. În compoziţiile salea îmbinat procedeele polifoniei clasice şimoderniste cu specificul şi limbajul folcloricardelenesc. Lucrări: Sonata pentru cvintet desuflători, 1997. Premiul Uniunii Compozitorilordin România (1978, 1981, 1989),Premiul Academiei Române (1996), premiila concursurile internaţionale de compoziţiede la Tours (1979), Arezzo (1979), Roodepoort/Africade Sud (1983), Trento (1983,1985, 1987), Spittal (1986).623ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 623 31.10.2011 17:29:24

624Gheorghe Pop de BăseştiIoan Pop de PopaPop de Băseşti, Gheorghe(1.08.1835, Băseşti, Maramureş –23.02.1919, Arad)Politician. Greco-catolic. A absolvit Dreptulla Academia din Oradea. A fost ales deputatal Partidului Naţional Român din Transilvania(al cărui vicepreşedinte şi apoi preşedintea fost) în Parlamentul Ungariei. A fost unuldintre autorii Memorandumului (1892–1894).Preşedinte al Adunării de la Alba Iuliapentru unirea Transilvaniei cu RomâniaMică (1 decembrie 1918). Şi-a donat avereaMitropoliei greco-catolice a Blajului.Pop de Popa, Ioannume la naştere Ioan Pop D. Popa(6.10.1927, Oradea)Medic militar cardiolog. S-a înscris la Facultateade Medicină Generală din Cluj (1946–1952), pe care a absolvit-o cu diplomă demerit Magna Cum Laude. În perioada1953–1954 a realizat prima inimă şi primulplămân artificial din România, atunci printreprimele patru din lume. Efectuează primelecirculaţii extracorporale experimentaledin România, inclusiv primele hemodiluţii.În 1958 realizează experimental primeletransplanturi cord-plămân. În 1960 sespecializează în chirurgia cardiovascularăla spitalul Fundeni, Bucureşti, sub conducerealui Voinea Marinescu. A efectuatprima operaţie pe cord deschis la 5 aprilie1973, la Târgu Mureş. Prezintă la Atena, laCongresul Internaţional de Chirurgie Cardiovasculară,lucrarea „Procedeul personalde transplantare a inimii“. Alte contribuţii:înfiinţarea, la Clinica Fundeni, a colectivuluide cercetare valve cardiace şi transplanturi,având cincisprezece cercetători cu studiisuperioare şi zece personal mediu (1978);implantarea primelor artere artificiale tipPop de Popa–Dodu, în revascularizare şi bypassuri arteriale (1983); implantarea primeivalve biologice de porc mistreţ (1983);realizarea valvulotomului Pop de Popapentru operaţii de by-pass safen in situ;Popefectuarea primelor cincizeci de operaţii,1982; realizarea arterelor artificiale colagenate,extraanatomice şi armate, liniare şibifurcate tip Pop de Popa–Bodnar–Trandafir,implantate în această perioadă la pestepatru mii de bolnavi (1983–1991); realizareaprotezei valvulare cardiace metalice Pop dePopa–Stănescu (1986), care va fi implantatăîn 1991 la cincisprezece bolnavi; realizareaa numeroase instrumente medicale cu aplicaţiiîn practica chirurgiei cardiovasculare:valvuloretractor, 1982; lance de aortotomie,1982; sondă aspiraţie antitamponadă, 1982;comisurotom, 1982; aţă chirurgicală pentruimplantări pe termen lung, 1988; inel demontare şi susţinere a valvei biologice îninimă, 1984; aparat stereoscopic scialitic,1984; valvoluretractor tetradent – Pop dePopa, 1982; cardiostimulatorul implantabil– Pop de Popa şi colectiv ASCAR, 1974;realizarea în colaborare cu IOR a dispozitivuluiLacesot Pop de Popa–Florică (luminăfrontală şi ochelari de mărire pentru operaţiicoronare şi microchirurgie, 1987); realizareaaparatului Puls duplicator şi Fatigue testPop de Popa–Stănescu, pentru testareavalvelor cardiace (1987); omologarea finalăa bioprotezei valvulare Pop de Popa, 1989;realizarea protezelor vasculare multiramificate,1989. Lucrări: Patologia sistemului cavinferior (1973); Inima. Patologie şi tratamentchirurgical (1975); Patologie chirurgicală, cap.„Patologia cardiovasculară“ (1977); Sistemularterial aortic. Patologie şi tratament chirurgical,2 vol. (1982–1983); Fiziopatologia cardiovasculară(1989); Exigenţe ale diagnosticuluimodern în chirurgia cardiovasculară (1989).Membru al Academiei de Ştiinţe Medicaledin România (1991), membru al Academieide Chirurgie din Paris (1984), membru alAcademiei de Ştiinţe din New York (1979),membru al Academiei Belgiano-Române deCultură şi Ştiinţă (2000). Medicus Emeritus(1971). Profesor Emeritus (1987). Veterande război – general de brigadă – membru alBiroului Executiv al Asociaţiei Veteranilorde Război.Pop, Emil(13.04.1897, Bucerdea Vinoasă, jud. Alba –14.07.1974, Cluj)Botanist. A absolvit Seminarul Teologic dinSibiu şi Facultatea de Ştiinţe (geografie-ştiinţenaturale) a Universităţii din Budapesta,apoi pe cea a Universităţii din Cluj. Profesorşi director al Centrului de Cercetări Biologicedin Cluj. S-a ocupat de protoplasmacelulei vegetale, de conservarea speciilorrelicte. A studiat toate varietăţile de chihlimbar.Lucrări: Mlaştinile de turbă din RPR,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 624 31.10.2011 17:29:24

1960; Pădurile şi destinul nostru naţional, 1941.Membru al Academiei de Ştiinţe din Budapesta,al Academiei Internaţionale de IstoriaŞtiinţei din Paris, al Societăţii Unionale deBotanică din Leningrad. Membru al AcademieiRomâne (1955), preşedinte al Secţieide biologie şi ştiinţe agricole a AcademieiRomâne (1963–1974).Pop-Florantin, Ioan(8.08.1843, Popteleac, Sălaj –20.08.1936, Bucureşti)Estetician. A absolvit Filologia la Viena,cu o teză despre sistemul fonetic al limbiiromâne, după care trece munţii în România.Membru al Junimii. Ca estetician a rămas înumbra lui Maiorescu: Principii fundamentalepentru filosofia limbei, 1869; Specificări asupraartei, 1874; Frumuseţea liniară şi frumuseţeaomului, 1897; Ortografia corectată, faţă de erorileAcademiei Române, 1915. A scris nuvele: Decebal,1869; Pribeagul, 1869; O floare albă, 1869;Juanita, 1860. A avut o tentativă de epopee:Ştefaniada, 1925.Pop, Gavriil(4.11.1818, Sălicea, jud. Cluj –9.05.1883, Lugoj, jud. Timiş)Preot şi istoric. A absolvit Institutul Teologicla Blaj şi a fost profesor de istorie la acelaşiinstitut. A fost preot în diverse parohii dinTransilvania. Lucrări: Istoria Transilvanieidin cele mai îndepărtate vremuri până la 1751;Istoria Daciei antice, 1855; Geografia Banatuluişi cunoştinţe istorice şi etnografice despre locuitoriiBanatului, 1864. Membru corespondent alSocietăţii Academice Române (1871).Pop, Ioan Aurel(1.01.1955, Sântioana, jud. Cluj)Istoric. Director al Centrului Cultural dinNew York (1990–1993, demisionat), directorşi profesor invitat la Institutul CulturalRomân şi Cercetare Umanistă din Veneţia.Director al Centrului de Studii Transilvanedin Cluj. Lucrări: Instituţii Medievale Româneşti:Adunările Cneziale şi Nobiliare (Boiereşti)din Transilvania în secolele XIV-XVI, 1991;Ethnie et Confession en Transylvanie: du XIII -e auXIX -e siècles, 1996; Istoria Transilvaniei medievale:de la etnogeneza românilor până la MihaiViteazul, 1996; Românii şi România: o scurtăistorie, 1998; Memoriu topografic şi statisticasupra Basarabiei, Valahiei şi Moldovei. Provinciiale Turciei din Europa de Antoine François LeClerc, ediţie îngrijită împreună cu Ion Pop şiSorin Şipoş, 2005; Istoria ilustrată a României(în colaborare cu Ioan Bolovan), 2010; Istoriaromânilor (2010, 2011). Membru corespondental Academiei Române (2001).PopEmil PopIoan Aurel PopPop, Ion(1.07.1941, Mireşu Mare, Maramureş)Poet şi istoric literar. A absolvit Filologiala Cluj. Profesor la Universitatea din Cluj.A condus revista Echinox (1969–1986).Director al Centrului Cultural din Paris(1990–1993, demisionat). Scrie o poezieechilibrat reflexivă, intelectuală: Biata meacuminţenie, 1969; Gramatică târzie, 1977; Soareleşi uitarea, 1985; Amânarea generală, 1990,şi eseuri de bună calitate: Avangarda poeticăromânească în contextul mişcării europene, 1972;Poezia unei generaţii, 1973; Ore franceze, 1979;Lucian Blaga. Universul liric, 1981; A scrieşi a fi. Ilarie Voronca şi metamorfozele poeziei,1993: Recapitulări, 1995; Pagini transparente,1997. A tradus critică literară, din GeorgesPoulet şi Jean Starobinski. Premiul UniuniiScriitorilor din România, premiul AcademieiRomâne (1985).Pop Marţian, Dionisienume la naştere Marţian Popovici(1829, Ponor, jud. Alba – 2.07.1865, München)Statistician. Greco-catolic. A absolvit Facultateade Drept şi Ştiinţe Politice la Universitateadin Viena. A participat la Revoluţia de la1848 în Transilvania ca prefect al Legiunii aIII-a române Sebişana (zona Miercurea Sibiului,Răhău, Şugag şi Vinţul de Jos). Dupăînfrângerea revoluţiei a venit la Bucureşti(1857). Fondator şi primul şef al BirouluiCentral de Statistică al Principatelor Unite.A realizat primul recensământ al populaţieiîn 1860. Este fondator al publicaţiilor Analelestatistice şi Analele economice. Din 1862 a devenitmembru al Comisiei de verificare a legilordin Principatele Unite. A redactat legeaprivind organizarea municipiilor şi comunelororăşeneşti şi a contribuit la întocmirealegislaţiei referitoare la organizarea învăţământului,a celui economic în special, legeareformei agrare, legea secularizării averilormănăstireşti, legea vămilor, legea navigaţieipe Dunăre, legea poştei şi a circulaţiei pedrumurile publice, legea reformei monetare.625ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 625 31.10.2011 17:29:24

626Lucrări: Economia Socială, Statistica ţării,Uniunea vamală, Societăţi economice, Comunicaţiile,Telegrafia, Creditul funciar, Proprietate şinaţionalitate, Igiena publică şi industrială, Sericicultura,Manufactura şi artele, Lucrările publice,Serviciul poştal, Şcoala naţională de agricultură,Legea pensiilor, Creditul ipotecar. A murit detuberculoză. Colegiul economic din AlbaIulia îi poartă numele.Pop, Mihai(18.11.1907, Glod, com. Strâmtura,jud. Maramureş – 8.10.2000, Bucureşti)Folclorist şi etnolog. Greco-catolic. Cercetătoral culturilor din sud-estul Europei.A urmat studii universitare de literatură şifilosofie la Bucureşti (1925–1929), studiide specializare în slavistică (1929–1934) laPraga, Bonn, Varşovia. Doctor în filologie aluniversităţii din Bratislava, cu o teză desprecuvintele compuse de origine slavă în limbaromână, doctor docent în ştiinţe filologiceal Universităţii din Bucureşti, asistent universitar(1936–1939) la Catedra de literaturăromână a Universităţii din Bucureşti condusăde Dumitru Caracostea; membru al grupuluide cercetări sociologice la Institutul SocialRomân (ISR), condus de Dimitrie Gusti(1929–1936). În perioada războiului (1941–1944) a fost numit ataşat cultural la ambasadaromână din Bratislava. Îndepărtat dinînvăţământ în 1948, s-a ocupat, începând cu1949, de organizarea Institutului de Folclordin Bucureşti, mai întâi în calitate de coordonatoral activităţii ştiintifice (1949–1954),apoi director adjunct (1954–1965) şi ulteriordirector (1965–1974). A revenit la catedră în1957, fiind conferenţiar (1957–1962) şi apoiprofesor de folclor (1962–1975) la Facultateade Limba şi Literatura Română a Universităţiidin Bucureşti, şef al Catedrei de literaturăromână veche şi folclor de la aceeaşi facultate(1968–1972). A mai deţinut şi funcţiilede preşedinte al Societăţii Internaţionalede Etnologie şi Folclor (1971), de preşedinteal Societăţilor de Etnologie din Paris şiNew York, pe cea de membru al AcademieiAmericane de Ştiinte Sociale, precum şial altor numeroase societăţi ştiintifice străine.A fost profesor invitat la mari universităţi:Marburg (Germania), Berkeley şi Ann Arbor(SUA), Paris X (Franţa). Lucrări: Obiceiuritradiţionale româneşti (1978), Folclor românesc(1998). Primul român laureat al PremiuluiHerder (1967), membru de onoare al AcademieiRomâne (2000).Pop-Reteganul, Ion(10.06.1853, Reteag, jud. Bistriţa-Năsăud –3.04.1905, Reteag, jud. Bistriţa-Năsăud)Folclorist. A absolvit Şcoala Normală laNăsăud şi a fost învăţător în satul natal. A avutPopIon PopIon Pop-Reteganulrelaţii ştiinţifice cu T.T. Burada, A. Gorovei,Jan Urban-Jarnik, At.M. Marienescu ş.a.A publicat culegeri de folclor: Trandafiri şiviorele, 1884; Poveşti ardeleneşti culese din gurapoporului, 5 vol., 1888; Poezii populare · Cântecebătrâneşti, 1900. A fost şi etnograf, descriindportul şi obiceiurile ţăranului român.Pop, Sever(27.07.1901, Poiana Ilvei, jud. Bistriţa-Năsăud –17.02.1961, Louvain, Belgia)Lingvist. A absolvit Literele şi Filosofia laCluj. Specializare la Paris. A lucrat la MuzeulLimbii Române din Cluj, unde a efectuatanchete lingvistice în 301 localităţi, cu unchestionar cuprinzând 2 160 de poziţii.Profesor la universităţile din Cluj, apoidin Cernăuţi. Profesor invitat la Roma şiLouvain la Neuve, unde a fondat Le Centreinternational de Dialectologie générale(1951). A organizat, în 1960, la Louvainşi Bruxelles, primul congres internaţionalde dialectologie generală. Lucrări: Atlasullingvistic român, partea I, vol. I. Părţile corpuluiomenesc şi boalele lui, Cluj, 1938, vol. II. Familia,Sibiu-Leipzig, 1942; Micul Atlas lingvisticromân, partea I, vol. I, Cluj, 1938, vol. II,Sibiu-Leipzig, 1942; Grammaire roumaine,Berna, 1948; La dialectologie. Aperçu historiqueet méthodes d’enquêtes linguistiques (Premièrepartie: Dialectologie romane. Séconde partie:Dialectologie non romane, Louvain, 1950);Encyclopédie de la Philologie Romane: Langues etdialectes de la Roumanie, Louvain, 1954–1955.A fost membru al Société de Linguistiquede Paris (1927), membru al Société deLinguistique de Génève (1942), secretar alCommission d’Enquête linguistique (subdiviziea Comité International Permanentdes Linguistes), începând cu 1952 membrucorespondent al Real Academia de BuenasLetras de Barcelona (1952), membru corespondental Accademia della Crusca (1952),membru al Société de Linguistique Romane,director al Centre d’Etudes Portugaises del’Université Catholique de Louvain (1953).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 626 31.10.2011 17:29:25

PopaSever Pop Simion Pop Traian Pop Traian Grigore T. PopaÎn semn de recunoaştere a primit OrdinulCoroana României în grad de Cavaler(1938), Ordinul Steaua României în grad decavaler (1941), Ordinul Alphonse X le Sageavec Plaque în grad de Comandor (1955).Pop, Simion(25.09.1930, Valea Chioarului, jud. Maramureş –14.05.2008, Pecs, Ungaria)Publicist şi prozator. Redactor la RadiodifuziuneaRomână şi vicepreşedinte al UniuniiScriitorilor din România. În intervalul 1990–1992 ambasador al României în Ungaria.A excelat în reportajul literar: Paralela ‘45,Premiul Academiei, 1958; Pieton în Cuba,1963; Orga de bambus · Romanul unei aventuri,Premiul Uniunii Scriitorilor, 1966; CarteaChinei, 1977; Oraşe infidele, 2 vol., 1985–1986.A scris şi romane: Triunghiul, 1964; Amforasabină, 1970; Civica, 1973; Marşul alb, 1974;Amfitrion, 1976; Fotograful de îngeri, 1980.A publicat versuri: Debarcând în amurg, 1990.Pop, Traian(10.02.1885, Şinca Veche, Braşov –12.11.1960, Cluj)Jurist. A absolvit Dreptul la Cluj. Profesor şidecan la Facultatea de Drept a Universităţiidin Cluj. În 1919 a participat la reorganizareajustiţiei în Transilvania şi punerea ei în acordcu legislaţia României. Parlamentar PNŢ.Lucrări: Dicţionar juridic româno-maghiar şimaghiaro-român, 1921; Dreptul penal, 3 vol.,1921–1924; proiectul Codului penal, 1933;Drept penal procesual, 4 vol., 1946–1948.Membru de onoare al Academiei Române(1948), exclus în acelaşi an, repus în drepturiîn 1994. Una din sălile Facultăţii de Dreptdin Cluj îi poartă numele.Pop Traian, Traiannume la naştere Traian Pop(10.12.1952, Braşov)Poet. A absolvit Facultatea de Electrotehnicăa Institutului Politehnic din Timişoara. Specializarela Stuttgart în reţele de calculatoare.A lucrat la Rovinari, Întreprinderea de ReţeleTimişoara. Plecat în Germania în 1990.Coordonator de prelucrare date electronicela Dachser GmbH Co & KG–ZN Kornwestheim.Din 2004 a înfiinţat Editura Popdin Ludwigsburg. A publicat mai multevolume de versuri: Timp liber, 1984; Developăridiscrete, 1989; Săptămâna 53, 1998;Frumos şi liber cu tine privind, 1999; Miercureade Cenuşă, 2000; Jocuri ero(t)ice, 2001; Ochiulboului, 2002. Premiul Literart XXI (1998,1999). Membru al Deutsche-RumänischeSchriftsteller Vereinigungdin München şiBavaria şi al Academiei Româno-Americane.Pop, Vasile Gherman(13.10.1850, Crasna-Storojineţ,Bucovina de Nord – 21.06.1909, Bucureşti)Filolog. A absolvit Literele la Bucureşti, afost funcţionar la Ministerul Instrucţiuniişi Cultelor. Lucrări: Aurora Bucovinei. Poezii.Cu o privire fugitivă asupra mişcărei literare dinacea provincie a Daciei, 1872; Conspect asupraliteraturei române şi scriitorilor ei de la început şipână astăzi, în ordine cronologică, 1875–1876.Popa, Dumitru Radu(1949, Bucureşti)Prozator. A absolvit Filologia la Bucureşti.A emigrat în SUA puţin înainte de 1989.Lucrări: Călătoria, 1982; Fisura, 1985; LittleBones in Winter, 1996; Panic Syndrome!, 1997;Inchide ochii, 1998; Traversând WashingtonSquare, 1999; La Revoluţia română, 2000.Popa, Grigore T.(1.05.1892, Şurăneşti, jud. Vaslui –18.07.1948, Bucureşti)Medic. Elev la Liceul Naţional din Iaşi înperioada 1903–1911, urmează apoi Facultateade Medicină din Iaşi. După specializărila Chicago (bursă Rockefeller) şi Londra,revine în ţară, unde devine titular al Catedreide anatomie şi embriologie la Institutul deAnatomie al Facultăţii de Medicină din Iaşi(1928). A lucrat în acest oraş până în 1942,627ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 627 31.10.2011 17:29:25

PopaDumitru Radu Popa Magdalena Popa Marian Popa Mihail Popa628când s-a transferat la Bucureşti. Valoareadescoperirilor sale din domeniul relaţiilorneuroendocrine (sistemul porthipofizar) i-auasigurat recunoaştere mondială. Rămâne înistoria endocrinologiei prin descoperireasistemului vascular port hipotalamo-hipofizarîmpreună cu australianca Una Fielding(University of Cambridge, 1930). L-a sfătuitpe George Emil Palade să studieze în Angliasau America. Reprezină „sistemul port“ deconexiune între endocrinologia istorică şiendocrinologia modernă. Alte lucrări ale salesunt investigaţiile privind structura funcţionalăa pericardului, a meningelor sau a spermatozoizilor,tanicitele, prezenţa în lichidulcefalo-rahidian a cerebrostimulinei. În 1936,împreună cu Mihail Sadoveanu şi GeorgeTopârceanu, a fondat revista Însemnări ieşene,publicaţie de prestigiu în cultura română.Membru corespondent al AcademieiRomâne (1936). Universitatea de Medicinăşi Farmacie din Iaşi îi poartă numele.Popa-Lisseanu, Gheorghe(2.10.1866, Lisa, Braşov – 14.05.1945, Bucureşti)Istoric şi filolog. A fost elevul lui B.-P.Hasdeu şi al lui G. Dem. Teodorescu. Şi-adedicat întreaga viaţă cercetării, petrecândmult timp în arhive, unde a identificat şiapoi publicat materiale cu privire la daci şiteritoriile acestora, precum şi texte medievalelatine şi greceşti de până la constituireaformaţiunilor statale româneşti. A lăsat15 volume din Fontes Historiae Daco-Romanorum:Faptele ungurilor, Descrierea EuropeiCentrale, Românii în poezia medievală, Cronicaungurilor, Cântecul de jale, Descoperirea Ungarieicelei Mari, Cronica lui Nestor, Ambasadele,Viaţa împăratului Aurelian, Istoria romanăprescurtată, Cronica pictată de la Viena, Brodnicii,Războiul cu goţii, Getica (Iordanes), DeAedificiis, Breviarium Historiae Romanae, Corespondenţalui Plinius cu împăratul Traian, Tablelecerate descoperite în Transilvania, Cetăţi şi oraşegreco-romane în noul teritoriu al Dobrogei,Continuitatea românilor în Dacia, Dovezi nouă,Limba română în izvoarele istorice medievale,Românii în izvoarele istorice medievale, Dacia înautorii clasici, Autorii latini clasici şi postclasici,Autorii greci şi bizantini. Membru corespondental Academiei Române (1919).Popa, Magdalena(19.06.1941, Bucureşti)Balerină. A absolvit cu Magna Cum Laudela Leningrad, la Baletul Kirov, ca elevă acelebrei Vaganova (ca şi Gellu Barbu). A susţinutspectacole la Paris, Londra, Dallas,Monte Carlo, Spania, Australia cu BaletulKirov şi Bolșoi Teatr (din Moscova). A fostprim-balerină a Operei Române. Din 1982 aplecat în Canada şi a format Trupa Naţionalăde Balet a Canadei. A fost invitată în numeroasecapitale ale lumii să danseze, iar, maiapoi, ca maestră de balet, să formeze tineribalerini. A obţinut Steaua de Aur la FestivalulInternaţional de Dans din Paris (1965).A primit în 2002 Ordinul Steaua României.Popa, Marian(15.09.1938, Bucureşti)Istoric literar, eseist. A absolvit Filologiala Bucureşti şi a lucrat la aceeaşi facultate.A plecat în Germania Federală înainte de1989. Lucrări: Ideologia literară poporanistă.Contribuţia lui G. Ibrăileanu şi bibliografiaproblemei, 1964; Homo fictus, 1968; Dicţionarde literatură română contemporană, 1971; Comicologia,1975; Podul aerian, 1981; Geschichteder rumänischen Literatur, 1980; Dicţionarulscriitorilor români din exil, 2000; Istoria literaturiiromâne de azi pe mâine, 2 vol., PremiulUniunii Scriitorilor, 2001.Popa, Mihail(15.05.1948, Vălcineţ, Republica Moldova)Matematician. A absolvit Facultatea deFizico-Matematici a Universităţii din Chişinău.Specializare la universităţile din Gorki,Rusia şi Kiev, Ucraina. Director al Institutuluide Matematică şi Informatică al Academieide Ştiinţe a Moldovei. ContribuţiiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 628 31.10.2011 17:29:25

PopaŞerban Popa Temistocle Popa Vasko Popa Victor Ion Popala utilizarea proceselor invariante în cercetareaecuaţiilor diferenţiale, ce reprezintă odezvoltare a metodei invarianţilor algebriciîn teoria calitativă a ecuaţiilor diferenţiale,fondată în Moldova de acad. C. Sibirschi,profesorul său. Profesor invitat la Universitateadin Limoges, Franţa. Lucrări: AlgebreleLie şi sistemele diferenţiale.Popa, Nicolae(13.02.1959, Buda, Republica Moldova)Scriitor. A absolvit Şcoala Poligrafică dinChişinău şi Facultatea de Jurnalism a Universităţiide Stat din Chişinău. Specializarela Institutul de Literatură Maxim Gorki dinMoscova (Cursuri Literare Superioare).A fost redactor la revista pentru tineretOrizontul şi la săptămânalul Literatura şi arta,redactor-şef al revistei Basarabia (1994) şi alziarului Opinia (2005). Lucrări: versuri –Timpul probabil (1983), Ghid pentru cometaHalley (1987), Lunaticul nopţii scitice (ediţiedefinitivă, 1995), Careul cu raci (2003);proză – Păsări mergând pe jos (2001), Cubul dezahăr (1991), Avionul mirosea a peşte (2008).Laureat al Premiului Tineretului pentruLiteratură (1988), al Premiului UniuniiScriitorilor din Moldova (1996, 2001, 2003,2009) şi al Premiului Uniunii Scriitorilordin România (1996). A participat la acţiuneaScriitori pe calea regală sub patronajulCasei Regale a României, cu prezenţa regeluiMihai (2008).Popa, Şerban(15.04.1946, Bucureşti)Artist în prelucrarea sticlei. A absolvitInstitutul de Arte Plastice din Bucureşti caelev al atelierului de sticlărie Zoe Băicoianu.A avut peste 25 de expoziţii în România,Germania, Olanda, Elveţia, Franţa, Austria,Spania, Polonia, Italia. Stabilit la Montréaldin 1980. Distins cu Paleta de Aur a FederaţieiInternaţionale a Comerţului şi Industriilorde la Paris.Popa, Temistocle(27.06.1921, Galaţi)Compozitor. A absolvit Conservatorul laBucureşti. Cânta la saxofon şi flaut. A compusnumeroase şlagăre de muzică uşoară,muzică de film, a făcut actorie. Compoziţiide muzică uşoară: „Lalele“, „Bine-ai venit,iubire!“, „Gioconda se mărită“, „Şoaptede iubire“, „Trecea fanfara militară“, „Astăseară m-am îndrăgostit“, „Margarete“, „Cucine semeni dumneata?“, „Măicuţă, îţi mulţumesc!“,„În târgul moşilor“; muzică pentrufilmele: Cerul începe la etajul III, 1967; Cântecelemării, 1970; Veronica se întoarce, 1973;Detaşamentul ‘Concordia’, 1980; Mama, 1980;Saltimbancii, 1981; Fram, 1983; Trahir, 1993.Popa, Vasko, prenume la naştere Vasile(29.06.1922, Grebenaţ, Banatul Sârbesc –5.01.1991, Belgrad)Poet. Familie originară din Moldova. A studiatFilosofia la Belgrad, Bucureşti şi Viena. Fondatoral revistei Lumina din Vârşeţ. În timpulocupaţiei germane a fost internat în lagărulde la Becicherec. A scris în sârbo-croată, fiindconsiderat cel mai mare poet contemporanal Iugoslaviei. Versurile sale cuprind numeroasereferiri la universul românesc căruia îiaparţine poetul: Kora (Scoarţa), 1953; Nepocinpolje (Câmpia neodihnei, 1956); Usprovna zemlja(Ţara verticală, 1972); Rez (Incizie, 1981). Prietencu Nichita Stănescu, a fost tradus deacesta la Bucureşti în 1966, apoi de MarinSorescu în 1983. A fost tradus în numeroaselimbi de circulaţie universală. Membru alAcademiei Iugoslave de Ştiinţe şi Arte.Popa, Victor Ion(29.06.1895, Bârlad – 30.03.1946, Bucureşti)Dramaturg. A studiat Dreptul la Iaşi,urmând în paralel şi Conservatorul deMuzică şi Artă Dramatică. S-a remarcat maiales prin comediile sale: Muşcata din fereastră,1928; Take, Ianke şi Cadâr, 1932, dar a scris şinuvele: Ghiceşte-mi în cafea, 1938, şi romane:Velerim şi Veler Doamne, 1933; Sfârlează cuFofează, 1936, de bună ţinută epică.629ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 629 31.10.2011 17:29:25

630Nicolae PopeaCristian Tudor PopescuPopea, Elena(1879, Braşov – 1941, Paris)Pictoriţă. Nepoată a lui Nicolae P. A studiatla Paris cu Lucien Simon, în Germania cuprofesorul Angelo Jank, la Academia Liberădin Montparnasse cu André Lhote. Foartemodernă ca demers, a traversat experienţaexpresionismului, impresionismului şicubismului, fără a-şi uita originile transilvane,populare. A pictat mult în Bretania şiOlanda. A participat la expoziţiile TinerimiiArtistice (unde a şi debutat, în 1910, alăturide Camil Ressu şi Theodorescu-Sion)şi la Saloanele Oficiale de la Bucureşti,dar a expus cel mai mult la Paris (SalonulIndependenţilor, Muzeul Jeu de Paume), laBruxelles, Londra şi în Olanda. Lucrări: Târgla Bran, La ţărmul mării, Pe plajă, Dublul portretde caracter, Bătrâne, Interiorul bisericii catolice,Procesiuni bretone ş.a. Medalia de Aur pentrupictură, Roma, 1909. În 1969 Maria Dumitrescui-a dedicat o monografie, iar în 1975 aavut o retrospectivă la Cluj.Popea, Nicolae, prenume la naştere Neagoe(17/29.02.1826, Satulung, jud. Braşov –26.07/8.08.1908, Caransebeş)Episcop şi cărturar. Bunic al Elenei P.A absolvit Dreptul la Cluj şi Teologia laViena. A fost căpitan în Garda Românădin Braşov în timpul revoluţiei de la 1848.Profesor la Institutul Teologic Pedagogicdin Sibiu. Colaborator al lui Andrei Şaguna.Deputat în Dieta Transilvaniei, membru înSenatul imperial de la Viena. Preşedinte alComitetului Naţional Român din Transilvania(1878–1881). Unul dintre fondatoriigazetei Tribuna. Lucrări: Arhiepiscopul şimitropolitul Andrei, baron de Şaguna, 1879.Membru de onoare al Societăţii AcademiceRomâne, 1877.Popescu, Alexe(30.11.1927, Brăila – 8.06.1974, Bucureşti)Inginer chimist. A absolvit Facultatea deChimie la Institutul Politehnic din Bucureşti.PopeaProfesor la Facultatea de Chimie a Universităţiidin Bucureşti. Adjunct al ministruluiÎnvăţământului şi Educaţiei. Contribuţii îndomeniul proceselor de catalizare. Lucrări:Activitatea şi conductibilitatea electrică a unorcatalizatori pe bază de oxid de molibden şi oxidde fier, 1967; Concepţii actuale asupra hidrogenăriicatalitice eterogene a hidrocarburilor,1968; Procese catalitice în chimia hidrocarburilor,1976. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1974).Popescu-Candiano, Alexandru(27.01.1841, Lipia, jud. Buzău –25.06.1901, Bucureşti)General de brigadă. A absolvit Şcoala Militarăde Ofiţeri la Bucureşti. A participat ladetronarea lui Al.I. Cuza în 1866. În 1867a demisionat din armată şi a plecat în Italia,unde a studiat Dreptul, fără a-l termina.La întoarcere (1870) a fondat publicaţiilePerseverenţa şi Democraţia, fiind arestat de treiori ca agitator politic antidinastic. A condusmişcarea republicană de la Ploieşti (1870)contra lui Carol I. A luptat în Războiul deIndependenţă, fiind apreciat de generalulAlexandru Cernat. A fost decorat de maimulte ori cu: Steaua României în grad deofiţer, Virtutea Militară de aur, TrecereaDunării, Medalia Apărătorilor Independenţeişi Crucea Sf. Gheorghe. Adjutant regal(1880–1892).Popescu, Cristian Tudor(1.10.1956, Bucureşti)Jurnalist şi prozator. A absolvit Facultatea deAutomatizări şi Calculatoare la Bucureşti, afost redactor-şef adjunct al ziarului Adevărul,în care calitate a condus suplimentul Adevărulliterar şi artistic. Redactor-şef, apoi doareditorialist al ziarului Gândul. Preşedinte alClubului Român de Presă (din 2003). Publicăliteratură science fiction. Bibliografie selectivă::Planetarium, 1987, Premiul CongresuluiEuropean de SF, Montpellier, Franţa; Vremeamânzului sec, 1991; Imperiul oglinzilor strâmbe,1993; Copiii fiarei, 1997; Timp mort, 1998;Sportul minţii, 2004; Triagrama Shakespeare,2005; Orgasmus comunitas, 2005; Luxul morţii,2007; Cuvinte rare, 2009. A tradus StanislavLem – Edificiul nebuniei absolute, 1995.Popescu, Dumitru(1928, Turnu Măgurele)Politician şi scriitor. A absolvit în 1948 AcademiaComercială din Bucureşti. S-a înscrisîn PCR în 1953. A lucrat ca voluntar pe ŞantierulTineretului de la Salva Vişeu. Redactor-şefla Scânteia tineretului, director al AGE-RPRES, redactor-şef la Scânteia, secretar alENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 630 31.10.2011 17:29:25

PopescuDumitru Popescu (politician) Dumitru Popescu (teolog) D. R. Popescu Elvira PopescuCC al PCR, preşedinte al Consiliului Culturiişi Educaţiei Socialiste, rector al Academiei deStudii Politice Ştefan Gheorghiu, membru alComitetului Politic Executiv al CC al PCR.Unul dintre apărătorii cultului personalităţiilui Nicolae Ceauşescu. Lucrări: Am fost şi eucioplitor de himere; Elefanţii de porţelan; Panoramarăsturnată a mirajului politic; Pumnul şipalma (roman), Focul de paie (roman), Cronosautodevorându-se; Aburul halucinogen al cernelii,Angoasa putrefacţiei (memorii, 4 vol., 2006).Popescu, Dumitru(29.06.1929, Bucureşti)Teolog. A absolvit Institutul Teologic dinBucureşti. Specializare în Elveţia, Israel,la Roma. Profesor şi director la SeminarulTeologic din Bucureşti, profesor şi rector laInstitutul Teologic din Bucureşti. Directorde studii în cadrul Conferinţei BisericilorEuropene de la Geneva, membru înConsiliul Ecumenic al Bisericilor. Lucrări:Doctrina despre Taina Botezului în primele secolecreştine, 1961; Relaţiile dintre Biserica Ortodoxăşi Biserica romano-catolică, 1979; Sfânta Tainăa Preoţiei. Ierarhia bisericească sacramentală,după Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, 1989;Teologie şi cultură, 1993; Ortodoxie şi contemporaneitate,1996; Introducere în teologia dogmaticăîn contextul culturii contemporane, 1996; Dumnezeuşi Creaţia, 2001; Misiunea Bisericii într-olume secularizată, 2005. Membru de onoare alAcademiei Române (din 2001).Popescu, D(umitru) R(adu)(20.08.1935, Păuşa, jud. Bihor)Scriitor. A început Medicina, pe care a părăsit-ospre a absolvi Filologia la Cluj. A fostredactor-şef al revistei Tribuna, preşedinte alUniunii Scriitorilor, redactor-şef al EdituriiViitorul românesc, al Editurii Academiei.Scrie proză: Fuga, 1958; Vara oltenilor, 1964;Dor, 1966; F, 1969, Premiul Uniunii Scriitorilor;Vânătoarea regală, 1973; Leul albastru,1981; Oraşul îngerilor, 1985; piese de teatru:Muntele, 1978; Piticul din grădina de vară,1973; Mireasa cu gene false şi Dragostea e caşi-o râie, ambele 1994, Premiul UniuniiScriitorilor; Păpuşarii cehi, 1996. Scenarii defilm: La porţile pământului, 1966; Balul de sâmbătăseara, 1968; Duios Anastasia trecea, 1969;Fructe de pădure, 1983; Nelu, 1988; Rochiaalbă de dantelă, 1989. Marele Premiu al Criticiiteatrale în 1990. Membru al AcademieiRomâne (2006).Popescu (Popesco), Elvira(10.05.1894, Bucureşti – 10.11.1993, Paris)Actriţă de teatru şi film, directoare de scenă.Devenită prin căsătorie contesă De Foy, a datdovadă încă din copilărie de talente scenice.A absolvit cu brio Conservatorul de ArtăDramatică din Bucureşti şi a fost angajatăla Teatrul Naţional, unde i s-au dat încă dela începutul carierei roluri principale. ÎntemeiazăTeatrele Mic şi Excelsior, împreunăcu actorii Ion Manolescu şi respectiv IonIancovescu. Autorii francezi au ocupat unloc de predilecţie în repertoriul ei, dintrecare Louis Verneuil, la vremea aceea unuldin cei mai spirituali şi în vogă autori devodeviluri. Acelaşi Verneuil, care va scrie maitârziu special pentru ea numeroase piese deteatru, va juca un rol decisiv în viaţa şi carieratalentatei actriţe. Tot el a angajat-o în 1923 laTeatrul De la Michodière din Paris. Carierasa teatrală a durat neîntrerupt 65 de ani.A mai jucat în creaţiile lui Henry Berstein,André Roussin, Sacha Guitry. Cariera cinematograficăse întinde între 1920 şi 1970,începând cu Ţigăncuşa din iatac (1923) şiIndependenţa României (1912), continuând cuo activitate mult mai intensă între 1930 şi1940: La Présidente, Ils étaient neuf célibataires,Austerlitz, Plein Soleil ş.a.m.d. Şi-a asumatşi răspunderea conducerii unor companiiteatrale, fiind codirectoare alături de actorulHubert de Malet, la Théâtre de Paris şi ThéâtreMarigny. La o vârstă foarte înaintată, fărăsă-şi piardă farmecul, a continuat să ţină unsalon deschis în apartamentul său din AvenueFoch, frecventat de toată protipendada631ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 631 31.10.2011 17:29:26

632literară, artistică, financiară şi politică (detoate nuanţele) a Parisului: André Roussin,Guy de Rotschild, Jacques Chirac, PierreCardin, Valéry Giscard d’Estaing şi mulţialţii. A fost distinsă cu Premiul Molièrepentru cea mai bună actriţă, decernat deAsociaţia Actorilor Francezi, şi de două oricu Ordinul Legiunea de Onoare. Sala despectacole a Institutului Cultural Francezdin Bucureşti îi poartă numele. Membru deonoare al Academiei Române (1993).Popescu, Emilian(20.02.1929, Orieşti, jud. Vâlcea)Teolog şi istoric. A absolvit Facultatea deTeologie, apoi Institutul Teologic din Bucureştişi Facultatea de Filologie (limbi clasice)a Universităţii din Bucureşti. Specializare laBerlin, Bonn, Köln, München, Lyon, Paris.Cercetător la Institutul de Arheologie alAcademiei, profesor la Institutul Teologicdin Bucureşti. A făcut săpături arheologicela Callatis şi Histria. Lucrări: Tabula lmperiiRomani – Romula, Durostorum, Tomis, 1969,în colaborare; Inscripţiile greceşti şi latine dinsecolele IV–XII descoperite în România, 1978, încolaborare; Etudes byzantines et post-byzantines,1991, în colaborare. Membru al InstitutuluiGerman de Arheologie, al Comisiei Internaţionalede Istorie Comparată Ecleziastică, alAsociaţiei Internaţionale de Studii Bizantine,preşedinte fondator al Societăţii Române deStudii Clasice. Membru de onoare al AcademieiRomâne (2006).Popescu, Eufrosina(20.10.1821 – 3.11.1900)Actriţă. Absolventă a Şcolii de Muzică aSocietăţii Filarmonice, a strălucit atât în teatruldramatic, cât şi în cel liric. A cultivat oartă interpretativă realistă. A creat roluri dindramaturgia românească, precum cea a luiVasile Alecsandri, piesele lui V. A. Urechia,Gheorghe Sion, Alexandru Macedonski etc.,dar şi din piese aparţinând repertoriuluiuniversal în: Vicleniile lui Scapin de Molière,Nunta lui Figaro de Pierre Caron de Beaumarchais,Don Carlos de Friedrich von Schilleretc. Cântăreaţă de renume european,cunoscută cu supranumele Marcolini, aînregistrat succese în diverse oraşe cu tradiţiimuzicale, ca Veneţia, Florenţa, Milano, Nisa.După 1859, stabilită în ţară, a făcut parte dindiferite asociaţii actoriceşti.Popescu, Gabriel(?.03.1932 – ?.10.2004, Bucureşti)Balerin. A studiat baletul în România ca eleval Floriei Capsali. Specializare la MoscovaPopescuEufrosina PopescuGabriel Popescu(Vaganova i-a fost profesoară), a dansatla Bolşoi Teatr. Prim-balerin al OpereiRomâne, partener al lui Irinel Liciu. Arestatîn 1959 ca homosexual. A rămas la Parisîn 1961 şi a fost ajutat, inclusiv financiar,de Eugène Ionesco, Elvira Popescu, RudolfNureiev. S-a angajat ca prim-balerin şicoregraf la Opera din Zürich, Elveţia, undea montat 14 spectacole, plecând apoi laŞcoala de Balet a Operei din Roma în calitatede coregraf. Carla Fracci a fost eleva sa.Scala din Milano i-a oferit, din 1978, uncontract pe viaţă. În acelaşi interval a avutun contract la Opera din Stuttgart, unde afăcut coregrafia pentru Frumoasa din PădureaAdormită, care a obţinut Medalia de Aur laFestivalul de la Washington. A revenit în ţarădupă 1989 pentru diverse coregrafii la Operadin Bucureşti. Distins cu Meritul Cultural îngrad de Cavaler.Popescu Gheorghe (Gică, zis Baciu)(9.10.1967, Calafat)Fotbalist. A jucat în Divizia A la UniversitateaCraiova şi la Steaua Bucureşti. În străinătatea jucat la PSV Eindhoven,TottenhamHotspur, FC Barcelona (unde a fost căpitanşi a câştigat Cupa Cupelor), Lecce, Galatasaray(Cupa UEFA, 2000), SV Hannover 96.A participat cu echipa naţională a Românieila trei turnee finale ale CampionatelorMondiale (1990, 1994 şi 1998) şi la două aleCampionatelor Europene (1996 şi 2000).Este impresar şi şi-a deschis propria şcoalăde fotbal, la Craiova.Popescu-Gopo, Ion(1.05.1923, Bucureşti – 29.11.1989, Bucureşti)Regizor de film. A studiat la Academia deArte din Bucureşti, pe care n-a terminat-o,absolvind în schimb un curs de animaţie laMoscova. Debutează în 1949 alături de tatălsău şi Matty Aslan cu scurtmetrajul de animaţiePunguţa cu doi bani. Din 1950 a începutsă lucreze la Studioul Cinematografic Bucureşti,în cadrul secţiei de animaţie. Chiar şiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 632 31.10.2011 17:29:26

PopescuGică Popescu Ion Popescu-Gopo Ioan-Ioviţ Popescu Irinel Popescubasmele lui Gopo nu rămân simple ecranizărifidele, ci sunt actualizate şi interpretate:De-aş fi... Harap Alb, 1965; Maria-Mirabela,1981; Fata moşneagului şi fata babei şi Rămăşagul,1985; Faust XX, 1966. A jucat şi ca actor,în filmele: O noapte de pomină, 1939, sauCantemir, 1975. Vicepreşedinte al AsociaţieiInternaţionale a Filmului de Animaţie, preşedinteal Asociaţiei Cineaştilor din România,1969–1989, director al secţiei de film dincadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.Primul său succes, Marele Premiu Palmed’Or la Cannes (1957), cu Scurtă istorie, a fostşi cel mai mare.Popescu, Ioan(23.06/5.07.1832, Caţa, jud. Braşov –3/15.03.1892, Sibiu)Pedagog. A absolvit Intitutul TeologicPedagogic din Sibiu. Specializare la Leipzig.Profesor la Institutul Teologic Pedagogic dinSibiu. Prim secretar al ASTRA, redactor alrevistei Transilvania. Membru al ComitetuluiPartidului Naţional Român. Lucrări:Compendiu de pedagogie, 1868; Psihologiaempirică sau ştiinţa despre suflet între marginileobservaţiunei, 1881; Pedagogia lucrată pe bazelepsihologice şi etice ale realismului herbartian,1892. Membru al Societăţii pentru PedagogiaŞtiinţifică din Germania. Membru corespondental Societăţii Academice Române.Popescu, Ioan-Ioviţscris şi Ioan-Iovitz Popescu(1.10.1932, Burila Mare, jud. Mehedinţi)Fizician. A studiat Fizica la Bucureşti. Specialistîn optică şi fizica plasmei. Profesorla Facultatea de Fizică a Universităţii dinBucureşti, rector al Universităţii. A lucratşi în cercetare la Institutul de Fizică dinBucureşti şi Institutul de Fizică şi TehnologiaRadiaţiei (Măgurele), al cărui directora fost între 1977 şi 1981. Lucrări: Fizicagenerală, 3 vol. (cu Gh. Ţiţeica), 1971, 1973,1975; Fundamentări ale spectroscopiei plasmei(cu I. Iova), 1987. Doctor Honoris Causaal Universităţii din Craiova (1998). OrdinulServiciu Credincios în rang de Comandor(2000). Membru al Academiei Române(1990); între 1990 şi 1992 a condus Secţiade ştiinţe fizice a acestei instituţii.Popescu, Irinel(22.04.1953, Filiaşi, jud. Dolj)Medic chirurg. A absolvit Institutul deMedicină şi Farmacie din Bucureşti. Specializărila Berlin, Paris, Pittsburgh, NewYork. Şeful Clinicii de chirurgie generală şitransplant hepatic la Clinica de ChirurgieFundeni. Director al Institutului de PerfecţionarePostuniversitară a Medicilor şi Farmaciştilor.Schimb de experienţă la clinicidin München, Hamburg, Capetown, Essen,Atena, Milano, Paris, Edinburgh. MembruPNŢCD, apoi PSD, senator, preşedinte alComisiei de Învăţământ a Senatului României.A realizat primul transplant hepaticdin România. Lucrări: Polipi şi polipoze rectocolonice,1988; Tumorile intestinului subţire,în colaborare, 1988; Supuraţiile pancreatice şiperipancreatice, în colaborare, 1990; Actualităţiîn chirurgie, în colaborare, 1998; Chirurgiaficatului (coordonator), 2004. Membru alSocietăţii Române de Chirurgie, membrual Academiei de Ştiinţe Medicale, membrual Uniunii Medicale Balcanice, membrual Academiei Oamenilor de Ştiinţă dinRomânia. Deţine Ordinul Naţional SteauaRomâniei în grad de Mare Ofiţer.Popescu, Iulian(24.08.1939, com. Licurici, jud. Gorj)Inginer. A absolvit Facultatea de Mecanicăla Institutul Politehnic din Cluj. Specializareîn Olanda. Profesor la Universitatea dinCraiova. Contribuţii în domeniul structuriimecanismelor şi optimizării lor, în prelucrareape maşini automate. Membru alAcademiei de Ştiinţe Tehnice din România.Preşedinte al Centrului teritorial Craiova alAsociaţiei Române de Teoria Mecanismelorşi Maşinilor.633ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 633 31.10.2011 17:29:26

PopescuLaurenţiu Mircea Popescu Leonid Popescu Mihai N. Popescu Mitică Popescu634Popescu, Laurenţiu Mircea(15.04.1944, Câmpulung, jud. Argeş)Medic. A absolvit Facultatea de Medicinădin Bucureşti. Specializare în Olanda.Profesor şi rector la Universitatea de Medicinăşi Farmacie din Bucureşti. Directoral Institutului de Patologie Victor Babeş.Contribuţii în histologie, în demonstrarearolului reticulului sarcoplasmatic în reglareadependentă de calciu a contracţiei muscularenetede. Lucrări: Influenţa sistemului nervoscentral în fibrinoliză, 1964; Biologia reproduceriiumane, 1976; Histologie medicală, 1987; Tratatde medicină internă. Bolile cardiovasculare, 1991;Atlas color de histologie: structura microscopică aţesuturilor şi organelor, 1995. Vicepreşedinte alAcademiei de Ştiinţe Medicale din România,membru al Academiei de Ştiinţe din NewYork. Membru corespondent al AcademeiRomâne (1995).Popescu, Leonid(20.03.1953, Sărăteni, Republica Moldova)Artist plastic şi prozator. A absolvit ColegiulRepublican de Arte Plastice I. Repin dinChişinău şi Institutul de Design din Harkov,Ucraina. A proiectat şi pictat nenumăratebiserici şi catedrale din Republica Moldova,din Rusia şi din Ucraina, precum cele dinApşa de Jos, Slatina şi Strâmtura din Bucovinade Nord (azi Ucraina), a zugrăvit CatedralaNaşterii Domnului din centrul Chişinăului(în colaborare cu colegul de breaslă GhenadieTâciuc). Scrie la săptămânalul Literaturaşi arta, unde publică eseuri şi cronici desprecolegii de breaslă. Volume: Din mărturiiletimpului (2000), Despre artă şi artişti (2003),La porţile mării (roman, 2001). Membru alUniunii Artiştilor Plastici din Moldova şi alAsociaţiei Internaţionale a Artiştilor Plastici(1996). Distins de Mitropolia Kievului şi aîntregii Ucraine cu Ordinul Sfântul Vladimirîntocmai cu Apostolii. Maestru în Artă(2001). Ordinul Sfântul Paisie Velicikovski(2003), Ordinul Andrei Rubliov (2005).Popescu, Mihai N.(22.07.1909, Târgovişte – 24.02.1953, Bucureşti)Actor. A absolvit Conservatorul la Bucureştica elev al Luciei Sturdza-Bulandra. A debutatpe scena Teatrului Naţional alături deIon Manolescu. A jucat la Teatrul Ventura,apoi a fost angajat la Naţional. Specializarela Viena cu Max Reinhardt. La întoarcerea fost angajat la Teatrul Maria Filotti, undei-a avut parteneri pe Agepsina Macri, AuraBuzescu. În 1946 era la Comedia, unde ajucat alături de Elvira Godeanu, Fory Etterle,Clody Bertola, George Mărutză. Profesor laInstitutul de Teatru din Bucureşti.Popescu, Mitică(2.12.1936, Bucureşti)Actor. A absolvit IATC la Bucureşti. Soţal actriţei Leopoldina Bălănuţă. Lucreazăla Teatrul Mic din Bucureşti. Roluri înteatru: Philadelphia eşti a mea de Brian Friel,1973; Galileo Galilei de Bertolt Brecht, 1975;Dosarul Andersonville de Saul Levitt, 1976;Emigranţii de Sławomir Mrozek, 1977; Săîmbrăcăm pe cei goi de Luigi Pirandello, 1978;Maestrul şi Margareta de Mihail Bulgakov,1980; Nişte ţărani de Dinu Săraru, 1981.Roluri în film: Zidul (1974); Tănase Scatiu(1975); Gustul şi culoarea fericirii (1978);Clipa (1979); Vânătoarea de vulpi (1980);Saltimbancii (1981); Un Saltimbanc la PolulNord (1982); Fram (Serial TV, 1983); Emisiacontinuă (1984); Fapt divers (1984); Căsătoriecu repetiţie (1985); Trenul de aur (1987); Moromeţii(1987); Un studio în căutarea unei vedete(1988); Drumeţ în calea lupilor (1988); MissLitoral (1990); Rămânerea (1992); Rosenemil(1993); Turnul din Pisa (2002); Dulcea saună amorţii (2003); Lotus (2004); Cel mai iubit dintrepământeni; Sistemul nervos (2005). PremiulUNITER pentru întreaga activitate, 2009.Popescu, Nicolae(22.09.1937, Comanda, com. Strehaia,jud. Mehedinţi – 29.07.2010)Matematician. A absolvit Facultatea deMatematică a Universităţii din Bucureşti.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 634 31.10.2011 17:29:27

PopescuNicolae Popescu Octavian Popescu Petre Popescu Petru PopescuCercetător la Institutul Simion Stoilow alAcademiei Române. Contribuţii în domeniultopologiei algebrice şi al logicii algebrice.Lucrări: Modules avec différentielle généralisée(1964); Caractérisation des catégories abéliennesavec générateurs et limites inductives exactes (cuPierre Gabriel), 1964; Elemente de teoria fasciculelor(1966); Some remarks about semi-artinianrings (cu C. Vraciu, 1973); A theorem of characterizationof residual transcendental extensions of avaluation (1988, cu V. Alexandru şi A. Zaharescu);Sur la définition des prolongements résiduelstranscendent d’une valuation sur un corps K àK (X), 1989 (cu E.L. Popescu); Elemente de teoriaanalitică a numerelor, 1968; Teoria categoriilorşi teoria fasciculelor, 1971; Categorii Abéliene,1971. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1997).Popescu, Niculae M.(10.02.1881, Dâmbovicioara, jud. Dâmboviţa –11.02.1963, Bucureşti)Preot şi istoric. A absolvit Teologia şi Filologiaclasică la Universitatea din Bucureşti. Specializarela Viena. Director la cancelaria MitropolieiUngrovlahiei, profesor la Facultateade Teologie din Bucureşti, secretar generalal Ministerului Cultelor. Lucrări: Exerciţii depaleografie românească (scriere chirilică), 1932;Chiril Lukaris şi ortodoxia română ardeleană,1946; Cuvântările bisericeşti ale mitropolituluiNicolae Krutiţki, 3 vol., 1949–1952. Membrual Academiei Române (1923), exclus în 1948,repus în drepturi în 1990. Vicepreşedinte(1939–1943) şi preşedinte al secţiunii istoricea Academiei (1941–1945).Popescu, Octavian(1951, Slatina)Biolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţe aUniversităţii din Belgrad, Secţia de biologiemoleculară şi fiziologie. Specializare la Iaşi,Paris, Basel în Elveţia. Cercetător la Institutulde Cercetări Biologice al Universităţiide Medicină şi Farmacie din Cluj, profesorşi decan al Facultăţii de Biologie-Geologie,apoi prorector al Universităţii din Cluj.A înfiinţat Laboratorul de GlicobiologieMoleculară, unde, în 1995, a descoperitcum se formează organismele pluricelularedin cele unicelulare, şi Centrul de BiologieMoleculară al Universităţii din Cluj (2001).A lucrat la Institutul Pasteur din Paris(1990–1992), apoi la Departamentul deCercetare al Spitalului Universitar şi la Universitateadin Basel, Elveţia (1993–1996).Contribuţii în domeniul geneticii moleculare,al înţelegerii proliferării celulelor canceroase.Membru al Societăţii Naţionale deBiologie Celulară. Membru corespondent alAcademiei Române (2000).Popescu, Petre(17.05.1917, Glodeanul Sărat, jud. Buzău –01.10.2010, Montréal)Preot. A absolvit Teologia ortodoxă la Cernăuţişi pe cea protestantă la Paris. Emigratîn Canada din 1951. Vicepreşedinte al CentruluiCultural Român din Montréal, la edificareacăruia a contribuit şi statul canadian,bogată activitate comunitară, de strângere arelaţiilor între românii aflaţi în afara graniţelor,în diverse părţi ale lumii, ca şi între aceştiaşi cultura patriei de origine. Redacteazărevista Candela din Montréal, colaboreazăla Revista de Cercetări Ştiinţifice din Paris, launele reviste din Canada: Cuvântul Românesc(Hamilton), Luceafărul românesc (Montréal) şidin Statele Unite: America (Cleveland).Popescu, Petru(2.02.1944, Bucureşti)Poet şi prozator. A absolvit Institutul deLimbi Străine (engleza) la Bucureşti. Funcţionarla Biblioteca Centrală Universitară,redactor la România literară. Bursier alPremiului Herder, Viena (1971–1972), şi alUniversităţii Iowa (1974), expatriat în 1975în Marea Britanie, apoi SUA, continuă săscrie versuri şi proză. Este acceptat la TheAmerican Film Institute de la Hollywood(Los Angeles) în 1978. A avut doisprezece635ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 635 31.10.2011 17:29:27

636ani de succese în lumea filmului: TheObsessive Love, Death of An Angel, 1983, estedisputat pentru producţie de către RobertRedford, Robert Duval, Sigourney Weaver,Dusan Makavejev, Jan Troell, Peter Coyoteşi alte personalităţi ale filmului american şiinternaţional. Ca rezultat, studioul Fox îioferă să-şi regizeze propriul film, care esteterminat în 1985 şi distribuit în 1986. Filmuleste o poveste socială contemporană, petrecutăîn California. A revenit în România, învizită, în 1991 şi 2008. A scris lirică citadinăşi experimentală: Zeu printre blocuri, 1966,debut; Fire de Jazz, 1969, şi proză de observaţie,modernă şi discursivă ca stil: Moartea dinfereastră, 1967; Prins, 1969, Premiul UniuniiScriitorilor; Dulce ca mierea e glonţul patriei,1971; Între Socrate şi Xantipa, 1973; Sfârşitulbahic, 1973; Copiii Domnului, 1974; Boxes,Stairs and Whistietime (Cutii, scări şi fluiere),versuri; Before and After Edith (Înainte şi dupăEdith), primul roman scris în engleză, tradusşi în română, 1993; The Last Wave (Ultimulval), 1978; In Hot Blood (Cu sânge fierbinte),1986, ca şi scenariul de film cu acelaşi titlu,în regia lui Peter Weir, 1991; Nobody’s Children(Copiii nimănui), 1991, despre România;Almost Adam, 1995, roman de mare succes înSUA; The Oasis, 2001.Popescu, Radu(1655, ? – 1729, Bucureşti)Cronicar. A făcut parte din facţiunea boiereascănumită „a Bălenilor“, opusă – înŢara Românească – facţiunii Cantacuzinilor.Cronicar oficial al lui Nicolae Mavrocordat.A fost mare vornic, mare ban. Ştia latină,greacă, turcă. A supravegheat trecerea prinţară a regelui Suediei, Carol al XII-lea. A scrisIstoriile domnilor Ţării Româneşti, care cuprindeevenimentele dintre 1290 şi 1728. A fostpublicată prima oară de Mihail Kogălniceanuîn Magazin istoric pentru Dachia, 1846–1847, şise remarcă prin verva stilului oral.Popescu, Stela(21.12.1935, Bălţi, Basarabia)Actriţă de teatru şi film. A absolvit Institutulde Teatru la Bucureşti. Lucrează la Teatrulde Revistă. A realizat cupluri celebre alăturide Ştefan Bănică Senior şi Alexandru Arşinel.Roluri în film: Sexy Harem Ada-Kaleh(2001); A doua cădere a Constantinopolului(1995); Maria şi Mirabela în Tranzistoria(1989); Figuranţii (1987); În fiecare zi mi-edor de tine (1987); Secretul lui Nemesis (1985);Vara sentimentală (1985); Galax, omul păpuşă(1984); Un petic de cer (1984); Zbor periculos(1984); Căruţa cu mere (1983); Pe malul stâng alDunării albastre (1983); Am o idee (1981); AnaPopescuşi hoţul (1981); Grăbeşte-te încet (1981); NeaMărin miliardar (1979); Drumuri în cumpănă(1978); Tufă de Veneţia (1977); Ultima noaptea singurătăţii (1976); Elixirul tinereţii (1975);Despre o anumită fericire (1973); DimitrieCantemir (1973); Astă-seară dansăm în familie(1972); Recomandări (1971, TV); PantofulCenuşăresei (1969); Vin cicliştii (1968); FaustXX (1966); Sărutul (1965); Omul de lângă tine(1961); Alo? Aţi greşit numărul (1958).Popescu, Stere(17.04.1920, Galaţi – ?.03.1968, Londra)Balerin. A absolvit Facultatea de Arhitecturăla Bucureşti şi, în paralel, Şcoala de dansa Floriei Capsali. Prim-balerin la OperaRomână în anii 1940. În 1947 a refuzat săintre în partid şi a fost dat afară de la Operă.Arestat. Reprimit la Opera Română în 1960.Rămâne în Franţa cu prilejul unui turneula Paris împreună cu Gabriel Popescu. S-amutat la Londra ca profesor la CentralSchool of Art. A mai făcut două spectacole,după care s-a sinucis.Popescu, Ştefan(20.01.1872, Finţeşti, jud. Buzău –1948, Bucureşti)Pictor, desenator. A studiat la Academia deArte din München şi Academia de Arte dinParis. Este unul dintre gravorii de referinţădin arta românească. În 1904 este premiatla München cu Medalia de Aur la ExpoziţiaInternaţională Sezession. A studiat laParis cu Lucien Simon şi Eugène AnatoleCarrière. În 1901, în timp ce se afla la studiila Paris, a pus, împreună cu GheorghePetraşcu, bazele unei grupări artistice apictorilor români plecaţi la Paris, numităTinerimea Artistică. Din asociaţie făceauparte: Kimon Loghi, Ipolit Strâmbu, FrederikStorck, Nicolae Vermont. În 1905 devinemembru al grupului Cercle des étudiantsromains, alături de Constantin Brâncuşi,George Enescu, Traian Vuia, Aurel Vlai cu,Henri Coandă, Ion Pillat, C. Levaditi,Duiliu Marcu, Theodorescu-Sion, NicolaeDărăscu, Camil Ressu, Eustaţiu Stoenescu,Theodor Cornel şi alţii. Devine în 1908asociat al Salonului Societăţii Naţionaledin Paris şi membru societar al grupărilormüncheneze Sezession şi Kunstlergenossenschaft.Locuieşte din 1909 la prietenulsău Constantin Brâncuşi, în cartierulMontparnasse din Paris. În 1910 fondeazăasociaţia Amicale a românilor din Paris subegida ambasadorului României la Paris.Aceasta mai avea printre membrii fondatoripe George Enescu, Constantin Brâncuşi,Edouard de Max, Gheorghe Mărculescu,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 636 31.10.2011 17:29:27

PopescuStela Popescu Călin Popescu Tăriceanu Teodor PopescuTheodor Pallady, medicul Levaditi şi avocatulVirgil V. Stănescu. Pictează în anii următoriîn Franţa, Elveţia, Turcia, Italia, Grecia,Iugoslavia, Maroc, Alger, Tunisia, Germaniaetc. A expus regulat la Tinerimea Artistică,până în 1924, şi la Saloanele Oficiale. Caşi ceilalţi colegi de generaţie este fascinatde peisajele de la Balcic, pe care le picteazăcu mare plăcere. În 1922 organizează laBalcic, cu ajutorul asociaţiei Cercul Intim,o expoziţie dedicată locului şi la care participăcu lucrări Cecilia Cuţescu Storck, JeanAlexandru Steriadi, Gheorghe Petraşcu. În1936, 1937 expune lucrări împreună cuIosif Iser şi Gheorghe Petraşcu în cadrulgrupării Arta, iar în 1937 obţine PremiulExpoziţiei Internaţionale de la Paris. A obţinutLegiunea de Onoare în 1925 şi PremiulNaţional pentru pictură în 1928. Din 1922a fost pentru o perioadă scurtă profesor laAcademia de Artă din Bucureşti. Lucrări:Atelier de tâmplărie, La negustorii de curmale,Ocna la Tg. Ocna, Prânzul secerătorilor, La seceriş,proiectul de frescă Cele 2 fete de împărat,Stradă în Maroc, Istanbul, Turcoaice la fântanade la Balcic, Peisaj cu sălcii, Crăiţe, Marină,La ocean, Peisaj cu mănăstire, Scări în pădure,Veneţia, Peisaj din Maroc, Arabi etc. PremiulNaţional pentru pictură (1928). Membru deonoare al Academiei Române (1936).Popescu Tăriceanu, Călin(14.01.1952, Bucureşti)Inginer şi prim-ministru al României.A absolvit Hidrotehnica la Institutul deConstrucţii din Bucureşti. A lucrat ca inginerla Administraţia Naţională a Apelor (Argeş).După 1989, membru al Partidului NaţionalLiberal, preşedinte al lui (2005–2009).Director al Radio Contact (1992–1996).Deputat de Arad (1990–1992), de Bucureşti(1996–2000). Ministru al Industriei şiComerţului (1996–1997). Prim-ministrual României (2004–2008). Preşedinte deonoare al Asociaţiei Producătorilor şiImportatorilor de Automobile din România.Popescu, Teodor M.(01.06.1923, Boteni, Dâmboviţa –04.04.1973, Bucureşti)Teolog. A studiat Teologia la Bucureşti,Literele şi Filosofia la Leipzig. Specializăriîn teologie la Atena şi Paris. Profesor deTeologie la Chişinău şi Bucureşti. Lucrări:Istoria creştinismului ca istorie a culturii, Chişinău,1926; Enciclopedia patriarhilor ortodocşi dela 1848, 1935; Teologia ca ştiinţă, Bucureşti,1937; Atitudinea Vaticanului faţă de Ortodoxie înultimii treizeci de ani, 1949; Condiţiile istorice aleformării vechilor Biserici Orientale, 1965.Popescu, Tudor R.(22.05.1913, Brăila – 2004, Bucureşti)Jurist. A absolvit Dreptul la Iaşi cu MagnaCum Laude. Specializare la Paris. Profesor laFacultatea de Drept a Universităţii din Iaşi,apoi din Bucureşti. Membru al ConsiliuluiLegislativ Român (1938–1948), consilierjuridic în Comisia ministerială pentru redresareeconomică şi stabilizare monetară(1947), preşedinte al Comisiei pentru aplicareaLegii de confiscare a patrimoniului tuturorinstituţiilor religioase (1948), preşedinteal Societăţii Române de Drept Comparat(1957–1988). Lucrări: Fundaţia în Dreptulcomparat cu specială privire asupra Dreptuluiromân, 1937; Călăuza juristului, 1955; Dreptulfamiliei, 2 vol., 1960, 1965; Căsătoria, familia şiDreptul, 1963; Dreptul comerţului internaţional,1975. Membru al Societăţii de LegislaţieComparată din Paris, al Institutului Internaţionalpentru Unificarea Dreptului Privat dinRoma, al Clubului Internaţional de Arbitri înAfaceri Comerciale din Milano. Membru deonoare al Academiei Române (1993).Popescu, Valerian C.(26.10.1912, Negreşti, jud. Vaslui)Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti.Profesor la Institutul de Medicină şi Farmaciedin Bucureşti. Contribuţii în domeniulanesteziei în stomatologie şi al traumatologieimaxilo-faciale. Lucrări: Tehnici curente637ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 637 31.10.2011 17:29:27

PopescuVera Popescu Ion Popescu-Voiteşti Radu Popescu-Zeletin Gligor Popi638în chirurgia stomatologică, 1961; Chirurgiebuco-maxilo-facială, 2 vol., 1964; Igiena gurii şia dinţilor, 1967; Anestezia în stomatologie, 1973;Radiologie stomatologică, 1985. Membru alAcademiei de Ştiinţe Medicale din România,al Academiei de Chirurgie Dentară din Paris.Premiul Maginot al Academiei de Medicinădin Paris. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1963).Popescu, Vera(8.11.1915, Tighina, Basarabia – 2008, Bucureşti)Juristă. A absolvit liceul la Tighina, apoiDreptul la Universitatea din Iaşi. Odihnăabsolută la Văratic doi ani deoarece se depistaseo tuberculoză incipientă. În 1940 s-acăsătorit cu juristul Tudor P. şi s-a angajatla Consiliul Superior Legislativ (1940–1948),fiind prima femeie din România care a lucratîn acest for. A predat la Şcoala Juridică dinBucureşti, a lucrat la Ministerul Justiţiei,unde a redactat revista Justiţia nouă, apoi laInstitutul de Petrol şi Gaze.Popescu-Voiteşti, Ion(18.11.1876, Voiteşti, com. Bălăneşti, jud. Gorj –4.10.1944, Bucureşti)Geolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţe aUniversităţii din Bucureşti. Specializare laParis. Profesor la Facultatea de Ştiinţe dinBucureşti. A participat la războiul balcanic(1913) şi la Primul Război Mondial (1918),ajungând până la gradul de maior. Contribuţiiîn domeniul paleontologiei, concretizateprintr-o colecţie impresionantă (obiecte,schiţe, hărţi, fotografii).Popescu-Zeletin, Ion Gh.(1.02.1907, Buda, jud. Bacău –20.05.1974, Bucureşti)Inginer silvic. Tată al lui Radu P.-Z. A absolvitDreptul la Iaşi şi Silvicultura la Bucureşti.Specializare la Giessen, Germania. Profesorla Institutul de Prelucrarea Lemnului şiInstitutul Forestier din Braşov, apoi la InstitutulPolitehnic din Braşov. Contribuţii înbiometria forestieră şi amenajarea pădurilor(ocrotirea arboretului natural din Carpaţi).Lucrări: Consideraţii asupra împăduririlor cusalcâm din regiunea Dridu, 1933; Amenajareapădurilor, 1941; Norme pentru constituireamarilor unităţi forestiere, 1948; Rolul pădurilorîn economia apelor, 1950, Biometria forestieră,1956, în colaborare. Membru al Academieide Ştiinţe Agricole şi Silvice din România,membru al Uniunii Internaţionale a Institutelorde Cercetare Forestieră. Membrucorespondent al Academiei Române (1955).Popescu-Zeletin, Radu(4.02.1947, Bucureşti)Inginer. Fiu al lui Ion Gh. P.-Z. A absolvitAutomatica la Bucureşti şi s-a specializat laBremen şi Berlin, Germania. A fost inginerla Fabrica de Cinescoape din Bucureşti,cercetător la Institutul de Tehnică de Calcul,apoi la Institutul de Cercetări NucleareHahn-Meitner, Berlin (1947–1987), directoral Institutului de Cercetare GMD-FOKUS,profesor la Universitatea Tehnică din Berlin.Contribuţii în domeniul reţelelor decalculatoare (reţeaua naţională germană),proiecte comunitare (sisteme de fişierevirtuale, baze de date distribuite). MedaliaIEEE (1988). Membru de onoare al AcademieiRomâne (1997).Popi, Gligor(17.09.1918, Toracul Mic, Banatul Sârbesc –31.01.2008, Vârşeţ)Istoric. A absolvit Şcoala Normală la Vârşeţşi Istoria la Universitatea din Belgrad. Profesorla Academia Pedagogică din Vârşeţ.A publicat în Nădejdea (1927–1944), săptămânalulLibertatea (din 1945), Lumina, revistăde literatură, artă şi cultură (din 1947),Bucuria copiilor, Femeia nouă, Calendarul popular(ulterior Almanahul Libertatea), Tibiscus,Cuvântul românesc, Familia, Tinereţea, Tradiţia,Foaia Sân-Mihaiului, Satu Nou, atât în limbaromână, cât şi în limba sârbă. A scris înziarul de la Novi Sad (tipărit în cinci limbi)ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 638 31.10.2011 17:29:27

Misao, precum şi în Vršačka kula – „CulaVârşeţului“ din Vârseţ, în ziarul Dnevnik dinNovi Sad etc. Promotor al învăţământului înlimba română în Banatul Sârbesc. Este autorula 11 cărţi, dintre care majoritatea suntde interes major pentru minoritatea românădin Serbia şi Muntenegru sau opere importantepentru relaţiile româno-sârbe. Dintreele trebuie amintite: Rumuni u JugoslovenskomBanatu izmedju dva rata (Românii din Banatuliugoslav în perioada dintre cele două războaie),Novi Sad, 1976; Jugoslovensko-rumunskiodnosi 1918–1941 (Relaţiile iugoslavo-române1918–1941), Novi Sad, Vârşeţ, 1984; Româniidin Banatul Sârbesc în secolele XVIII–XX. Paginide istorie şi cultură, Vârşeţ, Bucureşti, 1993;Românii din Banatul sârbesc – 1941–1996,1998; Românii în viaţa publică, Novi Sad,2001. Elector al Consiliului Naţional Romândin Serbia ca reprezentant al Societăţii deLimba Română din Voivodina, al căruimembru fondator era.Popişteanu, Alexandru(3.01.1904, Bucureşti –1.06.1941, Marienthal, lângă Odesa)Pilot. Tată al lui Cristian P. A absolvit ŞcoalaPregătitoare de Ofiţeri de Aviaţie de laCotroceni. În timpul celui de-al Doilea RăzboiMondial a comandat Grupul de Luptănr. 7. A participat la 33 de raiduri aeriene şi aobţinut Ordinele Mihai Viteazul clasa a III-aşi Virtutea Aeronautică. A murit în luptă.Popişteanu, Cristian(25.12.1932, Bucureşti – 26.02.1999, Bucureşti)Istoric. A absolvit Institutul pentru RelaţiiInternaţionale al ASE şi şi-a susţinut doctoratulîn istorie la Universitatea din Bucureşti.Cofondator al revistelor Lumea (1963) şiMagazin istoric (1967). Lucrări: Independenţă,Nealiniere, Pace: Momente şi semnificaţii ale uneimişcări istorice a secolului XX, în colaborare;Istoria clipei; Sturdzeştii: din cronica unei familiiistorice, în colaborare; A Trip down MemoryLane; Romania and the Balkan Entente, cuo postfaţă a lui A.J. Toynbee. Director alMagazinului istoric şi preşedinte al fundaţieiacestuia. Membru al Institutului pentru StudiiInternaţionale din Bucureşti, al AsociaţieiAmericane a Istoricilor, al Institutului Internaţionalal Presei (Viena şi Zürich). O stradădin Bucureşti îi poartă numele.Popov, Vasile Mihai(7.07.1928, Galaţi)Inginer. A absolvit Politehnica din Bucureşti.Cercetător la Institutul de Energeticăal Academiei. Trăieşte în Florida, SUA.PopoviciAlexandru PopişteanuVasile Mihai PopovConcepere, proiectare şi execuţie a calculatoareloranalitice Mecan I si Mecan II.A fundamentat principiul hiperstabilităţiisistemelor, recunoscut pe plan mondial cunumele autorului, publicând în 1957 primalucrare care marchează contribuţia sa depionierat în acest domeniu. Ineditul opereiconstă în utilizarea ecuaţiilor integrale înlocul metodei funcţiei Liapunov şi rezultatulacestei iniţiative a fost criteriul frecvenţial destabilitate care în prezent îi poartă numele.Lucrări în domeniul stabilităţii sistemelorautomate neliniare: Hiperstabilitatea SistemelorAutomate (1966), care s-a impus prin fapteteoretice remarcabile. Şcoala românească deteorie matematică a sistemelor automate,deschisă de el prin teoria hiperstabilităţiisistemelor, a fost dezvoltată de Vlad Ionescuşi Vladimir Răsvan. Membru corespondental Academiei Române (1963).Popovici, Aurel C.(4.10.1863, Lugoj – 10.02.1917, Geneva)Publicist. A absolvit Medicina la Viena.Luptător pentru drepturile românilor dinAustro-Ungaria. După o condamnare depatru ani în Transilvania, vine în România.Colaborează la Gazeta de Transilvania, Sămănătorul,Adevărul ş.a. Din păcate doctrina sanaţională a fost preluată şi exacerbată deGarda de Fier. Lucrări: Naţionalism şi democraţie,1903.Popovici-Barcianu, Daniil(18.10.1847, Răşinari, jud. Sibiu –3/16.02.1903, Sibiu)Teolog şi naturalist. Fiu al lui Sava P.-B.A absolvit Institutul Teologic-Pedagogicdin Sibiu. Specializare în Germania pentrustudiul organizării şcolilor populare. A studiatştiinţele naturale, filosofia şi pedagogiala universităţile din Viena, Bonn şi Leipzig.Profesor la Institutul Teologic-Pedagogicşi director al Şcolii de Fete ASTRA dinSibiu. Membru în Comitetul PartiduluiNaţional Român din Transilvania, unul639ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 639 31.10.2011 17:29:27

PopoviciSava Popovici-Barcianu Andrei Popovici-Bâznoşanu Călin Popovici640dintre iniţiatorii Memorandumului (1862),motiv pentru care a făcut închisoare laVacz. Lucrări: Untersuhungen uber die Blutentwicklungder Onagraceen, 1874; Elemente deistorie naturală pentru şcoalele poporale, 2 vol.,1881–1883. A reeditat lucrările tatălui său.Popovici-Barcianu, Sava(1814, Răşinari, jud. Sibiu –12/24.03.1879, Răşinari)Om politic. Tată al lui Daniil P.-B. A studiatMedicina la Viena, Filosofia la Clujşi Teologia la Sibiu. Profesor la InstitutulTeologic-Pedagogic din Sibiu. A participatla revoluţia de la 1848 în Transilvania şi afăcut parte din delegaţia condusă de AndreiŞaguna pe Câmpia Libertăţii de la Blaj.Lucrări: Curs de aritmetică pentru folosul şitrebuinţa tinerimei române (1848), Abeţedarpentru folosul şcoalelor de legea greco-răsăriteană(1851), Culegere de istorioare morale (1876),Gramatica română. Curs pregătitor pentruşcoalele secundare preparandii şi privaţi (1852).Membru corespondent al Societăţii AcademiceRomâne (1869).Popovici-Bayreuth, Dimitrie(19.07.1860, Iaşi – 6.04.1927, Cluj)Bariton. A absolvit Conservatorul la Bucureştişi s-a specializat la Viena. Solist al Operelordin Praga, Viena, München, Hamburgşi Bayreuth. A întreprins turnee în Europaşi SUA. A revenit în ţară în 1905 şi a preluatconducerea Conservatorului din Bucureşti,apoi a celui din Cluj.Popovici-Bâznoşanu, Andrei(1876, Bâznoasa, com. Lunca, jud. Botoşani –1969, Bucureşti)Zoolog. Armean din Moldova după mamă(Ericeanu). Căsătorit cu Maria Buiucliu,dintr-o familie de junimişti, evreică. A absolvitFacultatea de Ştiinţe la Bucureşti. Specializarela München. Profesor la Facultatea de Biologiea Universităţii din Bucureşti. A întemeiatStaţiunea Zoologică de la Sinaia (1922), alcărei director a fost 19 ani (urmat de ConstantinMotăş), şi s-a sprijinit pe organizaţiaturistică numită Cabana Naturaliştilor, alcărei consilier a fost. A fost coorganizator alprimului Congres Internaţional de Zoologie(Cluj, 1928) şi al Rezervaţiei Retezat (1935).Arhiva Erbiceanu–Buiucliu–Popovici–Bâznoşanu,cuprinzând documente vechi de câtevasute de ani (de la Miron Costin), a fost predatăAcademiei Române de fiica zoologului.Popovici, Călin(4.10.1910, Galaţi – 16.01.1977, Bucureşti)Astronom, astrofizician şi geodez. A pusfundamentul cercetărilor de fizică solară, defotometrie a stelelor şi geodezie spaţială înRomânia. El este cel care a început predareaastrofizicii generale şi a fizicii solare laUniversitatea din Bucureşti. Şi-a începutcariera de astronom la Observatorul dinBucureşti în 1930, pe când era încă studentîn anul al III-lea. A obţinut doctoratulîn 1949, la Bucureşti, cu o teză care trataprobleme legate de mişcarea Soarelui însistemul local de mişcări stelare proprii.A început să predea astrofizica la Facultateade Fizică şi Matematică din Bucureşti. Între1952 şi 1961 a predat astronomia geodezicăşi cartografia la Academia Militară Tehnică,unde a fost profesor. În 1961 s-a transferatla Institutul de Construcţii unde preda şicursuri de gravimetrie. Preda fizica solară laUniversitatea din Bucureşti şi la Facultateade Matematică, înainte de 1957. Principalasa contribuţie la studiul sateliţilor a reprezentat-ometoda „cercului de simultaneitate“,cu care a determinat în 1962 primadirecţie spaţială în Europa, între Bucureşti şiPostdam. Metoda sa a fost aplicată cu succesîn Franţa, Germania şi Rusia. Membrupost-mortem al Academiei Române (1990).Popovici, Constantin(21.05.1924, Româncăuţi, Bucovina de Nord –4.12.2010, Chişinău)Filolog şi folclorist. A absolvit Facultatea deFilologie a Universităţii din Cernăuţi. A fostENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 640 31.10.2011 17:29:28

PopoviciConstantin Popovici Constantin C. Popovici D. Popovici Doru Popoviciprofesor la Institutul Învăţătoresc, Universitateade Stat şi Institutul Pedagogic dinCernăuţi, apoi la Institutul de Istorie, Limbăşi Literatură al Filialei Moldoveneşti a AŞ aURSS, şef al Secţiei literatură comparată aInstitutului de Limbă şi Literatură al AŞM,director al Secţiei de studiere a minorităţilornaţionale a AŞM (din 1993 – InstitutulMinorităţilor Naţionale, iar din 1999 –Institutul de Cercetări Interetnice). Lucrări:Социальные мотивы в поэзии Эминеску(1963); Ion Creangă şi basmul est-slav (1967);Украинский театр на Кишиневской сцене(1974); Eminescu. Viaţa şi opera (1974, 1976,1988, 2001, 2005, 1982, versiunea rusă);albumul-monografie M. Eminescu. Viaţa şiopera în documente, mărturii, ilustraţii (în limbileromână, rusă, franceză, engleză, 1985);Украiнський театр на Кишинiвськiи сценi(1995). Laureat al Premiului InternaţionalAndrei Pervozvannîi (Rusia), al PremiuluiI.P. Kotlearevski (Ucraina) şi al PremiuluiPrezidiului AŞM. Distins cu titlurile OmEmerit, Eminent al Învăţământului Public,prinţ al Ordinului Internaţional al CavalerilorArhistrateg Mihail în grad de general-colonel.A fost distins cu 20 de ordine,inclusiv Ordinul pentru Apărarea Patrieiclasa I, Ordinul Republicii şi 25 de medaliicivile şi militare din 8 state (URSS, RepublicaMoldova, Rusia, Ucraina, România, Ungaria,Germania, Canada). Membru de onoare alAcademiei de Ştiinţe din Ucraina, membrual Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Popovici, Constantin C.(12/24.03.1878, Iaşi – 26.11.1956, Bucureşti)Inginer (sisteme tehnologice), matematicianşi astronom. A absolvit Facultatea de Matematicăa Universităţii din Iaşi. Specializare laParis. Profesor la Universitatea din Iaşi, apoila cea din Bucureşti, Catedra de astronomie.A înfiinţat Observatorul Astronomic din Iaşi(1913) şi a condus Observatorul Astronomicdin Bucureşti (1937–1943). A determinatmulţimea funcţiilor (care îi poartă numele)ce rămân invariante în raport cu un argumentfuncţional dat. Lucrări: Sur les écuationsaux integrales réciproques, 1907; Integration dessystèmes d’écuations functionelles, 1933; Astronomiestellaire, 1944; Importanţa presiunii luminiiîn mecanica cerească, 1950. Membru al SocietăţiiRomâne de Ştiinţă, al Societăţii Francezede Matematică. Membru de onoare alAcademiei Române (1990).Popovici, D(imitrie)(25.10.1902, Dăneasa, jud. Olt – 5.12.1952, Cluj)Comparatist. A absolvit Literele şi Filosofiala Bucureşti. S-a specializat la Paris înliteratură comparată. A fost lector de limbaromână la Sorbona şi École des LanguesOrientales Vives (1930–1940). A fost profesorla Universitatea din Cluj şi director alBibliotecii Academiei, filiala Cluj. A lăsat unfond de manuscrise care-i poartă numele(1300 de piese). Fondator al revistei Studiiliterare (1942–1948). Este unul dintrefondatorii comparatismului în România:Ideologia literară a lui Heliade-Rădulescu, 1935;Santa-Cetate · Între utopie şi poezie, 1935; Cercetăride literatură română, 1944; La litératureroumaine à l’époque des Lumières (Literaturaromână în epoca Luminilor), 1945.Popovici, Doru(17.02.1932, Reşiţa)Compozitor. Tatăl său a murit la Gherla, în1959, arestat după evenimentele din Ungariadin 1956. A absolvit Conservatorul la Bucureştica elev al lui Mihail Andricu, MihailJora, Paul Constantinescu, Marţian Negrea,Zeno Vancea. Specializare la Darmstadtcu György Ligeti, Karlheinz Stockhausenşi Iannis Xenakis. Editor muzical la RadiodifuziuneaRomână. Profesor la Facultateade Muzică a Universităţii Spiru Haret. I-aufost elevi Şerban Nichifor, Costin Miereanu,Florian Lungu ş.a. A compus muzică postimpresionistăşi dodecafonică (primul compozitorromân în acest gen), fiind influenţatde postbizantinismul muzicii româneşti.641ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 641 31.10.2011 17:29:28

642Eusebiu PopoviciMihai Popovici (politician)Lucrări: Sonata pentru pian; Sonata pentruvioară şi pian; Mariana Pineda; Prometheus;Omagiu lui Palestrina; Porumbeii morţii; Omagiului Ţuculescu; Omagiu lui Eminescu; Imnuribizantine; Codex Caioni. Distins cu PremiileUniunii Compozitorilor Iugoslavi (1970),mai multe premii ale UCMR, precum şi cuPremiul Academiei Române (1972).Popovici, Eusebiu(15.02.1838, Cernăuţi – 28.09.1922, Cernăuţi)Preot şi profesor. A absolvit Teologia laCernăuţi. Specializare la Viena. Custode alBibliotecii de Stat din Cernăuţi. Profesor laFacultatea de Teologie a Universităţii dinCernăuţi, rector al universităţii. Membruîn Consiliul şcolar al Austriei, vicar al ArhiepiscopieiCernăuţilor. Lucrări: Gramaticăromânească, 1921. Membru de onoare alAcademiei Române (1908).Popovici, Gheorghe(8.11.1863, Cernăuţi –12.07.1905, Munkacs, azi Mukacevo, Ucraina)Istoric. A absolvit Dreptul la Cernăuţi.Specializare la Innsbruck. Contribuţii îndomeniul istoriei fenomenului juridicromânesc. Lucrări: Mihai Vodă şi moşnenii dinSularul – o încercare interpretativă, 1886; Anulde la martie în Moldova în timpul lui Alexandrucel Bun. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1905).Popovici, Gheorghe(25.04.1862, Cliciova, jud. Timiş –27.12.1927, Lugoj)Preot, teolog, istoric. A absolvit Teologia laUniversitatea din Cernăuţi. Specializare laViena. Membru, vicepreşedinte şi deputatîn Dieta de la Budapesta al PartiduluiNaţional din Transilvania. Protopop alLugojului. Lucrări: Uniunea românilor dinTransilvania cu biserica romano-catolică subîmpăratul Leopold I, 1901; Istoria românilorbănăţeni, 1904. Membru corespondent alAcademiei Române (1909).PopoviciPopovici, Ilie T.(30.10.1902, Budăi, Republica Moldova –11.10.1982, Bucureşti)Medic veterinar. A absolvit Medicina Veterinarăla Bucureşti. A fost bacteriolog îndiverse laboratoare din Chişinău, apoi profesorla Facultatea de Medicină Veterinară dinBucureşti. Fondator al Institutului de Zootehnieşi Medicină Veterinară din Bucureşti,al cărui director a fost (1949–1962). A creatşi optimizat vaccinuri pentru animale.Lucrări: Vaccinarea împotriva angalaxiei contagioasea oilor şi caprelor cu ajutorul culturilor viide Capromyes agalactice, 1957; O nouă metodăde vaccinare antirabică folosită în combatereaturbării la animale în RPR, 1960. Membrucorespondent al Academiei Române (1955).Popovici, Ionel(n. 1952, Satu Nou, Iugoslavia)Pictor. Elev al lui Livius Balnojan, carei-a fost profesor la şcoala din satul natal.A absolvit Liceul de Arte Plastice la NoviSad şi Institutul de Arte Plastice la Bucureştica elev al lui Corneliu Baba. Este graficianulTrustului de Presă şi Editură Libertatea dinPancevo. A participat la peste 250 de expoziţiicolective în ţară şi în străinătate. Faceparte din grupul de artă Pesak (Nisipul).Popovici, Iosif(17.02.1876, Cliciova-Bethausen, Timiş –26.08.1928, Cluj)Lingvist. A făcut liceul la Lugoj şi Braşov,Filologia la Budapesta, Leipzig, Viena,Zagreb, Paris. Elev al lui Gustav Weigand,Gaston Paris şi Wilhelm Meyer-Lübke. Profesorde slavistică la Universitatea din Cluj.Lucrări: Vocalele româneşti, 1926; Dialecteleromâne din Istria, 2 vol., 1909, 1914; Jertfazidirii la români, 1909. A descoperit la Budapestaprimul exemplar complet al Paliei de laOrăştie. A cules Poezii populare române, 1909.Popovici, Mihai(21.10.1879, Braşov – 7.05.1966, Bucureşti)Om politic. A absolvit Dreptul la Budapestaşi Filosofia la Viena. Membru al PartiduluiNaţional Român, militant pentru unireaTransilvaniei cu ţara. În timpul războiului,între 1917 şi 1918, a fost însărcinat cuorganizarea corpului voluntarilor români înMoldova, mulţi dintre ei adunaţi din rândulprizonierilor ardeleni din Rusia. De asemenea,a făcut parte din Comitetul Naţionalal românilor emigraţi din Austro-Ungaria,constituit la Odessa în 1918. Membru alConsiliului Dirigent al Transilvaniei laDepartamentul Industriei şi Comerţului,deputat în Parlamentul României întregite.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 642 31.10.2011 17:29:28

PopoviciMihail Popovici (medic) Nicolae Popovici Silvia Popovici Titus PopoviciÎn cabinetul Blocului Parlamentar a ocupatportofoliile Ministerului Lucrărilor Publiceşi al Ministerului Finanţelor. Vicepreşedinteal PNŢ (1926). A făcut parte din toateguvernele ţărăniste (8 guvernări), în specialca ministru al Finanţelor, dar şi al Justiţiei,Internelor şi al Lucrărilor publice. Adept allui Iuliu Maniu. Arestat ca ţărănist în 1947şi acuzat de conspiraţie contra statuluiîn afacerea Tămădău. Deţinut la Sighetpână în 1955. Lucrări: Solidarismul politic,Bucureşti, 1923; Bugetul, 1924; Datoriile şicreanţele României după tratate, 1925; Discurs,1925; Politica de revalorizare şi conversiunea laBanca Naţională, 1925; Politica de producţiuneşi bugetul, 1926; Legea pentru reorganizareaÎnaltei Curţi, 1929; Legea contabilităţii publice,1930; Lege pentru reorganizarea Înaltei Curţi deConturi, 1930.Popovici, Mihail(29.10.1942, Podoima, Basarabia)Medic. A absolvit Facultatea de Medicinăla Institutul de Medicină din Chişinău şis-a specializat în cardiologie. Cofondator,cu V. Anestiade, şi director al Institutuluide Cardiologie din Chișinău. A definitfactorii (autoimuni, toxici, virali ş.a.) carecontribuie la dezvoltarea cardiomiopatiilordilatative. Director coordonator al Programuluide Intervenţie Naţională Integratăîmpotriva bolilor nontransmisibile. A fostdeputat în Parlamentul Republicii Moldova(1990–1994). Autor a 17 brevete de invenţie,din care 6 distinse cu medalii de aur şi argintla saloanele internaţionale de inventică.Lucrări: Дилатационная кардиомиопатия(1986, în colaborare); Токсическое и аутоиммунноеповреждение миокарда (1988);Метаболические и функциональные основыэкспериментальных кардиомиопатий (1990,în colaborare); Fotobiotehnologie – realizări noiîn biomedicină (1995, în colaborare); Hipertensiuneaarterială (recomandări practice) (1999, încolaborare); Combaterea bolilor cardiovasculareîn populaţie (2000, în colaborare); Ghidulmedicului de familie în combaterea hipertensiuniiarteriale (2003, în colaborare); Endoteliul şipatologia cardiovasculară (2005, în colaborare);Dislipidemiile (2005, în colaborare). Laureat alPremiului de Stat, distins cu Ordinul Republiciişi cu Medalia Meritul Civic. Preşedinteal Societăţii Cardiologilor din Moldova,membru al societăţilor ştiinţifice de cardiologiedin România, Rusia, Turcia. Membru alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Popovici, Nicolae(1903, Biertan, comitatul Târnava Mare –20.10.1960, Cheia)Episcop. A absolvit liceul Andrei Şaguna laBraşov şi Facultatea de Teologie la Cernăuţi.Profesor la Seminarul Teologic din Sibiu,ales episcop de Oradea în 1926. În timpulDiktatului s-a stabilit la Beiuş. Misionar înTransnistria în 1941. Întors la Oradea în1944, a denunţat prin memorii către MinisterulCultelor ceea ce considera ateismulcomunist. Sinodul BOR i-a ridicat funcţia în1950. S-a călugărit la mănăstirea Cheia.Popovici, Silvia(7.05.1933, Fundata, Braşov –16.09.1993, Bucureşti)Actriţă. A absolvit Institutul de Teatrudin Bucureşti, a debutat în 1954 ca actriţăîntr-un film realizat de alţi studenţi, intitulatLa mere. A jucat pe scena Teatrelor Naţionaledin Bucureşti, Cluj şi Craiova. Consacrareaa venit odată cu debutul regizoarei MalvinaUrşianu, care o alege în 1967 să interpretezerolul principal din filmul Gioconda fără surâs.A făcut multe roluri pentru Teatrul Radiofonicşi de Televiziune. Roluri în film: Ora H,1956; Bijuterii de familie, 1956; Darclée, 1961;Pădurea spânzuraţilor, 1967; Trecătoarele iubiri,1974; Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu, 1979;Enigmele se explică în zori, 1987.Popovici, Titus(16.05.1930, Oradea – 29.11.1994, Tulcea)Scriitor şi scenarist. A absolvit Literelela Universitatea din Bucureşti. Din 1957643ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 643 31.10.2011 17:29:28

644Tiberiu Popoviciudevine scenarist, odată cu adaptarea pentruecran a nuvelei lui Ioan Slavici Moara cunoroc. A fost considerat unul dintre cei maiimportanţi scenarişti români din perioada1960–1970. Colaborează constant cu regizoride renume, precum Liviu Ciulei, AndreiBlaier, Manole Marcus, Sergiu Nicolaescuş.a. Scenarii de film: La Moara cu noroc (1957);Setea (roman – 1958); Valurile Dunării (1959);Furtuna (1960); Passacaglia (teatru – 1960);Cuba, teritoriu liber al Americii (însemnări –1962); Străinul (1964); Pădurea spânzuraţilor(1964); Dacii (1966); Columna (1968); MihaiViteazul (1970); Puterea şi adevărul (1971);Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte (1971);Cu mâinile curate (1972); Conspiraţia (1972);Ultimul cartuş (1973); Departe de Tipperary(1973); Capcana (1974); Actorul şi sălbaticii(1974); Pe aici nu se trece (1975); OperaţiuneaMonstrul (1976); Profetul, aurul şi ardelenii(1978); Ion: Blestemul pământului, blestemuliubirii (1979); Artista, dolarii şi ardelenii (1979);Pruncul, petrolul şi ardelenii (1981); Lumini şiumbre: partea I (1981); Lumini şi umbre: parteaII (1982); Secretul lui Bachus (1984); Horea(1984); Secretul lui Nemesis (1985); Noi, cei dinlinia întâi (1985); Momentul adevărului (1989);Mircea (1989); Miss Litoral (1990); Divorţdin dragoste (1991); Crucea de piatră (1993).Lucrări literare: Povestiri şi romanul Străinul,1955; Setea (1960), Premiul de Stat; Moartealui Ipu, nuvelă (1970). Membru corespondental Academiei Române (1974).Popoviciu, Tiberiu(16.02.1906, Arad – 29.12.1975, Bucureşti)Matematician. A absolvit cursurile Facultăţiide Ştiinţe din Bucureşti, a susţinut undoctorat la Paris (1933), a devenit apoi cadrudidactic la universităţile din Cernăuţi, Bucureştişi Iaşi. În 1946 este numit profesor laUniversitatea din Cluj (Catedra de analizămatematică), întemeind aici – în 1957 – Institutulde Calcul al Academiei Române (filialaCluj), fiind totodată decan între 1950 şi 1953.La Institutul pentru Automatizări au fostPopoviciuCarol Popp de Szatmaryelaborate pentru industrie, pe baza lucrărilorsale, microcalculatoarele ECAROM şiSIDET, care s-au fabricat la FEA – Bucureştişi la IEIA – Cluj-Napoca. Au fost concepute,de asemenea, sisteme distribuite şi automateprogramabile, introduse în fabricaţie la IntreprindereaAutomatica Bucureşti, şi a fost asimilatîn microproducţie industrială sistemulmodulat AMS, care, printre altele, a echipatşi instalaţia de automatizare a metrouluibucureştean. Prin stăruinţele lui, în 1959se va relua publicarea revistei Mathematica.Membru al Academiei Române (1963).Popp de Szatmary, Carol(1812, Cluj – 1886, Cluj)Pictor și fotograf. Maghiar ca etnie. Strămoşiisăi au fost înnobilaţi pentru serviciiteologice aduse împăratului. Mason. A avuto idilă de tinereţe cu Mariţica Văcărescu, viitoareasoţie a lui Gheorghe Bibescu (a lăsatacuarela Un ideal care nu se atinge niciodată,1830). A trecut în Ţara Românească pela Rucăr, şi-a luat rămas-bun şi a plecat laRoma, unde s-a împrietenit cu ConstantinLecca. În 1834 a plecat la Viena, unde afost elevul lui Peter Fendi şi Johann Treml.Revine în Ţara Românească în 1837 şi picteazăpeisaje din Dolj şi Argeş. Se duce şiîn Moldova şi pictează la Văratec, alcătuindo scurtă enciclopedie a vieţii cotidiene şiportului ţăranilor români. Îl însoţeşte pe A.Demidov într-o călătorie în Ungaria, ţărileromâne, Basarabia, Crimeea. Călătoreşte dinnou la Paris, Roma, Florenţa şi este inspiratde stilul romantic şi de Renaştere. Revine laCluj şi execută litografii ale membrilor Dietei.Încearcă să deschidă o şcoală de picturăgratuită. În 1847 îl însoţeşte pe Franz Lisztprin Ţara Românească, în drumul acestuiacătre Kiev. După căderea lui Bibescu intră şiîn graţiile domnului Barbu Ştirbei şi îi faceun portret. După 1850 a călătorit la Bagdad,Diarbekir, pe Tigru, la Khorsabad şi Baalbek,perioadă în care a pictat o mie de tablouri.Dar la Expoziţia din 1855 la Paris a expusfotografii cu portretele generalilor ruşi şitaberele din Silistra şi Olteniţa, o raritateîn epocă (unul din albume a fost dăruit luiNapoleon al III-lea). Prounionist, a susţinutalegerea lui Cuza în ambele principateîn 1859 şi desenează Deschiderea DivanuluiAd-Hoc, adică a Parlamentului PrincipatelorUnite. A fost premiat la Expoziţia Internaţionalăde la Viena, 1873, cu Medalia pentruArtă şi Ştiinţă a împăratului Austriei. A călătoritla München, Haga şi în Anglia, iar în1877 a fost pictor pe frontul Războiului deIndependenţă. În 1881 a pictat încoronareaprimului rege al României.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 644 31.10.2011 17:29:28

Mişu PoppIuliu PopperPopp, Mişu(1827, Braşov – 6.03.1892, Braşov)Pictor de biserici. A urmat meseria tatăluisău, învăţând de la el meşteşugul icoanelor,dar şi de la preotul bisericii Sf. Nicolae dinŞcheii Braşovului. După ce a absolvit ŞcoalaMilitară de Grăniceri, a studiat doi ani laAcademia de Arte Frumoase din Viena. În1848 face cunoştinţă cu pictorul ConstantinLecca, refugiat la Braşov, și vor rămâne prietenitoată viaţa. A făcut parte din garda carea apărat Braşovul la 1848, apoi s-a refugiatla Bucureşti şi a pictat, împreună cu Lecca,bisericile Curtea Veche, Sf. Gheorghe Nou,capela Cimitirului Şerban Vodă. În 1862revine la Braşov şi pictează o serie de portretede braşoveni, păstrate la Muzeul ASTRA dinSibiu. După un an revine la Bucureşti şipictează biserica Radu Vodă, apoi pleacă laCâmpulung şi pictează biserica Sf. Nicolae.După care revine în oraşul natal şi picteazăbiserici prin satele din jur.Popp, Traian Vintilă(22.01.1933, Bucureşti)Inginer. A absolvit Facultatea de ConstrucţiiCivile şi Industriale la Institutul de Construcţiidin Bucureşti. A lucrat la Institutul deProiectare Carpaţi şi a fost profesor asociatla Institutul de Arhitectură din Bucureşti.Contribuţii în domeniul staticii şi dinamiciiconstrucţiilor, al structurilor de rezistenţăpentru construcţii. Membru al AsociaţieiInginerilor şi Constructorilor din România,membru al International Association ofShell Structures. Membru al Academiei deŞtiinţe Tehnice din România.Popper, Iuliu(1857, Bucureşti – 6.06.1893, Buenos Aires)Inginer şi explorator. A absolvit École Politéchniquela Paris. A plecat de la Bucureştila Constantinopol, apoi în Egipt. A călătoritîn China, Japonia, Siberia, Alaska, apoi sestabileşte în New Orleans. În capitala Cubei,Havana, ridică planul oraşului şi al portului.PoraÎntre 1884 şi 1885 lucrează la Ciudad deMéxico, fiind redactor la publicaţia Diario delos Forasteros. La începutul lui 1886 ajungela Buenos Aires. Principala realizare ascurtei sale vieţi a fost însă explorarea Ţăriide Foc, unde, din însărcinarea guvernuluiargentinian, a efectuat mai multe expediţii(1886–1892), determinând poziţia a numeroaseformaţiuni geografice, descoperindînsemnate bogăţii naturale, făcând observaţiietnografice şi meteorologice importante.Mai multe aşezări stabile sunt de asemeneacreaţia lui. A construit drumuri, o cale feratăscurtă etc. A înfiinţat şi o mică întreprinderede exploatare a aurului la El Paramo, pentrucare a inventat un „recoltator de aur“, bachiar a pus acolo în circulaţie monede deaur (una de un gram şi alta de o jumătatede gram, câte o mie de bucăţi din fiecare)şi un timbru, a instituit un tribunal etc.Zona unde lucra era necartografiată în acelmoment, aşa că munţilor, râurilor descoperitede el le-a dat denumiri româneşti. Astfelapar pe harta geografică a lumii Rio Rosetti,Rio Ureche, Vârful Lahovary, Punta Sinaia,Sierra Carmen Sylva. În timpul şederii saleîn Ţara de Foc (don Julio de Romania) realizeazăo serie de fotografii document despreetniile din regiune. A creat un album legat înpiele de focă, pe a cărui copertă textul a fostrealizat din foiţe de aur extras din propriilemine. A trimis lucrarea Societăţii Române deGeografie, dar în timpul bombardamentelordin 1944 a dispărut. A fost ucis de mafiaaurului, ca şi fratele său, rămas la Bucureşti.Abia în anii 1980 a apărut un al doilea exemplaral lucrării (sau același), pe care se pareca l-ar fi trimis părinţilor. Acesta se află încustodia comunităţii evreieşti din Bucureşti.Membru corespondent al Societăţii Românede Geografie.Pora, Eugen A.(13.06.1909, Buneşti, jud. Braşov –28.10.1981, Cluj-Napoca)Zoolog, ecofiziolog şi oceanograf. Esteabsolvent al Facultăţii de Ştiinţe din Clujdin 1932, cu o specializare la Sorbona şi undoctorat în ştiinţe naturale obținut în 1938.Până în 1945 a fost cadru didactic la Universitateadin Iaşi, apoi se mută la Cluj, laFacultatea de Biologie-Geografie-Geologie(Catedra de fiziologia animalelor). În 1948devine membru corespondent al AcademieiRomâne, iar activ din 1963. În 1962 a participatla expediţia vasului sovietic Viteaz, înOceanul Indian, ulterior (1964) publicândun volum pe această temă. Membru al AcademieiRomâne (1963).645ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 645 31.10.2011 17:29:29

PorciusEugen A. Pora Florian Porcius Marius Porumb646Porcius, Floriannume la naştere Ştefan Florian(16/28.08.1816, Rodna, districtul Năsăud –17/30.05.1906, Rodna, comitatul Bistriţa-Năsăud)Botanist. Greco-catolic. A fost crescut debunicul său, Gherasim Porcu, al cărui numelatinizat l-a luat. A urmat (1827–1831)cursu rile Şcolii Militare Normale cu limbade predare germană din Năsăud, apoi liceeledin Blaj şi Cluj. În 1836 era învățător laRodna-Veche. În 1844 obţine o bursă de lafondul grăniceresc pentru a studia la InstitutulPedagogic din Viena, timp de 2 ani.A ocupat diverse posturi administrative laReteag, Beclean, Sălişte, Rodna şi Năsăud,ajungând, în 1867, vicecăpitan (subprefect)al districtului Năsăud. Pentru apărarea drepturilornaţiunii române din Transilvania afost în audienţă (1848) la împăratul Austriei,fapt ce i-a atras arestarea şi deportarea laCluj, pe timp de un an, din partea autorităţilorrevoluţionare maghiare. Este unul dintrecei mai de seamă creatori ai terminologieibotanice româneşti. Colaborează cu DimitrieBrândză la Flora Dobrogei, revenindu-iprecizarea nomenclaturii şi a sinonimelor,alcătuirea cheilor de determinare şi scriereadiagnozelor. În Biblioteca AcademieiRomâne se află manuscrisul intitulatExplicarea termenilor botanici care se folosesc înopurile botanice la descrierea plantelor fanerogameşi cryptogame vasculare. Cu îndrumările şianexele necesare pentru determinarea genurilor şifamiliilor naturale care provin din Europa medie,manuscris de o deosebită importanţă pentrucrearea terminologiei botanice româneşti.A descris o serie de specii noi: Heracleum carpaticum,Centaurea carpatica, Pulmonaria dacicaş.a., iar altele îi poartă numele: Festuca porcii,Sassurea porcii. A scris Enumeratio plantarumphaneroga-micarum districtus quondam Naszodensis(1868), iar în 1881 a apărut în versiuneromânească; Diagnozele plantelor cryptogamevasculare, care provin spontaneu în Transilvania(1881); Diagnozele plantelor fanerogame şicryptogame vasculare care cresc spontaneu înTransilvania şi nu sunt descrise în opul lui Koch:Synopsis Florae Germanicae et Helveticae (1893).Membru al Academiei Române (1882).Porumb, Marius(9.10.1943, Grozeşti, RSSM)Critic şi istoric de artă. A absolvit Facultateade Istorie şi Geografie la Cluj. Specializareîn Italia şi Iugoslavia. Cercetător şi directorla Institutul de Arheologie şi IstoriaArtei din Cluj. A participat la inventariereapatrimoniului de artă şi istorie al judeţelorCluj şi Covasna, la organizarea MuzeuluiNaţional de Istorie din Bucureşti. A coordonatşi organizat Muzeul de Artă VecheRomânească al Arhiepiscopiei Clujului.Lucrări: Ghidul muzeelor din Cluj Napoca,1974; Pictura românească din Transilvania însec. XIV–XVIII, 1981; Dicţionar de pictură vecheromânească din Transilvania în sec. XIII–XVIII,1998. Vicepreşedinte al Comisiei Naţionalea Monumentelor Istorice, al Asociaţiei Istoricilordin Transilvania şi Banat. Membrucorespondent al Academiei Române (1993).Porumbaru, Olga(21.03.1919, Bucureşti – 2003, Rockland, SUA)Artist plastic. Strănepoată a generaluluiMagheru şi nepoată a lui Radu Porumbaru,geolog, primul român care a cucerit MontBlanc (1877). Prima soţie a lui ConstantinBaraschi. A absolvit Şcoala de balet aFloriei Capsali, apoi Academia de BelleArte de la Bucureşti, ca elevă a lui FranciscŞirato, Camil Ressu, Jean Steriadi, CornelMedrea şi Constantin Baraschi. În paralela urmat cursuri de filosofie la Universitateadin Bucureşti. Specializare la UniversitateaRudolf Steiner, New York. A jucat înmelodrama Se aprind făcliile, 1939, regiaIon Şahighian, alături de George Vraca şiCostache Antoniu. A plecat din ţară în 1969,la New York, din 1996 la Rockland. A făcutsculptură (mai ales în România, pentruamenajarea reşedinţelor preşedintelui ţăriişi sediului guvernului, a unor hoteluri de peENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 646 31.10.2011 17:29:29

PostolatiOlga Porumbaru Ciprian Porumbescu Iraclie Porumbescu Vitalie Postolatilitoral), pictură, tapiserie, vitralii, ceramică,decoraţie interioară (mai ales la New York,unde, împreună cu fiul, Anton Baraschi, aînfiinţat biroul Enviromental Arts prin cares-au amenajat sute de hectare în Las Palmasdel Mar şi Puerto Rico). A realizat în EmirateleArabe Unite (Kuweit), vreme de 9 ani,toată arhitectura de interior a noilor clădiri(palate, complexe comerciale, AmbasadaKuweitului în Indonezia), aceea care a inspiratşi arhitectura Palatului Parlamentului dinBucureşti. Membru de onoare al AcademieiRomâno-Americane.Porumbescu, Ciprian(14.10.1853, Şipotele Sucevei – 6.07.1883,Stupca, azi Ciprian Porumbescu, judeţul Suceava)Compozitor. Fiu al lui Iraclie P. A începutstudiul muzicii la Suceava şi Cernăuţi,apoi a continuat la Konservatorium fürMusik und darstellende Kunst la Viena,cu Anton Bruckner şi Franz Krenn. Între1873 şi 1877 a studiat teologia ortodoxăla Cernăuţi. A fost unul dintre cei mai faimoşicompozitori români ai vremii. Printrecele mai populare lucrări sunt Crai nou şiBaladă pentru vioară şi pian. În plus, a compusmuzica pentru imnul albanez, Hymnii Flamurit. A fost arestat pentru activitateasa politică, iar în timpul detenţiei şi-a scriscele mai bune piese.Porumbescu, Iraclie(9.03.1823, Suceviţa –13.02.1895, Frătăuţii Noi, jud. Suceava)Preot şi scriitor. Tată al lui Ciprian P.A absolvit gimnaziul şi Institutul Teologic laCernăuţi. A fost preot la Şipote, Boian, Stupca,Frătăuţii Noi, toate sate din Bucovina.A fost unul dintre primii bucovineni carea scris versuri (balade şi poezii patriotice)şi proză (schiţe, legende istorice, amintiri).A publicat la Iaşi în Albina Românească a luiGh. Asachi şi la Braşov în Gazeta de Transilvaniaşi Foaia pentru minte, inimă şi literatură.La Bucureşti a publicat în Românul. A fostşi secretar de redacţie al ziarului Bucovina.Şcoala de Arte şi Meserii din Frătăuţii Noiîi poartă numele.Postică, Elena(2.09.1954, Lăpuşna, Republica Moldova)Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie laUniversitatea de Stat din Moldova. Şefăa secţiei Istorie contemporană la MuzeulNaţional de Istorie a Moldovei (1989–2006);director adjunct la Muzeul Naţional deArheologie şi Istorie a Moldovei, Chişinău(din 2006). Lucrări: Rezistenţa antisovietică înBasarabia. 1944–1950, 1997; Impactul trecutuluitotalitar asupra noilor democraţii din EuropaCentrală şi de Est, Simpozion Internaţional1999, The Impact of the Totalitarian past uponthe New Democracies, 1999.Postolache, Tudorel Tudorache(20.11.1932, Focşani)Economist. A studiat ştiinţe economicela Institutul de Economie Naţională şi laUniversitatea de Stat din Moscova. A fostdirector general al Institutului NaţionalRomân de Cercetări Economice, preşedinteal Comisiei de la Snagov de pregătire a strategieide aderare a României la UE, ambasadoral României la Luxemburg în perioadapregătirii aderării României la UE. Lucrări:Consideraţii metodologice privind sistemul naţionalal ştiinţei economice, 1966; Ciclul secularşi etapele capitalismului, 1973; Schiţă privindînfăptuirea economiei de piaţă în România, 1990.Distins cu Marea Cruce a Ordinului deMerit a Luxemburgului. Membru al AcademieiRomâne (1990).Postolati, Vitalie(19.07.1937, Ţekinovka, rn. Iampol, reg. Viniţa,Bucovina de Nord, azi Ucraina)Inginer. A absolvit Institutul de Mecanizareşi Electrificare a Agriculturii dinMelitopol, Ucraina. Specializare la Secţiacibernetică-energetică a AŞM. Director alInstitutului de Energetică al AŞM şi şef647ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 647 31.10.2011 17:29:29

648al Laboratorului Linii Electrice Dirijatela Centrala Electrică Raională de Stat aMoldovei. A dezvoltat suportul ştiinţifical energeticii generale, electroenergeticii,sistemelor electrice şi centralelor electrice,transportului şi distribuirii energiei electrice,economiei energeticii, ecologiei şi securităţiienergetice. A propus un nou tip de liniielectrice de curent alternativ, denumite liniielectrice aeriene dirijate cu autocompensarede înaltă tensiune (LEAA), care, în comparaţiecu cele obişnuite, au o capacitate detransport a energiei electrice cu 20–40%mai mare. Deţine zeci de brevete de invenţieşi inovaţie. Lucrări: Расчет и оптимизацияпараметров и режимов управляемыхмногопроводных линий (1990, în colaborare);Управляемые линии электропередачи (1994,în colaborare); Анализ состояния энергетическогокомплекса Республики Молдова ипути обеспечения энергетической безопасности(2001, în colaborare). Distins cuMedalia pentru Vitejie în Muncă, de douăori cu diploma de onoare a PrezidiuluiSovietului Suprem al RSSM. Eminent alEnergeticii şi Electrificării din URSS.Poteca, Eufrosin nume la naştere Radu(1788, Nucşoara, Prahova – 10.12.1858,mănăstirea Gura Motrului, Mehedinţi)Teolog, pedagog. A absolvit Academia Greceascădin Bucureşti, apoi Filosofia, Teologiaşi Istoria la Pisa şi Paris şi a fost profesor la Sf.Sava. A contribuit la formarea terminologieifilosofice în limba română. Lucrări: Cuvintepanighirice şi moralnice, 1826; Obiceiurile israelitenilorşi ale creştinilor culese din Sf. Scripturăşi din Istoria bisericescă a abatelui Claude Fleury,1845; postume: Istoria monastirilor Vlahiei sauprinţilor domnitori Ţării Româneşti, mai alescele religioase, după rânduiala chronologhicească,începându-se de la Radu Negru Voievod până înzilele noastre, scrisă în 1846, publicată parţialde G. Dem. Teodorescu în 1883; Predici şicuvântări, 1993.Prager, Emil(18/31.08.1888, Bucureşti – 1985, Bucureşti)Inginer constructor. Căsătorit cu actriţaElvira Godeanu. A absolvit Şcoala Naţionalăde Poduri şi Şosele din Bucureşti caelev al lui Anghel Saligny, Elie Radu şi IonIonescu Bizeţ. Şi-a început activitatea laDirecţia Generală a Porturilor şi Căilor deComunicaţie pe Apă condusă de AnghelSaligny, apoi la Ministerul Energiei Electriceca inginer-şef. A avut propria sa antreprizăde construcţii. A fost unul dintre promotoriibetonului armat în România şi a edificatPalatul Regal, Ministerul de Interne (devenitsediu al CC al PCR în perioada comunistăPotecaşi sediu al Senatului României (1989–2003),Palatul Inginerilor (sediu al Societăţii Politehnica,azi AGIR), Academia Militară, sediulUniversului, sala Dalles, Biblioteca CentralăUniversitară din Iaşi, hotelul Union dinBucureşti, case de locuit pe Calea Victorieişi Bulevardul Elisabeta. Lucrări: Calcululsecţiunilor dreptunghiulare dublu armate (1914);Organizarea lucrului în construcţii (1931); Problemadrumurilor în România (1944); Pentruintroducerea tehnicii noi în construcţii (1956).Membru şi vicepreşedinte al Societăţii Politehnicedin Bucureşti.Praporgescu, David(13.12.1856, Turnu Măgurele –30.09/13.10.1916, Câineni, Rm. Vâlcea)General. A urmat Şcoala Normală pentruÎnvăţătura Poporului Român din Bucureştişi a fost învăţător în satul Liţa. A plecatvoluntar în Războiul de Independenţă, dupăcare a absolvit Şcoala Militară de OfiţeriActivi. Specializare în Franţa şi Austria.Profesor la Şcoala de Ofiţeri de Infanterieşi Cavalerie din Bucureşti. Din 1909 şef alStatului Major al Inspectoratului General alArmatelor. În 1916 era general de brigadă şicomandantul Brigăzii 20 infanterie, pe carea condus-o în luptele de pe valea Lotrului şivalea Oltului. A murit în explozia unui obuzîn timp ce inspecta armatele.Precup, Victor(3.04.1889, Miercurea Sibiului –?.09.1958, Bucureşti)Om politic. Nepot al lui Ştefan Cicio-Pop. Întinereţe a servit în armata austro-ungară. Eracăpitan de aviaţie. În 1918 a asigurat comunicareaîntre I.I.C. Brătianu, Nicolae Bălanşi Consiliul Naţional Român. La revoluţiamaghiară din 1919 a făcut parte din armataromână care a luptat contra lui Bela Kuhn.A făcut parte din camarila lui Carol al II-leaşi a trebuit să plece într-un scurt exil cândacesta a părăsit tronul şi a plecat cu ElenaLupescu. Este unul dintre conspiratoriiloviturii de palat din 1934 şi i-a prezentat luiCarol condiţiile revenirii aşa cum le pregătiseIuliu Maniu. Arestat din ordinul lui MihailMoruzov în 1940, a fost eliberat la scurtăvreme, după ce l-a cunoscut în închisoareade la Doftana pe Gheorghe Gheorghiu-Dej.A ajutat, sub numele Eugen, la venirea laputere a comuniştilor, fiind înaintat la gradulde general-locotenent în 1948.Preda, Eugen(29.10.1929, Bacău – 28.07.2000, Bucureşti)Realizator radio. A absolvit Facultatea deComerţ a ASE şi s-a specializat în istorie.A lucrat la Radiodifuziunea Română dinENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 648 31.10.2011 17:29:29

PreoteasaEufrosin Poteca Marin Preda Victor Preda Grigore Preoteasa1950 până în 1994. S-a ocupat de actualitateapolitică internă şi externă. A fost redactor-şefadjunct (1953–1957), a lucrat la TeleviziuneaRomână ca redactor-şef al Actualităţilor(1969–1973), a revenit apoi la Radiodifuziuneşi în timpul revoluţiei din decembrie 1989a fost împuternicit să conducă instituţia,fiind apoi directorul ei general (1990–1994).A transmis în direct în timpul conflictuluidin Transnistria, al războiului din Iugoslavia,al războiului din Golf şi al celui din Somalia.A scris mai multe cărţi: Se prăbuşeşte sistemulcolonial (1957), Transmitem de la ONU (1962),Dialog cu trei continente (1965, în colaborare),Săritura de pisică (1976), Miza petrolului învâltoarea războiului (1983), Sferele de influenţă(1986, în colaborare).Preda, Marin(5.08.1922, Siliştea-Gumeşti, jud. Teleorman –16.05.1980, Mogoşoaia)Scriitor. La terminarea şcolii nu se maiîntoarce în satul natal şi devine corector laziarul Timpul (1941). În 1942 citeşte la cenaclulSburătorul, condus de E. Lovinescu,nuvela Calul, care produce o vie impresieasupra celor prezenţi. Nuvela a fost inclusăîn volumul de debut din 1948, Întâlnirea dinpământuri. În 1943–1945 satisface serviciulmilitar, experienţă descrisă în operele demai târziu, în Viaţa ca o pradă, 1977 şi Delirul,1975. În 1956 primeşte Premiul de Stat pentruromanul Moromeţii, vol. 1, 1955; vol. 2,1967. În 1957 călătoreşte în Vietnam. Laîntoarcere se opreşte la Beijing. În 1968 esteales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor,iar în 1970 devine director al editurii CarteaRomânească, pe care o va conduce până lamoarte, încercând să transpună în fapt crezulunei generaţii, aşa cum fusese teoretizatde Petru Dumitriu, fondatorul ESPLA. În1974 este ales membru corespondent alAcademiei Române. Apare ediţia a doua aromanului Marele singuratic (1976) şi romanulIntrusul. În 1980, la editura pe care oconducea, a publicat ultimul său roman: Celmai iubit dintre pământeni. Membru corespondental Academiei (1974) şi membrutitular post-mortem (1990).Preda, Victor(20.11.1912, Bucureşti –10.04.1982, Cluj-Napoca)Biolog. A absolvit Medicina la Cluj. Specializarela Viena şi Paris. Profesor la Facultateade Medicină din Cluj, la Facultatea deBiologie a Universităţii din Cluj, director alCentrului de Cercetări Biologice din Cluj.Contribuţii în domeniul cercetării tipurilorantropologice, al embriologiei. Lucrări:Experienţa antropologică şi determinismul manifestărilorumane, 1941; Evoluţia indicelui cefalicîn raport cu vârsta, 1943; Probleme moderne debiologie, 1946; Biochimia dezvoltării embrionarela vertebrate, 1969. Vicepreşedinte al Societăţiide Histochimie şi al Uniunii SocietăţilorMedicale din Cluj. Membru titular al AcademieiRomâne (1974), preşedinte al filialeiCluj a Academiei Române (1975–1982).Predescu, Victor(1912, Ploieşti – 1984, Bucureşti)Violonist şi dirijor. Fondator şi prim-dirijoral orchestrei de muzică populară Barbu Lăutaru(1984). Concertmaistru al AnsambluluiCiocârlia (1950), dirijor al Orchestrei demuzică populară a Radiodifuziunii Române.Contribuţii la valorificarea muzicii populareşi lăutăreşti româneşti din veacul al XIX-lea,orchestrată şi interpretată la vioară de elînsuşi, vocea fiind, cel mai adesea, a MarieiTănase. Melodii: „Brâu bănăţean“; „Păltinaşcu frunză verde“; „Joc ca din cimpoi“; „Mărie,soro Mărie“; „De doi din Almăj“; „Doină dinBanat“; „Brâul bătrânilor“; „Ardeleană dinBanat“; „Deschide, mândro, portiţa“; „Ţandăra“;„Joc de doi al rudărenilor“.Preoteasa, Grigore(25.08.1915, Bucureşti – 4.11.1957, Bucureşti)Om politic. Fiu de ceferist. A absolvit Facultateade Litere a Universităţii din Bucureşti649ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 649 31.10.2011 17:29:29

650şi a devenit membru al PCR în timpulmarii greve de la Atelierele Griviţa din 1929(marea criză economică). În 1936 era liderulFrontului Studenţesc Democrat, care aveaca punct principal în program să se opunăascensiunii Gărzii de Fier. A colaborat îndeaproapecu Ion Popescu Puţuri, GrigoreRăceanu şi Alexandru Iliescu (tatăl lui IonIliescu). A contribuit la apariţia Românieilibere în ilegalitate şi a fost întemniţat laTârgu Jiu cea mai mare parte a anilor războiului.A făcut parte din gruparea LucreţiuPătrăşcanu şi a fost contra lui Ştefan Foriş.Mai târziu aliniat la politica lui Gheorghiu-Dej.Membru al Comitetului Centralal PCR din 1955, l-a înlocuit pe LeonteRăutu la Propagandă. Membru al BirouluiPolitic din 1957. A murit pe aeroportulVnukovo, Moscova, deoarece avionul a luatfoc pe pistă înainte de decolare.Prezan, Constantin(27.01.1861, Sterianul de Mijloc, com. Butimanu,plasa Snagov, distr. Ilfov, azi jud. Dâmboviţa –27.08.1943, Bucureşti)Unul din cei şase mareşali ai armatei românedin toate timpurile. Se înscrie la Şcoala deInfanterie şi Cavalerie din Bucureşti în 1877.După absolvire urmează Şcoala Specială deArtilerie şi Geniu din Fontainebleau, absolvităîn 1886 ca ofiţer de stat major brevetat.Următorii doi ani este profesor de fortificaţiila Şcoala de Cavalerie din Bucureşti, fiindîn acelaşi timp şi comandant al CetăţiiBucureşti. A luat comanda Armatei IVRomâne (de Nord) în luptele din Transilvania(15 august–9 noiembrie 1916), fiind petoată durata războiului şef al Marelui CartierGeneral al Armatei şi rival al generaluluiAverescu. În perioada 11–13 noiembrie1916 a îndeplinit funcţia de comandant alArmatei I. Fiind specialist în arma geniului,a coordonat planul campaniei din 1917,adică al faimoaselor bătălii de la Mărăşti,Mărăşeşti şi Oituz. După război ajungeîn fruntea Marelui Stat Major al ArmateiRomâne pentru doi ani (1918–1920). A fostridicat la gradul de mareşal al Românieiîmpreună cu Alexandru Averescu în 1930.Erou al Marelui Război de Reîntregire aRomâniei. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1923).Priadcencu, Alexandru(26.08.1902, Chişinău – 26.07.1981, Bucureşti)Inginer agronom. A absolvit Facultatea deAgronomie la Iaşi. Cercetător la StaţiuneaExperimentală Agricolă Târgu Frumos.A obţinut soiuri noi de grâu, ovăz, linte şiporumb. Director al Secţiei de ameliorare aPrezanConstantin PrezanAlexandru Procaplantelor din cadrul Institutului de CercetăriAgronomice al României. Şef al Secţieigenetice a Institutului pentru Cereale şiPlante de la Fundulea. Lucrări: Hibridul grâu/secară, 1932; Cele mai noi soiuri de grâu de primăvarăpentru România, 1954; Porumbul. Studiumonografic, 1957. Membru al Academieide Ştiinţe Agricole şi Silvice din România, alSocietăţii Naturaliştilor Români. Membrucorespondent al Academiei Române (1952).Proca, Alexandru(16.10.1897, Bucureşti – 13.12.1955, Paris)Fizician. La Bucureşti a fost student eminental Şcolii Politehnice. Fiind atras defizica teoretică, pleacă la Paris, unde absolvăFacultatea de Ştiinţe de la Sorbona, priminddin mâna Mariei Curie diploma de licenţiatîn ştiinţe. Ea îl şi angajează cercetător laInstitutul Radiumului (1925). Îl atrag teoriacuantică şi periodicitatea luminii, căreia îiatribuie o structură discontinuă. Considerăcă lumina poate poseda particule elementare– fotoni – fără a înceta să fie coerentă,interpretare confirmată ulterior în dezvoltareaştiinţei (Werner Heisenberg). În 1934primeşte o bursă Rockefeller şi lucrează încercetare la Copenhaga sub îndrumarea luiNiels Bohr. Anii 1933–1939 sunt cei maiimportanţi pentru cariera sa. Cercetările pemarginea ecuaţiilor Maxwell l-au condusla descoperirea ecuaţiilor numite Proca.Lucrări: Întrebuinţarea electricităţii în industriade petrol, 1924; Sur la théorie des quanta delumière, 1928; Mécanisme quantique des protons,1934. A fost ales post-mortem membru deonoare al Academiei Române în 1990.Proca Ciortea, Veranume la naştere Vera Proca(30.01.1915, Sibiu – 22.04.2002, Bucureşti)Maestru de dans. Soţie a compozitoruluiTudor Ciortea. A absolvit Academia Naţionalăde Educaţie Fizică de la Bucureşti,fiind eleva lui Octav Onicescu la mecanicamişcării, a lui Mircea Eliade la psihologie,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 650 31.10.2011 17:29:30

a Floriei Capsali la dans clasic. A luat lecţiide balet la şcoala Elenei Penescu Liciu şi decoregrafie la şcoala lui Iris Barbura (sora luiGelu Barbu). A dansat la Teatrul Naţionalpe coregrafii de Iris Barbura. Specializarela Berlin cu Mary Wigmann pentru dansmodern (muzica lui Carl Orff) şi cu HaroldKreutzberg, venit de la Salsburg. Profesoarăde ritmică la ANEF. La sugestia lui ConstantinBrăiloiu a alcătuit o notaţie grafică pentrudans, cu ajutorul căreia a reuşit să notezeo colecţie de 6 600 de dansuri populareromâneşti. A fost şefa Secţiei de coregrafie aInstitutului Etnografic din Bucureşti (1949).Cu ea se încheie în baletul românesc şcoalaeuropeană şi se afirmă spiritul şcolii sovieticede balet. A creat la New York, 1973, Groupof Ethnochoreology, pe care l-a condus, şia ţinut conferinţe despre această disciplinăde graniţă la Viena, Stuttgart, Leipzig, Essen,Hamburg, Köln, Ierusalim, Budapesta,Bayonne, Agrigento, Frosta Vaeen (Suedia),Stockholm, Oslo, Zürich. Creaţii de dansritmic pe motive populare româneşti: Mioriţa,1940, pe muzică de Mihai Brediceanu,Béla Bartók, Mihai Andricu, Filip Lazăr,Paul Constantinescu şi Sabin Drăgoi; suităde piese – Icoană, Sorcova, Mezina, Baba Ilincanebuna şi altele, 1942; Dansul de fete şi Ritmurilăutăreşti pe muzică de Tudor Ciortea; Rymodiade Nicolae Brânduş şi Blestemul de dragostecântat de Maria Tănase, dansate de grupulColumna la Panoramicul de dans contemporande la Focşani, în 1984; Limbaj I deNicolae Brânduş; Ecouri ardelene şi Respiraţiede Vasile Şirli, care au făcut parte din programulStudioului Artele Plastice şi Dansulde la Muzeul Naţional de Artă al României,1985, piese prezentate la Kiel, în 1990, undeadaugă Rapsodia cinetică de Ioan Maxim şiun dans închinat tinerilor ucişi în 1989, Inmemoriam. Premiul de onoare al FestivaluluiInternaţional de Dans de la Kiel (1990).Proca, Eugeniu Gh.(12.01.1927, Godeni, jud. Argeş –7.03.2004, Bucureşti)Medic. A urmat cursurile Facultăţii de MedicinăMilitară din Bucureşti (1945–1949).După excluderea din Institutul Militar,continuă studiile la Facultatea de Medicinădin Bucureşti (1951–1953). Deşi şef depromoţie, funcţionează ca medic al uneimine de cărbuni de pe valea Trotuşului. În1953 intră, prin concurs, la spitalul Panduri.Până în 1965, când devine şeful Clinicii deurologie de la Fundeni, parcurge toate etapeledidactice numai prin concurs: stagiula Institutul de Urologie din Londra; cinciluni stagiu la Boston, la Harvard. În 1989 aProcopiuEugeniu Gh. ProcaŞtefan Procopiureînfiinţat Societatea Română de Urologie(desfiinţată în 1945), al cărui preşedintea fost până în aprilie 1999, dovedindu-seun demn urmaş al profesorilor Herescuşi Hortolomei; de asemenea, a reînfiinţatRevista română de urologie. A fost profesor declinică chirurgicală urologică la Institutulde Medicină şi Farmacie din Bucureşti (din1973); rector al Institutului de Medicină dinBucureşti (1976–1978), ministru al Sănătăţii(1978–1985). A introdus în activitatea clinicătehnici noi: realizarea primelor homotransplanturirenale la om. A înfiinţat primulcentru de dializă. Preocupările sale ştiinţificeau fost orientate spre cercetarea funcţionalităţiinormale şi patologice a vezicii urinare,studierii fluxului plasmatic renal, hipertensiuniinefrogene, patologiei glandelor suprarenale.De numele său se leagă iniţierea şielaborarea protocoalelor de diagnostic şitratament în tuberculoza aparatului urinar,a infecţiilor urinare şi oncologia urinară,adoptate în întreaga ţară. Lucrări: coordonatorulTratatului de chirurgie, Tratatului depatologie chirurgicală. Colaborează la Tratatulde medicină internă, Tratatul de nefrologie, Tratatulde practica medicinei interne în ambulatoriu.Preşedinte al Societăţii Române de Urologie,al Societăţilor de Urologie din Belgia şiSUA. Membru al Academiei de Medicinădin România, membru fondator al AsociaţieiBalcanice de Urologie. Membru de onoare alAcademiei Române (1992).Procopie IvaşkoviciV. Ivaşkovici, ProcopieProcopiu, Ştefan(19.01.1890, Bârlad – 22.08.1972, Iaşi)Fizician. Licenţiat al Secţiei fizico-chimicea Facultăţii de Ştiinţe din Iaşi (1912), dupăcare a urmat alte studii universitare la Paris,cu profesorii Gabriel Lippmann, MarieCurie, Paul Langevin, Aimé Cotton, CharlesFabry, lucrând în „Laboratoire de récherchesphysiques“. Devine doctor în ştiinţe fizice la651ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 651 31.10.2011 17:29:30

652Alexe ProcopoviciSorbona (1924). Reia catedra sa din Bucureşti,iar la 15 ianuarie 1925 este numit profesortitular la Catedra de gravitate, căldurăşi electricitate a Universităţii din Iaşi, undea predat până la pensionare (1962). A fostdecanul fondator al Facultăţii de Electrotehnicăa Politehnicii Gheorghe Asachi din Iaşi(1937–1941), apoi trece decan al Facultăţiide Ştiinţe. A descoperit efectul Procopiu dedepolarizare a luminii. Descoperitor al Magnetonuluinumit Bohr-Procopiu (1919).Membru al Academiei Române (1955),Doctor Honoris Causa al Politehnicii dinIaşi (1967), membru al Comisiei mondialede propuneri pe anul 1970 pentru PremiulNobel pentru fizică, membru al multor societăţiştiinţifice române şi străine.Procopovici, Alexe(14.03.1884, Cernăuţi – 22.06.1946, Cluj-Napoca)Lingvist şi filolog. A absolvit Facultatea deLitere a Universităţii din Cernăuţi. Profesorla aceeaşi facultate, apoi la Facultatea deLitere a Universităţii din Cluj. Fondator alRevistei filologice. S-a ocupat de literaturaveche românească. Lucrări: Introducere înstudiul literaturii vechi, 1922; Arhetipul husital catehismelor noastre luterane, 1927; Mic dicţionarde lingvistică generală, 1930. Membrucorespondent al Academiei Române (1919).Prodan, David(13.03.1902, Cioara, azi Sălişte, jud. Alba –11.06.1992, Cluj)Istoric. A urmat liceul la Orăştie, apoiFacultatea de Istorie şi Geografie din Cluj,absolvită în 1924. În perioada 1924–1938a lucrat la Arhivele Statului din Cluj, iar înurmătorii zece ani la Biblioteca CentralăUniversitară. A fost profesor universitarîn perioada 1948–1962 şi şef de secţie laInstitutul de Istorie şi Arheologie din 1948până în 1972. Şi-a dedicat viaţa studieriiistoriei Transilvaniei. Lucrări: Supplex LibellusValachorum (editare); Încă un Supplex Libellusromânesc – 1804, 1970. Din 1955 membruProcopoviciDavid Prodantitular al Academiei Române. La moartea luiFernand Braudel este ales membru al AsociaţieiIstoricilor Americani pe locul acestuia.Prodan, Iuliu(29.10.1875, Chiochiş, jud. Bistriţa-Năsăud –27.02.1959, Cluj)Botanist. A urmat liceul din Gherla, apoipe cel din Năsăud. La îndemnul faimosuluibotanist Florian Porcius studiază ştiinţelenaturale la Universitatea din Cluj, pe care oabsolvă în 1900. Funcţionează ca profesorsecundar la liceele din Gherla, Năsăud,Eger, Sombor, apoi profesor la Catedrade botanică descriptivă şi fitopatologie aAcademiei de Înalte Studii Agronomice(Institutul Agronomic Dr. Petru Groza dinCluj-Napoca), azi Universitatea de ŞtiinţeAgricole şi Medicină Veterinară. Din 1938a fost numit titular de sistematică, anatomieşi fiziologie vegetală. Majoritatea lucrărilorsale sunt de floristică, studii de vegetaţieşi ecologie vegetală. Este primul autor alunui „determinator“ clasic pentru plantelecu flori (fanerogame) şi ferigi (criptogamevasculare). Monografiile sale despre genurileCentaurea, Rosa, Achillea, Iris sunt printre celemai importante de acest gen din literaturabotanică românească. Începând cu 1949a lucrat în calitate de colaborator la FloraRepublicii Populare Române. Studiile privindecologia plantelor halofile din România,comparate cu cele din Ungaria (şesul Tisei),constituie prima încercare de acest gen înliteratura botanică românească. Lucrări:Flora critică a Dobrogei, (1923); Ameliorarealocurilor alcaline (1923); Flora pentru determinareaşi descrierea plantelor ce cresc în România,2 vol. (1923, republicat în 1939); Flora nisipurilordin România (1925); Flora mică ilustrată aRomâniei (1928); Centaureele României (1929);Achileele României (1931); Flora Câmpiei Ardelene(1931); Die Iris Arten Rumaniens (1934–1935); Conspectul florei Dobrogei, (1934–1938);Buruienile vătămătoare semănăturilor, fânaţelorşi păşunilor (1946); Duşmanii pomilor roditori,recunoaşterea şi combaterea lor (1947); Specii dingenul Centaurea, aflate şi studiate în herbarulUniversităţii Cluj (1950). Membru titular alAcademiei Române (1955).Profiri, Nicolae(19.09.1886, Murgeni, jud. Vaslui –22.09.1967, Bucureşti)Inginer şi om politic. A absolvit în 1911Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele şi apoia studiat la Institutul Politehnic din Berlin(1911–1914), devenind inginer constructor.A fost profesor universitar, şef al CatedreiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 652 31.10.2011 17:29:30

ProtopopescuIuliu Prodan Nicolae Profiri Leonid Proskurov Pache Protopopescude drumuri la Institutul Politehnic dinBucureşti (1940), preşedinte al ConsiliuluiTehnic Superior. A fost preşedinte al AsociaţieiGenerale a Inginerilor din România(reales în 1949), decan al Colegiului Inginerilorşi membru al Societăţii PolitehniceRomâne. Opera sa ştiinţifică este legată deconstrucţia drumurilor. A redactat normeşi instrucţiuni şi a construit şosele-laboratorpentru încercarea diferitelor tipuri deşosele moderne (pavaje de klincher, asfaltcoloidal, asfalt de pământ, covoare asfaltice).A contribuit la elaborarea Legii drumurilordin 1929. A avut preocupări de mecanicăaplicată la rezistenţa construcţiilor: calcululdeformaţiilor sistemelor static nedeterminate,calculul momentelor de inerţie alesecţiunilor plane, al degradării construcţiilorfundate pe argile cu contracţii mari etc.În perioada 1946–1951 a îndeplinit funcţiade ministru al Comunicaţiilor în guverneleconduse de dr. Petru Groza. Lucrări:Construcţia străzilor (1916), Norme practice laexecutarea lucrărilor de drumuri (1932), Sistememoderne de asfaltaj (1933) – în colaborare cuGheorghe Nicolau, Problema drumurilor noastre(1937), Salvarea şoselelor prin bituminizări(1938). În 1948 a fost ales membru titularal Academiei Române, devenind în 1957vicepreşedinte al ei.Proskurov, Leonid(17.10.1915, Kibinţi, rn. Mirgorod, reg. Poltava,Ucraina – 14.06.2000, Sankt Petersburg, Rusia)Director de imagine. Rus ca etnie. A absolvitInstitutul de Cinematografie la Kiev şi s-aspecializat în operatorie de film la Institutulde Cinematografie din Moscova. A lucratcu Emil Loteanu şi s-a axat pe film artistic.Filmografie: Când omul nu-i la locul lui, 1958;Vă scriu, 1959; Dincolo de marginea oraşului,1960; Armaghedon, 1962; Aşteptaţi-ne în zori,1963; Evadat de sub escortă, 1965; Mariana,1967; Zece ierni pentru o vară, 1969; Exploziecu efect întârziat, 1970; Ofiţer în rezervă, 1971;Crestături spre amintire, 1972; Minia (regia încolaborare cu N. Ghibu), 1974; Greşeala luiTony Wendis, 2 serii, 1981. Maestru Emerit alArtei din Moldova.Protopopescu, Dragoş(1892, Călăraşi – 1948, Jilava)Anglist. A absolvit Facultatea de Litere dinBucureşti, s-a specializat la Londra şi Paris.Profesor la Facultatea de Litere din Cernăuţi,apoi din Bucureşti. Editor al revistei Letopiseţuldin Cernăuţi. Legionar, închis la Jilava(1934) din acest motiv, devenit parlamentaral Partidului Totul Pentru Ţară (1937).Arestat din nou în 1938, apoi în 1948, s-asinucis în închisoare. Lucrări: studii despreShakespeare, Stilul lui Dimitrie Cantemir,1915; Poemele restriştei, 1920; Valoarea latinăa culturii engleze, 1923; Pagini engleze, 1925;Iarmarocul Metehnelor, roman, 1932; Fortul 13,roman, 1936.Protopopescu, Pache (Pake)nume la naştere Manole [Emanoil]Protopopescu, porecla Pache(1845, Bucureşti – 1893, Bucureşti)Primar al capitalei (1888–1891). A absolvitAcademia Comercială la Bucureşti şi s-aspecializat la Paris. Liberal ca opţiune politică.A fost prefectul capitalei, deputat şiantijunimist; a rămas cunoscut mai ales caprimar. A mărit lungimea reţelei stradale(cu 31,7 km), a introdus canalizarea (UzinaGrozăveşti, care avea trei pompe) şi trotuarele,a pavat străzile cu piatră cubică. Şi-aformat lucrători specializaţi, înfiinţând 28 deşcoli de reconversie profesională. A înfiinţatserviciul gratuit de ambulanţă pentru spitale(deservit de trăsuri), un azil de noapte pentruoamenii străzii, a introdus iluminatul electricşi tramvaiul cu cai. A înfiinţat „sectorulroşu“, obligând casele de toleranţă să-şipună un felinar roşu pentru a putea controlamedical stabilimentele, iar prostituatele săpoarte bască roșie. A introdus serviciul dehingheri. A modernizat grădina Cişmigiu.653ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 653 31.10.2011 17:29:30

PrunariuDumitru-Dorin Prunariu Visarion Puiu Aron Pumnul Dan Puric654Prunariu, Dumitru-Dorin(27.09.1952, Braşov)Cosmonaut. Absolvent al Facultăţii deInginerie Aerospaţială a Universităţii Politehnice,Bucureşti. A făcut serviciul militarla Şcoala de Ofiţeri de Rezervă de Aviaţieşi s-a înrolat în Forţele Aeriene Române laBacău (1977). A fost selectat în programulIntercosmos de cosmonautul Leonid Popov.A făcut cursul de cosmonauţi în ZviozdnîiGorodok, „oraşul stelar“ al URSS. A zburatpe Soiuz 14 în mai 1981, cu Leonid Popov,fiind singurul român care s-a aflat în spaţiu.În perioada 1981–1998 a fost inspectorpentru activităţi spaţiale al Forţelor AerieneRomâne. Autor al mai multor cărţi de tehnologiespaţială. În perioada 1996–1999preşedinte al Comitetului de Relaţii PoliticeInternaţionale al Asociaţiei ExploratorilorSpaţiali. Din 1998 preşedinte al AgenţieiSpaţiale Române. Mare ofiţer al OrdinuluiSteaua României şi membru de onoare alARA din 2002. Din 2003 general-maior deaviaţie (general de flotilă). Trecut în rezervăîn 2007. Erou al RSR şi medaliat cu OrdinulSteaua de Aur a URSS în 1981. Din 1993reprezentant permanent al României laAsociaţia Exploratorilor Spaţiali de pe lângăComitetul pentru Exploatarea Paşnică aSpaţiului al Naţiunilor Unite. Ambasador alRomâniei în Federaţia Rusă (2005).Puiu, Visarion, prenume la naştere Victor(27.02.1879, Paşcani – 10.08.1964, Paris)Mitropolit. A început Seminarul Teologicla Roman şi l-a absolvit la Iaşi. A absolvitFacultatea de Teologie la Bucureşti şi AcademiaDuhovnicească (întemeiată de PetruMovilă) la Kiev. Hirotonisit în 1908. A fostvicar al eparhiei Dunării de Jos în 1909,apoi director al seminarului Sf. Andrei dinGalaţi, iar mai târziu director al seminaruluidin Chişinău şi exarh al mănăstirilor dinBasarabia. În 1921 a fost ales episcop deArgeş, în 1923 episcop de Hotin cu sediulla Bălţi, din 1935 mitropolit al Bucovinei.În perioada 1942–1944 a fost mitropolital Transnistriei. Ajuns la Zagreb în 1944,a fugit în Occident în vreme ce TribunalulPoporului îl condamna la moarte în ţară.A condus Episcopia Ortodoxă Română dinParis (1950–1958), subordonată SinoduluiBisericii Ruse din afara graniţelor cu sediulla New York. Exclus din funcţie de SfântulSinod în 1950, a fost reabilitat în 1990.Pumnul, Aron(1818, Cuciulata, jud. Braşov –12.01.1866, Cernăuţi, azi în Ucraina)Filolog. Profesor de limba română al luiMihai Eminescu la liceul din Cernăuţi.Etimologist în linia Şcolii Ardelene. Consideracă româna derivă din latina populară.Ca literat a scris un tratat de prozodie şi alăsat o antologie de texte beletristice, moraleşi didactice: Lepturariu românesc, 4 vol.,1862–1865.Puric, Dan(12.02.1959, Buzău)Actor şi regizor de teatru şi film. Bacalaureatal liceului de arte Nicolae Tonitza dinBucureşti, 1985; absolvent al Institutuluide Artă Teatrală şi Cinematografică I.L.Caragiale. Actor la Teatrul Mihai Eminescu,Botoşani, în prezent la Teatrul Naţionaldin Bucureşti. Spectacolele sale – Toujoursl’amour, Made in Romania, Costumele, DonQuijote – au cutreierat lumea. În film a jucatrolul principal în coproducţia româno-sârbăBroken Youth, regia Maria Marek, iar spectacolelesale de pantomimă au fost transmisede Televiziunile BBC, Belfast Royal College,3SAT Frankfurt, RTL. A mai jucat şi în filmepentru televiziunea din Lausanne, Elveţia,1978. Roluri: teatru – Idolul şi Ion Anapodade G.M. Zamfirescu (2006); Don Quijotedupă Miguel de Cervantes, scenariu şi regieproprii (2005); Vis – one man show, scenariuşi regie proprii (2005); O scrisoare pierdută deI.L. Caragiale (2003); O noapte furtunoasă deI.L. Caragiale (2002); Revizorul de N.V. GogolENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 654 31.10.2011 17:29:30

(2002); Urmuz – one man show după Urmuz(1992); regie – Cei 150, Teatrul NaţionalBucureşti (2003); Hic sunt leones, TeatrulNaţional Bucureşti (2002); Made in Romaniala Centrul Cultural European din Bucureşti(2001); Costumele la Teatrul ConstantinNottara, Bucureşti (1999); Toujours l’amour,Teatrul Naţional Bucureşti (1997); roluri înfilm – Sosesc păsările călătoare, 1984; OrientExpress, 2004. Premii: Marele Premiu la ceade-a 8-a ediţie a Festivalului Internaţional deMonodramă din Bitolia, Macedonia, 2006;Premiul Aristizza Romanescu al AcademieiRomâne pentru realizările din cinema şiteatru; Premiul UNITER pentru teatrunon-verbal, 2003; Marele Premiu la FestivalulOne Man Show de la Chişinău; MarelePremiu UNESCO pentru Dezvoltare Culturală;Premiul UNITER acordat de Secţiaromână a Asociaţiei Internaţionale a Criticilorde Teatru pentru spectacolul Toujoursl`amour, 1999; Premiul Chicago Artists InternationalProgram, 1996; Premiul special lacel de-al doilea Festival al Pantomimei dela St. Croix, Elveţia; Premiul Golden Arenala Festivalul Internaţional de film de la Pula,Iugoslavia pentru rolul principal din BrokenYouth; Premiul I la Festivalul de Film de laCostineşti pentru spectacolul de pantomimăJocul, 1987. Distins cu Ordinul NaţionalSteaua României în grad de Cavaler.Purica, Ionel I.(3.03.1925, Naipu, jud. Vlaşca –?.08.1990, Bucureşti)Inginer (energetică nucleară). A absolvitElectromecanica la Politehnica din Bucureşti.Cercetător la Institutul de Fizică Atomică subconducerea lui Horia Hulubei. Unul dintrepromotorii programului nuclear românesc.A înfiinţat şi a condus Şcoala Internaţionalăde date nucleare şi fizica reactorului, care îşidesfăşura activitatea la IFA Bucureşti. Concepţiilesale privind obţinerea de fluxuri maride neutroni prin coloane termice interne şioptimizarea reactorilor nucleari prin teoriajocurilor şi-au găsit utilizarea în marile centrede cercetări nucleare din lume. Lucrări:Energia astăzi şi mâine, 1979; Legile gândiriimodale şi ştiinţele experimentale, 1990. Membrual Societăţii Europene de Fizică. În prezentexistă un premiu care-i poartă numele şi seacordă cu începere din 1993 pentru realizărideosebite din domeniul nuclear. Membrupost-mortem al Academiei de Ştiinţe Tehnicedin România.Puşcariu-Densuşianu, ElenaV. Densusianu Puşcariu, ElenaPuşcariuPuşcariu, Emil(1859, Braşov – 1928, Iaşi)Naturalist. Soț al Elenei P.-D., fiu al lui IoanP. și frate cu Sextil P. A absolvit Medicina laBucureşti, specializare la Viena. A fost şefde secţie la institutul înfiinţat şi condus deVictor Babeş. A lucrat la vaccinul antirabiccare se numeşte Puşcariu-Babeş. A fostprofesor la Facultatea de Medicină din Iaşi.Fondatorul Institutului Antirabic (vaccinal)din Iaşi (1894), al patrulea din Europa, dupăParis, Odessa şi Bucureşti. Pentru vaccinşi înfiinţarea institutului a fost premiat cumedalia de aur, distincţie de rang egal cu ainstitutelor bacteriologice din Franţa, Angliaşi Germania (1904).Puşcariu, Ilarion (Bucur)(5.09.1842, Sohodolul Branului, Braşov –26.08/8.09.1922, Sibiu)Pedagog şi istoric. Greco-catolic. A absolvitInstitutul Teologic din Sibiu şi Filosofia laUniversitatea din Viena. Profesor la InstitutulTeologic Pedagogic din Sibiu. Vicar şiarhiereu al Arhiepiscopiei Sibiului. Preşedinteal Despărţământului Sibiu al ASTRA.Lucrări: Principii de pedagogie generală, 1880;Manual de pedagogie bisericească pentru tinerimeade confesiune greco-orientală din şcoalelemedii şi comerciale, 1883; Documente pentrulimbă şi istorie, 2 vol., 1889, 1897; Contribuţiuniistorice privitoare la trecutul românilor de pepământul crăiesc, 1913, în colaborare. Membrude onoare al Academiei Române (1916).Puşcariu, Ioan(10.10.1824, Sohodolul Branului, Braşov –24.12.1911, Bran, Braşov)Istoric şi scriitor. Greco-catolic. A absolvitAcademia de Drept la Sibiu. Consilier înMinisterul Cultelor, membru al CurţiiSupreme Judecătoreşti de la Budapesta.A participat la revoluţia de la 1848 în Transilvania,fiind stegar al Adunării de la Blaj,apoi în Ţara Românească, fiind comisar cupropaganda în judeţul Argeş. A participatla elaborarea statutelor ASTRA. Lucrări:Comentar la preaînalta patentă din 2 iunie 1854pentru Ardeal, 2 vol., 1858, 1859; Date istoriceprivitoare la familiile nobile române, 2 vol., 1892,1894; Notiţe istorice despre întâmplările contemporane,1913, postum. Membru de onoareal Societăţii Academice Române (1877) şimembru titular al Academiei Române (1900).Puşcariu, Sextilnume la naştere Sextil Iosif Puşcariu(4.01.1877, Braşov – 5.05.1948, Bran)Filolog şi lingvist. Al şaselea fiu al lui Ioan P.,frate cu Emil P. Urmează studiile gimnaziale655ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 655 31.10.2011 17:29:31

PuşcariuIonel I. Purica Ioan Puşcariu Sextil Puşcariu Edgar Quinet656şi liceale la Braşov, după care pleacă pentrustudiile superioare universitare în Germania,la Leipzig (1895–1899), apoi în Franţa,la Paris (1899–1901) şi în Austria, la Viena(1902–1904). Devine doctor în filosofie alUniversităţii din Leipzig în 1899, respectivdocent privat pentru filologia românească laUniversitatea din Viena (1904–1906). Profesorextraordinar începând cu anul 1906, afost titularul Catedrei de limbă şi literaturăromână timp de zece ani (din 1908) şi decanulFacultăţii de Filosofie de la Universitateadin Cernăuţi în 1918. A scris peste 400de lucrări de mare valoare ştiinţifică. A iniţiatşi a coordonat Dicţionarul limbii române(dicţionarul tezaur al Academiei) şi Atlasullingvistic român. A fondat şi a condus revistaDacoromania şi a întemeiat, în toamna anului1919, Muzeul Limbii Române din Cluj,primul institut românesc de lingvistică.A fost unul dintre cei mai mari lingvişti aiRomâniei, adevărat şef de şcoală. Domeniileîn care şi-a desfăşurat activitatea: dezbatereaproblemelor romanităţii şi latinităţii limbiiromâne; cunoaşterea aspectelor cu caracternormativ (ortografie, sistemul fonetic şifonologic al limbii noastre); fundamentarealexicografiei şi a geografiei lingvisticeromâneşti; promovarea unor metode noide studiere a vocabularului. A aprofundatnumeroase aspecte ale culturii naţionale,de la filologie la artă, de la istorie la criticăliterară, dovedind, pentru toate, nu numaiînţelegere, ci şi o mare pasiune. A scrisversuri şi schiţe, cronici muzicale şi teatrale,a întreţinut legături strânse cu numeroşireprezentanţi ai culturii noastre. Iniţiază şiconduce ziarul Glasul Bucovinei, apărut la22 octombrie 1918, cea mai activă şi răspândităpublicaţie românească din Bucovina.Participă activ la unirea Bucovinei cu România.În primăvara lui 1919 i se oferă postulde ministru al Bucovinei la Bucureşti, darrefuză. Este numit comisar general al ConsiliuluiDirigent privind organizarea UniversităţiiDaciei Superioare din Cluj dupăunirea Transilvaniei cu România. Devineprimul rector român al Universităţii dinCluj. Este membru în delegaţia României laLiga Naţiunilor de la Geneva (1922–1925).Reprezentantul României la InstitutulInternaţional de Cooperaţie Intelectualăde pe lângă Societatea Naţiunilor (1922)şi membru în Comitetul Internaţional deLingvistică începând cu anul 1936. Lucrări:Etymologisches Wörterbuch der rumänischenSprache. I. Lateinisches Element mit Berücksichtigungaller romanischen Sprachen, Heidelberg,1905; Studii istroromâne, vol. I-III, 1906–1929; Zur Rekonstruktion des Urrumänischen,1910; Dicţionarul limbii române (literele A-C,F-L, până la cuvântul lojniţă), 1913–1948(coordonare); Istoria literaturii române. Epocaveche, 1921; Limba română, vol. I, Priviregenerală, 1940; reeditată în 1976; vol. II,Rostirea, postum, 1959; Călare pe două veacuri,postum, Cercetări şi studii, 1974; Braşovul dealtădată, 1977; Memorii, postum, Spiţa unuineam din Ardeal, postum, Premiul I. HeliadeRădulescu al Academiei Române (1905).Membru Academiei Române (1914).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 656 31.10.2011 17:29:31

QQuinet, Edgar(16.02.1803, Bourg, Franţa –27.03.1875, Versailles, Franţa)Istoric. A făcut colegiul la Lyon, Dreptul şiLimbile străine la Paris. A tradus, la 23 deani, în 1825, Herder – Idées sur la philosophiede l’histoire de l’humanité. Căsătorit cuHermiona, fiica lui Gheorghe Asachi. LaParis a publicat în Revue des Deux Mondes,studii ample reunite ulterior în lucrarea LesRoumains, l’Allemagne et l’Italie, 2 vol., 1839.A fost profesor la Lyon şi la Collège deFrance (1841–1842), unde i s-a încredinţatcursul de limbi şi literaturi ale EuropeiMeridionale. Scriitor militant, a fost implicatîn revoluţia de la 1848 din Ţara Românească,fiind unul dintre marii susţinătoriai drepturilor românilor, pe care le-a apăratîn lucrarea Les Roumains, 1857, în traducereIstoria românilor, 1866. Cetăţean de onoare alRomâniei (1866) şi membru de onoare străinal Societăţii Academice Române (1869). Altelucrări: De la Grèce moderne et de ses rapportsavec l’Antiquité, 1830; Le système politique enAllemagne, 1831; Examen de la vie de Jésus,1838; Génie des réligions, 1842; La Révolutionde l’Italie, 1852.Quintescu, Chiriac Nicolaenume la naştere Chiriac Chintescu(21.02.1841, Craiova – 12.08.1913, Bucureşti)Filolog. Familie originară din Chinteşti,Romanaţi. Profesor de limba latină la universităţiledin Iaşi şi Bucureşti, director alŞcolii Normale Superioare. Membru fondatoral Societăţii Junimea. A combătut şcoalalatinistă şi a considerat că limba română literarătrebuie fundamentată pe limba românăvie, populară. A tradus masiv din Goethe.Membru al Societăţii Academice Române(1877), vicepreşedinte al Academiei Române(1884–1885; 1909–1912).657ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 657 31.10.2011 17:29:31

R658Rachmuth, Ion(9.01.1911, Bazane, jud. Suceava –30.09.1990, Bucureşti)Economist. A absolvit Dreptul şi AcademiaComercială la Cernăuţi. Director adjunct alInstitutului de Cercetări Economice al AcademieiRomâne. Contribuţii în domeniulstudierii mecanismelor de formare a preţurilorşi al balanţei între ramurile economice încadrul economiei naţionale. Lucrări: Desprecaracteristicile economiei capitaliste, 1948; Teoriavalorii, 1949; Crizele capitalismului în stadiulimperialist, 1950; Cheltuielile sociale de muncăşi preţurile, 1969. Membru corespondent alAcademiei Române (1955).Racoce, Teodor(1780, Carapciu de Ceremuş, Bucovinade Nord – 22.01.1822, Lvov, Ucraina)Traducător. A fost coleg cu Gheorghe Lazărla Liceul piarist din Cluj. A lucrat în administraţiaguberniei Galiţia, unde l-a avutşef pe Ioan Budai-Deleanu, apoi a celei dinCernăuţi. Iluminist. A publicat o colecţiede traduceri din autori antici şi moderni:Diodor din Sicilia, Quintus Rufus, Plutarh,Diogene Laertiu, M-me de Genlis, numităCrestomaticul românesc sau Adunare a tot feliulde istorii şi alte făptorii, scoase din autorii di peosebite limbi, 1820.Racoviţă, Constantin(? – 1764, Bucureşti)Domn al Moldovei (1749–1753; 1756–1757)şi al Ţării Româneşti (1753–1756; 1763–1764). Fiu al lui Mihai R. Deoarece încercasă împlinească proiectul postbizantin, susţinutde Cantacuzini şi Cantemireşti, de promovarea ortodoxiei răsăritene ca fenomende apărare colectivă contra islamismuluicare se întindea odată cu Imperiul Otoman,s-a înconjurat la domnie de greci, ceea ce asupărat boierii moldoveni şi munteni deopotrivă.Se pare că a murit otrăvit.Racoviţă, Emil(15.11.1868, Iaşi – 17.11.1947, Cluj)Explorator, speolog şi biolog. Aparţine dinastieide domni R. Considerat fondatorulbiospeologiei (studiul faunei din subteran –peşteri şi pânze freatice de apă). Şi-a începuteducaţia la Iaşi ca elev al lui Ion Creangă şimai târziu al lui Grigore Cobălcescu, continuândapoi cu liceul Institutele Unite. A studiatla Facultatea de Drept din Paris, dupădorinţa tatălui său, dar a audiat concomitentşi cursurile Şcolii de Antropologie. Dupăobţinerea cu succes a licenţei în Drept, seînscrie şi la Facultatea de Ştiinţe de la Sorbona,după absolvirea căreia (1891) lucrează încadrul staţiunii biologice marine de la Banyuls-sur-Mer.Prezintă teza de doctorat în1896. La vârsta de numai 25 de ani este alesmembru al Societăţii Zoologice din Franţa.Este recomandat să participe ca naturalist alExpediţiei antarctice belgiene (1897–1899)la bordul navei Belgica, condusă de Adriende Gerlache. Această expediţie, care porneştedin Anvers pe 10 august 1897, avea un caracterinternaţional, pe lângă belgieni la eaparticipând şi norvegianul Roald Amundsenca ofiţer secund, medicul american FrederickCook, meteorologul polonez AntoineDobrowołski şi geologul Henryk Arctowski.Cu prilejul escalelor făcute în Chile şi peţărmurile strâmtorii Magellan, efectueazăcercetări complexe şi asupra florei şi faunei.În apropierea Ţării Palmer din Antarcticaexpediţionarii descoperă o strâmtoare care aprimit numele navei Belgica şi câteva insule(una numită de Racoviţă insula Cobălcescu).În perioada când Belgica a fost prizonieragheţurilor (martie 1898 – februarie 1899),naturalistul expediţiei şi ceilalţi oameni deştiinţă au întreprins numeroase observaţii şicercetări ştiinţifice. Materialul adunat a constituitobiectul unui număr de 60 volumepublicate, reprezentând o contribuţie ştiinţificămai mare decât a tuturor expediţiilorantarctice anterioare luate la un loc. Savantulromân a întreprins un studiu aprofundatasupra vieţii balenelor, pinguinilor şi altorpăsări antarctice, ceea ce i-a adus o reputaţiebinemeritată. La întoarcere a publicat olucrare importantă despre cetacee, în specialbalene. În 1900 devine director adjunctal Laboratorului Oceanologic Arago dinENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 658 31.10.2011 17:29:31

Banyuls-sur-Mer, Franţa. În 1907 a publicatEssai sur les problemes biospeologiques, primalucrare importantă din lume dedicată biospeologiei.După aceea a iniţiat un programinternaţional de cercetare numit Biospeologica,legat de fauna peşterilor, la început cao activitate privată, dar în 1920 înfiinţeazăla Cluj primul Institut Speologic din lume.Lucrări: Essai sur les problemes biospeologiques(1907), Speologia (1927), Evoluţia şi problemeleei (1929). Aduce la Cluj şi o echipă deprieteni biologi de renume, doi francezi(Jules Guiart, René Jeannel) şi un elveţian(Alfred Chappuis). În august 1940, când,prin Diktatul de la Viena, Clujul a devenitparte a Ungariei, s-a mutat la Timişoara,în timp ce Institutul Speologic a fost condusde prietenul său elveţian (deci neutru)Alfred Chappuis. După revenirea norduluiTransilvaniei la România, s-a întors la Cluj.Rector al Universităţii din Cluj, 1929–1930.Preşedinte al Academiei Române de Ştiinţe,1926–1929. Director al Institutului Speologic,1920–1947. Membru al mai multor asociaţiiştiinţifice. A fost membru al AcademieiRomâne (1920) şi preşedinte al AcademieiRomâne (1926–1929).Racoviţă, Mihai(? – 1744, Constantinopol)Domn al Moldovei (1703–1705; 1707–1709;1716–1726) şi Ţării Româneşti (1730–1731;1741–1744). Aparţine unei dinastii laorigine de boieri munteni, care a dat maimulţi domni în ambele ţări române. Tatăal lui Constantin R. Era Cantacuzin (nepotde vară al lui Şerban Cantacuzino) dupănaştere şi căsătorit cu sora lui Dimitrie şiAntioh Cantemir. Ca şi ceilalţi Cantacuzinişi precum Cantemireştii (de altfel, Dimitrieera căsătorit cu fiica stolnicului ConstantinCantacuzino), a vrut să păstreze conştiinţaunităţii de neam a fostei Dacii şi sentimentulapartenenţei acestui spaţiu la proiectulpostbizantin (Cantacuzinii erau o dinastiede împăraţi bizantini la origini) al creştinătăţiirăsăritene. Aşa cum Dimitrie Cantemirvoia să-l lase domn în Moldova pe fratelesău Antioh şi să fie el domn în Ţara Românească,Racoviţeştii au domnit în ambele ţăriromâne. A murit în exil la Constantinopol,ca şi Antioh Cantemir.Racoviţă, Mihail(7.03.1889, Bucureşti – 28.06.1954, Sighet)General de corp de armată. A început Şcoalade Ofiţeri de Cavalerie şi, după primul an,a fost trimis la Şcoala Militară din Hanovra,unde a urmat şi Şcoala de EchitaţiePandebom. Întors în ţară, a absolvit ŞcoalaRacovskiEmil RacoviţăMihail RacoviţăSuperioară de Război. A fost comandantulCorpului de Cavalerie (1941–1943) care aajuns până în Caucaz, participând la bătăliade la Marea Azov (a contribuit la luareaportului Novorosiisk). În 1943 a primitcomanda garnizoanei Bucureşti, după carea devenit comandantul Corpului Mecanizat.A primit Crucea de Fier în grad deCavaler. A fost comandantul InspectoratuluiGeneral al Armatei III (1945–1946), apoia fost numit la comanda Armatei I, până în1947, când a fost trecut în rezervă. Arestatîn 1950, a fost trimis la închisoarea de laSighet, unde a murit.Racoviţă Moisescu, Monica(27.02.1940, Bucureşti)Artist decorator. A absolvit Institutul de ArtePlastice, Facultatea de Arte Decorative, laBucureşti. A lucrat la Casa Tineretului dinBucureşti. A realizat tapiseria Bătălia de laRovine pentru Teatrul Naţional din Bucureştişi un mare mozaic pentru InstitutulMeteorologic. A avut expoziţii în România,Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia.S-a stabilit în Elveţia în 1978. A fost profesoarăde desen la mai multe colegii şi meştertapiser la Atelierul Permanent de Artizanatdin Geneva. Distinsă cu diploma de onoarea Salonului Internaţional de Sculptură, Picturăşi Tapiserie de la Geneva (1981).Racovski, Cristian, nume la naştereKrăstio Gheorghev Stancev(1/13.08.1873, Kotel, lângă Sliven, StaraPlanina, Bulgaria – 11.09.1941, Oriol, Rusia)Om politic. Bulgar ca etnie. A venit în1880 cu părinţii în România, la Pecineaga,în Dobrogea, căpătând cetăţenie română.A studiat Medicina la Geneva, unde s-aalăturat cercului socialist al Rozei Luxemburgşi Gheorghi Plehanov şi a continuat-ola Berlin, unde s-a alăturat cerculuisocial-democrat al lui Wilhelm Liebknecht,apoi la Zürich, la Nancy şi a terminat laMontpellier. Corespondent al publicaţiei659ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 659 31.10.2011 17:29:31

660franceze L’Humanité pentru Balcani, condusăde Jean Jaurès. A fost militant socialist şiapoi comunist. A activat în Bulgaria, Elveţia,Germania, Franţa, Rusia şi România, apoila conducerea Kominternului. În 1913 l-agăzduit la Mangalia pe Lev Troţki, al căruidiscipol a devenit. A contribuit material şiorganizatoric la formarea mişcării sindicaleîn România. În 1910 a reuşit să cristalizezeîn jurul ziarului România muncitoare PartidulSocial-Democrat Român, drept care i s-aretras cetăţenia română (a reprimit-o în1912). A iniţiat o federaţie balcanică (România,Bulgaria, Grecia, Serbia) a partidelorsocial-democrate. Arestat în 1916 ca agentgerman, a fost eliberat de armata rusă peteritoriul Moldovei. S-a dus la Odessa şi s-araliat revoluţiei bolşevice. În 1918 a semnatun acord (din partea rusă) cu România princare Rusia Sovietică s-a obligat să-şi retragătrupele din Basarabia şi s-a permis în acestfel consolidarea independenţei RepubliciiDemocrate Moldoveneşti şi unirea ei cuRomânia la 9 aprilie 1918. Cofondator alInternaţionalei Comuniste (1919). În 1922 aparticipat la dezbaterile care au dus la întemeiereaURSS. Păstrând cetăţenia română,a continuat, ca lider al Kominternului, să fieimplicat în mişcarea socialistă din România.Foarte ostil regimului şi ideii RomânieiMari, cu ocazia aderării Partidului Socialistdin România la Komintern a cerut şi obţinutexcluderea din partid a unora din militanţiisocialişti: Ioan Flueraş, Iosif Jumanca,Constantin Popovici, Leon Ghelerter. Dupăascensiunea lui Stalin la putere în URSSs-a lansat în diplomaţie şi a reuşit să scoatădin izolare economică statul sovietic. L-ainvitat pe Panait Istrati să viziteze URSS.Exprimând critici la adresa lui Stalin, a fostexclus din Komintern, din PCUS şi trimis cudomiciliu forţat la Astrahan, apoi la Saratov.Arestat în 1936 în cadrul „marii epurări“.A fost împuşcat.Radoff, Ştefan(1.12.1934, Buftea, jud. Ilfov)Actor. Bulgar din Basarabia, Ismail, dupătată. Arestat în 1953, condamnat politic deTribunalul Militar din Bucureşti la doi animuncă silnică la Canal. A fost conferenţiarla Academia de Teatru şi Film (1990–1994)şi profesor la Academia de Artă, UniversitateaHyperion, actor la Teatrul Nottara. Estemembru al Uniunii Scriitorilor din 1991 şi alAFDPR. A dat viaţă multor personaje (roluriprincipale) din dramaturgia naţională şi universală,clasică, modernă şi contemporană,în teatru, în cinematografie, televiziune şi laradio. A lucrat cu cei mai importanţi regizori.RadoffCristian RacovskiA jucat la Paris, Köln, Lisabona, Nancy,Copenhaga, Helsinki, Praga, Bratislava, Belgrad,Atena, Salonic, Budapesta, Moscova,Sankt Petersburg, Luxemburg, Sofia şi Plovdiv,Ciudad de México, Guanahato, Moreliaşi Vera Cruz etc. Laureat al mai multor premiidin ţară şi străinătate: Premiul ATM şial criticii teatrale în 1980, 1982, 1984, 1986;laureat al Festivalului de Film de la Lucarnocu filmul Prea mic pentru un război atât de mare;laureat al festivalurilor de teatru de la Nancy,1969; Arhus, Danemarca, 1970; Guanahato,Mexic, 1978. În 2004 a fost distins cu OrdinulSteaua României în grad de Cavaler depreşedintele României.Radu IV. Basarab, Radu IRadu III cel FrumosV. Basarab, Radu al III-lea cel FrumosRadu IV cel MareV. Basarab, Radu al IV-leaŞtefan RadoffRadu, Adrian(25.09.1928, Iaşi)Inginer. A început Facultatea de Construcţiila Institutul Politehnic din Timişoara şi aterminat-o la Institutul Politehnic din Iaşi.Profesor şi decan al Facultăţii de Construcţiia Politehnicii din Iaşi. Contribuţii în domeniulstabilirii caracteristicilor termotehniceale materialelor componente şi elementelorde construcţie cu punţi termice. MembruAGIR, membru al Academiei de Ştiinţă şiTehnică din România, membru al AsociaţieiRomâne de Inginerie a Vântului.Radu, Elie(20.04.1853, Botoşani – 10.10.1931, Bucureşti)Inginer constructor de poduri şi şosele.A studiat la Iaşi, la Academia Mihăileană.A plecat la Bruxelles în 1872, unde a urmatŞcoala Politehnică, pe care a absolvit-o în1877, obţinând titlul de inginer. În decembrie1877, după întoarcerea în ţară, intră înENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 660 31.10.2011 17:29:31

serviciul Ministerului Lucrărilor Publice,unde debutează ca inginer alături de AnghelSaligny (1854–1920), la controlul căii feratePloieşti–Predeal. A contribuit la construireaşoselelor transcarpatice, realizate dupăMarea Unire cu Transilvania. S-a dovedit unluptător pentru drepturile profesionale aleinginerilor, a stimulat şi a îndrumat creaţiainginerească. A deţinut funcţia de preşedinteal Societăţii Politehnice în 1898, 1903 şi1904. A construit 650 km de căi ferate dupăconcepţii proprii. Unul dintre cele maiimportante trasee de cale ferată realizatede el este linia Târgu Ocna–Comăneşti–Palanca. A proiectat şi realizat numeroasepoduri din beton armat şi tabliere metalice,o realizare deosebită fiind consideratălegarea malurilor Siretului prin opt poduri.În 1889 a realizat o staţie de captare a apeisubterane la Bragadiru, unică în Europa,ca şi prima reţea de alimentare cu apă aoraşului Bucureşti. Ulterior a mai realizatşi alimentarea cu apă a oraşelor Botoşani,Sinaia, Drobeta Turnu-Severin, Târgovişte,Iaşi. I se datorează proiectarea şi construireaa 60 de clădiri de gări, remarcabile fiind celede la Curtea de Argeş, Comăneşti şi Galaţi.Sub directoratul său ministerial a fost proiectatăşi realizată de către arhitectul PetreAntonescu construcţia clădirii MinisteruluiLucrărilor Publice, în prezent primăria capitalei.În 1894 a fost numit profesor la ŞcoalaNaţională de Poduri şi Construcţii Civile,unde a predat cursurile de trigonometrie,poduri şi construcţii civile. La înfiinţareaŞcolii Politehnice din Bucureşti, în 1920, apredat cursurile: Edilitate, care se referea lacanalizarea şi aprovizionarea cu apă a centrelorurbane, şi Procedee generale de construcţii.Academia Română l-a ales membrude onoare în anul 1927.Radu, Ioananume la naştere Eugenia [Jana] Braia(17.02.1917, Craiova – 18.09.1990, Bucureşti)Cântăreaţă de romanţe. Soră a Miei Braia,tot cântăreaţă de romanţe. Autodidactă.Considerată a doua mare voce a domeniuluidupă Maria Tănase. Numele de scenă i-a fostdat de compozitorul Fili Ionescu. Melodiiinterpretate: „N-ai să ştii niciodată“; „Leliţă,Ioană“; „Aş vrea iar anii tinereţii“; „Cine mite-a scos în cale?“; „De la primărie-n sus“;„De dragul tău am plâns“; „Piatră, piatră“;„De tine nu mai mi-este dor“; „Aş dori dinpiept să-mi scot“; „Toata lumea-mi ziceLotru’“; „Te-aştept pe-acelaşi drum“; „I-auzi,valea, cum mai sună“; „Car frumos cu patruboi“; „Ciobănaş cu trei sute de oi“; „Inimă, dece nu vrei să-mbătrâneşti?“; „Nu se poate“.RadulElie RaduIoana RaduRadu, Vasile Gh.(26.06.1903, Pârgăreşti, Bacău –8.03.1982, Cluj-Napoca)Zoolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţe aUniversităţii din Iaşi. Specializare la Paris,ca şi la staţiunile de cercetări de la Roscoff,Agigea, Sinaia. Profesor la Facultatea de ŞtiinţeNaturale a Universităţii din Cluj, decanal Facultăţii de Biologie-Geografie, directoral Institutului de Zoologie şi AnatomieComparată din Cluj. A promovat faunisticaîn România şi ecologia terestră. Lucrări:Izopodes terrestres de Roumanie, 1935; Nevertebrate.Clasificare şi scurtă caracterizare, 1954;Rolul animalelor în transformarea naturii, 1962;Contribuţii la studiul acarienilor din sol, 1963.Membru al Societăţii de Biologie din Paris,al Societăţii Internaţionale pentru Nomenclaturădin Londra. Membru corespondental Academiei Române (1948).Radul, Macarie M(ihailovici)(? – 1971, Chişinău)Militant politic. Nu se ştie exact unde şicând s-a născut şi dacă acesta este numelesău real. Era specialist în geografie şi vorbearomâna şi rusa. În 1938 a avut iniţiativa înfiinţăriiFacultăţii de Geografie la Universitateadin Tiraspol. A fost primul ei decan. Apoia fost director al Institutului Pedagogic dinTiraspol, încă sub guvernul român. Dupăreocuparea Basarabiei de către URSS a fostcomisar al poporului pentru învăţământ înMoldova şi vicepreşedinte pentru Învăţământal Consiliului de Miniştri al RSSM.A iniţiat (1944) înfiinţarea Universităţii deStat din Moldova (cu 9 facultăţi şi 30 decatedre) şi a Academiei de Ştiinţe a Moldovei(1946) ca bază de cercetare a Academiei deŞtiinţe a URSS în Moldova. Ambele au fosthotărâri de partid. A fost membru al BirouluiCC al PCM şi secretar cu propaganda alPCM (1949). A avut iniţiativa creării Institutuluide Economie al Moldovei (1960),fiind primul său director. Exclus din toatefuncţiile pentru „naţionalism românesc“661ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 661 31.10.2011 17:29:31

662Macarie M. RadulFrancisc Iosif RainerMembru corespondent al Academiei de Ştiinţea Moldovei (1961) şi primul preşedinteal secţiei sale de geografie (1965).Rafail prenume la naştere Radu(1735, Stănceşti, lângă Buzău –15.08.1787, Hurezi)Călugăr. Copist de manuscrise religioase, arealizat anluminuri şi caracteristici ale paginiicare au dat un stil anume al mănăstirii.A copiat şi manuscrise laice, consideratefoarte importante în epocă: Minunile MaiciiDomnului (1753–1754), Istoria Rusiei şi a luiPetru cel Mare (1755), Viaţa lui Sf. Paisie deIoan Colibaşul (1768), Miscelaneu teologic,îndeosebi cu lucrări polemice (1768), Pateric(1769), Ithica ieropolitică sau filosofie de obiceiuriînvăţătoare... (1771), Istoria Troadei(1773), Capetele Sf. Diadoh al Foticeii (1772),Scara Sf. loan Scărarul (1773), CuvinteleCuviosului Petru Damaschinul (1779), Oglindabogosloviei (1779), Miscelaneul dogmatic polemic(1780), Viaţa Sf. Varlaam şi Ioasaf (1781),Aravicon mitologhicon (Halima sau O mie şi unade nopţi, 1783, traducerea lui).Raicu, Şerban(30.09.1940, Târgovişte)Inginer. A absolvit Facultatea de Transporturila Institutul Politehnic din Bucureşti. Profesoral facultăţii pe care a absolvit-o. Contribuţiiîn domeniul transporturilor feroviare.Membru în consiliul de administraţie alRegistrului Feroviar Român. Membru alAcademiei de Ştiinţe Tehnice din România.Rainer, Francisc Iosif(28.12.1874, Rohozna, Basarabia –5.08.1944, Bucureşti)Medic (anatomist). A absolvit Medicina laBucureşti. Specializare la Berlin şi Palmade Mallorca. Profesor la Facultatea deMedicină din Iaşi, apoi din Bucureşti, laBelle Arte (Facultatea de Anatomie Estetică)şi Institutul Superior de Educaţie Fizică.A întreprins studii fundamentale asupraRafailsistemului limfatic, asupra inimii, asuprastructurii funcţionale a organelor etc. Estecreatorul şcolii anatomo-antropologiceromâneşti. A preconizat în anatomie o concepţiebiologică dinamică, punând fundaţiileanatomiei funcţionale din România. I-aavut elevi pe medicii Ion Ţurai şi BertholdRăsvan. Lucrări: Cercetări antropologice asupraosemintelor aflate în săpături, 1917–1923;Enquétes anthropologiques dans trois villagesroumaines des Carpathes, 1937; Sur le premiercrâne d’homme paléolitique trouvé en Roumanie,1942, în colaborare. Membru de onoare alAcademiei Române (1943).Rákóczi I, Gheorghenume la naştere Rákóczi György(1593–1648)Principe al Transilvaniei (1630–1648). Tatăal lui Gheorghe Rákóczi II. S-a sprijinit penoblimea ungară antihabsburgică, pe alianţacu Matei Basarab, domnul Ţării Româneşti,şi cu Vasile Lupu, domnul Moldovei, pentrua ţine piept tătarilor care veneau dinspre est.S-a aliat cu Suedia şi Franţa pentru a luptacontra Habsburgilor.Rákóczi II, Gheorghenume la naştere Rákóczi György(30.01.1621 – 7.06.1660, Nagyvárád)Principe al Transilvaniei (1648–1657). Fiu allui Gheorghe Rákóczi I, asociat la domniecu acesta (1642–1648) înainte de a domnisingur. S-a aliat cu Matei Basarab, domnulŢării Româneşti, şi Vasile Lupu, domnulMoldovei, şi împreună au aderat la coaliţiasuedezo-prusacă pentru a lupta cu Polonia(Războiul de 30 de Ani). A fost biruit depoloni şi alungat de pe tron. A murit înbătălie încercând să-l recapete.Ralea, Mihai(1.05.1896, Huşi – 17.03.1964, Berlin)Sociolog, psiholog, eseist. A studiat Filosofiala Bucureşti şi Iaşi. S-a specializat la ÉcoleNormale Supérieure şi Sorbona în filosofieşi drept. A susţinut două teze de doctorat:„Ideea de revoluţie în doctrinele socialiste“,1923 şi „Proudhon, concepţia despre progresşi atitudinea lui socială“, 1923. A făcutînchisoare înainte de război pentru poziţiiideologice de stânga. După război, ministrual Artelor, deputat în Marea AdunareNaţională, membru în Consiliul Mondial alPăcii. A urmat lui C. Stere şi G. Ibrăileanula conducerea Vieţii româneşti. Ca eseist ascris aproape despre toţi scriitorii modernidin literatura română şi universală: Ibsen,Keyserling, Th. Hardy, Amiel, Fromentin,Anatole France, Rilke, Paul Valéry, Gide,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 662 31.10.2011 17:29:31

RangaGheorghe Rákóczi I Gheorghe Rákóczi II Zamfir Rally-ArboreMihai RaleaTh. Mann, Balzac, Sadoveanu, Arghezi,Ibrăileanu etc. Lucrări: Interpretări, 1927;Introducere în sociologie, 1927; Comentarii şisugestii, 1928; Perspective, 1928; Atitudini,ipoteze şi precizări în ştiinţa sufletului; Specific şifrumos în comentarii şi sugestii, 1931; Sociologiaşi teoria cunoaşterii; Formarea ideii de personalitate;Valori, 1935; Psihologie şi viaţă; Explicareaomului; Înţelesuri (1942); Între două lumi (1943);Sociologia succesului (în colaborare); Cele douăFranţe, 1956; Istoria psihologiei, 1958 (în colaborare);Portrete, cărţi, idei. Introducere în psihologiasocială, 1966 (postum). Pentru activitateasa culturală şi pentru cea ştiinţifică a fostales membru al Academiei Române (1948),preşedinte al Secţiei de ştiinţe economice,filosofice şi juridice (1959–1963), şi distinscu titlul de laureat al Premiului de Stat.Rally-Arbore, Zamfir(14.11.1848, Cernăuţi, Basarabia –2.04.1933, Bucureşti)Prozator şi memorialist. A făcut studiigimnaziale la Chişinău, Nikolaev şi Moscova,a frecventat cursuri la Facultateade Medicină a Universităţii din Moscovaşi la Academia Medico-Chirurgicală dinPetersburg. A aderat la cercurile narodnicestudenţeşti, a participat la mişcarea revoluţionarădin Rusia, fiind arestat şi întemniţatde mai multe ori. A locuit un timp înItalia şi Elveţia, în 1878 vine în România,unde se apropie de mişcarea socialistă alui Nicolae Zubcu-Codreanu, ConstantinDobrogeanu-Gherea şi desfăşoară o intensăactivitate publicistică la Românul, Telegraful,Telegraful român şi în alte publicaţii ale timpului.Este funcţionar la Arhivele Statului,profesor de limba rusă la Şcoala Superioarăde Război. Lucrări: Către revoluţionarii ruşi(1873, în colaborare), Comuna din Paris(1874), Sătui şi flămânzi (1875), Başibuzuciide la Petersburg (1877), Temniţă şi exil (1894),În exil (1896), Basarabia în secolul XX (1898),premiată de Academia Română.Ralu CarageaV. Caragea, RaluRamadan, Constantin(25.02.1896, Iaşi – 25.03.1958, Iaşi)Actor. A făcut actorie de tânăr, remarcându-seîn diverse trupe. A luptat în PrimulRăzboi Mondial. Actor al Teatrului Naţionaldin Iaşi. Profesor la Institutul de Teatru dinIaşi. A jucat numeroase roluri în teatru, darşi la radio (Teatru Radiofonic) şi în film.Filmografie: În sat la noi (1951); Mitrea Cocor(1952); Arendaşul român (1952); Brigada luiIonuţ (1952); Răsare soarele (1953); Nepoţii gornistului(1953); Directorul nostru (1954); Şi Ilieface sport (1955); Afacerea Protar (1956); Şoferde mare viteză (1956); Râpa Dracului (1957);Bijuterii de familie (1957); Ciulinii Bărăganului(1958). Artist al Poporului din RPR. O stradădin Iaşi îi poartă numele.Ranga, Alexandru(10.08.1920, Cureşniţa Nouă, Basarabia –3.01.1981, Chişinău)Violonist şi compozitor. Între 1938 şi 1940a învăţat să cânte la vioară la Conservatoruldin Iaşi. Din 1940 se stabileşte la Chişinău,unde îşi continuă studiile la ConservatorulMunicipal, cu Alexandru Pavlov (vioară).Până în 1955 a condus orchestre de muzicăpopulară în diferite localităţi ale Moldovei:Bălţi (1940–1955), Orchestra de studio aRadioteleviziunii din Chişinău (1955–1970),cu întrerupere de doi ani (1962–1964). Din1970 până în 1974 este dirijor al orchestreide muzică populară a Casei de cultură dinDelacău, Anenii Noi. Bun cunoscător almuzicii populare, a compus muzică în stilpopular, lucrări corale, vocale, pentru fanfară,cântece pentru copii. A editat în 1970culegerile: Frunză verde sălcioară (pentru voceşi pian); Ciobănaşe, ciobănel (1972, pentruorchestră de instrumente populare), Fantezie(1958), Meleaguri moldave (1959), Fanteziedespre Nistru (1961), Rapsodie (1961), În codru(1967), La strânsul strugurilor – piesă pentru663ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 663 31.10.2011 17:29:32

RaţiuIoan Raţiu Ion Raţiu Mircea Răceanu664fluier (1961), Piesă pentru cimpoi (1963), Piesăpentru vioară (1964), Piesă pentru flaut (1965);pentru voce cu orchestră: Hora muncii (1976,versuri V. Teleucă), Pe un rămurel de soare(1977, versuri M. Roman), Hora roadei (1978),Baladă despre mamă (1978, versuri P. Zadnipru)ş. a.; compoziţii pentru cor: Cântă,acordeon (1954), Cântec despre pace (1955),Of, dragostea mea (1956), Rodeşte, pământulmeu (1958), Cântec despre mamă (1971) ş. a.;creaţii vocale: Doina, Amicul meu, Te aştept, teaştept (versuri V. Rusu); Cireş-cireş, Dragosteasoldatului (versuri N. Costenco); Mândra meaţară ş.a.; creaţii pentru fanfară: marşul Rezervelemuncii (1966), Marş (1968), Polca (1968),fantezia Ciobăneasca (1972), Rapsodia nr. 1.(1973); cântece pentru copii: Hai la muncă,Timuroviştii, Hai în luncă, Iepuraşu’, Bradulmeu, Ninge ş. a. Artist Emerit din RepublicaMoldova (1967). Membru al Uniunii Compozitorilordin Moldova (1974).Raţiu, Ioan(30.09.1841, Alecuş, Alba – 27.11.1900, Blaj)Preot, profesor. Greco-catolic. Bunic al luiIon R. A absolvit gimnaziul la Blaj, universitateala Viena. A fost rector al Seminaruluigreco-catolic din Blaj şi a publicat manuale:Principiile fundamentale ale religiunii creştine,1872; Catehism pentru şcoalele poporale, 1878,în colaborare cu Basiliu Raţiu). A editat Foaiebisericească şi şcolară, Blaj, 1887–1890.Raţiu, Ion(6.06.1917, Turda – 17.01.2000, Bucureşti)Gazetar. Nepot al lui Ioan R., înrudit cuGeorge Georgescu. Şi-a luat licenţa în Dreptla Cluj (1938), trimis la Londra în 1940 deMinisterul de Externe, a demisionat odatăcu înfiinţarea statului legionar şi a cerut azilpolitic (1940) la Londra. A obţinut o bursăde 3 ani la Cambridge şi a obţinut diplomade Master of Arts în ştiinţe economice.Angajat de grupul de companii de depunereşi expediţii Pall Mall, manager al JuliusRudert Limited (1951–1957). Întemeiazăpropria companie, J.R. Shipping Co. Ltd.,specializată în transporturi şi expediţiidirecte pentru încărcături în vrac (1957).Fondator şi administrator delegat al firmeiRegent Line, de transporturi maritimelunare între Europa de Nord şi porturiledin sudul Statelor Unite ale Americii de laOceanul Atlantic (1963–1975). În 1965 aînfiinţat ARCADA (Asociaţia Culturală aRomânilor din Anglia), în 1984 (Geneva)a înfiinţat Uniunea Românilor Liberi.A revenit în România după 1989, fiindmembru fondator al noului Partid ŢărănescCreştin-Democrat, deputat în ParlamentulRomâniei, unul dintre fondatorii ziaruluiCotidianul (din 1991) al PNŢCD. Membru alorganizaţiei scriitorilor PEN Club Internaţionalşi PEN în Exil, preşedinte al FederaţieiInternaţionale a Ziariştilor Liberi (1957–1984) şi preşedintele ei de onoare (din1984), membru al Asociaţiei Presei Străinedin Londra, unul dintre fondatorii organizaţieiAmnesty International (1960). Lucrări:Templeton, piesă de teatru, Londra, 1958 (încolaborare cu Jane Cobb); Bessarabia, aRomanian Land, sub auspiciile ACARDA,1968; Contemporary Romania, Londra, 1975;La Roumanie d’aujourd’hui, Paris, 1975;Rumunia wspólczesna, Londra, 1975; Romaniade astăzi, 1977; Cartea Memorandului, 1979;Moscow Challenges the World, 1986.Răceanu, Mirceanume la naştere Mircea Bernat(17.10.1935, Bucureşti)Om politic. Fiu natural al lui Bernat Andrei,evreu din Târgu Mureş, militant comunist,executat de fascişti la Râbniţa, în Transnistria,în aprilie 1944. El însuşi s-a născut laînchisoarea Văcăreşti, unde se afla mamanaturală, comunistă din 1927, nume lanaştere Ileana Pop, căsătorită Bernat, apoiRăceanu. A absolvit Institutul de Statpentru Relaţii Internaţionale la Moscova.Specializare în SUA. A lucrat în Ministerulde Externe al României (ministru CorneliuENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 664 31.10.2011 17:29:32

RădescuLothar Rădăceanu Sergiu Rădăuţanu Nicolae RădescuMănescu) pe relaţia cu SUA, Canada, ţărileAmericii Centrale şi statele Americii Latine.A colaborat cu partea americană în subminarearegimului totalitar din România. Înianuarie 1989 a fost arestat ca autor principalal „scrisorii celor şase“, trimisă EuropeiLibere şi care avea să declanşeze revoluţiadin decembrie 1989 şi a fost condamnat lamoarte. Trăieşte în SUA din 1990. Lucrări:Infern ’89, 1990; Cronologie comentată arelaţiilor româno-americane, 2005. Reabilitatsub preşedinţia lui Emil Constantinescu, aprimit Ordinul Steaua României sub preşedinţialui Ion Iliescu.Rădăceanu, Eduard(1.01.1943, Uterek, URSS)Inginer. Evreu ca etnie. A absolvit Facultateade Energetică la Institutul Politehnic dinBucureşti. Specializare în automatică înMarea Britanie şi SUA. A lucrat la Centrulde Calcul (CEPECA), conferenţiar la AcademiaTehnică Militară, director ştiinţificla Institutul Român de Management. Contribuţiiîn domeniul simulării ca metodă deproiectare şi reproiectare asistată de calculatora fluxurilor de producţie. Preşedinteal Asociaţiei Române de Simulare şi JocuriDecizionale în cadrul AGIR. Membru alAcademiei de Ştiinţe Tehnice din România.Rădăceanu, Lotharnume la naştere Lothar Wuertzel(19.05.1899, Rădăuţi – 24.08.1955, Helsinki)Om politic. Etnic german, dedicat ideologieide stânga. Ca membru al Partidului SocialDemocrat a susţinut unificarea acestui partidcu Partidul Comunist Român. A fost contracomunismului de tip stalinist, care, în loc săcolaboreze cu social democraţii ruşi, i-a trimisla închisoare. A fost, de asemenea, contragogo-cuzismului şi a legionarilor. Ministru alMuncii în cabinetul 1 şi 2 condus de PetruGroza. După unirea PSDR cu PCR a fostmembru al Comitetului Central al PMR.Membru titular al Academiei Române (1955).Rădăuţanu, Sergiu(17.06.1926, Chişinău –6.03.1998, St. Petersburg)Fizician. A absolvit Facultatea de Fizico-Matematici, Universitatea din Chişinău.Specializare la Institutul Politehnic dinLeningrad. Doctor habilitat în fizică (1966,Leningrad). Rector fondator (1964) al InstitutuluiPolitehnic din Chişinău. A susţinutaccesul tineretului basarabean la şcolilesuperioare. A fost preşedinte al SovietuluiSuprem al RSSM (1967–1971). În 1973 afost destituit din postul de rector. Directoral Centrului de materiale semiconductoareal Institutului de Fizică Aplicată al AŞM.Contribuţii în domeniul fizicii şi chimieisemiconductorilor, tehnologiei şi aplicăriimaterialelor semiconductoare. Autor apeste 100 de brevete de invenţie. Preşedinteal Uniunii Tehnico-Ştiinţifice din Chişinău,membru şi vicepreşedinte al Academiei deŞtiinţe a Moldovei, membru al AcademieiInginereşti a Federaţiei Ruse, membru alAcademiei Internaţionale de Cosmonautică,preşedinte al Fundaţiei Dimitrie Gustidin Chişinău. Laureat al Premiului de Statal Republicii Moldova. Membru de onoareal Academiei Române (1991).Rădescu, Nicolae(30.03.1874, Călimăneşti –16.05.1953, New York)General. A absolvit Academia Militarăla Bucureşti, ajungând general de corpde armată. Lider al grupului partidului(naţionalist de dreapta) Cruciada Românismului,separat din gruparea Garda deFier (legionarii). A fost contra amesteculuiGermaniei în treburile interne ale României.Întemniţat la Târgu Jiu în 1942 pentru criticila adresa ambasadorului german Killinger.Prim-ministru al României (1944–1945),l-a avut vicepreşedinte al guvernului pePetru Groza. A încercat să oprească înglobareaRomâniei în blocul socialist. Internat665ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 665 31.10.2011 17:29:32

666Ion Răducanuîn lagărul de la Târgu Jiu. A fugit din ţarăîn 1945 cu ajutorul ambasadei britanicela Bucureşti, cu câteva zile înainte de a fiarestat de comunişti, şi s-a stabilit în SUA,unde a încercat să formeze un guvern românîn exil, cu personaje politice care evadaserădin România (Mihail Fărcăşanu, GrigoreGafencu şi Constantin Vişoianu). Trupulsău a fost adus şi înhumat la Bellu, Bucureşti,în anul 2000, la iniţiativa premieruluiMugur Isărescu.Răducanu, Ion(20.03.1884, Bucureşti – 10.11.1964, Bucureşti)Economist. A absolvit Academia Comercialăla Graz, Austria. Doctoratul în Finanţela Universitatea din Berlin, 1902. În 1911obţine, prin concurs, titlul de docent laFacultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti;în această calitate ţine un curs desprecooperaţie; în 1912 redactează proiectul delege pentru înfiinţarea Academiei Comerciale,instituţie care începe să funcţioneze în1913; în 1915 este numit, prin concurs, profesorla Academia Comercială, Catedra deştiinţa finanţelor şi legislaţie. Va fi şi rectoral acestei instituţii din 1931 până în 1940,când este înlăturat de legionari. În ianuarie1918 întemeiază la Iaşi, cu Virgil Madgearuşi Victor Slăvescu, revista Independenţa economică,ce va apărea până în 1947. Tot la Iaşieste alături de Dimitrie Gusti, Vasile Pârvanşi Virgil Madgearu, unul dintre fondatoriiAsociaţiei pentru Ştiinţe şi Reforme Sociale,care va deveni Institutul Social Român; întrefebruarie–mai 1918 face parte din comisiafinanciară română care negociază cu germanii,la început la Buftea, apoi la Bucureşti,preliminariile Păcii de la Bucureşti;în perioada interbelică participă la diferitecongrese parlamentare (Rio de Janeiro,Varşovia etc.), paneuropene (Viena, 1935),interbalcanice (Istanbul, 1931 şi Bucureşti,1933), conferinţe ale Biroului Internaţionalal Muncii (Geneva, 1929–1930), congreseale Alianţei Cooperative InternaţionaleRăducanuAlexandru D. Rădulescupentru Societatea Naţiunilor; ministrulMuncii, Cooperaţiei şi Asigurărilor Sociale(noiembrie 1929 – iunie 1930). În aceastăcalitate redactează legea cunoscută subnumele de Legea Răducanu, care stipuleazădreptul muncitorilor de a beneficia de concediilegale plătite (aceasta cu 7 ani înaintede acordarea de concedii legale în Franţa);ministru de Finanţe, 7–13 iunie 1930; ministrulLucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor,noiembrie 1930–aprilie 1931. Înlăturat dinînvăţământ în 1948, a fost întemniţat laSighet (1950–1955). Lucrări: Ştiinţa financiarăşi legislaţia, 1939; Introducere în finanţelepublice, 1946. În 1936, la recomandarealui Dimitrie Gusti, este numit membrucorespondent al Academiei Române (1936),exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.Rădulescu, Alexandru D.(26.08.1886, Focşani – 11.04.1979, Bucureşti)Medic şi scriitor. A absolvit Medicina laBucureşti. Director al Spitalului de Chirurgieinfantilă din Cluj (1920–1940), a înfiinţatprimul spital de ortopedie pentru copii dinRomânia, la Cluj, în 1921. Profesor la Institutulde Medicină şi Farmacie din Bucureşti.Fondator al Revistei de ortopedie şi chirurgieinfantilă (1931). Contribuţii în domeniulortopediei şi traumatologiei. Lucrări: Ortopedia,1927; Mica chirurgie şi elemente de patologiechirurgicală, 1934; Fracturi şi luxaţii, 1950;Artoplastia, 1958; Scoliozele, 1960; Transplantărişi grefe osoase şi cartilaginoase, 1975, încolaborare. Membru al Academiei de ŞtiinţeMedicale din Bucureşti, al Academiei deChirurgie din Paris, al Societăţii Internaţionalede Chirurgie. Membru al AcademieiRomâne (1955).Rădulescu, Andrei(28.11.1880, Chiojdeanca, jud. Prahova –30.09.1959, Bucureşti)Jurist şi magistrat. Preşedinte al Înaltei Curţide Casaţie şi Justiţie. Absolvent al liceului Sf.Petru şi Pavel din Ploieşti, a urmat Facultăţilede Drept, Litere şi Filosofie la Bucureştişi a obţinut licenţa în drept la Liège. Timpde 30 de ani a fost titularul Catedrei de dreptcivil la Facultatea de Drept din Bucureşti şila Academia de Înalte Studii Comerciale şiIndustriale. Întemeietor al şcolii de cercetarea dreptului românesc. A publicat îndeosebistudii privitoare la vechiul drept românesc,iar în ultima perioadă a condus lucrările detipărire, în ediţii critice, a unor vechi legiuiriromâneşti. Lucrări: Din viaţa şi activitatea luiAndronache Donici, 1906 (monografie); Privireasupra organizării judecătoreşti din Dobrogeaveche de la anexare până azi, 1914; PravilistulENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 666 31.10.2011 17:29:32

Flechtenmacher, 1916 (monografie); Studii dedrept civil, 2 volume, 1920; Cultura juridicăromânească în ultimul secol, 1923; Viaţa juridicăşi administrativă a satelor, 1927; IzvoareleCodului Calimachi, 1927; Influenţa belgianăasupra Dreptului românesc, 1931; OriginalitateaDreptului românesc, 1933; Romanitatea Dreptuluinostru, 1939; Dreptul românesc în Basarabia,1943. Academician şi preşedinte al AcademieiRomâne în perioada 1946–1948.Rădulescu, Constantin (Costin)(23.02.1932, Bucureşti – 27.06.2002, Bucureşti)Speolog şi paleontolog. A absolvit Facultateade Biologie a Universităţii din Bucureşti.Cercetător şi director la Institutul de SpeologieEmil Racoviţă din Cluj. Contribuţii îndomeniul cercetării mamiferelor fosile de peteritoriul României. A descoperit genuri şisubspecii noi din Eocen, care stabilesc unareal comun între Egipt, Anatolia şi suprafaţaRomâniei. Lucrări: Remarques sur quelquesEquidés quaternaires de Roumanie, 1962; Essaisur la chronologie du Quaternaire inférieur etmoyen de Roumanie, 1970; The mammals ofthe Dacian, 1995. Membru corespondent alAcademiei Române (1993).Rădulescu, Dan P.(20.01.1928, Bucureşti)Geolog. A absolvit Facultatea de ŞtiinţeNaturale la Universitatea din Bucureşti.Profesor la aceeaşi facultate. Cercetător şidirector la Institutul Geologic din Bucureşti.Din 1997 ambasador al României în Grecia.Cercetări asupra minelor din rocile vulcaniceşi saline, asupra evoluţiei geotectonicea teritoriului României. Lucrări: Mineralogiatopografică a României, 1966, în colaborare;Harta geologică a României, 1968, în colaborare;Harta metalogenetică a României, 1970;Vulcanii, astăzi şi în trecutul geologic, 1976;Petrologie magmatică şi metamorfică, 1981.Membru al Societăţii Geologice a României,al Asociaţiei Internaţionale de Vulcanologieşi Chimism al Interiorului Globului. Membrutitular al Academiei Române (1993),vicepreşedinte al ei (1994–1998).Rădulescu, Dem.(30.09.1931, Râmnicu Vâlcea –17.09.2000, Bucureşti)Actor (de comedie) de teatru, film şi televiziune.A absolvit Institutul de Artă Teatralăşi Cinematografică din Bucureşti. Actorla Teatrul Naţional. Profesor la UniversitateaNaţională de Artă Teatrală şi CinematograficăI.L. Caragiale din Bucureşti.A debutat ca amator la vârsta de 17 ani, laRădulescuDem. RădulescuEugen H. Rădulescuun bal organizat de fanfara gării. În 1956a câştigat premiul I pentru interpretarecu piesa Steaguri pe turnuri, la un concurspentru tineri actori. A fost remarcat deSică Alexandrescu şi, practic, acesta a fostdebutul său. A fost prieten cu Ion Cojar şiLiviu Ciulei; cu ultimul a colaborat pentruO scrisoare pierdută. Roluri în film: Telegrame(1959), Pe litoral mi-a rămas inima (1961), Unsurâs în plină vară (1963), Politică şi... delicatese(1963), La vârsta dragostei (1963), Dragoste lazero grade (1964), Gaudeamus igitur (1965), LesFêtes galantes (1965), Sept hommes et une garce(1966), Brigada Diverse intră în acţiune (1970),B.D. în alertă (1970), B.D. la munte şi la mare(1971), Veronica (1972), O scrisoare pierdută(1977, TV), Eu, tu şi Ovidiu (1977), Expresulde Buftea (1978), Şantaj (1981), Saltimbancii(1981), Grăbeşte-te încet (1981), Destine romantice(1981), Am o idee (1981), Un Saltimbancla Polul Nord (1982), Milionar la minut (1982,TV), Fram (1983, serial TV), Bocet vesel (1983),Secretul lui Bachus (1984), Primăvara bobocilor(1985), Coana Chiriţa (1986), Chiriţa la Iaşi(1987), Secretul armei secrete (1988), Omuldin Buzău (1988, TV), Harababura (1990),Milogul S.R.L. (1991, TV), O invitaţie (1993,TV), A doua cădere a Constantinopolului (1994),Politică înaltă (TV), Atmosferă încărcată (1996).Rădulescu, Eugen H.(13.10.1904, Borduşani, Ialomiţa –2.03.1993, Bucureşti)Inginer agronom. A absolvit Agronomiala Cluj. Specializare la Universităţile dinHalle, München şi Viena. Profesor şi decanla Facultatea de Agricultură din Cluj, profesorşi rector al Institutului de Agronomiedin Cluj, apoi din Bucureşti. Contribuţii lacercetarea ciupercilor parazite şi insectelordăunătoare. A obţinut, împreună cu V. Velican,soiurile de grâu Cenad 650 şi Cenad635. Lucrări: Duşmanii inului, 1937; Ploşniţelegrâului şi combaterea lor, 1939; Îndrumător pentrudeterminarea bolilor şi dăunătorilor la seminţe,1967; Dicţionar de termeni populari tehnici şi667ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 667 31.10.2011 17:29:32

668ştiinţifici în fitopatologie, 1983. Membru alAcademiei de Ştiinţe Agricole şi Silvicedin România, al Societăţii Naţionale deGeografie din Washington. Membru titularal Academiei Române (1963), preşedinte alSecţiei de ştiinţe agricole şi silvice a AcademieiRomâne (1965–1966).Rădulescu, Gheorghe Aurelian(23.03.1907, Călăraşi – 2002, Bucureşti)Inginer chimist. A urmat studiile universitarela Strasbourg, în Franţa, unde în 1929a obţinut diploma de inginer chimist şi titlulde doctor în ştiinţe prin susţinerea unei tezepublicate la Paris, 1937. Între 1963 şi 1973a fost director ştiinţific al Institutului Petrochim,iar între 1973 şi 1983 a fost cercetătorştiinţific principal şi consilier ştiinţific alICERP SA Ploieşti, Departamentul uleiurilubrifiante. A lăsat cărţi şi 20 de brevete deinvenţie: o monografie a ţiţeiurilor româneşti,singura existentă, precum şi date despretehnologia uleiurilor lubrifiante, cărţi deimportanţă majoră în formarea specialiştilorde ieri şi de azi în acest domeniu: Tehnologiauleiurilor minerale, 1958; Proprietăţile ţiţeiurilorromâneşti, 1961; Energetica turbomotoarelor cuardere internă, 1964; Uleiuri şi ungerea autovehiculelor,1973. În 1992, ca recunoaştere aîntregii sale activităţi, a devenit membru deonoare al Academiei Române.Rădulescu, Gheorghe (Gogu)(5.09.1914 – 28.05.1991, Bucureşti)Om politic. A absolvit Academia de StudiiEconomice la Bucureşti. A intrat în PCRdin 1933, iar în 1941 a dezertat din armatăşi a trecut în URSS. A revenit în ţară după23 august 1944 şi a fost ministru al Comerţului,membru al CC al PCR din 1960, vicepreşedinteal Consiliului de Miniştri (1963),din 1965 membru al CPEx, iar din 1969 alPrezidiului Permanent al CC al PCR. Reprezentantpermanent al României în ComitetulExecutiv al CAER. Şef al Înaltei Curţi deConturi. A cultivat cu obstinaţie cultul luiNicolae Ceauşescu, dar şi pe intelectualii cares-au aflat în prima linie a răsturnării regimuluisocialist: Ana Blandiana, Mircea Dinescu,Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, AugustinBuzura, Dan Hăulică, Nicolae Manolescu,Eugen Simion, George Ivaşcu, Horia RomanPatapievici sau Zigu Ornea. Arestat la începutullui 1991 pentru înaltă trădare (colaborarecu Moscova), a fost eliberat din motivede boală. A murit la spitalul Caritas.Rădulescu-Motru, Constantin(2.02.1868, Motru – 4.03.1957, Bucureşti)Gazetar şi specialist în psihologie socială.A absolvit Dreptul, Literele şi Filosofia laRădulescuBucureşti. Specializare la Paris şi în Germania.În 1892 îşi adaugă numele de Motru lacel de Rădulescu. Henri Bergson a citat tezasa de doctorat în lucrarea Introduction à laMétaphysique. În 1897 înfiinţează Studii filosofice,care a devenit Revista de filosofie. Profesorla Universitatea din Bucureşti, a înfiinţatprimul laborator de psihologie din România(1906). În 1918 devine director al TeatruluiNaţional din Bucureşti. A înfiinţat şi condusSocietatea Română de Filosofie. Conservator(maiorescian) ca ideal politic. Lucrări: Ştiinţăşi energie, 1902; Cultura română şi politicianismul,1904; Psihologia industriaşului, 1907;Naţionalismul, 1909; Sufletul neamului nostru,1910; În zilele noastre de anarhie, 1910; Psihologiaciocoismului, 1911; Psihologia industriaşului,1911; Din psihologia revoluţionarului, 1919;Concepţia conservatoare şi progresul, 1924; Ţărănismul,un suflet şi o politică, 1924; Demagogiaşcolară, 1927; Ideologia statului român, 1934;Românismul, 1939; Etnicul românesc. Comunitatede origine, limbă şi destin, 1942. În 1923este primit în Academia Română, pentru caîn 1938 să devină preşedintele acestei instituţii,funcţie exercitată până în 1941. Exclusîn 1948, repus în drepturile sale de membrutitular în 1990.Rădulescu, Nicolae Al.(22.10.1905, Budeşti, jud. Vrancea –23.01.1989, Bucureşti)Geograf. A absolvit Facultatea de Geografiea Universităţii din Bucureşti. Profesor laFacultatea de Ştiinţe a Universităţii dinBucureşti. Fondator şi redactor al revistelorMilcovia şi Revista Geografică Română. Contribuţiiîn domeniul geografiei populaţieişi aşezărilor, al seismologiei şi climatologiei.Lucrări: Clima Moldovei de Sud, 1930;Cutremurele de pământ din Moldova de Sud,1930; Oltenia seismică, 1938; Poziţia geopoliticăa României, 1938; Antropologia rasială şiantropogeografia, 1941; Unitatea şi funcţiunilepământului şi poporului român, 1943; Geografiaagricolă a României, 1968. Membru corespondental Academiei Române (1948), exclus înacelaşi an, repus în drepturi în 1990.Rădulescu-Pogoneanu, Ion A.(14.08.1870, Pogoanele, jud. Buzău –14.03.1945, Bucureşti)Pedagog. Tată al lui Victor R.-P. A absolvitFacultatea de Litere a Universităţii dinBucureşti, Dreptul şi Filosofia la Leipzig.Junimist. Profesor la Universitatea Bucureşti,director al Seminarului Pedagogic dinBucureşti. Contribuţii în domeniul pedagogieiîn linia lui Pestalozzi. Lucrări: JohannHeinrich Pestalozzi, o schiţă a vieţii şi ideilor sale,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 668 31.10.2011 17:29:33

RăsvanGheorghe Rădulescu Constantin Rădulescu-Motru Ion A. Rădulescu-Pogoneanu Remus Răduleţ1910; Fenomenul educaţiei, 1942. Membrucorespondent al Academiei Române (1919).Rădulescu-Pogoneanu, Victor(21.09.1910, Bucureşti – 10.03.1962, Văcăreşti)Diplomat. Fiu al lui Ion A. R.-P. A absolvitDreptul şi Filosofia la Universitatea dinBucureşti. Trimis în 1941 la Legaţia Românădin Stockholm, a cerut revenirea în centralaministerului în 1943. A fost director alCabinetului şi cifrului în Ministerul AfacerilorStrăine şi s-a ocupat de tratativelesecrete de pace cu aliaţii şi cu URSS. Înacelaşi timp, organizase un guvern-fantomă,cunoscut sub numele de Cabinetul Negru,care avea conexiuni cu grupul Cretzianu-Gafencu-Tileaprin fratele lui VictorR.-P., Titus, aflat la Berna pentru a face unCentru de Studii Româneşti. Arestat în 1947în grupul Iuliu Maniu, a murit în închisoare.Răduleţ, Remusprenume la naştere Remus Baziliu(3.05.1904, Brădeni, jud. Sibiu –6.02.1984, Bucureşti)Inginer. A absolvit Facultatea de Electromecanicăla Universitatea din Timişoara.Specializare la Zürich, Elveţia. Profesor laPolitehnica din Timişoara, la Institutul deCăi Ferate din Bucureşti şi la Politehnica dinBucureşti. Director al Institutului de Energeticăal Academiei Române. Este unul dintrecreatorii şcolii româneşti de energeticăşi electrotehnică. Contribuţii în domeniulmărimilor primitive şi derivate ale câmpuluielectromagnetic, a elaborat prima teorie acomportării cuptoarelor de inducţie fără fier,în tehnica sudurii electrice. Lucrări: Electricitateaşi magnetismul, 2 vol., 1950–1951; Bazeleteoretice ale electrotehnicii, 2 vol., 1953–1954;Proiectarea hidrogeneratoarelor şi a motoarelorsincrone, 1980. Membru al Asociaţiei Generalea Inginerilor din România, al ComisieiInternaţionale de Electrotehnică. Membrutitular al Academiei Române (1963), vicepreşedinteal ei (1966–1974) şi preşedinte alSecţiei de ştiinţe tehnice (1963–1966).Răsvan, Bertholdnume la naştere Berthold Rosenkrantz(12.02.1903, Bucureşti –24.08.1989, Ashdod, Israel)Medic pediatru. Tată al lui Vladimir R.A absolvit Medicina la Bucureşti ca elev allui Fr. I. Rainer şi Victor Babeş. Specializareîn Franţa. Apropiat de mişcarea comunistădin anii 1930, aripa Lucreţiu Pătrăşcanu,graţie lui Athanase Joja şi Ştefan Milcu.Medic la spitalul Caritas, profesor la Facultateade Medicină din Bucureşti. A organizatdupă război sistemul naţional de ocrotirea mamei şi copilului şi a înfiinţat primasecţie de imaturi din România (1949) laCasa Copilului nr. 1, devenită Institutul dePuericultură, unde a fost director fondator(1949–1951). S-a ocupat de organizareaprimelor conferinţe naţionale de pediatrie şia organizat cursuri pentru surorile de pediatrie.Contribuţii la diagnosticarea precocea bolilor infecţioase congenitale la copii.A publicat primul Manual de pediatrie din ţarădupă război (1949). Lucrări: Contribuţiuni lastudiul anemiei pseudoleucemice infantile, 1929;L’Ultravirus tuberculeux, 1932; Asupra valoriialimentare a seminţei de soia în dietetica sugarului,1936; Raportul asupra ocrotirii mamei şi copiluluiîn România, 1944; Curs de puericultură, 1949;Pneumotoraxul spontan la sugar, 1950; Spre onouă orientare în pediatrie, 1951, în colaborare;Electroforeza în astmul infantil, 1961. Membrufondator al Societăţii Române de Pediatrie(1929), membru al Societăţii de Pediatriedin Strasbourg (1931), membru fondator alSindicatului Sanitar Român (1944).Răsvan, Vladimir(20.05.1945, Bucureşti)Inginer. Fiu al lui Berthold R. şi soţ al EcaterineiŢarălungă. A absolvit Facultatea deAutomatică a Politehnicii din Bucureşti caelev al lui Corneliu Penescu, Aristide Halanayşi Mihai Vasile Popov. Specializări înItalia (Politecnica Torino), Israel (WeizmannInstitut) şi Franţa (CNRS). Cercetător la669ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 669 31.10.2011 17:29:33

670Vladimir RăsvanInstitutul de Energetică al Academiei, profesorşi decan fondator al Facultăţii de Automaticăla Universitatea din Craiova, profesorla Departamentul în limbi străine al Politehniciidin București. Contribuţii în domeniulstabilităţii sistemelor dinamice neliniare, alteoriei sistemelor cu întârziere, modelăriiproceselor neliniare, oscilaţiilor neliniare,teoriei calitative a sistemelor discrete. Invitatpentru conferinţe în SUA, Rusia, Polonia,Marea Britanie, Ungaria, Portugalia, Spania,Cehoslovacia, Mexic. Lucrări: Stabilitateaabsolută a sistemelor automate cu întârziere, 1975,Premiul Academiei Române; Teoria stabilităţii,1987; Sisteme dinamice multi-echilibru şi funcţiiLiapunov naturale, 1998. Membru al SocietăţiiAmericane de Matematică, membru fondatoral Societăţii Române de Automaticăşi Informatică, membru al Association desIngénieurs Belges, membru senior al Instituteof Electrical and Electronics Engineersdin SUA (IEEE), membru al Academiei deŞtiinţe Tehnice din România.Răşcanu, Ioan(1.10.1878, Cahul, Basarabia –25.02.1952, Sighet)General de corp de armată. A fost ataşat militarla Berlin (1907–1911), ofiţer de legăturăcu Statul Major francez în 1916, comandantde brigadă în bătălia de la Mărăşeşti în 1917,primar al Bucureştiului (1942–1944). Liberalca opţiune politică. Deputat şi senatorîn mai multe legislaturi. Ministru de Războiîntre 1918 şi 1921 şi apoi ministru al Basarabieişi Bucovinei în 1927. Între 1931 şi1932 a fost ministru de stat, cu sarcina decomisar superior al guvernului în Basarabiaşi Bucovina. Cu prilejul venirii mareşaluluiJoffre la Bucureşti pentru sărbătorirea a3 ani de la victoria de la Mărăşeşti (1920),a primit de la acesta Crucea de Război aFranţei pentru oraşul erou. Arestat în 1947alături de alţi veterani de război decoraţi cuOrdinul Mihai Viteazul în Primul RăzboiMondial, a murit în închisoare.RăşcanuIoan RăşcanuRăşcanu, Vasile(22.07.1885, Ogoeşti, Bârlad – 4.05.1980, Iaşi)Medic, fiziolog. A absolvit Facultăţile de ŞtiinţeNaturale şi Medicină din Iaşi. Doctorîn Medicină (1916). Profesor la Medicinadin Iaşi. Director al Institutului de BiologieGenerală şi Aplicată al Academiei Românede la Iaşi. Contribuţii în domeniul fiziologiei.Preşedinte al Societăţii de Medicişi Naturalişti din Iaşi. Profesor Emerit.Membru de onoare al Academiei de ŞtiinţeMedicale din România. Membru titular alAcademiei Române (1955). Un liceu din Iaşiîi poartă numele.Rătescu, Constantin G(28.02.1868, Focşani – 19.07.1938, Merişani)Jurist. Familie de boieri argeşeni. Bunicul,Gherasim R., a devenit episcop al Buzăului.A absolvit Dreptul la Universitatea dinBucureşti. Secretar general la MinisterulJustiţiei, consilier la Înalta Curte de Casaţie.A făcut parte din echipa care s-a ocupatde unificarea Codului Penal în perioadainterbelică, desfăşurată sub egida ConsiliuluiLegislativ. Lucrări: Manualul legii pentruautentificarea actelor, 1928 (în colaborare);Manualul Curţilor cu Juraţi, 1929 (în colaborarecu N. Pavelescu); Codul de procedurăpenală, 3 vol., 1929–1932 (în colaborare);Legi speciale, 1932 (în colaborare); Codul penalCarol al II-lea adnotat, 1937.Rău, Alexandru(14.03.1900, Bucureşti – 13.12.1993, Bucureşti)Inginer (metalurg). A absolvit Politehnica laTimişoara. Specializare la Aachen. Inginerla Reşiţa, unde a elaborat primele oţelurirapide produse în România. Director al Uzinelorde fier de la Hunedoara, unde a pusîn funcţiune oţelăria şi laminoarele. Brevetde invenţie pentru oţelurile cu molibden.Director general la Ministerul Metalurgieişi Industriei Chimice (1947), apoi la DirecţiaGenerală a Minereurilor. A întreprins lucrărilede amplasare a Combinatului Siderurgicde la Galaţi. Profesor la Institutul Politehnicdin Bucureşti. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1993).Rău, Alexe(23.12.1953, Larga, Republica Moldova)Poet, publicist, director general al BiblioteciiNaţionale a Republicii Moldova (din 1992).A absolvit Facultatea de Biblioteconomie aUniversităţii de Stat din Chişinău (1975) şiFacultatea de Sociologie şi Filologie a UniversităţiiSocial-Politice (1983). A lucrat calector-conferenţiar la Universitatea de Statdin Chişinău (1975–1976), bibliotecar-şefENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 670 31.10.2011 17:29:33

RăutuVasile Răşcanu Alexe Rău Aurel Rău Colea Răutude serviciu, director adjunct al BiblioteciiNaţionale (1976–1984), vicepreşedinte şisecretar responsabil al Societăţii PrieteniiCărţii din Republica Moldova (1984–1990),şef al Secţiei biblioteci a Ministerului Culturiial Republicii Moldova (1990–1991). Preocupăriştiinţifice în domeniile bibliologiei,filosofiei, istoriei, scrisului, cărţii şi tiparului,managementului cultural şi biblioteconomic.A iniţiat elaborarea unei disciplineuniversitare noi – bibliosofia. În calitate despecialist în biblioteconomie, a participatla 12 forumuri ştiinţifice internaţionale şieste autor a peste 400 de articole ştiinţificeşi studii publicate în reviste de profil dinRepublica Moldova, România, Franţa, Rusia,Belarus, SUA, Serbia, Germania şi din alteţări. Este autorul şi directorul unor proiectede importanţă naţională, ca sistemul integratSIBIMOL, Biblioteca Naţională Digitalăa Moldovei, programul naţional MemoriaMoldovei ş.a. Autorul ideii şi coordonatorulcercetării naţionale „Timpul şi Spaţiul lecturiiîn Republica Moldova“. Ca scriitor, a debutateditorial în 1993, cu placheta de versuri Spuneceva, urmată de volumele de versuri Uniluconul(1997), Nuca lui Nevermore (Timişoara,1999), Jurnal parizian (publicistică pe temede biblioteconomie, 2001) ş.a. Este laureatal Premiului Bibliotecii Octavian Goga dinCluj-Napoca pentru cercetări în domeniulbibliologiei (1997), al Premiului FundaţieiCulturale Române pentru cartea Jurnal parizian(2001), al Premiilor Uniunii Scriitorilordin Moldova pentru poezie şi pentru eseu,precum şi al altor premii valoroase. E distinscu Ordinul Meritul Civic (1996), cu MedaliaMihai Eminescu (2000), cu Medalia UniuniiEuropene Manager al secolului al XXI-lea,cu Diploma UNESCO şi cu Medalia de Aura Fondului de Excelenţă de la Geneva.Rău, Aurel(9.11.1930, com. Josenii Bârgăului,jud. Bistriţa Năsăud)Poet. A absolvit Filologia la Cluj. Redac torla Almanahul literar din Cluj, devenit Steaua,apoi redactor-şef al aceleiaşi reviste. Scrieo poezie a sentimentelor obiectivate: Turncu ceas, 1971; Zeii asediaţi, 1972; Septentrion,1980; Mişcarea de revoluţie, 1985; Ritualuri,1987; Zodiac, 1991; În poveşti cu Ion Creangă,1994; Gutui japonez, 1996; Şcoli, 2000; Piatrascrisă, 2002; Alcinous şi zarva peţitorilor, 2003;Terosos, 2005. A tradus mult din poezia universală:Antonio Machado, Saint John Perse,Poeţi francezi, 1987. Scrie articole şi studiidespre poezie.Răutu, Coleanume la naştere Nikolai Rutkovski(28.11.1912, Limbenii Noi, Basarabia –13.05.2008, Bucureşti)Actor de teatru şi film. Familie polono-rusă.A fost elev la Colegiul Regele Ferdinand dinChişinău. A urmat Conservatorul de ArtăDramatică din Bucureşti. A fost mai întâicorist la Opera din Cluj. A debutat la Teatrulde Revistă Cărăbuş condus de ConstantinTănase, unde a interpretat mai ales cupletesocial-satirice şi faimosul şlagăr „Ţi-a ieşitcoşaru-n drum“, de Gherase Dendrino, peversuri de Puiu Maximilian. La iniţiativa luiSică Alexandrescu a jucat la Teatrul Naţionaldin Bucureşti. Între 1952 şi 1968 a jucat laTeatrul Giuleşti. A jucat pentru scurt timp şila Teatrul din Piteşti. A interpretat roluri înpeste 70 de filme de lungmetraj, atât româneşticât şi străine şi în seriale de televiziune.Roluri în film: Desfăşurarea (1954), Moara cuNoroc (1955), Dincolo de brazi (1957), Bijuteriide familie (1957), Soldaţi fără uniformă (1960),Setea (1961), Vară romantică (1961), Lupeni’29 (1962), Pisica de mare (1963), Luminade iulie (1963), Castelanii (1964), Răscoala(1965), Procesul alb (1965), Neamul Şoimăreştilor(1965), Vremea zăpezilor (1966), Haiducii(1966), Fantomele se grăbesc (1966), De trei oriBucureşti (1967), Răzbunarea haiducilor (1968),Răpirea fecioarelor (1968), Vânătorul de cerbi(1969), Die Lederstrumpferzählungen (1970) –serial TV (RFG), Zestrea domniţei Ralu (1970),Mihai Viteazul – Unirea (1970), Haiducii lui671ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 671 31.10.2011 17:29:33

672Şaptecai (1970), Serata (1971), Săptămânanebunilor (1971), Pădurea pierdută (1971),Facerea lumii (1971), Lupul mărilor (1971) –serial TV (Austria), La Révolte des Haîdouks(1972) – serial TV (Franţa/România), Explozia(1973), Apachen (1973), Despre o anumităfericire (1973), Ştefan cel Mare (1974), Nemuritorii(1974), Ulzana (1974), Căutătorii deaur (1986), Mircea (1989), Cel mai iubit dintrepământeni (1993). Actorul a primit PremiulACIN în 1988, pentru întreaga activitate şis-a numărat printre laureaţii Galei Vârstade Aur din 2001, ai Premiilor Naţionale înDomeniul Teatrului şi Galei Premiilor înCinematografie.Răutu, Leontenume la naştere Leonea Oighenstein(28.02.1910, Cernăuţi – 1993, Bucureşti)Om politic. Frate cu Mişa Oişteanu (Oigensteinla naştere, tatăl lui Andei Oişteanu).A studiat Literele în Germania. Apropiat departidul comunist din 1929, când a lucratîn districtul Cernăuţi. A venit pentru puţinăvreme în România înainte de 1940, apoidefinitiv după 1944, unde a început prin a-lajuta pe Iosif Chişinevschi. Membru al CCal PMR din 1948. A condus Direcţia de Propagandăşi Cultură a CC a PCR, avându-ica subordonaţi pe Paul Niculescu Mizil şiManea Mănescu. A fost ales în Marea AdunareNaţională (reprezentând jud. Bacău)până în 1989. Viceprim-ministru (1969–1972), rector al Academiei Politice ŞtefanGheorghiu la sfârşitul carierei (1972–1982).Erou al Muncii Socialiste (1964).Râmniceanu (Romniceanu), Grigore(5.12.1845, Bucureşti – 30.04.1915, Bucureşti)Medic. Frate cu Mihail M. R şi Victor R.A absolvit Medicina la Paris. Profesor şidecan al Facultăţii de Medicină din Bucureşti.Lucrări: Despre colera epidemică, 1868;Tratat elementar de anatomie descriptivă, 1870;Bandages et appareils de fractures, 1899; Lecţiuniclinice asupra boalelor chirurgicale ale copiilor,1890; Les différents formes de syphilis infantile,1892. Membru al Societăţii de Chirurgie dinParis. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1890).Râmniceanu (Romniceanu), Mihail M.(1854, Buzău – 4.10.1915, Bucureşti)Inginer. Frate cu Grigore şi Victor R. A absolvitFacultatea de Ştiinţe la Bucureşti. Profesorla Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti,subdirector general al Căilor Ferate Române.Colaborator al lui Anghel Saligny. Membrucorespondent al Academiei Române (1904).RăutuRâmniceanu, Naum(27.11.1764, Corbi, jud. Argeş –1838 sau 1839, Cernica)Călugăr. Familie originară din împrejurimileSibiului. Luat de Filaret, viitorul episcop,la Mitropolie, s-a călugărit la Hurezi. Întimpul războiului austro-turc s-a refugiatîn Transilvania şi Banat (Sibiu, Lipova,Hodoş-Bodrog), predând limba greacă. În1795 a revenit la Râmnicu Vâlcea, apoi laBucureşti. A fost dascăl la diverse mănăstiri(Sinaia, Mărgineni, Bucureşti). A lăsat lucrăriistorice în greacă şi română, publicate maiales postum: Poemation în versuri greceştidespre originea românilor, 1808; Hronicul dela 1768–1810; Poesiile protosinghelului NaumRâmniceanu asupra Zaverei, scrise în 1821,1890; Adunarea hronologiei domnilor ţării noastre,1944, postum.Râmniceanu (Romniceanu), Victor(12.09.1856, Buzău – 29.11.1933, Bucureşti)Jurist. Frate cu Grigore şi Mihail M. R.A absolvit Dreptul la Bucureşti. Specializarela Paris. Preşedinte al Înaltei Curţi deCasaţie, ministru al Finanţelor. A contribuitla modernizarea justiţiei şi formarea jurisprudenţei.Membru de onoare al AcademieiRomâne (1923).Reabuhin, Iurie(8.02.1939, Moscova)Matematician. Rus ca etnie. A absolvit Facultateade Fizico-Matematici a Universităţiidin Chişinău. A lucrat la Institutul de Matematicăşi Informatică al AŞM. Contribuţiila teoria structurală şi teoria radicalilor îndiferite sisteme algebrice, în cadrul cărora afost elaborată teoria radicalilor ideal ereditariîn categorii şi au fost rezolvate problemeprivind radicalii nespeciali şi supranilpotenţi.Profesor invitat în Polonia, Ungaria. Lucrări:Радикалы алгебр и структурная теория,1979, în colaborare; Операторы замыканиятипа С и связанные с ними конструкцииалгебр без нильпотентных элементов,2 vol., 1987, în colaborare; Квазирегулярныеалгебры, модули, группы и многообразия,1997. Laureat al Premiului de Stat. Distinscu titlurile de Om Emerit în Ştiinţe şi înÎnvăţământul Public, Ordinul Gloria Muncii.Rebengiuc, Victor(10.02.1933, Bucureşti)Actor. A absolvit Institutul de Teatru laBucureşti în 1956, clasa prof. Aura Buzescuşi Beate Fredanov. Este membru al trupeiTeatrului Bulandra din Bucureşti din 1957.Joacă însă şi în spectacolele altor teatre, cumENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 672 31.10.2011 17:29:33

RegmanLeonte Răutu Iurie Reabuhin Victor Rebengiuc Liviu Rebreanuar fi Teatrul Naţional din Bucureşti, TeatrulMic, Teatrul Naţional din Cluj-Napocasau Teatrul Arca. A fost rector al UNATCîn perioada 1990–1996. A fost directoral Teatrului Bulandra între 1996 şi 1998.Performanţele sale artistice sunt legate şi deimportante roluri în teatrul de televiziune şiîn teatrul radiofonic. Roluri în: Bălcescu deCamil Petrescu, regia Aura Buzescu (1955);Citadela sfărâmată de Horia Lovinescu, regiaAura Buzescu (1955); Nebuna din Chaillotde J. Giraudoux, regia Liviu Ciulei (1957);Un strugure în soare de L. Hausburry, regiaLucian Pintilie (1961); Cum vă place de WilliamShakespeare, regia Liviu Ciulei (1961);Copiii soarelui de Maxim Gorki, regia LiviuCiulei şi Lucian Pintilie (1961); Război şipace de E. Piscator, după Lev Tolstoi, regiaDinu Negreanu (1962); Play Strindberg de Fr.Durrenmatt, regia Radu Penciulescu (1971);Pygmalion de G.B. Shaw, regia Moni Ghelerter(1974); O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale,regia Liviu Ciulei (1979); Teatrul comicde Carlo Goldoni, regia Silviu Purcărete(1992); Copilul îngropat de Sam Shepard,regia Cătălina Buzoianu, premiul UNITER(1996); Regele Lear de William Shakespeare,regia Dragoş Galgoţiu (1999); De Sade dePeter Weiss, regia Silviu Purcărete (2000);Unchiul Vanea de A.P. Cehov, regia Iuri Kordonski,2001; Şase personaje în căutarea unuiautor de Luigi Pirandello, regia Liviu Ciulei,2005; Inimă de câine de Mihail Bulgakov,regia Iuri Kordonski, 2005; Molly Sweeny deBrian Friel, regia Alexandru Dabija, 2006;Burghezul gentilom după J.B.P. Molière, regiaPetrika Ionescu, Teatrul Naţional I.L. Caragiale,2006. Roluri în film: Mândrie (1956),Furtuna (1960), Darclée (1961), A fost prietenulmeu (1961), Pădurea spânzuraţilor (1964),regia Liviu Ciulei (film premiat la Cannes1965), Cadou (1969, TV), Departe de Tipperary(1973), Dimitrie Cantemir (1973), Zidul (1974),Capcana (1974), Tănase Scatiu (1976) – regiaDan Piţa, O scrisoare pierdută (1977, TV), Dece trag clopotele, Mitică? – regia Lucian Pintilie(1981), Înghiţitorul de săbii (1981), Faleze denisip (1983), – regia Dan Piţa, Pădureanca(1987), Balanţa – regia Lucian Pintilie(1992), Cel mai iubit dintre pământeni (1993),Raport despre starea naţiunii (2004), Un cartuşde Kent şi un pachet de cafea (2004), Tertiumnon datur (2005), După ea (2006), La urgenţă,serial TV (12 episoade, 2006-2007). A fostdeclarat actorul anului 2004, alături deMaia Morgenstern.Rebreanu, Liviu(27.11.1885, Târlişua, jud. Bistriţa-Năsăud –1.09.1944, Valea Mare, jud. Argeş)Prozator. A absolvit Şcoala de Honvezidin Sopron (Ungaria) şi Academia MilitarăLudoviceum din Budapesta. Intrat înconflict cu autorităţile maghiare şi arestat,fuge la Bucureşti, unde desfăşoară o bogatăactivitate jurnalistică. Director al TeatruluiNaţional din Bucureşti. A frecventat cenaclulSburătorul. Prin problematica abordată,este unul dintre cei mai solizi romancieriromâni. Romane: Ion, Premiul Academiei,1920; Pădurea spânzuraţilor, Marele Premiu alromanului acordat de Societatea Scriitorilor,1922; Ciuleandra, 1927; Crăişorul, PremiulNaţional pentru proză, 1929; Răscoala, 1932;Gorila, 1938; Amândoi, 1940. A mai scrispiese de teatru: Plicul, 1923; Apostolii, 1926,şi a făcut traduceri. Postum: Jurnal, 2 vol.,1984. Este tradus în peste douăzeci de limbistrăine. A fost preşedinte al Societăţii ScriitorilorRomâni (1925–1926; 1927–1932),membru al PEN Clubului (1933), al Academiei(1939).Regman, Cornel(28.11.1919, Daneş, jud. Mureş –14.07.1999, Bucureşti)Critic literar. A absolvit Facultatea de Litereşi Filosofie a Universităţii din Cluj (1942).Şi-a luat doctoratul în filologie cu teza„Agârbiceanu şi demonii“, 1973. A făcutparte, alături de Ion Negoiţescu, RaduStanca, Ioaniche Olteanu, Nicolae Balotă,673ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 673 31.10.2011 17:29:34

ReptaCornel Regman Vladimir Repta Camil Ressu674din Cercul literar de la Sibiu. A fost redactorla ESPLA, cercetător la Institutul de Lingvistică,conferenţiar universitar la InstitutulPedagogic din Constanţa, redactor la Viaţaromânească. Lucrări: Confluenţe literare, debut,1966; Cărţi, autori, tendinţe, 1968; Cică niştecronicari..., 1970; Selecţie din selecţie, 1972;Agârbiceanu şi demonii. Studii de tipologieliterară, 1973; Nuvela şi povestirea româneascăcontemporană 1944–1974, 1975; Colocvial,1976; Explorări în actualitate, 1978; Noi explorăricritice, 1982; De la imperfect la mai puţin caperfect, 1987; Nu numai despre critici, 1990; IonCreangă: o biografie a operei, 1997; Reflexii şireflexe: aforisme vesele şi triste, 1997; Patru deceniide proză românească, 2000, postum; Ultimeexplorări critice, 2000, postum.Repta, Vladimir cavaler denume la naştere Vasile Repta(1842, Bănila de Ceremuş, azi în Ucraina –24.04.1926, Cernăuţi)Mitropolit. A absolvit Institutul Teologicla Cernăuţi. S-a specializat la Viena, München,Bonn şi Zürich. Profesor la InstitutulTeologic, apoi la Facultatea de Teologie dinCernăuţi. Rector al Universităţii din Cernăuţi.S-a călugărit la mănăstirea Suceviţa(1885). A fost episcop de Rădăuţi (1899) şimitropolit al Bucovinei (1902). A refăcutctitoriile voievodale de la Putna şi Mirăuţi.Vicepreşedinte al Societăţii pentru Culturaşi Literatura Română din Bucovina. Membrude onoare al Academiei Române (1919).Ressu, Camil(28.01.1880, Galaţi – 1.04.1962, Bucureşti)Pictor. Aromân din regiunea Epir la origini.În 1887 se înscrie la Şcoala de Belle-Artedin Bucureşti, avându-l ca profesor peG.D. Mirea; îşi continuă studiile la Iaşicu pictorul Gheorghe Popovici. În 1902termină studiile la Şcoala de Belle-Arte dinIaşi, obţinând medalia de argint, şi pleacă înacelaşi an să se perfecţioneze în străinătate.Se opreşte două luni la München, vizitândmuzeele din localitate, după care se ducela Paris şi se înscrie la Academia Julian, înatelierul lui Jean Paul Laurens, unde arecolegi pe Jean Al. Steriadi, Nicolae Dărăscuşi Ion Theodorescu-Sion. În 1908 revineîn ţară şi, preocupat de problemele sociale,colaborează cu desene satirice la publicaţiileFurnica, Facla şi Adevărul. În acelaşi anse înscrie în Partidul Social-Democrat dinRomânia. Participă pentru prima dată în1910 la expoziţia Tinerimii Artistice cupeisaje şi compoziţii pe teme rustice. În1912 expune la Salonul Oficial tabloulÎnmormântare la ţară, iar în anul următor,la Tinerimea Artistică, portretul de grupTerasa Oteteleşanu, cu şapte figuri ale boemeiliterare, muzicale şi plastice. În 1914 deschideprima expoziţie personală la Bucureşti.În 1917, împreună cu pictorii NicolaeDărăscu, Ştefan Dimitrescu, Iosif Iser,Marius Bunescu şi cu sculptorii DimitriePaciurea, Cornel Medrea, Ion Jalea şi OscarHan, înfiinţează asociaţia Arta Română laIaşi. A fost profesor şi rector al Academieide Belle-Arte din Bucureşti până în anul1941. Din 1950 a fost preşedinte de onoareal Uniunii Artiştilor Plastici, reluându-şi şiactivitatea de profesor la Institutul de ArteNicolae Grigorescu. În 1955 i se acordătitlul de Artist al Poporului şi devine membrual Academiei Române.Revenco, Mihail(17.02.1947, Bădiceni, Republica Moldova)Chimist. A absolvit Facultatea de Chimie aUniversităţii de Stat din Chişinău. Elev allui Nicolae Gărbălău. Profesor la UniversitateaAgrară de Stat din Moldova, InstitutulHidrotehnic, Blida, Algeria (1978–1982), laUniversitatea de Stat din Moldova. Conducătorde proiecte ştiințifice, realizate cuparticiparea echipelor din Europa şi SUA încadrul programelor INTAS, NATO, CRDF,SCOPES. Interesele ştiinţifice sunt axatepe reacţiile de asamblare şi valorificarea lorîn scopuri analitice sau medico-biologice.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 674 31.10.2011 17:29:34

RipianuMihail Revenco Raluca Ripan Andrei RipianuA contribuit la reformarea învăţământuluiliceal, este autor al curriculumului şi manualuluide bazele analizei chimice. Laureat alPremiului de Stat pentru Ştiinţă şi Tehnică,Om Emerit al Ştiinţei din Moldova.Rezuş, Petru(22.06.1913, Rădăuţi – 7.05.1995, Bucureşti)Preot, prozator. A studiat la Cernăuţiteologia, literele şi filosofia. Specializări laOxford, Cambridge, Strasbourg şi Viena cabursier al Mitropoliei Bucovinei. Venit înRomânia după al Doilea Război Mondial,a fost profesor de dogmatică şi apologeticăla Academia Teologică din Caransebeş, profesorde teologie la Facultatea de Teologiedin Suceava, profesor la Institutul Teologicdin Bucureşti. A scris cursuri de specialitate:Dezvoltarea dogmatică, Cernăuţi, 1938;Tradiţia dogmatică şi ortodoxă, 1939; Teologiaortodoxă contemporană, 1989. Proză şi eseuri:Făt Frumos cu tichie de aur, 1970; Dochiţa împărătiţa.Basme şi poezii populare din Ţara de Sus,1972; Amintiri, 1973; Dacă poţi râde să râzi.Proverbe şi zicători din Banat, 1974; Războieni,roman, 1980; Ion Creangă, mit şi adevăr, 1981;Mihai Eminescu, 1983.Rhemaxos(sec. II î.Hr.)Rege dac. A domnit în Scythia Minor (Dobrogeade azi) peste o uniune de sciţi şi geţi şipercepea taxe de la colonia grecească Histria(fondată de Milet în secolul al IV-lea î.Hr.pentru a se proteja de perşi şi migraţii).Riegler, Emanoil(5.11.1854, Grozeşti, jud. Bacău –30.08.1929, Iaşi)Medic şi farmacolog. A absolvit Medicinaşi Chimia la Viena. Profesor la Facultateade Medicină din Iaşi. A înfiinţat serviciul declinică terapeutică la spitalul Sf. Spiridondin Iaşi. Contribuţii în domeniul biochimieişi terapeuticii. Lucrări: Un nou procedeu pentrudozarea iodului şi a cuprului, 1902; Chimia,fiziologia şi patologia urinei umane, 1904; Roluldiagnosticului funcţional în medicină, 1910;Terapeutica bolilor interne, 1913. Membrucorespondent al Academiei Române (1904).Ripan, Raluca(27.06.1894, Iaşi – 5.12.1972, Cluj-Napoca)Chimistă. A absolvit Facultatea de Chimiela Universitatea din Iaşi. Cadru didactic laFacultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi,apoi profesor şi decan al Facultăţii de Medicinădin Cluj, rector al Universităţii din Cluj.A condus Institutul de Chimie din Cluj.A utilizat, pentru prima oară în România,izotopii radioactivi pentru studiul combinaţiilorcomplexe ale izotopilor în mediiomogene. S-a ocupat de polielectroliţi, demetodele analitice pentru determinareatipurilor de ioni. Lucrări: Sels complexes demagnésium, 3 vol., 1921–1922; Studiu asuprapreparării şi constituţiei acizilor periodici, 1949;Studiul structurii combinaţiilor anorganice cuajutorul izotopilor radioactivi, 1961; Sinteza,analiza şi proprietăţile unor oxalato-molibdaţi,1975. Membru al Societăţii de Chimie dinBucureşti şi din Paris. Membru titular alAcademiei Române (1948), preşedinte al filialeiCluj a Academiei Române (1957–1975).Ripianu, Andrei(18.07.1919, Paşcani)Inginer. A absolvit Facultatea de Electromecanicăa Şcolii Politehnice din Timişoara.Profesor la Institutul Politehnic din Cluj.A înfiinţat Laboratorul de dinamică şivibraţii mecanice. Contribuţii în domeniulmecanicii teoretice şi aplicate şi al vibraţiilormecanice. Lucrări: Mişcările vibratorii alearborilor drepţi şi cotiţi, 1969; Mecanica soliduluirigid, 1973; Calculul dinamic şi de rezistenţăal arborilor drepţi şi cotiţi, 1985. Membrual Academiei Albert Einstein din SUA,membru al Gessellschaft für AngewandteMathematik und Mechanik din Germania.Membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţădin România.675ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 675 31.10.2011 17:29:34

676Robescu, Constantin F.(1839, Râmnicu Sărat – 23.09.1920, Bucureşti)Inginer agronom. A absolvit Şcoala Naţionalăde Ape şi Păduri din Nancy. Licenţa înŞtiinţe Naturale la Paris. Profesor la Şcoalade Agricultură din Herăstrău. Cofondator alŞcolii Speciale de Silvicultură din Bucureşti(1883) şi al Revistei ştiinţifice (1870). Primaral Bucureştiului (1895–1899). Deputat şisenator. Membru corespondent al SocietăţiiAcademice Române (1871).Robinson, Edward G.nume la naştere Emanuel Goldenberg(12.12.1893, Bucureşti – 26.01.1973, New York)Actor american. Văr cu Paul Muni. A începutclasele primare la Bucureşti şi a emigrat cufamilia în SUA în 1903. După ce a absolvitTownsend Harris High School şi City Collegeof New York, a intrat la American Academyof Dramatic Arts din New York, dată la careşi-a schimbat numele. A debutat în 1913 peBroad way, ca actor de teatru, dar a făcut carierăfulminantă în filmul sonor. A avut propriasa companie cinematografică, Samuel Goldfish(supranumită Samuel Goldwin). A jucatroluri de gangsteri alături de HumphreyBogart, James Cagney, Bette Davis, JohnnyRocco, Lionel Barrymore, Laureen Bacall(şi ea plecată tot din România) în filme careau făcut epocă: Five Star Final (1931); SmartMoney (1931); Tiger Shark (1932), Kid Galahad(1937); A Slight Case of Murder (1938); Dr.Ehrlich’s Magic Bullet (1940); Double Indemnity(1944); The Woman in the Window (1945); ScarletStreet (1945); Key Largo (1948). Anchetatîntre 1950–1952 de Comisia pentru ActivităţiAntiamericane pentru poziţia lui de stânga. În1956 a constituit, cu propria sa colecţie, unmuzeu de artă antică grecească. A revenit lacinematografie în 1959 şi i-a avut parteneripe Frank Sinatra, Marlon Brando, în filmeregizate de Francis Coppola. Ultimul marerol a fost în Soylent Green, film SF, 1973. I s-adecernat Premiul Oscar de onoare, pentruîntreaga activitate, 1973.Robot, Alexandrunume la naştere Alter Rotmann(15.01.1916, Bucureşti – ?.08.1941)Poet şi gazetar. A absolvit liceul Spiru Haretdin Bucureşti. A debutat cu o plachetă deversuri apreciate de G. Călinescu. A publicatîn revistele Discobolul, Duminica Universului,Universul literar şi artistic, Azi ş.a. În 1935 sestabileşte la Chişinău, colaborează la GazetaBasarabiei cu eseuri, reportaje, cronici literareşi teatrale şi cu un interviu luat celebreicântăreţe de operă Maria Cebotari. Lucrări:RobescuEdward G. RobinsonAlexandru RobotApocalips terestru (1932), Somnul singurătăţii(1936), Scrieri alese (apărute 1968).Robu, Ioan(6.11.1944, Târgu Secuiesc)Arhiepiscop romano-catolic de Bucureşti.Familie originară din jud. Neamţ. Cursurileprimare le-a absolvit în satul bunicilor săi,iar pe cele liceale la Iaşi, la Seminarul TeologicRomano-Catolic Sf. Iosif. A absolvitInstitutul Teologic Romano-Catolic de graduniversitar din Iaşi în 1968, iar pe 15 august,la Solemnitatea Adormirii Maicii Domnului,a fost hirotonisit preot. A activat ca vicar înparohia din Craiova, apoi ca paroh excurensla Tulcea, Kogălniceanu şi Buzău. În perioada1973–1977 a urmat studii de specializare laUniversitatea din Laterano, Academia Alfonsiană,obţinând titlul de doctor în teologie. Înperioada 1977–1983 a fost profesor, iar maiapoi rector al Institutului Teologic din Iaşi.Din noiembrie 1983 este chemat să conducăarhidieceza de Bucureşti, mai întâi ca administratordiecezan, apoi ca episcop-administratorapostolic (1984). A fost consacrat episcopde Cellæ Preconsulæ în decembrie 1984la Roma. La 14 martie 1990, prin decretulpapei Ioan Paul al II-lea, a fost ridicat la rangulde arhiepiscop şi mitropolit. Din 2001 estemembru de onoare al Academiei Române. În2011 a primit din partea Vaticanului o fiolă cusângele papei Ioan Paul al II-lea.Rodan, Gideon Alfred(1934, Bucureşti –1.01.2006, Bryn Mawr, Pennsylvania, SUA)Biochimist. A plecat în Israel cu părinţii,după ce a făcut şcoala primară la Bucureşti.A absolvit Medicina la Universitatea Ebraicădin Ierusalim. A fost cercetător în domeniulbiologiei la Institutul Weizmann din Rehovot.Contribuţii în domeniul studierii osteoporozei.Din 1990 director al Departamentuluide biologie osoasă la Merck ResearchLaboratories în SUA. Lucrări: Principles ofBone Biology, 1996.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 676 31.10.2011 17:29:35

RomanIoan Robu Theodor Rogalski Ştefan Roll Mihail RollerRogalski, Theodor(11.04.1901, Bucureşti – 2.02.1954, Zürich)Compozitor. A absolvit Conservatorul laBucureşti ca elev al lui Alfonso Castaldi.Specializare la Leipzig şi Paris, ca elev al luiMaurice Ravel. Profesor la Conservatoruldin Bucureşti, dirijor al Orchestrei Radio(1930–1951) şi al Filarmonicii (1950–1954),director artistic şi director al AnsambluluiPeriniţa (1950–1952). Lucrări: muzică deteatru, trei balade pentru tenor şi orchestră(Iancu Jianu, Toma Alimoş, Mihu Copilu’),muzică simfonică (între altele Două dansuriromâneşti pentru suflători, baterie şi pian la patrumâini, Două schiţe simfonice, Două capricii pentruorchestră, Trei dansuri româneşti), muzica la filmulViaţa învinge, piese camerale instrumentale(între care Cvartetul de coarde din 1925) şivocale. Premiul al II-lea pentru compoziţiela Festivalul Internaţional George Enescu,menţiune la Concursul Internaţional de laVeneţia, 1933.Roles(sec. I î.Hr.)Rege al dacilor din Scythia Minor (aziDobrogea). A fost aliatul romanilor în luptelecu tracii de la sudul Dunării şi l-a sprijinitpe generalul Marcus Licinus Crassus.Roll, Ştefannume la naştere Gheorghe Dinu(5.06.1903, Florina, Grecia –14.05.1974, Bucureşti)Poet. Familie aromânească. În particularţinea o lăptărie, unde veneau poeţii avangardiştişi în jurul căreia s-a şi format grupul.Se numea Lăptăria lui Enache. A fost unuldintre promotorii avangardismului românesc:Exerciţii în aer liber, 1929; Moartea viea Eleonorei, 1930; Manifestaţie, 1945; Ospăţulde aur, 1968. Teatrul Naţional din Bucureştia reconstituit atmosfera şi a numit Lăptărialui Enache cafeneaua teatrului, unde seorganizează evenimente culturale.Roller, Mihail(6.05.1908, Buhuşi – 21.06.1958, Bucureşti)Istoric. Evreu ca etnie. A studiat la Moscovaşi a fost conferenţiar la Universitatea dinMoscova. Profesor la Academia Militarădin Bucureşti. A deţinut un număr defuncţii în structurile Partidului ComunistRomân: director adjunct al Institutului deIstorie a Partidului, şeful Secţiei de ştiinţăa Comitetului Central (CC) al PCR/PMR.Dar istoriografia a fost domeniul pe carel-a influenţat în mod sensibil prin activitateasa ideologică şi este istoricul româncare a publicat cele mai multe documente.Lucrări: 1848 în Principate; Anul revoluţionar1848; Anul revoluţionar 1848 în Moldova; AnaIpătescu; Cugetători şi luptători ruşi din secolulal XIX-lea; Despre pedagogia în URSS; Eroiculşi sângerosul 1907; Evenimentele premergătoareanului 1877; Figuri din Revoluţia Franceză,1789–1794; L’héroisme du peuple roumain danssa lutte pour independence 1877–1878; IstoriaRPR; Nicolai Zuber Petrovici, Documente dinmişcarea muncitorească (3 vol.); Documente privindistoria României; Războiul pentru independenţă(9 vol.); Starea economică şi social-politicăîn ajunul anului 1877; Transilvania; ŢaraRomânească; Studii şi note ştiinţifice privind istoriaRomâniei. În 1948 a devenit academician,odată cu transformarea Academiei Româneîn Academia Republicii Populare Române.S-a sinucis.Roman, Alexandru(26.11.1826, Auşeu, jud. Bihor –15/27.09.1897, Sebeş)Îndrumător cultural, publicist. Studiileprimare şi secundare le-a terminat la Beiuşşi Oradea. A urmat studiile universitare laViena, unde a studiat filosofia, matematicaşi teologia. A fost profesor la gimnaziulromânesc Samuil Vulcan din Beiuş. Aici afost primul profesor care a ţinut prelegeriîn limba română. Din 1851 a devenit profesortitular de limba română la Academiade Drept din Oradea, iar din 1862 până în677ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 677 31.10.2011 17:29:35

6781867, profesor de limba română la Universitateadin Budapesta. A fost fondatorulCatedrei de limba şi literatura română dela universitatea maghiară. S-a număratprintre organizatorii Societăţii de Lecturăa Junimei Române Studioase (1851) şiai Societăţii Petru Maior (1862). A fostredactor al gazetelor Concordia (înfiinţatăla Budapesta în 1861, în colaborare cuSigismund Papp, a existat până în 1866) şila Federaţiunea (1868–1876), înfiinţată tot deel la Budapesta. În paginile acestor reviste apublicat „Pronunciamentul de la Blaj“ din1868, articol pentru care a fost condamnatla un an de închisoare. Între 1865 şi 1888 afost deputat în Dietă (Parlamentul maghiar),unde a apărat drepturile românilor dinTransilvania. Membru fondator al AcademieiRomâne.Roman, Mircea(24.06.1958, Târgu Lăpuş)Sculptor. A absolvit Institutul de Artă Plasticăla Cluj. Specializare la Londra. Sculpteazăîn lemn şi pictează statuile. Aparţinecurentului modern anti-Brâncuşi, inspiratde arta antică (Africa, Egiptul vechi). Trăieştela Londra, dar are un atelier şi la Bucureşti.Expoziţii în Japonia, Olanda, Veneţia, Londra,Elveţia, Germania, SUA. Lucrări: Omulbarcă, Omul în Alb. Premiul Atelier 35, Bucureşti,1988. Participarea la Trienala de sculpturăde la Osaka i-a adus Marele Premiu,1992. Premiul Delfina Studios, 1993–1994,Londra. Distins cu Ordinul Serviciu Credinciosîn grad de Ofiţer.Roman I MuşatV. Muşat, Roman IRoman, Petre(22.07.1946, Bucureşti)Om politic. Fiu al lui Valter R. A absolvitFacultatea de Energetică a InstitutuluiPolitehnic din Bucureşti. Specializare laParis. Profesor la Facultatea de Energetică,specialitatea hidroenergetică, a UniversităţiiPolitehnice din Bucureşti. Prim-ministrual României (1989–1991), deputat(1992–1996), preşedinte al SenatuluiRomâniei (1996–1999), ministru de Externe(1999–2000). Fondator al Partidului Democrat,înlăturat de Traian Băsescu în 2003, aîntemeiat în acelaşi an Partidul Forţa Democrată.Lucrări: Introducere în fizica poluării fluidelor,1981; Hidrologie şi protecţia calităţii apelor,1987; Preserving the Civil Liberties and FightingTerrorism Efficiently: is it Possible?, 2004; Onthe Strategic Importance of EURASIA, 2006;Schiţa strategiei pentru înfăptuirea economiei deRomanpiaţă în România – un plan de acţiune «avant lalettre», 2007; Extinderea UE din ianuarie 2007:implicaţii asupra Occidentului, 2007. Distins cuDiploma UNESCO pentru mediul înconjurătorşi cinci decoraţii de stat (Franţa,Columbia, Ecuador, Uruguay, Argentina,Portugalia şi Regatul Danemarcei).Roman, Valter (Walter)nume la naştere Ernö Neulander(7.10.1913, Oradea – 16.04.1992, Bucureşti)Om politic. Evreu ca etnie, căsătorit cu ospaniolă. Tată al lui Petre R. A studiat laUniversitatea Tehnică din Brno. A intratde tânăr în activitatea comunistă ilegală(în 1931), refugiat la Moscova şi de acoloplecat pe frontul războiului civil din Spaniaîn batalionul Ana Pauker. Decorat la întoarcerecu Steaua Roşie a URSS (1945), a lucratla emisiunile pentru România ale RadioMoscova. S-a întors în România în 1944şi în 1946 a fost şeful Marelui Stat Majoral armatei române. A organizat Securitatea.Căzut în dizgraţie în perioada Ceauşescu,ajunge director al Editurii Politice. Lucrări:Despre teoria războiului, 1948; Probleme militarecontemporane, 1949; Despre fizica modernăşi perspectivele utilizării energiei atomice, 1954;Ştiinţa şi socialismul, 1958; Revoluţia industrialăîn dezvoltarea societăţii, 1965; Eseuri desprerevoluţia ştiinţifică şi tehnică, 1970; File dintrecut, evocări, 1971.Roman, Viorel(20.03.1943, Lovrin, jud. Timiş)Economist. A absolvit Institutul de StudiiEconomice din Bucureşti. A lucrat ca economistla mai multe instituţii din Timişoaraşi cadru didactic la Universitatea din Timişoara.Plecat în Germania Federală în 1972,s-a specializat la Universitatea din Frankfurtam Main şi şi-a susţinut doctoratul la Universitateadin Bremen, unde a devenit consilieracademic pe viaţă. A organizat BibliotecaUniversităţii şi i-a adăugat o bogată colecţiede românistică. Corespondent pentru VoceaAmericii, Washington. Expert al ProgramuluiNaţiunilor Unite pentru Dezvoltare. Profesorasociat la ASE Bucureşti, la Universitateadin Timişoara şi din Baia Mare. Lucrări:Rumänien im Spannungsfeld der Großmächte /România în sfera de interese a marilor puteri,1774–1991, 3 vol., 1987–1991; Politicaeconomică românească. Strategia unei politici dedezvoltare, 1988; Revoluţia din decembrie 1989,1990; România spre Piaţa Comună, 1992; Imperiul,evreii şi românii, 1994; România în Europa,1995; Transilvania. Românii la încrucişareaintereselor imperiale, 1998; Imperium & Limes,1999; Capitalism ortodox, 1999; Tranziţia. DeENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 678 31.10.2011 17:29:35

RomanescuPetre Roman Valter Roman Viorel Roman Vasile Romanciucla revoluţia din România – 1989 la războiul dinIugoslavia – 1999, 2000; Bucovina şi Basarabia,2002. Membru al Academiei Româno-Americane(ARA).Roman, Visarion(5.07.1833, Dârlos, jud. Sibiu –29.04/11.05.1885, Sibiu)Publicist şi om politic. A absolvit SeminarulRomano-Catolic şi Seminarul PedagogicTeologic Ortodox din Sibiu. A fondatprima revistă română de pedagogie, Amiculşcoalei sau Foaia pentru învăţământ şi educaţiela români (1860), a editat pentru sate calendarulAmicul poporului (1861–1882), primapublicaţie cu alfabet latin din Transilvania,a scos, împreună cu I. Al. Lapedatu, AlbinaCarpaţilor (1877). A organizat Conferinţade la Miercurea (1869), contra dualismuluiaustro-ungar proclamat în 1867. A organizatprima instituţie de credit pentru româniidin Transilvania, Societatea de Păstrare şiÎmprumut (un CEC avant la lettre!), şi BancaAlbina, fiind primul ei director (1871–1884).Membru corespondent al Societăţii AcademiceRomâne (1877).Romanciuc, Vasile(17.12.1947, Bădragii Noi, Republica Moldova)Poet. A absolvit Facultatea de Filologie aUniversităţii de Stat din Chişinău. A fostredactor la Radio Moldova, redactor-şefadjunct la săptămânalul Literatura şi arta,redactor la editurile Literatura artistică,Museum, Prut Internaţional. Lucrări: versuri– Genealogie (1974), Citirea proverbelor(1974), Din tată în fiu (1984), Ce am pe suflet(1988), Note de provincial (1991), Un timp fărănume (1996), Îndoiala de sine (1997), Marelepustiu invizibil (Timişoara, 2001), Recitireaproverbelor (2007), Olimpul de plastic (2007);cărţi pentru copii – Dacă ai un prieten (1983),Mama coase-o floricea (1987), Pământul părinţilor,pământul copiilor (1989), Doi iezi (1990),Toate întâmplările se prefac în cuvinte (2000),Copilul cu aripi de carte (2006), O furnică înbibliotecă (2007), De ce plânge clovnul (2009).Laureat al Premiului Naţional al RepubliciiMoldova (2000), Marele Premiu pentrupoezie Nichita Stănescu (2001), Diploma deOnoare Andersen (2003).Romanescu, Aristizza(24.12.1854, Craiova – 4.06.1918, Iaşi)Actriţă. Profesoară de declamaţie la Conservatorulde Artă Dramatică din Bucureşti.Fiică a actorilor Constantin Demetriad şiPaulina Stavrescu, a debutat la vârsta de18 ani, în 1872, la Craiova, în trupa cunoscutuluicupletist I.D. Ionescu. Era verişoarăcu mezzosoprana de coloratură Elena Teodorini.A jucat şi pe scena Teatrului Naţionaldin Iaşi, unde a fost remarcată de Ion Ghica,acela care i-a încredinţat rolul principal dintragedia Roma învinsă de A. Parodi, tradusăîn versuri de I.L. Caragiale. Din 1877 a fostangajată la Bucureşti de Societatea Dramatică.A studiat ca bursieră la Paris, împreunăcu actorul Grigore Manolescu, partenerulei. Revenită în România, a jucat pe scenaTeatrului Naţional din Bucureşti şi a celuidin Iaşi, în piesele Ovidiu de Vasile Alecsandri,O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasăde I.L. Caragiale, în Romeo şi Julieta, Othelloşi Macbeth de W. Shakespeare, Tartuffe deMolière. Jocul ei s-a caracterizat printr-oplastică desăvârşită a mişcării, armonizatăcu o voce cristalină şi o dicţie impecabilă.Mimica sugestivă exterioriza puternicemoţiile pe care sensibilitatea ei le trăia.A fost profesoara unor mari actriţe: MariaVentura, Lucia Sturdza-Bulandra, MariaFilotti, Sonia Cluceru. A apărut în primulfilm românesc, Independenţa României, realizatîntre 1911 şi 1912.Romanescu, Eleonora(26.04.1926, Leuşeni, Basarabia –1980, Chişinău)Pictoriţă. A absolvit Şcoala de Arte Plasticedin Chişinău. Specializare în restaurarepictură la Atelierele Centrale de Stat Iurie679ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 679 31.10.2011 17:29:35

680Grabari din Moscova. Restaurator la Muzeulde Artă din Chişinău. A avut expoziţii personaleşi de grup în Moldova, Ucraina, Georgia,Rusia, România, Canada, Mongolia, Siria.Lucrări: ciclul Meleag natal (peisaje). Distinsăcu titlul de Artist Emerit al RepubliciiMoldova, Premiul de Stat şi titlul de Artist alPoporului din Republica Moldova. Membrual Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova.Romano, Dionisieprenume la naştere Dimitrie(29.07.1806, Sibiu – 18.01.1873, Buzău)Cărturar şi episcop. A absolvit ColegiulSf. Sava din Bucureşti. Director al SeminaruluiMitropoliei Bucureşti. S-a călugăritîn 1823 şi a fost stareţ al mănăstirii Neamţ.A participat la revoluţia de la 1848 în ŢaraRomânească. A fost închis la Bucureşti, apoiexilat în Transilvania. Lucrări: Abeţedar religios,1835; Prescurtare de geografie veche, 1850;Imnuri în prosă pentru copiii care încep a ceti,1858; Principii de retorica şi elocinţa României,2 vol., 1859. Membru fondator al SocietăţiiAcademice Române (1867), căreia i-a donatbiblioteca logofătului Constantin CornescuOlteneanu, de peste 7 000 de volume, bazaviitoarei Biblioteci a Academiei Române.Romanovski, Anton( ~1900, Rusia – ~1969, Bucureşti)Maestru de balet. Rus ca etnie. A absolvitŞcoala Imperială de Balet la Moscova şi adansat alături de Anna Pavlova şi VațlavNijinski în compania Baletele Ruse, trupalui Diaghilev de la Bolșoi Teatr. Când aceastăcompanie a plecat în SUA, după revoluţia dinoctombrie 1917, a primit oferta lui GeorgeGeorgescu de a veni la Bucureşti (în 1924).Practic el este părintele baletului românesc,deoarece a pregătit balerini, maeştri de baletşi coregrafi. Vera Carally, absolventă a aceleiaşişcoli de balet din Moscova, venită şiea la Bucureşti, a preluat în 1929 companiaînfiinţată în 1924 pe lângă Opera Română.A montat Lacul lebedelor de Ceaikovski în1932 numai cu balerini români. A contribuitla înfiinţarea Liceului de Coregrafie dinBucureşti (1948). A făcut coregrafii şi pentruTeatrul de Operă din Belgrad, a selecţionattalentele care au studiat la Moscova (MagdalenaPopa, Gellu Barbu) şi a format pleiadade aur a baletului românesc.Roques, Mario(1.07.1875, Callao, Peru – 1961, Paris)Filolog. A absolvit Literele la Sorbona şiÉcole Pratique des Hautes Études şi Écoledes Langues Orientales Vivantes. Profesorla École Normale Supérieure din Paris.RomanoAristizza RomanescuDavid Moses RosenA condus Institutul de Filologie Română dincadrul Facultăţii de Litere din Paris. Directoral revistei România din Paris. Contribuţii lacunoaşterea limbii şi literaturii române înspaţiul romanităţii. Lucrări: L’Evangéliaireroumain de Coresi, 1907; L’Original de la Paliade la Orăştie, 1913, L’Unité roumaine. Avec unecarte ethnographique, 1919. Membru al InstitutuluiFranţei. Membru corespondent alAcademiei Române (1914).Rosen, David Moses(23.07.1912, Moineşti, jud. Bacău –6.05.1994, Bucureşti)Şef-rabin al cultului mozaic din România(1948–1994) şi preşedinte al FederaţieiComunităţilor Evreieşti din România(1964–1994). În 1931 a devenit studentla Facultatea de Drept din Bucureşti. Înacelaşi an pleacă la studii la Institutul deStudii Rabinice din Viena (Austria), darnu-şi poate termina studiile acolo din lipsăde fonduri şi revine la Bucureşti. În 1935termină studiile universitare la Bucureşti,obţinând diploma de jurist. Îşi satisface apoitimp de doi ani stagiul militar obligatoriula Fălticeni. În 1937 revine la Institutulde Studii Rabinice din Viena, dar pleacădin Austria un an mai târziu, în mai 1938,după anexarea ei de către Germania fascistă.A studiat în paralel ca discipol al rabinuluiAlter Dorf şi a obţinut titlul de doctorîn iudaism. În 1938 a obţinut diploma derabin de la unii dintre cei mai mari învăţaţiai timpului. În 1940 este ales rabin în oraşulSuceava, dar, în acelaşi an, ca urmare avenirii legionarilor la putere, este arestat şideportat într-un lagăr la Caracal, fiind acuzatcă ar fi comunist. Este eliberat din lagărdupă câteva luni şi numit rabin cu normăparţială la Bucureşti şi profesor de Talmudla o şcoală iudaică. Până la sfârşitul anului1946 este ales succesiv în trei poziţii-cheiedin viaţa religioasă a evreilor din Bucureşti:preşedinte al secţiei cultului, membru alSfatului Rabinic şi rabinul Sinagogii Mari.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 680 31.10.2011 17:29:36

În 1948 a fost ales şef-rabin al ComunităţiiEvreilor din România (l-a avut contracandidatpe David Şafran). În 1957 a devenitdeputat în Marea Adunare Naţională (Parlamentulsocialist al României), reprezentândmunicipiul Bucureşti, cu o mare populaţiede etnie evreiască. Din 1964 a cumulat şifuncţia de preşedinte al Federaţiei ComunităţilorEvreieşti din RSR, deţinând-o pânăla moarte. A fost fondatorul Revistei CultuluiMozaic (1956). A fondat Muzeul de Istoriea Obştii Evreieşti din România (1979) şi ainaugurat acolo un ciclu de conferinţe săptămânale.Circa 400 000 de evrei au pututsă emigreze în Israel datorită susţinuteisale activităţi de convingere a autorităţilorstatului român. Lucrări: În lumina Torei(1971); The paper bridge–Essays on Judaism(Washington, 1973); Izvoare şi mărturii referitoarela evreii din România (1988); Itim la-Torah(Ierusalim, 1988); Eseuri biblice (1992); Evreiidin România între anii 1940-1944 (în colaborare,1993); Veha-sneh eynenu ukal: zikhronotmi-tekufot ha-ma’avak le-hatsalat YehudeyRomanyah / me-et David Moshe Rozen (Ierusalim,1993). Membru de onoare al AcademieiRomâne (1992). În prezent, o piaţă publicădin Ierusalim a primit numele său şi al soţieisale Amalia.Rosenthal, Constantin Danielnume la naştere Daniel Rosenthal(1820, Pesta, Imperiul Austriac –22.07.1851, Pesta, Imperiul Austriac)Pictor. Evreu ca etnie, cetăţenie austriacăşi română. A trecut la creştinism în 1847 şişi-a luat prenumele Constantin. A absolvitAcademia de Belle Arte la Viena şi a studiat,în paralel, arheologia. A ajuns la Bucureştigraţie pictorului Ioan D. Negulici, în 1842,ca trimis al masoneriei, pentru a sprijinimişcarea de trezire naţională care a generatrevoluţiile de la 1848. Astfel, a fost membrual societăţii secrete Frăţia, a făcut parte dincercul lui C.A. Rosetti şi au plecat împreunăîn emigraţie după înfrângerea revoluţieide la 1848, spre a reveni mai apoi la Pesta.Lucrări: România rupându-şi lanţurile pe CâmpiaLibertăţii; Portretul Mariei Rosetti, AnicaManiu cu copilul; Portretul lui Nicolae Golescu;Portretul lui Teodor Arion; România revoluţionară;Portretul lui Nicolae Bălcescu.Rosetti, Alexandru(20.10.1895, Bucureşti – 27.02.1990, Bucureşti)Filolog. Originea familiei este boierul moldoveanRuset. A absolvit Literele şi Filosofiala Bucureşti. Specializare la Paris. Profesorşi rector al Universităţii din Bucureşti,Doctor Honoris Causa al universităţilor dinRosettiAlexandru RosettiC.A. RosettiMontpellier şi Aix-en-Provence. A publicatlucrări de specialitate, unele de largă cuprindere:Colindele religioase la români, 1920; Étudesur le rhotacisme en roumain (Studiu asuprarotacismului în română), 1924; Recherches surla phonétique du roumain du XV-e siècle (Cercetăriasupra foneticii limbii române a veacului alXV-lea), 1927; Istoria limbii române, 6 vol., Premiulde Stat, 1938–1966 (vol. 1–5), 1975 (vol.6); Limba descântecelor româneşti, 1975. Membrual Academiei Române (1948), preşedinteal Secţiei de ştiinţe filologice, literatură şi arte(1968–1974) şi membru corespondent alAcademiilor iugoslavă şi suedeză.Rosetti C(onstantin) A.(2.06.1816, Bucureşti – 8.04.1885, Bucureşti)Om politic, publicist, poet. A urmat ColegiulSf. Sava, unde i-au fost profesori EftimieMurgu şi C. Aristia. A contribuit la înfiinţareasocietăţii secrete Frăţia, alături deN. Bălcescu. A deschis o tipografie împreunăcu E. Winterhalder. Între 1844 şi 1845a urmărit la Paris cursurile lui Jules Micheletşi Adam Mickiewicz şi a înfiinţat SocietateaStudenţilor Români. Unul dintre fruntaşiirevoluţiei de la 1848. Unionist, a conspiratapoi pentru înlăturarea lui Alexandru IoanCuza. A scos ziarul Românul. A fost primaral capitalei, preşedinte al Camerei, de maimulte ori ministru, director al TeatruluiNaţional. A scris lirică sentimentală şi patriotică:Femeia cea nobilă sau Pierderea iluziuniimele, Demisiunea la amor, a tradus din Byron,Lamartine, Hugo, Béranger. A lăsat Jurnalulmeu (tipărit integral în 1974), scriere remarcabilădespre epoca sa. Membru fondator alSocietăţii Academice Române (1867).Rosetti, Dimitrie(17.04.1850, Bucureşti – 12.10.1934, Bucureşti)Gazetar. A studiat, fără să termine, la Écoledes Sciences Politiques et Administrativesdin Paris. Soţia lui Titu Maiorescu, Ana,era sora lui. Era cumnat şi cu Iacob Negruzzi.A fost avocat al statului la Ministerul681ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 681 31.10.2011 17:29:36

RosettiMaria Rosetti Radu R. Rosetti Theodor G. Rosetti682Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Lucrări: ascris reviste satirice: Vicleimul, 1881; Nazat!,1886; Zeflemele, 1889; un dicţionar: Dicţionarulcontimporanilor din România, 1898, eseuri:Danţuri vechi, danţuri noi; Între Capşa şi palat…Impresiile unui trecător, 1904, ca şi diverse„caractere“: Trotuarul Bucureştiului, 1896.Rosetti, Maria nume la naştereMary Grant, franţuzoaică după mamă,englezoaică după tată(1820, Guernsey, Anglia – 13.02.1893, Bucureşti)Publicistă. Soţie a lui C. A. Rosetti. Paşoptistă.A rămas cu soţul ei în exil la Paris.Jules Michelet a lăsat un portret elogios alei. Este considerată prima femeie gazetar dinRomânia. Ea este modelul picturii lui DanielRosenthal România revoluţionară. Lucrări:Scrieri din 1864 şi 1865, 1893, ediţie îngrijităde fiul ei, Vintilă Rosetti.Rosetti, Radu R.(20.03.1877, Căiuţi, jud. Bacău –2.06.1949, Văcăreşti)Istoric şi general. După terminarea cursuluiprimar la şcoala din comuna natală îşicontinuă studiile la Liceul Naţional din Iaşi,urmează cursul pregătitor pentru Şcoala dePoduri şi Șosele, în 1899 este absolvent alŞcolii Militare de Artilerie şi Geniu, iar în1906 al Şcolii Superioare de Război. A avuto merituoasă activitate ca şef al BirouluiOperaţii din cadrul Marelui Cartier General,ca ofiţer de Stat Major şi apoi comandant alRegimentului 47/72 Infanterie; este rănit înlupta de la Răzoare (6 august 1917), pentrufaptele sale eroice fiind decorat prin decretregal cu cea mai înaltă distincţie militară,Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a. Dupărăzboi este numit ataşat militar la Londra,apoi comandant de brigadă şi, ulterior,director al cursurilor de pregătire pentru ofiţeriisuperiori. În 1924 este înaintat la gradde general. Reputat practician şi teoretician,autor al unor studii de istorie şi teorie militarăde incontestabilă importanţă, preşedinteal consiliului de conducere al MuzeuluiMilitar Naţional, muzeu pentru înfiinţareacăruia militase încă din 1914. Între 1931 şi1940 conduce Biblioteca Academiei. Consideratcel mai important cercetător al istorieimilitare a poporului român, a fost în 1941ministru al Educaţiei Naţionale, Cultelor şiArtelor, motiv pentru care, ulterior, a fostarestat din ordinul Tribunalului Poporului.A murit în închisoare. Membru titular alAcademiei Române (1934), exclus în 1948,repus în drepturi în 1990.Rosetti, Theodor G.(5.05.1837, Iaşi sau Soleşti –17.07.1923, Bucureşti)Publicist şi om politic. A început liceul laLvov şi l-a terminat la Viena, a studiat economiapolitică şi finanţele la Viena şi Paris.Prefect de Vaslui, agent diplomatic al Românieila Berlin, ministru al Lucrărilor Publice,preşedinte al Curţii de Casaţie, prim-ministrual României în perioada 1888–1889,guvernator al Băncii Naţionale, ministru deFinanţe, membru al Curţii Permanente deArbitraj de la Haga. Lucrări: Despre direcţiuneaprogresului nostru, 1874; Mişcarea socială lanoi, 1885. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1891).Roşca, Alexandru(23.08.1906, Călata, comitatul Cluj –17.02.1996, Cluj)Psiholog. Profesor la Facultatea de Filosofiedin Cluj. A absolvit Filosofia la Universitateadin Cluj. Unul dintre părinţii şcolii clujenede psihologie. Director al Institutului dePsihologie din Bucureşti. Lucrări: Selecţiavalorilor, 1943; Studii de psihologie pedagogică,1958; Determinismul psihologic, 1971; Psihologiegenerală, 1976; Sinteze de psihologie generală,4 vol., 1980–1987. Membru în ComitetulExecutiv al Asociaţiei Internaţionale dePsihologie Aplicată, membru al SocietăţiiFranceze de Psihologie. Membru titular alAcademiei Române (1991).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 682 31.10.2011 17:29:36

RotariuAlexandru Roşca D. D. Roşca Costa RoşuRoşca, Alexandru(27.04.1934, Mândreşti, Teleneşti, Basarabia)Filosof. A absolvit Facultatea de Istorie şiFilologie la Universitatea de Stat din Chişinău.Director al Institutului de Filosofie,Sociologie şi Drept al AŞM (1991–2001).A edificat cadrul teoretic şi metodologicde examinare a oraşului şi satului ca elementeale unui sistem integrat, a elaboratconcepţia proceselor integrative în sistemuloraş–sat şi a evidenţiat rolul acestor proceseîn crearea condiţiilor dezvoltării umane.Lucrări: Dezvoltarea liberă a fiecăruia (1980);Интеграционные процессы на селе и всестороннееразвитие личности (1984); Programulalimentar – manifestare a grijii partiduluifaţă de om (1985); Интеграционные процессыв системе „город–село“ как основа формированиявсесторонне развитой личности(1988); Объективное и субъективное вповышении социальной активности личности(1991); Probleme privind protejarea diversităţiietnoculturale şi asigurarea unităţii poporuluiRepublicii Moldova (1999); Factorul etnic încontextul vieţii economico-sociale şi politice dinRepublica Moldova. Statul de drept şi problemeleminorităţilor naţionale (2002). Este membrutitular al Academiei Central-Europene deŞtiinţe şi Arte (Timişoara), membru asociatal Institutului Francez de Relaţii Internaţionale(Paris), membru al Academiei Balcanicede Ştiinţă, Cultură Liberă şi DezvoltareDurabilă Denis Jersov (Sofia). Membru alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Roşca D(umitru) D.(29.01.1895, Sălişte, comitatul Sibiu –25.08.1980, Cluj-Napoca)Filosof. A studiat Filosofia la Bucureşti,Viena şi Paris, unde a tradus Hegel din germanăîn franceză. Profesor la Facultatea deFilosofie a Universităţii din Cluj. Hegelianca opţiune filosofică. Lucrări: Istoria filosofiei(1964); Prelegeri de estetică (1966); Ştiinţalogicii (1966); Studii filosofice (1967); Însemnăridespre Hegel (1967); Influenţa lui Hegel asupralui Taine (1968); Existenţa tragică: încercare desinteză filosofică (1968); Prelegeri de filosofie aistoriei (1969); Studii şi eseuri filosofice (1970);Oameni şi climate (1971). Membru titular alAcademiei Române (1974).Roşca, Iurie(31.10.1961, Teleneşti, Republica Moldova)Om politic. Rus după mamă. A absolvitFacultatea de Jurnalism a Universităţii deStat din Chişinău. A lucrat la televiziuneanaţională (Teleradio Moldova). Preşedinteal Frontului Popular din Moldova.Deputat din partea Partidului PopularCreştin-Democrat (PPCD) în ParlamentulRepublicii Moldova. În 2005 a insistat cafracţiunea parlamentară a partidului săvoteze pentru alegerea lui Vladimir Voroninca preşedinte al ţării.Roşu, Costa(30.03.1947, Begheiţi, Toracul Mare,Banatul Sârbesc)Istoric literar. A absolvit Institutul Iugoslavde Ziaristică din Belgrad. A fost ziarist ladiverse publicaţii româneşti din Iugoslavia.A publicat Bibliografia Editurii Libertatea1945–1995, 1995; Bibliografia săptămânalului„Libertatea“ 1945–1995, 1995–1997;Dicţionarul de literatură română din Iugoslavia,1989; Epigramişti români din Voivodina, 1994;Lexiconul jurnalisticii româneşti din Iugoslavia,1989; Românii din Banatul Sârbesc, 1989;Personalităţi româneşti din Voivodina (1734–2004), premiul Editurii Libertatea pentruCartea Anului 2004. Director al Fundaţieide Etnografie şi Folclor Tradiţia, carecuprinde şi Muzeul Satului Românesc dinVoivodina, şef de secţie la Trustul Libertateadin Pancevo.Rotariu Planjanin, Auroranume la naştere Aurora Rotariu(7.10.1950, Coştei, Banatul Sârbesc)Economistă. Fiică a lui Ion R. Cordanşi soţie a lui Nicolae P. A absolvit Liceul683ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 683 31.10.2011 17:29:36

684Sofia RotaruStephan Ludwig RothEconomic din Vârşeţ, apoi Facultatea deŞtiinţe Economice la Novi Sad. S-a specializatla Budapesta şi la Belgrad. Scrieversuri şi proză scurtă la Bucuria copiilor,Lumina, Libertatea (toate editate de TrustulLibertatea din Pancevo), Literatura şi artadin Chişinău şi Viaţa Basarabiei editată deInstitutul Cultural Român, Zlatna greda dinNovi Sad, Mladost“ din Belgrad, Dolgozok(revistă în limba maghiară) şi Dnevnik, înalbaneză, ambele din Novi Sad. Este şisolistă de muzică populară românească.Deşi n-a publicat volume proprii, a obţinutmai multe premii pentru poezie: premiul IIal Asociaţiei din Voivodina pentru ONU(1980), premiu la Festivalul Muncitorescde la Kosovska Mitrovića (1983), premiulI la Întâlnirile Iugoslave Abrašević de laValjevo (1988).Rotaru, Sofia(7.08.1947, Marşinţi, rn. Noua Suliţă,reg. Cernăuţi)Interpretă de muzică uşoară. A începutprin a interpreta pop folk ucrainean (1962),apoi a interpretat şi în română şi rusă. Estesupranumită regina pop a Ucrainei. Dinrepertoriul său fac parte melodii de dragoste,dar şi melodii româneşti din Bucovina, Moldova,Transnistria. Melodii: „Crede-mă“;„Melancolie“; „Icoană“; „Lavandă, primăvara“;„Tinereţe floare“; „Seară albastră“;„Aşteaptă“; „Iubirea mea târzie“. A jucat înfilme şi a fost producător de film. Artist emeritși Artist al Poporului din Ucraina, Artistal Poporului al RSSM, Artist al Poporuluial URSS, laureată a Premiului LTC, Erou alUcrainei, Erou al Moldovei, Ordinul Republicii,Ordinul Prietenia Popoarelor al URSS.Roth, Stephan Ludwig(24.11.1796, Mediaş – 11.05.1849, Cluj)Cărturar iluminist. Sas ca etnie, fiu de pastor.German ca etnie. A studiat cu Pestalozzi laTübingen. Paşoptist. A funcţionat ca preotRotarulângă Mediaş. Susţinător al dreptului laşanse egale pentru toate limbile vorbite înTransilvania, pentru toate etniile, al originiilatine a limbii române. Alături de NicolaeBălcescu, Eftimie Murgu, Andrei Mureşanu,C. A. Rosetti, Gàbor Aron, Petöfi Sandor,făptuitor al idealurilor reformatoare alerevoluţiei de la 1848. În ciuda armistiţiului,a fost arestat şi executat de maghiari.Lucrări: Gemälde einer Reise durch Oberösterreich,1817; Der Sprachunterricht (Învăţarealimbii), 1820; Der Sprachkampf in Siebenbürgen.Eine Beleuchtung des Woher und Wohin?, 1842;Untersuchugen und Wohlmeinungen über Ackerbauund Nomadenwesen (Lupta pentru limbă înTransilvania); Dissertationem suam de Divisionehistoriae in genere et Transsylvanicae in speciecorom Inclyto Augustanae Confessioni (o istoriea Transilvaniei), lucrare de peste o mie depagini, rămasă în manuscris. Deşi numeroşiautori maghiari şi germani s-au ocupat descrierile sale, un singur autor român a scrisdespre el: George Bariţiu.Roth, Viktor(28.08.1874, Sebeş – 19.04.1936, Sebeş)Preot şi istoric. Etnie germană. A urmatşcoala primară şi gimnaziul la Sebeş, acontinuat studiile la liceul Honterus dinBraşov. După liceu a continuat studiile degermanistică, latină şi teologie la Tübingen,Cluj, Halle, Evengen. După absolvire aocupat posturi de învăţător şi profesor îndiferite localităţi. În 1918 s-a stabilit definitivla Sebeş, unde a activat până la sfârşitulvieţii ca preot. A efectuat călătorii dedocumentare în Austria, Germania, Boemiaşi Italia. A publicat atât lucrări ştiinţifice, câtşi articole şi studii în reviste de specialitate.A lăsat o serie de scrieri în special despreistoria arhitecturii şi artelor germane, săseştişi ardeleneşti. Este considerat primul cercetătorcare a abordat problematica artelorşi arhitecturii autohtone pe baze ştiintificemoderne. Lucrări: Geschichte der deutschenBaukunst in Siebenbürgen, 1905; Geschichteder deutschen plastischen Kunst in Siebenbürgen,1906; Geschichte des deutschen Kunstgewerbes inSiebenbürgen, 1908; Beiträge zur KunstgeschichteSiebenbürgens, 1914; Die SiebenbürgischenAltäre, 1916; Goldschmiedearbeiten, Sibiu,1922. Universitatea din Viena i-a decernatîn 1921 titlul de Doctor Honoris Causa, iarAcademia Română i-a acordat în 1926 titlulde membru de onoare.Rozin, Gheorghe(27.07.1888, Fălticeni – 10.01.1961, Văcăreşti)General (de brigadă, de divizie, de corp dearmată). Ataşat militar la Berlin (1940–1941),ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 684 31.10.2011 17:29:36

RusetRubobostes Valeriu Rudic Anghel Rugină Anatol Ruraccomandant-şef al trupelor mecanizate (caredevin motorizate în 1944), trecut în rezervăîn 1945. Condamnat la 20 de ani închisoare(1949), a murit în penitenciar.Rubobostes(începutul sec. al II-lea î.Hr., Dacia –sec. al II-lea î.Hr., Sarmizegetusa, Dacia)Şef de uniune tribală a dacilor. A fostprecedat de Oroles şi urmat de Burebista.A luptat contra bastarnilor, aliaţi cu Filip alV-lea al Macedoniei (veniţi dinspre răsărit),şi contra celţilor, care stăpâneau teritoriulintracarpatic. El a mutat capitala dacilorliberi din câmpia dunăreană în Transilvania,la Sarmizegetusa, fortificată natural, în zonade azi a Albei Iulia.Rudescu, Ludovic Iosif Urban numela naştere Ludovic Iosif Urban Rodewald(25.05.1908, Cernăuţi – 17.03.1992, Bucureşti)Biolog. German ca etnie. A absolvit Facultateade Biologie la Universitatea din Cernăuţi.Specializare la Berlin, Lunz, Kaisermülen,Stockholm, Lund, Uppsala, Göteborg ş.a.Cercetător la Institutul de Celuloză şi Hârtiedin Bucureşti, apoi la Institutul de Biologie.Contribuţii la studiul nutriţiei minerale aplantelor, al rezistenţei lor la ger şi la secetă.Trebuie menţionată colaborarea cu specialiştidin Irak şi Pakistan privind valorificareastufului din regiunea Mesopotamia, deltelefluviilor Tigru, Eufrat, Ind, Gange şi Brahmaputra,colaborarea cu Academia de Ştiinţea URSS pentru studiul deltei Niprului şi afluviului Volga şi colaborarea cu specialiştiidin Cehoslovacia şi Polonia pentru studiulmacrofitelor acvatice. Lucrări: Stuful şivalorificarea lui, 1935; Delta Dunării. Evoluţia,viaţa şi bogăţiile ei, 1957; Rolul cercetării biologiceîn ridicarea productivităţii piscicole şi stuficoledin Delta Dunării şi din ţara noastră, 1971,în colaborare; Deltele lumii, 1972. Membrual Societăţii Americane de Limnologie şiOceanografie. Membru corespondent alAcademiei Române (1963).Rudic, Valeriu(18.02.1947, Talmaza, Republica Moldova)Biochimist. A absolvit Facultatea de MedicinăGenerală la Institutul de Medicină şiFarmacie din Chişinău. Specializare la Institutulde Biochimie A. N. Bah al Academiei deŞtiinţe din Moscova, Universitatea Berkeley,California, SUA. Contribuţii în domeniulalgologiei, fitobiotehnologiei, farmaceuticii.Are peste 200 de brevete de invenţie. Membrual Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Rugină, Anghel(1913, Bucureşti – 15.12.2008, Boston)Economist. A absolvit Academia Comercialăla Bucureşti. Specializare la Freiburg. Profesorla Universitatea din Portland-Oregon,la Niagara University şi la Northeasterndin Boston. Lucrări: The integral democracyof tomorrow; Development of capitalism system;A reorganization plan of the InternationalMonetary Found; Programme de stabilizationéconomique, financière et sociale pour la France;American Capitalism – a Crossroad; Un miracoleconomic în România este încă posibil, 1993 şiTeoria şi practica economică în epoca tranziţiei şidupă, 1994. Membru de onoare al AcademieiRomâne (2005).Rurac, Anatol (Nicolae)(19.02.1957, Stănileşti, reg. Cernăuţi, Ucraina)Pictor. A absolvit Facultatea de Arte Plasticela Universitatea de Stat din Cernăuţi caelev al lui Mihai Grecu. Specializat în scenografie,a lucrat la Chişinău şi Iaşi. A avutexpoziţii personale în Republica Moldova,România, Germania, Franţa, Finlanda, Italia,Rusia, Ungaria, Olanda. Preşedinte al UniuniiArtiştilor Plastici din Moldova. Distinscu Marele Premiu la Concursul Naţionalde Scenografie al Moldovei (1995), PremiulMinisterului Culturii şi Cultelor din România(2001).RusetV. Rosetti685ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 685 31.10.2011 17:29:37

686Constantin RusnacGheorghe RusnacRusnac, Constantin(6.02.1948, Trebisăuţi, Republica Moldova)Compozitor, muzicolog, folclorist. A absolvitîn 1965 cu medalie de aur Şcoala Republicanăde Muzică din Chişinău (azi liceulCiprian Porumbescu) la contrabas (clasaprofesorilor Nicolae Cazacu şi ValentinVilinciuc) şi teoria muzicii (armonie, clasaprofesorilor Leonid Berov şi Simion Lungul).În acelaşi an susţine probele de admiterela Institutul de Arte Gavriil Musicescu ladouă specialităţi: muzicologie şi contrabas.În 1970 predă la Catedra de folclor a aceleiaşiinstituţii. Între 1975–1984 activeazăîn cadrul Ministerului Culturii al RepubliciiMoldova în calitate de redactor-şef alColegiului pentru Repertoriile ColectivelorArtistice de Amatori, ulterior – prim-viceministrual Culturii. Din iunie 1984 până îndecembrie 1998 deţine funcţia de rector alConservatorului de Stat Gavriil Musicescu(actualmente Academia de Muzică, Teatru şiArte Plastice). În octombrie 1993 este numitsecretar general al Comisiei Naţionale aRepublicii Moldova pentru UNESCO,funcţie pe care o deţine până în prezent.Din 2000 este preşedinte al ConsiliuluiNaţional Delfic. Membru al Uniunii Compozitorilor(1977). Laureat al Premiului deStat al Republicii Moldova pentru creaţiaorchestrală Sărbătoreasca (1976). Laureatal Festivalului televizat Песня-79 (Cântecul-79,Moscova). Diploma pentru cea maibună muzică de film în cadrul FestivaluluiInternaţional al filmului televizat, Chişinău,1980 (pentru muzica la filmul documentarAproape) – dedicat poetului Grigore Vieru,regizor Valeriu Vidraşcu. Maestru Emerit înArtă (1984). Premiul I şi laureat al Concursuluitelevizat Cântecul-91 (Chişinău, 1992).Cavaler al Ordinului Gloria muncii (1998).Conferenţiar (1986). Profesor universitar(1990). Cetăţean de Onoare al municipiuluiCluj-Napoca din 1994. Doctor HonorisCausa al Academiei de Muzică GheorgheRusnacDima din acelaşi oraş (1997). A cules maimult de 2 000 de creaţii muzicale folclorice.A editat culegeri folclorice: Ca la noi în sat(1981), Cucuşor cu pană sură, antologie folcloricăbilingvă româno-rusă, 1988, Folclordin Moldova – antologie folclorică bilingvăromâno-rusă şi româno-franceză, 1997, Folclorinstrumental românesc de pretutindeni (CD,3 000 de melodii), 2007, partituri muzicale:Piese pentru taraf, 1973, Piese folclorice, 1977;cântece: Tu, dragostea mea, 1983, Şi cântăviorile, 1985, Romanţe de Constantin Rusnac,2007, un disc Cântece de Constantin Rusnac(Moscova, Melodia, 1984), un dublu CDcu muzică proprie de toate genurile (Cehia,1997), un CD cu muzică uşoară (Chişinău,2005) ş.a. Este autorul mai multor creaţiiinstrumentale, pentru orchestră de cameră,creaţii vocal-simfonice, camerale, pentru cora capella, muzică pentru spectacole dramaticeşi filme, romanţe, lieduri, cântece pentrucopii, muzică uşoară, emisiuni radio-TV,scenarii pentru telefilme ş.a.Rusnac, Gheorghe(23.11.1942, Ocniţa, Republica Moldova)Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie aUniversităţii de Stat din Chişinău, unde afost profesor, rector şi preşedinte al consiliuluirectorilor din Moldova. Lucrări:Politologie, manual, 1991; Conceptele şi noţiunilede bază ale diplomaţiei. Dicţionar, 1998;Pluripartidismul în Moldova: etapele şi tendinţelede bază ale consolidării, 2000; Republica Moldova.Istoria politică (1989–2000), documente,2 vol., în colaborare, 2000; Evoluţia învăţământuluiuniversitar în Republica Moldova(1990-2000), 2001, în colaborare. Distins cuOrdinul Republicii, Ordinul Gloria Muncii,Legiunea de Onoare a Franţei. Membru alAcademiei Internaţionale pentru InvăţământSuperior (Moscova), membru al AcademieiInternaţionale a ONU de Informatică (filialadin Moldova), membru al Academiei Internaţionalede Ecologie şi Protecţia ActivităţiiUmane, membru corespondent al Academieide Ştiinţe a Moldovei.Russel, N. nume la naştereNikolai Konstantinovici Sudziłovski,în ucraineană Mikolai Sudzilovski,în polonă Michael Sudziłowski(15.12.1850, Moghiliov, Ucraina –30.04.1930, China)Militant socialist. Moghiliov era o localitatenumită după Petru Movilă, mitropolitulUcrainei (Mala Rosia) şi locuită de oşteniimoldoveni împreună cu care a părăsitţara Dimitrie Cantemir (şi hatmanul lui,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 686 31.10.2011 17:29:37

RussoN. Russel Eugeniu Russev Alecu Russocronicarul Ion Neculce, care-i era şi rudă).A început Dreptul la Sankt Petersburg,dar l-a abandonat, angrenat în mişcareanarodnică a lui Nikolai Cernîşevski. Apoi aînceput Medicina, pe care de asemenea n-aterminat-o, fiind unul dintre organizatoriiComunei de la Kiev, care ţinea, ca şi experimentulde la Scăeni, de punerea utopică înpractică a ideilor socialiste. Trimis asistentmedical la o închisoare din Nikolaev, aorganizat evadarea în masă a deţinuţilor,fiind expulzat din Rusia. A intrat în Româniasub numele de cod Nicolae Russel. A stat 5ani, în care timp şi-a terminat Medicina laBucureşti (ceea ce denotă că era vorbitor delimba română) şi a adus clandestin din Rusiamateriale de propagandă socialistă, organizând,împreună cu Dobrogeanu-Gherea(expulzat şi el din Rusia din aceleaşi motive)şi Zubcu-Codreanu, primul Cerc socialistsecret, cu sediul la Iaşi. A fost medic laPloieşti, Curtea de Argeş şi Iaşi. A organizatla Focşani primul Congres Naţional al Studenţilordin România, la care au participatConstantin Mille, Ion Nădejde. Expulzatdin România (1881). A acţionat în acelaşiinterval de timp şi în Bulgaria, luând partela mişcarea contra Imperiului Otoman din1876. În timpul Războiului de Independenţăa făcut propagandă socialistă în rândul trupelorruseşti. A trebuit să părăsească Europaşi în 1887 a ajuns la San Francisco, de undea plecat în Hawaii. Acolo, sub numele KaukaLukini, a fondat Partidul Hawaii Homerule(1892), care se opunea politicii de înglobarea insulei de către SUA. A fost ales preşedinteleSenatului din Hawaii. În timpul războiuluiruso-japonez (1904–1905) a plecat înExtremul Orient şi a condus propagandasocialistă în rândul prizonierilor de războiruşi, ceea ce a declanşat în Rusia revoluţiadin 1905, predecesoarea aceleia din 1917,condusă de Lenin. Ultimii ani i-a petrecutîn Philippine şi China. A scris lucrări demedicină şi sociologie şi a fost membru alSocietăţii Americane de Genetică.Russev, Eugeniu(24.12.1915, Cernoarmeiskoe, jud. Bolgrad,Basarabia – 15.05.1982, Chişinău)Istoric şi epigrafist. A absolvit Facultateade Litere şi Filosofie a Universităţii dinBucureşti şi s-a specializat la Institutul deIstorie al Academiei de Ştiinţe a URSS, filialamoldovenească. A lucrat la Institutul deIstorie, Limbă şi Literatură. A fost directoral Institutului de Istorie al AŞM (din 1970).Contribuţii analitice şi documentare lastudierea şi publicarea izvoarelor cronograficemedievale moldoveneşti, la cercetarealexicografiei. Lucrări: Cronografia Moldoveidin veacurile XV–XVIII; Ion Neculce; Slova cronicărească– ecoul bătrânei Moldove; Dicţionarulrus-român. Membru al Uniunii Scriitorilor şiUniunii Jurnaliştilor din Moldova. MaestruEmerit în Ştiinţă, laureat al Premiului deStat al Moldovei, distins cu Ordinul DrapelulRoşu de Muncă. Membru corespondental Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Russo, Alecu(17.03.1819, Străşeni, Basarabia –5.02.1859, Iaşi)Scriitor. A studiat la Vernier (lângă Geneva) şila Viena. Paşoptist. A cules în spirit romanticfolclor (Poezia poporală), încercând săteoretizeze pe marginea lui şi a literaturii cafenomen cultural: Critica criticii. A scris teatruîn stil Alecsandri: Băcălia ambiţioasă, 1846; JignicerulVadră sau Provincialul la Teatrul Naţional,1846, memorii: Amintiri, 1855, impresii decălătorie, versuri. Nicolae Bălcescu a afirmatcă este autorul Cântării României, 1850, ceeace Russo n-a negat. Totuşi asupra paternităţiiei părerile sunt împărţite: sau NicolaeBălcescu, sau Alecu Russo.Russo, Demostene(22.01.1869, Peristerion – 5.10.1938, Bucureşti)Istoric şi filolog. Aromân. A absolvit liceulla Constantinopol şi a studiat filosofia laAtena, Berlin, Leipzig. Profesor de bizantinologiela Facultatea de Litere şi Filosofie a687ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 687 31.10.2011 17:29:37

688Universităţii din Bucureşti. Lucrări: Studiibizantino-române, Bucureşti, 1907; Studii şicritici, 1910; Din corespondenţa doamnei AnaRacoviţă, 1911; Critica textelor şi tehnica ediţiilor,1912; Elenismul în România, 1912; Filologiagreacă medie şi modernă la Universitatea dinBucureşti, 1913; Datoria criticii şi bilanţul uneiactivităţi ştiinţifice, 1914; Cronica Ghiculeştilor.Un nou letopiseţ al Moldovei (1695-1754),1915; Un bizantinolog improvizat, 1916; Studiiistorice greco-române, 1939. Membru corespondental Academiei Române (1919).Russo, Nadianume la naştere Nadia Brjozovski,nume prin căsătorie Nadejda Russo Bossie(17.06.1901, Tver, lângă Moscova –22.01.1988, Bucureşti)Aviatoare. Rusoaică după etnie, din familiaaristocrată de la care se reclama şi BorisGodunov, măritată cu un mic boier, Rusu,din Basarabia. A frecventat cursurile organizatede Crucea Roşie la Chişinău, ca şi Şcoalade Belle Arte (1932–1934). Divorţează şi vinela Bucureşti. A absolvit Şcoala de Pilotaj dela Cotroceni şi a obţinut brevet (gradul Işi II) în 1936. S-a împrietenit cu MarianaDrăgescu şi Ionel Fernic. În 1937 şi-a cumpăratpropriul avion (YR) și a participat lamitingul aviatic de la Chişinău (1938) şi laConcursul aerian al Micii Antante, pe rutaPraga–Ujgorod–Cluj–Bucureşti–Belgrad–Zagreb–Arad–Cluj–Ujgorod–Praga, concursîn urma căruia este decorată de Carol alII-lea cu Ordinul Virtutea Aeronautică depace, clasa Crucea de Aur. A mai participatla manevrele regale de la Galaţi şi la CupaMinisterului Aerului şi Marinei. În al DoileaRăzboi Mondial a făcut parte din EscadrilaAlbă, botezată astfel de scriitorul CurzioMalaparte (avioane pilotate numai de femei,coechipiere fiind: Mariana Ştirbey, MarianaDrăgescu, Virginia Duţescu, Irina Burnaia)care aducea răniţii de pe linia frontului(Basarabia, Odessa, Stalingrad). A fost dinnou decorată cu Ordinul Virtutea Aeronauticăcu spade, clasa Crucea de Aur (1941).În 1942 s-a retras. Pasionat fotograf, a lăsato colecţie impresionantă de instantanee dinrăzboi. A fost arestată şi condamnată în 1951la 7 ani, după care a avut domiciliu forţat peBărăgan, în care perioadă îl întâlneşte peviitorul soţ, Gheorghe Bossie.Rusu, Adrian(3.02.1946, Bucureşti)Inginer. A absolvit în 1968 Facultatea deElectronică şi Telecomunicaţii la InstitutulPolitehnic din Bucureşti. Profesor alfacultăţii pe care a absolvit-o. ActivitateaRussodidactică se desfăşoară în cadrul disciplinelordispozitive şi circuite electronice şimodelarea componentelor microelectroniceactive. Activitatea de cercetare în domeniuldispozitivelor electronice semiconductoarea reuşit să împingă frontul cunoaşterii înmicroelectronică prin unele rezultate caresunt citate în lucrările de bază din literaturaştiinţifică mondială sau reprezintă subiectulunor brevete de invenţii. Dintre acestea sepot remarca: dioda Schottky cu gradientlateral al concentraţiei de impurităţi, capacitorvariabil electronic, tetroda cu inducţiestatică, curbele de calcul ale străpungeriicapacitorului MOS. Lucrări: Modelarea componentelormicroelectronice active, 1990, PremiulAcademiei Române; Conducţie electrică neliniarăîn structuri semiconductoare, 2000. Membrucorespondent al Academiei Române (1994).Rusu-Ciobanu, Valentina(28.10.1920, Chişinău)Pictoriţă. A absolvit Şcoala de Arte la Chişinău,Academia de Belle Arte la Iaşi, apoiŞcoala de Arte Plastice I. Repin din Chişinău.A făcut expoziţii în Moldova, Rusia, Bulgaria,Canada, România, Irak, Siria. Lucrări:Fetiţă la fereastră, 1957; La joc, 1957; Plantândcopaci, 1961; Portretul lui Emil Loteanu, 1964;Portretul actorului Dumitru Fusu, 1964; Foc deartificii, 1966; Vizita doctorului, 1971; Miculdejun, 1979–1980; Scriitorul Serafim Saka,1996. Laureată a Premiului de Stat, distinsăcu Ordinul Insigna de Onoare, cu titlul deArtist al Poporului din Moldova. MaestruEmerit în Artă, Medalia de argint a EREN,Ordinul Republicii şi Premiul Uniunii ArtiştilorPlastici din Moldova pentru întreagaactivitate şi pentru prosperarea artelorplastice, 1998. Membru al Uniunii ArtiştilorPlastici din Moldova.Rusu, Dragoş(8.12.1910, Cajvana, jud. Suceava –6.12.1994, Bucureşti)Jurist. A absolvit Dreptul la Cernăuţi. Specializarela Bordeaux. Angajat al GuvernământuluiCivil al Transnistriei, apoi profesor laUniversitatea din Cluj. Lucrări: Bibliographiejuridique roumaine, 2 vol., 1948; Bibliografiaromânească de drept internaţional şi istoria relaţiilorinternaţionale, 1966. Membru de onoareal Societăţii pentru Cultura şi LiteraturaRomână din Bucovina, membru al AsociaţieiJuriştilor Democraţi din România, alSocietăţii de Legislaţie Comparată din Paris.Membru de onoare al Institutului Românde Cercetări Juridice. Membru de onoare alAcademiei Române (1993).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 688 31.10.2011 17:29:37

Rusu, Liviu(9.11.1901, Sărmaţ, jud. Mureş – 1966, Cluj)Estetician. A absolvit Literele şi Filosofia laCluj, specializându-se în Germania şi Franţa.A fost profesor universitar la Cluj-Napoca.A publicat Essai sur la création artistique ·Contribution à une esthétique dynamique (Eseuasupra creaţiei artistice · Contribuţie la o esteticădinamică), 1935, care cuprinde principalelesale idei estetice. Opera capitală este Esteticapoeziei lirice, 1937. Este un posthegelian,influenţat mai mult de fenomenologie şiexperimentalism: Logica frumosului, 1946.Eminescu şi Schopenhauer, 1966; Viziunea asupralumii în poezia noastră populară, 1967, postum;Eschil, Sofocle, Euripide, 1968, postum.Rusu, Oliviu(6.02.1919, Braşov – ?.02.2003, Bucureşti)Inginer. A absolvit Construcţii la Politehnicadin Bucureşti. Subdirector la Uzinele ComunaleBucureşti. Profesor şi decan la Facultateade Transporturi a Institutului Politehnic dinBucureşti. Contribuţii în domeniul metodelorexperimentale de analiză a tensiunilorşi al procedeelor de calcul, în domeniulholografiei. Lucrări: Mecanica construcţiilor,1956; Elemente de rezistenţa materialelor şi teoriaelasticităţii, 1970; Oboseala materialelor, 1992,în colaborare. A supervizat apariţia a 24 dereviste de specialitate editate de ASIT – CNIT,ale diferitelor asociaţii profesionale inginereşti(minerit, construcţii, chimie ş.a.). Pentruactivitatea didactică, ştiinţifică şi obştească is-au acordat Ordinul Muncii clasa a II-a şia III-a, Steaua României. Membru AGIR.Membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţădin România, membru fondator şi preşedinteal Asociaţiei Române de Mecanica Ruperii.Rusu, Valeriu(9.09.1935, com. Mihăileanca, jud. Hotin,Basarabia – 5.11.2008, Aix-en-Provence, Franţa)Lingvist. A studiat la liceul Mihai Viteazuldin Bucureşti (1946–1953) şi la Universitateadin Bucureşti, Facultatea de Litere(1953–1958). Între 1958 şi 1987 a lucrat încalitate de cercetător ştiinţific, apoi şef alsecţiei de dialectologie la Centrul de Foneticăşi Dialectologie al Academiei Române(din 1974 – Institutul de Etnografie şiRusuValentina Rusu-CiobanuOliviu RusuDialectologie), concomitent fiind angajatprofesor la Facultatea de Litere. Specializarela Toulouse, Franţa. Între 1965 şi 1988 afost lector de română la Universitatea dinBelgrad (Iugoslavia), apoi profesor asociatla Universitatea din Provence, Franţa(1989–1991); membru al consiliului ştiinţifical UFR ERLAOS, conducător de teze dedoctorat în specialitatea limba şi literaturaromână, şef al Departamentului de limbaromână. Din 1999 devine profesor titularde limbă, civilizaţie şi lingvistică românăla Universitatea Provence Marseille I (dinoraşul Aix-en-Provence). Membru fondatoral Centrului Academic Internaţional MihaiEminescu, inaugurat la Chişinău, 2000.Este prezent în viaţa spirituală din Basarabiacu studii, eseuri, note de o indiscutabilăvaloare în paginile revistei Limba Română, însăptămânalul Literatura şi arta, la radio şi televiziune.Lucrări: Introducere în studiul graiurilorromâneşti, 1977; Le Roumain. Langue, littératureet civilisation, 1992; Le Roumain. Mots et Images,1994; Noul Atlas lingvistic român pe regiuni.Oltenia. vol. 1 – 1967; vol. 2 – 1970; vol. 3 –1974; vol. 4 – 1980; vol. 5 – 1984, PremiulAcademiei Române; Noul Atlas lingvistic românpe regiuni: Muntenia şi Dobrogea, vol. 1, 1996;Moldova, vol. 2, 1996; Tratatul de dialectologieromânească (coordonator), 1984. Membrucorespondent al Académie de Sciences, Agriculture,Arts et Belle-Lettres din Aix-en-Provence(din 1994). Membru al Société deLinguistique Romane (Paris-Strasbourg),membru al Société Internationale de Dialectologieet Géolinguistique.689ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 689 31.10.2011 17:29:37

S690Sadova, Mariettanume după soţ Sadoveanu(14.07.1897, Sibiu – 17.07.1981, Bucureşti)Actriţă şi regizoare. Soţie a scriitoruluiIon Marin Sadoveanu, iar apoi a lui HaigActerian. A participat la conferinţele grupuluiCriterion. A jucat roluri în teatru (înspecial de dramă la Teatrul Naţional dinBucureşti) şi film. Simpatizantă a mişcăriilegionare. În 1956 a adus în ţară, de la Paris,în urma unui turneu al Teatrului Naţional,volumele lui Mircea Eliade şi Emil Cioran,pe care le-a răspândit clandestin. A fostarestată (1959) şi judecată în lotul Noica–Pillat, alături de Constantin Noica, DinuPillat, Arşavir Acterian, Sergiu Al-George,Theodor Enescu, Alexandru Paleologu,Anca Cantacuzino, Ion Negoiţescu, NicolaeSteinhardt, Vladimir Streinu, PăstorelTeodoreanu. După executarea pedepseirevine la regia de teatru şi film. A devenitprofesor universitar la Bucureşti, la IATC,azi UNATC. A avut roluri notabile în pieselede teatru Profesiunea doamnei Warrende G.B. Shaw, Strigoii de Henrik Ibsen.A pus în scenă Pescăruşul de A.P. Cehov laTeatrul Bulandra în 1969, Răzvan şi Vidrade Bogdan-Petriceicu Hasdeu. Regie defilm: Maiorul Mura (1928), State la Bucureşti(1934), Mitrea Cocor (1952), Răsare soarele(1954), Nufărul roşu (1955).Sadoveanu, Ion Marinnume la naştere Iancu Leonte Marinescu(15.06.1893, Bucureşti –2.02.1964, Bucureşti)Prozator. Şi-a luat licenţa în Litere şi Dreptla Bucureşti, iar doctoratul în Drept laSorbona. A fost de mai multe ori directoral Teatrului Naţional, inspector al teatrelorîn Ministerul Artelor. A scris studii de teatrologie:De la mimus la baroc, 1933; Teatrulmedieval, 1942 şi a tradus mari autori ai literaturiiuniversale (Stendhal, Heinrich vonKleist, Ibsen, Goethe, Lenau, Heine, Schiller,Balzac). A rămas mai ales ca romancier cuun stil bine realizat: Sfârşit de veac în Bucureşti,1944; Ion Sântu, 1957; Taurul mării, 1962.Sadoveanu, Mihail(5.11.1880, Paşcani – 19.10.1961, Bucureşti)Scriitor şi om politic. Urmează cursurileLiceului Naţional din Iaşi, iar la Bucureştistudiază Dreptul. Debutează în revistabucureşteană Dracu’ în 1897. În 1898 începesă colaboreze la foaia Viaţa nouă alături deGala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Argheziş.a., semnând cu numele său, dar şi cupseudonimul M.S. Cobuz. Se stabileştela Bucureşti în 1904. În acelaşi an are locdebutul editorial cu patru volume deodată –Povestiri, Dureri înăbuşite, Crâşma lui MoşPrecu, Şoimii – în care manifestă predilecţiedeosebită pentru istorie. În 1910 este numitdirector al Teatrului Naţional din Iaşi. Înacel an publică volumele Povestiri de seară,Genoveva de Brabant, broşura Cum putemscăpa de nevoi şi cum putem dobândi pământş.a. Colaborează la revista Sămănătorul, darse simţea mai apropiat spiritual de revistaViaţa românească. În 1926 reprezintă SocietateaScriitorilor Români, împreună cuLiviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin.În 1928 publică Hanul Ancuţei, un volumcu 9 povestiri. În 1936 scoate, cu GeorgeTopârceanu, Mihai Codreanu şi GrigoreT. Popa, începând cu luna ianuarie, revistalunară Însemnări ieşene. În 1935 devinemason şi va fi şeful Lojii Orientului. După1947 devine preşedinte al Prezidiului MariiAdunări Naţionale. A fost primul preşedintede onoare al Uniunii Scriitorilor după alDoilea Război Mondial (1949). Lucrări:Floare ofilită, nuvele (1905), Mormântul unuicopil (1905), Amintirile căprarului Gheorghiţă(1905), Vremuri de bejenie (1906), La noi înViişoara (1906), Esopia (1906), Însemnărilelui Neculai Manea, nuvele (1906), Oameni şilocuri (1907), O istorie de demult (1907), DuduiaMargareta (1907), Istoria marelui împărat AlexandruMacedon în vremea când era emirul lumii,5250 de ani (1907), Povestiri de seară (1909),Genoveva de Brabant (1909), Cum putem scăpade nevoi şi cum putem dobândi pământ (1909),Cântecul amintirii (1909), Apa morţilor (1911),Povestiri de petrecere şi folos (1911), Bordeenii,roman (1912), Un instigator (1912), PriveliştiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 690 31.10.2011 17:29:37

SagerMarietta Sadova Ion Marin Sadoveanu Mihail Sadoveanu Voicu Ionel Saftadobrogene (1914), Neamul Şoimăreştilor, roman(1915), Foi de toamnă (1916), 44 de zile înBulgaria (1916), Umiliţii mei prieteni (1917),Umbre (1919), În amintirea lui Creangă (1919),Priveghiuri (1919), Povestiri pentru moldoveni(1919), Cocostârcul albastru (1921), StradaLăpuşneanu (1921), Neagra Şarului (1922), Pildelelui cuconu Vichentie (1922), Lacrimile ieromonahuluiVeniamin (1922), Oameni din lună(1923), Ţi-aduci aminte (1923), Războiul balcanic(1923), Venea o moară pe Siret (1924), Ţarade dincolo de negură (1926), Dumbrava minunată(1926), Povestiri pentru copii (1926), Dimineţide iulie. Stigletele (1927), Demonul tinereţii(1928), Hanul Ancuţei (1928), Împărăţia apelor(1928), O întâmplare ciudată (1928), Olanda,reportaje de călătorie (1928), Zodia Canceruluisau Vremea Ducăi-Vodă, roman (1929),Baltagul, roman (1930), Depărtări, roman(1930), Măria Sa, puiul pădurii, roman (1930),Nunta domniţei Ruxandra, roman (1932), Uvar(1932), Creanga de aur, roman (1933), Loculunde nu s-a întâmplat nimic (1933), Soarele înbaltă sau aventurile şahului (1934), Nopţile deSânziene, roman (1934,) Viaţa lui Ştefan celMare, biografie (1934,) Trenul fantomă (1934),Cele mai vechi amintiri (1934), Cuibul invaziilor(1935), Povestiri alese (1935), Paştile blajinilor(1935), Inima noastră (1935), Cazul EugeniţeiCostea (1936), Ion Creangă, conferinţă (1936),Ion Neculce, conferinţă (1936), Ţara cangurului(1937), Istorisiri de vânătoare (1937), Ochi deurs (1938), Valea Frumoasei (1938), Morminte(1939), Fraţii Jderi (vol. I, Ucenicia lui Ionuţ,1935, vol II. Izvorul Alb, 1936, vol. III, OameniiMăriei Sale, 1942), Divanul persian, roman(1940), Cincizeci de ani de la moartea lui Creangă,conferinţă (1940), Vechime (1940), Ostrovullupilor (1941), Povestirile de la Bradu-Strâmb(1941,) Anii de ucenicie (1944), Fantaziirăsăritene (1946), Caleidoscop (1946), NadaFlorilor, amintirile unui pescar cu undiţa (1951),Nicoară Potcoavă, roman (1952), Însemnăripe marginea articolului 80 (1952), Aventuri înLunca Dunării (1954), Evocări (1954), Luminavine de la Răsărit, reportaje din URSS (1945),Păuna Mică (1948), Mitrea Cocor (1949), Mărturisiri(1960). Devine membru al AcademieiRomâne în 1921, preşedinte al Secţiuniiliterare (1935–1938) şi al Secţiei de limbă,literatură şi arte (1948–1961).Safta, Voicu Ionel(6.04.1933, Cluj)Inginer. A absolvit Facultatea de Mecanică laInstitutul Politehnic din Timişoara. Profesoral Facultăţii de Mecanică din Timişoara.Contribuţii în domeniul defectoscopiei,fiabilităţii previzionale, al proceselor dedegradare a materialelor. Lucrări: Încercări şianalize de metale, 1965, în colaborare; Controlulîmbinărilor şi produselor sudate, 1984; Încercărilematerialelor. Controlul nedistructiv, 1986, încolaborare. Vicepreşedinte al Asociaţiei deSudură din România, membru al AsociaţieiAmericane de Sudură. Membru al Academieide Ştiinţe Tehnice din România.Sagaidac, Maria(20.10.1942, Cuhureştii de Sus,Republica Moldova)Actriţă. A absolvit Facultatea de Fizico-Matematici la Universitatea de Stat din Chişinău.Conferenţiar la Facultatea de Matematicăşi Informatică a aceleiaşi universităţi.Descoperită ca actriţă de Emil Loteanu.Filmografie: Ofiţer în rezervă, 1971; Toate probelecontra, 1974; Mark Twain acuză…, 1974;Nicuşor, un adolescent dificil, 1975; O întâmplarela festival, 1976; Şi va veni o zi, 1978; Cum sădevii celebru, 1984; Luceafărul, 1986; Mioriţa,1987. Maestru în Artă.Sager, Oscar(22.12.1894, Focşani – 14.04.1981 Bucureşti)Neurolog. Evreu ca etnie. Se înscrie laFacultatea de Medicină din Bucureşti. Estenevoit să întrerupă studiul, fiind mobilizatca medic de batalion în perioada 1918–1919.După sfârşitul războiului, continuă stagiilede extern şi intern prin concurs. În 1921primeşte diploma de doctor în medicină şichirurgie. Între 1924 şi 1925 devine medic691ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 691 31.10.2011 17:29:37

SaharneanuMaria Sagaidac Oscar Sager Valeriu Saharneanu Alexandru Sahia692secundar, iar între 1925 şi 1929 asistent universitarla Clinica neurologică de la spitalulColentina sub conducerea lui GheorgheMarinescu. În 1931 devine docent în neurologie,iar în 1933 primeşte funcţia de şef delucrări la Clinica de neurologie de la Colentina.Profesor la Universitatea din Bucureşti.La recomandarea lui Gh. Marinescu primeşteo invitaţie de a colabora cu neurofiziologulJ.G. Dusser de Barenne în laboratorulacestuia din Amsterdam la un proiect asuprafuncţiunii talamusului, tematică despre carepublicase deja câteva lucrări. Împreună cuDusser de Barenne descrie trei tipuri desindroame talamice, în funcţie de teritoriilevasculare afectate. Deşi având gradul demedic căpitan, este luat în timpul regimuluifascist la muncă obligatorie între 1942şi 1944. După o scurtă activitate de medicprimar neurolog la spitalul Caritas, devine în1946 conferenţiar de neurologie experimentalăla Facultatea de Medicină din Bucureşti,pentru ca în 1948 să primească funcţia deprofesor şi şef al Clinicii de neurologie şiendocrinologie la Facultatea de Medicinănou-înfiinţată din Timişoara. După moartealui N. Ionescu-Șișeşti în 1955, este chematla Bucureşti, ca profesor şi director al Cliniciide neurologie de la Colentina. A făcutcercetări experimentale şi clinice asupratonusului muscular, relaţiilor somn-veghe,excitabilităţii neuronului motor periferic,asupra transmiterii excitaţiilor vizuale lacerebel, transmiterea excitaţiilor senzitivepe căi nespecifice la rinencefal etc. Lucrări:Diencefalul, 1960; Formaţia reticulată, 1965.În 1937 devine membru corespondent alSocietăţii de Neurologie din Paris. Faceparte din grupul de fondatori ai Societăţii deNeurologie din România în 1939. Din 1963,membru titular al Academiei Române.Saharneanu, Valeriu(3.08.1952, Cuizăuca, Republica Moldova)Jurnalist. A absolvit Facultatea de Jurnalisma Universităţii de Stat din Chişinău.Specializare la Şcoala de Politologie dinPetersburg. A lucrat la Radiodifuziunea dinRepublica Moldova. Fondator şi director alpostului de radio Vocea Basarabiei (1997),fondator al posturilor de televiziune EuropaNova TV din Nisporeni (2001) şi Euro TVChişinău (2002). Fondator şi editor al săptămânaluluiGazeta Românească (2001–2002).Manager principal al Euronova MediaGroup (2003). Preşedinte al Uniunii Jurnaliştilordin Moldova (din 1997). Lucrări:Podul celor trei culori (film documentar, 1991),Per aspera... (film documentar, 1993), Zile decumpănă (film documentar, 1994), Libertăţilemass-media în Republica Moldova (studiu,2000), Mass-media în Republica Moldova.Raport anual 2000 (2001), Mass-media înRepublica Moldova. Raport anual 2001 (2002).Participant la Congresul Federaţiei Internaţionalea Jurnaliştilor de la Santander, Spania(1995), Congresul Institutului Internaţionalde Presă de la Moscova (1998). Distincţii:Medalia Om Emerit, titlul de Jurnalist Emeritdin Republica Moldova (1991), Ordinulpentru Merit în grad de Comandor, OrdinulRepublicii (2009).Sahia, Alexandrunume la naştere Alexandru Stănescu(9.10.1908, Mănăstirea, jud. Călăraşi –12.08.1937, Bucureşti)Publicist şi scriitor. Orientare socialistcomunistă.Provine dintr-o familie simplăde ţărani. A absolvit Facultatea de Dreptdin Bucureşti, publicând încă de pe băncileşcolii articole şi schiţe, printre altele înpublicaţiile: Cuvântul liber, Adevărul, Facla,Dimineaţa sau în cele înfiinţate de el, Bluzealbastre şi Veac nou (1932). Scrie reportaje şi,după o vizită în URSS în 1935, laudă realizărilesovietice. De la el ne rămâne volumulURSS azi, una din puţinele cărţi scrise deautori români despre URSS în perioadainterbelică. Membru al Academiei Române,ales post-mortem în 1948.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 692 31.10.2011 17:29:38

Teodor SaidelGlebus SainciucSahini, Victor Emanuel(30.08.1927, Galaţi)Chimist. A absolvit Facultatea de Chimie aUniversităţii din Bucureşti. Specializare laDresda, Moscova, Leningrad, Cambridge.Profesor la Facultatea de Chimie a Universităţiidin Bucureşti. Contribuţii în domeniulspectroscopiei moleculare, chimiei fizicebiologice, chimiei cuantice. Lucrări: Contribuţiila teoria legăturii coordinative, 1961;Introducere în spectroscopia experimentală, 1966;Introducere în chimia fizică, 1978; Chimie cuanticăîn exemple şi aplicaţii, 1985. Membru şipreşedinte al filialei Bucureşti a SocietăţiiRomâne de Ştiinţe Fizice şi Chimice şi alSocietăţii de Chimie din România. Membrual Academiei Române (1990).Saidel, Teodor(1874, Brăila – 1967, Bucureşti)Agrochimist. A absolvit Facultatea de Ştiinţe,Secţia fizico-chimice, la Universitatea dinBucureşti. A lucrat la secţia de agrochimie aInstitutului Geologic Român, apoi la Institutulde Cercetări Agronomice. A fost primulîn lume care a determinat metoda potenţiometrică(pe cale electrică) de determinarea PH-ului solului. S-a ocupat în mod sistematicde pedologie, cu accent pe solurile dinRomânia. Lucrări: Despre legile salubrizăriicomponentelor solului şi despre aplicarea lor lacercetarea chimică a solului, 1934; Corelaţii întrelegea creşterii plantelor şi legile salubrizării substanţelordin sol, 1960. Membru al Academieide Ştiinţe Agricole şi Silvice din România.Astăzi unul dintre premiile acordate deaceastă academie îi poartă numele.Sainciuc, Glebus(19.07.1919, Chişinău)Pictor. Rutean ca origine. A absolvit Şcoalade Arte Plastice din Chişinău şi Facultateade Arhitectură la Bucureşti. A făcut picturăşi grafică. A avut expoziţii la Moscova, Baku,Odessa, Lvov, Piatra Neamţ, Iaşi, Sofia,Montréal, în Uzbekistan, Belgia, Franţa.SakaLucrări: Viticultorii (1954); La ferma de lapte(1957); Casa mare (1960); Eleva (1961); MariaBieşu (1967); V. Anestiadi (1972); Igor Vieru(1979); Muncitoarele de la Uzina Mikroprovod(1969); Energeticienii – contemporanii mei(1984). Laureat al Concursului Republicande Portrete, Premiul UAP pentru întreagaactivitate, Premiul de Stat. Doctor HonorisCausa al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Distins cu titlul de Maestru Emerit al Artei,cu Ordinul Republicii Moldova. Membru alUniunii Artiştilor Plastici din Moldova.Saizescu Geo(14.11.1932, com. Prisăceaua, jud. Mehedinţi)Regizor, scenarist şi actor. A absolvit Institutulde Teatru din Bucureşti. Director alTeatrului Toma Caragiu din Ploieşti. Regiede film: Doi vecini (1958), Un surâs în plinăvară (1963), Dragoste la zero grade (1964, încolaborare cu Cezar Grigoriu), La porţilepământului (1965), Balul de sâmbătă seara(1967), Astă seară dansăm în familie (1972),Păcală (1974), Eu, tu şi Ovidiu (1977), Şantaj(1980), Grăbeşte-te încet (1981), Secretul luiBachus (1983), Sosesc păsările călătoare (1984),Secretul lui Nemesis (1986), Harababura(1990), Călătorie de neuitat (1994, serial TV),Păcală se întoarce (2006). Scenarii de film:Doi vecini (1958), Astă seară dansăm în familie(1972, în colaborare cu Ion Băieşu), Păcală(1974, în colaborare cu D. R. Popescu), Eu,tu şi Ovidiu (1977, în colaborare cu AlexandruStruţeanu şi Beno Maiorovici), Şantaj(1980, în colaborare cu Rodica Ojog Braşoveanuşi Mihai Opriş), Harababura (1990, încolaborare cu Ion Băieşu), Păcală se întoarce(2006). Actorie de film: S-a furat o bombă(1961, regie Ion Popescu-Gopo), Partea tade vină (1963), Astă seară dansăm în familie(1972), Eu, tu şi Ovidiu (1977), Lumina palidăa durerii (1979), Şantaj (1980), Saltimbancii(1981), Grăbeşte-te încet (1981), Am o idee(1981), Buletin de Bucureşti (1982), Pe malulstâng al Dunării albastre (1983), Fram (serialTV, 1983), Căruţa cu mere (1983), Secretul luiBachus (1983), Sosesc păsările călătoare (1984),Căsătorie cu repetiţie (1985), Figuranţii (1987),Milionari de weekend (2004).Saka, Serafim(16.03.1935, Vancicăuţi, reg. Cernăuţi, Bucovinade Nord, azi în Ucraina – 27.05.2011, Chişinău)Scriitor. Soţ al Mariei S.-R. A absolvit InstitutulPedagogic la Chişinău şi cursuri decinematografie la Moscova. A fost învăţătorşi ziarist. Lucrări: Era târziu, nuvele, 1968;Vămile, roman, 1972; За столом молчания(La masa tăcerii), proză, Moscova, 1975; Aici şiacum, interviuri, 1976; Linia de plutire, roman,693ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 693 31.10.2011 17:29:38

694Geo Saizescu1987, 1993; Pentru tine bat..., jurnalism, 1988;Basarabia în gulag, 1995. A tradus în românădin Ostrovski, Gorki, Vişnevski, Şukşin,Vampilov, Rozov, Şatrov. Maestru în Artă,distins cu Ordinul Republicii. Membru alUniunii Scriitorilor din Moldova, laureatal Premiului de Stat al RSSM (1987). A fostpreşedinte al PEN Clubului pentru RepublicaMoldova.Saka-Răcilă, Maria(11.02.1941, Drăgăneşti, rn. Bălţi, Basarabia)Artist plastic. Soţie a lui Serafim S. A absolvitŞcoala Republicană de Arte Plastice AlexandruPlămădeală din Chişinău. A creat modelelepentru Fabrica de Covoare din Străşenişi a lucrat la Casa de Creaţie Populară dinChişinău. A avut expoziţii de tapiserie înMoldova, Suedia, SUA, Franţa, Canada,România, Mongolia, Norvegia, India, Cipru,Japonia, Algeria. Lucrări (tapiserie): Motivemoldoveneşti; Cor sătesc; Sărbătoarea holdelor.Distinsă cu medalia de bronz la EREN,Moscova, cu titlul de Maestru Emerit alArtei din Moldova, Medalia Meritul Civic,Premiul de Stat. Membru al Uniunii ArtiştilorPlastici din Moldova.Sala, Marius(8.09.1932, Vaşcău, jud. Bihor)Lingvist. Evreu ca etnie. Licenţiat al Facultăţiide Filologie a Universităţii din Bucureşti(1955). Din 1953 este cercetător la Institutulde Lingvistică al Academiei Române dinBucureşti, actualmente Institutul de LingvisticăIorgu Iordan–Al. Rosetti, al căruidirector devine în 1994. Şi-a luat doctoratulîn filologie cu teza „Fonetica şi fonologiaiudeo-spaniolei din Bucureşti“ (1967), subconducerea lui Iorgu Iordan. Profesor invitatla universităţile din Heidelberg, Ciudadde México, Köln, Frankfurt, Oviedo, Málaga,Madrid şi Udine. Susţine cursuri şi seminariila Universitatea din Bucureşti, UniversitateaCreştină Dimitrie Cantemir din Bucureşti,Universitatea de Vest şi Institutul TibiscusSaka-RăcilăSerafim Sakadin Timişoara. Redactor responsabil la oserie de lucrări fundamentale: Dicţionarullimbii române, Dicţionarul etimologic al limbiiromâne, Istoria limbii române, Micul dicţionaracademic. Din 1990 este directorul birouluidin România al Uniunii Latine. Lucrări:Contribuţii la fonetica istorică a limbii române,1970; Estudios sobre el judeo-español de Bucarest,Ciudad de México, 1970; Phonétique etphonologie du judéo-espagnol de Bucarest, Haga,1971; Contributions à la phonétique historique duroumain, Paris, 1976; Le judéo-espagnol, Haga,1976; Limbile lumii. Mică enciclopedie, 1981;El Español de América, I. Léxico, Bogotá, 1982;Les langues du monde. Pétite encyclopédie, Paris,1984; Etimologia şi limba română, 1987; Vocabularulreprezentativ al limbilor romanice, 1988;Enciclopedia limbilor romanice, 1989; El problemade las lenguas en contacto, Ciudad de México,1988; L’unité des langues romanes, 1996; Limbiîn contact, 1997; De la latină la română, 1998;Introducere în etimologia limbii române, 1999;Du latin au roumain, Bucureşti-Paris, 1999;Ratengo kara rumaniago he-rumania goshi,Osaka, 2001; Contemporanul lor, contemporanullui, 2002; Aventurile unor cuvinte româneşti,2005. Membru corespondent al Real AcademiaEspañola (1978), membru al InstitutoMexicano de Cultura (1981), AcademiaNacional de Letras din Uruguay (1994),Academia Peruana de la Lengua (2004),membru în comitetele de redacţie ale revistelorStudii şi cercetări lingvistice (din 1957,actualmente redactor-şef), Revue roumaine delinguistique (din 1957, din 2005 redactor-şef),Limba română (din 1971, actualmente redactor-şef),Bulletin de la Société roumaine de linguistiqueromane (din 1971, actualmente redactor-şef).Premiul B.-P. Hasdeu al AcademieiRomâne (1970), Premiul Timotei Cipariual Academiei Române (1981, 1989), Premiodel Centenario de la Academía Mexicana(1975). Membru (din 2001) şi vicepreşedinteal Academiei Române.Saligny, Alfons Oscar(3.04.1853, Focşani – 4.05.1903, Bucureşti)Chimist. Italian ca etnie. Frate al lui AnghelS. După Unirea Principatelor li s-a cerutstrăinilor stabiliţi în România să declarecă vor să devină cetăţeni români (şi numaicu această opţiune puteau rămâne în ţară).Studiile primare le face în familiile şi la pensionulde copii deschis de tatăl său în oraşulFocşani, după care urmează gimnaziul dinFocşani. Studiile secundare au fost urmatede fraţii Alfons şi Anghel, împreună cu soralor, Sofia, la Postdam, în Prusia. După studiilesecundare, urmează studii de chimie laBerlin, cu renumitul profesor Hofmann, şiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 694 31.10.2011 17:29:38

SandiMarius Sala Anghel Saligny Horea Sandiobţine titlul de doctor în chimie cu o temăde chimie organică. Se întoarce în ţară în1875 şi ocupă postul de chimist la laboratorulEforiei, de la spitalul Colţea. În 1889 estenumit profesor la Catedra de chimie generalăşi aplicată a Şcolii de Poduri şi Şosele,pe care o conduce până la sfârşitul vieţii.Între 1879 şi 1899 deţine, în paralel, funcţiade şef al Laboratorului Monetăriei Statului,iar între 1899 şi 1903 pe cea de subşef deserviciu la Căile Ferate Române. A înfiinţat laBucureşti primul laborator de încercări pentrumaterialele de construcţii din România,experienţă şi competenţă folosită de fratelesău, Anghel S., la ridicarea podului pesteDunăre şi a viaductelor care traverseazălunca Dunării. Membru corespondent alAcademiei Române (1902).Saligny, Anghel(19.04.1854, Şerbăneşti, com. Lieşti,jud. Galaţi – 17.01.1925, Bucureşti)Inginer constructor. Frate al lui AlfonsOscar S. A urmat gimnaziul la Focşani, iarstudiile superioare (astronomia) la Postdamşi Charlottenburg (Şcoala Tehnică Superioară),în Germania. Profesor la Şcoala Naţionalăde Poduri şi Şosele. Ca inginer-şef alServiciului de poduri şi căi ferate a proiectatşi construit numeroase poduri metalice(prin nituire), printre care se numără podulpeste Dunăre de la Cernavodă, cel mai maredin Europa la acea vreme şi al treilea dinlume, inaugurat la 14 septembrie 1895 (lungime4 088 m). A conceput portul comercialConstanţa şi toate depozitele de grâne de peşenalul românesc al Dunării (de Mijloc şi deJos), multe funcţionale până astăzi. Directorgeneral al Căilor Ferate Române, în care calitatea creat legăturile Constanţa–Bucureşti–Berlin. A participat, împreună cu TeodorDragu, la congresele dedicate căilor ferate,desfăşurate la Sankt Petersburg (1892) şiWashington (1905). Membru fondator alSocietăţii Politehnice (1881) şi preşedinteal ei (1895–1897, 1910–1911), unul dintreîntemeietorii ingineriei româneşti şi pionieral ştiinţei şi tehnicii mondiale, în specialprin soluţiile noi date în proiectarea şi executareaconstrucţiilor de poduri. Ministrual Lucrărilor Publice (1918–1919). Ofiţeral Legiunii de Onoare a Franţei (1908).Membru al Academiei Române (1897),vicepreşedinte (1901–1904) şi preşedinte alei (1907–1910).Samoilă, Mircea(21.09.1942, Satu Nou, Banatul Sârbesc,Iugoslavia)Publicist. A colaborat la Libertatea încă dinliceu, în calitate de corespondent pentruagricultură, sport, istorie locală, cultură,cu reportaje şi proză scurtă. Preşedinte alcomitetului de administraţie al săptămânaluluiLibertatea (1992–1998). Membrufondator al Fundaţiei de Etnografie şi Folclora Românilor din Voivodina. Lucrări:Poljoprivreda u Seleušu – Agricultura la Seleuş,1984; Sportul la Seleuş, 1984; Domnia Sa,Omul, reportaj, 1989; Monografia Alibunarului,1998, în colaborare; Viaţa numelui, 2002,prima carte despre onomastica româneascădin Voivodina; Tragedia Alibunarului, 2004(despre bombardamentele „de încălzire“ aleaviaţiei americane în Voivodina, care veneaapoi să bombardeze câmpurile petroliferede la Ploieşti în al Doilea Război Mondial);Lăutarul Ion Durăin, 2005; Alibunarul cultural(Cronica realizărilor cultural artistice în perioadaanilor 1996-2006), 2006. Distins cupremiul I şi premiul II pentru reportaj deTrustul Libertatea.Sandi, Horea(20.01.1932, Sibiu)Inginer constructor. A absolvit Institutulde Construcţii şi Facultatea de Mecanicăla Politehnica din Bucureşti. Specializare laHanovra. Şef de secţie la Institutul Naţionalde Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şiEconomia Construcţiilor. Profesor la Institutulde Construcţii Bucureşti. A proiectat695ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 695 31.10.2011 17:29:38

696galerii, castele de apă, clădiri feroviare, haleindustriale. Contribuţii în studierea dinamiciistructurilor, modelării probabilistice aîncercărilor, dezvoltării de programe de calcul.Vicepreşedinte al Asociaţiei Europenede Inginerie Seismică. Membru al Academieide Ştiinţe din România.Sandu-Aldea, Constantin(14.11.1874, Tichileşti, Brăila –21.03.1927, Bucureşti)Inginer agronom şi scriitor de orientaresămănătoristă. Fiu de ţăran, a făcut studiileagricole la Şcoala Superioară de Agriculturăde la Herăstrău. Specializare în Franţa şiGermania. A fost profesor de agricultură laŞcoala Centrală de Agricultură de la Herăstrău.Ca agronom, este fondatorul ştiinţeiameliorării plantelor în România (Ameliorareaplantelor agricole, 1915). A adus şi achiziţionatîn România diferite soiuri de grâu, pecare le-a cultivat în scop ştiinţific. A selecţionatcele mai productive soiuri şi a studiatsoiurile româneşti: Bălan românesc, Uriaş,Banat, Tisa, Azima. Recurgând la încrucişăricu soiuri străine, a obţinut noi varianteprecum Bălan/Squarehead, Pietroşani/Nonette, Arnău/Ghirca, Arnău/Turchestanetc. Între 1922 şi 1925 a creat şi hibrizi noicare îi poartă numele: Sandu-Aldea 22 şiSandu-Aldea 224. Ca scriitor, a debutat cupoezii şi note de călătorie, dar s-a afirmatmai ales ca prozator. Personajele nuvelelor(În urma plugului, 1905; Pe drumul Bărăganului,1908; Ape mari, 1910) şi ale romanelorsale (Două neamuri, 1906), recrutate dinlumea Bărăganului şi a bălţilor Dunării,sunt naturi elementare şi aprige, mânatede instincte violente. A tradus din Ibsen,Andreev, Loti, Sudermann. Membru corespondental Academiei Române (1919).Sandu-Ville, Constantin A.(22.08.1897, Pietroasele, jud. Buzău –13.10.1969, Iaşi)Inginer agronom. A absolvit Şcoala Superioarăde Agricultură de la Herăstrău.Specializare la Viena. Profesor la Academiade Înalte Studii Agronomice din Bucureşti,apoi la Facultatea de Agronomie din Iaşi.Director al Staţiunii de Fitopatologie dinChişinău şi Staţiunii de Viticultură dinIaşi. Contribuţii la cercetarea bacteriilorşi ciupercilor parazite la plante. A descrispeste 3 000 de micromicete prezente înRomânia. Lucrări: Râia neagră a cartofului înRomânia, 1926; Tratarea seminţelor de grâu contramălurei, 1936; Instrucţiuni pentru folosireainsecticidelor şi fungicidelor în agricultură, 1944;SanduCiupercile Erysiphaceae din România, 1967, încolaborare. A pus bazele Herbarului micological Moldovei, care-i poartă numele, unde 137de micromicete sunt absolut noi pentruştiinţă. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1955).Sanielevici, Alexandru S.(25.05.1899, Bucureşti – 21.12.1969, Bucureşti)Fizician. Evreu ca etnie. Frate cu Henric şiSimion S. A absolvit Facultatea de Ştiinţea Universităţii din Bucureşti şi Facultateade Ştiinţe din Iaşi. Specializare la Torino şiParis, unde a lucrat sub conducerea MarieiCurie şi a lui Fréderic Joliot Curie. Profesorla Facultatea de Fizică a Universităţiidin Bucureşti, şef de secţie la Institutul deFizică şi Institutul de Fizică Atomică dinBucureşti. Contribuţii în domeniul radioactivităţii.Lucrări: Radioactivitatea. Fenomeneşi legi generale, 1956; Structura nucleului atomicşi tranzacţiile radioactive, 1958. Membru alSocietăţii Franceze de Fizică, reprezentantal României la Agenţia de Energie Atomicăde la Viena. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1955).Sanielevici, H(enric)(15.09.1875, Botoşani – 19.02.1951, Bucureşti)Antropolog, sociolog şi critic literar. Frate cuAlexandru şi Simion S. A absolvit Litereleşi Filosofia la Universitatea din Bucureşti.A predat istoria literaturii române la CăminulUniunii Evreilor Pământeni din Bucureşti.A vrut să lase o teorie unitară pentruantropologie şi ştiinţa literaturii bazată peantropocentrism şi perspectiva etică. A colaboratla Adevărul, a fondat Curentul nou.Lucrări: Încercări critice, 1903; Cercetări criticeşi filosofice, 1916; Noi studii critice, 1920.Sanielevici, Simion(4.08.1870, Botoşani –12.08.1963, Klagenfurt, Austria)Matematician. Frate cu Alexandru şi HenricS. Studii primare şi liceale (1881–1889)la Botoşani, în primii ani de şcoală colegcu Nicolae Iorga. Studiile universitare le-aurmat la Facultatea de Ştiinte a Universităţiidin Bucureşti, cu specializare la Paris. Profesorla Facultatea de Ştiinţe a Universităţiidin Bucureşti, apoi a Universităţii din Iaşi.A efectuat cercetări importante în domeniulecuaţiilor diferenţiale, integrale şi integrofuncţionale.Lucrări: Ecuaţii diferenţiale alecoardelor şi membranelor vibrante, 1909; Surl’intégrale de Fourier, 1915; Curs de mecanicăraţională, 2 vol., 1929, 1931. Membru deonoare al Academiei Române (1948).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 696 31.10.2011 17:29:38

SavulConstantin Sandu-Aldea Simion Sanielevici Iosif Sava Mircea Ion SavulSauciuc-Săveanu, Theofil(21.10.1884, Bosanci, jud. Suceava –26.07.1971, Bucureşti)Istoric. A studiat Literele şi Filosofia laCernăuţi şi Viena. Profesor de filologieclasică şi rector la Universitatea austriacădin Cernăuţi, apoi profesor de epigrafieşi decan al Facultăţii de Litere şi Filosofiela Universitatea din Bucureşti. Deputat şisenator ţărănist. Lucrări: Numele comuneiurbane Mangalia, 1928; Titus Vitrasius Pollio şioraşul Callatis, 1936; Istoria antică elină şi studiide istorie elină în cei 25 de ani din urmă, 1925.Membru al Institutului Arheologic German,al Institutului Arheologic Austriac. Membrucorespondent al Academiei Române (1945),exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.Saulea, Emilia(21.07.1904, Iaşi – 1.04.1998, Bucureşti)Geolog. A absolvit Facultatea de ŞtiinţeNaturale a Universităţii din Iaşi. Studii despecializare la Basel şi Paris. Profesor degeologie la Universitatea din Bucureşti şicercetător la Institutul Geologic Român.Contribuţii la studiul paleontologic şi stratigrafical terţiarului pe teritoriul românesc.Lucrări: Les bryzoires de la zone récifale duSarmatien moyen des départements d’Orhei et deLăpuşna, Bessarabie, 1943; Hărţile litofacialeale neogenului superior din România, 1966, încolaborare. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1993).Sava, Iosif(15.02.1933, Iaşi – 18.08.1998, Bucureşti)Critic şi comentator muzical, pianist. A începutConservatorul la Iaşi şi l-a absolvit laBucureşti, ca şi Institutul de Arte Plastice.Absolvent şi al Facultăţii de Filosofie laUniversitatea din Bucureşti. Realizator deradio şi televiziune. A înterpretat muzicăclasică împreună cu formaţiile Ars Rediviva,Quodlibet Musicum, Consortium Violae,concertând în România, dar şi în Bulgaria,Germania, Italia, Olanda, Spania, Elveţia,Cuba, URSS. În intervalul 1980–1997 arealizat emisiunea de televiziune „Seratamuzicală“. Lucrări: Dicţionar de muzică, 1979(în colaborare); Teritorii muzicale româneşti,1980; Amintirile muzicienilor români, 1983;Istoria muzicii universale în date, 1983; ; Bucuriilemuzicii, 1985; Mică enciclopedie muzicală,1997 (în colaborare). Distins cu PremiulAcademiei Române, şase premii ale UCMR,patru premii ale Asociaţiei Profesioniştilorde Televiziune din România, Premiul ColegiuluiCriticilor Muzicali (1980).Savić, Momčilo D.(28.03.1921, Čuprija, Serbia –16.05.2008, Belgrad)Lingvist, specialist în limba română. Sârbca etnie. Şi-a susţinut teza de doctorat laUniversitatea din Belgrad în 1962, unde a şilucrat, din 1954, la Facultatea de Filosofie,pentru ca din 1973 să fie profesor de limbaitaliană, iar apoi şef al Catedrei de limba italianăa Facultăţii de Filologie din Belgrad şicolaborator apropiat a regretatului prof. dr.Radu Flora, şef al Catedrei de limba românăla aceeaşi facultate. A fost colaborator fidelşi membru de onoare al Societăţii de LimbaRomână din Voivodina. Lucrări: Dicţionarromâno-sârbo-croat, 1969, în colaborare;L’espressione del passato nei quotidiani delle linguebalcaniche, 1974; Antologija rumunske lirikeXX veka, 1975, în colaborare; L’uso dei preteritinello stile biblico italiano, 1990.Savul, Mircea Ion(3/15.05.1895, Iaşi – 13.05.1964, Iaşi)Geolog, geochimist. A absolvit Facultatea deŞtiinţe la Universitatea din Iaşi. Specializarela Nancy, în Franţa. A fost profesor de mineralogiela Universitatea din Iaşi. Este autorula numeroase lucrări privind petrografiaformaţiunilor eruptive din nordul Dobrogeişi a formaţiunilor metamorfice din CarpaţiiOrientali, geochimia vanadiului, fosforului,manganului şi a elementelor majore dinrocile carbonice din România, precum şi697ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 697 31.10.2011 17:29:38

SălăgeanTraian Lorin Sălăgean Nicolae Sălăgeanu Leontin Sălăjan Petre Sălcudeanu698geotermometria şi analiza structurală petrologicăetc. Lucrări: Erupţiunile de diabaze dinnordul Dobrogei, 1931; Cristalinul munţilorBistriţei între Dorna şi Borca, 1935. Membrutitular al Academiei Române (1963).Sălăgean, Traian Lorin(5.03.1929, Turnu-Severin –13.11.1993, Timişoara)Inginer. A absolvit Electrotehnica la Politehnicadin Timişoara. Specializare la Ohio StateUniversity, SUA. Profesor la Institutul Politehnicdin Timişoara. Contribuţii în domeniulsudurii prin topire a metalelor. Lucrări:Fenomene fizice şi metalurgice la sudarea cu arculelectric a oţelurilor, 1963; Automatizarea proceselorde tehnologie a sudării, 1965; Plasma termică pentrutăierea, sudarea şi acoperirea metalelor, 1969;Oţeluri pentru structuri sudate, 1974; Sudarea cuarcul electric, 1977. Vicepreşedinte al InstitutuluiInternaţional de Sudură. Membru titularal Academiei Române (1990).Sălăgeanu, Nicolae(12.12.1907, Idicel, Mureş –25.12.1988, Bucureşti)Botanist. A absolvit Facultatea de Ştiinţe laBucureşti şi a devenit profesor al facultăţii.Director al Institutului de Biologie din Bucureşti.Director al Comisiei MonumentelorNaturii (1956–1976). Contribuţii în domeniulfiziologiei vegetale. Lucrări: Sur l’assimilationchlorophyllienne pratense, 1936; Solanum lycopersicumcrescute în seră şi pe câmp, 1951; Monumenteale naturii din România, 1965, în colaborare;Circulaţia substanţei în corpul plantei, 1966; Fiziologiaplantelor, 1972. Membru titular al AcademieiRomâne (1963), preşedinte al Secţiei deştiinţe biologice (1974–1988).Sălăjan, Leontinnume la naştere Leon Szilaghi(19.06.1913, Santău, în maghiară Tasnádszántó,jud. Satu Mare – 28.08.1966, Bucureşti)General de armată. Român cu numemaghiarizat. Lăcătuş la depoul CFR Oradea,a intrat în PCR în 1939. Din 1944 secretaral Comitetului de partid Bihor. Din 1948membru al CC al PCR, din 1955 membrusupleant al Biroului Politic al CC al PCR.Membru al Comitetului Politic Executiv(1965). Deputat de Bihor în Marea AdunareNaţională (1948–1966). Adjunct alministrului Sănătăţii şi Prevederilor Sociale(1948), preşedinte al Comitetului pentruVerificarea Armatei, iar în perioada 24septembrie 1949–17 martie 1950 ministrual Construcţiilor în Guvernul Petru Groza.Şef al Marelui Stat Major al armatei româneşi adjunct al ministrului Forţelor Armate(1950), şi-a completat pregătirea militară(în 1953). Ministru al Forţelor Armate(1955–1966) după Emil Bodnăraş. A iniţiatprocesul de personalizare a politicii militareromâneşti faţă de Tratatul de la Varşovia,în cadrul politicii duse de Gheorghe Gheorghiu-Dej.Decorat de mai multe ori cuOrdinul Republicii.Sălcudeanu, Petre(8.09.1926, Gligoreşti, jud. Turda –6.11.2005, Bucureşti)Scriitor. A studiat la Institutul de LiteraturăMaxim Gorki din Moscova ca elev al luiPaustovski. Membru fondator al UniuniiScriitorilor din România. A lucrat ca redactorla diverse publicaţii din Bucureşti, a fostdirector general al Studioului CinematograficBucureşti, preşedinte al ConsiliuluiNaţional al Cinematografiei. După 1989membru al consiliului de administraţie alEditurii Adevărul, ministru al Culturii şiCultelor. A debutat ca poet. A scris romaneîn stil abrupt: Săptămâna neterminată, 1965;Singur fără cer, 1966; Corabia cu suflete, 1967;Moartea manechinului, 1970; Biblioteca din Alexandria,1980; Cina cea de taină, 1984; Ochiulşi marea, 1989; Umbre, 1990; Nuntă cu garoafemov, 1990; Păcatele lumii, 1993 şi scenarii defilm: Răscoala, Cu mâinile curate, Ultimul cartuş,Conspiraţia, Departe de Tipperary, MunţiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 698 31.10.2011 17:29:39

în flăcări, La răscrucea marilor furtuni, Iarnabobocilor, Primăvara bobocilor, Priveşte înaintecu mânie, Dulcea saună a morţii.Sălişteanu, Ion(6.10.1929, Piteşti)Pictor. A studiat pictura între 1949 şi 1955la Institutul de Arte Nicolae Grigorescu dinBucureşti cu profesorii Samuel Mütznerşi Adam Bălţatu. Devine cadru didactic laSecţia pictură şi membru al Uniunii ArtiştilorPlastici profesionişti. Este interesat deraportul dintre artă şi spaţiul social, de artamedievală şi bizantină, de ipostazele picturiimoderne şi contemporane. Lucrează maricicluri tematice, preocupat de ordinea formelordin natură. Călătoreşte mult, cu maresete de a observa tot ceea ce ne defineşte şi neînconjoară. Realizează peste 4 000 de lucrări,multe figurând în cele circa 200 de expoziţiide artă românească organizate în străinătate,în diferite centre culturale ale lumii, precum:1955 – Varşovia, 1956 – Dresda, Bratislava;1957 – Budapesta, Moscova; 1965 – Szczecin;1967 – Frankfurt; 1968 – Uppsala,Praga, Paris, Ruse; 1969 – Roma, Torino, TelAviv, Rijeka, Varşovia, Landschau; 1970 –Veneţia, Düsseldorf, Torino, Milano, Varşovia;1971 – Tesside, Middlesbourg, Palmade Mallorca, Leningrad, Praga, Varşovia,Torino; 1973 – Eastbourne, Southampton,Toulon, Philadelphia, Washington, Akron,Saint Paul, Oskonson, Moscova, Beijing,Timzin, Madrid, Veneţia; 1974 – Phenian,Québec, Atena, Tunis, Cairo, Berlin, Moscova,Glasgow; 1975 – Berlin, Stuttgart,Moscova; 1976 – Ankara, Copenhaga, Sofia;1978 – Lisabona, Atena, Praga, Berlin, Sofia,Moscova, 1979 – Buenos Aires, Cottbus,Berlin, Moscova, Helsinki; 1980 – Olimpia,Bari, Macerata, Roma, Napoli; 1981 – Novisad,Sarajevo, Zagreb, Sofia; 1982 – Berlin,Praga, Bratislava; 1984 – Sofia, Lisabona;1985 – Gabrovo; 1986 – Varşovia, Beijing,Sofia; 1990 – Geneva, Paris, New York;1992 – Viena, Denver, Chişinău; 1993 –Chişinău (membru de onoare a UAP – Moldova);1994 – Beijing, Nanjing; 1995 – Istanbul,Ankara, Izmir; 1996 – Sofia – Trienalade pictură (premiu); 2002 – prima BienalăInternaţională de la Beijing; 2004 – PalatulParlamentului European, Bruxelles. Premiulde pictură al UAP, 1964, 1985; OrdinulMeritul Cultural, 1968; Premiul MinisteruluiCulturii, 1971; Premiul AcademieiRomâne, 1972; Premiul internaţional alartiştilor profesionişti Trionfo, Roma, 1981;Premiul internaţional Pace, Roma, 1983;Premiul internaţional Omaggio a Picasso,SăndulescuIon SălişteanuGh. Constantin SănătescuPalazzo Barberini, Roma, 1983; Marele Premiual Uniunii Artiştilor Plastici din România,1999; Preşedinte de Onoare al UAP,1999; Ordinul Naţional Steaua României îngrad de Ofiţer, 2000. Membru corespondental Academiei Române (din 2006).Sănătescu, Gh. Constantin(1885, Craiova – 1947, Bucureşti)General de corp de armată. Fiu al generaluluiGheorghe S. A absolvit Şcoala Militară laBucureşti. Instructor la Şcoala de Cavaleriedin Târgovişte. A luptat în războiul balcanic(1913), a ajuns până la Tighina în timpulPrimului Război Mondial, a fost ataşatmilitar la Londra şi Paris în perioada interbelică,a comandat Brigada 3 Cavalerie dinCernăuţi (1935), a făcut parte din delegaţiaromână care a mers la Moscova în 1940.Comandant militar al capitalei în timpulrebeliunii legionare. A comandat Corpulal IV-lea al armatei române (1941–1943)şi Armata IV din 1944. Şef al Marelui StatMajor (1944–1945). Ministru de Război(1944–1944). Preşedintele Consiliului deMiniştri (1944–1944), din guvernul său aufăcut parte Petru Groza, Constantin Vişoianu,Lucreţiu Pătrăşcanu, Ştefan Voitec,Constantin (Bebe) Brătianu, Lothar Rădăceanu,Gheorghe Vlădescu Răcoasa ş.a.Săndulescu, Aureliu Emil(11.02.1932, Bucureşti)Fizician şi om politic. A absolvit Facultateade Fizico-Matematici a Universităţii dinBucureşti. Specializare la Mainz, Germania.Şef de secţie la Institutul de Fizică Atomicăde la Bucureşti, director adjunct şi vicedirectoral Institutului Unificat de CercetăriNucleare de la Dubna, URSS. Profesorinvitat al universităţilor din Danemarca,Finlanda, Franţa, Germania, SUA. Deputatîn legislatura 1996–2000, ales în judeţulBistriţa-Năsăud pe listele PNŢCD. PremiulI al Institutului Unificat de CercetăriNucleare de la Dubna pentru descoperirea699ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 699 31.10.2011 17:29:39

700Aureliu Emil Săndulescuexperimentală a dezintegrării cu emisie deneon a câtorva nuclee. Preşedinte al SocietăţiiRomâne de Fizică, membru al SocietăţiiEuropene de Fizică, preşedinte al UniuniiGenerale a Industriaşilor din România(UGIR 1903). Membru titular al AcademieiRomâne (1992) şi vicepreşedinte al ei(1994–1998).Săndulescu, Mircea Ioan Valentin(16.10.1933, Sibiu)Inginer geolog. A absolvit Facultatea de GeologiaPetrolului de la Institutul de Petrol şiGaze din Bucureşti. Specializare la Sorbona.A lucrat la Institutul de Geologie şi Geofizicăşi la Institutul Geologic al României. Contribuţiiîn domeniul geotectonicii, stratigrafieişi geologiei structurale. A participat la elaborareaprimei hărţi tectonice a Românieicu partea referitoare la Carpaţi şi Dobrogea.Lucrări: Consideraţii asupra posibilităţilorde corelare a structurii Carpaţilor Orientali şiOccidentali, 1969; Geotectonica României, 1984;Cainozoic Geotectonic History of the Carpathians,1988; Overview on Romanian Geology, 1994.Membru titular al Academiei Române(1994), preşedinte al Secţiei de ştiinţe geonomice(din 1995).Săraru, Dinu(30.01.1932, com. Slătioara, jud. Olt)Prozator. Autodidact. Director al Radioteleviziunii,al Teatrului Mic şi Teatrului Naţionaldin Bucureşti, membru în Consiliulde Administraţie al Băncii Religiilor. Dupăcâteva volume de cronici teatrale, a scris cusucces romane despre lumea satului românesc:Nişte ţărani, Premiul Academiei, 1974;Clipa, 1976; Adevărul de toată ziua, 1987; Dragosteaşi revoluţia, vol. I, Toamna roşie, 1981;vol. II, Cei care plătesc cu viaţa, 1989; vol. III,Speranţa, 1989; Iarba vântului, 1993; Trilogiaţărănească, 1996; Ciocoii noi cu bodyguard,2004. Distins cu Ordinul Steaua Românieiîn 2002. Membru de onoare al AcademieiOamenilor de Ştiinţă din România (2007).SăndulescuDinu SăraruSăsărman, Gheorghe(9.04.1941, Bucureşti)Arhitect şi scriitor. Studii şi doctorat înteoria arhitecturii la Bucureşti. A colaboratcu articole de specialitate la Scânteia, Contemporanul,Arhitectura. Stabilit în Germania din1983. Membru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia (din 1978); membru al AsociaţieiScriitorilor Români şi Germani din Bavaria(din 1998); secretar al ASRG (din 2001);membru al Asociaţiei Ziariştilor Români(1965–1983); membru al Asociaţiei JurnaliştilorRomâni–Vest (din 2002). Fondatoral Ligii Asociaţiilor Româno-Germane dinGermania (LARG) şi preşedinte al LARG(2002–2004), preşedinte de onoare alLARG (din 2004). Lucrări literare: Oracolul,povestiri, 1968; Cuadratura cercului, prozăfantastică, 1975; Himera, povestiri şi nuvele,1978; Cupa de cucută, roman, 1994; Farul,piesă de teatru, München, 2000; Arapabadu.a. Kurzgeschichten, povestiri, München2000; Sud contra Nord, roman, 2001; Deusex machina, piesă de teatru, premieră în stagiunea2004/2005 la Teatrul Naţional dinCluj. Premiul internaţional la concursul depovestiri de anticipaţie organizat în şapteţări est-europene (1962); Premiul Europapentru cea mai bună povestire europeanăa genului, decernat la Convenţia europeanăde literatură şi artă fantastică şi science-fictionEUROCON, Stresa/Italia, 1980.Săulescu, Gheorghe(4.03.1878, Roşieşti, Vaslui –6.09.1964, Corni-Albeşti, Vaslui)Filolog şi poet. A studiat greaca la Huşi şi afost trimis de mitropolitul Veniamin Costachela Academia din insula Chios, condusăde Neofit Vamva. A plecat la Cernăuţi(1821–1829), unde a studiat germana şilatina şi a călătorit la Viena. A fost profesor şidirector al tipografiei mitropolitane de la Iaşi.A tipărit Hronicul a vechimei romano-moldo-vlahiloral lui D. Cantemir. A publicat la Albinaşi Albina românească. A scris manuale, studiide filologie şi istorie, fabule: Abeţedariuromânesc sau Întâile cunoştinţe, 1832; Gramaticăromânească sau Observaţii gramaticeşti asupralimbei româneşti pentru şcoalele normale şighimnaziale, 1833; Fabule în versuri sau poeziialegorice, 1835; Descrierea istorico-gheografică acetăţei Caput-Bovis, Capul Boului sau Ghertina,1837. A rămas în manuscris Tradiţii poetice,cu o introducere intitulată „Despre istorialiteraturii şi a poeziei ghintelor“.Săulescu, Nicolae N.(15.04.1939, Bucureşti)Inginer agronom. A absolvit Facultatea deAgronomie şi Zootehnie la Bucureşti. A fostENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 700 31.10.2011 17:29:39

SbieraGheorghe Săsărman Napoleon Săvescu Alice Săvulescu Traian Săvulescucercetător la Institutul de Cercetări pentruCereale şi Plante Tehnice de la Fundulea.A coordonat programul pe ţară pentruameliorarea grâului şi secarei. A omologat şiintrodus în producţie 14 soiuri noi de grâu,adoptate şi în Turcia şi Canada. A colaboratla elaborarea tratatelor: Principii de genetică,1969; Soiuri de hibrizi de plante agricole cultivateîn România. Grâul, 1984. Membru corespondental Academiei Române (1990).Săvescu, Napoleon(24.06.1946, Bucureşti)Medic. A absolvit Facultatea de Medicină laBucureşti şi a fost medic internist în capitală.A părăsit ţara în deceniul al şapteleaal veacului XX pentru a se stabili în NewYork, SUA. Interesat de preistoria românilor,a întemeiat Dacia Revival International,o societate care organizează congrese dedacologie şi tracologie, deţine filiale înRomânia, Republica Moldova, Germania,Elveţia, Macedonia, Austria, şi editeazăDacia Magazin. Lucrări: Noi nu suntemurmaşii Romei, 2002, lansată la Bucureştişi la Chişinău. Membru al The RomanianMedical Society of New York (din 2000).Săvulescu, Alexandru(1847, Cerneţi, jud. Dolj – 1902, Bucureşti)Arhitect. A studiat arhitectura la Bucureştişi Paris, unde s-a documentat asupra construcţiilorcivile. Profesor la Facultatea deArhitectură din Bucureşti. A edificat, dupămodelul Salpetrière, spitalul de psihiatrie dela Iaşi (1897–1899) şi Palatul Poştelor dinBucureşti (azi Muzeul Naţional de Istorie),pentru construirea căruia a vizitat Viena,München, Zürich, Geneva, Paris, Bruxelles,Torino, Milano, Veneţia şi Budapesta. Esteconsiderat unul dintre fondatorii şcoliiromâneşti de arhitectură.Săvulescu, Alice(29.10.1905, Olteniţa – 1.02.1970, Bucureşti)Botanist. Soţie a lui Traian S. A absolvitFacultatea de Ştiinţe la Bucureşti.Specializare la Universitatea Columbia dinNew York. Cercetător şi director la Institutulde Biologie din Bucureşti. Vicepreşedinteal Centrului de Cercetări Biologice al AcademieiRomâne. Contribuţii la omologareaşi introducerea în producţie a pesticidelor.Lucrări: Ruginile cerealelor şi combaterea lor,1949; Protecţia plantelor cu sprijinul zonării producţieiagricole în RPR, 1959; Câteva problemeactuale de cercetare în domeniul virusurilor plantelor,1967; Microbiologia, 1970. Vicepreşedinteal Societăţii de Ştiinţe Biologice, al SocietăţiiInternaţionale de Ştiinţele Naturii. Membrutitular al Academiei Române (1963).Săvulescu, Traian(2.02.1889, Râmnicu Sărat –29.03.1963, Bucureşti)Biolog şi botanist. Soţ al Alicei S. A absolvitFacultatea de Ştiinţe la Universitatea dinBucureşti. Profesor la această facultate.Ministru al Agriculturii şi Domeniilor(1946–1948) în Guvernul Petru Groza şivicepreşedinte al Consiliului de Miniştri(1948–1952). De mai multe ori ales în MareaAdunare Naţională. Fondator al şcolii româneştide fitopatologie, primul care a făcutcunoscută în ţara noastră flora Arabiei şiPalestinei. Lucrări: Aspectele actuale ale agriculturiiromâneşti, 1946; Monografia Uredinalelordin RPR, 2 vol., 1953; Tratat de patologie vegetală,1959, în colaborare. Membru (1948) şiprimul preşedinte (1948–1959) al AcademieiRomâne după reorganizare.Sântimbreanu, MirceaV. Sîntimbreanu, MirceaSbiera, Ion al lui Gheorghe(1.11.1836, Horodnicul de Jos, Suceava –22.10.1916, Cernăuţi)Istoric literar şi folclorist. A absolvit gimnaziulla Cernăuţi, Dreptul şi Filosofiala Viena. Urmează la catedră lui AronPumnul, la gimnaziul din Cernăuţi. A organizat,împreună cu fraţii Hurmuzaki şi alţi701ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 701 31.10.2011 17:29:39

SchenkIon Gh. Sbierea Christian W. Schenk Georg Scherg Carol Al. Schmidt702intelectuali, Societatea pentru Cultura şiLiteratura Română în Bucovina. A colaboratla România jună, Candela, Familia, Vatra ş.a.Adept al fonetismului limbii române, prefigureazăpoziţia lui Titu Maiorescu. Lucrări:Colinde, cântece de stea şi urări la nunţi, 1888;Traiul românilor înainte de fundarea staturilornaţionale, 1890; Mişcări culturale şi literare laromânii din stânga Dunării, în răstimpul de la1504–1714, 1897; Contribuiri pentru o istoriesoţială, cetăţenească, religioasă-bisericească şicultural-literară a românilor, de la originea lorîncoace până la iulie 1504, 1904. Membrufondator al Societăţii Academice (1866).Schenk, Christian W.(11.11.1951, Braşov)Poet şi eseist. Doctor în medicină alUniversităţii din Mainz, Germania. Şef alpublicaţiei tetralingve Romanian convergences(1984–1986), şeful editurii Dyonisos Verlag,membru al Uniunii Scriitorilor din Româniaşi din Germania. Debut literar la revista Astradin Braşov. Lucrări: Poezii (Gedichte), 1981;Transilvania–Bingen, 1982; Phoenix. Amintirilirice 1959–1984, 1984; Testament, 1991;Răstignirea ultimului cuvânt, elegii, 1992; Lichtebbe(Reflux de lumină), 1994; Blinder Spiegel(Oglindă oarbă), 1994; Semne, gratii şi simboluri,1995; Poeme vechi şi noi, 2000. Cetăţeande onoare al municipiului Cluj. Membru alAcademiei Româno-Americane.Scherg, Georgnume la naştere Peter Kurmes(19.01.1917, Braşov –20.12.2002, Mössingen-Belsen, Germania)Scriitor. A studiat filologia la Paris, Berlin,Strasbourg, Tübingen. Profesor la Braşov.A făcut închisoare (1958–1962), a lucratapoi ca muncitor şi violonist, a fost reabilitatîn 1968. Profesor la Sibiu, în învăţământulsuperior. Întreţine relaţii cu Ion Caraion,Alexandru Ivasiuc, Constantin Noica,Mircea Ivănescu şi cu numeroşi scriitoridin RGD şi RFG. În 1987 cere emigrareaîn RFG, dar o obţine abia în 1990. A scrisproză: Das keiner Herr und keiner Knecht, 1957;Die Erzählungen des Peters Merthes (Povestirilelui Peter Merthes), 1958; Das Zünglein an derWaage (În cumpănă), 1968; Der Mantel desDarius (Mantia lui Darius), 1968; Spielgelkammer(Camera cu oglinzi), 1974, drame istoriceîn versuri: Giordano Bruno, 1954, debut; Ovidiu,1955, şi versuri: Die Silberdistel (Scaietelede argint), 1969; Penelope ist anderer Meinung,1971; Paraskiv, Paraskiv, 1976; Die verhohleneMünze şi Die Schuldbürger, 1987; Goa Mgoooder die Erfindung der Unsterblicheit, 1997.A tradus în germană din literatura românăcontemporană. În 1984 este distins cu titlulde Profesor Emerit.Schiavoni, Jiovanni(1804, Veneţia – 1848, Veneţia)Pictor. Italian ca etnie. Educat în spiritulpicturii renascentiste târzii din zona Veneto,educat la Milano şi Viena, influenţat de preromantism,a fost adus la Iaşi de Gh. Asachica profesor de pictură şi zugrav al frescelorMitropoliei. S-a întors la Veneţia în 1840.A lăsat litografii legate de istoria Moldovei:Alexandru cel Bun Domnul Moldovei când aprimit coroana şi hlamida de la ambasadoriiÎmpăratului Ioan Paleologul II (1839).Schileru, Eugen(1916, Brăila – 12.08.1968, Bucureşti)Critic de artă şi film. Evreu ca etnie. A absolvitInstitutul de Arte Plastice la Bucureşti.Profesor al Institutului. Colaborator lanumeroase publicaţii de stânga (cronică defilm şi arte plastice). A făcut parte din cerculVieţii Româneşti. Lucrări: Preludii critice, 1974;Impresionismul, 1978.Schmidt, Carol Al.(25.06.1846, Bălţi, Basarabia –9.04.1928, Chişinău)Primar al Chişinăului. A început Facultateade Fizico-Matematici la Universitateadin Kiev, dar, după un an, a continuat cuENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 702 31.10.2011 17:29:40

Dreptul la Universitatea din Odessa, pecare l-a terminat. A lucrat ca judecător depace în districtul Chişinău. A fost primaral oraşului (1877–1903). Prin concursulsău nemijlocit s-au construit capela dincartierul Râşcani şi case pentru invalizi(după războiul ruso-turc, numit la noi Războiulde Independenţă), s-au pavat străzi, afost dezvelit monumentul lui A.S. Puşkin,s-a deschis un azil pentru oamenii străzii(1899), a fost construit amfiteatrul popularcu o sală de spectacole (1900), s-au trasprimele linii de tramvai (1881–1895), au fostdeschise Şcoala de Meserii (1881), cursurilede desen liniar pentru meseriaşi (1894), s-auedificat Şcoala Reală (1886), Gimnaziul deFete al principesei Dadiani (1900), Şcoalade Comerţ. A fost membru al ComitetuluiBasarabean de Titulare a Orfelinatelor,preşedinte al Direcţiei Chişinău a Societăţiide Ajutorare a Tinerilor Studenţi, epitropal Liceului de Comerţ şi al Şcolii Reale.A fost iniţiatorul deschiderii unui muzeual şcolilor, al Societăţii Muzicale Armonia,membru al consiliului bibliotecii cu săli delectură gratuite. A acordat un mare ajutorSpitalului Evreiesc după pogromul din1903. Preşedinte (1900–1904) al Direcţiei deCredite, apoi unul dintre directorii Societăţiide Credite din Chişinău (1904–1912).Schmidt, Joseph(4.03.1904, Davideni, rn. Storojineţ, Bucovinade Nord – 16.11.1942, Zürich, Elveţia)Tenor. Evreu ca etnie. A urmat o şcoală decomerţ la Cernăuţi, luând în particular lecţiide canto. Specializare în Germania. Cantorla sinagoga din Cernăuţi. Era foarte măruntca statură, dar cariera sa de operă – maiales discografică – a fost impresionantă,incluzând muzică de operă, lieduri, muzicăreligioasă evreiască, muzică pentru film.Compozitori favoriţi: Verdi, Puccini, Rossini,Bizet, Meyerbeer, Schubert, Lehar, Berlioz,Charpantier. A înregistrat la Parlophone, înBerlin, numeroase discuri: Wie sich die Bildergleichen, Tosca, 1929; Mutter, der Rote warallzu..., Cavalleria rusticana, 1929; Freundlichblick ich, Rigoletto, 1930; Una furtiva lagrima,1931; Daß nur für dich mein Herz er..., Trubadurul,1931; Wie eiskalt ist dies Händchen, Boema,1932; Jungfrau Maria, Alessandro Stradella,1934; Nessun dorma, Turandot, 1934; Una furtivalagrima, Liebestrank, 1934; Funiculi-Funicula,1936; Ik hou van Holland, Schootemeyer,1937 A concertat în Austria, Franţa, Belgia,SUA, Palestina. A murit într-o tabără derefugiaţi evrei din Elveţia, unde venise odatăcu ocuparea Franţei de către nazişti.SchweitzerJoseph SchmidtIsaac Jacob SchonbergSchonberg, Isaac Jacob(21.04.1903, Galaţi – 21.02.1990, Wisconsin)Matematician. Evreu ca etnie. A absolvitMatematica la Universitatea din Iaşi. Specializarela Berlin şi Göttingen ca elev allui Edmund Landau, în teoria analitică anumerelor. Plecat în SUA cu o bursă Rockefellerîn 1930. A lucrat la Chicago şi Harvardcu Bliss. Membru al Institutului pentruStudii Avansate la Princetown, unde s-aocupat de spaţii Hilbert. Din 1941 profesorla Universitatea din Pennsylvania, unde afăcut cercetări de balistică necesare armateiamericane. După război s-a ocupat din noude teoria numerelor, mai ales de funcţiilezeroului. Din 1966 membru al Centrului deCercetări Matematice la Universitatea dinWisconsin.Schonengold(Shongold sau Shoengold), Abba( ~1855, Bucureşti – ~1920, New York)Actor de limbă idiş. Cânta la sinagoga dinBucureşti şi, pentru a câştiga, cânta la nunţiîmpreună cu Sigmund Mogulescu. Cânds-a înfiinţat la Iaşi teatrul de limbă idişnumit azi Abraham Goldfaden, au dat concursamândoi, dar n-a reuşit decât Mogulescu.S-a alăturat trupei lui Moses HalevyHurvitz şi a plecat la Chişinău, iar de acolola Odessa, unde a fost actor de limbă idişla Teatrul Mariinskii. A şi compus comediiîn limba idiş şi este considerat primul actorprofesionist care a făcut roluri numai înaceastă limbă. A plecat la Londra în 1880,interpretând piese scurte în idiş împreunăcu soţia sa. În 1880 a plecat la New York,unde a continuat să joace pentru comunitateaevreiască.Schweitzer-Cumpăna, Rudolf(7.05.1886, Piteşti – 17.02.1975, Bucureşti)Pictor. German ca etnie. A absolvit AcademiaRegală de Arte Frumoase din Berlin.Profesor la Institutul de Arte Plastice din703ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 703 31.10.2011 17:29:40

704Rudolf Schweitzer-CumpănaBucureşti. Întors în ţară, a expus la SaloaneleOficiale de pictură şi sculptură şi,sporadic, la Saloanele de desen şi gravură.În 1920–1923 şi în 1927 are expoziţii personalela Ateneul Român. A expus în maimulte oraşe din ţară şi din străinătate, fiindlegat îndeosebi de Paris (stilul Şcolii de laBarbizon). A făcut o însemnată donaţiemuzeului din Piteşti, dar lucrări ale sale seaflă în toate muzeele importante din România.Distins cu Ordinul Muncii clasa a III-a(1955) şi Meritul Cultural clasa a II-a (1968).În prezent există o fundaţie care-i poartănumele şi se ocupă de destinul creaţiei sale.Scobioală, Aurel(17.09.1941, Mălăieşti, Republica Moldova –3.07.2007, Chişinău)Prozator. A absolvit Facultatea de LimbiStrăine a Institutului Pedagogic de StatAlecu Russo din Bălţi. A fost profesor deşcoală medie, director de liceu, redactorla televiziunea naţională, şef de redacţie laEditura Literatura Artistică, director generalla Departamentul Edituri, Poligrafie şiComerţul cu cărţi, redactor la Editura PrutInternaţional şi, totodată, consilier la UniuneaScriitorilor din Moldova. Lucrări: pentrucopii – Cărăruie albă (1974), La menajerie(1974), Dincoace de poveste (1977), Băieţeluldin Lună (1980), Ispita (1980); Viceversa – hop!(1981), Ce te-nvaţă o povaţă (1987), Marelefermier Buş-Lăbuş (1999), Învaţă minte dinvorbă cuminte (2003), Carte pentru câini deştepţi(2003, Premiul Salonului Internaţional deCarte pentru Copii, Iaşi, apoi Chişinău)ş.a. Greu mai cresc bărbaţii... (1977), Scriitoriicând erau copii (2005, Premiul MinisteruluiEducaţiei al Republicii Moldova); proză –Ulciorul cu pătăranii (1994), Alt ulcior cu pătăranii(2001). Distins cu Diploma de OnoareAndersen (2006). Şcoala din satul natal îipoartă azi numele.ScorilloV. CoryllusScobioalăAurel ScobioalăScriban, Filaret(1811, Burdujeni, Suceava – 23.03.1873, Iaşi)Arhiereu şi pedagog. Frate cu Neofit şi TheoctistS. A studiat la Academia Mihăileanădin Iaşi şi s-a călugărit la Lavra Pecerska înKiev. Luptător activ pentru Unirea Principatelor,membru al Divanului ad-hoc (1857).A lăsat lucrări de specialitate, dar şi altele,care vădesc deschiderile ortodoxiei româneşticătre laicitate şi universalitate: Întâilecunoştinţe pentru junimea moldoveană care învaţălimba franceză (1836); Mica Geografie a Daciei,Moldaviei şi a Ţării Româneşti, prelucrare,1838; Istoria bisericească a românilor pe scurt,1871. Au rămas în manuscris o serie de traduceri:Dialogurile morţilor de Fenelon; Brutusdupă Voltaire; Ambrosie Crusoe după DanielDefoe; Viaţa lui Socrate după Platon ş.a.Scriban, Iuliu(31.05.1878, Galaţi – 4.01.1949, Bucureşti)Arhimandrit şi misionar. A absolvit seminariileteologice de la Galaţi şi Iaşi şi Facultateade Teologie de la Bucureşti, apoi Facultateade Teologie Catolică şi Protestantă din Strasbourgşi Facultatea de Filosofie din Heidelberg.Profesor şi director al SeminaruluiCentral din Bucureşti, profesor la Facultateade Teologie din Chişinău (1928–1941), apoila cea din Bucureşti. A participat la numeroaseconsfătuiri ecumenice internaţionale.Lucrări: Liberul arbitru şi determinismul, 1903;Lupta contra scrierilor imorale, 1913; Chemareapreotului. Studiu îndrumător pentru activitateapastorală a preotului, 1921.Scriban, Neofit, nume de botez Nicolae(1808, Burdujeni, Suceava –9.10.1884, Burdujeni)Arhiereu, pedagog. Frate cu Filaret şi TheoctistS. A studiat la Academia Mihăileanădin Iaşi şi la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti.Surghiunit de domnul Mihai Sturdza laNeamţ, a fost, ca şi fratele său, luptătorpentru unirea principatelor, membru înDivanul ad-hoc (1857). Autor de lucrăride specialitate, manuale şcolare, traduceri,poezii: Urziri istorice sau curs metodic de istorie,prelucrare după D.E. Levi-Alvares, 1851;Metoda pentru studiul limbii elenice, dupăJ.L. Burnouff, 2 vol., 1861, 1862; Dublulparalel sau Biserica în faţa papităţii şi a reformeiveacului XVI, 1851; Încercări poetice. Discursuripolitice. Memoare şi scrisori politice, 1870;Foloasele Unirii Principatelor, 1856; Necesitateaclerului în societate şi nevoia de punere a sa înadevărata cale a sortirii sale... însoţită de constituţiuneaclerului ortodox din Transilvania, 1858.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 704 31.10.2011 17:29:40

SebastianIuliu Scriban Ioan Scurtu Horia Scutaru-Ungureanu Mihail SebastianScriban, Theoctist(19.04.1825, Adâncata, jud. Suceava –11.01.1890, Iaşi)Arhimandrit şi profesor. Frate cu Filaret şiNeofit S. A absolvit Academia Mihăileanădin Iaşi, Seminarul de la Socola şi AcademiaDuhovnicească din Kiev. Profesor la Seminarulde la Socola şi la Seminarul Centraldin Bucureşti. Arhimandrit şi preşedinte alConsistoriului eparhial din Ismail (1857–1863). Lucrări: Omiletica sau ştiinţa despreliteratura bisericească, 2 vol., 1856, 1858.Scurtu, Ioan(27.11.1940, Dochia, jud. Neamţ)Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie laUniversitatea din Bucureşti. Profesor laUniversitatea din Bucureşti şi la UniversitateaSpiru Haret (unde a fost prorector),Academia de Poliţie. Director general alArhivelor Naţionale (1991–1996), directoral Institutului de Istorie Nicolae Iorga(2001–2006). Lucrări: România. Viaţa politicăîn documente. 1945, 1946, 1947 (3 vol., în colaborare,1994 – 1996); Minorităţile naţionale dinRomânia. 1918–1938 (3 vol., în colaborare,1995–1999); Totalitarismul de dreapta. Origini,manifestări, evoluţie. 1918–1941 (6 vol.,în colaborare, 1996–2003); Stenograme aleşedinţelor Biroului Politic al C.C. al P.M.R., 1948,1949, 1950 (3 vol. în colaborare, 2002–2004);Documente străine despre români (în colaborare,1992; Din viaţa politică a României. Întemeiereaşi activitatea Partidului Ţărănesc. 1918–1926(1975); Din viaţa politică a României. Studiucritic privind istoria Partidului Naţional-Ţărănesc.1926–1947 (1983); Ion I.C. Brătianu.Activitatea politică (1992); Iuliu Maniu. Activitateapolitică (1995); Viaţa cotidiană a românilorîn perioada interbelică (2001); Istoria românilorîn timpul celor patru regi (4 vol.); România şiMarile Puteri (2 vol., 1999 şi 2000); Româniaîn anii celui de-al doilea război mondial, vol. I (încolaborare, 1989); The Red Army in Romania(în colaborare, 2000); Alba Iulia. 1 Decembrie1918 (1988); Anul 1940. Drama românilor dintrePrut şi Nistru (în colaborare, 1992); Sfârşituldictaturii. Bucureşti 21–25 decembrie 1989(în colaborare, 1990); Marea Unire din 1918în context internaţional (în colaborare, 2003);1907 în viziunea contemporanilor (în colaborare,2007); Istoria Românilor în secolul XX(în colaborare, 1999); Istoria contemporanăa României. 1918–2001 (2002); Enciclopediapartidelor politice. 1866–1994 (în colaborare,1995); Dicţionar enciclopedic (în colaborare,vol. I – 1993, II – 1996, III – 1999). Preşedinteal Societăţii de Ştiinţe Istorice din România(din 1998), membru al Academiei Oamenilorde Ştiinţă din România.Scutaru-Ungureanu, Horia Viorel(29.10.1943, Roman, Neamţ)Fizician. A absolvit Facultatea de Fizică laUniversitatea din Bucureşti. Cercetător laInstitutul de Fizică Atomică şi la Institutulde Fizică şi Inginerie Nucleară din Bucureşti.Contribuţii în domeniul teoriei nucleuluiatomic şi particulelor elementare. Membrutitular al Academiei Române (1995) şi preşedinteal Secţiei de ştiinţe fizice.Sebastian, Mihailnume la naştere Iosif Hechter(18.10.1907, Brăila – 29.05.1945, Bucureşti)Prozator. A absolvit Dreptul şi Filosofia laBucureşti. S-a specializat la Paris. A lucratla Editura Fundaţiilor Regale. A semnat șiVictor Mincu. A scris proză autobiografică:De două mii de ani, 1934, cu prefaţa lui NaeIonescu şi cuprinzând analiza situaţieievreului în România în preajma celui de-alDoilea Război Mondial; Accidentul, 1940,teatru: Jocul de-a vacanţa, 1946; Steaua fărănume, 1946, după care s-a turnat un film,producţie româno-franceză, cu MarinaVlady şi Claude Rich în rolurile principale; afost un bun traducător al lui Marcel Proustşi interpret al operei acestuia: Corespondenţalui Marcel Proust, 1939. A lăsat Eseuri, cronici,memorii, 1972, postum.705ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 705 31.10.2011 17:29:40

706Seciu, Valeria(2.08.1939, Bucureşti)Actriţă de teatru şi film. A jucat la TeatrulBulandra. A absolvit în 1964 Institutul deArtă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti(IATC). Roluri în film: Casa neterminatăde Dimos Rendis, regia Andrei Blaier(1964); Asediul de Corneliu Leu, regia MirceaMureşan (1971); Paraşutiştii de MihaiOpriş, regia Dinu Cocea (1972); Instanţaamână pronunţarea, regia Dinu Cocea (1976);Casa de la miezul nopţii de Fănuş Neagu,regia Gheorghe Vitanidis (1976); Regăsire,regia Ştefan Traian Roman (1977); Râulcare urcă muntele, regia Cristiana Nicolae(1977); Înainte de tăcere de Alexa Visarion,regia Alexa Visarion (1978); Clipa, de DinuSăraru, regia Gheorghe Vitanidis (1979);Speranţa, regia Şerban Creangă (1979);Ion – Blestemul pământului, blestemul iubiriide Liviu Rebreanu, regia Mircea Mureşan(1979); Lumini şi umbre – serial TV de TitusPopovici, regia Andrei Blaier/Mihai Constantinescu/MirceaMureşan (1979); Bunăseara, Irina, regia Tudor Mărăscu (1980);Vânătoare de vulpi de Dinu Săraru, regiaMircea Daneliuc (1980); Adela de GarabetIbrăileanu, regia Mircea Veroiu (1985).Roluri în teatru în: Eminescu, regia Sică Alexandrescu(1964); Idiotul după Dostoievski,regia Al. Finţi (1969); Să îmbrăcăm pe cei goi deLuigi Pirandello, regia C. Buzoianu (1978);Maestrul şi Margareta de Mihail Bulgakov,regia C. Buzoianu (1980); Dama cu cameliidupă Alexandre Dumas, regia C. Buzoianu(1985); Creatorul de teatru de Thomas Bernard,regia Alexandru Dabija (2007).Secoşan, Ion Niţăa folosit şi pseudonimul Ginu Papălapce(16.09.1900, Toracul Mare, Banatul Sârbesc –7.08.1939, Toracul Mare)Scriitor. A absolvit liceul Coriolan Brediceanudin Lugoj după Primul Război Mondial.A început să scrie în grai bănăţean, fiindasemănat cu Victor Vlad Delamarina. A scrispiese de teatru pentru amatorii din Torac, caşi pentru Zilele de Teatru ale Românilor dinVoivodina, tipărite la Timişoara: Divorţul,Capriciu, Comedie, Ghiţă Pădurariu, Ţâganulla telefon, Ion ordonanţa, Nu-i cum socoate omul,În sat la noi şi Cătana. A publicat sub pseudonimversuri satirice. S-au păstrat şi pieseîn manuscris: Ioşca vinde iapa, Biletul, Truţărecrut, Făcăleţ Găluşcă, Doi mincinoşi şi Lumeade azi, scenete comice, apoi Lucia – piesăîn 3 acte, Boala bunicii, piesă pentru copiiîntr-un act, Luţa-n Bucureşti, monolog comiccu glosar de cuvinte în limba română.SeciuSegal, Eugen(23.05.1933, Iaşi)Chimist. Evreu ca etnie. A absolvit Facultateade Chimie la Universitatea din Bucureşti.Specializare la Moscova, Novosibirsk, Stanford(SUA). Profesor la Facultatea de Chimiea Universităţii din Bucureşti. Contribuţii îndomeniul cineticii chimice heterogene, izotermeşi neizoterme. Este autorul a 12 brevetede invenţie. Lucrări: Probleme actualeale studiului chemasorbţiei gazelor pe suprafeţesolide, 1969; Introducere în chimia fizică, 2 vol.,1979, 1981; Introducere în cinetica neizotermă,1983; Cataliză şi catalizatori, 2 vol., 1986,1989. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1991), preşedinte al Comisiei deAnaliză Termică şi Calorimetrie a AcademieiRomâne.Sellu, Victor(14.11.1943, Bucureşti)Pictor. A absolvit Institutul de Arte Plasticela Bucureşti şi a avut prima expoziţie personalăîn 1979. Apoi a expus în Germania,Franţa, Marea Britanie, Australia, undea şi rămas (la Sidney). Ceea ce defineştepictura lui este lirismul abstract. Lucrări:Dada-Dada; seria Damnation.Sergescu, Petre(17.12.1893, Drobeta Turnu-Severin –21.12.1954, Paris)Matematician. A absolvit Facultatea deŞtiinţe, Facultatea de Litere şi Filosofie şiConservatorul de Muzică din Bucureşti.Specializare în matematică la Sorbona.Profesor la Universitatea din Cluj, apoila Institutul Politehnic din Bucureşti. S-astabilit în Franţa în 1946. Contribuţii îndomeniul algebrei şi teoriei numerelor.Lucrări: Asupra rezolvării ecuaţiilor de gradulal II-lea, 1915; Monografie asupra ecuaţiiloralgebrice cu toate rădăcinile reale, 1925; Gândireamatematică, 1928; Matematica la români, 1934;Le dévélopement de l’idée de l’infini mathématiqueau XIV -e siècle, 1948. Membru al AcademieiMasaryk din Praga, al Societăţii Regale deŞtiinţe din Liège, al Societăţilor de Matematicădin Franţa, Germania, Polonia. Membrucorespondent al Academiei Române (1934),exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.Servien, PiusV. Coculescu, Şerban PiuSevastos, Elena Didia Odorica(16.05.1864, Cucorăni, jud. Botoşani –18.03.1929, Chişinău)Folcloristă. Provine dintr-o familie săracă,munceşte pentru a se întreţine la studii.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 706 31.10.2011 17:29:41

SevereanuValeria Seciu Petre Sergescu Septimiu S. SeverA absolvit Şcoala Centrală de Fete din Iaşi,apoi Literele şi Filosofia, tot la Iaşi. Deşinimeni n-a încurajat-o şi munca ei n-a fostapreciată, a realizat lucrări comparabile cuale lui S.Fl. Marian şi altor folclorişti, bachiar, spre deosebire de mulţi dintre ei, maiapreciaţi, a realizat culegeri din toate regiunileromâneşti, prefigurând prin ele unitateaspirituală a tuturor românilor. A scris Nuntala români, 1889; Călătorii în Ţara Românească,1888. Culegeri: Poezii poporane. Doine, 1886;Cântece moldoveneşti, 1888. A colaborat laConvorbiri literare, Tribuna, Vatra, Viitorulromâncelor ş.a.Sever, Septimiu(30.04.1926, Turda)Actor. A absolvit Institutul de Artă Dramaticăla Bucureşti, ca elev al Marioarei Voiculescuşi Victor Ion Popa. Actor la Teatruldin Sibiu, apoi la Teatrul Lucia Sturdza-Bulandra şi Teatrul Naţional din Bucureşti.Asistentul lui George Vraca la IATC. Din1972 stabilit în Canada, la Montréal. A devenitpreşedinte al Théatre de Marieville dinMarieville (Québec), unde şi joacă. Roluriîn teatru (pentru NBC Canada) – Hamlet,Livada cu vişini, Unchiul Vania, Grand Papa, LesDames de Cæur, Un Signe de Feu, Spinoza, LeGourou, The Shipbuilder; în film – Mitrea Cocor,Dacii, Mihai Viteazul, De-aş fi... Harap Alb; Unsigne de feu; La Source du Mal; Jeunes en liberté,2 părţi; Faut le faire; Grand papa. Distins înRomânia cu titlul de Artist Emerit, laureat alPremiului de Stat, Ordinul Meritul Culturalîn grad de Ofiţer.Sever S(ecula), Septimiu(19.11.1869, Baia de Criş, jud. Hunedoara –25.03.1912, Sibiu)Teolog. A studiat la gimnaziile din Arad,Sibiu şi Blaj. A absolvit Institutul Teologicla Arad şi Facultatea de Litere şi Filosofiea Universităţii din Bucureşti. A lucrat cabibliotecar la Academia Română şi ArhiveleStatului din Bucureşti. A fost profesor laŞcoala Episcopiei Aradului, apoi la InstitutulTeologic Pedagogic din Arad, preotîn Odvoş, Arad. A tradus din literaturamaghiară şi franceză şi a scris lucrări deistorie care atestă continuitatea de locuire aromânilor în Transilvania: Românii în revoluţialui Gheor ghe Doja, 1897; Realităţi şi visări.Nuvele şi schiţe, 1897; Un memoriu al lui MoiseNicoară. Monografie istorică, 1904; Biserica dinLeheceni Cărpineţ. Schiţă istorică, 1904.Severeanu, Constantinnume la naştere Constantin Dimitrescu(1840, lângă Turnu Severin – 1930, Bucureşti)Medic chirurg. Fiu de ţăran. Tată al luiGeorge S. Mason, prieten cu TheodorAman. Selectat de Carol Davila prin concurs,este trimis cu bursă de stat la Facultateade Medicină din Paris. Specializare laZürich. Profesor la Facultatea de Medicinădin Bucureşti. A lucrat şi la spitalul Colţea.A introdus metode noi în chirurgie (anesteziaşi asepsia). A înfiinţat Gazeta medico-chirurgicală(1870) şi Progresul medical român.A fost primul care a utilizat razele X în chirurgie(1897), influenţat de fiul său, radiolog.A organizat primul congres internaţional aldomeniului la Bucureşti, ceea ce însemnacomunicări şi operaţii, iar în cadrul lui areuşit extirparea unui chist hidatic în 27 deminute. A scris nu doar lucrări de specialitate,ci şi 4 volume de memorii, dintre care 3publicate, după modelul chirurgului TheodorBillroth, din Zürich, prieten cu Brahms,al cărui elev fusese. O stradă din Bucureşti şiuna din Craiova îi poartă numele.Severeanu, George(1879, Bucureşti – 20.09.1939, Bucureşti)Medic radiolog. Fiu al lui Constantin S.A absolvit Medicina la Paris şi a fost preocupatde radioactivitate. S-a specializat înlaboratoarele lui Joliot Curie. Profesor deradiologie la Facultatea de Medicină dinBucureşti. Mare colecţionar de antichităţi,a avut o mare pasiune pentru numismatică707ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 707 31.10.2011 17:29:41

SevereanuConstantin S. Sibirschi Ion Sichitiu Andrei P. Silard708şi obiecte din tot arealul geto-tracic. A fostprimul care a folosit radiul pentru tratamentulcancerului. Fondator (1931) şiprimul director al Muzeului de Istorie alMunicipiului Bucureşti, deschis în clădireaObservatorului Astronomic, prin bunăvoinţaamiralului Vasile Urseanu, director şiprieten al tatălui său, muzeu căruia i-a donat30 000 de monede dacice, greceşti, romaneşi peste 11 000 de obiecte din Paleoliticul,Neoliticul şi Hallstattul românesc (EpocaFierului), statuete de Tanagra etc. Colecţiade tablouri (Theodor Aman, Artur Verona,Arthur Chladek ş.a.), a constituit nucleulPinacotecii din Bucureşti, fondată tot de elîn 1933. Casa de la intersecţia străzilor de aziNicolae Iorga cu Henri Coandă, care era afamiliei S., a devenit casă-muzeu şi adăposteşteColecţia Maria şi George S., iniţiată în1939 şi deschisă publicului în 1956, cândsoţia defunctului a repatriat din Elveţia bijuteriiledacice care-i aparţinuseră.Severeanu, Nicolae(14.10.1864, Flămânzi, jud. Botoşani –9.03.1941, Buzău)Muzician. Rămas orfan la 6 ani, a fost trimisla mănăstirea Neamţ, unde a luat lecţii demuzică bisericească de la Damaschin, directoral tipografiei mănăstirii. Mitropolitul IosifNaniescu l-a luat psalt la Mitropolia din Iaşi.A ajuns, prin concurs, la Domniţa Bălaşa dincapitală şi s-a înscris la conservator, fiindelevul lui Eduard Wachmann. A ocupat princoncurs Catedra de muzică a gimnaziuluidin Turnu Severin. În 1894 s-a transferat laBuzău. Fondator al Societăţii CântăreţilorBisericeşti (1888), a compus şi dirijat muzicăpentru coruri bisericeşti, modernizând scriitura.Lucrări: Imnologhiono-catavasier, 1900.Sibirschi, Constantin S.(8.01.1928, Chişinău – 14.02.1990, Chişinău)Matematician. Descendent din familia unuiarhiepiscop, iar pe linia maternă – din familiaboierului Hâncu. Unchiul său, AlexandruS., a fost primar interimar al Chişinăului(1937–1938), iar tatăl a fost împuşcat în1941. A absolvit Matematica la Universitateade Stat din Moldova. Profesor la aceeaşiinstituţie, apoi şeful Departamentului ecuaţiidiferenţiale la Institutul de Matematicăal AŞM. Fondator al teoriei topologice aecuaţiilor diferenţiale (sistemele dinamice).Lucrări: Introducere în dinamica topologică,1970; Sisteme semidinamice, 1987, în colaborare.Distins cu titlul Om Emerit în Ştiinţăşi laureat al Premiului de Stat al Moldovei.Membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Un concurs republican de matematică şi unliceu din Chişinău îi poartă numele.Sichitiu, Ion(19.01.1878, Rugi, jud. Gorj – 29.04.1952, Aiud)General de corp de armată. A făcut studiilemilitare la Bucureşti. Şef al Marelui StatMajor (1937), retras din activitate în acelaşian, a revenit ministru al Agriculturiiîn Guvernul Ion Antonescu (1941–1942).Arestat în 1948, trimis la închisoarea Văcăreşti,a fost condamnat la 10 ani cu verdictulcriminal de război şi trimis la Aiud. A muritîn închisoare.Silard, Andrei P.(30.04.1944, Timişoara – 30.06.1993, Bucureşti)Inginer. Şi-a obţinut diploma de inginerla Facultatea de Electronică, Institutul deEnergetică din Moscova în 1967. După unstagiu de cercetător (1967–1974) la Institutulde Cercetări Electronice din Bucureşti,a trecut prin toată ierarhia didactică,ajungând profesor (1992) la Catedra dedispozitive, circuite şi aparate electronicela Facultatea de Electronică, InstitutulPolitehnic din Bucureşti. Activitatea saştiinţifică a fost în principal orientată cătreurmătoarele domenii: dispozitive electronice,fizica semiconductorilor, aparate şicircuite electronice, optoelectronică. Îndomeniul dispozitivelor electronice a proiectatşi realizat la întreprinderile româneştiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 708 31.10.2011 17:29:41

de profil (IPRS – Băneasa, Microelectronica)peste 20 de dispozitive electronicenoi, în special dispozitive de putere. Pot fimenţionate: tiristoare cu blocare pe poartă(GTO) de medie şi mare putere, cu douănivele de interdigitare (TIL) – priorităţimondiale, tranzistoare de putere bipolarecu două nivele de interdigitare, tranzistoarede putere bipolare rapide, optotiristoare,senzori optici pe siliciu monocristalin curăspuns spectral controlat, celule solarede mare eficienţă, realizate prin diferiteprocese tehnologice: difuzie, implantareionică. Principalele sale contribuţii ştiinţificeoriginale sunt pe scurt: formulareaunitară a teoriei străpungerii dispozitivelorsemiconductoare de putere şi verificarea saexperimentală, introducerea conceptului deinterdigitare, clasificarea teoretică a particularităţilorcâmpurilor electrice interne înjoncţiuni semiconductoare VLSI, introducereade soluţii originale la proiectarea şirealizarea celulelor solare de mare eficienţă,elaborarea de noi metode pentru controlulrăspunsului spectral al senzorilor optici,investigarea electrotermică a dispozitivelorşi circuitelor integrate analogice de putere.Pentru activitatea sa ştiinţifică a primit PremiulAcademiei Române (1981). A introdus3 noi discipline: dispozitive semiconductoarede putere, dispozitive optoelectronicede putere (la Facultatea de Electronică) şidispozitive optoelectronice şi de putere(la Facultatea de Electrotehnică). Are 6 brevete,11 lucrări ştiinţifice la conferinţe internaţionale(India, Brazilia etc.), 4 expuneriştiinţifice la universităţi din SUA, Canada,Polonia etc., 4 cărţi care sintetizează operasa ştiinţifică. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1993). În 1990 a fost alesFellow IEEE (Senior Member, 1982).Silaş, Gheorghe(18.04.1914, Căianul Mic, jud. Bistriţa-Năsăud –9.03.2001, Timişoara)Inginer. A absovit Facultatea de Matematicăla Universitatea din Cluj şi Electromecanicala Institutul Politehnic din Timişoara.Profesor şi prorector la Institutul Politehnicdin Timişoara. Lucrări: Sisteme vibropercutante,1986. Este creatorul şcolii de vibraţiişi vibropercuţii din Timişoara. ProfesorEmerit (1972). Membru fondator al Academieide Ştiinţe Tehnice din România.Membru al Societăţii de Matematică dinSUA, al Comisiei de Acustică a AcademieiRomâne. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1991).SimaGheorghe SilaşHoria SimaSilaşi, Grigore(27.01.1836, Beclean, jud. Cluj –17.01.1897, Năsăud)Preot, filolog, folclorist. Greco-catolic.Doctor în teologie la Viena. Vicerectoral Seminarului Sfânta Barbara din Viena.Lucrări: Dialectul macedo-român paralel cu celdaco-român, 1874; Românul în poezia poporală.Studii asupra tuturor ramurilor poeziei populareromâne din punct de vedere etic, istorico-mitologicşi lingvistic, 1876–1877; Să latinizăm au ba?,1882. Membru onorific al Societăţii AcademiceRomâne, 1877.Silberg, Ioan Alexandru(6.11.1937, Cluj-Napoca – 18.11.2006, Cluj)Chimist. A absolvit Facultatea de Chimiela Universitatea din Cluj. Specializare înGermania, Franţa, Marea Britanie şi SUA.Cercetător la Institutul de Chimie şi Institutulde Energetică Chimică şi Biochimicădin Cluj. Profesor la Facultatea de Chimie aUniversităţii din Cluj. Contribuţii în domeniulelectrosintezei organice, al radicalilorliberi organici. Lucrări: Recent Advances in theChemistry of Phenothiazines, 1968; Metode magneticede analiză, 1970; Chimie organică, 1973;Teoria reactivităţii compuşilor organici, 1997, încolaborare. Membru al Societăţii de Chimiedin România şi din SUA. Membru corespondent(din 1996) al Academiei Române.Sima, Horia(3.07.1906, Mândra, jud. Făgăraş –25.05.1993, Barcelona)Om politic. A absolvit Literele şi Filosofiala Bucureşti, fiind apoi profesor de limbaromână la liceul din Caransebeş. A intrat înmişcarea legionară în 1927 şi a ajuns repedeşef al Regiunii a IX-a, Banat. După uciderealui Zelea-Codreanu în 1938 conduceoperaţiunea de ucidere a prim-ministruluiArmand Călinescu, după care se refugiazăla Berlin. Întors în ţară în 1940, este arestatşi eliberat sub presiunea naziştilor germani,fiind numit, la 14 septembrie 1940,709ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 709 31.10.2011 17:29:41

710Alexei Simaşchevicivicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. Pe21 ianuarie 1941 Garda de Fier a provocatpogromul de la Bucureşti, încercând să preiaputerea prin lovitură de stat, prilej cu careIon Antonescu a scos Garda de Fier în afaralegii. După înlăturarea regimului Antonescu(23 august 1944, intrarea sovieticilor înBucureşti) a fost chemat de Hitler să organizezerezistenţa românească şi astfel a apărutla Viena un guvern în exil. În 1945 a fugit înItalia, de acolo în Franţa şi apoi s-a stabilitîn Spania franchistă unde a trăit până lasfârşitul vieţii, ca profesor la Universitateadin Barcelona. Lucrări: Articole politice (1950–1963), 1967; Ce este comunismul?, 1972; Histoiredu Mouvement Légionnaire, 1972.Simaşchevici, Alexei(27.06.1929, Chişinău, Basarabia)Fizician. A absolvit Facultatea de Fizico-Matematici la Universitatea din Chişinău.Elev al lui Mihail Kot şi Vladimir Andrunachievici.Profesor la Institutul de FizicăAplicată al AŞM. Predă fizica şi ingineriasemiconductorilor. Brevetul său de invenţie(coautor), fotocondensator cu semiconductori,a fost medaliat la Salonul Internaţionalde Inventică, 2005. Membru al ConsiliuluiSocietăţii Fizicienilor din Moldova. Membrual Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Similea, Angela (Ioana)(9.07.1946, com. 1 Decembrie, jud. Ilfov)Interpretă de muzică uşoară. A studiat cantocu Florica Orăscu. Provine din mişcarea deamatori. A debutat la Festivalul InternaţionalCerbul de Aur, Braşov, 1970, obţinândpremiul al II-lea. În 1977 a obţinut premiul Ila Festivalul de la Mamaia. George Grigoriu,Florin Bogardo, Ion Cristinoiu, MarcelDragomir, Marius Ţeicu, Jolt Kerestely,Temistocle Popa ş.a. au creat şlagăre specialpentru ea. Cântece: „Amurgul“, 1971; „Tueşti primăvara mea“, 1972; „Un albastruinfinit“, 1977; „Să mori de dragoste rănită“,2000. A jucat în mai multe musicaluri deSimaşcheviciAngela Simileateleviziune şi în filmul lui Ion Popescu-Gopo,Rămăşagul, 1985.Siminel, Gheorghe(3.03.1930, Chişinău – 9.01.1989, Chişinău)Actor. A absolvit Institutul Teatral de Stat A.Ostrovski din Leningrad. A fost actor la TeatrulMuzical Dramatic A.S. Puşkin din Chişinău.A înfiinţat teatrul de televiziune Dialogla Televiziunea Moldovei. A făcut regie defilm la Moldova Film şi Telefilm Chişinău.Siminel, Vasile(2.06.1921, Gordineşti, Basarabia)Agronom. A absolvit Facultatea de Agronomiea Institutului Agricol din Chişinău,în prezent Universitatea Agrară de Stat dinMoldova. Specializat în genetică şi irigaţii.Director al Staţiunii experimentale pentruîncercarea şi aprecierea metodelor de lucrarea solului, apoi şef al Centrului ştiinţific dinTvardiţa, Ceadâr-Lunga, al Institutului deCercetări pentru Culturile de Câmp dinBălţi. În prezent profesor la UniversitateaAgrară a Moldovei. A elaborat bazele teoreticeale hibridării grâului de toamnă cu celde primăvară. A demonstrat experimental căplantele de grâu pot fi obţinute nu numaiprin hibridarea grâului de toamnă cu cel deprimăvară, dar şi prin intermediul mutagenezei.Distins cu titlurile de Om Emerit înŞtiinţă, cu ordinele Drapelul Roşu de Muncăşi Gloria Muncii. Membru corespondent alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Simion, (Ioan) Eugen(25.05.1933, Chiojdeanca, jud. Prahova)Istoric literar. Profesor la Facultatea de Limbaşi Literatura Română a Universităţii dinBucureşti. Profesor invitat la Sorbonne VI(1970–1973). Editor, apoi director al revisteiCaiete critice (apare din 1983). Preşedinte alComitetului Naţional UNESCO pentruDecada Mondială a Dezvoltării Culturale.Preşedinte al Consiliului Naţional de Atestarea Diplomelor şi Certificatelor Universitare.Laureat al Premiului Uniunii Scriitorilorşi Premiului Academiei Române (1977).Director al Institutului de Istorie şi TeorieLiterară G. Călinescu, Bucureşti. A publicatîn jur de 3 000 de articole şi 20 de volume decritică şi istorie literară: Întoarcerea autorului,1961; Orientări în literatura contemporană,1965; Scriitori români de azi, vol. I – 1971, II –1977, III – 1983, IV – 1989; Fragmente critice,vol. I – 1997, II – 1998; III – 1999, IV – 2000.Iniţiator al proiectelor de editare a DicţionaruluiTezaur al limbii române, coordonatoral colecţiei Opere Fundamentale a FundaţieiAcademiei Române (al cărei preşedinteENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 710 31.10.2011 17:29:42

SimionescuGheorghe Siminel Vasile Siminel Eugen Simion Bogdan C. Simionescueste). Membru corespondent (din 1991)al Academiei Române, membru plin din1992. Vicepreşedinte al Academiei Române(1994–1998), apoi preşedinte (1998–2006).Din 1992 membru al Academiei Europaea.Din 1999 membru de onoare al Academieide Ştiinţe a Moldovei. Din 2004 membru alInstitut de France. Distins cu Legiunea deOnoare a Franţei în grad de Cavaler (2011).Simion MovilăV. Movilă, SimionSimion, Ştefan(? – 1656, Alba Iulia)Mitropolit. Ortodox. Călugărit la Alba Iulia,a fost ales în 1643 mitropolit al Bălgradului(belîi în slavonă însemna alb, deci e vorba deAlba Iulia), Vadului şi Maramureşului. Deşi is-a impus calvinizarea bisericii ortodoxe dinTransilvania, n-a respectat acest deziderat alprincipelui Gheorghe Rakoczi I, consideratcondiţie a autonomiei Transilvaniei faţă decoroana imperială. A tipărit prima ediţieintegrală în română a Noului Testament de laBălgrad, 1641. A fost primul mare susţinătorexplicit al folosirii limbii române ca atestarea identităţii de neam: „Bine ştim că cuvinteletrebuie să fie ca banii, că banii aceia suntbuni carii îmblă în toate ţările; aşea şi cuvintele,acealea sunt bune, carele le înţeleg toţi.“Seminarul Ortodox din Alba Iulia poartă azinumele lui.Simionescu, Bogdan C.(16.03.1948, Iaşi)Chimist. Fiu al lui Cristofor S. A absolvitFacultatea de Chimie a Institutului Politehnicdin Iaşi. Specializare la Louvain laNeuve, Belgia. Profesor la UniversitateaTehnică din Iaşi (Departamentul Polimerilor)şi profesor asociat la Universitatea Tehnicădin Bucureşti. Director al Institutuluide Chimie Macromoleculară Petru Poni dinIaşi. Profesor invitat în Japonia, Canada,SUA, Franţa, Germania, Polonia. Proiecte:Materiale polimere multifazice – biodegradabile,biocompatibile, biologic active, sisteme mobile artificiale– cu aplicaţii în medicină şi pentru asigurareaprotecţiei mediului, 2003; Materiale polimericemultifuncţionale înalt performante pentru medicină,farmacie, microelectronică, stocare de energie/informaţii, protecţia mediului, 2006. Membrucorespondent al Academiei Române (2000).Simionescu, Cristofor I.(17.07.1920, Dumbrăveni, Suceava –6.08.2007, Iaşi)Inginer chimist. Tată al lui Bogdan S. Studiiliceale la Suceava şi Iaşi şi superioare (Facultateade Chimie Industrială) la Iaşi. Profesorşi şef de catedră (din 1952), director destudii (1949–1951), prorector (1951–1952)şi rector (1953–1976) la Institutul PolitehnicGh. Asachi din Iaşi; şef al Secţiei de chimiemacromoleculară (1956–1970) şi director(1970–2000) al Institutului de ChimieMacromoleculară Petru Poni din Iaşi. Specialistîn domeniul chimiei macromoleculare,a efectuat studii în domeniul chimiei lemnuluişi celulozei, al polimerilor şi al copolimerilorgrefaţi. Are contribuţii ştiinţifice şiîn domeniul tehnologiei chimice a celulozei,hârtiei şi fibrelor artificiale. A elaborat teoriaconducţiei în compuşi organici. De mareînsemnătate sunt cercetările în domeniulcopolimerizării şi al obţinerii copolimerilorsecventaţi. A iniţiat cercetări într-un noudomeniu: sinteza polimerilor prin metodeionice pe cale electrochimică. Este autorulunor studii privitoare la structura fizicăa compuşilor macromoleculari naturalişi sintetici, efectuate pe calea degradăriimenajate a polimerilor: hidroliză, degradaretermică. Lucrări: Chimia lemnului în RPR(1964); Chimia stufului (1966); Mecanochimiacompuşilor macromoleculari (1967); Stadiulactual al cercetării din domeniul grefării celulozei(1967); Fracţionarea compuşilor macromoleculari(1969); Chimia lemnului şi a celulozei (2 vol.,1972–1973); Chimia lemnului în România. Plopulşi salcia (1973); Tratat de chimia compuşilor711ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 711 31.10.2011 17:29:42

SimionescuCristofor I. Simionescu Ion Th. Simionescu Maya Simionescu Mircea Horia Simionescu712macromoleculari (4 vol., 1973–1993); Chimiaalgelor marine (1974); Polimeri bicompatibilişi biologic activi (1980); Enzime (1980); Proteine(1982); Originea vieţii (1983); Chimiemacromoleculară (1985); Poliacetilene (1987);Implicaţii bioenergetice ale coloranţilor (1988)ş.a. A publicat şi lucrări privitoare la istoriachimiei: Figuri de chimişti români, 1964, şi larelaţia ştiinţe–filosofie, precum şi eseuri:Gânduri, 5 vol. Membru titular (1963)al Academiei Române; vicepreşedinte alAcademiei Române (1974–1990) şi vicepreşedintecu delegaţie de preşedinte alAcademiei Române (1977–1980); preşedinteal filialei Iaşi a Academiei Române(1963–1974 şi 1989–2001). Membru deonoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei(1991), al Academiei de Ştiinţe din NewYork, al Academiei Ungare de Ştiinţe,al Academiei Internaţionale de Ştiinţă aLemnului (IAWS), al Academiei Europenede Ştiinţe şi Arte, al Societăţilor de Chimiedin Franţa şi SUA. Doctor Honoris Causa alInstitutului Chimico-Tehnologic din Sofia.A fost distins cu Medalia de Aur a SocietăţiiAmericane de Chimie (1976) şi cu OrdinulNaţional Steaua României în grad de MareOfiţer (2000).Simionescu, Ion Th.(10.07.1873, Fântânele, Botoşani –7.01.1944, Bucureşti)Geolog şi paleontolog. A absolvit Facultateade Ştiinţe la Iaşi. Specializare la Viena şiGrenoble. Profesor la Facultatea de Ştiinţe,apoi la Universitatea din Iaşi, unde a fost şirector. Fondator şi director al Revistei VasileAdamachi. Contribuţii la stabilirea originiigeologice comune a Carpaţilor Orientalişi munţilor Dobrogei. Lucrări: Studii geologiceşi paleontologice din Carpaţii sudici, 3vol., 1898–1905, Constituţiunea geologică aţărmului Prutului din nordul Moldovei, 1902;Geologia României. Literatura geologică. Consideraţiunigenerale asupra tectonicei şi stratigrafieiRomâniei, 1906; Mamifere pliocene de laCimişlia-Basarabia, 5 vol., 1940; PaleontologiaRomâniei, 1943. Membru al Societăţii ŞtiinţificeRomâne. Membru titular (1911) alAcademiei Române.Simionescu, Maya(23.02.1937, Bucureşti)Biolog. Soţie a lui Nicolae S. A absolvitFacultatea de Biologie a Universităţii dinBucureşti. Specializare la New York (unde alucrat cu George Emil Palade) şi la Yale University.Cercetător şi director la Institutul deBiologie şi Patologie Celulară din Bucureşti.Profesor invitat la Montréal, New York, Boston,Los Angeles. Contribuţii la studiereabiologiei şi patologiei celulare a sistemuluicardiovascular. Lucrări: The CardiovascularSystem in Histology, Differentiated Distribution ofAnionic Sites on Capillary Endothelium, Fenomenede segregare nucleolară în celula tiroidiană umanăpatologică, Modele experimentale chirurgicale aleglandelor endocrine, în colaborare. Membru alAmerican Society for Cell Biology. Membrual Societăţii Ştiinţifice Române. Membru alAcademiei Române (1991) şi vicepreşedinteal ei (1998–2006).Simionescu, Mircea Horia(23.01.1928, Târgovişte – 18.05.2011, Bucureşti)Prozator. A absolvit Filologia la Bucureşti şi afost redactor la diverse publicaţii. Director alEditurii Institutului Cultural Român. A fondat,împreună cu Radu Petrescu, Al. Georgeşi Costache Olăreanu, aşa numitul Grupde la Târgovişte. Inteligenţa ironică şi stilulspiritualizat definesc proza lui: Nesfârşiteleprimejdii, 1968; Erasmo, 1969; Ingeniosul binetemperat · Dicţionar onomastic, 4 vol., 1969–1983); Bibliografie generală, 1970; După 1900,pe la amiază, 1975; Răpirea lui Ganymede, 1975;Jumătate plus J, Premiul Academiei, 1976;Învăţături pentru delfin, 1979; Banchetul, 1982;Redingota, 1984; Licitaţia, 1985; Trei oglinzi,1987; Asediul locului comun, 1988; Târgovişte,un excurs sentimental, 1999. Premiul Prometheuspentru Opera Omnia, 1998.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 712 31.10.2011 17:29:42

Simionescu, Nicolae(27.06.1926, Bucureşti – 6.02.1995, Bucureşti)Biolog. Soţ al Mayei S. A absolvit Medicinala Bucureşti. Specializat în biologie celularăîn Belgia, Franţa, SUA. Profesor invitat laYale University, Rockefeller University dinNew York (de către George Emil Palade),Montréal, Boston, Los Angeles. A fondat,împreună cu soţia sa, Institutul de Biologieşi Patologie Celulară. Contribuţii în domeniulbiologiei şi patologiei celulare a sistemuluicardiovascular şi glandelor endocrine.Lucrări: Vascularizaţia organelor interne, 2 vol.,1953; Ghid pentru studiul practic al anatomieiomului, 4 vol., 1960; Probleme generale teoreticeşi practice ale terenului reactivităţii, 1965;Histogeneza cancerului tiroidian, 1966; TheCardiovascular System, 1975; Endothelial CellDisfunction, 1991. Membru al Academiei deŞtiinţe din New York, al Societăţii Internaţionalede Endocrinologie. Membru al AcademieiRomâne (1991) şi vicepreşedinte al ei(1994–1995). Distins cu numeroase premiila Salonic, Tokyo, Bologna ş.a.Simionescu-Râmniceanu, Marin(9.11.1883, Bonteşti, com. Cârligele,jud. Vrancea – 25.03.1964, Bucureşti)Critic şi istoric literar. Era un Râmniceanu(Romniceanu) după mamă, înrudit cuGrigore şi Mihail R., bucovinean după tată.Tatăl său a fost modelul personajului TănaseScatiu, arendaşul din romanele lui DuiliuZamfirescu. A absolvit Literele şi Filosofia laBerlin. S-a ocupat de arhitectura bizantină şide urbanism. Administrator al Regiei PubliceComerciale a Loteriei Privilegiate de Stat(din 1931). Cofondator al Editurii CulturaNaţională, care-şi desfăşura activitatea cufondurile lui Aristide Blank. Lucrări: Propileeartistice, 1913; Istoria artelor. Scurtă expunereasupra evoluţiei stihurilor şi a caracteristicilor celormai însemnaţi artişti, 1924; Necesitatea frumuseţii.Studii de estetică şi artă, 1925; Consideraţiiartistice asupra arhitecturii bizantine. Membrucorespondent al Academiei Române (1919),exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.Simonescu, Dan(10.12.1902, Câmpulung –11.03.1993, Bucureşti)Istoric literar, bibliograf. A absolvit Facultateade Litere la Universitatea din Bucureşti şi s-aspecializat în literatură veche. Şef al Secţieimanuscrise a Bibliotecii Academiei Române,profesor la Facultatea de Limba şi LiteraturaRomână a Universităţii din Bucureşti.Lucrări: Bibliografia românească veche, vol. III,IV (continuate după Nerva Hodoş); Încercăriistorico-literare, 1926; Arta legăturii de carte laSimuDan SimonescuZeno Virgil Gheorghe Simionromâni 1710-1747; Literatura românească deceremonial, 1939; Membru de onoare (1992)al Academiei Române.Simon, Zeno Virgil Gheorghe(23.04.1935, Timişoara)Chimist. A absolvit Facultatea de Chimie laUniversitatea din Bucureşti. Specializare laInstitutul Max Plank din Tübingen. Profesorla Facultatea de Fizică a Universităţii dinTimişoara, apoi la Institutul de Medicinădin Timişoara. Contribuţii în domeniul chimieicuantice şi al aplicaţiilor chimiei fiziceîn modelarea reglajului celular. Lucrări:Carcinogenic Inhibitory Properties of Retinoids:a QSAR – MTD Analysis, 1990; Relaţii cantitative– structură chimică – activitate biologică(QSAR). Metoda MTD, 1996. Membru corespondental Academiei de Ştiinţe Medicaledin România (1994), membru al Societăţiide Biologie Celulară, membru al SocietăţiiAmericane de Chimie. Membru corespondental Academiei Române (1997).Simonov, Iuri(25.05.1937, Steklozavod, rn. Lukianovsk,reg. Gorki-Nijni Novgorod, Rusia)Fizician. Rus ca etnie. A absolvit Facultateade Fizică a Universităţii din Gorki şi a fostrepartizat la filiala din Moldova a Academieide Ştiinţe a URSS. Specializat în cristalochimie.Contribuţii în domeniul preparatelorpsihotrope şi antimicotice. Deţine 20 debrevete de invenţie. A conferenţiat în Polonia,România, Rusia, Ucraina, SUA, Germania,Italia, Franţa. Laureat al Premiuluide Stat al Moldovei, distins cu titlul de OmEmerit al Ştiiţei, cu Medalia Meritul Civic,premiul preşedinţilor a trei Academii: Moldova,Ucraina, Belarus.Simu, Anastase(25.03.1854, Brăila – 27.02.1935, Bucureşti)Colecţionar de artă. După liceul absolvit laTheresianum, în Viena, a absolvit Dreptulla Paris şi Ştiinţe Politice şi Administrative713ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 713 31.10.2011 17:29:42

SinadinoPanteleimon Sinadino Benone Sinulescu Gheorghe Sion Ioan Alecu Sion714la Bruxelles. A fost secretar de legaţie alRomâniei la Berlin, membru al ConsiliuluiConsultativ al Artelor (1910–1915) şia fondat în 1910 Muzeul Simu, a căruibogată colecţie de opere de artă româneştişi străine a donat-o statului român în 1927.Achiziţiile fuseseră făcute începând din1878, la Toulouse, Muntele Athos, Veneţia,Milano, Florenţa, Paris, Nürnberg, iar casa afost construită special pentru a le adăposti.A fost prieten cu Paul Signac şi Alfred Sisley(pointilişti). O parte din această colecţie seaflă astăzi la Muzeul Naţional de Artă alRomâniei, iar o alta în colecţia Simu de laPinacoteca oraşului Bucureşti. Membru deonoare al Academiei Române (1933).Sinadino, Panteleimon(27.07.1875, Chişinău – ?, Siberia)Om politic. Grec ca etnie. A absolvit Facultateade Medicină a Universităţii din Kiev.A fost tutore la diferite instituţii pentrucopii, instituţii şcolare, judecător de paceonorific, consilier şi locţiitor al preşedinteluiDumei orăşeneşti, deputat în Duma a II-aşi a III-a de Stat a Rusiei din partea Basarabiei.Primar al Chişinăului (1903–1910).Ca deputat în Sfatul Ţării a votat unireaBasarabiei cu România în 1918. După 1918a activat în sistemul bancar al Basarabiei şi afost membru al Partidului Naţional Liberal.Senator în Parlament pe listele FrontuluiRenaşterii Naţionale (1937–1939). A optatîn 1940, la schimbul de populaţie, pentru arămâne în Basarabia. Arestat de NKVD în1940 şi trimis în Siberia.Sinulescu, Benone(24.05.1937, Siriu, jud. Buzău)Interpret de muzică populară. A absolvitŞcoala Tehnică la Buzău şi Şcoala Specialăde Muzică la Bucureşti. A cântat cu precăderemelodii culese din zona Buzăului şiMunţii Siriului. A debuat în 1956 şi a cântatpractic toată viaţa, cu diverse formaţii. Cântece:„Străina mamei, străină“; „La Lenuţasub cerdac“; „În munţii Buzăului“; „Radumamii“; „Crâşmăriţa din Buzău“; „Dulce-ivinu’“; „Lasă-mă să beau“; „Haideţi săcântăm“; „Cocoşel de la Buzău“. Laureatal Festivalului Tinerilor şi Studenţilor dela Helsinki, 1962; Ordinul Muncii, 1966;Ordinul Meritul Cultural, 1968; Discul deAur al Electrecordului, 1969; Ordinul ServiciuCredincios, 2002.Sion, Gheorghe(18.05.1822, Mamorniţa, azi în Ucraina –1.10.1892, Bucureşti)Scriitor. În 1848 a luat parte la mişcarearevoluţionară din Moldova. În 1860 ascos Revista Carpaţilor. A scris versuri şiteatru fără o valoare deosebită. A rămas înamintirea urmaşilor pentru poezia „Limbaromânească“. Proza memorialistică Suvenirecontimporane, 1888, remarcabilă prin culoareaşi fluenţa evocării, cuprinde portretememorabile şi pitoreşti, descrieri de atmosferă,realizând în cuprinsul povestirii valoroasenuvele autonome. A tradus din clasiciişi romanticii francezi. Membru titular alAcademiei Române (1868).Sion, Ioan Alecu(28.09.1890, Piteşti – ?.11.1942, Cotul Donului)General de divizie. A făcut Liceul Militarla Iaşi şi apoi Şcoala de Ofiţeri de Artilerie,Geniu şi Marină din Bucureşti. S-a distinsîncă din Primul Război Mondial în luptelede la Perşani (1916), primind CoroanaRomâniei în grad de Cavaler. A absolvitŞcoala Superioară de Război şi a lucrat laMarele Stat Major, la Secretariatul Generalal Ministerului de Război, la Consiliul Superioral Apărării. În 1939 a preluat comandaBrigăzii 2 Artilerie din Divizia 2 Infanterie. În1941 a devenit general de brigadă şi a primitcomanda nou-înfiinţatei Divizii 1 Blindate,a trecut Prutul în 1941 şi a înaintat până laMoghilev, ajungând apoi în zona Odessei.A primit Crucea de Fier clasa a II-a şi OrdinulMihai Viteazul post-mortem (1943).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 714 31.10.2011 17:29:42

Mircea SîntimbreanuA murit în luptă, pe valea Țarița, fiind singurulgeneral român care a murit în luptă în alDoilea Război Mondial.Siţinski, Leopold(?.03.1854, Chişinău – după 1918, Chişinău)Medic. Se trage din boierii Râşcanu dupămamă, rus după tată. A absolvit Academia deMedicină din Petersburg, specializându-sela Viena, Paris şi Berlin. A fost medic-şefal Spitalului Central din Chişinău. A fostprimar al Chişinăului (1904–1905), deputatîn Duma rusească. Preşedinte al ComisieiMunicipale de Construcţie, a iniţiat construireaBăncii oraşului, Spitalului Municipal,sediului pompierilor şi a mai multor şcoli.Distins cu Ordinul Coroana României îngrad de Comandor.Sîntimbreanu, Mircea(7.01.1926, Băiţa, Brad – 19.08.1999, Bucureşti)Scriitor. A absolvit Filologia la Bucureşti.Preşedinte al Cinematografiei Române.Director al Editurii Albatros. A scris literaturăpentru copii. Lucrări: Cu şi fără ghiozdan,1956; Recreaţia mare, 1965; Schiţe vesele, 1969;Să stăm de vorbă fără catalog, 1971; Aducătoruluimulţumiri, 1976; Mama mamuţilor mahmuri,1980; Gulliver în ţara chiticilor, 1983; Caiete deeditor, 2000, postum. Preşedinte al Secţieiliteratură pentru copii a Uniunii Scriitorilor,a primit de mai multe ori Premiul UniuniiScriitorilor. Şcoala din oraşul Brad, unde aînvăţat, îi poartă astăzi numele.Slavici, Io(a)n(18.01.1848, Şiria, Arad –17.08.1925, Crucea de Jos, Vrancea)Prozator. A studiat Dreptul la Budapestaşi Viena, dar nu l-a terminat. S-a împrietenitcu Mihai Eminescu, acela care l-a şidescoperit ca scriitor. A fost preşedinte alSocietăţii România Jună. A fost secretar alComisiei pentru Documentele Hurmuzaki,redactor la Timpul alături de I.L. Caragiale şiMihai Eminescu, profesor de liceu. Junimist.SlătineanuIon SlaviciFondator al Ligii pentru Unitatea Culturalăa Tuturor Românilor. A scris proză, remarcându-semai ales prin nuvelele pline desubstanţă: Popa Tanda, 1875; Budulea Taichii,1880; Moara cu noroc, 1880, după cares-a turnat în 1956 filmul cu acelaşi nume;romane: Pădureanca, Mara, 1894. Membrucorespondent al Academiei Române (1882).Slătineanu, Alexandru(1873, Bucureşti – 1939, Iaşi)Medic. A absolvit Medicina la Bucureşti şis-a specializat la Paris. Tată al lui Barbu S.Specialist în bacteriologie, unul dintre fondatoriiacestei discipline la Iaşi. Contribuţiiîn domeniul tratamentului poliomielitei şifebrei tifoide, al serovaccinurilor. Profesorla Facultatea de Medicină din Iaşi. Pasionatcolecţionar de artă românească (NicolaeGrigorescu, Ştefan Luchian, DimitrieGhiaţă, Iosif Iser) şi franceză (Van Gogh,Camille Claudel, elevă a lui Auguste Rodinşi soră a poetului Paul Claudel, ToulouseLautrec). Membru al Academiei de Medicinădin România.Slătineanu, Barbu(1895, Paris – 31.10.1959, Jilava)Colecţionar de artă. A absolvit AcademiaMilitară la Paris, fără a avea o înclinaţiemilitară specială, a ajuns până la gradul decolonel. Fiu al lui Alexandru S. Ginere al luiAlexandru Lahovary. Director fondator alMuzeului Ceramicii Româneşti, profesor laInstitutul de Arte Plastice. A îmbogăţit colecţiatatălui său cu obiecte de artă românească(vase şi textile). A alcătuit o hartă a centrelorde olărit din România. Colecţia a fost deschisăpentru public în 1948. Mulţi intelectualise întâlneau în Casa Slătineanu: VasileVoiculescu, Adrian Maniu, Ion Pillat, GeorgeOprescu, Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu,Ion Tzigara-Samurcaş, Dinu şi NellyPillat, Hrandt Avachian, istoricii Lambrinoşi Drăghiceanu. Majoritatea au fost arestaţisub acuzaţia de complot contra ordinii dedrept (comentau cărţile lui Emil Cioranaduse clandestin în ţară de Marietta Sadova).Amfitrionul însuşi a murit în închisoare.Slătineanu, Stroe Constantin(1926, Bucureşti – 3.02.1993, Bucureşti)Scriitor şi compozitor. A studiat Aeronauticala Politehnica din Bucureşti, fiind arestat destudent (1947, ca şi restul familiei), ţinut laînchisoarea din Piteşti până în 1949, fără a fijudecat. Casa a fost naţionalizată în 1950, iarcolecţia de artă donată statului. A lucrat catehnician la Canalul Dunăre–Marea Neagră,apoi la Institutul de Ameliorări Funciare dinBucureşti (din 1952). A proiectat şi realizat715ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 715 31.10.2011 17:29:43

SlăvescuBarbu Slătineanu Victor Slăvescu Nichita P. Smochină Mircea Snegur716mai multe staţii de irigare. A avut 6 invenţiiomologate. A tradus din şi în franceză literatură,a scris versuri, a compus sonate, liedurişi simfonii (fiind elevul lui Dimitrie Cuclin).Lucrări: Cântecul blestemat şi sfânt, versuri,2004, postum; lieduri pe versuri de TudorArghezi, Vasile Voiculescu, Mihai Eminescu,Ioan Alexandru.Slăvescu, Victor(23.05/5.06.1891, Rucăr, jud. Muscel –24.09.1977, Bucureşti)Economist. Absolvent al Facultăţii de Filosofiedin Göttingen. În 1912 a plecat la Universitateadin München, unde a studiat timpde două semestre ştiinţele economice. Întretimp face şi o călătorie la Paris. În toamna lui1913 şi-a continuat studiile la Universitateadin Halle, obţinând în 1914 titlul de doctorîn ştiinţe economice. Profesor la ASE, specialitateafinanţe, credit, schimburi bancare.Director general la Societatea Naţională deCredit Industrial (1923–1933); director laBNR; subsecretar de stat la Ministerul deFinanţe (1933–1934); ministru de Finanţe(1934, 1935) şi ministru ad interim la Industrieşi Comerţ (1934) – lui i se datorează faptulcă, pe fondul crizei economice mondiale din1937, România a înregistrat uriaşa creşterefinanciară din 1938; ministru la ÎnzestrareaArmatei (1939, 1940); membru în conducereaunor societăţi industriale; preşedinteUGIR (Uniunea Generală a Industriaşilordin România); iniţiator al revistei Independenţaeconomică (1918); director la Anale economiceşi statistice (1926); rector al Academiei deÎnalte Studii Comerciale şi Industriale dinBucureşti. Lucrări: Organizarea creditului înRomânia, 1922; Istoria Băncii Naţionale Române,1925; Economia naţională, 1933. Membru alConsiliului Superior Bancar (1938, 1946);cofondator, membru în comitetul de conducerela Institutul de Cercetări Sociale(1938). Şeful organizaţiei PNL din judeţulGalaţi, deputat în cinci legislaturi, senator.A fost întemniţat la închisoarea Sighet (1950şi 1955). Marea Cruce Coroana României,Marea Cruce Orange Nassau, Mare Ofiţer alLegiunii de Onoare. Membru al AcademieiRomâne (1939), exclus în 1948, repus îndrepturi în 1990.Smara, Maica nume la naştere SmarandaAndronescu, măritată Gheorghiu(5.09.1857, Târgovişte – 26.01.1944, Bucureşti)Scriitoare. Nepoată a poetului Gr. Alexandrescu.A absolvit Şcoala Centrală de Fetedin Bucureşti. Feministă, a conferenţiatpe această temă în ţară şi în Italia, Franţa,Danemarca, Suedia, Grecia. A organizat uncenaclu literar pe care-l frecventa şi M. Eminescu.A scos revista Altiţe şi bibiluri (1893).A scris proză şi eseuri: Din pana suferinţei,1888; Novele, 1890; Veronica Micle. Viaţa şioperile sale, 1892; Inteligenţa femeii, 1896; Schiţeşi amintiri din Italia, 1900; Mârza, 1904; Ţaramea, 1905; Fata tatii, 1912; Schiţe şi amintiri dinCehoslovacia, 1925; O româncă la Polul Nord,1932; Dumitriţe brumate, 1937; Cântă Dorna,1939.Smochină, Nichita P.(14/27.03.1894, Mahala, oraşul Dubăsari,Basarabia – 14.12.1980, Bucureşti)Jurist, istoric, etnograf, folclorist şi om politic.Autodidact. Mason. A participat la CongresulPopoarelor din Caucaz (1917). Fondatoral publicaţiei Moldovanul, Dubăsari, 1918.În 1920 s-a stabilit la Iaşi, unde a absolvitDreptul şi Filosofia. A fondat Revista tinerilortransnistreni (1935), ziarul Transnistria şiMoldova nouă. Lucrări: Anul Nou la moldoveniide peste Nistru, 1928; Din trecutul românesc alTransnistriei, 1930; I Romeni fra il Dnister ed ilBug, 1941. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1942), exclus în 1948, repus îndrepturi în 1990.Snegur, Mircea(17.01.1940, Trifăneşti, Basarabia)Om politic. În 1956 a absolvit şcoala mediedin satul Frumuşica, raionul Floreşti. Studiilesuperioare şi le-a făcut la InstitutulENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 716 31.10.2011 17:29:43

Agricol din Chişinău, absolvit în 1961.A făcut aspirantura la Catedra de fitotehnie aaceluiaşi institut (1972). Între 1961 şi 1968 afost agronom şi preşedinte de colhoz în satulLunga, raionul Floreşti, ulterior a deţinutfuncţiile de: director al Staţiei Experimentalepentru Culturile de Câmp (1968–1973),şef al Direcţiei principale ştiinţă agricolăa Ministerului Agriculturii (1973–1978),director general al Asociaţiei Ştiinţifice deProducţie Selecţia şi director al Institutuluide Cercetări Ştiinţifice în Domeniul Culturilorde Câmp din oraşul Bălţi (1978–1981).În perioada 1981–1985 este prim-secretaral Comitetului Raional Edineţ al PCM. Din1985 până în 1989 deţine funcţia de secretaral CC al PCM. Din 1989 până în 1990 a fostpreşedinte al Prezidiului Sovietului Supremal RSSM şi preşedinte al Sovietului Supremal RSSM. De la 3 septembrie 1990 până la1 decembrie 1996 deţine funcţia de preşedinteal Republicii Moldova. A fost deputatîn Sovietul Suprem al RSSM în legislaturile aXI-a şi a XII-a, în legislatura a XIV-a. În 1995a citit, în Parlamentul Moldovei, mesajul„Limba română este numele corect al limbiinoastre“. I-au fost conferite următoareledistincţii de stat şi titluri onorifice: OrdinulInsigna de Onoare (1966), Medalia pentruVitejie în Muncă (1976), Ordinul Republicii(2000), Diploma Ad Honores a AcademieiEuropene de Arte (1995), Diploma deOnoare şi Medalia de Aur a Ordinului Europeande Merit (1995), Doctor Honoris Causala Universitatea Agrară din Chişinău (1996),Doctor Honoris Causa la Universitatea dinAnkara (1996), Doctor Honoris Causa laUniversitatea Liberă Internaţională din Moldova(2001).Soare, Mircea(21.07.1927, Bucureşti – 1999, Bucureşti)Inginer constructor. A absolvit Institutulde Construcţii la Bucureşti. Specializare laLiège. Profesor la Institutul de Construcţiidin Bucureşti. Contribuţii în domeniulstabilităţii echilibrului, al promovării unornoi materiale de construcţie (beton celularautoclavizat, poliesteri armaţi cu fibre desticlă). Lucrări: Aplicarea ecuaţiilor cu diferenţefinite la calculul plăcilor curbe subţiri, 1959;Paraboloidul eliptic şi hiperbolic în construcţii,1964, în colaborare; Automatizarea calculelorde rezistenţă în construcţii. Programe basic,1989, în colaborare. Membru al Academieide Ştiinţe Tehnice din România.Socec(u), Ioan V.(1830, Săcele, jud. Braşov – 1896, Bucureşti)Editor şi librar. A venit la Bucureşti adusde valul revoluţiei de la 1848 şi şi-a făcutSocorucenicia în meserie la librăria Ioanid. Şi-adeschis prima sa librărie în 1856 (LibrăriaNouă Socec & Comp), devenită în 1871tipografie şi librărie (Socec, Sander şi Teclu).Desfăşurarea amplului proiect editorialal tipografiei şi librăriei a început în 1875,prin editarea colecţiei Opere complecte aautorilor români clasici şi contemporani.Ei i se adaugă colecţiile: Clasici Români şiStrăini pentru copii şi tineret, îngrijită deOctav Minar şi care cuprindea, pentru primaoară în România, informaţii biobibliograficedespre autori; Biblioteca Teatrului Naţional.Amplul proiect editorial s-a exprimat şi prineditarea atlaselor de judeţe, a lucrărilor despreminorităţile din România, a dicţionarelorbilingve şi a enciclopediilor. Brandul tipografie-editură-librăriea fost atât de puternic,încât a rezistat intemperiilor a două războaiemondiale şi a dispărut abia în 1948, odatăcu perioada socialistă, când întregul sistemal culturii a fost drastic modificat. Totuşi,colecţiile iniţiate cu începere din 1875 aucontinuat să existe şi în noul sistem, subnumele şi cu girul altor edituri. O stradă dinBraşov şi o editură şi librărie virtuală apărutăîn 2008 îi poartă numele.Socolescu, Mircea(14.07.1902, Bucureşti – 5.10.1993, Bucureşti)Geolog şi geofizician. A absolvit Facultateade Mine şi Mineralogie din Bucureşti. Specializareîn Franţa. Profesor la Facultateade Geografie şi Geologie din Bucureşti.Contribuţii în domeniul geologiei economiceşi geofizicii aplicate, a inițiat alcătuireahărţilor de anomalie geologică ale României,descifrarea structurii geologice de adâncime.S-a impus prin introducerea metodelormagnetice şi electromagnetice în prospectareaacumulărilor de substanţe minerale. Şefal Secţiei gravimetrie la Întreprinderea deProspecţiuni şi Laboratoare, geolog al Trustuluide Prospecţiuni şi Explorări Miniere.Lucrări: Carte de correction topographique pourles anomalies gravimétriques et cartes des altitudesmoyennes pour la Roumanie, 1956; Prospecţiuniradiometrice utilizate în interpretări geologice,1958; Fizica şi structura scoarţei terestre dinRomânia, 1975. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1993).Socor, Matei(15.09.1908, Iaşi – 30.05.1980, Bucureşti)Compozitor şi dirijor. A studiat la Conservatoruldin Bucureşti (1927–1929), ca elev allui Gh. Cucu, Alfonso Castaldi şi ConstantinBrăiloiu. Studii de perfecţionare la Conservatoruldin Leipzig cu maeştri ai compoziţieişi dirijori de orchestră (1930–1933). Revenit717ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 717 31.10.2011 17:29:43

718în România, a fost cercetător etnolog şidialectolog al muzicii în cadrul Institutuluide Folclor din Bucureşti, unde a colaboratcu C. Brăiloiu, pentru o serie de culegeri defolclor. S-a apropiat din tinereţe de mişcareamuncitorească, devenind membru al PCRîncă din ilegalitate şi participând activ lalupta acestui partid împotriva fascismului şi aguvernului antonescian. A fost preşedinte alComitetului de Radiodifuziune şi preşedinteal Uniunii Compozitorilor din RPR (1949–1954). Este autorul muzicii pentru douădin imnurile de stat ale României: Zdrobitecătuşe – imn naţional între 1948 şi 1953, şi Teslăvim, Românie! – imn naţional între 1953 şi1977. Lucrări: Cum Jiul îşi curge necazul la vale(1942) şi De-ajuns, României, calvarul (1944);poemul simfonic Mama (1944), pe versuri deMaria Banuş, şi oratoriul Stejarul din Borzeşti(1966); Sonata pentru pian (1932); Concertul decameră pentru şapte instrumente (1936); Concertulpentru orchestră cu clarinet, corn şi violoncel(1939); Passacaglia pentru violoncel şi orchestră decameră (1941); Cântarea României şi Concertulpentru vioară şi orchestră (1955); Trei salvări(1969) – sextet de suflători, o veritabilă sintezăa experienţei sale. În ultimii ani de viaţă acompus opera Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea,reprezentată pe scena Operei Române dinBucureşti în 1980. A fost Maestru Emerit alArtei şi laureat al Premiului de Stat. Membrucorespondent al Academiei Române (1952).Sofroni, Laurentie(1928, Frătăuţii Vechi, jud. Suceava)Inginer metalurg. A absolvit Facultatea deMetalurgie la Institutul Politehnic din Bucureşti.Specializare la Institutul Politehnic dinKiev. Profesor la Facultatea de Metalurgie.Contribuţii în domeniul proceselor de turnarea fontelor cu fosfor ori grafit nodular,al dirijării proceselor de cristalizare şi solidificarea metalelor puse în forme. Preşedintede onoare al Asociaţiei Tehnice de Turnătoriedin România. Membru al Academiei deŞtiinţe Tehnice din România.Solacolu, Şerban(1905, Bucureşti – 21.03.1980, Bucureşti)Inginer chimist. A absolvit Politehnica laBucureşti şi s-a specializat la Şcoala TehnicăSuperioară din Berlin-Charlottenburg. Profesorla Facultatea de Chimie a InstitutuluiPolitehnic din Bucureşti. A fost primul carea predat în România un curs de chimia fizicăa silicaţilor tehnici. Fondator şi director alInstitutului de Cercetări pentru Materiale deConstrucţii. A elaborat prima sistematizare azgurilor magneziene şi dolomitice, a iniţiatfabricarea unor tipuri noi de ciment şi betonSofroniMatei SocorDumitru Solomonpentru barajul hidrocentralei de la Bicaz,noi tipuri de cărămizi refractare pentru cuptoarelede la Combinatul Chimic Făgăraş.Lucrări: Cimenturile speciale pentru construcţiilemaritime, 1933; Cimenturi speciale pentru baraje,1937; Industria ceramică în România, 1940.Membru corespondent (1963) al AcademieiRomâne. Premiul de Stat (1963). Astăziexistă la Bucureşti Fundaţia pentru Ştiinţa şiIngineria Materialelor care-i poartă numele.Solomon, Dumitru(14.12.1932, Galaţi – 10.02.2003, Bucureşti)Eseist. A absolvit Filologia la Bucureşti.Evreu ca etnie. Frate cu Michel S. Redactorşefal revistei Teatrul azi, apoi Scena. Lucrări:Problema intelectualului în opera lui CamilPetrescu, debut, 1958; Măşti contemporane,1970; Fata morgana, 1973, Trilogia antică:Socrate, Diogene câinele, Platon, 1974; Amor,1978; Elogiul nebuniei, 1983; Repetabila scenăa balconului, Premiul UNITER pentru ceamai bună piesă românească a anului, 1995;Teatru, 1997; Cine ajunge sus la fix, 2004. Estelaureat al Premiului Academiei Române,1978; al Uniunii Scriitorilor, 1982, 1985;al Asociaţiei Uniunii Scriitorilor din Bucureşti,1978, 1984; al Premiului MinisteruluiCulturii, 1996.Solomon, Michel(8.12.1910, Galaţi – 1994, Montréal)Scriitor şi publicist. Frate cu Dumitru S.Şi-a luat licenţa în Drept la Montpellier,Franţa (1932) şi a debutat ca ziarist laTimpul, Bucureşti. Delegat corespondentde presă la Londra, se înrolează în armatabritanică în al Doilea Război Mondial.Întors apoi în România, este arestat ca spionşi trimis în lagărul de la Magadan, Siberia.Revenit în România în 1956, este trimis,fără proces, la penitenciarul de la Gherla.Eliberat în 1964, prin amnistie generală,pleacă din ţară în 1965 şi se stabileşte laMontréal, unde este redactor-şef al revisteiRegards sur Israel. Colaborează la Le Devoir,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 718 31.10.2011 17:29:43

La Presse, The Gazette, The Montréal Star.Scrie proză şi memorialistică: Magadan,1973; Le Struma, 1974; Mon calvaire roumain,1976; Eden retrouvé, L’étrange destin d’Emilia,La troisième greffe du cœur, Shiffra, Aaron Hart(Sieur de Bétancour).Solovine, Maurice(1875, Bucureşti – 1958, Berna, Elveţia)Filosof. Evreu ca etnie. A studiat filosofiaşi fizica aplicată la Berna, cea din urmă cuAlbert Einstein, cu care s-a împrietenit.El, Einstein, Conrad Habicht (1876–1958),austriac, Albert Ritter von Steißbein, german,Michelangelo Besso, italian, şi MarcelGrossman (originar tot din România), FiriedrichAdler, austriac (social democrat caprofil, care i-a cedat lui Einstein postul deprofesor la Zürich) au întemeiat AcademiaVeselă, cunoscută sub numele de AkademieOlympia, un forum gratuit, deschisstudenţilor la matematică, fizică şi filosofie,unde se discutau chestiuni legate de influenţelereciproce dintre aceste domenii alecunoaşterii. A tradus în franceză din filosofiiantici greci (atomişti) şi din Einstein: Penséesphilosophiques de ’Héraclite d’Éphèse, prefaţă deAnatole France (1918); La Théorie de la relativitérestreinte et généralisée, exposé élémentaire.La relativité et le problème de l’espace de AlbertEinstein (1923); Lettre à Hérodote de Epicur(1925 ?); Doctrines philosophiques et réflexionsmorales de Democrit (1928).Soltan, Petru(29.06.1931, Coşniţa, Transnistria)Matematician şi scriitor. A absolvit InstitutulPedagogic din Chişinău şi s-a specializatla Universitatea de Stat M. V. Lomonosovdin Moscova. Profesor la Facultatea deMatematică a Universităţii de Stat dinChişinău, director al Institutului de Cercetăriîn Domeniul Planificarii al AŞM.Contribuţii în domeniul teoriei mulţimilord-convexe cu referire la matematica aplicată.Lucrări: Агропромышленный ком плексреспублики (1981, în colaborare); Excursionsinto Combinatorial Geometry (1997, în colaborare),Ietrele (nuvele, 2003), Între Scylaşi Charibda (2006) şi Transnistria, lacrimamea (2006, publicistică). Este fondatorulseminarului Facultăţii de Matematică pecare-l conduce de 40 de ani – Problemeextreme asupra mulţimilor convexe. A fostprofesor invitat la Moscova, Tbilisi, Taşkent,Leningrad, Varna, Erevan, Bucureşti,Varşovia, Budapesta, Marsilia, Tartu. După1990 este şi deputat, preşedinte al Comisieipentru Ştiinţă şi Învăţământ şi membrual Prezidiului Parlamentului RepubliciiSorelMichel SolomonPetru SoltanMoldova (1990–1994). Iniţiază formareaComisiei Superioare de Atestare din R.M.Distins cu titlurile de Om Emerit în Ştiinţă,laureat al Premiului Naţional, cu medaliileMeritul Civic, S.I. Vavilov, Mihai Eminescu,Dimitrie Cantemir. Membru al Academieide Ştiinţe a Moldovei (1992), membru deonoare al Academiei Române (2003).Sonea, Sorin(14.03.1920, Cluj)Medic. A absolvit Facultatea de Medicinăla Bucureşti. Specializare în igienă la Paris.Din 1950 stabilit la Montréal, în Canada.Profesor Emerit şi şef al Departamentului demicrobiologie şi imunologie la Universitateadin Montréal. Lucrări: A New Bacteriology,New York, 1983; Le strutture biologiche: Batteri,Milano, 1993; Procaryotology, 2000. PremiulSocietăţii Canadiene de Microbiologie (1978).Membru al Academiei de Ştiinţe din Canada(1975), fost membru al Colegiului Regalal Medicilor şi Chirurgilor din Canada şimembru al Ordinului Medicilor din Québec.A primit titlul de Membru de Onoare al AsociaţieiMicrobiologilor din Québec (1982);membru al International Board of Directors,Muzeul Microcosmos, Boston.Sorbul, Mihailnume la naştere Mihail Smolski(29.10.1885, Botoşani – 20.12.1966, Bucureşti)Dramaturg. Polonez ca etnie după tată.Autodidact. Influenţat de I. L. Caragiale şide naturalism. A făcut parte din cenaclul luiMihail Dragomirescu. Secretar de redacţiela Convorbiri critice. Lucrări: Letopiseţi, 1915;Patima roşie, 1916; Dezertorul, 1919; O iubeşti?,1933, roman. Din 1995 la Botoşani se desfăşoarăanual Concursul naţional de teatruscurt Mihail Sorbul, dotat cu premii.Sorel, Andrei Florea(5.04.1947, Bucureşti)Pictor. A absolvit Secţia design a Şcolii deArhitectură din Bucureşti. Până în 1974719ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 719 31.10.2011 17:29:43

SorescuSorin Sonea Mihail Sorbu Andrei Florea Sorel Marin Sorescu720lucrează ca artist decorator la diverse institute(design de interior, mobilă, ambalaje),apoi se dedică exclusiv picturii. S-a stabilitla Paris din 1981. A expus în România,Franţa, Elveţia, Italia, Germania, SUA. Prietencu Gheorghe Zamfir, în plastică este unromantic.Sorescu, Marin(18.02.1936, Bulzeşti, jud. Dolj –8.12.1996, Bucureşti)Scriitor. A absolvit Filologia la Bucureşti.A fost redactor-şef al revistei Ramuri, Craiova,şi director fondator al revistei Literatorul,Bucureşti, serie nouă. Ministru al Culturii(1995–1996). A scris lirică demitizantă şiironică: Poeme, Premiul Uniunii Scriitorilor,1966; Tuşiţi, 1969; Unghi, 1970; Fântâni înmare, 1982; Drumul, 1984; Apă vie, apă moartă,1987; Poezii alese de cenzură, 1991; La Lilieci,cărţile I-VI, 1990–1999; Puntea · Ultimele,1997, postum; dramaturgie: Iona, PremiulUniunii Scriitorilor, 1968; Răceala, 1977;Matca, 1970; eseuri: Teoria sferelor de influenţă,1970; Uşor cu pianul pe scări, 1985, proză: Treidinţi din faţă, 1977; Viziunea vizuinii, 1982.Membru al Academiei Române (1993).Soru, Eugenia D.(17.05.1901, Piatra Neamţ –26.11.1988, Bucureşti)Chimist. A absolvit Facultatea de Chimie laUniversitatea din Iaşi. Specializare la Strasbourg,Frankfurt am Main, Londra. Cercetătorla Institutul de Inframicrobiologie Dr.I. Cantacuzino şi profesor la Facultatea deMedicină din Bucureşti. A iniţiat metodenoi pentru obţinerea unor enzime pe bazacărora a pus în evidenţă dereglări metabolice.Lucrări: Studiul chimic, fizico-chimicşi antigenic al organismelor bacteriene, 1951;Biochimie medicală, 1953; Enzimele ca agenţiterapeutici, 1972. Membru al Academiei deŞtiinţe Medicale din România, al Societăţiide Chimie din Paris. Membru corespondental Academiei Române (1955).Soţchi Voinicescu, Victor(22.01.1945, Floreşti, Republica Moldova)Actor. A absolvit Institutul de Artă TeatralăA. Lunacearski din Moscova. Filmografie:Poienele roşii, 1966; Gustul pâinii, 1966; Salut,Maria!, Mosfilm, 1969; Singur în faţa dragostei,1969; Lăutarii, 1971; Ofiţer în rezervă,1971; Crestături spre amintire, 1972; Ultimulhaiduc, 1972; Rădăcinile vieţii, 1977; Un bătrânducea un cal, 1980, Premiul pentru cea maibună interpretare masculină la FestivalulRepublican de Film, Kiev; Vreau să cânt,1980.Spacu, Gheorghe(5.12.1883, Iaşi – 23.07.1955, Bucureşti)Chimist. Tată al lui Petru George S. În 1906a absolvit Facultatea de Ştiinţe a Universităţiidin Iaşi. După specializări la Vienaşi Berlin, a revenit în ţară, unde a avut oprodigioasă carieră didactică la universităţiledin Iaşi, Cluj şi Bucureşti. A făcut cercetărifundamentale în domeniul combinaţiilorcomplexe, a stabilit structura unor combinaţiianorganice din grupa sărurilor duble, asintetizat noi clase de combinaţii complexe,a elaborat metode analitice pentru determinareacuprului, zincului, mercurului,nichelului, cobaltului, bismutului, argintuluietc. Lucrări: Contribuţiuni la constituţiaantimoniatului de potasiu. Asupra unei clase deamine. Hexahidro-antimoniato-aminele, 1949;Noi metode pentru separarea cuprului de molibdenşi dozarea acestor două elemente, 1954; O nouămetodă gravimetrică precisă şi rapidă pentrudozarea bismutului, 1955. Membru al AcademieiItaliene de Ştiinţe, al Societăţilor deChimie din Berlin, Paris, Washington, Bucureşti.Membru al Academiei Române (1955),vicepreşedinte al ei (1944–1948).Spacu, Petru George(6.06.1906, Charlottenburg, Germania –30.03.1995, Bucureşti)Chimist. Fiu al lui Gheorghe S. A urmatcursurile Facultăţii de Ştiinte a Universităţiidin Cluj (1925–1929), având ca profesori peENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 720 31.10.2011 17:29:43

SpăriosuVictor Soţchi Voinicescu Gheorghe Spacu Alexei SpasskiA. Ostrogovich, Gh. Spacu şi I. Tănăsescu.Cu o bursă acordată de guvernul franceza făcut studii de specializare la Sorbona(1934–1935 şi 1935–1936), audiind o seriede cursuri speciale de chimie anorganică,chimie fizică şi chimie generală. A efectuatmai multe lucrări originale în laboratorul dechimie generală al Universităţii Sorbona şi laInstitutul de Biologie Fizico-Chimică (FundaţiaRothschild) sub conducerea prof. dr.G. Urbain. În 1937 a făcut un stagiu de perfecţionarela München, la Institutul Politehnic,sub conducerea prof. W. Hieber. În 1937a dat concurs pentru ocuparea unui post deprofesor la Facultatea de Chimie Industrialăa Institutului Politehnic din Bucureşti, fiindacceptat. A funcţionat ca profesor şef decatedră până în 1955, când a preluat aceeaşifuncţie la Facultatea de Chimie a Universităţiidin Bucureşti, unde a fost şi prorectorîntre 1966 şi 1969. Contribuţii: sinteza finăanorganică; structura compuşilor anorganici;chimia elementelor rare. A elaborat(1975) procedee de dezoxidarea, protecţia,fluidizarea şi curăţarea aliajelor de Al-Si,Al-Mg. Lucrări: Chimia combinaţiilor complexe(1969, 1974), în colaborare; Tratatul de chimieanorganică (1974), în colaborare. A obţinutşase brevete de invenţie, care se aplică şiastăzi în industria chimică. A fost membrual Academiei de Ştiinţe de la Göttingen, alAcademiei Mediteraneene Italia, al SocietăţiiFranceze de Chimie, al Uniunii Internaţionalede Chimie Pură şi Aplicată. Membrual Academiei Române (1990), preşedinte alSecţiei de ştiinţe chimice (1990–1994).Spasski, Alexei(3.07.1917, Lukoianov, reg. Nijnii Novgorod,Rusia – 26.06.2006, Chişinău)Biolog. Rus ca etnie. Sub conducerea lui afost inventariată fauna parazitară la planteşi animale, a fost studiate ciclul biologic alunor agenţi patogeni şi căile de circulaţie alor în ecosisteme naturale şi antropizate dinMoldova, impactul mono- şi poliinvaziilorasupra organismului-gazdă şi căile de diminuarea lor, au fost descrise peste 1 200 despecii de paraziţi, depistaţi pentru primadată în Republica Moldova, dintre carepeste 100 sunt patogeni pentru animale şipeste 50 pentru plantele agricole. Laureatal Premiului de Stat al Republicii Moldovaîn domeniul ştiinţei şi tehnicii, laureat alPremiului Prezidiului Academiei de Ştiinţea URSS K.I. Skreabin. Membru de onoareal Asociaţiei Parazitologilor din Ucraina şiRomânia. Membru al Academiei de Ştiinţe aMoldovei, vicepreşedinte al ei (1961–1969).Spăriosu, Trăilă(17.06.1930, Uzdin, Banatul Sârbesc)Pedagog. A absolvit Liceul Mixt Român dinVârşeţ şi Facultatea de Filosofie a Universităţiidin Belgrad. Profesor la Şcoala Normalădin Vârşeţ, apoi la Academia Pedagogică,unde a devenit director. A introdus cursurilede pedagogie, psihologie şi metodică. Deasemenea, a scris şi introdus cursul de Metodicalimbii române la Universitatea din NoviSad. Specializare la Facultatea de Limbaşi Literatura Română a Universităţii dinBucureşti. Profesor la Universitatea din Zrenianin,unde predă metodologia cercetărilorpedagogice şi bazele ştiinţelor pedagogice.Profesor de pedagogie la Catedra de limbaromână a Facultăţii de Filosofie de la Universitateadin Novi Sad. Membru fondatorşi preşedinte (1985–1987) al Societăţii deLimba Română din Voivodina. Preşedinteal consiliului editorial al Trustului de Presăşi Editură Libertatea (1984–1991). Lucrări:Carte de citire pentru clasa a II-a primară,1961, coautor (10 ediţii); Abecedar pentruclasa I primară cu limba de predare română dinVoivodina, 1974 (8 ediţii); Lectură literară înşcoala geneală – fundamentarea ştiinţifică amanualului, teză de doctorat, 1977; Carte de citirepentru clasa a IV-a, 1978 (7 ediţii); Învăţământulîn limba română din R.S.A. Voivodina 1945–1980, 1982; Metodica învăţământului limbii şiliteraturii române, 1984; Teoria şi practica limbii721ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 721 31.10.2011 17:29:44

SpătaruDan Spătaru Petre Spânul Theodor S. Speranţia Alfred Margul Sperber722române în şcoala elementară, 1987. Distins cuMedalia Scânteile Culturii, 1984; Plachetade bronz a Universităţii din Novi Sad (1990).Spătaru, Dan (George)(2.10.1939, Aliman, jud. Constanţa –9.09.2004, Bucureşti)Interpret de muzică uşoară. Şi-a începutcariera în fotbal, jucând la Medgidia, apoila Progresul şi Ştiinţa Bucureşti, în timp ceera student la Facultatea de Educaţie Fizicăşi Sport. A trebuit să părăsească sportul dincauza unei discopatii. A început să cântela Casa Studenţilor în 1962 melodii italieneşti.A fost elevul Cameliei Dăscălescu.Temistocle Popa a compus şlagăre pentruel. Cele mai cunoscute melodii: „Ţărăncuţă,ţărăncuţă“; „Nici o lacrimă“; „Nu-ţi şadebine când plângi“; „Nu m-am gândit la despărţire“;„Oare, oare, îţi pare rău“; „În rândulpatru“; „Drumurile noastre toate“; „Treceafanfara militară“; „Mi-ai furat inima“; „Măicuţă,îţi mulţumesc“. Pentru multe dintremelodii a compus el însuşi versurile.Spânul, Petre(17.01.1894, Vicovul de Jos, jud. Suceava –7.08.1962, Timişoara)Medic veterinar. A absolvit Facultatea deMedicină Veterinară la Viena şi Academiade Înalte Studii Agronomice la Cluj. Specializarela Paris. Asistent la Şcoala Superioarăde Medicină Veterinară din Viena. Medicde front în Primul Război Mondial. Şef alServiciului Îndrumărilor Zootehnice dinDirecţia Zootehnică şi Sanitar-Veterinarădin Ministerul Agriculturii şi Domeniilor(din 1937). Lucrări: Noţiuni elementare de exteriorulanimalelor domestice, 1922; Diagnosticulgestaţiei la iapă pe cale vaginală, 1926; Creştereamânjilor, 1937; Cercetări asupra aclimatizăriitaurinelor de rasă Siementhal în Bonţida, Cluj,1942. Membru al Asociaţiei Medicilor Veterinaridin România. Membru corespondental Academiei Române (1955).Spârchez, Tiberiu(22.02.1899, Zărneşti, jud. Braşov –4.06.1977, Bucureşti)Medic. A absolvit Medicina la Cluj. Specializarela Paris, Hamburg şi Bruxelles. Profesorla Facultatea de Medicină din Cluj, apoi dinBucureşti. Contribuţii în domeniul gasteroenterologiei,tehnicii endoscopice şi tratareaafecţiunilor tubului digestiv. Fondator şidirector al Centrului de Gastroenterologie.Lucrări: Restroscopia, 1936; Paraziţii intestinali,1936; Rezultatele tratamentului cu unde scurte şiultrascurte, 1937; Boli cauzate de intoxicaţiuni şiagenţi fizici, 1939; Consideraţii asupra ulceruluigastric, 1968; Alergia gastro-intestinală, 1968.Membru al Academiei de Ştiinţe Medicaledin România, membru al societăţilor degastroenterologie din Cehoslovacia, Franţa,Germania, Marea Britanie. Membru corespondental Academiei Române (1963).Speranţia, Theodor D(imitrie)(4.05.1856, Oneşti, jud. Iaşi –9.03.1929, Bucureşti)Folclorist. A fost unul dintre întemeietoriiContemporanului. Pentru activitatea socialistăa fost implicat într-un proces alături defraţii Nădejde, cu care se înrudea (văr dupămamă). A fost profesor la câteva licee dinBucureşti. A fost culegător de folclor şi teoreticianpe marginea fenomenului folcloric:Anecdote populare, 3 vol. 1889–1893; Introducereîn literatura populară română, 1904; Urmede la daci şi alte studii de folclor, 1914. Membrucorespondent (1891) al Academiei Române.Sperber, Alfred Margul(23.09.1898, Storojineţ, Bucovina,azi în Ucraina – 3.01.1967, Bucureşti)Poet. A absolvit liceul la Viena şi a fotîncorporat în armata habsburgică. Studiilesuperioare le-a făcut la Bucureşti, Paris, NewYork, unde a şi lucrat la New York Volkszeitung.Întors în România, a scris lirică militantă şierotică: Martorul vremii, 1951; Veşnicul august,1959; Cuvântul vrăjit, 1969, şi a tradus înENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 722 31.10.2011 17:29:44

germană poezie românească: RumänischeVolksdichtungen, Premiul de Stat, 1954.Spiess, Ludovic(13.05.1938, Cluj –5.03.2006, Drăgăneşti, jud. Teleorman)Tenor. Gravor în metal ca meserie, adescoperit târziu muzica. A absolvitConservatorul din Bucureşti ca elev al luiPetre Ştefănescu Goangă şi a fost solist alOperei din Bucureşti. Ministru al Culturii(1991–1992), director general al OpereiRomâne (2001–2005). A obţinut MarelePremiu la Toulouse (1964), Marele Premiuşi alte două premii de interpretare la Rio deJaneiro (1965), premiul I la Hertogenbosch,Olanda (1966), şi o bursă de studii la Milanopentru un an. A cântat pe scena operelordin Stuttgart, Wiesbaden, München, Köln,San Francisco, Los Angeles, Buenos Aires,Milano şi Verona, fiind apreciat peste tot.La Salzburg atrage atenţia marelui dirijorHerbert von Karajan, sub bagheta căruiava realiza rolul Dmitri din Boris Godunov deMusorgski. Roluri în: Lysistrata, Voievodulţiganilor, Ţara surâsului, Trubadurul, Fidelio,Paiaţe, Bal mascat, Tosca, Boema, Aida, Cânteculpământului de Mahler, Requiemul de Verdi,Missa Solemnis de Beethoven şi Ioana pe rugde Honegger. Decorat cu Ordinul Cruceade Onoare a Austriei şi Ordinul SteauaRomâniei în grad de Cavaler.Spinei, Victor(26.10.1943, Lozova, Republica Moldova)Istoric, arheolog. A absolvit Facultatea deIstorie-Filosofie a Universităţii din Bucureşti.Specializare la Saarbrücken. Profesorla Facultatea de Istorie a Universităţii dinIaşi şi director al Institutului de Arheologiedin Iaşi. A participat la numeroase săpăturiarheologice. Contribuţii în domeniul EvuluiMediu timpuriu, migraţiilor popoarelornomade în estul şi sud-estul Europei laînceputul mileniului al II-lea, raporturilorromânilor cu Imperiul Bizantin, cnezatelorruseşti. Lucrări: Moldova în secolele XI-XIV,1982; Realităţi etnice şi politice în Moldova Meridionalăîn secolele X-XIII. Români şi turanici,1985; Reprezentanţi de seamă ai istoriografiei şifilologiei româneşti şi universale, 1996; Marilemigraţii din estul şi sud-estul Europei în secoleleIX-XIII, 1999; Universa Valachica. Româniiîn contextul politic internaţional de la începutulmileniului al II-lea, 2006. Membru corespondental Institutului Arheologic German (din2005), membru al Asociaţiei Arheologilordin Praga (din 2006), membru al BirouluiExecutiv al Societăţii de Ştiinţe Istorice dinRomânia. Membru corespondent al AcademieiRomâne (2001).SpulberLudovic SpiessDaniel SpoerriSpoerri, Danielnume la naştere: Daniel Isaac Feinstein(27.03.1930, Galaţi)Artist plastic. Tatăl era evreu convertit lacreştinism, mama elveţiană. Tatăl a fost ucisde nazişti în 1941, în Transnistria. Adoptatde unchiul matern, al cărui nume l-a preluat.Stabilit cu familia în Elveţia, la Fribourg, în1942. A studiat baletul cu Preobrajenskaia.Prim-balerin al Operei din Berna, a dansatîn balete după Eugen Ionescu şi Picasso.A fondat în 1959 Multiplication d’Art Transformable,care putea produce copii dupăarta tridimensională a lui Marcel Duchamp,Dieter Roth, Victor Vasarely. Atras de avangardă,se întâlneşte cu Jean Tinguely, MarcelDuchamp şi Man Ray, împreună cu carefondează neorealismul, al cărui manifest afost publicat în 1960. S-au alăturat LynnChadwick, Eduardo Paolozzi. A scris TopographieAnécdotée du Hasard, 1962. Numelesău este asociat şi cu mişcarea Fluxus, detip dadaist. A stat un an pe insula Symi înMarea Egee (tipul de călătorie spre propriileorigini pe care l-a făcut şi Hundertwasser),după care a publicat A Gastronomic Itinerary,1970. A fost profesor la Kunstakademie dinMünchen, la Brest şi Viena (1978–1989).A creat Grădina cu sculpturi (1990–1997)de la Seggiano, Italia. A lucrat litografie şiserigrafie, lucrări tridimensionale, grupate încicluri: Krieger der Nacht (Luptătorii nopţii); DieSpieler (Jocobijuterii); Schweizer Tessinergeschirr,seria Sevilla.Spulber, Nicholas(1.01.1915, Bucureşti – ?.01.2004, Indiana)Economist. Familie originară din satulSpulber, Ţara Vrancei. A absolvit AcademiaComercială la Bucureşti. Specializare la Paris,unde s-a stabilit înainte de al Doilea RăzboiMondial. A fost corespondent al FrancePresse pe lângă ONU, New York, din 1950,când şi-a făcut şi specializarea în economie laNew School, cu accent pe chestiunea româneascăşi economiile est-europene. Stabilit723ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 723 31.10.2011 17:29:44

724la Universitatea Bloomington, Indiana, din1954, devenit profesor de economie din1961. Director al Institutului pentru StudiiEuropene al universităţii din 1974. Lucrări:The Economics of Communist Eastern Europe,1957; The State and Economic Development inEastern Europe, 1966; Socialist Managementand Planning: Topics in Comparative SocialistEconomics, 1971; Organizational Alternatives inSoviet-Type Economics, 1979; Restructuring theSoviet Economy: In Search of the Market, 1991;Managing the Amercican Economy from Rooseveltto Reagen, 1997; The Economics of WaterResources: from Regulation to Privatization,1994; Redefining the Role of the State, 1997;Russia’s Economic Transitions, 2003. A editat,în colaborare: The Soviet Economy: Structure,Principle, Problems, 1962; Quantitative EconomicPolicy and Planning: Theory and Models ofEcononmic Control, 1976. Profesor Emerit alBloomington University. Doctor HonorisCausa al Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politiceşi Administrative din Bucureşti.Stahi, Constantin D.(1844, Dobreni, jud. Neamţ – 1920, Iaşi)Pictor. Familie fugită din Basarabia de teamatătarilor în veacul al XVIII-lea. A studiatla Şcoala de Belle Arte din Iaşi şi a fostrecomandat de director, Gh. PanaiteanuBardasare, pentru o bursă acordată deministrul Costa Foru spre a se specializa laMünchen (1871–1873), continuată cu unadin caseta personală a regelui, apoi din baniisăi (1883–1884). S-a specializat în gravurăşi a devenit profesor la Şcoala de Belle Artedin Iaşi. A fost cel mai bun gravor în lemn alperioadei şi este considerat părintele gravuriiîn lemn din România Mică.Stahl, Henri H.a semnat şi Henry H. Stahl sau H.H. Stahl(1901, Bucureşti – 9.09.1991, Bucureşti)Antropolog şi sociolog. Provine dintr-ofamilie cu strămoşi veniţi din Alsacia şi dinElveţia francofonă, a fost fiu al lui Henri S.(1877–1942, iniţiatorul stenografiei, şi fratemai mic al lui Şerban Voinea, activist al PartiduluiSocial Democrat, ca şi al scriitoareiHenriette Yvonne S., căsătorită cu PetruDumitriu). Reprezentant de frunte al şcoliimonografice a lui Dimitrie Gusti, autorprestigios în domeniile sociologiei rurale,antropologiei culturale, istoriei sociale, teorieietnografice şi memorialisticii. Adept alcercetărilor empirice, fundamentate teoreticşi metodologic şi al înţelegerii procesuale şiraţionale a culturii şi societăţii. A fost autorulunei celebre metode de stenografie, apărutăîn 1908, şi stenograf-şef al ParlamentuluiStahiRomâniei, i-a asistat pe Dimitrie Gusti şi peGheorghe Vlădescu-Răcoasa în realizareaunei vaste acţiuni interdisciplinare de scrierea monografiilor satelor din România. Camembru fondator al Societăţii Criterion s-afăcut cunoscut prin poziţia sa marxistă, în1932 având diferende cu Lucreţiu Pătrăşcanu,care susţinea o poziţie leninistă. În1934, împreună cu Alexandru Cristian Tell,Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu şi PetruComarnescu, a înfiinţat revista Criterion.În 1936, împreună cu Dimitrie Gusti şiVictor Ion Popa, a înfiinţat Muzeul Satuluidin Bucureşti. În 1938, contrar spirituluigeneraţiei sale, s-a declarat antifascist.Lucrări: 1934 – Tehnica monografiei sociologice;1939 – Nerej, un village d’une régionarchaique, 3 vol.; 1946 – Sociologia satuluidevălmaş românesc; 1950 – 1965 – Contribuţiila studiul satelor devălmaşe româneşti, 3 vol.;1966 – Les anciennes communautés villageoisesroumaines; asservissement et pénetration capitaliste;1975 – Teoria şi practica investigărilorsociale, 2 vol.; 1979 – Traditional RomanianVillage Communities: The Transition from theCommunal to the Capitalist Mode of Productionin the Danube Region (Cambridge UniversityPress); 1980 – Teorii şi ipoteze privind sociologiaorânduirii tributale; 1981 – Amintiri şi gânduridin vechea şcoală a monografiilor sociologice;1983 – Eseuri critice. Despre cultura popularăromânească; 1986 – Dimitrie Gusti. Studii critice;1992 – Probleme confuze în istoria socială aRomâniei. În 1990 a fost ales membru titularal Academiei Române.Stahl, Henriette Yvonne(9.01.1900, St. Avold, Lorena, Franţa –25.05.1984, Bucureşti)Prozatoare. Soră a lui Henri H. S. şi mătuşă alui Paul H. S. Prima soţie a lui Petru Dumitriu.A urmat Conservatorul de Artă Dramaticăla Bucureşti. A debutat cu proză detip naturalist: Voica, 1924, şi a continuat cuo proză rafinată şi puternică despre mediulcitadin: Mătuşa Matilda, Premiul Femina,1928; Steaua robilor, 1933; Între zi şi noapte,1942; Marea bucurie, 1947; Fratele meu, omul,1965; Nu mă călca pe umbră, 1969.Stahl, Paul H.(4.05.1925, Bucureşti)Sociolog. A absolvit sociologia la Bucureştica elev al lui Dimitrie Gusti. Director adjunctla Centrul de Cercetări Psiho-Medico-Pedagogice(1949–1953), cercetător la Institutulde Istoria Artei (1953–1963) şi la Institutulde Studii Sud-Est-Europene (1963–1969).A plecat în Franţa în 1969, fiind profesorla École des Hautes Études en SciencesENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 724 31.10.2011 17:29:45

StamatiConstantin D. Stahi Henriette Yvonne Stahl Irimie Staicu Constantin Stamati-CiureaSociales, la Universitatea Réne Descartes-Sorbona(din 1970) şi membru la Laboratoired’Anthropologie Sociale, dependentde Collège de France. Lucrări: Arhitecturaîn Muzeul Satului, în colaborare (1956),Ceramica de Hurez, în colaborare (1956), Artapopulară românească: ceramica (1956), Arhitecturapopulară românească. Regiunea Hunedoara,în colaborare (1956), Arta populară românească,regiunea Piteşti, în colaborare (1957),Arhitectura populară românească. RegiuneaPloieşti, în colaborare (1957), Planurile caselorromâneşti ţărăneşti (1958), Scoarţe româneşti,în colaborare (1966), Arta populară din zoneleArgeş şi Muscel, în colaborare (1967), Folclorulşi arta populară românească (1968), Civilizaţiavechilor sate româneşti (1968), Meşterii ţăraniromâni şi creaţiile lor de artă (1969), Histoirede la décapitation (Paris, 1986), Le radici di unavalle alpina: antropologia storica e sociale dellaVal Tartano (Sondrino, 1995), Name and SocialStructure: Examples Southeast Europe (NewYork, 1998), Triburi şi sate din sud-estul Europei(2000), Familia şi şcoala. Contribuţii la sociologiaeducaţiei (2002). Cavaler al Ordinului PalmesAcademiques, Franţa. Membru de onoare alAcademiei Române (1993).Staicu, Irimie(15/28.04.1905, Cristian, jud. Braşov –12.07.1989, Bucureşti)Inginer agronom. A absolvit Şcoala Superioarăde Agricultură de la Herăstrău.Specializare la Manhattan – Kansas, SUA.Profesor la Facultatea de Agricultură, apoila Facultatea de Biologie a Universităţii şi laInstitutul Agronomic din Bucureşti. Şef desecţie la Institutul de Cercetări pentru Cerealeşi Plante Tehnice de la Fundulea, directorgeneral la Institutul de Cercetări Agricole.Contribuţii în domeniul îngrăşămintelorchimice şi organice. Lucrări: Aratul pe solulbrun-roşcat de pădure şi efectele lui asupra recoltelorde grâu, porumb, ovăz şi mazăre, 1941; Agrotehnică,2 vol., 1958, în colaborare; Pregătireaşi păstrarea îngrăşămintelor, 1956; Probleme alemediului înconjurător, 1972. Membru al Academieide Ştiinţe Agricole şi Silvice, membrucorespondent al Academiei Române (1963).Stamati-Ciurea, Constantin(4.05.1828, Chişinău – 22.02.1898, CaracuşeniiVechi, jud. Hotin, Basarabia)Scriitor. Fiu al lui Constantin Stamati.A absolvit Facultatea de Drept, Filosofieşi Ştiinţe ale Naturii la Sorbona. A fostsecretar al Ambasadei Ruse la Paris, Berlin,Londra. După 1850 se întoarce în Basarabia,lucrează la cancelaria guvernatorului militar,devine membru al Comitetului Statistic dinBasarabia. Din 1860 se retrage pe moşia sadin Caracuşenii Vechi şi se dedică literaturiişi artelor (pictură, fotografie, astronomie).Lucrări: literatură – Neneaca, cuconaşul ei şidascălul (adaptare a piesei omonime a luiC. Stamati), titlu schimbat în Cometa anului1853 sau încă o dată Mitrofanuşca pentru versiunearusă (1853); Amintiri despre o vânătoaredin Basarabia (Odessa, 1854); Silven (teatru,1857), Scene din viaţa de provincie (1857), Opuridramatice, 2 vol. (Cernăuţi, 1888, 1893), InsulaSagalin (roman, 1894), Moartea lui Lermontov(Odesa, 1885). Membru al Societăţii Teatraledin Moscova.Stamati, Constantin (Costache)(1786, Huşi sau Iaşi — 12.09.1869, Ocniţa,judeţul Hotin, azi Republica Moldova)Scriitor. Tată al lui Constantin S.-Ciurea,A colaborat la Albina românească şi Dacialiterară. A fost membru al Societăţii deMedici şi Naturalişti din Basarabia, precumşi al Societăţii Imperiale de Istorie şi Antichităţidin Odesa. Era un bun cunoscătorde franceză, rusă şi greacă şi a deţinut maimulte funcţii publice în Basarabia. A fost uniluminist: Suceava şi Alexandru cel Bun în sec.XV; Marele Ştefan şi bravul său hatman Arbore;Neneaca, cuconaşul ei şi dascălul; Geniul vechi alromanilor şi românii de astăzi; Despre Basarabiaşi cetăţile ei vechi ş.a. Autor de compunerioriginale şi de imitaţii din autori europeni,725ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 725 31.10.2011 17:29:45

726Constantin StamatiIleana Stana-Ionescua evocat în Musa românească (1868) mitologiaşi istoria naţională, dovedind o imaginaţiefabuloasă şi predilecţie pentru viziuneamacabră şi umorul grotesc. A scris Povesteapovestelor (1843), basm în versuri albe, sintezăa spiritului folcloric cu fantasticul oriental.A mai scris fabule şi comedia de factură clasicăCum era educaţia nobililor români în secolultrecut, când domneau fanarioţii în ţară, precumşi dialogul satiric Holteiul şi boiernaşul etc.A fost unul din membrii fondatori (1866)ai Societăţii Academice Române (AcademiaRomână), reprezentând Basarabia.Stan, Aurelian(19.06.1910, Bogzeşti, jud. Neamţ –24.06.2003, Bucureşti)Inginer. A absolvit Facultatea de Ştiinţe aUniversităţi din Cluj, specialitatea matematică,apoi a urmat cursurile Şcolii Superioarede Fabricare a Armamentelor în Franţa şiale Facultăţii de Electrotehnică la InstitutulPolitehnic din Bucureşti, devenind inginerelectromecanic. În 1969 şi-a susţinut tezade doctorat cu tema „Contribuţii la studiulacustic în prezenţa unui ecran“. De-a lungulanilor a fost profesor de matematici, balisticăşi tehnică militară la Şcoala de Ofiţeri deAviaţie şi de Artilerie Anitaeriană, la InstitutulPolitehnic, unde a fost şef al Catedrei demecanică, la Academia Militară, din nou laInstitutul Politehnic din Bucureşti. În paralela desfăşurat o intensă muncă de cercetare,aducând contribuţii originale în domeniulvibraţiilor, al acusticii sălilor de spectacole,al infrasunetelor şi al tehnicii militare.Rezultatele demersurilor sale ştiinţifice aufost publicate în peste 200 de lucrări, studii,comunicări, din care amintim: Mecanica tehnică,Combaterea zgomotelor şi a vibraţiilor, Omulîn prezenţa vibraţiilor, Acustica modernă, importantdomeniu interdisciplinar, Acustica mediuluiînconjurător. Ca preşedinte al Comisiei deacustică a Academiei Române a contribuitla promovarea studierii acestui domeniu.A fost vicepreşedinte al unor societăţi deStanacustică din Europa, membru corespondental Academiei de Ştiinţe din România, distinscu Medalia de Argint a Societăţii de AcusticăFranceze. În 1993 a fost ales membru deonoare al Academiei Române.Stana-Ionescu, Ileana(14.09.1936, Brad, jud. Hunedoara)Actriţă. Italiancă după etnie. A debutatca actriţă în 1955, la vârsta de 19 ani, laTeatrul de Stat din Reşiţa, în Şcoala femeilorde Molière. În 1959 se transferă la TeatrulTineretului din Piatra Neamţ. Din 1965desfăşoară o prestigioasă activitate teatralăla Teatrul Naţional din Bucureşti, precumşi la televiziune. Din 2002 este societar deonoare al Teatrului Naţional din Bucureşti.Deputat în Parlamentul României înlegislatura 2000–2004, ca reprezentantă aminorităţii italienilor din România. Roluriîn film: Merii sălbatici (1964), Un film cu ofată fermecătoare (1966), Drum în penumbră(1972), Păcală (1974), Un august în flăcări(1974), Doctor fără voie (1976), Gloria nu cântă(1976), Serenadă pentru etajul 12 (1976), Tufăde Veneţia (1976), Eu, tu şi Ovidiu (1977), Alpatrulea stol (1978), Singur printre prieteni(1979), Dumbrava minunată (1979), Şantaj(1981), Alo, aterizează străbunica! (1981),Grăbeşte-te încet (1981), Secretul lui Bachus(1983), Cucoana Chiriţa (1986), Cuibul deviespi (1986), Secretul lui Nemesis (1986),Chiriţa în Iaşi (1987), Zâmbet de soare (1987),Campioana (1989), Harababura (1990), ...escu(1990), Bloodlust: Subspecies III (1994), Meurtrespar procuration (1995), Aici nu mai locuieştenimeni (1995), Sexy Harem Ada-Kaleh (2001),Căsătorie imposibilă (2004) – serial TV, Milionaride weekend (2004), O soacră de coşmar(2006), Păcală se întoarce (2006). Societar deonoare al Teatrului Naţional din Bucureşti.Premiul pentru excelenţă al Galei UNITER,1998. Placheta de Aur a UARF pentrumerite deosebite în dezvoltarea artelor şiculturii cinematografice, 2001. Distinsă cuOrdinul naţional Serviciu Credincios îngrad de Cavaler (2002).Stanca, Dominic(31.01.1926, Cluj – 26.07.1976, Bucureşti)Poet şi actor. Soţ al regizoarei SoranaCoroamă Stanca. A absolvit SeminarulPedagogic al Universităţii din Cluj, apoi Academiade Muzică şi Artă Dramatică din Cluj.Actor la Teatrul Naţional din Cluj, apoi dinBucureşti. Lucrări: Ceruri arse (1942–1945);Roata cu şapte spiţe, 1957; Strada care urcă lacer, postum, 1997. Roluri în: Frédéric Chopinde Ştefan Horea, piese de I.L. Caragiale,Maxim Gorki, Mihail Davidoglu ş.a.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 726 31.10.2011 17:29:45

StatiDominic Stanca Carol Stanciu Zaharia Stancu Sorin StatiStanciu, Carol(17.05.1938)Medic gastroenterolog. A absolvit Facultateade Medicină la Iaşi. Specializare la Londra,Odensee (Danemarca) şi Freiburg. Profesorşi rector al Universităţii de Medicină şiFarmacie din Iaşi. Fondator şi director alInstitutului de Gastroenterologie şi Hepatologiedin Iaşi. Lucrări: Gastroenterologiepractică, 1976; Boala Crohn, 1982; Semiologiamedicală de bază, 2 vol., 1989; A Guide toClinical Examination, 2002. Membru al RoyalCollege of Physicians, Anglia, al OrganizaţieiInternaţionale de Gastroenterologie, alAcademiei de Ştiinţe Medicale din România,al Academiei Oamenilor de Ştiinţă dinRomânia. Preşedinte al Societăţii Românede Gastroenterologie şi Hepatologie, desprinsădin Societatea Română de MedicinăInternă. Membru de onoare al AcademieiRomâne (2004).Stancu, Zaharia(7.10.1902, Salcia, jud. Teleorman –5.12.1974, Bucureşti)Scriitor. A studiat literatură şi filosofie laUniversitatea din Bucureşti. După absolvirea devenit jurnalist. În 1932 a scos revistaAzi şi, în 1937, ziarul democratic Lumearomânească. Amândouă au fost interzise deregimul fascist. A fost închis înainte de celde-al Doilea Război Mondial. În 1946 adevenit directorul Teatrului Naţional dinBucureşti, post pe care l-a ocupat pentrumai bine de 20 de ani. A fost membru alAcademiei Române şi preşedinte al UniuniiScriitorilor din România. A câştigat Premiulde Stat pentru literatură, iar în 1971 a primitPremiul Gottfried von Herder al Universităţiidin Viena. Cartea sa, Desculţ, 1948,este cel mai tradus roman românesc dintoate timpurile, în 24 de limbi. În adunareagenerală din 25–27 martie 1949 s-a hotărâtînfiinţarea Uniunii Scriitorilor, fiind alespreşedinte activ. Deputat în Marea AdunareNatională (1964). Lucrări: Poeme simple,Premiul Societăţii Scriitorilor Români, 1927;Albe, 1937; Anii de fum, 1944; memorialistică:Zile de lagăr, 1945; romane: Taifunul, 1937;Desculţ, Premiul de Stat, 1952; Jocul cu moartea,1962; Ce mult te-am iubit, 1968. Laureatal Premiului de Stat şi membru al AcademieiRomâne (1955).Stanomir, Dumitru(12.09.1930, Bucureşti)Inginer. A absolvit Facultatea de Electrotehnicăla Institutul Politehnic din Bucureşti.Profesor la Facultatea de Electronică şiTelecomunicaţii a Politehnicii din Bucureşti.Contribuţii privind stabilirea unor analogiipentru sisteme electromagnetice, metodelevariaţionale pentru sisteme electrice. Membrual Institute of Electrical and ElectronicsEngineers, SUA, membru fondator alSocietăţii Acustica, România. Membru alAcademiei de Ştiinţe Tehnice din România.Stati, Petru(24.01.1903, Tăuşeşti, jud. Iaşi – 8.06.1978, Iaşi)Poet şi traducător. A absolvit studii clasicela Facultatea de Litere a Universităţii PetruMovilă din Kiev. A fost profesor de latină laBălţi şi Iaşi. Fondator al revistei Cuget moldovenesc,Basarabia. În 1944 a optat pentruRomânia. A făcut închisoare (1952–1964).Ca poet se află în linia modernismului interbelic:Din timpuri de urgie, 1930; Spre viitor,1932; Icoane de lumină, 1936; Strofe pentru veacnou, 1937; Cartea dorurilor mele, 1939; Talazspre veac nou, 1940; Chemarea soarelui, 1943.A tradus din latină: Satirici şi epigramiştilatini, 1967; Poeţi latini, 1973.Stati, Sorin(1.02.1932, Bucureşti – 16.01.2008, Bologna)Lingvist. A absolvit Limbi clasice la Universitateadin Bucureşti şi a fost profesorla aceeaşi universitate. A rămas în Occidentdin 1971, fiind profesor invitat la Paris,Innsbruck, Lund, Aarchus, dar abia din1981 profesor de glotologie şi fundamentele727ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 727 31.10.2011 17:29:45

728lingvisticii la Universitatea din Bologna.Lucrări: La semantique des adjectifs en languesromanes, 1958; Introducere în lingvisticastructurală, 1966, împreună cu SolomonMarcus şi Edmond Nicolau; Teorie şi metodăîn sintaxă, 1967; Istoria lingvisticii, împreunăcu Al. Graur şi Lucia Wald, 1971; Manualedi semantica descrittiva, 1978; Il dialogo: considerazionidi linguistica pragmatica, 1982; Letransphrastique, 1992; Methodologie der Dialoganalyse,cu Edda Weigand, 1992; Sintassie Lessico dell’Argomentazione, 2000; I giochi diparole, 2001; Principi di analisi Argomentativa,2002; Problemele actuale ale semanticii lingvistice,2003. Preşedinte al International Associationfor Dialogue Analysis şi vicepreşedinteal Société Internationale de LinguistiqueFonctionnelle, preşedinte al AssociazioneInternazionale per lo Studio del Dialogo.A fost o vreme şi director al Institutului deLingvistică Semiotică din Bologna. Membrude onoare al Academiei Române (1993).Stăncescu, Dumitru(20.12.1866, Bucureşti –9.07.1899, Axenfels, Elveţia)Culegător de folclor. A absolvit liceulSf. Sava, unde l-a avut profesor pe Gh.Dem. Teodorescu. A colaborat la Literatorul.A făcut studiile şi doctoratul la Liège, Belgia,specialitatea ştiinţe politice şi administrative.A fost primul director al colecţiei Bibliotecapentru Toţi (1895) înfiinţată de CarolMüller (şvab, bănăţean ca origine, probabildin familia lui Theodor Müller, care a datnumele Trupei Lirice dirijate de EduardWachmann). A scris proză scurtă şi a culesfolclor. Lucrări: Memoriile unui căţel, 1884;Monologul unui papagal, 1884; Basme culese dinpopor, 1885, prefaţa Moses Gaster; Snoave sauglume populare, 1892; Cerbul de aur şi alte basmepentru copii culese din gura poporului, 1893;Glume şi poveşti, 1895, prefaţa Al. Vlahuţă.Stănciulescu, Ion(24.05.1936, Braşov)Inginer. A absolvit Facultatea de Electronicăşi Telecomunicaţii la Institutul Politehnic dinBucureşti. Şef al Centrului Tehnic de întreţinereîn telecomunicaţii al regiunii Piteşti,director general al Centrului Naţional deStudii şi Cercetări pentru Comunicaţii.Contribuţii în domeniul transmisiunilor cumodulaţia impulsurilor în cod (modernizareaechipamentului de căi telefonice, radiorelee,echipamente de linie). Preşedinte al Comisieide Comunicaţii, Informatică şi Microtehnologiia Colegiului Consultativ pentru Cercetare-dezvoltare.Preşedinte al consiliului deconducere al Sistemului de ManagementStăncescual Reţelei Internaţionale de Telecomunicaţii(din 1993). Membru al Academiei de ŞtiinţeTehnice din România.Stănculescu, Ioan Toma Alexandru(20.05.1919, Bucureşti)Inginer. A absolvit Facultatea de Construcţiila Şcoala Politehnică din Bucureşti. A lucratla Administraţia Porturilor şi Comunicaţiilorpe Apă, la Direcţia Generală a CanaluluiDunăre–Marea Neagră. A condus cercetărilehidrotehnice şi geotehnice pentru stabilireatraseului şi soluţiilor tehnice la metroulBucureşti. Profesor la Universitatea Tehnicăde Construcţii din Bucureşti. Laureatal Premiului de Stat (1963). Preşedinte deonoare al Societăţii Române de Geotehnicăşi Fundaţii. Membru al Academiei de ŞtiinţeTehnice din România.Stănculescu, Silviu(24.01.1932, Timişoara – 23.10.1998, Bucureşti)Actor. Şi-a început cariera ca sportiv deperformanţă, dar, din cauza unui accident, atrebuit să şi-o schimbe. A absolvit IATC laBucureşti. Actor la Teatrul de Comedie. S-afăcut remarcat ca actor de film, iar rolurilelui sunt semnificative pentru parcursulcâtorva decenii de film românesc. Roluri înfilm: La patru paşi de infinit (1964); Cerul începela etajul III (1967); Simpaticul domn R (1969);Paraşutiştii (1972); Pe aici nu se trece (1975);Războiul Independenţei (serial TV) (1977);Manole – Meşter valah (1978); Pentru patrie(1978); Acţiunea „Autobuzul” (1978); VladŢepeş (1979); Al treilea salt mortal (1980); Noi,cei din linia întâi (1986); François Villon, poetulvagabond (1987); Mircea (1989); TriunghiulMorţii (1998).Stănescu, Carmen(29.07.1925, Bucureşti)Actriţă. A absolvit Conservatorul Regalde Muzică şi Artă Dramatică, promoţia1944–1948, la clasa profesoarei MarioaraVoiculescu. În tinereţe a practicat sportul deperformanţă. A debutat în 1945 în piesa FraţiiKaramazov. Roluri în teatru: D’ale carnavaluluide I.L. Caragiale, 1951; Invitaţie la castel deJean Anouilh, 1958; Cidul de Pierre Corneille,1959; O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale,1962; Apus de soare de Barbu ŞtefănescuDelavrancea, 1967; Tartuffe de J.B.P. Molière,regia Ion Finteşteanu, 1967; Mecanismulinfernal de Jean Cocteau, 1979; Nu se ştie niciodatăde George Bernard Shaw, 1985; VlaicuVodă de Alexandru Davila, 1982; Marea deEdward Bond, 1987; Călătorii cu mătuşa meade Graham Greene, 1988; Menajeria de sticlăde Tennessee Williams, 1992; Părinţii teribiliENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 728 31.10.2011 17:29:45

StâncăIon Stănciulescu Silviu Stănculescu Carmen Stănescu Nichita Stănescude Jean Cocteau, 1993; Locomotiva de AndréRoussin, 1994; Nunta lui Krecinski de AleksandrVasilievici Suhovo-Kobîlin, 2000; Leulîn iarnă de James Goldman, 2001; Egoistulde Jean Anouilh, regia Radu Beligan, 2004.Roluri în film: Doi vecini după Tudor Arghezi,1958 (debut în film); Runda 6, 1965; Tinereţefără bătrâneţe, 1969; Fraţii Jderi, 1974; Premieradupă Aurel Baranga, 1975; Muşchetarulromân, 1975; Povestea dragostei, 1975; Războiulde Independenţă, serial tv, 1977. Distinsă cuOrdinul Naţional Serviciu Credincios îngrad de Ofiţer, 2000. Artistă Emerită în 1964.Maestră a sportului în 1952. Este societar deonoare al Teatrului Naţional I.L. Caragialedin 2001. În 2004 a primit Premiul deexcelenţă în teatru, cu ocazia împlinirii a 60de ani de teatru, oferit în cadrul festivităţiiFemeile de succes ale anului 2004.Stănescu, Nichita(31.03.1933, Ploieşti – 13.12.1983, Bucureşti)Poet. A absolvit Filologia la Bucureşti.Redactor la diverse publicaţii. A scris o liricăde ordin conceptual, înnoind mijloaceleliricii moderne: Sensul iubirii, 1960; O viziuneasupra sentimentelor, 1964, Premiul UniuniiScriitorilor; 11 elegii, 1966; În dulcele stil clasic,1970; Noduri şi semne, 1982; Antimetafizica,1999, postum. Laureat al Premiului Herder(1975), al premiului Coroana de Aur laFestivalul Serile Poetice de la Struga (1982),Banatul Sârbesc. Membru post-mortem alAcademiei Române (1990).Stănescu, Vasile(4.02.1925, Bucureşti)Economist, jurist. A absolvit în 1948 Academiade Studii Economice din Bucureşti.Director în Ministerul Culturii, director alFundaţiei Elias. Activitatea sa ştiinţifică aconstat în elaborarea şi publicarea, în ţarăşi străinătate, a 30 de volume, precum şi apeste 350 de articole şi studii. Membru alAcademiei Oamenilor de Ştiinţă. Membrude onoare al Academiei Române (1999).O stradă din Timişoara îi poartă numele.Stăniloae, Dumitru(16.11.1903, Vlădeni, jud. Braşov –5.10.1993, Bucureşti)Teolog şi eseist. A absolvit Literele la Bucureştişi Teologia la Cernăuţi. Specializat laAtena, München, Berlin, Paris, Belgrad.A fost profesor şi rector la AcademiaTeologică din Sibiu, profesor la InstitutulTeologic din Bucureşti. A făcut închisoare(1958–1963) şi s-a întors la teologie în 1965.Adept – ca şi Nichifor Crainic – al ortodoxiei,a scris lucrări explicative în acest sens,care au susţinut, înainte de război, armăturaideatică a unor creaţii literare prolegionare,fiind, după război, percepute doar încadrul restrâns al specialiştilor: Ortodoxie şiromânism, 1939; Iisus Hristos sau restaurareaomului, 1943; Carte de învăţătură creştinăortodoxă, 1952; Teologia dogmatică ortodoxă,1978; Spiritualitatea ortodoxă, 1981; Poziţiadomnului Lucian Blaga faţă de creştinism şi ortodoxie,1993; Catolicismul de după război, 1993.A tradus din greceşte Filocalia, 10 volume,1946–1981. Doctor Honoris Causa al Facultăţiide Teologie din Salonic, din Belgrad şial Universităţii din Bucureşti. Membru alAcademiei Române (1991).Stâncă, Ştefan, nume la naştere Stein(16.05.1865, Iaşi – 11.01.1897, Iaşi)Medic oftalmolog. Socialist. A începutFacultatea de Medicină la Iaşi şi a absolvit-ola Bucureşti. A răspândit în mase cunoştinţede igienă şi cultural-ştiinţifice. A fost medicîn judeţele Prahova, Dâmboviţa şi Ilfov.A aparţinut Cercului Socialist de la Iaşi şi afost primul medic din România care a făcutmedicină socială. Texte: Mediul social ca factorpatologic; Darwin şi Malthus în etiologie, Dialecticaîn medicină, Câteva articole de igienă, Încercăriasupra patologiei şi patogenezei în diverseepoci istorice. Ales post-mortem membru alAcademiei Române (1948).729ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 729 31.10.2011 17:29:45

SteinbergDumitru Stăniloae Ştefan Stâncă Saul Steinberg Alexandru Sterca-Şuluţiu730Steinberg, Saul(15.06.1914, Râmnicu Sărat –12.05.1999, New York)Desenator. A absolvit Facultatea de Filosofiea Universităţii din Bucureşti şi Facultateade Arhitectură la Politehnica din Milano,publicând la Bertoldo (revistă satirică). Odatăcu apariţia legilor antisemite în Italia (1938),a plecat în Republica Dominicană, apoi înSUA (1942), unde a fost ilustratorul publicaţieiThe New Yorker (1942–1976). Apoi s-amutat la Columbia Pictures, unde a făcutanimaţie pentru Walt Disney până în 1987.Steinhardt, N(icu)prenume la naştere Aurelian(29.07.1912, Bucureşti – 30.03.1989, Rohia)Eseist. A absolvit Dreptul la Bucureşti.A făcut închisoare după război. A participatla cercul Viaţa Românească. Evreu, a devenitortodox şi s-a călugărit la Rohia. A scriseseuri: În genul... tinerilor, 1934; Între viaţă şicărţi, 1976; Incertitudini literare, 1980; Criticala persoana întâi, 1983; Escale în timp şi spaţiusau Dincoace şi dincolo de texte, 1987; Prin alţiispre sine, 1988; Jurnalul fericirii, 1991, postum;Dăruind vei dobândi, 1992, postum; Dumnezeuîn care spui că nu crezi... Scrisori către VirgilIerunca, 1967–1983, 2000, postum.Stelescu, Mihail(16.07.1907, Galaţi – 16.07.1936, Galaţi)Disident legionar. A devenit membru alLegiunii Arhanghelului Mihail (devenităGarda de Fier) ca elev de liceu. Există sursecare susţin fie că a fost agent al SiguranţeiStatului, fie adept al lui Carol al II-leainfiltrat în rândurile legionarilor. Distins delegionari cu Crucea Albă, a fost ales în ParlamentulRomâniei (1932) din partea lor şi ainiţiat organizarea Cruciadei Românismului,o disidenţă legionară cu elemente de stânga.A plecat la Galaţi şi a scos o revistă antilegionară.La o tabără de muncă din Basarabia,comuna Budachi, a cerut eliminarea luiCorneliu Zelea Codreanu, dar a fost trădatşi eliminat din mişcare de un juriu condusde Cantacuzino Grănicerul, format din zecemembri şi numit Decemvirii. (Au fost prinşitoţi cei zece şi ucişi de jandarmi în drumspre închisoarea Jilava, 1938.)Stephănescu, GeorgeV. Ştephănescu, GeorgeSterca-Şuluţiu, Alexandru(15.02.1794, Abrud – 7.09.1867, Blaj)Mitropolit şi folclorist. Frate cu Ioan S.-Ş.A studiat la Alba Iulia şi Blaj. Mitropolitgreco-catolic în Transilvania, în situaţiaîn care mitropolia a devenit independentăde arhiepiscopia romano-catolică de Strigoniu.A lucrat, alături de Andrei Şaguna,spre a obţine drepturi politice şi socialepentru românii din Transilvania. A sprijinitînvăţământul românesc la Blaj, ca şi întoată Transilvania. Lucrări: Istoria Horii şi apoporului românesc din Munţii Apuseni ai Ardealului,1860, prima monografie a răscoalei luiHorea, Cloşca şi Crişan.Sterca-Şuluţiu, Ioan(1796, Abrud – 1858, Abrud)Proprierar de mine de aur la Abrud.Greco-catolic. Frate cu Alexandru S.-Ş.Ofiţer în armata imperială austro-ungară întimpul războaielor napoleoniene. Paşoptist.A sprijinit acţiunea lui Avram Iancu princonstruirea unor tunuri de lemn. L-a adăpostitpe Alexandru Golescu, aflat pe caleaexilului, în drum spre Paris. Principalul scopal acţiunilor sale a fost păstrarea de cătreromâni a proprietăţilor din Munţii Apuseni.Stere, Constantin nume la naştere Sterea,porecla şi pseudonimul Şărcăleanu,pseudonimul Nicanor & Co(1/13.06.1865, Horodişte, jud. Soroca,Basarabia – 26.06.1936, Bucov, jud. Prahova)Scriitor şi om politic. Familie originară dinBotoşani, care avea pământuri la Ciripcău,Basarabia. A studiat Dreptul la Chişinăuşi a fost influenţat de socialismul utopic,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 730 31.10.2011 17:29:46

StoiaIoan Sterca-Şuluţiu Constantin Stere Jean Alexandru Steriadi Margareta Sterianaderând apoi la narodnicism. Arestat deOhrana în 1883, a fost trimis în Siberia şi atrecut dintr-un loc în altul, fără a renunţa laideile sale. L-a întâlnit pe Lenin la Krasnoiarskîn 1889. Eliberat în 1891, a venit înRomânia în 1892 şi i-a contactat pe socialişti(Constantin Dobrogeanu-Gherea, GarabetIbrăileanu, Iosif şi Sofia Nădejde, AntonBacalbaşa). Profesor de drept administrativşi constituţional la Universitatea din Iaşi.A intrat în PNL formând o aripă de stânga,de inspiraţie narodnicistă, adaptată laindustrialismul românesc, şi care s-a numitpoporanism. După revoluţia din 1905 dinRusia s-a întors în Basarabia şi a întemeiat,alături de Pan Halippa, Ion Inculeţ şi AlexeiMateevici, publicaţia Basarabia. Revenitla Iaşi, a fondat, împreună cu Paul Bujor,revista Viaţa românească, cea mai longevivăpublicaţie românească până astăzi. A fostprefect de Iaşi. În 1918 a reprezentat laChişinău Guvernul Marghiloman şi a militatpentru unirea lui cu Partidul NaţionalŢărănesc din Transilvania. A fost autorullegislaţiei de descentralizare a administraţieilocale, influenţat de ideile economice ale luiVirgil Madgearu.Steriadi, Jean Alexandru(29.10.1880, Bucureşti – 23.11.1956, Bucureşti)Pictor şi grafician. A studiat la Bucureşticu G.D. Mirea, apoi la München şi laParis. Profesor la Şcoala de Arte Frumoasedin Bucureşti. A condus Muzeul Aman,apoi Muzeul Kalinderu şi a fost profesorla Şcoala de Arte Plastice din Bucureşti.Este iniţiatorul şi promotorul saloanelorde alb-negru în grafică. Lucrări: Hamali înportul Brăilei, Chivuţele în Piaţa Mare, Vânzătoarede dantelă. Mai târziu a pictat peisajeurbane şi acvatice, colţuri ale vechiuluiBucureşti, imagini din Dobrogea şi dinnumeroasele sale călătorii. A practicat cusucces şi litografia. Membru al AcademieiRomâne (1948).Sterian, Margareta(16.03.1897, Buzău – 9.09.1992, Bucureşti)Pictoriţă. Evreică după etnie, măritată Sterian.A urmat Şcoala Evanghelică din Bucureşti,unde i-a fost profesor de limba românăIoan Slavici. A studiat Belle Arte la Paris şia frecventat cursurile de sociologie ale luiDimitrie Gusti la Bucureşti. A călătorit înAnglia, Austria, Danemarca, Franţa, Norvegia,Suedia, SUA. A participat la campaniamonografică a satelor româneşti şi a pictat6 portrete de copii din Drăguş. Ca pictoriţăa participat la mişcarea de avangardă alăturide Marcel Iancu, M. H. Maxy. Soţul său afost ucis ca legionar. A fost adepta culturală alui Mircea Eliade. A făcut parte din CenaclulCriterion şi după 1945 a avut interdicţie deexprimare, publicând, sub pseudonim, laESPLA (director fondator Petru Dumitriu)traduceri din Whitman, Poe, Eliot, Sandburg.A scris şi literatură: Antologia poezieiamericane moderne, traducere, 1947; Poeme,1969; Castelul de apă, microroman, 1971;Soare difuz, 1974; Din petice colorate, 1977;Oblic peste lume, memorii. Premiul MinisteruluiArtelor, 1929. Premiul special al UniuniiArtiştilor Plastici, 1985. Muzeul Naţional deArtă din Bucureşti a instituit Premiul MargaretaSterian care se acordă anual pentrucreaţie plastică şi muzeografie.Sternberg, Iacob(1890, Lipcani, Basarabia – 1973, Moscova)Om de teatru. A scris în idiş. Continuator allui Abraham Goldfaden. A creat şi condusteatrul de limbă idiş de la Bucureşti (1930),ca şi publicaţia de limbă idiş de la Iaşi, Likht,unde a urmărit şi comentat renaşterea limbiişi culturii idiş în România.Stoia, Achim(1910, Mobu, jud. Sibiu – 1973, Iaşi)Compozitor. A început Conservatorul laBucureşti, ca elev al lui Alfonso Castaldi, şil-a continuat la Paris la Schola Cantorum731ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 731 31.10.2011 17:29:46

StoianAchim Stoia Gheorghe Stoica Petre Stoica (poet) Constantin Stoiciu732cu Paul Le Flem şi Charles Koechlin, şi laŞcoala Normală de Muzică, fiind elev allui Paul Dukas. A fost profesor de muzicăla Târgovişte, Focşani şi Sibiu. S-a stabilitla Iaşi ca profesor la Conservator şi dirijor,apoi director al orchestrei Moldova. A culesşi prelucrat folclor, ceea ce se simte încompoziţiile sale. Lucrări: Învârtită (1937);Zece colinde pentru cor mixt, 1937; Coral variat(1947); Trei jocuri din Ardeal (1947); Şasecoruri populare româneşti, 1947; suita În lumeacopiilor (1950); Suita a II-a simfonică (1952);Trei cântece de nuntă, 1955; Suita a III-a simfonică(1956); Suita a IV-a Sibiana (1956); Suitaa III-a simfonică (1956); Suita a IV-a Sibiana(1956); Cinci cântece de dragoste, 1957; Zececoruri pe melodii populare din Moldova, 1962;Triptic coral, 1968; Rapsodia I Moldovenească(1963); Suita a V-a. Mica suită (1966); Suita aVl-a Ardelenească (1967). Laureat al Premiuluide Stat (1952).Stoian, Stanciu(7/20.09.1900, Vârteju-Lehliu, jud. Dâmboviţa –11.08.1984, Bucureşti)Pedagog. A absolvit Filologia, Secţia pedagogie,la Universitatea din Bucureşti. Profesorde pedagogie la Universitatea şi InstitutulPolitehnic din Bucureşti. Contribuţii îndomeniul didacticii, metodei şi metodologiei.Lucrări: Din problemele localismuluieducativ, 1932; D. Gusti – reformatorul şcolar şipedagogul, 1937; Sociologia şi pedagogia satului,1943; Metodologia comparativă în educaţie şiînvăţământ, 1968; Pedagogia şi cercetarea interdisciplinară,1972. Membru corespondent alAcademiei Române (1963).Stoica, Gheorghe(20.07.1900, Bucureşti – 1976, Bucureşti)Om politic. Membru fondator al PCR.Membru în comitetul de grevă de la AteliereleGriviţa (1929). L-a adus pe GheorgheGheorghiu-Dej în mişcarea comunistă.A luptat în războiul civil din Spania. Refugiatîn URSS în timpul celui de-al Doilea RăzboiMondial. A fost membru al CC al PMR/PCR (1948–1974); membru supleant, apoititular al Comitetului Executiv (1968–1974);prim-secretar al comitetului orăşenescBucureşti al PCR (1950–1953); ambasadorîn RD Germană (1953–1956); director generalal Direcţiei Generale pentru ConsiliilePopulare (1969–1976).Stoica, Petre(15.02.1931, Jimbolia – 20.03.2009, Jimbolia)Poet. A absolvit Facultatea de Limbi germanicela Universitatea din Bucureşti. Corectorşi redactor de editură la Bucureşti. Lucrări:Poeme, 1957; Pietre kilometrice, 1963; Miracole,1966; Arheologie blândă, 1969; O casetă cu şerpi,1970; Trecătorul de demult, 1975; Copleşit deglorie, 1980; Numai dulceaţa porumbelor, 1985;Tango şi alte dansuri, 1990; Vizita maestruluide vânătoare, 2002. De mai multe ori laureatal Premiului pentru poezie al Uniunii Scriitorilor.Distins cu Ordinul Naţional PentruMerit în grad de Cavaler.Stoica, Petre(23.07.1949, Râmnicu Vâlcea)Inginer. A absolvit Facultatea de Automaticăa Institutului Politehnic din Bucureşti. Profesorla Facultatea de Automatică. Profesorinvitat în Olanda, Suedia, Marea Britanie.Contribuţii în modelarea sistemelor, a prelucrăriistatistice a semnalelor, analizei şipredicţiei seriilor temporale. Sunt metodede analiză care-i poartă numele. Membrucorespondent al Academiei Române (1991).Stoicescu, Constantin C.(23.08.1881, Bucureşti – 29.05.1944, Bucureşti)Jurist. A absolvit Dreptul la Paris şi s-a specializatla Berlin. Profesor şi decan la Facultateade Drept a Universităţii din Bucureşti.Lucrări: Curs elementar de Drept roman, 2 vol.,1912, 1913; Noile teorii asupra injuriei. Studiu deDrept roman, 1907; La date de la prohibition desdonations inter virum et uxorem, 1941. Membrucorespondent al Academiei Române (1936).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 732 31.10.2011 17:29:46

Stoicescu, Lazăr(5.10.1901, Ploieşti – 1975, Bucureşti)Inginer (petrol şi gaze). A absolvit Politehnicadin Timişoara. Profesor de termodinamică laPolitehnica din Timişoara, apoi profesor şirector la Politehnica din Bucureşti. Directorgeneral al Planificării uzinelor în MinisterulIndustriei. Este considerat creatorul şcoliiromâneşti de termotehnică. A proiectat oserie de maşini termice deosebit de eficiente,printre care un compresor performant şiunele maşini termice militare.Stoicescu, Liviu Dan(21.01.1933, Constanţa)Inginer. A absolvit Facultatea de Mecanică,Secţia construcţii navale şi instalaţii de bordla Institutul Politehnic din Galaţi. Profesor laInstitutul Politehnic din Galaţi. Contribuţiiîn domeniul folosirii metodei elementelorfinite pentru calcularea barelor cu pereţisubţiri, ca şi a fluidului din jurul navei, îndomeniul hidroelasticităţii şi vibraţiilornavei. Lucrări: Metode matriceale în teoriastructurilor de nave, 1973, în colaborare; Rezistenţamaterialelor, 1986. Membru în AsociaţiaOamenilor de Ştiinţă şi Asociaţia Română deMecanica Ruperii. Membru al Academiei deŞtiinţe Tehnice din România.Stoicescu, Nicolae(30.11.1924, Slatina, jud. Olt –15.09.1999, Bucureşti)Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie aUniversităţii din Bucureşti. Cercetător laInstitutul de Istorie N. Iorga din Bucureşti.Ambasador al României în Grecia. Lucrări:Curteni şi slujitori. Contribuţii la istoria armateiromâne, 1968; Bibliografia localităţilorşi monumentelor feudale din România. ŢaraRomânească, 1970; Vlad Ţepeş, 1976; MateiBasarab, 1982; Dicţionar istoric al judeţuluiDâmboviţa, 1984. Membru de onoare alAcademiei Române (1993).Stoiciu, Constantin(16.02.1939, Iaşi)Jurnalist, producător de film, scriitor. Unchial lui Liviu Ioan S. A studiat Filosofia laBucureşti. A emigrat în 1982 în Canadaşi s-a stabilit la Montréal. În ţară a scrisscenarii pentru filme de Andrei Blaier, DanPiţa, Lucian Pintilie. După plecare a colaboratla postul de radio Europa Liberă, afondat editura şi revista Humanitas, 1985,încurajând mai ales debutanţii din comunitatearomânească. Lucrări: Dimineaţa, 1967,volum de schiţe, una din ele devenită scenariulde film – Dimineţile unui băiat cuminte,Stoilow1968; Peştele de fontă, 1969; Trufie, 1974; Filipcel bun, devenită scenariu de film, 1977;Pasarela, 1979; Le roman du retour, 1991; Del’insouciance, 1994; Fragments frivoles d’éternité,1998; La surprénante dignité d’un inconu quiétouffe, 1999; L’attente, 2001.Stoiciu, Liviu Ioan(19.02.1950, Dumbrava Roşie, Piatra Neamţ)Prozator. Nepot al lui Constantin S. Contestatarrecunoscut, din 22 decembrie 1989 şipână la 5 martie 1990 (când se va retrage)va fi în fruntea judeţului Vrancea, preşedinteal CFSN/CPUN Vrancea, membru alParlamentului Provizoriu. În ianuarie 1990fondează la Focşani revista literară bilunarăRevista V, pe care o va conduce trei sferturi dean. Din 1990 îşi va aduce cartea de muncă laBucureşti (la Uniunea Scriitorilor, la redacţianoului săptămânal literar Contrapunct, fiindales din februarie 1990 redactor-şef – pentruca în anul următor să demisioneze din funcţieşi să se transfere, ca redactor principal,la revista Viaţa Românească). Din 1991 pânăazi este şi redactor-colaborator la ziarulCotidianul. În 1995, cofondator al publicaţieiliterare Caietele de la Durău. Debut editorial:ciclurile de versuri Balans şi Cantonul 248 înCaietul debutanţilor, 1978, 1979. A publicatvolumele de versuri: La fanion, Premiul deDebut al Uniunii Scriitorilor, 1980; Inimade raze, 1982; Când memoria va reveni, 1985;O lume paralelă, 1989; Poeme aristocrate,Premiul de Poezie al Uniunii Scriitorilor,1991; Singurătatea colectivă, Premiul MihaiEminescu al Academiei Române, Premiulde Poezie al Asociaţiei Scriitorilor Profesioniştidin România (ASPRO), Premiul Poesispentru cea mai bună carte a anului 1996,Premiul Uniunii Scriitorilor din RepublicaMoldova, 1996; volumul Ruinele Poemului,Marele Premiu al ASPRO, Marele Premiu alFestivalului Internaţional de Poezie (EdiţiaI, Oradea), Premiul pentru Poezie pe anul1997 – Superlativele Revistei Cuvântul, 1997;volumul Post-ospicii, Premiul Asociaţiei Scriitorilordin Bucureşti, 1997; Poemul animal,2000. A publicat volumul de publicisticăJurnalul unui martor (13–15 iunie 1990, PiaţaUniversităţii, Bucureşti), 1992, şi romanele:Femeia ascunsă, 1997; Grijania, 1999.Stoilow, Simion(2/14.09.1887, Bucureşti – 4.04.1961, Bucureşti)Matematician. A absolvit Facultatea deŞtiinţe la Sorbona. Profesor la Facultateade Ştiinţe din Cernăuţi, apoi la InstitutulPolitehnic şi Universitatea din Bucureşti.Director al Institutului de Matematică al733ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 733 31.10.2011 17:29:47

StoiţLiviu Ioan Stoiciu Simion Stoilow Ionel Stoiţ Theodor Dumitru Stolojan734Academiei Române. Ambasador al Românieiîn Franţa. A făcut cele dintâi cercetări asuprateoriei ecuaţiilor liniare cu derivate parţialeîn domeniul complex. A lucrat ca profesor laUniversitatea din Bucureşti. Este cunoscutdrept creatorul teoriei topologice a funcţiiloranalitice, întemeietor al şcolii române dematematică modernă. Numele său a rămasîn terminologia domeniului: teorema Hadamard-Stoilow,frontiera Kerekjarto-Stoilow.Membru al societăţilor de matematică dinBelgia, Franţa şi România. Membru al AcademieiRomâne (1948), preşedinte al Secţieide ştiinţe matematice (1948–1961).Stoiţ, Ionel(5.07.1952, Toracul Mic, fost Begheiţi)Poet. A absolvit liceul, apoi Şcoala SuperioarăTehnică la Zrenjanin. Lucrează la Institutulde Statistică al Provinciei Voivodina ca şef aldepartamentului pentru pregătirea şi introducereadatelor, iar din 1990 la Centrul decalcul al Consiliului Executiv al Voivodinei,unde a iniţiat tehnoredactarea computerizatăa publicaţiilor consiliului. Este secretar alSocietăţii de Limba Română din Voivodinaşi membru al Comitetului de organizare aMemorialului Radu Flora, dedicat fondatoruluiS.L.R. A fost membru al comitetuluide iniţiativă, apoi redactor al revistei Tribunatineretului. Din 1992 activează la SocietateaLiterar Artistică Tibiscus din Uzdin, ca vicepreşedinte.Sprijină organizarea FestivaluluiInternaţional de poezie Drumuri de spice.A fost redactor-şef al revistei de satiră şiumor Scărpinatu’, unica revistă de acest gendin Iugoslavia. Este fondator şi preşedinteal Cenaclului Literar Folomoc din Torac şivicepreşedinte al Cenaclului de creaţie în graibănăţean Cea Ventilă din Uzdin. A pregătitpentru editare computerizată publicaţiileîn limba română Tibiscus, Cuvântul românesc,Vorba noastră, Curcubeul timocean ş.a. Scrie versuriîn grai bănăţean, dar şi în limba românăliterară, publicând în Banatul Sârbesc, RepublicaMoldova, România. Volume: Zâmbiţi,vă rog, 1992; Am venit din nou în sat, 1993;Eu în lumea mea de visuri, 2002; Hai cu mine încoşie, 2002; Cuvinte de plumb, 2002; Stoiţisme,2002. Distins cu mai multe premii: premiul I,premiul II şi premiul III pentru interpretarela Festivalul de Umor al Românilor dinVoivodina, Begheiţi–Torac, 1971; Uzdin,1986; Torac, 1972; Premiul Mihai Eminescula Festivalul Internaţional de Poezie MihaiEminescu – Voievodul poeziei Româneşti,Târgovişte, 2004; Premiul Gheorghe Bulic laFestivalul Internaţional de poezie Drumuride spice, Uzdin, 2005; Premiul I – Zariştietnici la Festivalul Internaţional Lumină linăorganizat de Societatea Culturală Patrimoniu,Timişoara, 2006.Stolojan, Theodor Dumitru(24.10.1943, Târgovişte)Economist şi om politic. A absolvit Academiade Studii Economice din Bucureşti.A fost economist în Ministerul IndustrieiAlimentare şi Agriculturii, în Ministerul deFinanţe (unde a fost şeful DepartamentuluiBugetului şi director al DepartamentuluiRelaţii Valutare şi Financiare Internaţionale,1988–1989). Membru al Partidului Liberal,a produs ruptura care a regrupat o parte aliberalilor (democrat-liberalii) alături de PartidulDemocrat, devenit Democrat Liberal(2006). Ministru al Finanţelor (1990–1991),preşedinte al Agenţiei Naţionale de Privatizare,în care calitate a elaborat proiectulLegii privatizării şi înfiinţării Fondului Proprietăţiide Stat. Prim-ministru al României(1991–1992), în care calitate a decis recapitalizareabăncilor prin schimbarea raportuluide schimb leu/dolar. A lucrat pentru BancaMondială şi pentru Grupul Tofan. Consilieral preşedintelui României pe probleme economice(2006–2007).Storch, Franz(11.09.1927, Timişoara – 6.06.1982, Bucureşti)Prozator. Şvab ca etnie. S-a dus de bunăvoie prizonier în lagăr în URSS, ca etnicENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 734 31.10.2011 17:29:47

StorckFranz Storch Cecilia Storck Botez Carol Storck Cecilia Storck Cuţescugerman, în timpul celui de-al Doilea RăzboiMondial, în locul surorii sale. Comunistdin ilegalitate. A fost redactor la NeuerWeg şi redactor-şef la Volk und Kultur (1969–1982). Lucrări: Gebannte Schatten (Umbreîncătuşate), 1959; Im Krawallhaus – EinLausbub entdeckt die Welt (În casa cu tărăboi –un puşti descoperă lumea), 1963; Drei schwereTage (Trei zile grele), 1968; Sonst geschahnichts – kurze Prosa (În rest nu s-a întâmplatnimic. Proză scurtă), 1978. Vicepreşedinte alUniunii Scriitorilor din România. La Timişoarai s-a ridicat un bust.Storck Botez, Cecilia(4.07.1914, Bucureşti – 1994, Paris)Pictoriţă şi ceramistă. Fiică a lui Frederic şia Ceciliei Cuţescu St., mamă a lui AlvaroBotez. A absolvit Academia de Arte Frumoasela Bucureşti. Asistentă a lui MirceaEliade la Lisabona, în perioada războiului,unde acesta era ataşat cultural. A plecatdefinitiv la Paris în 1982. A participat laexpoziţii în România, Franţa, Elveţia, Cehoslovacia,Germania, Turcia, Japonia. Medaliade Aur la Expoziţia Artelor Decorativede la München (1967). Premiul Naţionalpentru Artă, Bucureşti 1968. Distinsă cuOrdinul Muncii clasa a III-a. Membru alAcademiei Internaţionale de Ceramică dela Geneva.Storck, Carol(10.05.1854, Bucureşti – 1926, Bucureşti)Sculptor. German ca etnie. Fiu al lui Karl şifrate al lui Frederic St. A studiat la AcademiaRegală de Artă din Florenţa şi la Philadelphia,SUA. În sculptură a fost un emulal tatălui său, combinând neoclasicismulcu mitologia locală. A realizat împreună cufratele său statuile alegorice de la Palatul deJustiţie şi multe statui funerare (DimitrieBolintineanu, Iulia Hasdeu, ca şi statuia luiCarol Davila de la Facultatea de Medicină).Storck Cuţescu, Cecilianume la naştere Cecilia Cuţescu(14.03.1879, Câineni, jud. Vâlcea –29.10.1969, Bucureşti)Pictoriţă. Căsătorită (al doilea soţ) cu FredericSt. A studiat la Académie Julian, Paris.Influenţată de Art Nouveau. A lucrat în uleişi frescă, executând pictura propriei salecase, azi casa memorială a familiei Storck,ca şi numeroase peisaje de la Balcic, undefamilia avea de asemenea o casă. A executatportretul lui George Enescu. A avut douăfiice – Gabriela, arhitectă, şi Cecilia (Lita),ceramistă, ca şi un fiu din prima căsătorie,Romeo Kuntz St., pictor.Storck, Frederic (Fritz)(1872, Bucureşti – 1942, Bucureşti)Sculptor. Fiu al lui Karl şi frate al lui Carol St.Soţ al Ceciliei Cuţescu St. A studiat la Şcoalade Belle Arte din Bucureşti, apoi la München.A fost profesor la Şcoala de Belle Artedin Bucureşti, ca şi tatăl său. A executat,împreună cu fratele său, statuile de pe faţadaPalatului de Justiţie din Bucureşti. A introdusîn România moda sculpturii de salon. A executatbusturile lui Alexandru Macedonski,Ion Heliade Rădulescu, ca şi portrete alegorice:Adolescenţa, Portret de femeie (al soţiei sale).Storck, Karl(21.05.1826, Hanau, Germania –30.03.1887, Bucureşti)Sculptor. Tată al lui Carol şi Frederic (Fritz)St. Mason. Bijutier, a fost adus în 1848 laBucureşti de bijutierul Josef Resch. În 1857şi-a început propria afacere mutându-sela München, unde a studiat şi sculptura.S-a întors la Bucureşti în 1859, la sugestialui Theodor Aman. Când acesta a înfiinţatŞcoala de Belle Arte, a devenit profesor desculptură şi a creat, practic, şcoala de sculpturăromânească. A combinat neoclasicismulcu mitologia românească. Lucrări: statuile735ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 735 31.10.2011 17:29:47

StorinFrederick Storck Karl Storck Gheorghe Storin Pavel Stratan736Universităţii Bucureşti (dărâmate în 1944):zeiţa Minerva încoronând ştiinţele şi artele,statuia lui Mihai Cantacuzino din faţa bisericiiSf. Gheorghe, bustul lui Theodor Aman.Storin, Gheorghenume la naştere Gheorghe Hagi Stoica(17.02.1883, Bucureşti – 1.10.1968, Bucureşti)Actor. Grec la origini. A absolvit Conservatorulde Artă Dramatică din Bucureşti caelev al lui Petre Liciu şi C.I. Nottara. A fostprofesor la acelaşi conservator şi actor alTeatrului Naţional, ca şi al CompanieiAlexandru Davila şi Companiei Bulandra-Storin-Manolescu-Maximilian. Fondator,ală turi de cei de mai sus, al primului Sindicatal Artiştilor Dramatici şi Lirici. I-a avut parteneripe Aristizza Romanescu, C. I. Nottara,Marioara Voiculescu, Elvira Popescu, TonyBulandra, Lucia Sturdza Bulandra ş.a. şi afost unul dintre actorii care i-au lansat peI.L. Caragiale pe scena românească, directoral Naţionalului fiind Alexandru Davila, şipe clasicii dramaturgiei româneşti: VictorIon Popa, B.Şt. Delavrancea, G.M. Zamfirescu,Victor Eftimiu ş.a. A fost unul dintrefondatorii cinematografiei româneşti, interpretând,în regia lui Jean Georgescu, roluriîn filme încă de la începutul secolului XX,turnate în studiourile de la Budapesta: Amorurileunei prinţese, 1913; Pe valurile fericirii,1920; Televiziune, 1931; Trenul fantomă, 1933.Stratan, Pavel(11.11.1970, Nişcani, Republica Moldova)Cantautor. A absolvit Academia de Teatru,Muzică şi Arte Plastice din Chişinău. Compunecântece de muzică uşoară, pe versuriproprii şi le interpretează (voce şi chitară).Sinteză între folclorul moldovenesc şicel citadin, stil muzical influenţat de celrusesc. Dă concerte în Republica Moldovaşi România. Albume: Amintiri din copilărie,I – 2002, II – 2003, ambele Discul de Platinăal Casei de producţie Cat Music; III – 2005,Discul de Aur al aceleiaşi case de discuripentru cea mai bună vânzare.Străjescu, Ioan(1833, Raşcov, Basarabia – 4.10.1873, Bucureşti)Om politic. La origini familia este din satulStraja, sat de graniţă din jud. Suceava. Înrolatîn armata rusă, a participat la diverse campanii,fiind căpitan de husari. Apoi s-a retrasdin armată şi a călătorit mult, în Europa şiAsia. Stabilit la Bucureşti, a devenit deputatliberal în Parlament şi a ocupat diverse funcţiiîn administrarea capitalei. A tradus dinrusă mai ales lucrări referitoare la principiileorganizării administrative: Aşezământ pentrurânduiala Adunărilor dvoreneşti alegerilor şi aslujbelor ce urmează după iale, 1832. Şi-a lăsatîntreaga avere statului român spre a instituiburse studenţeşti pentru cei care studiauîn Europa. Membru fondator al SocietăţiiAcademice Române (1866).Străjescu, Nicolae D. a semnat StrajeskoNicolai în rusă şi Strazhesko Mikola D.,în polonă(30.10.1876, Odessa, azi în Ucraina – 1952, Kiev)Medic. Din familia Străjescu, la originidin satul Straja, jud. Suceava. A absolvitInstitutul de Medicină la Kiev. Specializarecu profesorul V.P. Obrazţov, fondatorulşcolii de terapie ucrainene. Profesor şi şefla Departementul de patologie şi terapie alInstitutului de Medicină din Kiev. Fondatoral Institutului de Medicină Clinică din Kiev,care s-a unit în 1940 cu Departamentul deterapie al Istitutului de Medicină şi au creatDepartamentul regional pentru protecţiasănătăţii din regiunea Cernăuţi. Retras cuinstitutul în Başkiria (1941–1945), a condusşi Departamentul de terapie al Institutuluide Medicină din Başkiria. Contribuţii ladiagnoza bolilor de inimă prin mijloacesonice (sistolă/extrasistolă), metodă numită„sunetul Străjescu“, la diagnoza şi tratamentulreumatismului, al insuficienţelorcirculatorii. Distins cu Ordinul Sfânta Anaclasa a III-a, Ordinul Sf. Stanislav claselea III-a şi a II-a. A fost academician în treiacademii: Academia de Ştiinţe a Ucrainei,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 736 31.10.2011 17:29:47

Andrei StrâmbeanuVladimir StreinuAcademia de Ştiinţe a URSS, Academia deMedicină a URSS.Strâmbeanu, Andrei(25.08.1935, Fântâna Albă, Basarabia)Scriitor. A absolvit Institutul Pedagogic dinChişinău. A fost redactor (ca student) laziarul Cultura Moldovei (1958), demis în acelaşian pentru articolul „Situaţie afumată“;redactor la editurile Şcoala Sovietică şi CarteaMoldovenească (demis, tot în 1959, dincauza prieteniei cu poetul disident PetruCărare); consilier-traducător la PrezidiulSovietului Suprem al RSSM (1960, demisîn acelaşi an); redactor la ziarul TinerimeaMoldovei (1961, demisionat după doi anidin cauza articolului „De ce nu mai cântăNicolae Sulac“?); consilier la Comitetulde Stat al RSSM pentru edituri, poligrafieşi comerţul cu cărţi (1965, peste un andemisionat din cauza unui denunţ). În1966 devine membru al Uniunii Scriitorilordin Moldova; în 1967 – redactor la revistaliterară Nistru şi la editura Cartea Moldovenească,dar în 1969 este demis pentruantisovietism. A fost deputat (1998) înParlamentul Republicii Moldova. Lucrări:teatru – Minodora, Consumatorul de onoruri,Clopotul care şi-a înghiţit limba, Armăsarulcu dinţi de aur, poemul Lupii şi alte poezii,povestiri şi eseuri au fost adunate şi publicateîn volumul Contrapunct, apărut în 2003.În colaborare cu ansamblul de muzicăuşoară Noroc, a înregistrat mai multe şlagăre:„Primăvara“, „Dor, dorule“, „Mama“,„Despărţire“, „Ajută-mă, te rog, ca să teuit“, „Mino dora“, „Sunt o fată fericită“ş.a. Decorat cu Medalia Mihai Eminescu(1997), Ordinul Republicii (2010), PremiulI.L. Caragiale al Academiei Române (2008).Streinu, Vladimirnume la naştere Nicolae Iordache(23.05.1902, Teiu, jud. Argeş –26.11.1970, Bucureşti)Istoric literar. A absolvit Literele la Bucureşti.În 1922, cu sprijinul poetului VasileStroeVoiculescu, este angajat secretar de redacţiela revista Cugetul românesc, scoasă de TudorArghezi şi Ion Pillat. În acelaşi timp începesă frecventeze cenaclul Sburătorul. Făcândpolitică ţărănistă, a fost pentru scurtă vreme(1932–1933) deputat. Din 1942 e numitdirector al revistei Preocupări literare, care,din 1943, devine Kalende. În 1947 îşi susţineexamenul de doctorat la Universitateadin Iaşi cu teza „Versul liber românesc“.Face închisoare (1959–1962), fiind arestatîn grupul Noica. Eliberat în 1962, devinecercetător ştiinţific principal la Institutul deIstorie şi Teorie Literară (în 1965) la propunerealui G. Călinescu. Reabilitat în 1969, enumit director la Editura Univers. Lucrări:Pagini de critică literară. Marginalia. Eseuri,1938, urmat de Recitind pe clasicii noştri. IonCreangă (1939), Clasicii noştri (1943), Literaturaromână contemporană. Antologie (1943),Istoria literaturii române (în colaborare cuTudor Vianu şi Şerban Cioculescu, 1944),Versificaţia modernă (1966), Calistrat Hogaş(1968), Pagini de critică literară, 2 vol. (1968),care vor continua postum până la vol. Vinclusiv (1977). Tot postum vor apăreamicromonografia Ion Creangă (1971), volumulde versuri Ritm imanent (1971), Studii deliteratură universală (1973). A îngrijit primaediţie critică de Opere ale lui Calistrat Hogaş,2 vol. (1944, 1947), şi o ediţie anglo-românăa capodoperei lui Shakespeare, Tragedia luiHamlet, prinţ al Danemarcei (1965). În 2006a fost ales membru post-mortem al AcademieiRomâne.Streza, Liviu(12.10.1947, Sâmbăta de Sus, jud. Braşov)Teolog. A absolvit Institutul Teologic laSibiu, s-a specializat la Bucureşti, la Institutuldin Bossey şi la Facultatea de TeologieCatolică din Frigourg, Elveţia. Profesor laInstitutul Teologic din Sibiu. Lucrări: Chipurictitoriceşti în pictura bisericilor româneştidin Transilvania, 1974; Botezul în diferite rituriliturgice creştine, 1984; Taina mirungerii înBiserica Ortodoxă şi în Bisericile Vechi, Orientale,1987; Relatările unor pelerini ruşi din secoleleXVI-XVIII în trecere prin ţările române despreviaţa liturgică ortodoxă şi locaşurile de cult româneşti,1988; La signification mystique de l’espacesacre selon la théologie orthodoxe, 1993.Stroe, Aurel(5.05.1932, Bucureşti – 3.10.2008, Bucureşti)Compozitor. A absolvit Conservatorul laBucureşti. A studiat pianul cu Maria Fotinoşi compoziţia cu Marţian Negrea. Specializarela Darmstadt şi în SUA în muzicăelectronică. Profesor la Conservatorul din737ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 737 31.10.2011 17:29:48

738Aurel StroeBucureşti. Profesor invitat la Strasbourg.A concertat la Avignon, Berlin, Roma, Paris,Metz. Plecat în Germania, la Mannheim, în1986. Lucrări: Ţării mele, 1959; Concert pentrupian, 1966; Introspecţie sonoră la Bach, 1988;Ciaconna cu unele licenţe, 1995; Preludii lirice,1999; Mandala, 2001; Concert pentru acordeon,2001. Meritul Cultural clasa a IV-a (1969),Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor(1998), distins de preşedintele Franţei cuOrdinul de Cavaler al Literaturii şi Artelor(1991), laureat al Premiului Herder (2001).Stroescu, Vasile V(asilievici)(11.11.1845, Trinca, judeţul Hotin –13.04.1926, Bucureşti)Om politic, filantrop. A făcut studii la LiceulRegional din Chişinău, la liceul din Kameneţ-Podolsk,la Richelieu din Odessa. A studiatDreptul la Universitățile din Moscova,Petersburg şi Berlin. Apoi a călătorit prinEuropa şi Africa. Şi-a folosit averea pentrua susţine crearea de şcoli româneşti în Basarabiaşi Transnistria. Membru de onoare alAcademiei Române (1910).Sturdza, Alexandru(19.11.1791, Iaşi – 1854, Sankt Petersburg)Diplomat şi publicist rus de origine românească.Fiu al lui Scarlat S. şi al SultaneiMo ruzzi, în fapt urmaş al domnilor fanarioţicare au domnit atât în Moldova, câtşi în Ţara Românească, după înlăturareadomnilor pământeni. Educat în Franţa şiGermania, a intrat în serviciul diplomaticrus în 1817 şi a scris, la cererea ţaruluiAlexandru I, în vederea Congresului de laAix-la-Chapelle (Aachen), 1818, lucrareaMémoire sur l’Etat actuel de l’Allemagne, în faptun proiect al Sfintei Alianţe, prima afirmareclară a identităţii europene, dincolo de oriceclivaje etnice ori religioase. A lăsat Considérationssur la doctrine et l’esprit de l’Égliseorthodoxe, 1816; La Grèce, 1821; Oeuvres posthumesreligieuses, historiques, philosophiques etlittéraires (5 vol., Paris, 1858–1861).StroescuVasile V. StroescuSturdza, Dimitrie (Ştefan Ferdinand) G.(11.10.1938, Iaşi)Fizician. Fiu al lui Gheorghe S. şi al norvegieneiMargaret Kavaal. A plecat din ţară cufamilia la 10 ani. A absolvit Facultatea deFizică Atomică la Lausanne. A participat, catenisman, la Cupa Davis. A fondat companiade cosmetice Deesse (1971). A donat baniipentru restaurarea Palatului Culturii din Iaşi(2002) şi a fost consul onorific al Românieila Zürich. Preşedinte de onoare al FundaţieiMagazin Istoric.Sturdza, Grigorie(1821, Iaşi – 1901, Bucureşti)General. Fiu al lui Mihail S., educat în Germaniaşi Franţa, general al armatei otomaneşi şef al oastei Moldovei. Mason. Contracandidatullui Al. I. Cuza în 1859 la tronul Moldovei.A scris Lois fondamentales de l’univers(Paris 1891). Statuia mausoleului său dincimitirul Bellu a fost făcută de Bourdelle, iardupă mutarea osemintelor la Agapia a fostluată de familie.Sturdza, Mihail(1795, Iaşi – 8.05.1884, Paris)Domn al Moldovei. Grec la origine. Tată allui Grigorie S. A înfiinţat la Iaşi AcademiaMihăi leană, care i-a purtat numele, primaformă de învăţământ superior din ţărileromâne. A decretat emanciparea ţiganilor(1844) şi a secularizat averile mănăstireşti,pentru ca veniturile lor să fie folosite în scoplaic, la modernizarea ţării. A reprimat mişcarearevoluţionară de la 1848. A fost domn alRegulamentului Organic promovat de Rusiaîn principatele române după revoluţia luiTudor Vladimirescu, aflat în siajul Eteriei. Întimpul domniei sale s-au construit drumurişi au fost puse bazele viitoarei industrii.Sturdza-Bulandra, Lucia(25.08.1873, Iaşi – 19.09.1961, Bucureşti)Actriţă. Soţie a actorului Tony Bulandra.Una dintre marile figuri ale scenei româneşti,de neuitat în roluri de compoziţie dindramaturgia universală şi naţională, spiritorganizatoric, talent pedagogic care a formatgeneraţii întregi de actori, ca profesoară, 30de ani, la Conservatorul de Artă Dramaticădin Bucureşti: Nicolae Bălţăţeanu, GeorgeCalboreanu, Dina Cocea, Radu Beligan,Victor Rebengiuc. A absolvit Facultatea deLitere şi Filosofie din Bucureşti. În 1898 adebutat la Teatrul Naţional din Bucureşti,iar în 1914, împreună cu soţul ei, a întemeiato companie particulară. Din 1941 esteactriţă a Teatrului Municipal din Bucureşti,iar din 1947 până la sfârşitul vieţii a fostENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 738 31.10.2011 17:29:48

SturzaMihail Sturdza Lucia Sturdza-Bulandra Dim. A. Sturdza-MiclăuşanuHelmut Sturmerdirectoarea acestui teatru, astăzi TeatrulLucia Sturdza-Bulandra. A jucat şi în primulfilm artistic românesc (Amor fatal – 1911).Volume: Actorul şi arta dramatică, 1912.Sturdza-Miclăuşanu, DimitrieA(lexandru), numit şi Mitiţă Sturdza(10.03.1833, Miclăuşeni, jud. Iaşi —8.10.1914, Bucureşti)Om politic. Mason. Educat la AcademiaMihăileană, şi-a continuat studiile în Germania,unde a luat parte la mişcările politice alevremii. Ulterior a devenit secretar particularal lui Alexandru Ioan Cuza. După aceea s-aîntors împotriva lui Cuza, devenind membruîn guvernul liberal al lui Ion Brătianu. În1899 a fost ales lider al partidului ca succesoral lui Ion Brătianu. A fost ministru al LucrărilorPublice (1861, 1866–1867, 1876–1878,1884–1885, 1902–1903), agent diplomaticla Constantinopol (1868–1870), ministru deFinanţe (1870–1871, 1877, 1878–1881, 1888,1902), ministru al Cultelor şi InstrucţiuniiPublice (1885–1888), ministru al AfacerilorStrăine (1895–1896, 1897–1899, 1901–1902,1904, 1907), ministru de Război (1901–1904,1907), prim-ministru (1895–1896; 1901–1905; 1907–1908). Lucrări: Banca Naţionalăşi reforma monetară, 1889; Acte şi documentereferitoare la istoria renascerei României, 11 vol.,1889–1909; Domnia regelui Carol I. Fapte.Cuvântări. Documente 1866–1876, 1906;Memoriu asupra portretelor domnilor români,1875; Partidul Naţional Liberal de la 1876 pânăla 1888. Cu două anexe cuprinzând manifestelepartidului de la 8 mai şi 11 septembrie 1888,1888; Chestiunea naţională, 1894. A sprijinitpublicarea colecţiilor de documente istoricefăcute de Constantin Hurmuzaki (30 devolume, Bucureşti, 1876–1897), precum şialte acte şi documente în afară de pamfletepolitice minore. Cu sprijinul lui a fost trimisGr. Tocilescu să caute în arhivele ruseştidocumente referitoare la Dimitrie Cantemir,pentru a alcătui ediţia de Opere complete, 8 vol.,singura care a apărut. A donat Academieio impresionantă colecţie de documente şihărţi. Membru al Academiei Române (1871),vicepreşedinte al ei (1879–1882), preşedinte(1882–1884), secretar general (1885–1914).Sturdza-Şcheianu, Dimitrie C.(19.05.1839, Iaşi – 6.02.1920, Bucureşti)Istoric, om politic. El a descoperit Psaltireașcheiană la mănăstirea Voroneţ, care şi-a luatnumele după descoperitor. Iar acesta dupămoşia sa de pe Siret, Şcheia (conacul datadin 1808). Conservator ca opţiune politică.Ministru al Justiţiei (1891–1895) în GuvernulLascăr Catargiu şi director al Băncii Agricole.A donat Bibliotecii Academiei colecţia sa decărţi rare şi manuscrise vechi, care au intratîn seria de documente Hurmuzaki. Membrude onoare al Academiei Române (1907).Sturmer, Helmut(2.02.1942, Timişoara)Pictor şi scenograf. A absolvit Institutul deArte Plastice la Cluj. A fost scenograf la TeatrulGerman din Sibiu şi la Teatrul Bulandradin Bucureşti. A făcut şi scenografia filmelorNunta de piatră, Dincolo de nisipuri, TănaseScatiu. A avut expoziţii personale la Bucureşti,Sidney, în Germania. A plecat la Münchenîn 1977. A realizat scenografia pentrumai mult de 200 de spectacole de teatru şioperă, ca şi pentru şase filme regizate deLucian Pintilie, Andrei Şerban, Liviu Ciulei.Premiul pentru Scenografie al UAP, 1974.Sturza, Ion(9.05.1960, Pârjolteni, Republica Moldova)Om politic. A absolvit Facultatea de Economiela Universitatea de Stat din Moldova.A contribuit la infiintarea Organizatiei deComert Exterior Moldex de pe langă guvernulRSS Moldovenesti de la Chisinau, fiindnumit vicedirector general. În 1991 a fondatşi a fost director şi preşedinte al Consiliuluide Administratie al SA Incon, unul dintreprinicipalele grupuri financiar-industrialedin Republica Moldova. În 1998 a devenit739ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 739 31.10.2011 17:29:48

740Ion SturzaFORBESValentina Sturzaviceprim-ministru, ministru al Economieişi Reformelor (guvernul Ciubuc), iar în1999 prim-ministru. Din 2002 preşedintedirectorgeneral al companiei RompetrolMoldova, parte a celui mai mare grup industrialromânesc privat, cu majoritatea operatiunilorsi activelor în România şi Europade Sud-Est, iar din 2005 a deţinut funcţiade Director General Adjunct al companieiRompetrol Group. Din 2009 este preşedintea Fondului Investiţional GreenLight Invest.Face parte din consiliul de administraţie amai multor fundaţii şi companii internaţionale,inclusiv Fundaţia Familia Sturza.Sturza, Marius(26.08.1876, Şepreuş, jud. Arad –26.07.1954, Bucureşti)Medic. A absolvit Medicina la Cluj. Specializarela Viena, Paris, Berlin, Nancy. A fostprofesor al Facultăţii de Medicină din Cluj,specialitatea balneologie, apoi profesor laMedicina din Bucureşti. A înfiinţat, la Viena,sanatoriul Wällischhof, unde a introdustratamentul climato-dietetic în aer liber (sistemulcabanelor). A iniţiat în România învăţământulşi studiul complex al balneologiei,hidroterapiei, fizioterapiei şi climatologieimedicale. Lucrări: Hidroterapia bolilor aparatuluidigestiv, Climatoterapia în tratamentul boalelortubului digestiv, Protecţia tehnică şi igienicăa staţiunilor balneare şi climaterice, Balneoterapiapractică (1949). Membru de onoare al AcademieiRomâne (1938), exclus în 1948, repusîn drepturi în 1990.Sturza, Valentina nume la naştere Scafaru(20.10.1929, Ciuciuleni, jud. Chişinău)Om politic. În 1941 a fost deportată cufamilia în Kazahstan (tatăl – Grigore Scafaru,primar, deputat în Parlamentul României,colaboratorul lui Ion Inculeţ, membru al PartiduluiLiberal). În 1944 evadează. Întoarsă laChişinău, face studii la Şcoala nr.1 (absolvităîn 1949). În 1950 este arestată şi deportată adoua oară. S-a întors acasă în 1956. A fostSturzaeliminată de la Universitatea din Chişinăudin motive politice. A absolvit Institutul deIndustrie şi Comerţ din Moscova. A fost21 ani şef de secţie la Ministerul Agriculturiidin Chişinău. A participat activ la mişcareanaţională din perioada 1989–1991. Din 2000este preşedinta Asociaţiei Foştilor Deportaţişi Deţinuţi Politici din Moldova.Suceveanu, Arcadie(16.11.1952, Suceveni, rn. Adâncata,reg. Cernăuţi, Bucovina de Nord, Ucraina)Poet. A absolvit Facultatea de Filologie(secţia română) la Universitatea de Stat dinCernăuţi. A fost profesor de limba românăîn raionul Herţa, apoi redactor-şef la edituraLiteratura Artistică, devenită în 1990Hyperion. Vicepreşedinte, apoi preşedinteal Uniunii Scriitorilor din Moldova (din2010), preşedinte al filialei Chişinău a UniuniiScriitorilor din România. Lucrări: Măcheamă cuvintele, 1979; Ţărmul de echilibru,1982; Mesaje la sfârşit de mileniu, 1987; ArhiveleGolgotei, 1990; Secunda care sunt, 1993;Înfruntarea lui Heraclit, 1998; Zaruri pictate.Poeme, 2003. Distins cu Premiul Special alUniunii Scriitorilor din Moldova, 1995,Premiul Academiei Române, 1997; PremiulNaţional al Republicii Moldova, 1998.Suciu-Băcăoanu, Elena(16.02.1936, Fundătura, com. Iclod, jud. Cluj)Pilot. A intrat în aviaţie în 1953, făcândplanorism la Dudeşti Cioplea. A făcut salturidemonstrative şi antrenamente pe Herăstrăuşi la Marea Neagră. Campioană mondială laproba stil 2 500 m cădere liberă cu executarede figuri în aer, Bratislava, 1958. Singurafemeie care a obţinut vreodată acest titlu.Mai deţine trei recorduri mondiale, în grup,două în 1961 şi unul în 1964, pentru aterizarela punct fix. De 12 ori a ieşit pe locul alII-lea. Distinsă cu Medalia de Merit a FederaţieiAeronautice din Franţa şi cu MeritulSportiv clasa I (1968, 2006) în România.Suciu, Gheorghe Claudiu(6.05.1905, Blaj, jud. Alba Iulia –12.12.1990, Bucureşti)Chimist. Greco-catolic. A făcut liceul laBlaj, Beiuş şi Sibiu. Facultatea de Chimie laCluj. Specializare la Roma. Director al ServiciuluiTehnologic la Petrolifera Muntenia,şef de proiect al rafinăriei Oneşti. Profesorla Institutul de Petrol, Gaze şi Geologiedin Bucureşti. A proiectat şi dezvoltat proceselechimice în unităţi de producţie, afost preocupat de hidrodinamica ţiţeiului.A proiectat şi brevetat cuptoare tubularefolosite şi în Marea Britanie, Franţa, Italia,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 740 31.10.2011 17:29:48

Arcadie SuceveanuIndia. A contribuit la proiectarea rafinăriilorde la Ploieşti şi Borzeşti. Lucrări: Elemente deinginerie chimică, 1946; Aspecte ale fluidizării,1958; Procese calorice, 1961; Ingineria prelucrăriihidrocarburilor, 2 vol., 1973–1974. Membru alAcademiei Române (1990).Suciu, Vasile(13.01.1873, Copăcel, comitatul Făgăraş,azi jud. Braşov – 25.01.1935, Blaj)Arhiepiscop greco-catolic de Alba Iulia şiFăgăraş în 1920–1935. A fost trimis la Roma,la Institutul De Propaganda Fide. Acolo aobţinut titlul de doctor în filosofie (1894)şi în teologie (1898). Profesor la SeminarulTeologic din Blaj, prefect de studii, profesorde religie la liceul de băieţi, precum şi bibliotecaral bibliotecii arhidiecezane. A intrat înpolitica militantă, ca membru al PartiduluiNaţional Român, şi a obţinut succese în circumscripţiaVinţul de Jos, din actualul judeţAlba. În 1912, când era deja canonic, a fosttrimis la Roma de către mitropolitul VictorMihali de Apşa, a înaintat, din partea BisericiiRomâne Unite cu Roma, un memoriude protest şi a insistat pe lângă dicasteriilede la Vatican contra înfiinţării episcopieigreco-catolice maghiare la Hajdu-Bodrog.Generalul român Constantin Prezan a trimisla Blaj primul avion al Marelui CartierGeneral Român, întrucât acolo se afla celmai sigur loc de aterizare din Transilvania,sub apărarea gărzii naţionale române, alcărui comandant spiritual era chiar el,vicarul general capitular. Consiliul NaţionalRomân, prezidat de Ştefan Cicio-Pop, a decissă convoace acolo Adunarea de la Alba Iulia,la 1 decembrie 1918. La 27 noiembrie 1918,Vasile Suciu a dat Circulara pastorală nr. 5742,prin care anunţa prăbuşirea Imperiului Austro-Ungar,subliniind dreptul popoarelorla autodeterminare. Lucrări: Hipnotism şispiritism. Studiu critic-teologic, 1906; TeologiaDogmatică fundamentală, 2 vol., 1907 (vol. I.Apologetica creştină; vol. II. Tradiţiunea şiBiserica; ed. a II-a, 1927); Teologia DogmaticăSuruceanuVasile Suciuspecială, 2 vol., 1908 (vol. I, Dumnezeu unul.Sfânta Treime. Dumnezeu Creatorul. ÎntrupareaDomnului. Graţia, vol. II. Sacramentele îngeneral. Sacramentele în special. Eshatologia, ed.a II-a, 1927); Raporturi dintre religie, ştiinţă şisocietate, 1910. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1919).Sudan, Gabriel(1899, Bucureşti – 22.06.1974, Bucureşti)Matematician. A absolvit Facultatea deŞtiinţe a Universităţii din Bucureşti ca eleval lui Traian Lalescu şi Dimitrie Pompeiu.Specializare la Göttingen cu David Hilbert.Profesor la Institutul Politehnic din Bucureştişi cercetător la Institutul de Matematicădin Bucureşti. Contribuţii în domeniul teorieinumerelor, al funcţiilor recursive neprimitivrecursive (astăzi numite Ackermann).Lucrări: Über die geordneten Mengen, 1925; Surle nombre transfini ω ω , 1927.Surdu, Alexandru(24.02.1938, Braşov)Logician. Studiază la Universitatea dinAmsterdam logica simbolică şi fundamentelematematicii. Profesor de filosofie laFacultatea de Filosofie a Universităţii dinBucureşti. Membru al Uniunii Scriitorilordin România (1988). Lucrări: Logică clasică şilogică matematică, 1971; Elemente de logică intuiţionistă,1976; Neointuiţionismul, 1977; Actualitatearelaţiei gândire-limbaj. Teoria formelorprejudicative, 1989; Pentamorfoza artei, 1993;Vocaţii filosofice româneşti, 1995; Contribuţiiromâneşti în domeniul logicii în secolul XX, 1999;Gândirea speculativă – Coordonate istorico-sistematice,2000; Filosofia modernă – Orientări fundamentale,2002; Confluenţe cultural-filosofice,2002; Filosofia contemporană, 2003; Mărturiileanamnezei, 2004; Theory of Prejudicative Forms,2006. Membru corespondent al ConsiliuluiSuperior de Logică şi Ştiinţe Comparatedin Bologna (1972). Membru al AcademieiRomâne (1993) şi vicepreşedinte al Secţieide filosofie, teologie, psihologie şi pedagogiea Academiei Române (1993).Suruceanu (Soroceanu), Ion C.(13.12.1851, Chişinău – 18.11.1897, Chişinău)Cărturar. A făcut liceul la Chişinău şi Odessa,a început Istoria la Nejin, fără a terminafacultatea. A călătorit în Crimeea, Caucaz şipe tot litoralul de nord al Mării Negre colecţionândpiese antice greceşti. Colecţia a statla baza Muzeului Antichităţii Pontului Sciticdin Chişinău. Lucrări: Inscriptiones grecae etlatinae novissimae annis 1889-1894, MuseoSurutschaniano quod est Kishinevi inlatae. Membrual Institutului Imperial de Arheologie741ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 741 31.10.2011 17:29:48

SütöAlexandru Surdu Sütö András Alexandru Suţu Mihail Suţu742din St. Petersburg, al Societăţii ArheologiceBisericeşti din Kiev, al Societăţii de Istorie şiAntichităţi din Odessa. Membru de onoareal Academiei Române (1888).Sűtő András(17.06.1927, Cămăraşu, jud. Cluj –30.09.2006, Budapesta)Scriitor. Etnie maghiară. A absolvit Colegiulde Artă Dramatică din Cluj. Redactor-şef alunei publicaţii maghiare din Târgu Mureş,a avut interdicţie de publicare din 1980.Vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor dinRomânia (1974–1982). În 1990, în timpulevenimentelor antiromâneşti din TârguMureş, şi-a pierdut un ochi. Fondator alUDMR. Laureat al Premiului Herder (1979)şi al Premiului Uniunii Scriitorilor dinRomânia pentru Opera Omnia (1996).Suţu, Alexandru A.(30.03.1837, Iaşi – 22.09.1919, Bucureşti)Medic. Aparţine dinastiei de domni fanarioţiŞuţu. A absolvit Medicina la Paris şi alucrat la Clinica Salpetrière, ca şi la clinicide psihiatrie din Heidelberg, Berlin, München.Profesor la Facultatea de Medicinădin Bucureşti. A fost profesor de medicinălegală şi clinică psihiatrică la Medicina dinBucureşti. A fost un precursor în organizareaînvăţământului psihiatric românesc.A publicat studii asupra clasificării psihozelor,simptomelor catatonice, epilepsiei şimaniei epileptice. Lucrări: Alienatul în faţasocietăţii şi a ştiinţei, 1877; Elemente de medicinălegală, 1880; Psihiatria modernă, 1905; Raportulreciproc dintre sifilisul secundar şi psihozele primitive,1907; Balneoterapia, clinoterapia şi sistemul‚non restreint’ în terapeutica şi asistenţa modernăa alienaţilor, 1908. Membru corespondent alAcademiei Române (1888).Suţu, Mihail C.(15.02.1841, Bucureşti – 9.07.1933, Bucureşti)Istoric şi numismat. A absolvit Şcoala Centralăde Arte şi Manufactură din Paris. A fostdirector general al Poştelor, Guvernator alBăncii Naţionale a României. Numismatca vocaţie, a pus bazele cercetării numismaticeştiinţifice din România. Lucrări:Introduction a l’ étude des monnaies de l’Italieantique (vol. I – 1887; vol. II – 1889); Systemesmonétaires primitifs de l’Asie Mineure et de laGrèce, 1883; Etude sur les monnaies impérialesromaines, 1899; Poids et monnaies de Tomis,1900; Monete din colecţiunea noastră inedite saupuţin cunoscute, în urbele antice din Dobrogea,1908; Ponduri antice inedite din Tomis şi Callatis,1914; Ponduri şi monede identice din oraşelenoastre pontice, 1915; L’évolution pondérale dansl’antiquité, 1921. Membru titular al AcademieiRomâne (1909), preşedinte al secţiuniiei istorice (1922–1924).Suţu, Nicolae(25.10.1798, Constantinopol –10.01.1871, Făurei)Economist. Fiu al domnitorului AlexandruNicolae Ş. Mama sa era o Callimachi,soţia o Cantacuzino. A studiat ŞtiinţeEconomice la Paris. Specializat în statistică.A fost preşedintele Tribunalului de Comerţ(1832), postelnic (1832), mare postelnic(1834, 1842), bei al Imperiului Otoman(1834), vornic (1835), secretar particularal domnului Mihail Sturdza (1835–1848),ministru de Finanţe (1839, 1841–1843,1849), mare logofăt (1843), mare logofăt alJustiţiei (1846–1848, 1849–1851), autorulprincipal al Regulamentului InstrucţieiPublice (1843), preşedintele Sfatului administrativextraordinar, director şi acţionaral Teatrului Naţional din Iaşi (1845–1846),secretarul particular al domnului Grigore alV-lea Ghica (1849–1855), caimacam (1852),preşedinte al Consiliului de Miniştri şiministru de Interne (1853), ministru al Cultelorşi al Instrucţiei publice (1853), deputat(1859), membru al Comisiei Centrale de laFocşani a domnitorului Alexandru IoanCuza (1860–1862), statistician, economist,memorialist, om de litere, unul dintreENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 742 31.10.2011 17:29:48

fondatorii Jockey Clubului din Iaşi (1875).Lucrări: Aperçu sur l’état industriel de la Moldavie(1838), Aperçu sur les causes de la gêne etde la stagnation du commerce et sur les bésoinsindustriels de la Moldavie (1838), Quelquesobservations sur la statistique de la Roumanie(1867), Actes de l’organisation d’une BanqueNationale de Moldavie (1852), Mémoires duprince Nicolas Soutzo (postum, 1899). A fostdecorat cu ordinul turc Nişani-Iftihar (1834şi 1850), decorat cu ordinul rus Sfânta Ana(1834) şi Ordinul Sfântul Vladimir (1829 şi1851), decorat cu ordinul grec Saint-Sauveur(1842), decorat cu ordinul polonezSfântul Stanislas (1854).Szabó Gabriela(14.11.1975, Bistriţa)Atletă (alergări). Maghiară ca etnie. S-aantrenat din clasa a şasea şi până la sfârşitulcarierei cu Zsolt Gyóngyóssy. A participat lacompetiţii din 1991 (Salonic) până în 2002(Zürich). Medalii olimpice de aur (Sydney,2000, 5 000 m), argint (Atlanta, 1996,1 500 m) şi bronz (Sydney, 2000, 1 500 m).Campionate Mondiale – 5 medalii de aur(Lisabona, 1994, 3 000 m, Durham, 1995,cros echipă, Atena, 1997, 5 000 m, Sevilla,SzabóNicolae SuţuGabriela Szabó1999, 5 000 m, Edmonton, 2001, 1 500 m).Campionate Mondiale de sală – 4 medalii deaur (Barcelona, 1995, 3 000 m, Paris-Bercy,1997, 3 000 m, Maebashi, 1999, 3 000 şi1 500 m). Campionae Europene – medaliede argint (Budapesta, 1998, 5 000 m). CampionateEuropene de sală – medalie de aur(Gent, 2000, 3 000 m). A fost prima atletădin România care a câştigat Goldean League.Este vicepreşedintă a Federaţiei Române deAtletism şi studiază, la nivel de masterat,antropologia motrice la ANEFS Bucureşti.Distinsă cu Ordinul Serviciu Credincios îngrad de Comandor (2001).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢI743ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 743 31.10.2011 17:29:49

Ş744Şafran, Alexandru(12.09.1910, Bacău – 28.07.2006, Geneva)Rabin-şef al evreilor din România(1939–1948) şi apoi al celor din Elveţia(1948–1997). Senator în ParlamentulRomâniei. A absolvit Facultatea de Filosofiea Universităţii din Viena şi în paralelInstitutul de Înalte Studii Teologice Iudaicedin Viena. A apărat evreii din România întimpul celui de-al Doilea Război Mondial.Expulzat în 1947 din România. Lucrări:Cabala, 1989; Un tăciune smuls flăcărilor:Comunitatea Evreiască din România, 1939-47,1996; Înţelepciunea Cabalei, 1997. Membrude onoare al Academiei Române (1997).Şaguna, Andreinume la naştere Andrei Atanasiu(20.12.1808 sau 1809, Mişcolţ, Ungaria –16/28.06.1873, Sibiu)Mitropolit al Transilvaniei de originearomână. A studiat Filosofia şi Dreptul laPesta, Teologia la Vârşeţ, a devenit monah lamănăstirea sârbească Hopovo (1833). A fostprofesor la Seminarul din Carlovaţ (BanatulSârbesc), apoi la Seminarul din Vârşeţ. Din1846, vicar general al Episcopiei Ardealului,apoi episcop al Ardealului şi mitropolit (lareînfiinţarea Mitropoliei Ardealului, 1864).A alcătuit Statutul Bisericii Ortodoxe dinTransilvania, care prevedea autonomia faţăde stat şi participarea laicilor comunităţilorlocale la conducerea treburilor bisericeşti. La1848 a fost preşedintele Marii Adunări Naţionalea românilor de pe Câmpia Libertăţiide la Blaj. A publicat Istoria Bisericii Ortodoxerăsăritene universale de la întemeiere până în zilelenoastre, 2 vol., 1860, şi a lăsat în manuscrisMemorialul arhiepiscopului şi metropolituluiAndrei baron de Şaguna sau Luptele naţionalepolitice ale românilor, 1846–1873. A editatMărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă, 1855,şi Biblia, 1858. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1871), preşedinte de onoare alSocietăţii Transilvania din Bucureşti.Şahighian, Ion(16.11.1897, Bucureşti – 11.03.1965, Bucureşti)Regizor. Armean ca etnie. Ambele salefiice, Lia şi Anca, au fost actriţe. A absolvitConservatorul de Artă Dramatică din Bucureştica elev al lui C. I. Nottara şi Paul Gusty.Profesor la Institutul de Artă Dramaticădin Bucureşti. A montat piese de teatru laTeatrul Naţional şi Teatrul Nottara. Regie deteatru: Hagi Tudose de Delavrancea, FântânaBlanduziei de Alecsandri, Tudor Vladimirescude Nicolae Iorga, Oedip de Sofocle, Pigmalyonde Bernard Shaw, Regele Lear de Shakespeare,Din jale s-a întrupat Electra de Eugene O’Neill,Richard al III-lea de Shakespeare; regie defilm: Năbădăile Cleopatrei, 1925, împreunăcu Jean Georgescu; Datorie şi sacrificiu, 1926;Simfonia dragostei, 1928; Stele la Bucureşti,1934; Noapte de pomină, Se aprind făcliile şi Treidansuri româneşti, 1939.Şalaru, Vasile(26.09.1934, Văratic, jud. Edineţ, Basarabia)Biolog. A absolvit Facultatea de Biologie şiPedologie (specialitatea botanică) a Universităţiide Stat din Moldova. Specializat înalgologie. Cercetător la grădina botanică aAŞM. Profesor la Facultatea de Biologie aUniversităţii de Stat. A întreprins cercetăriîn munţii Caucaz, Carpaţi, Pamir, Altai,Kopet-Dag, Tian-Shan. Invitat în România,Rusia, Germania, Bulgaria, Egipt, Columbia,Siria, Guineea, Vietnam, Uzbekistan. Şcoalasa de algologie este parte a Institutului deBotanică din Sankt Petersburg. Contribuţiiîn domeniul studierii comunităţilor de algeedafice şi aerofile. Laureat al Premiului deStat al Republicii Moldova în domeniulştiinţei, tehnicii şi producţiei, distins cutitlul onorific de Om Emerit în Ştiinţă, cuMedalia Meritul Civic. Membru de onoareal mai multor societăţi ale botaniştilor dinlume. Membru corespondent al Academieide Ştiinţe a Moldovei.Şandru, Io(a)n(23.01.1923, Poiana Sărată, lângă Oituz,jud. Bacău – 23.05.2004, Bucium, jud. Braşov)Geograf. A absolvit Geografia la Universitateadin Iaşi şi a fost profesor la Facultateade Geografie şi Geologie a Universităţiidin Iaşi. Lucrări: Câteva probleme de geografieale oraşului Bacău (1955), Rolul pasurilor şiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 744 31.10.2011 17:29:49

ŞeicaruAlexandru Şafran Andrei Şaguna Ion Şahighian Vasile Şalarutrecătorilor carpatice în mobilitatea populaţiei,1974. Profesor Emerit. Preşedinte de onoareal Societăţii de Geografie din România.Şapcă, Radu(1795, Celei, Romanaţi – 1876, Celei, Romanaţi)Preot, revoluţionar. A luptat la 1848, fiindmembru al Guvernului Provizoriu formatla Islaz alături de Gheorghe Magheru,Ioan Maiorescu, Ştefan Golescu, ChristianTell, Ion Heliade Rădulescu. De la Islazrevoluţionarii au plecat şi s-au întrunit laCraiova. Acolo e adoptat tricolorul ca drapelnaţional, iar pe el scrie, cu alfabet slav,DREPTATE – FRĂŢIE. Popa Şapcă n-a maiajuns la Bucureşti, în guvern a intrat chiarmitropolitul Neofit.Şaraga, Elias(1859, Iaşi – 1939, Bucureşti)Tipograf şi editor. Provenea dintr-o vechefamilie de tipografi şi anticari evrei. Buniculsău, Aizig (1770–1845), a avut o legătorie decărţi. Unchii săi, Aizig David şi Ihil Ş., fii ailui Aizig, au înfiinţat Tipografia BuciumulRomân (1850). Elias era fiul lui Ihil şi, împreunăcu fratele său, Samoil Ş. (1857–1906), acontinuat munca de tipografie. Şi-au începutactivitatea colindând prin iarmaroace şivânzând cărţi populare. În 1884 au înfiinţatEditura Fraţii Ş., numită apoi Librăria Şcoalelor.Acolo au tipărit Mihai Eminescu, IonCreangă, A.D. Xenopol, I.L. Caragiale, VasileConta, Dimitrie Bolintineanu. Au înfiinţat şistabilimentul grafic Miron Costin. Au avutideea înfiinţării Colecţiei de 1 leu şi a Biblioteciide 25 de bani, prima idee de culturăde masă apărută în principatele române.A donat un număr mare de manuscrise,documente şi monede vechi AcademieiRomâne şi Muzeului Naţional de Antichităţi.În 1891, Elias devine primul donator detimbre şi formulare poştale pentru MuzeulPoştei din Bucureşti. În 1906 a donat şicălimara folosită în tipografia lui Asachipentru tipărirea apelurilor Unirii. Distins cuMedalia Serviciu Credincios (1888).Şăineanu, Lazărnume la naştere Lazăr Scheiu(23.04.1859, Ploieşti – 11.05.1934, Paris)Folclorist şi lingvist. Evreu ca etnie. A absolvitLiterele la Bucureşti. S-a specializat laParis şi Leipzig. A obţinut cetăţenia românăgraţie intervenţiei speciale a lui Titu Maiorescu.A lăsat studii importante în domeniilede care s-a ocupat: Încercare asupra semasiologieiromâne, 1886; Istoria filologiei române,1892; Basmele românilor, Premiul Academiei,1894; Basmele române în comparaţie cu legendeleantice clasice şi în legătură cu basmul popoarelorînvecinate şi ale tuturor popoarelor romanice ·Studiu comparativ, 1895; Dicţionarul universalal limbii române, 1896; Influenţa orientală asupralimbei și culturei române, vol. I, Introducere,1900; vol. II, partea I – Vocabularul · Vorbepopulare, 1900; vol. II, partea a II-a – Vorbeistorice · Împrumuturi · Indice general, 1900.După ce s-a stabilit la Paris, în 1901, s-aocupat de Rabelais: La langue de Rabelais,2 vol., 1923.Şcurea, Sandri Ion(14.11.1935, Vadul lui Isac, azi rn. Vulcăneşti,Basarabia – 12.08.2005, Chişinău)Actor. A absolvit Şcoala de Teatru B. Şciukindin Moscova. A fost actor la Teatrul Luceafărulşi actor de film la studioul Moldova Film.S-a remarcat în piesele lui Vasile Alecsandri.Filmografie: Omul merge după soare, 1961;Ofiţer în rezervă, 1971; Podurile, 1973; O şatrăurcă la cer, Mosfilm, 1975; Nimeni în locul tău,1976; Cetatea, 1978; Suspectul, 1978; Emisarulserviciului secret, 1979; La porţile Satanei, 1980;Hotarul din iunie, 1982; Prietenie între bărbaţi,1982; Luceafărul, 1986. Distins cu PremiulNaţional. Artist al Poporului.Şeicaru, Pamfil(1894, Buzău – 21.10.1980, München)Gazetar. A făcut Dreptul la Bucureşti, aparticipat la Primul Război Mondial, afost deputat în Parlamentul României(1928, 1931, 1933). A fost director de ziare:745ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 745 31.10.2011 17:29:49

ŞencheaIoan Şandru Radu Şapcă Lazăr Şăineanu Sandri Ion Şcurea746Bucovina, Curentul. A participat la făurirea„Gândirii“. După ce, în 1939, a scris căafirmaţia Marii Britanii cum că ar garantafrontierele României în faţa nazismului nuvalora nimic, a plecat din ţară în 1944, dincauza prolegionarismului său, la Madrid,unde a editat, vreme de 30 de ani, ediţia dinexil a ziarului Curentul. Lucrări: Pax Americanao Pax Sovietica, 1947; Istoria partidelorpolitice în România, 1959; La Roumanie dans laGrande Guerre, 1968; Karl Marx – Însemnăridespre România, 1968; Adevăruri care trebuieamintite, 1980. A lăsat un jurnal care n-afost publicat.Şenchea, Mircea Traian(10.08.1921, Bucureşti – 26.03.1984, Arad)Pilot. A absolvit Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie(1941) şi a făcut parte din Flotila 2 Vânătoare.În 1947 a fost trecut în rezervă dinFlotila 1 de Vânătoare şi trimis vopsitor înprovincie. Distins cu Virtutea Aeronauticăclasa Crucea de Aur cu prima şi a douabaretă; Coroana României; Virtutea Aeronauticăîn grad de Cavaler cu prima şi adoua baretă; Steaua României; Vulturul Alb(cehoslovac); Victoria Sovietică (Pobeda);Steaua Republicii clasa a IV-a şi citat prinOrdinul de zi nr. 150 din 2 august 1944împreună cu toţi colegii Grupului 9 Vânătoare.După război a tradus din franceză, înspecial lucrări de psihologie.Şerban, Andrei(21.06.1943, Bucureşti)Regizor. A absolvit Institutul de Artă Teatralăşi Cinematografică, clasa Radu Penciulescu.A debutat la Teatrul Tineretului dela Piatra Neamţ şi a revenit apoi la TeatrulBulandra din Bucureşti. Din 1971 a plecatla New York. A câştigat granturi pentruproiecte de la fundaţiile Ford, Guggenheimşi Rockefeller. Discipol al lui Peter Broks.Profesor la Columbia University – School ofArts. Profesor invitat la Harvard University,Conservatorul din Paris, Şcoala de Dramaturgiedin Stockholm, Şcoala de Teatru dinTokio, institutele de teatru din Pittsburgh şiSan Francisco ş.a. A regizat spectacole deteatru (are o preferinţă pentru Shakespeare)în SUA, Europa (Paris, Viena, Londra,Helsinki), Japonia. Regie: de teatru – Hamlet,A douăsprezecea noapte, Neguţătorul dinVeneţia, Regele petrece de Shakespeare, Treisurori, Unchiul Vania de Cehov, tragicii greci;de operă – Turandot de Puccini, Norma deBellini, Lucia di Lamermoor de Donizetti,Don Carlos, Cavalleria Rusticana, Paiaţe deVerdi, Flautul fermecat, Nunta lui Figaro deMozart, Oedip de George Enescu. Premiulpentru cea mai bună regie, 1965 (piesa Şefulsectorului suflete de Alexandru Mirodan) laFestivalul de Teatru de la Zagreb; PremiulGeorge Abott pentru regie şi coregrafie pentruimpactul major asupra teatrului secoluluiXX; Premiul Elliot Norton al AsociaţieiCriticilor de Teatru din Boston, 1999.Şerban, Mihail(11.06.1930, Craiova – 7.07.2004, Bucureşti)Biochimist. A absolvit Facultatea de Chimiela Universitatea din Bucureşti. Specializarela Praga, Padova, Paris, Roma. Cercetătorla Institutul de Biochimie al AcademieiRomâne, profesor la Facultatea de MedicinăVeterinară din Bucureşti. Contribuţii lastudierea corelaţiilor dintre proprietăţilefizico-chimice şi parametrii cinetici laenzime, dintre evoluţia biologică şi cea biochimică.Lucrări: Biochimia contracţiei musculare,1970; Biochimia medicală veterinară, 1981;Organizarea moleculară a organismului animal,1984; Metode de analiză în biochimia animală,1994. Membru în Organizaţia Europeanăde Biologie Moleculară, membru fondatoral Fundaţiei Naţionale de Ştiinţe, membrual Societăţii de Chimie Biologică din Franţaşi din Germania. Profesor Emerit, distins cuOrdinul Meritul Ştiinţific. Membru corespondental Academiei Române, 1991.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 746 31.10.2011 17:29:49

ŞilimonPamfil Şeicaru Andrei Şerban Alexandru Şerbănescu Horia ŞerbănescuŞerbănescu, Alexandru(17.05.1912, Coloneşti, jud. Bacău –1943, Ruşavăţ, com. Pătârlagele, jud. Buzău)Căpitan de aviaţie. A intrat prin concursla Liceul Militar de la mănăstirea Dealu.A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri deInfanterie Sibiu, iar în paralel Institutul Militarde Educaţie Fizică (pentru vânătorii demunte) şi Şcoala de Aviaţie, cu specializarepentru pilot de front, la Ghimbav, Braşov.A comandat Grupul 9 Vânătoare, care a evacuatostaşii români de la Stalingrad. A căzutpe front, în Munţii Buzăului. Distins cuOrdinul Mihai Viteazul clasa a III-a, OrdinulVirtutea Aeronautică, clasa Crucea de Aurcu două barete şi clasa Cavaler cu douăbarete, Ordinul Coroana României clasaa IV-a cu spade, Ordinul Steaua Românieiclasa a V-a cu spade şi panglica de VirtuteMilitară. Din 2006 Baza 95 Aeriană Bacău îipoartă numele.Şerbănescu, Horia(16.03.1924, Bucureşti – 19.09.2010, Bucureşti)Actor de comedie şi de revistă. A debutatpe scenă la vârsta de 5 ani, în 1929, în piesaMiss Revista. A jucat pe scena Teatrului dinSărindar, condus de Tudor Muşatescu, şi pescena de la Teatrul Nostru, condus de DinaCocea. S-a transferat apoi la Teatrul Victoria.Primul mare succes al său a fost înregistratla Grădina Volta Buzeşti cu piesa Profesorulde franceză semnată de Tudor Muşatescu.Primul cuplu artistic a fost format de HoriaŞerbănescu şi Emil Popescu. Alături de unalt partener de aur, Radu Zaharescu, actorula scris istoria Teatrului de Revistă, identificându-sepractic cu existenţa acestuia.De-a lungul anilor acesta a fost cuplul celmai solicitat de Televiziunea Română. Roluriîn film: Răsună valea (1949), Directorul nostru(1955), Telegrame (1959), Politică şi delicatese(1963), Paşi spre lună (1963), Mofturi 1900(1964), Căldură mare. Roluri în teatru: Pe aripileRevistei – unde a interpretat un terţet dezile mari, Trei Căluşari, alături de N. Stroe şiRadu Zaharescu; Concertul tinereţii – 1960; Cala Revistă – 1963; Carnaval la Tănase – 1964;Cu muzica e... de glumit! – 1965; Vitamina M...Muzica! şi Horia şi Radu îşi asumă riscul – 1967.Şerbănescu, Theodor(29.12.1839, Tecuci, jud. Galaţi –2.07.1901, Brăila)Poet. A absolvit Academia Mihăileană şiŞcoala de Ofiţeri din Iaşi. Junimist, prefectal judeţului Cahul. A luptat în Războiul deIndependenţă la Plevna, cu gradul de maior,şef al Statului Major al armatei de operaţii.Simbolist ca opţiune lirică. Lucrări: Sonetedecadente, Marşul călăraşilor, Lacrimile. Membrucorespondent al Academiei Române (1894).Şesan, Milan Pavel(23.03.1910, Cernăuţi – 7.06.1981, Sibiu)Istoric, teolog. A studiat Teologia, Dreptul,Literele şi Filosofia la Universitatea din Cernăuţi.A luat doctoratul în istorie la Praga şidoctoratul în teologie la Cernăuţi. A predatlimba cehă şi slavistica la UniversitateaAustriacă din Cernăuţi. Din 1948, optândpentru România, a fost profesor la InstitutulTeologic din Sibiu. Militant pentrupromovarea ecumenismului, publicând înacest sens peste o mie de articole. Lucrări:Periodizarea în istoria bisericească universală,Cernăuţi, 1939; Husiţii şi Ortodoxia, 1958;Creştinismul vechi carpatic, 1958; Liriculîntre Roman şi Bizanţ, 1960; Die orthodoxeKirche vom Jahre 1054 bis heute, Lausanne,1969; Orthodoxie. Histoire d’un mot et de sasignification, 1970. A tradus din cehă AmosComenius – Şcoala maternă, 1937. A lăsat înmanuscris versuri proprii.Şilimon, Iosif(22.07.1918, Bucureşti – 8.02.1981, Braşov)Constructor de avioane. A absolvit Facultateade Electromecanică la Şcoala Politehnicădin Bucureşti. A lucrat la IAR Braşov, unde adevenit, după 1944, şeful secţiei de montaj,participând la producerea primului tractor747ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 747 31.10.2011 17:29:50

ŞincaiTheodor Şerbănescu Gheorghe Şincai Francisc Şirato Gheorghe Şişcanu748românesc. Din 1949 a produs peste 30 detipuri de planoare. Fondator al Întreprinderiide Construcţii Aeronautice de la Ghimbav,unde a fost inginer-şef şi, apoi, din 1980,director tehnic. Un colegiu tehnic din Braşovşi un aeroclub îi poartă numele.Şincai, Gheorghe(28.02.1754, Râciu, jud. Mureş –2.11.1816, Sinea, Slovacia)Istoric şi filolog. A studiat la Colegiul catolicDe Propaganda Fide din Roma şi s-a călugăritcu numele Gabriel (fiind greco-catolic). Şi-aperfecţionat studiile la Viena. A fost profesorla Blaj. Iluminist. A luptat pentru laicizareaînvăţământului, organizând în Transilvania376 de şcoli, fiind închis din ordinul episcopuluiIoan Bob (tot greco-catolic), ceea ceîl face să renunţe la haina monahală. A fostcorector al cărţilor româneşti tipărite laBuda. A scris, în colaborare cu Samuil Micu,Elementa linguae daco-romanae sive valachicae(Elementele limbii daco-romane ori valahe), 1780şi a rămas cunoscut prin Hronica românilorşi a mai multor neamuri, o istorie ştiinţifică,influenţată de cunoaşterea Hronicului luiDimitrie Cantemir, redactată între 1803 şi1809 şi tipărită postum, Iaşi, 1853–1854,de Mihail Kogălniceanu. A scris şi manualeşcolare: ABC sau Alphavit pentru folosul şiprocopseala şcoalelor celor normăleşti a neamuluiromânesc, 1873; Îndreptare către aritmetică,întâia parte alcătuită şi întocmită pentru folosulşi procopsala tuturor şcoalelor normăleşti a neamuluiromânesc, 1875; Povăţuire către economiade câmp, pentru folosul şcoalelor româneşti celordin Ţara ungurească şi din părţile ei împreunate,1875. Membru marcant al Şcolii Ardelene.Şirato, Francisc(15.08.1877, Craiova – 4.08.1953, Bucureşti)Pictor. În 1898 pleacă în Germania, la Düsseldorf.Neavând suficiente resurse materiale,nu reuseşte să urmeze cursurile Academieide Artă de acolo şi, pentru a avea cuce trăi, este nevoit să lucreze într-un atelierde gravură. În 1899 se întoarce în ţară, iarîn anul următor se înscrie la Şcoala de ArteFrumoase din Bucureşti. Îşi câştigă existenţalucrând afişe în diverse tipografii şi, mai ales,desenând şi litografiind icoane în culori.Expune pentru prima dată la Salonul Oficialîn 1907; pictura sa nu este remarcată, dardesenele nu pot trece neobservate. Ele aparcu regularitate în paginile revistei Furnica,multe fiind inspirate din răscoalele ţărăneştidin 1907. Înainte de Primul Război Mondial,între 1908 şi 1914, expune în cadrulTinerimii Artistice, numărându-se printreprimii membri ai acestei asociaţii. În 1917devine custode la Muzeul Naţional de ArtăPopulară, iar mai târziu, în 1932, este numitprofesor la Academia de Arte Frumoase dinBucureşti, remarcându-se ca un bun pedagog.În 1946, pictorului, căruia, cu mulţi ani,în urmă i se acordaseră premii la manifestăriartistice internaţionale (Barcelona, Bruxelles,Paris, New York), i se decernează PremiulNaţional pentru Pictură.Şişcanu, Gheorghe(5.07.1932, Măcăreşti, Basarabia)Biolog. Frate cu Teodor Ş. A absolvit ŞcoalaPedagogică la Călăraşi, Republica Moldova,şi Facultatea de Biologie şi Chimie a InstitutuluiPedagogic din Tiraspol. Cercetătorla Institutul de Biologie al AŞM, fondator alLaboratorului de fotosinteză. Contribuţii lacercetarea fotosintezei în procesul de altoirea plantelor, relaţia dintre rădăcini şi frunze înacest proces. Distins cu Ordinul Republicii,medalia Dimitrie Cantemir a Academiei deŞtiinţe a Moldovei, titlul de Om Emerit alMoldovei. Membru al Academiei de Ştiinţea Moldovei.Şişcanu, Teodor(22.05.1933, Ţiganca, Basarabia)Inginer. Frate cu Gheorghe Ş. A absolvitFacultatea de Fizico-Matematici la InstitutulPedagogic de Stat din Tiraspol. Specializarela Institutul de Semiconductori alENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 748 31.10.2011 17:29:50

ŞorbanTeodor Şişianu Mariana Şlapac Mihai Şora Raul ŞorbanAŞ a URSS, Leningrad. A fost inginer încadrul Laboratorului procese de difuziuneîn semiconductori. Profesor la InstitutulPolitehnic (azi Universitatea Tehnică) dinChişinău, director al centrului său internaţionalde studii şi cercetări pentru tehnologiimoderne. Contribuţii în domeniul fiziciidispozitivelor semiconductoare şi microelectronice,traductoare şi senzori inteligenţi,dispozitive micro-opto-electronice pentrucomunicaţii prin fibre optice. A făcut cercetăriîn laboratoarele de la UniversitateaEssex, Colchester (Marea Britanie), UniversitateaTehnică din Budapesta (Ungaria), afost profesor invitat la Universitatea Hallan,Sheffield (Marea Britanie), şi coordonatorde proiecte internaţionale: INTAS, Söros,Copernicus, Tempus (Marea Britanie,Franţa, Germania, CRDF/MRDA, SUA.Lucrări: Диффузия и явления деградации вполупроводниковых материалах и приборах(1978); Comunicaţii prin fibre optice (2003, încolaborare). Distins cu titlul de laureat alPremiului de Stat, Medalia Meritul Civicşi Medalia D. Cantemir a AŞM. Membrucorespondent al AŞM (1995).Şlapac, Mariana(10.12.1955, Tiraspol, Transnistria)Istoric. A absolvit Facultatea de Urbanismşi Arhitectură la Universitatea de Stat dinChişinău. Specializare la Institutul de Arteal AŞM, unde activează până în prezent.Volume: Cetăţi medievale din Moldova: (mijloculsecolului al XIV-lea – mijlocul secoluluial XVI-lea), diploma Consiliului Europei,2005; Arta urbanismului în Republica Moldova,2008; Cetăţi, Mică enciclopedie ilustrată, 2008.Membru al Uniunii Arhitecţilor din Moldova,al Societăţii de Heraldică, Genealogieşi Arhivistică Paul Gore din Moldova, alComisiei de Istoria Oraşelor din România,al Societăţii Numismaţilor din România,al Organizaţiei Paneuropene de Protecţie aPatrimoniului Europa Noastră.Şora, Constantin(7.06.1924, Feneriş, jud. Bihor)Inginer. A absolvit Facultatea de Electromecanicăa Şcolii Politehnice din Timişoara.Profesor la facultatea pe care a absolvit-o.Contribuţii la teoria cuadripolului electric, lacalculul numeric al câmpului electromagneticşi încadrarea unitară a giratoarelor. Lucrări:Cuadripolul electric. Teorie şi aplicaţii, 1964;Introducere în studiul generatorului Hall, 1969;Forţe de gradient şi aplicaţii, 1995. Membru alAcademiei de Ştiinţe Tehnice din România.Şora, Mihai(7.11.1916, Ianova, jud. Timiş)Eseist. Începe Filosofia în 1938, la Universitateadin Bucureşti, ca elev al lui NaeIonescu. În 1939 pleacă la Paris ca bursier alstatului francez şi studiază Filosofia. Ia partela mişcarea de rezistenţă. Revine în ţară dupărăzboi. Funcţionar la Ministerul de Externesub conducerea Anei Pauker, apoi a lucratla ESPLA, a fost director adjunct în MinisterulÎnvăţământului. Membru fondator alSocietăţii Academice Române după 1989.Ministru al Învăţământului (tot după 1989).Lucrări: Du Dialogue intérieur. Fragment d’uneAnthropologie Métaphysique, debut, 1947; A fi,a face, a avea..., 1985; Eu, Tu, El, Ea sau DialogulGeneralizat, 1990; Firul ierbii, 1998; Câtevacrochiuri şi evocări, 2000; Mai avem un viitor?România la început de mileniu, 2001; Locuricomune, 2004; Clipa şi Timpul, 2005. A tradusîn româneşte pe Jean Paul Sartre. PremiulGrupului pentru Dialog Social, 2001.Şorban, Raul(4.09.1912, Dej – 20.07.2006, Cluj)Istoric de artă. A studiat la UniversitateaCatolică din Milano, Universitatea din Graz,Austria, şi Universitatea din Cluj, fiind licenţiatîn istorie, filosofie şi drept. A fost profesorşi rector la Conservatorul de Muzică şi ArtăDramatică din Cluj, apoi la Universitatea dinBucureşti (1963–1965). În perioada 1940–1944 a salvat 15 000 de evrei din Transilvania749ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 749 31.10.2011 17:29:50

750Virgil Şotropahortistă, trecându-i peste munţi cu ajutorulunei reţele din care a făcut parte, la 19 ani,şi Irina Medrea (tatăl era ţărănist ca opţiunepolitică), viitoarea soţie a scriitorului PetruDumitriu (a doua). Statul Israel i-a conferittitlul de Drept între Popoare şi cetăţean deonoare al Israelului. După război a renunţatla pictură, fiind acuzat de decadentism. A fostscos din învăţământ şi recalificat zugrav. I-afost confiscată casa, iar în 1952 a fost închis.Cu ajutorul lui Petru Groza a reuşit să iasădin închisoare patru ani mai târziu şi a ajunsredactor la Editura de Stat Pentru Literaturăşi Artă, unde director era Petru Dumitriu.Lucrări: Ter Borch, 1985; Theodor Pallady,1975; Fantasma Imperiului Ungar şi Casa Europei,1990; Chestiune maghiară, 2001.Şotropa, Virgil(5.12.1867, Gheorghieni, jud. Harghita –1.04.1954, Năsăud, jud. Bistriţa-Năsăud)Profesor. A studiat Filologia la Cluj şiBudapesta. Profesor la şcoala secundarădin Năsăud. A înfiinţat Muzeul din Năsăud(1931), revista Arhiva someşană (1924–1940).Lucrări: Istoria şcoalelor năsăudene, 1913; Tătariiîn Valea Rodnei, 1924, în colaborare; PăţaniileBatalionului 1 năsăudean în 1848–1849,1931. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1943), exclus în 1948, repus îndrepturi în 1990.Şova, Nicolae(9.11.1885, com. Poduri, Moldova –12.03.1966, Bucureşti)General de corp de armată. A absolvitŞcoala Superioară de Război (infanterie). ÎnPrimul Război Mondial a fost şeful Birouluide Informaţii al Corpului 6. În perioadainterbelică a fost ataşat militar la Viena.A fost comandant al Diviziei de Gardă aarmatei (1941–1943). A participat la bătăliade la Ţiganca (Basarabia), sprijinindu-l pegeneralul Dăscălescu. După 23 august 1944a fost comandantul Corpului 7 al Armatei Işi a luptat pe Tisa şi în Ungaria. A primitOrdinul Mihai Viteazul clasa a III-a în 1945,ŞotropaNicolae Şovadupă care a fost trecut în rezervă. Arestat în1946, a stat la închisoarea din Aiud până în1956 şi şi-a obţinut pensia abia în 1964.Ştefan IV. Muşat, Ştefan IŞtefan cel MareV. Muşat, Ştefan cel MareŞtefan, Gheorghe D.(9.11.1899, Brăteşani, jud. Vâlcea –29.02.1890, Bucureşti)Arheolog. A absolvit Facultatea de Istorie aUniversităţii din Bucureşti şi s-a specializatcu Vasile Pârvan la Şcoala de la Roma,studiind filologia clasică. Profesor şi decanla Facultatea de Istorie a Universităţii dinBucureşti. Unul dintre fondatorii arheologieiromâneşti (domeniul Antichităţii) şi coorganizatoral Muzeului de Antichităţi din Bucureşti.Lucrări: Les fouilles de Căscioarele, 1925;Scythica à propos d’un passage de l’ItinerariumAntemini, 1944; Istoria României, vol. I, 1960,în colaborare; Dinogeţia, vol. I, 1967, în colaborare;Formarea poporului român şi a limbiisale, 1973. A editat documente: Fontes historiaedaco-romanae, 2 vol., 1964, 1970. Membrucorespondent al Academiei Române (1952).Ştefanelli, Teodor V.nume la naştere Theodor V. Ştefaniuc(18.08.1849, Siret, jud. Suceava –23.07.1920, Fălticeni, jud. Suceava)Istoric şi scriitor. A absolvit liceul la Cernăuţişi Dreptul la Viena. Secretar al SocietăţiiRomânia Jună din Viena, fondator al SocietăţiiArboroasa, a studenţilor români dinCernăuţi. Coleg de liceu şi de facultate cuM. Eminescu. Consilier la Curtea de Apeldin Lemberg şi la Înalta Curte de Casaţiedin Viena. Lucrări: Câteva date statistice şiistorice din Bucovina, 1881; Un omor. Din reminiscenţeleunui criminalist, 1875; Moara Dracului.Amintire din Munţii Bucovinei, 1887; Dupăteatru, 1881; Eudoxiu de Hurmuzaki, 1913;Amintiri despre Eminescu, 1914. Membru alAcademiei Române (1910).Ştefănescu, Alexandru(6.11.1947, Suceava)Critic literar. A absolvit Facultatea de Limbaşi Literatura Română la Universitatea dinBucureşti. Redactor-şef la revista Românialiterară. Lucrări: Preludiu, 1977; Introducereîn opera lui Nichita Stănescu, 1987; Cu gândulla Corneliu Coposu, 1994; Melania şi ceilalţi,teatru, 1996; Căsătorie imposibilă, scenariu,Premiul UNITER, 2000; Ceva care seamănă culiteratura, Premiul Uniunii Scriitorilor, 2003;Istoria literaturii române, 2005, Premiul UniuniiScriitorilor. Membru al Uniunii Scriitorilor.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 750 31.10.2011 17:29:51

ŞtefănescuTeodor V. Ştefanelli Alexandru Ştefănescu George Ştefănescu Gregoriu ŞtefănescuŞtefănescu, George(20.04.1914, Plăineşti, azi Dumbrăveni, jud.Vrancea – 29.10.2007, Lüdinghausen, Germania)Pictor. Aromân din Bitolia după tată.A absolvit liceul la Râmnicu Sărat, unde alucrat şi ca ucenic al pictorului de bisericiConstantinescu, executând fresce. S-a pregătitcu Ion Teodorescu Sion pentru a intrala Belle Arte, unde a fost elevul lui NicolaeDărăscu şi Lucian Grigorescu. Primaexpoziţie (1936) conţinea lucrări executatela Balcic şi în Vrancea. A realizat decoraţiunileinterioare la SONACo, societatea deconstrucţii a lui Liviu Ciulei, tatăl viitoruluiregizor. Rănit în al Doilea Război Mondial.A făcut grafică publicitară (1948–1952),perioadă în care era şi director al LaboratoruluiFilmul Popular. A pictat mănăstiridin jurul Bucureştiului şi, în 1958, a devenitscenograf la Teatrul Bulandra. A executatportretul lui Toni Bulandra. Plecat din ţarăîn Germania în 1989, unde a avut mai multeexpoziţii personale.Ştefănescu (Stefanescu), Gheorghe(5.10.1955, Valea Mare, com. Pravat, jud. Argeş)Matematician. A absolvit Facultatea deMatematică a Universităţii din Bucureşti.Profesor şi prodecan al Facultăţii de Matematicăa Universităţii din Bucureşti. Contribuţiiîn domeniul informaticii, al logiciialgebrice şi categoriale. Profesor invitat înJaponia, Germania, Olanda, SUA. Lucrări:Algebra of flownominals, 1994; Network Algebra,2000. Membru al American MathematicalSociety, al European Association forTheoretical Computer Science.Ştefănescu, Gregoriu(10.02.1836, com. Eliza Stoeneşti,jud. Ialomiţa – 20.02.1911, Bucureşti)Geolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţela Sorbona. Profesor la Facultatea deGeografie şi Geologie a Universităţii dinBucureşti. Director al Muzeului de ŞtiinţeNaturale, apoi al Muzeului de Geologie şiPaleontologie din Bucureşti. A scos, împreunăcu P.S. Aurelian, Revista ştiinţifică. Considerat,alături de Gr. Cobălcescu, fondatoral geologiei şi paleontologiei româneşti.A făcut călătorii ştiinţifice în America deNord, Mexic, Asia, Urali. Lucrări: Calcarulnumulitic de la Albeşti Muscel, 1864; Observărigeologice în România în secolul trecut, 1891;Despre plantele fosile din România, 1899.Membru al Societăţii de Ştiinţe şi SocietăţiiGeografice din Bucureşti, al SocietăţiiImperiale a Naturaliştilor din Moscova.Membru fondator al Societăţii AcademiceRomâne (1876).Ştefănescu, Marinel(1947, Bucureşti)Balerin. A absolvit Şcoala de coregrafie laBucureşti şi a împărţit cu Mihail Barîşnikov,la Festivalul de Dans de la Varna,1964, Medalia de Aur. S-a specializat laBolşoi Teatr din Moscova cu Ermolaev şila Baletul Kirov din Leningrad cu Al. Puşkin.Prim-balerin al Operei Naţionale dinBucureşti. În 1969 a primit Premiul pentrucea mai bună interpretare la Festivalul deBalet de la Moscova. S-a stabilit în Italiadin 1977 şi a fondat, împreună cu LilianaCosi, în regiunea Reggio Emilia, Companiade Balet Clasic, care există şi astăzi. A făcutnumeroase coregrafii: Patetica, Romeo şiJulieta, Omagiu lui Ceaikovski, Spartacusde Haciaturian, Raymonda de Glazunov,Petruşka de Stravinski, Anafura de AdrianEnescu, Coppelia de Delibes, Don Quijote deMinkus, Renaşterea umanităţii de Stravinski-Smetana-Enescu,Omagiu lui Degas deChopin, Ave Maria de Gounod, Doina pemotive populare româneşti, Suita de dansurispaniole de Albeniz, Amintirea Maicii Teresala Calcutta pe muzică de Mozart, Nocturnede Chopin, Primăvara de Vivaldi ş.a. Din1997 pictează; a deschis mai multe expoziţiiîn Italia. Distins cu Steaua României îngrad de Cavaler (2002).751ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 751 31.10.2011 17:29:51

ŞtefănescuMarinel Ştefănescu Sabba Ştefănescu Petre Ştefănucă Florian Ştefănescu-Goangă752Ştefănescu, MelchisedecV. MelchisedecŞtefănescu, Sabba(16.01.1857, Craiova – 16.08.1931, Sinaia)Geolog. Tată al lui Sabba S. Şt. A absolvitFacultatea de Ştiinţe Naturale la Universitateadin Bucureşti. Specializare la Sorbona.Profesor de paleontologie la Facultateade Ştiinţe Naturale a Universităţii dinBucureşti. A organizat Laboratorul depaleontologie donând propria sa colecţie.A făcut studii monografice de geologie aleregiunilor româneşti în vederea alcătuiriihărţii geologice a României. S-a ocupat deTerţiar, cu precădere perioada Pliocenului.Lucrări: L’extension des couches sarmatiques enValachie et en Moldavie, 1890; L’âge gélogiquedes conglomérats tertiaires de la Muntenia (Roumanie),1894; Etude sur les Terrains Tertiaires dela Roumanie. Contributions a l’étude stratigrafique,1897. Stabilit în Franţa în anii PrimuluiRăzboi Mondial, şi-a continuat cercetările laParis şi Grenoble. Membru corespondent alAcademiei Române (1893).Ştefănescu, Sabba S.(20.07.1902, Bucureşti – 15.04.1994, Bucureşti)Geolog. Fiu al lui Sabba Şt. A absolvitliceul St. Lous din Paris şi Şcoala NaţionalăSuperioară de Mine din Paris. Şef alServiciului de Prospecţiuni Geofizice dincadrul Comitetului Geologic al României.Profesor la Institutul de Geologie şi TehnicăMinieră şi la Institutul de Petrol, Gaze şiGeologie din Bucureşti. A aşezat pe baze noimetodologia sondajelor electrice verticalepe terenuri stratificate şi teoria câmpuluielectromagnetic. Lucrări: Electromagnétisme.Un cas particulier de lignes H algébriques, 1938;Liniile de câmp magnetic ale unui curent rectiliniude două ori cotit, 1951; Open magnetic field lines,1958; Noi metode de cercetare a Pământului lamare adâncime, 1971; Perspectiva cercetărilorgeofizice în descoperirea zăcămintelor de substanţeminerale utile, 1971; Problemele geofizice actualeale subsolului românesc, 1971. Preşedinte alComitetului Naţional Român de Geodezieşi Geofizică, membru de onoare al SocietăţiiProspectorilor Geofizicieni Americani. Membrual Academiei Române (1963), preşedinteal Secţiei de ştiinţe geologice, geofizice şigeografice a Academiei (1966–1990).Ştefănescu, Ştefan(24.05.1929, Goicea Mică, jud. Dolj)Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie aUniversităţii din Bucureşti. Specializare înbizantinologie la Universitatea Lomonosovdin Moscova şi la Sorbona. Cercetător şidirector la Institutul de Istorie N. Iorga dinBucureşti. Profesor şi decan al Facultăţii deIstorie a Universităţii din Bucureşti. Lucrări:Bănia în Ţara Românească, 1965; Istoria poporuluiromân, 1970; Demografia – dimensiunea istoriei, 1974; Principatele române. Origineaşi afirmarea lor, 1991; Românii şi conştiinţaeuropeană, 1995; Istoria economică a României,1997. Distins cu Ordinul Meritul Ştiinţific,cu Ordinul bulgar Sf. Metodiu şi Chiril.Membru în Comitetul Naţional al Istoricilordin România, membru al Academiei Europenede Istorie de la Bruxelles, membru alComitetului Internaţional de Ştiinţe Istorice.Membru al Academiei Române (1992).Ştefănescu-Goangă, Florian(5.04.1881, Curtea de Argeş – 26.03.1958, Cluj)Psiholog. Unchi al lui Petre Şt.-G. A studiatpsihologia cu Wilhelm Wundt la Leipzig.Profesor la Catedra de psihologie a Universităţiidin Cluj. A înfiinţat primul Laboratorde psihologie universitară din România.Fondator al Institutului de Psihologie Experimentală,Comparată şi Aplicată din Cluj şial editurii acestuia. A pus bazele Societăţiide Psihologie din Cluj (1931) şi ale Revisteide psihologie teoretică şi aplicată (1938–1949).Lucrări: Selecţiunea capacităţilor şi orientareaprofesională, 1929; Instabilitatea emotivă, 1936;Constituţie biopsihică şi criminalitate, 1938;Adaptarea socială, 1938; Educaţia copiilor inferiorENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 752 31.10.2011 17:29:51

Petre Ştefănescu-Goangăşi superior dotaţi, 1939; Măsurarea inteligenţei,1940. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1937), exclus în 1948, repus îndrepturi în 1990.Ştefănescu-Goangă, Petre(3.03.1902, Brăila – 5.09.1973, Bucureşti)Bariton. Nepot al lui Florian Şt.-G. A absolvitConservatorul la Paris şi a fost profesor şirector la Academia de Muzică din Bucureşti.Zavaidoc, Dan Iordăchescu, Marina Krilovici,Ludovic Spiess, George Emil Crăsnaru,Pompei Hărăşteanu i-au fost elevi. Primsolistal Operei Române. A cântat pe marilescene ale lumii şi a interpretat toate rolurileclasice pentru bariton, în: Rigoletto, Carmen,Faust, Falstaff, Paiaţe etc. A jucat şi ca actor,în filmul Pantoful cenuşăresei, 1969, regia JeanGeorgescu. Artist al Poporului.Ştefănucă, Petre(1908, Ialoveni, Basarabia –1942, Republica Autonomă Tătară)Folclorist şi pedagog. A absolvit Literele laUniversitatea din Bucureşti ca elev al luiDumitru Caracostea şi Nicolae Cartojan.Adept al şcolii sociologice a lui DimitrieGusti cu privire la rolul satului în civilizaţiaromânească. Director al Institutului Socialdin Basarabia. Arestat de NKVD în 1940pentru filoromânism, a fost condamnat lamoarte şi a murit în detenţie în RepublicaAutonomă Tătară. Lucrări: Folclor din judeţulLăpuşna; Literatura populară a satului Iurceni;Cercetări folclorice pe valea Nistrului-de-Jos;Două variante basarabene la basmul Harap-Albal lui Ion Creangă; Datinele de Crăciun şi AnulNou pe valea Nistrului-de-Jos; Amintiri din războiulmondial (Adunate de la soldaţii moldovenidin comuna Cornova, judeţul Orhei).Şteflea, Ilie(28.03.1887, Sălişte, jud. Sibiu –21.05.1946, Bucureşti)General de brigadă. A absolvit Şcoala Superioarăde Război din Bucureşti. A participatŞtirbeyIlie Ştefleala Primul Război Mondial cu gradul de căpitan.A participat în 1921–1922 la un stagiude pregătire la Marele Stat Major pentruapărarea graniţei de est şi de vest a teritoriuluiRomâniei. Specializare în Franţa (1925).Director de studii la Centrul de Instrucţieal Infanteriei. În 1931 a fost numit şef destat major al cursului de comandamentdin Marele Stat Major. Director al ŞcoliiSuperioare de Război (1937–1939). Secretargeneral al MAN (1940). Şef al Marelui StatMajor (1942–1944), în care calitate a redusnumărul efectivelor româneşti care trebuiausă participe la încercuirea Stalingradului.Prieten cu Constantin Titel Petrescu. A fostcomandantul general al armatei române(23–30 august 1944) şi a pus la dispoziţiageneralului Constantin Sănătescu informaţiicu privire la situaţia trupelor germane dinţară. Destituit, a fost arestat în octombrie1944, trecut în rezervă în februarie 1945 şipăzit la domiciliu.Ştephănescu, George(13.12.1843, Bucureşti – 25.04.1925, Bucureşti)Compozitor şi dirijor. A absolvit Conservatoruldin Bucureşti ca elev al lui EduardWachmann şi apoi Conservatorul dinParis. Profesor de canto la conservator şidirijor la Teatrul Naţional din Bucureşti.Fondator a trei societăţi considerate premergătoareale Operei naţionale: Mamasoacră, Cometa şi Scaiul bărbaţilor, reuniteîn Compania Lirică. I-a avut elevi pe ElenaTeodorini, Hariclea Darclée, DumitruPopovici-Bayreuth ş.a. Compoziţii: feeriamuzicală Sânziana şi Pepelea (1880); operaPeste Dunăre, 1880; opereta Cometa (1900);drama lirică într-un act Petra (1902); Dalila(1868), cantată pentru solişti, cor mixt şiorchestră; Banul Mărăcine, baladă pentrutenor, bariton, cor mixt şi pian, pe versuride V. Alecsandri; Simfonia în la major (1869);Uvertura naţională (1876); Cântările SfinteiLiturghii a Iui Ioan Gură-de-Aur pentru cormixt şi pentru voci egale.Ştirbey, Barbu(4/17.11.1872, Buftea, jud. Ilfov –24.03.1946, Bucureşti)Politician. Frate cu Gheorghe Bibescu.A absolvit liceul Louis le Grand şi Dreptul laParis. Deputat liberal. A condus administraţiaDomeniilor Coroanei (1913–1927). Preşedinteal Consiliului de Miniştri, ministrude Interne şi ministru ad interim la Finanţeşi Externe. În 1944 a făcut parte din comisiacare a pregătit tratativele de pace de după alDoilea Război Mondial. Membru de onoareal Academiei Române (1929).753ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 753 31.10.2011 17:29:51

ŞtrempelBarbu Ştirbey Gabriel Ştrempel Fiodor Şvedov754Ştrempel, Gabriel(8.09.1926, Pomi, jud. Satu Mare)Istoric literar. Evreu ca etnie. A absolvitFacultatea de Istorie a Universităţiidin Bucureşti. Doctor în ştiinţe istorice.Director al Bibliotecii Academiei. Lucrări:Miniaturi şi ornamente în manuscrise greceştiale Bibliotecii Academiei, 1971; Catalogulmanuscriselor româneşti, vol. I–IV, 1978–1992;Antim Ivireanul, 1997; a editat: Didahiile sauPredicile lui Antim Ivireanul, 1962; Marii cronicarimoldoveni Grigore Ureche, Miron Costin,Nicolae Costin, Ion Neculce, 2003, în colecţiaOpere fundamentale a Fundaţiei AcademieiRomâne. Distins cu Ordinul Meritul Culturalşi Ordinul Steaua României. Membru deonoare al Societăţii Numismatice Române,membru de onoare al Societăţii de ŞtiinţeFilologice din România. Membru de onoareal Academiei Române (2003).Ştiubei, Dimitrie(1901, Bacău – 1985, Mettmann, Germania)Pictor. A absolvit Şcoala de Ofiţeri deMarină şi s-a specializat la München.Aghiotant regal. A pictat în tot acest timp,mai ales marine. Prieten cu Jean Bart, şi elofiţer de marină, scriitor şi pictor. A avutpeste 20 de expoziţii personale în România,Franţa, Elveţia, Finlanda, Polonia. A pictatfrescele Gării regale de la Mogoşoaia şiSinaia, ca şi de la Pavilionul României laExpoziţia Internaţională de la Paris, 1937.A creat peste 170 de timbre. Fondator, alăturide Jean Bart, şi redactor-şef al revistei„România maritimă şi fluvială“. A făcutilustraţie de carte pentru ESPLA, EdituraŞtiinţifică, Editura Tineretului. A executatdecoraţia pentru mai multe nave româneşti.A plecat în RFG în 1975. Distins cu MeritulCultural, Meritul Maritim şi Medalia deVermeil a Societăţii de Artă, Ştiinţe şi Literedin Paris. Distins cu Legiunea de Onoare aFranţei în grad de Cavaler.Şvedov, Fiodor (1774 numele era Şfedu)(27.02.1840, Chilia, Basarabia –25.12.1905, Odessa)Fizician. Numele originar al familiei eraȘfedu. A absolvit Universitarea din SanktPetersburg, specialitatea fizică. A fost profesorşi rector la Universitatea Novorosiiskdin Odessa. Nicolae Donici a fost elevulsău. Contribuţii în domeniul fizicii moleculare,electricităţii, astrofizicii, meteorologiei.Lucrări: Fizica – o bază a înţelegerii naturii, înrusă. Este lucrarea care a stat la baza fondăriiFacultăţii de Medicină din Odessa.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 754 31.10.2011 17:29:51

TTafrali, Orest(14.11.1876, Tulcea – 5.11.1937, Iaşi)Istoric. A absolvit Filologia clasică la Universitateadin Bucureşti. Specializare laSorbona în cultură bizantină. Secretar alMuzeului Naţional de Antichităţi, profesorla Catedra de arheologie a Universităţii dinIaşi. Fondator al revistei Arta şi arheologia.Lucrări: Bizanţul şi influenţa lui asupra ţăriinoastre, 1914; Les tumuli de Callatis, 1928;Monuments byzantins de Curtea de Argeş, 1931.Membru de onoare al Societăţii NumismaticeRomâne, membru al Academieidin Atena şi al Institutului Arheologic dinSofia. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1936).Tagliavini, Carlo(18.06.1903, Bologna – 1982, Roma)Lingvist. A absolvit Facultatea de Literela Universitatea din Padova şi s-a specializatîn studiul limbii române. Profesor laUniversitatea din Padova. Lucrări: Antologiaromena, 1923; Chiave della grammaticaromena, 1923; Un frammento di storia dellaterminologia italo-romena ed un dizionarettogeografico dello stolnic Cantacuzino, 1927;Per la storia dei Valacchi in Moravia, 1927.A fondat publicaţia Studi romeni sub egidaInstitutului pentru Europa Orientală dinRoma. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1928), exclus în 1948, repusîn drepturi în 1965.Talianu, Ion(3.03.1898, Târgu Ocna – 1956, Bucureşti)Actor de teatru şi film. A absolvit Conservatorulde Artă Dramatică la Bucureşti.Actor la Teatrul Naţional şi profesor laInstitutul de Teatru din Bucureşti. Interpretal emisiunilor de teatru radiofonic. Inegalabilinterpret al rolului Nae Caţavencu încomedia O scrisoare pierdută a lui Ion LucaCaragiale. Film: Răsună valea (1949), MitreaCocor (1952), O scrisoare pierdută (1953),Răsare soarele (1954), Afacerea Protar (1956),Pe răspunderea mea (1956). Roluri în teatru:Regele petrece, Topaze, Un om de afaceri.Tanco, Paul(24.07.1843, Monor, jud. Bistriţa Năsăud –11.09.1916, Năsăud)Profesor. A absolvit liceul la Blaj şi a studiatfilosofia cu bursă din fondurile grănicereştila Universitatea din Viena şi Carola FranciscaUniversitas Graecensis din Graz. A fostprofesor de fizico-matematici, apoi directorla gimnaziul din Năsăud. George Coşbuci-a fost elev la matematică şi astronomie.A publicat manuale de matematică, astronomie,cosmologie, fizică, filosofie şi algebră.Colabora la revistele ştiinţifice din Iaşi.Tanoviceanu, Ioan(18.01.1858, Glodu, jud. Dolj –8.04.1917, Odesa, Ucraina)Jurist. A absolvit Facultatea de Drept dinBucureşti, după care a devenit doctor îndrept Magna Cum Laude la Sorbona.A profesat ca magistrat al Tribunalului Ilfovşi profesor de drept penal şi procedurăpenală la Iaşi, apoi la Bucureşti. Întemeietoral criminologiei româneşti. Principalasa lucrare ştiinţifică a fost Cursul de Dreptpenal şi procedură penală, 3 vol., 1912–1913.Cursul a fost reeditat în 1924 şi 1947, 5 vol.Lucrări: Creşterea criminalităţii în România –un pericol naţional (1896); Criminalitateaîn România după ultimele publicaţii statistice(1909); Tratat de Drept şi procedură penală(5 vol., 1924–1927). Membru corespondental Academiei Române (1897).Tarlapan, Efim(17.05.1944, Măgurele, Republica Moldova)Scriitor. A absolvit Facultatea de Filologie,Secţia jurnalism, a Universităţii de Stat dinChişinău. Specializare la Cursurile SuperioareLiterare ale Institutului de LiteraturăMaxim Gorki din Moscova. A fost redactorla Radiodifuziunea republicană, la ziarulViaţa satului, la Editura Lumina şi la săptămânalulLiteratura şi arta. Publică parodii,epigrame, fabule. Lucrări: Scuzaţi pentruderanj... (1974), Tatuaje (1977), Revers (1980),Complimente necesare (1983), Acarniţa (1986),Zâmbete cu supliment (1987), Asta-i situaţia755ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 755 31.10.2011 17:29:52

TarlevIon Talianu Ioan Tanoviceanu Efim Tarlapan756(1989), Cartuşiera (1991), Dioptrii pentru ochelariide cai (1995), Mărul lui Adam (1997),Stihuri marţiale (1999), Coloana nătângilor(2001), Îngerii din cerul gurii (2003), Pro-scris(2005), Cantina săracilor cu duhul (2008);versuri pentru copii – Flori şi fulgi (1978),Lănţişorul cu cheiţe (1981), Clape (1988), Staţijos, copii (1990), Iese un arici la drum (1997),Alfabetul-ghicitoare (1999); culegeri colectivede opere satirice şi umoristice – Buturugamică... (1978), Mere acre (1982), Atlas comic(1982), Cu poante pe poante călcând. Antologiaepigramei româneşti. Performanţe clasice (2005),Epigrama daco-romană contemporană (2005),O antologie cronologică a aforismului românesc depretutindeni (2005), Cu muza altora în braţe...O antologie a parodiei româneşti de pretutindeni(2008). Este Maestru al Literaturii (1996),deţine circa 30 de premii literare.Tarlev, Vasile(9.10.1963, Başcalia, Republica Moldova)Inginer şi om politic. Bulgar ca etnie.A absolvit Facultatea de Tehnologie dincadrul Institutului Politehnic Serghei Lazodin Chişinău, Secţia maşini şi utilaje dinindustria alimentară. Specializare în SUAşi Ucraina. Are 13 brevete de invenţie şia publicat lucrări în domeniul industrieialimentare. Director general adjunct al SABucuria (fabrica de dulciuri). Preşedinte alAsociaţiei Naţionale a Societăţilor pe Acţiunidin Moldova şi al Asociaţiei Naţionalea Producătorilor din Moldova. Prim-ministrual Moldovei (2001–2008, plecat prindemisie). Distins cu Medalia de Aur pentruManagement Efectiv de către AcademiaInternaţională de Resurse Umane (2000) şicu Ordinul Republicii (2008).Tartler, Grete(23.11.1948, Bucureşti)Poetă şi traducătoare. A absolvit Limbi Orientale(araba) şi Conservatorul de Muzicăla Bucureşti. A fost profesoară la Liceul deMuzică din Bucureşti. După 1989 a lucratîn diplomaţie, fiind, după 1989, ambasadorulRomâniei în Danemarca. Lucrări:Orient Express, 1989; Proba Orientului, 1991;Înţelepciunea arabă. Secolele V-XIV, 2002; Râsulocrotit de lege şi Europa naţiunilor, 2001; TreiDi-Iezi, 2004. Traduceri din arabă: Cele şaptemu‘allaqate. Poezie preislamică, 1978.Tastaman, Vasilica(6.10.1933, Brăila – 30.03.2003, Bucureşti)Actriţă. A absolvit Institutul de Teatru laBucureşti. Membru fondator al Teatruluide Comedie din Bucureşti. A mai jucat lateatrele Giuleşti şi Bulandra. Din 1981 s-astabilit în Suedia. A jucat în duete cu DanTufaru, în filme de televiziune şi pentrumarele ecran. Roluri în film: D’ale carnavalului(1958); Telegrame (1959); Bădăranii (1960);Aproape de soare (1960); Post restant (1961);Castelanii (1964); Vremea zăpezilor (1966);Maiorul şi moartea (1967); Cine vă deschideuşa? (1967); Vin cicliştii (1968); B.D. în alertă(1970); Urmărirea (1971) – serial TV; Veronica(1972); Metamorfoze (1972) – film TV; Astăseară dansăm în familie (1972); Dragostea începevineri (1972); Adio, dragă Nela! (1972); Veronicase întoarce (1973); Păcală (1974); Comediefantastică (1975); Eu, Tu şi Ovidiu (1977);Grăbeşte-te încet (1981).Taşcă, Gheorghe(30.01.1875, Bălăbăneşti, jud. Tutova,azi jud. Galaţi – 12.03.1951, Sighet)Economist şi om politic. A absolvit Dreptulla Bucureşti. După ce profesează câţiva anica avocat, pleacă la studii la Paris, unde îşitrece doctoratul în drept în 1907. La întoarcerese înscrie la concursul pentru postul deconferenţiar la Catedra de economie politicăa Facultăţii de Drept. Deşi este declaratcâştigător al concursului, Spiru Haret,ministrul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor,casează concursul, cu justificarea că undoctorat în drept nu îndreptăţea candidatulsă predea ştiinţe economice. Se întoarce laParis, iar în 1910 obţine şi un titlu de doctorENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 756 31.10.2011 17:29:52

TavitianGrete Tartler Vasilica Tastaman Gheorghe Taşcăîn ştiinţe economice. După un nou concurs,obţine, în 1911, numirea în postul de conferenţiarde economie politică al Facultăţiide Drept din Bucureşti. În 1920 este numitprofesor plin la aceeaşi catedră, post pe carel-a ocupat până în 1940. La înfiinţarea prindecret regal a Academiei de Înalte StudiiComerciale şi Industriale pe 10 august1913, obţine şi Catedra de economie politicăşi doctrine economice, post ocupat deasemenea până în 1940. În perioada 1929–1931 a fost rector al Academiei, renunţândla această sarcină în momentul numiriica ministru plenipotenţiar al României laBerlin. În timpul Primului Război Mondial,când, din cauza ocupaţiei germane,instituţiile de învăţământ din Bucureşti nufuncţionau, s-a refugiat în Moldova. Fiindconcentrat, în această perioadă a fost curierdiplomatic între Iaşi şi Petrograd. Dupăterminarea războiului şi-a reluat activitateadidactică. A mai predat economia politicăla Şcoala Politehnică, Şcoala Superioară deRăzboi şi alte instituţii de învăţământ superior.În afară de însărcinările sale didactice,a fost şi preşedinte al Asociaţiei Generalea Economiştilor din România (AGER).Participă la alegerile din 1905 în calitate decandidat al Partidului Conservator în judeţulTutova şi reuşeşte să câştige un loc dedeputat. După întoarcerea de la studiile dinFranţa l-a urmat pe Take Ionescu în PartidulConservator Democrat, contribuind ladefinirea orientării economice a partidului.În 1918 partidul Conservator Democrat s-adesfiinţat prin afiliere la Partidul NaţionalDemocrat al lui Nicolae Iorga, în cadrulcăruia a activat până la desfiinţarea partidului,în 1938. În 1932 este numit ministru alIndustriei şi Comerţului în Guvernul Iorga.Lucrări: Evoluţia proprietăţilor rurale în România(1899), Lecţiuni de introducere în economiapolitică (1908), Les nouvelles réformes agrairesen Roumanie (1910), Problema valutară (1919),Liberalismul economic (1923), Starea financiarăa României după război (1925), Problemecooperative – Capitalismul român şi cooperaţia.Raporturile economice între sate şi oraşe (1927),Probleme economice şi financiare (1927), Introducereîn ştiinţele economice (1929–1930),Devalorizarea şi inflaţia (1932), Liberalism şicorporatism (1937), Liberalism, corporatism,intervenţionism (1938), Politica socială a României(1940), Curs de economie politică (1945). În1950 este arestat împreună cu alţi foşti demnitariai perioadei precomuniste. Bibliotecasa (care cuprindea manuscrise inedite ale luiGoga ş.a.) a fost arsă. Pentru activitatea sa afost distins cu Ordinul Coroana Românieiîn grad de Comandor şi cu Ordinul Gediminasal Lituaniei în grad de Mare Cruce.În 1925 a fost ales membru corespondent alAcademiei Române, exclus în 1948, repus îndrepturi în 1990.Tattarescu, Gheorghe(?.10.1818, Focşani – 24.10.1894, Bucureşti)Pictor. A studiat la Accademia di San Lucadin Roma. A participat la revoluţia de la1848 în Ţara Românească şi apoi s-a dusîn exil la Constantinopol şi Brusa. Întors în1851, a participat la mişcarea de unificare aPrincipatelor Române. În 1860 a fost ales săcontribuie la alcătuirea Albumului naţional.Fondator, împreună cu Theodor Aman, alŞcolii de Belle Arte din Bucureşti (1864),al cărei profesor a fost. Lucrări: portretelerevoluţionarilor de la 1848, N. Bălcescu,Şt. Golescu, Gh. Magheru, portrete deţărani, peisaje, compoziţii cu subiect istoric:Mircea cel Bătrân la 1386, Neagoe Basarab înfaţa mânăstirii Argeş, Lupta dintre Preda Buzescuşi Hanul Tătar, România plângând la sarcofagullibertăţii după revoluţia de la 1848. A primitrang boieresc ca răsplată a talentului cu carepictase biserica Zlătari din Bucureşti.Tavitian, Hary(1952, Constanţa)Pianist. Armean ca etnie. A studiat pianulde la 6 ani. A absolvit Academia de Muzicăla Bucureşti. Specializat în jazz. Fondator757ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 757 31.10.2011 17:29:52

TăbârţăGheorghe Tattarescu Harry Tavitian Vasile Tăbârţă Constantin Tănase (actor)758al Grupului Creativ (1978) şi director alClubului de jazz din Constanţa. Este preocupatde sincretismul artelor. A creat unstil distinct, sinteză între muzica medievală,folclorul balcanic, muzica de cameră contemporanăşi blues. A scris muzică de scenăpentru Furtuna de Shakespeare şi Melissa deKazantzakis. A concertat în Rusia, Lituania,Franţa, Italia, Germania, Bulgaria, Portugalia,Republica Moldova, Iugoslavia, Polonia,Scoţia, Ungaria, Grecia, Turcia, Olanda,Statele Unite, Armenia (ca invitat personalal preşedintelui Armeniei), Slovacia, Elveţia,Cehia.Tăbârţă, Vasile(1.01.1940, Zăicani, Republica Moldova –10.02.2004, Chişinău)Actor. A absolvit Institutul de Arte din Chişinău,Secţia regie de teatru. A fost actor laTeatrul Naţional din Bălţi şi actor de film.Filmografie: Nu crede ţipătului păsării de noapte,1976; La porţile Satanei, 1980; Fii fericită, Iulia!,1983; Floare albastră, 1987; Corbii prada n-oîmpart, 1988; Văleu, Văleu, nu turna, 1991.Maestru al Artei din Republica Moldova.Tănase, Constantin(5.07.1880, Vaslui – 29.08.1945, Bucureşti)Actor şi cupletist. Fondator al teatrului derevistă românesc. Prima experienţă profesionalăca actor a fost în cadrul trupei deteatru de limbă idiş condusă de MordechaiSegalescu, unde aveau nevoie de un actorpentru un spectacol la Vaslui şi a fost alestânărul Tănase, care era deja nelipsit de larepetiţii. În 1896 termina gimnaziul şi, înciuda dorinţei sale de a deveni actor, s-aînscris la liceul militar din Iaşi, unde a fostrespins la examenul medical, singura probăunde nu-şi făcuse griji, în favoarea unui fiude colonel. Dezamăgit, s-a îndreptat cătreBrăila, unde a frecventat o scurtă perioadăliceul Nicolae Bălcescu, la care însă a fostnevoit să renunţe după câteva săptămânidin lipsă de bani. În 1899 s-a înrolat, laBucureşti, voluntar în Regimentul 1 Geniu.După efectuarea stagiului militar s-a înscrisla cursurile Conservatorului de Artă Dramatică,absolvit în 1905. În 1919 a pus bazeletrupei de teatru Cărăbuş, din Bucureşti.Cu ea a creat o tradiţie de teatru de cabaret-revistăpe parcursul următorilor 20 deani, tradiţie prezentă şi astăzi, mai ales laTeatrul de Revistă Constantin Tănase, carefuncţionează încă la adresa fostului Cărăbuş,pe Calea Victoriei. A jucat şi la Paris.O sursă menţionează operele de caritateale actorului – 3 şcoli primare şi o biserică.La Cărăbuş lansează carierele a numeroşiartişti, mai ales Maria Tănase şi Horia Şerbănescu.Încă mai juca în Bucureşti la un andupă sosirea sovieticilor. După mai multereprezentaţii care satirizau „rechiziţionarea“de către aceştia, cu formula „Davai ceas“,a bunurilor aflate la vedere, a fost arestat,ameninţat cu moartea şi i s-a ordonat să numai joace. La următorul spectacol a apărutpe scenă într-un pardesiu imens, cu mâinile„bandajate“ cu ceasuri de mână. Spectatoriil-au aplaudat frenetic la apariţie, deşi actorulnu a scos nici un cuvânt. Apoi şi-a deschispardesiul, scotând la iveală o imensă pendulă.Arătând către aceasta, a spus doar: Eatic, eu tac, ea tic, eu tac. Două zile mai târziumarele actor era mort.Tănase, Constantin(24.06.1949, Nemţeni, Republica Moldova)Lingvist şi ziarist. A absolvit Facultatea deFilologie a Universităţii Pedagogice de StatIon Creangă din Chişinău. A fost profesorşi director de studii în şcoli medii dinMoldova, transferându-se la Chişinău cacercetător ştiinţific la Institutul de Cercetăriîn Domeniul Pedagogiei, apoi secretarştiinţific al Comisiei de Terminologie aAŞM (1987–1990), deputat în ParlamentulMoldovei (1990–1994), director al CentruluiNaţional de Terminologie (1994–1996),consilier la Preşedinţia Republicii Moldova(1996–1997), redactor-şef şi director alENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 758 31.10.2011 17:29:52

TănăsescuConstantin Tănase (ziarist) Maria Tănase Stelian Tănase Ion TănăsescuGrupului de Presă „Flux” (1997–2001),director fondator al revistei Timpul. Susţinătoral revenirii la scrierea cu alfabet latinîn Moldova de peste Prut. Lucrări: Metodicalimbii moldoveneşti, clasele IV–VIII (1985),Dicţionar de termeni administrativ-cancelăreşti(1990); Dicţionar rus-român de terminologiefinanciară (1993), Ochiul lui Esop (2000);Patria vuindă (2001); Hoţii de mituri (2004,Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova),Blestemul de a fi. Cronici basarabene (2009).Tănase, Maria(25.09.1913, Bucureşti – 22.06.1963, Bucureşti)Cântăreaţă. A cântat la Teatrul Cărăbuş(1934), la Expoziţia Internaţională de la NewYork (1939), la Teatrul Alhambra, Teatrulde Revistă Constantin Tănase. De-a lungulcarierei a cântat în faţa fostului preşedinteal SUA, Hoover, a lui André Gide, YehudiMenuhin, Brâncuşi, George Enescu, JaschaHeifetz ş.a, în acompaniamentul formaţieiinstrumentale conduse de Fănică Luca şi aorchestrei dirijate de Grigoraş Dinicu. Melodiifoarte cunoscute: „Ţi-am pus busuioc înpăr“, „Habar n-ai tu“, „Romanţa mansardei“;roluri în film: Ciulinii Bărăganului. Premiul deStat (1955). Artistă Emerită (1957).Tănase, Stelian(17.02.1952, Bucureşti)Eseist. A absolvit Facultatea de Filosofie laBucuresti şi este doctor în sociologie politică.Profesor de Ştiinţe Politice la Universitateadin Bucureşti. A debutat ca romancierîn 1982 cu Luxul melancoliei. Conducerevista Sfera politicii încă de la înfiinţareasa. Între 1992 şi 1995 a fost vicepreşedinteal Comisiei de Afaceri Externe a CamereiDeputaţilor. Membru fondator al SocietăţiiAcademice Române. Director al postului deteleviziune Realitatea (din 2010). Lucrări:Corpuri de iluminat, proză, 1990; Şocuri şicrize, 1993; Ora oficială de iarnă, 1995; Revoluţiaca eşec. Elite şi societate, 1996; Anatomiamistificării, 1997; Miracolul revoluţiei, 1999;Acasă se vorbeşte în şoaptă. Jurnal şi dosar dinanii comunismului târziu, 2002; Zei şi semizei,2004; Clienţii lu’ tanti Varvara, 2005; Maestro,2008; Dracul şi mumia, 2010.Tănăsescu, Ion(12/23.02.1892, Bucureşti –28.12.1959, Bucureşti)Chimist. A absolvit Facultatea de Ştiinţe laBucureşti. Profesor la Facultatea de Chimiea Universităţii din Cluj. Contribuţii îndomeniul chimiei organice. Lucrări: Exploatareapetrolului în România, 1907; L’Explicationdu mécanisme des isomérisations et des réactionsdans la chimie organique à l’ aide de la théorie dela polarité des valences, 1927; Despre acridone,1949; Despre steroide, 1961. Membru al societăţilorde chimie din Berlin şi Paris. Membrual Academiei Române (1955).Tănăsescu, Florin Teodor(12.04.1932, Bârlad, jud. Vaslui)Inginer. A absolvit Facultatea de Electrotehnicăla Institutul Politehnic din Bucureşti.Director al Institutului de Cercetări pentruIndustria Electrotehnică ICPE (1969–1984),director general al Institutului Central deElectrotehnică, vicepreşedinte al ConsiliuluiNaţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie,secretar de stat la Ministerul Cercetării şiTehnologiei. Contribuţii la realizarea unortipuri de izolatoare de înaltă tensiune. Are50 de invenţii brevetate. Membru fondator alAcademiei de Ştiinţe Tehnice din România,preşedinte de onoare al Comitetului Naţionalde Electrotermie, preşedinte al ComitetuluiNaţional Român al Comisiei ElectrotehniceInternaţionale, membru IEEE (SocietateaInternaţională a Inginerilor din Electricitate).Tănăsescu, Tudor A.(2.03.1901, Bucureşti – 7.08.1961, Bucureşti)Inginer, unul dintre fondatorii şcolii româneştide electronică şi radiotehnică. A fostprofesor la Institutul Politehnic din Bucureşti.A asigurat şi conducerea Secţiei de759ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 759 31.10.2011 17:29:52

TărâţeanuFlorin Teodor Tănăsescu Vasile Tărâţeanu Daniel Tătaru Gheorghe Tătărăscu760electronică a Institutului de Fizică Atomică(IFA) din Bucureşti, unde lucrau câteva grupuriremarcabile de cercetători şi ingineri,orientaţi pe trei domenii majore: electronicaaplicată în fizica nucleară, aparaturaelectronică de măsurare şi control şi calculelectronic (cu hardware şi software). A elaboratteoria şi metodele de proiectare aleamplificatoarelor radio de putere de clasă C.Lucrări: Manual de tuburi electronice (1955 –1957); Introducere în electronica industrială (încolaborare, 1959); Circuite cu tranzistoare (încolaborare, 1961). Membru corespondent alAcademiei Române (1952).Tărâţeanu, Vasile(27.09.1945, Sinăuţii de Jos, jud. Adâncata,reg. Cernăuţi, Bucovina de Nord, azi Ucraina)Poet. A absolvit Literele la Cernăuţi. A fondatla Cernăuţi diverse publicaţii româneşti:Arcaşul, Junimea (din 1999), Plai românesc (din1990). Membru fondator al Societăţii pentruCultură Românească Mihai Eminescu(1989) din Cernăuţi. Publică versuri în carese simte acut dorinţa participării la viaţaîntregii naţiuni române: Aripile ploii, 1981;Dreptul la nelinişte, 1984; Linia vieţii, 1988;Teama de înstrăinare, 1990; Litanii din Ţara deSus, 1995; Litanii, 1996; Dinafară, 2003; Iluziişi lanţuri, 2001; Pământ în retragere, 1999; Şine izbăveşte pe noi, 1999. Laureat al Premiuluipentru poezie la Festivalul Mihai Eminescu(Chişinău, 1993), Festivalul Lucian Blaga(Cluj, 1998), Festivalul de la Uzdin (BanatulSârbesc, 1999).Tătaru, Daniel(1967, Piatra Neamţ)Matematician. Distins cu aur la OlimpiadeleInternaţionale de Matematică din 1984şi 1985, ca elev de liceu. A absolvit Facultateade Matematică la Universitatea dinIaşi. Elev al lui Viorel Barbu. Specializare înSUA cu Michael Crandall (1990) la VirginiaUniversity, apoi la Princetown. Profesor laUniversitatea Berkley, California. Contribuţiiîn domeniul teoriei haosului şi studiuluivibraţiilor. Lucrări: Unique continuation foroperators with partially analytic coefficients,1999; On global existence and scattering forthe wave maps equation, 2001; Nonlinear waveequations, 2002; Global Schrödinger maps indimension two and higher: small data in the criticalSobolev spaces, 2008, în colaborare. PremiulŢiţeica al Academiei Române pentruteza de diplomă. Distins cu Premiul Bocherde American Mathematical Society. Membrude onoare al Institutului de Matematicădin Bucureşti.Tătaru, Tudor(1.04.1957, Pojăreni, rn. Ialoveni,Republica Moldova)Cineast. A absolvit Institutul de Arte dinChişinău, Secţia regie de teatru, şi CursurileSuperioare de Regie de la Moscova. A lucratpentru Moldova Film comedii şi filme cutematică folclorică şi a relansat revista desatiră în imagini Usturici. Este solist al formaţieietno-folclorice Tălăncuţa. Fondatoral Studioului Buciumul (1992). Filmografie:Leagănul poveştilor noastre, 1988; Cine neapără, 1990, Premiul Republican al Artelor;Leru-i ler pânzele albe, 1991; Moş Ion înCosmos, 1993, Premiul Simpatia publiculuila Festivalul Internaţional de filme, Goriţa,Croaţia pentru Dănilă Prepeleac, 1996.Tătărăscu, Gheorghe (Guţă)(21.12.1886, Poiana, jud. Gorj –28.03.1957, Bucureşti)Om politic. Este absolvent al liceului Carol Idin Craiova. A absolvit Dreptul la Universitateadin Bucureşti şi s-a specializat la Sorbona.Membru PNL din 1912. Prim-ministrual României în 1934–1937 şi 1939–1940.Domiciliu forţat după 1944. O stradă şi oşcoală din Târgu Jiu îi poartă numele, ca şiLiceul de Arte din Focşani.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 760 31.10.2011 17:29:53

TecuciIonică Tăutu Constanţa Târţău Nicolae Teclu Gheorghe TecuciTăuşan, Grigore(24.01.1874, Bucureşti – 20.04.1952, Bucureşti)Filosof. A absolvit Facultatea de Litere şiFilosofie la Universitatea din Bucureşti.Specializare la Paris şi Bruxelles. Profesor defilosofie în învăţământul secundar. Lucrări:Filosofia lui Plotin, 1900; Kant şi adversariilui, 1901; Evoluţia sistemelor de morală, 1921;Variaţiuni literare şi filosofice, 1931; Tradiţionalismulşi eclectismul francez, 1938; Câteva sistememetafizice româneşti, 1940. Membru de onoareal Academiei Române, 1939, exclus în 1948,repus în drepturi în 1990.Tăutu, Ionică(1795, Cerchejeni, jud. Botoşani –20.04.1830, Istanbul)Poet şi traducător. A făcut şcoală cu preceptoriparticulari. Ştia franceză, greacă, turcă,matematică, topometrie. Sfetnic de taină(comis, consilier intim) al domnului IoniţăSandu Sturdza. Precursor al paşoptismului.Lucrări: Cercare împotriva deiştilor; Zidirépoliticii întemeiată pe firé omului; Cuvânt al unuiţăran cătră boieri. A tradus din preromanticulfrancez Volney. Textele sale au fost publicateîn volum pentru prima oară în 1974, cu titlulScrieri social-politice.Târţău, Constanţa(14.09.1930, Chişinău)Actriţă de teatru şi film. A absolvit studiilede teatru la Leningrad (Sankt Petersburg),după care e angajată la Teatrul Muzical-Dramatic Moldovenesc A.S. Puşkin (actualmenteTeatrul Naţional Mihai Eminescu)din Chişinău. A creat chipuri memorabile:Lucia (Ovidiu de V. Alecsandri), Cordelia(Regele Lear de Shakespeare), rolul titulardin Casa Bernardei Alba de F. García Lorca,Veronica Micle (Eminescu de M. Ştefănescu)ş.a. A fost prima crainică la deschidereaTeleviziunii din Chişinău (1957), a evoluat înprimul teatru televizat din Moldova, Dialog(1967–1972), a interpretat roluri în numeroasespectacole radiofonice, s-a produs încâteva filme artistice (Lăutarii de E. Loteanu,Făt-Frumos de Vl. Ioviţă). Maestru Emerit alArtei (1965). În 1994 i s-a acordat MedaliaMihai Eminescu.Teclu, Nicolae(18.10.1839, Braşov –13/26.07.1916, Viena, Austria)Chimist. A studiat ingineria şi arhitectura,iar apoi chimia, şi-a continuat cariera devenindprofesor de chimie generală şi chimieanalitică la Viena. A avut o contribuţiesubstanţială la dezvoltarea chimiei mondiale.În 1890 obţine brevet pentru realizareainvenţiei sale, arzătorul cu mecanism dereglare a raportului dintre aer şi gaz. Beculsău produce o flacără mai fierbinte decâtbecul Bunsen. Folosirea acestui tip dearzător este răspândită în România, dar şiîn întreaga lume. A dat numele tipului dearzător (bec), arzătorul Teclu. Domeniilecare au fost studiate de el includ: studii derezistenţă a hârtiei şi a fibrelor lemnoase,pigmenţi minerali, uleiuri utilizate în pictură,combustia gazelor. Tot lui îi aparţino serie de aparate de laborator păstrateîn prezent la Universitatea din Bucureşti.Cele mai importante sunt aparatul pentrudetectarea metanului şi un altul pentru preparareaozonului. A analizat chimia unuimeteorit găsit în 1870 la Goalpara, India.Membru titular al Academiei Române(1879), preşedinte al secţiunii sale ştiinţifice(1910–1913).Tecuci, Gheorghe(7.04.1954, Bucureşti)Inginer. A absolvit Facultatea de Automaticăla Institutul Politehnic din Bucureşti ca şefde promoţie pe ţară. Specializare la Sorbona.Cercetător la Institutul de Informatică dinBucureşti. Profesor invitat la UniversitateaGeorge Mason din SUA (1990–1992),director al Centrului de Cercetări Avansateîn Învăţarea Automată, Prelucrarea LimbajuluiNatural şi Modelarea Conceptuală761ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 761 31.10.2011 17:29:53

762Victor TeleucăChristian Tellal Academiei Române (din 1992). Lucrări:Multistrategry, Learning, 1994, în colaborare;Building Intelligent Agents: An ApprenticeshipMultistrategy Learning Theory, Metodology,Tool and Case Studies, 1998. Membru titular(1993) al Academiei Române.Teitel, Alfred(1900, Dorohoi – 1980, Aachen)Medic. Evreu ca etnie. A absolvit Medicinala Bucureşti. Discipol al lui Francisc Reiner,N.G. Lupu şi Daniel Danielopolu. Specializarela Berlin şi Londra în chimie fizică,fiziologie şi biologie. A fost unul dintrefondatorii şcolii moderne de farmacologiedin România. Membru post-mortem al AcademieiRomâne (2006).Teleucă, Victor(19.01.1932, Cepeleuţi, Basarabia –12.08.2002, Chişinău)Poet, eseist, traducător. A absolvit Facultateade Istorie şi Filologie a Institutului Pedagogicde Stat Ion Creangă (azi UniversitateaPedagogică de Stat Ion Creangă) din Chişinău.A fost redactor la ziarul Ţăranul sovieticşi la Televiziunea de Stat din Moldova,redactor-şef al săptămânalului Cultura (din1977 devenit Literatura şi arta). A fost secretaral Comitetului de Conducere al UniuniiScriitorilor din Moldova, redactor la revistaNistru. Lucrări: La ruptul apelor (1960), Nelinişti(1963), Din patru vânturi (1964), Insulacerbilor (1966), Îmblânzirea focului (1971),Momentul inimii (1975, Premiul de Stat),Încercarea de a nu muri (1980), Întoarcereadramaticului Eu (1983), Ciclul italian sau crizade timp (1987), Piramida singurătăţii (2000),Ninge la o margine de existenţă (2002), Decebal(2003), Improvizația nisipului (2005). Distinscu titlul de Maestru Emerit al Artei (1983),Ordinul Republicii (1999), Medalia MihaiEminescu (2000), Premiul de Excelenţăal Consiliului Uniunii Scriitorilor pentruîntreaga creaţie (2000).TeitelTell, Christian(12.01.1808, Braşov – 12.02.1888, Bucureşti)General şi politician. A absolvit ColegiulSf. Sava din Bucureşti şi a intrat în armataImperiului Otoman. A luptat în războiulruso-turc (1828–1829) şi a devenit căpitan.Din 1830 a făcut parte din armata valahă.Fondator şi participant la acţiunile societăţiisecrete Frăţia (1840). La 1848 a reprezentatjudeţul Gorj în Adunarea Constituantă.A făcut parte din Guvernul Provizoriuproclamat la Islaz în 1848 şi a fost înaintatîn grad ca general. A plecat în exil la Paris(1848–1857) şi la întoarcere a contribuit laacţiunile care au dus la Unirea Principatelor.A fost primar al capitalei (1870–1871).Ministru conservator al Apărării în GuvernulLascăr Catargiu (1871–1874).Tempea, Radu al II-lea( ~1691, Făgăraş sau Braşov –14.05.1742, Braşov)Cronicar. A învăţat la şcoala bisericiiSf. Nicolae din Şcheii Braşovului, unde aajuns apoi dascăl. A fost şi preotul bisericii(hirotonisit la Bucureşti de Antim Ivireanulîn 1716). Apoi protopop al Braşovului şiŢării Bârsei. Lucrări: Istoria sfintei biserici aŞcheilor Braşovului, de la 1484 la 1742, ms.A fost şi copist pentru Tâlcul evangheliilor,Învăţături creştineşti ş.a.Tempea, Radu al V-lea(9.02.1768, Braşov – 5.07.1824, Braşov)Cărturar. Fiu al lui Radu T. al IV-lea şi tatăal lui Radu T. al VI-lea. A studiat Teologiala Buda. A fost preot la biserica Sf. Nicolaedin Şcheii Braşovului (unde a funcţionat şişcoala lui Anton Pann şi unde intrase MihaiViteazul odată ajuns în Transilvania), apoidirector al Şcoalelor neunite naţionaliceştidin marele prinţipat al Ardealului. Memorabilpentru Gramatica românească, 1797, unadintre primele lucrări ştiinţifice în domeniu.Tempea, Radu al VI-lea( ~1793 sau 1794, Braşov –1850, Flămânda, jud. Vâlcea)Preot şi pedagog. Fiu al lui Radu T. al V-lea.S-a şcolit la Gimnaziul latin din Sibiu, apoila şcoala de preoţie a lui Gheorghe Lazăr, totla Sibiu. A fost învăţător la şcoala BisericiiSf. Nicolae din Şcheii Braşovului. După ela urmat Anton Pann. A fost apoi preot laBucureşti şi fondator şi director al SeminaruluiTeologic de la Râmnicu Vâlcea. Lucrări:Oglinda statului bisericesc şi politicesc sau Învăţăturanăravurilor bune şi vieţii creştineşti, 1835;Povăţuire către teologia morală, Geografia, Istoriabisericească, manuale rămase în ms.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 762 31.10.2011 17:29:53

TeodoreanuPompiliu Teodor Al. O. Teodoreanu Ionel TeodoreanuTeoctist, ArăpaşuV. Arăpaşu, TeoctistTeoctist BlajeviciV. Blajevici, TeoctistTeodor, Pompiliu(19.07.1930, Ilia, jud. Hunedoara –7.09.2001, Bucureşti)Istoric. A absolvit Facultatea de Istorie aUniversităţii din Cluj. Elev al lui D. Prodan.Specializare la Viena şi Urbana, SUA. Cercetătorla Institutul de Istorie din Cluj, apoiprofesor la Facultatea de Istorie a Universităţiidin Cluj. Lucrări: Ideea de unitate politicăla români, 1968; Interferenţe iluministe europene,1984; Istorici români şi probleme istorice, 1993;Incursiuni în istoriografia română a secolului XX,1995; Incursiuni în istoria istoriografiei universale,2000. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1990).Teodor de Vicina(secolul al XIII-lea, Paristrion, în Dacia Pontică,adică Dobrogea)Mitropolit. Probabil grec ca etnie. A fostmitropolit de Vicina (cetate aflată la gurileDunării, la nordul Dobrogei de azi) subîmpăratul bizantin Andronic al II-lea.A participat în 1285 la Sinodul Patriarhiei deConstantinopol, ţinut în biserica Vlaherne(adică a vlahilor), parte a îndelungatuluiproces de separare a ortodoxiei răsăritenede cea apuseană. A rămas în funcție până lasfârşitul secolului al XIII-lea, fiind în bunerelaţii cu mitropoliţii din jurul său. A avutgrijă de credincioşii de la nordul Dunării,trimiţându-le preoţi şi călugări misionari.A susţinut mănăstirile de la Niculiţel, Chiliaşi Sf. Gheorghe din delta Dunării (Istros).Teodorcic (Teodorczik), Cazimir (Kazimir)(1891, Odesa – 1968, Moscova)Fizician. Evreu ca etnie. A copilărit laChişinău, unde a absolvit liceul. A studiatla Universitatea Novorosiisk din Odessa,de unde s-a transferat la Facultatea deFizico-Matematici a Universităţii din Moscova,fiind elevul lui Leonid Mandelştam şiIgor Tamm. A fost profesor la o şcoală dinOrehovo, Crimeea, apoi (din 1919) la Facultateade Fizică şi Matematică a Universităţiidin Moscova şi din 1922 la Institutul deFizică şi Cristalografie al aceleiaşi universităţi.Este considerat unul dintre fondatoriifizicii oscilaţiilor neliniare în URSS. Membrual Comisiei pentru utilaj în procesul de edificarea noii clădiri a universităţii moscovite,de pe colinele Lenin (azi Vorobiov). Lucrări:Sisteme autooscilante, 1944; Metoda construiriitraiectoriilor rădăcinii sistemelor liniare şi a determinăriicalitative a tipurilor de traiectorii, 1964,în colaborare.Teodoreanu, Al. O. (Păstorel)(1894, Dorohoi – 1964, Iaşi)Epigramist. Fiu al lui Osvald T. (avocat) şi alSofiei (n. Musicescu) şi frate al lui Ionel T.A absolvit Dreptul la Iaşi şi a practicat avocatura.Gurmand şi iubitor de vinuri. A făcutînchisoare din 1959 până în 1964 pentruepigramele sale antisovietice. Lucrări: Hroniculmăscăriciului Vălătuc; Gastronomice, 1973,postum.Teodoreanu, Ionel(6.01.1897, Iaşi – 3.02.1951, Bucureşti)Prozator. Fiu al lui Osvald T. (avocat) şi alSofiei (n. Musicescu) şi frate al lui Al. O.T.A studiat Dreptul la Iaşi şi a profesat avocatura.A făcut parte din cercul Vieţii româneştişi a scris mai ales pentru adolescenţi: LaMedeleni, ciclu compus din romanele Hotarulnestatornic, 1925; Drumuri, 1926; Între vânturi,1927. A lăsat şi o frumoasă evocare a cenacluluiVieţii româneşti: Masa umbrelor, 1942.Teodoreanu, Nicolae(17.08.1889, Rădeşti, jud. Olt –19.03.1977, Bucureşti)Medic veterinar. A absolvit Şcoala Superioarăde Medicină Veterinară la Bucureşti.Specializare la Hanovra. Profesor la Şcoala763ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 763 31.10.2011 17:29:53

764Superioară de Medicină Veterinară dinBucureşti, director al oieriei Palas Constanţa,şef al secţiei pentru Dobrogea laInstitutul de Cercetări Zootehnice dinBucureşti. Profesor la Institutul de Biologiedin Bucureşti. Fondator al Societăţii deGenetică din România (1936). A realizat rasaMerinos de Pallas. Contribuţii în domeniulgeneticii. Lucrări: Monografia oeriei Pallas,1932; Creşterea oilor, 1937; Producţia porcului,conţinând noţiuni de anatomie, fiziologie, igienăşi descrierea amănunţită a raselor, a alimentaţieişi patologiei porcine, 1944; Cercetări asupraoriginii Merinosului, 1951. Distins cu Medaliapentru Agricultură a Franţei, Medalia deAur a Societăţii de Medicină Veterinară dinRomânia. Membru corespondent al AcademieiRomâne, 1952.Teodoreanu, Osvald(22.11.1869, Iaşi – 17.03.1938, Iaşi)Avocat. Fiu de avocat. Familia provenea dinsatul Brusturoasa, pe Trotuş, şi se refugiaseacolo din Transilvania, după ce generalulBukov a distrus bisericile ortodoxe. Tată allui Al. O. (Păstorel), Ionel T. şi Laurenţiu T.,mort pe frontul Primului Război Mondial înFranţa. Căsătorit cu fiica lui Gavriil Musicescu,Sofia, profesoară la Conservatoruldin Iaşi. Judecător de instrucţie şi avocat laIaşi. Cel mai cunoscut proces al său a fostapărarea comuniştilor în procesul din DealulSpirii, 1922, Bucureşti, când, prin recunoaştereaInternaţionalei Comuniste şi aderareala ea, social-democraţia românească acăpătat o aripă mai de stânga, devenită PCR.Senator de Fălciu în Parlamentul României(1831–1832). Ca penalist a contribuit laalcătuirea primului Cod penal şi Cod deprocedură penală din România.Teodorescu, Anibal(21.02.1881, Câmpineanca, jud. Vrancea –29.08.1971, Bucureşti)Jurist. A absolvit Dreptul la Universitatea dinBucureşti şi s-a specializat la Paris. Profesorşi decan al Facultăţii de Drept din Bucureşti.Decan al Baroului de avocaţi Ilfov, preşedinteal Uniunii Avocaţilor din România. Esteconsiderat unul dintre fondatorii dreptuluiadministrativ modern în România. Lucrări:Asociaţiile comune în Dreptul administrativ,1908; Participarea magistraturii în administraţie,1924; Teoria răspunderii administraţiunii publicepentru daune, 1942; Note şi interpretări privindistoria vechiului Drept românesc în sec. XIV şi XV,1971. Fondator al Muzeului Comunal dinBucureşti, devenit Muzeul de Istorie şi Artă alMunicipiului Bucureşti. Membru al InstitutuluiSocial Român, al Institutului de ŞtiinţeTeodoreanuEmanoil C. TeodorescuG. Dem. TeodorescuAdministrative al României, al Societăţii deLegislaţie Comparată din Paris. Membrucorespondent al Academiei Române (1945),exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.Teodorescu, Constantin C.(22.03.1892, Bucureşti – 1972, Bucureşti)Inginer. A absolvit Şcoala Naţională dePoduri şi Şosele din Bucureşti ca elev allui Anghel Saligny, Elie Radu, Ion Ionescu,David Emmanuel, Nicolae Vasilescu-Karpenşi Andrei Ioachimescu. Inginer înMinisterul Lucrărilor Publice, a fost chematde Traian Lalescu la înfiinţarea ŞcoliiPolitehnice din Timişoara (1920) să predearezistenţa materialelor şi mecanica raţională.A fost rector (1940–1944). A creat laTimişoara primul laborator din ţară deîncercare a materialelor. A dat o metodăde comparare a două limite caracteristicepentru materialele supuse la tensiuni şi aaplicat legea lui Gauss pentru două variabileîn unele probleme de încercări de materiale.A înfiinţat la Bucureşti Cercul de mecanică.Este autorul primului manual de sudurăpublicat în limba română. Lucrări: Rezistenţamaterialelor, 1923; Manualul inginerului mecanic,1955; Îmbinări sudate, 1972. Membrual Societăţii de Rezistenţa Materialelor dinRomânia. Profesor Emerit (1962).Teodorescu, Constantin Dragoş(6.07.1937, Stâlpu, jud. Buzău)Inginer. A absolvit Facultatea de Construcţiia Institutului de Căi Ferate din Bucureşti.Şef de proiect al noului pod de cale feratăde peste Dunăre, care dublează podul dela Cernavodă construit de Anghel Saligny.Director tehnic al Institutului de Studii şiProiectări Căi Ferate Bucureşti. Profesorla Facultatea de Construcţii a UniversităţiiTehnice de Construcţii (1974–1998).Contribuţii în domeniul podurilor dinbeton armat, al calculului static şi dinamical structurilor sudate supuse la solicitărivariabile. Lucrări: Poduri peste Dunăre în zonaENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 764 31.10.2011 17:29:53

TeodorescuHoria Nicolai Teodorescu Paul Teodorescu Petre TeodorescuFeteşti–Cernavodă, 1995. Membru al Academieide Ştiinţe Tehnice din România.Teodorescu, Emanoil C.(10.05.1866, Siminicea, Botoşani –26.04.1949, Bucureşti)Botanist. A absolvit Facultatea de Ştiinţe laIaşi. Specializare în anatomie şi patologievegetală la Sorbona. Profesor la Facultateade Ştiinţe din Bucureşti. A înfiinţat primullaborator de fiziologie vegetală din România.Lucrări: Physiologie végétale, 1912; Sur lemouvement d’agglomération et de dispersion deszoospores d’algues, 1938. Membru titular alAcademiei Române (1945), exclus în 1948,repus în drepturi în 1990.Teodorescu, G. Dem.(25.08.1849, Bucureşti – 20.08.1900, Bucureşti)Folclorist. A absolvit Filologia clasică la Paris.A fost primul director la Bibliotecii FundaţieiUniversitare din Bucureşti, a fost ministru alÎnvăţământului, primul culegător de folclorversificat care a făcut acest lucru în modştiinţific: Poesii populare române, 1885.Teodorescu, Horia Nicolai(14.11.1951, Iaşi)Inginer. A absolvit Facultatea de Electronicăla Institutul Politehnic din Bucureşti şi s-aspecializat în tehnologia construcţiilor.Profesor la Universitatea Tehnică din Iaşi.Profesor invitat în SUA, Elveţia (Lausanne),Spania (Barcelona), Austria (Linz). Contribuţiilegate de ingineria biomedicală şi sistemeinteligente. Lucrări: Linear Displacementsensor Uses Liquid Crystal Cell, Les traumatismesde l’étrier. A creat şcoala de sisteme fuzzy şisisteme inteligente de la Iaşi. Are 18 brevetede invenţie în domeniu. Membru al AsociaţieiOamenilor de Ştiinţă din România,membru fondator al Societăţii Române deSistem Fuzzy, membru al Societăţii Românede Inginerie Biomedicală. Membru al Academieide Ştiinţe din New York. Membrucorespondent al Academiei Române (1993).Teodorescu, Iulian(5.03.1872, Craiova – 29.04.1935, Bucureşti)Specialist în drept penal. A absolvit Facultateade Drept la Universitatea din Bucureşti.Specializare la Paris. Profesor, decan al Facultăţiide Drept şi rector al Universităţii dinIaşi. Profesor la Facultatea de Drept a Universităţiidin Bucureşti. Fondator al Institutuluide Ştiinţe Penale din Bucureşti. Lucrări:Teoria sentinţelor fără durată determinată, 1901;Educaţia noastră socială, 1903; Chestiuni de dreptpenal şi ştiinţă penitenciară, 1904; Minoritateaîn faţa legii penale, 1904; Judecătorul de ocol caofiţer de poliţie judiciară, Iaşi, 1909; Minoritateaîn faţa legii penale, reeditare adusă la zi, 1928.A contribuit la finalizarea Codului penal şiCodului de procedură penală.Teodorescu, Paul(28.06.1888, Bacău – 17.01.1981,Mănăstirea Dintr-un Lemn, judeţul Vâlcea)General. A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeride Infanterie şi apoi Şcoala Superioarăde Război din Bucureşti. Ataşat militar laParis, director al Școlii Superioare de Război(1936–1937), subsecretar de stat la MinisterulApărării Naţionale, ministru al Aerului şiMarinei (1938–1940). Demis din armată deIon Antonescu (1940) şi reprimit în 1944.Lucrări: Divizia în războiul în mişcare. Teme şisoluţiuni, 3 vol., Ce trebuie să ştie orice ofiţer dintactica generală, 1932; Întrebuinţarea jandarmerieiteritoriale şi operative de război. Membrucorespondent al Academiei Române (1938),exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.Teodorescu, Petre(30.06.1929, Bucureşti)Inginer. A absolvit Facultatea de Fizico-Matematici a Universităţii din Bucureşti şiFacultatea de Poduri şi Construcţii Masivea Institutului de Construcţii din Bucureşti.Profesor de mecanică la UniversitateaPolitehnică din Bucureşti. Contribuţii îndomeniul mecanicii solidelor deformabile şial metodelor matematice utilizate în studiul765ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 765 31.10.2011 17:29:53

TeodorescuVirgil Teodorescu Tudor Teodorescu-BranişteValentin Teodorian Corneliu Teodorini766problemelor la limită ale mecanicii. Lucrări:Probleme plane în teoria elasticităţii, 2 vol.,1961, 1966; Dynamics of Linear Elastic Bodies,1975; Euclidean Tensor Calculus with Applications,1983; Sisteme mecanice. Modele clasice, vol.I–IV, 1984, 1988, 1997, 2000. Senator deonoare al Universităţii Tehnice a RepubliciiMoldova. Membru în Consiliul UniuniiBalcanice a Matematicienilor. Membru alGesellschaft für Angewandte Mathematikund Mechanik şi preşedinte al secţiei saleromâne (din 2002), membru al UniuniiEuropene a Mecanicienilor (EUROMECH),membru al Academiei de Ştiinţe Tehnicedin România.Teodorescu, Virgil(15.06.1909, Cobadin, jud. Constanţa –2.11.1984, Bucureşti)Poet. Cumnat cu Eugen Jebeleanu. A absolvitLiterele şi Filosofia la Bucureşti. A făcutparte din grupul suprarealist şi a publicat lareviste de stânga, precum: Reporter, Tânărageneraţie. Vicepreședinte al Marii AdunăriNaţionale, preşedinte interimar al UniuniiScriitorilor. Lucrări: Blănurile oceanelor, 1945;Spectrul longevităţii: 122 de cadavre, 1946 şi aevoluat spre poezia civică: Semicerc, 1964;Heraldica mişcării, 1973, Poezie neîntreruptă,1976; Ancore lucii, 1977; Legea gravitaţiei,1979; Culminaţia umbrei, 1980; Cât vezi cuochii, 1983; Un ocean devorat de licheni, 1984.A tradus din Adam Mickiewicz, Byron,Nazim Hikmet, Apollinaire, Paul Eluard,Baudelaire, Louis Aragon ş.a. Membrucorespondent al Academiei (1974).Teodorescu-Branişte, Tudor(12.04.1899, Piteşti – 23.03.1969, Bucureşti)Prozator şi gazetar. A scris în presa destânga articole de atitudine şi a publicatromane cu subiect social: Ochiul de nichel,1927; Primăvara apele vin mari, 1960, eseuri:Oameni şi cărţi, 1923; Scara vieţii, 1967;Oameni şi paiaţe, 1967.Teodorian, Valentin(4.06.1928, Bucureşti – 18.05.1995, Bucureşti)Tenor. Fiu al lui Constantin T. (fondator alSocietăţii Operei şi prim-solist al Opereidin Bucureşti). A absolvit Conservatorulde Muzică din Bucureşti. Solist al OpereiRomâne. Roluri în: Paiaţe (debut), Bărbieruldin Sevilla, O noapte furtunoasă, La Traviata,Evgheni Oneghin, Manon, Gianni Schicchi, Povestirilelui Hoffmann, Lakmé, Boris Godunov, Oedip,Pelleas şi Mélisande, Flautul fermecat, Răpirea dinserai, Maeştrii cântăreţi din Nürnberg, Motanulîncălţat, Liliacul, Luna. A dat spectacole laParis, Praga, Viena, Budapesta, Moscova.Teodorini, Corneliu(18.09.1893, Craiova –9.10.1976, Kreuth, lângă Tegernsee, RFG)General de divizie. A absolvit Şcoala de Războila Bucureşti. Specializare în arma cavalerieîn Germania. A fost comandant al Regimentului1 Cavalerie Călăraşi (1941–1942),şeful propagandei în Marele Stat Major alarmatei (1942), comandantul Brigăzii a VI-aCavalerie (1942–1944), pe care a condus-oîn bătălia Stalingradului (a capturat 1570de ostaşi sovietici şi 38 de tancuri de asaltincluse în forţele armatei române), comandantuldiviziilor 6 şi apoi 8 Cavalerie (1944),trecut în rezervă în 1945. Distins cu Ordinulgerman Crucea de Fier (clasa a II-a, 1939;clasa I cu frunze de stejar, 1943) şi OrdinulMihai Viteazul cu spade, 1943.Teodorini, Elenanume la naştere Elena Morţun(25.03.1857, Craiova – 27.02.1926, Milano)Soprană. Şi-a început cariera la 6 ani, alăturide sora sa, Aura, la Teatrul Teodorinidin Craiova (companie cu două teatre deoperetă, a tatălui său, Teodor Teodorini,care fusese „cărvunar“, prieten cu GheorgheMagheru, emigrase în Franţa în 1850 şi seîntorsese în 1854 ca director al Teatrului dinCraiova, unde şi-au început cariera AristizzaRomanescu şi Mihai Fotino tatăl, companieENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 766 31.10.2011 17:29:54

Elena Teodorinişi a mamei sale, Maria T., soprană). A fostadmisă la Conservatorul din Milano la14 ani. A debutat în Italia la 17 ani şi a începutsă cânte la Scala din Milano la 19 ani,fiind prima româncă admisă pe aceastăscenă. A interpretat toate rolurile celebre,din Giuseppe Verdi, Jules Massenet, ArrigoBoito, I.L. Caragiale, Vasile Alecsandri,George Stephănescu, Carl Teodor Wagner,Aron Bobescu etc. A refăcut pe cheltuiala eiTeatrul Liric din Craiova, care fusese întemeiatde tatăl ei, iar astăzi îi poartă numele.Teodoroiu, Ecaterina(14.01.1894, Vădeni, azi Ecaterina Teodoroiu,înglobat în oraşul Târgu Jiu –22.08.1917, Muncelu)Locotenent, erou. Familie de ţărani. S-aînscris la Şcoala de Fete din Bucureşti şi adevenit cercetaş. A intrat în luptă pe frontulPrimului Război Mondial după moarteafratelui ei, Nicolae (în 1916), ca soră medicală,în timpul luptelor de pe Jiu, condusede generalul Ion Dragalina, apoi de EremiaGrigorescu. A combătut epidemia de tifosexantematic. A primit gradul de sublocotenentdupă o vizită la spitalul din Iaşi, undeera internată, a reginei Maria. A căzut întimpul luptelor de la Varniţa şi Muncelu,când victoria românilor asupra armateiaustro-ungare s-a soldat cu pierderi grele.Decorată de regele Ferdinand cu VirtuteaOstăşească de Aur, post-mortem, 1917.Miliţa Petraşcu i-a sculptat un sarcofag încimitirul din Târgu Jiu.Teodorovici, Ioan(1780, Buda sau Pesta – 1845, Buda sau Pesta)Preot la parohia ortodoxă din Pesta, corectoral cărţilor româneşti de la tipografia dinBuda. Format în spiritul Şcolii Ardelene.A fost ultimul care a revizuit Lexiconul de laBuda, 1825. Lucrări: Cântare despre începutul şistarea de astăzi a românilor, 1813 (este o versificarea lucrării lui Petru Maior Istoria pentruînceputul românilor în Dachia). Traduceri: PavelTestemiţanuEcaterina TeodoroiuKengyeldcz – Istoria universală sau a toatălumea, 1824; J. F. Marmontel – Adelaida sauPăstoriţa alpicească, 1836.Teodosie(începutul veacului al XVII-lea – 1708, Bucureşti)Mitropolit. A participat la edificarea şitârnosirea (1638) mănăstirii fortificate Căldăruşani,menită să apere Bucureştiul deduşmani, inclusiv de Vasile Lupu al Moldovei,care voia să-şi impună un domn prietenîn Valahia. A participat de asemenea laridicarea catedralei mitropolitane, târnosităîn 1658, pe când mitropolit al Ungrovlahieiera Ştefan (eveniment descris de Paul deAlep în notele sale de călătorie ca însoţitoral lui Macarie al III-lea, mitropolitul Antiohiei).A devenit mitropolit sub domnul RaduLeon (1668–1672, 1679–1708). A muritfiind mitropolit şi este îngropat în catedralamitropolitană. A tipărit Evangheliile, FapteleApostolilor şi Epistolele, dedicate prinţuluiŞerban Cantacuzino.Teotim I Scitul numit în greacă Theotimas(a doua jumătate a sec. al IV-lea, ScythiaMinor – primul deceniu al sec. al V-lea, Tomis)Episcop de Tomis. Dac ca origine, şi-a păstratpărul lung după obiceiul dacilor liberi, ceeace se va impune în creştinismul răsăritean.I-a urmat în scaunul episcopal lui Gherontie.A fost contemporan cu Vasile cel Mare,Grigorie de Nyssa, Grigorie de Nazianz, IoanGură de Aur (în linia căruia trebuie situat caadept al ortodoxiei), deoarece împreună auîncercat apropierea hunilor de creştinism şipăstrarea deschiderii ortodoxiei către spiritulfilosofiei greceşti (Origene). A fost la sinoadeledin anii 400 şi 402 de la Constantinopol.A fost preocupat de edificarea de bisericinu numai în Scythia, ci şi la nord de Dunăre,până la Carpaţi. A fost declarat sfânt ierarh alBisericii Ortodoxe cu data de 20 aprilie.Testemiţanu Nicolae(1.08.1927, Ochiul Alb, jud. Bălţi, Basarabia –20.09.1986, Chişinău)Medic. A absolvit Institutul de Stat deMedicină din Chişinău şi s-a specializatîn chirurgie. A fost medic-şef al SpitaluluiClinic Republican (1955), profesor şirector al Institutului de Stat de Medicinădin Chişinău, în care calitate deschide noifacultăţi (de stomatologie [1959], de medicinăprofilactică [1962], de farmacie [1964],mai apoi plasând-o aici şi pe cea de perfecţionarea cadrelor medicale), construieştespaţii pentru studii, cămine studenţeşti,laboratoare, o bază pentru odihnă şi sportpe litoralul Mării Negre. Pune bazele767ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 767 31.10.2011 17:29:54

768Nicolae Testemiţanuserviciului traumatologic–ortopedic. A fostun timp ministru al Sănătăţii al RSSM(1963–1968). A deschis la Chişinău primagrădiniţă cu instruire în limba română.S-a ridicat împotriva aplicării abuzive apesticidelor în agricultură. A reuşit chiar săscoată o lege în acest sens. A descentralizatserviciul ambulatoriu al ţării. Fondator alrevistei Ocrotirea sănătăţii. Lucrări: Cornulde berbec ca materie primă nouă în osteosintezaoaselor, 1954; Ectomia perfectă a echinococuluiplămânului, 1957; Profilaxia traumatismuluiagricol, 1958, în colaborare; Date selectivedespre ocluzia intestinală în RSSM şi Spitalulclinic republican: Raport, 1962; Despre măsurilede continuă ameliorare a asistenţei medicale şiocrotirii sănătăţii populaţiei RSSM: Raport,1965; Actualitatea şi perspectivele dezvoltăriiasistenţei specializate traumatologico-ortopediceşi de protezare în RSSM, 1968, în colaborare;Perfecţionarea predării medicinii sociale şi organizăriiocrotirii sănătăţii şi antrenarea deprinderilorinstructiv-didactice şi organizaţional-obşteşti lastudenţi, 1978, în colaborare. Medic Emerital Moldovei. Membru al Academiei de Ştiinţea Moldovei. Universitatea de Medicinăşi Farmacie şi o stradă din Chişinău îi poartăastăzi numele.Teutsch, Friedrich(16.09.1852, Sighişoara – 11.02.1933, Sibiu)Episcop şi istoric. Etnie germană. A absolvitDreptul la Sibiu. Specializare la Heidelbergşi Leipzig în teologie şi istorie. Episcop alBisericii Luterane din Transilvania (din1906). Contribuţii la studierea istoriei saşilor.Lucrări: Die Unionen der Drei StändischenNationen in Siebenbürgen bis 1542, 1874; DieSiebenbürgisch-Sächsichen Schulordnungen, 2 vol.,1892; Geschichte der Evangelischen K irsche inSiebenbürgen, 2 vol., 1921, 1922. Membru deonoare al Academiei Române (1919).Teutsch, Hans Mattis(13.08.1884, Braşov – 17.03.1970, Braşov)Pictor, sculptor şi grafician. German ca etnie.A absolvit Facultatea de Arte Decorative laTeutschFriedrich TeutschBudapesta şi Academia Regală la München.Numele de familie este al tatălui său vitreg.A fost profesor de arte plastice la liceulindustrial din Braşov. A început ca expresionist,iar în 1918 s-a alăturat grupăriiA bstrakte Gruppe der Sturm. A fost şiteoretician al mişcării abstracte (de tip constructivist),publicând lucrarea Kunstideologie,1931. Preşedinte al filialei UAP Braşov.Liceul din Braşov, unde a fost profesor, îipoartă astăzi numele.Theoctist ScribanV. Scriban, TheoctistTheodorescu, Barbu(14.08.1905, Craiova – 1975, Bucureşti)Bibliograf. Urmează Facultatea de Litereşi Filosofie şi, concomitent, Facultateade Drept a Universităţii din Bucureşti. Înperioada 1929–1931 a urmat cursuri de specializareîn Italia, Franţa şi Elveţia. Secretaral marelui savant Nicolae Iorga, numit în1931–1932 şi director de cabinet al preşedinteluiConsiliului de Miniştri. A organizatCasa Romena (donaţie N. Iorga) din Veneţia.A lucrat ca profesor de liceu la Bucureşti,asistent universitar, lector, conferenţiar. Esteorganizatorul Ateneului N. Iorga din Bucureşti.A colaborat la organizarea c ursurilorUniversităţii Populare din Vălenii de Munteşi a Ligii Culturale. În ultimii ani şi-a dedicatcea mai mare parte a vieţii cercetării,editării şi popularizării operelor lui Iorga.În 1968 a publicat o monografie NicolaeIorga. S-a manifestat din plin ca bibliografşi istoric al bibliografiei române. În 1939obţine doctoratul în litere şi filosofie cu teza„Istoria bibliografiei române“. În acelaşi ana văzut lumina tiparului Manualul bibliotecarului– primul manual de organizare a bibliotecilor–, urmat de Istoria bibliografiei române(1945). În 1972 a apărut Istoria bibliografieiromâne, în două părţi.Theodorescu, Bazil(12/24.01.1891, Bucureşti –29.09.1967, Bucureşti)Medic. A început Facultatea de Medicină laBucureşti şi a terminat-o la Paris, cu specializareamedicină internă. Şef de clinicăla spitalul Colţea, profesor la Institutul deMedicină şi Farmacie din Bucureşti. A fostunul dintre fondatorii şcolii româneştide cardiologie. Contribuţii în domeniulstudierii influenţelor meteorologice asupraafecţiunilor coronariene, al patogeniei şi tratamentuluianginei pectorale. Lucrări: Actualităţiîn cardiologie, 1957; Profilaxia şi tratamentulinsuficienţei coronariene, 1958; Cardiologia,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 768 31.10.2011 17:29:54

TheodorescuHans Mattis Teutsch Nicolae-Victor Theodorescu Radu Theodorescu Răzvan Theodorescu2 vol., 1960, 1961. Membru al Academiei deŞtiinţe Medicale din România, al Academieide Medicină din Paris, al Societăţii Francezede Cardiologie. Membru titular al AcademieiRomâne (1965).Theodorescu, Cicerone(9.02.1908, Bucureşti – 18.02.1974, Bucureşti)Poet. Licenţiat în Litere şi Filosofie laBucureşti, membru fondator al UniuniiScriitorilor. A început ca suprarealist, dar aadus în poezie maşinismul industrial tratatexpresionist: Un cântec din uliţa noastră, Premiulde Stat, 1953. A scris şi versuri pentrucopii: Pădurea de cleştar, 1967. Este principalultraducător al lui Vladimir Maiakovski înromâneşte.Theodorescu, Nicolae-Victor(5/18.07.1908, Bucureşti – 2000, Bucureşti)Matematician. Tată al lui Radu Th. A absolvitFacultatea de Ştiinţe, Secţia matematici,la Universitatea din Bucureşti. Specializarela Sorbona în analiză matematică. A lucratcu Octav Onicescu, apoi a devenit profesorla Institutul de Statistică, Actuariat şiCalcul din Bucureşti (1931–1948). În 1948a fost numit simultan şef de catedră în treilocuri: Institutul Politehnic, Facultatea deElectrotehnică, unde a predat din 1948până în 1952 matematici speciale aplicate;la Institutul de Construcţii din 1948până în 1953 şi la Universitate, Facultateade Matematică, unde a predat ecuaţiilefizice matematice, catedră transformată încatedră de ecuaţii diferenţiale. A dezvoltatteoria derivatei areolare a lui D. Pompeiu,numită azi teoria Pompeiu-Theodorescu,şi a generalizat la spaţiul tridimensional unrezultat obţinut de Gr. Moisil, numit acumoperatorul Teodorescu-Moisil. A pus bazeleunei teorii generale a sistemelor. Membru alCC al PCR (1970–1980). Lucrări: La derivéearéolaire, 1936; Metode vectoriale în fizica matematică,1953; Fundamentele unei teorii generalea mărimilor şi operaţiilor: noţiunea generală demărime; Caracterul interdisciplinar al operei luiNewton, 1987. Premiul de Stat (1953). Secretargeneral al Uniunii Matematicienilor deExpresie Latină. Membru al Societăţii deŞtiinţe Matematice din România. Membrual Academiei Române (1963).Theodorescu, Radu(12.04.1933, Bucureşti –14.08.2007, Québec, Canada)Matematician. Fiu al lui Nicolae-Victor Th.A absolvit Facultatea de Matematică la Universitateadin Bucureşti. Cercetător la Institutulde Matematică al Academiei Române,din 1964 director pentru statistică industrialăla Centrul de Statistică Matematică alAcademiei. Plecat în Canada (1968), a fostprofesor la Universitatea Laval. A pregătitabsolvenţi pentru Québec, Canada. Membrual Institutului Internaţional de Statistică(1969), al American Society for Quality(1989), membru de onoare al Societăţii deStatistică a Canadei.Theodorescu, Răzvan (Emil)(22.05.1939, Bucureşti)Istoric al culturii şi istoric de artă. A absolvitFacultatea de Istorie la Universitateadin Bucureşti. Cercetător la Institutul deIstoria Artei, apoi profesor la Institutul deArte Plastice din Bucureşti. Profesor invitatla Poitiers. Numit preşedinte al RadioteleviziuniiRomâne (1990–1992). Senatorsocial-democrat în legislatura 2000–2004,ales în judeţul Iaşi. În 2004 a fost numitîn funcţia de membru în Colegiul Naţionalal Institutului Revoluţiei Române dinDecembrie 1989. Ministru al Culturii şiCultelor. Lucrări: Mănăstirea Dragomirna(1965); Mănăstirea Bistriţa (1966); BisericaStavropoleos (1967); Bizanţul, Balcanii şi Occidentulla începuturile culturii medievale româneşti(Secolele X-XIV) (1974); Un mileniu de artă lagurile Dunării (400–1400) (1976); Itinerariimedievale (1979); Piatra celor trei prelaţi (1979);Apel la istorie (1980); Civilizaţia românilor769ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 769 31.10.2011 17:29:55

770între medieval şi modern. Orizontul imaginii(1550–1800) – 2 vol. (1992); Drumuri spreieri (1992); 900 zile de manipulare (1994);Pictura murală moldovenească din secolele XV şiXVI (1995); Românii şi Balcanicii în Civilizaţiasud-est europeană (1999); Puţină Istorie (1999).Membru al Academiei Române (2006).Cavaler al Legiunii de Onoare a Franţei.Distins cu Ordinul Steaua României în gradde Comandor (2002). Din 2008, ambasadoral Alianţei Civilizaţiilor pentru România.Theodorescu-Sion, Ion(2.09.1882, Ianca, jud. Brăila – 1939, Bucureşti)Pictor. A absolvit Şcoala de Belle Arte dinBucureşti. Specializare la Academia de ArteFrumoase din Paris. A făcut parte din grupulde artişti care a pictat subiecte naţionalepentru a sprijini întemeierea unui MuzeuNaţional de Artă. Membru fondator al AsociaţieiArta Română din Iaşi. A pictat portretede ţărani din provinciile româneşti, naturimoarte şi peisaje din Dobrogea şi Balcic.Prieten cu Zambaccian, care i-a achiziţionatnumeroase picturi. A fost distins cu OrdinulCoroana României în grad de Ofiţer (1923),primind şi medalia Bene Merenti.Theohari, Anibal(20.08.1873, Bucureşti – 5.02.1933, Bucureşti)Balneolog. A absolvit Facultatea de Medicinădin Paris. Specializare la Heidelberg. Profesorla Facultatea de Medicină din Iaşi, apoi dinBucureşti. Director al Institutului de Balneologiedin Bucureşti şi al clinicii de specialitatepe care a creat-o la Spitalul Brâncovenesc.Fondator al Societăţii de Hidrologie Medicalăşi Climatologie (1922) şi al Revistei dehidrologie medicală şi climatologică (1924). A studiatefectele terapeutice ale apelor mineraleromâneşti (investigaţii clinice, biochimice,fiziopatologice). Contribuţii în domeniulstabilirii principiilor eticii medicale. Lucrări:Etude sur la structure fine des cellules principales,de bordure et pylorique de l’estomac (1899); Etudesur la structure fine de l’épithélium des tubes contournésde rein (1900); Uber ein gastrotoxischesSerum (1905); Tratamentul hidromineral alboalelor stomacului, intestinelor, ficatului; Tratatulelementar de terapeutică, 5 vol. (1922–1931).Thiamarkos(sec. I î.Hr. – sec. I d.Hr.)Rege dac. A domnit după Burebista (în condiţiileîn care regatul acestuia se sfărâmase),în partea de nord-vest a Olteniei de astăzi şia stăpânit cetatea Buridava, unde săpăturilearheologice (din 1973, 1976) au descoperit, înatelierele de olărit (în stilul din Ciprul antic),două inscripţii în greceşte cu numele lui.TheodorescuIon Theodorescu-SionThiamarkosTighineanu, Ion(22.03.1955, Sofia, Republica Moldova)Inginer. Specializare la Institutul de Fizică şiInginerie şi la Institutul de Fizică Lebedev alAcademiei de Ştiinţe din Moscova. Cercetătorla Institutul de Fizică Aplicată al AŞM,profesor şi prorector al Universităţii Tehnicedin Chişinău. Director al Centrului Naţionalde Studiu şi Testare ale Materialelor,reprezentantul Moldovei la Centrul Unificatde Cercetări Nucleare de la Dubna (Rusia).Contribuţii la fizica semiconductorilor şinanostructurilor. Laureat al Premiului deStat al Moldovei. Distins cu titlul de OmEmerit în Ştiinţă. Membru corespondentşi vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe aMoldovei (din 2004). Membru al AsociaţieiAmericane pentru Promovarea Ştiinţei,al Consiliului Asociaţiei Euro-Asiatice deTransfer Tehnologic, Ekaterinburg, Rusia.Tiktin, Heimann (Haymann)(9.08.1850, Breslau, azi Wrocław, Polonia –13.03.1936, Berlin)Lingvist. Origine germană. Doctor în filologiela Universitatea din Leipzig. Stabilitîn România (1869–1905), a predat românala Seminarul de Limbi Orientale din Iaşi.A colaborat la Convorbiri literare şi a fostprieten cu Mihai Eminescu. A lăsat studiide istoria gramaticii şi gramatici comparate,situând astfel româna în ansamblullimbilor romanice şi în spaţiul geograficîn care se vorbeşte: Der Vocalismus desRumänischen, 1886–1889; Der Konsonatismusdes Rumänischen, 1900; Gramatica română,2 vol., 1891; Rumänisch-Deutsches Wörterbuch,1895–1925. Membru de onoare alAcademiei Române (1919).Tilea, Viorel Virgil(6.04.1896, Sibiu – 20.09.1972, Londra)Diplomat. Nepot al lui Ion Raţiu. A studiatDreptul şi Economia la Cluj, Bratislava,Viena şi Londra. A fost secretar alConsiliului Naţional Român şi delegat laENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 770 31.10.2011 17:29:55

TimuşIon Tighineanu Viorel Virgil Tilea George Timică Alexandru TimotinConferinţa de Pace de la Paris, precum şisecretar particular al preşedintelui ConsiliuluiDirigent al Transilvaniei. Între 1919şi 1923 a îndeplinit funcţia de secretar alLegaţiei României la Londra, iar în 1926 aînfiinţat pentru prima dată în România oasociaţie culturală anglo-română, la Cluj.Preşedinte al tineretului naţional-ţărănescdin Transilvania în perioada 1926–1931.Membru al Parlamentului României,1928, iar în guvernele naţional-ţărăniste(1930–1931; 1931–1933) a fost subsecretarde stat. Membru al delegaţiei Românieipentru Liga Naţiunilor (1929–1933), preşedinteal Asociaţiei Anglo-Române de laBucureşti (1933–1939). Secretar executival Frontului Românesc în Transilvania. Înianuarie 1939 a fost numit ministru plenipotenţiaral României la Londra, funcţiece a deţinut-o până în iulie 1940 (îi avea însubordine pe Matyla Ghyka, Mircea Eliade,Marcu Beza ş.a.). Antiantonescian, carlist.În 1939 s-a prezentat la Intelligence Serviceşi a informat că ştie, din surse secrete, căGermania nazistă urma să atace Româniaşi s-o dezmembreze după modelul, dejaîntâmplat, al Cehoslovaciei. Acest incident aprovocat încetarea politicii de reconciliere aLondrei şi Parisului faţă de Berlin. Regimulantonescian i-a retras cetăţenia română şii-a confiscat bunurile. Distins cu Ordinulde Comandor al Imperiului Britanic.Timică, G(h)eorg(h)enume la naştere Dumitru Georgescu(1886, Bucureşti – 1954, Bucureşti)Actor. Soţ al Siviei Dumitrescu T. A absolvitAcademia de Teatru la Bucureşti şi a fostactor la diverse companii (Teatrul Ventura),apoi actor al Teatrului Naţional şi profesorla Institutul de Teatru şi Film din Bucureşti.A fost unul dintre pionierii filmului românesc:Fistic amorezat, 1913; Maiorul Mura (singuruldintre filmele sale care se păstrează),1927; O noapte de pomină, 1939; Odessa înflăcări, 1942; Bulevardul Fluieră Vânt, 1950.Timotei(sfârşitul sec. al IV-lea d.Hr., Macedonia –începutul sec. al V-lea d.Hr., Tomis)Episcop al Tomisului (colonie a Miletului laPontul Euxin) în Scythia Minor (Dobrogeade azi). S-a călugărit în Cappadocia, din AsiaMică (azi Turcia), datorită lui Vasile cel Mare.Teolog angajat în disputele religioase careau separat Bizanţul de Imperiul Roman deApus. A participat la Sinodul ecumenic de laEfes, 431, contra nestorienilor. A fost urmatîn scaun de episcopul Ioan. Declarat sfântierarh al Bisericii Ortodoxe Române.Timotin, Alexandru(29.04.1925, Iaşi – 14.06.2007, Bucureşti)Inginer. A absolvit în 1949 Politehnica dinBucureşti, unde a obţinut şi titlul de doctoringiner în electrotehnică teoretică (1958) şide doctor docent în ştiinţe (1970). Din 1949este cadru didactic al Catedrei de electrotehnicăa Politehnicii, profesor titular (din1968), conducător de doctorat (din 1966) şipreşedinte al Departamentului cu predareîn limbi străine (1990–1995). Domeniiştiinţifice: electrodinamica macroscopică,energia electromagnetică, procesele tranzitoriide câmp, câmpul cvasistaţionar înconductoare masive, propagarea undelor pelinii cu pierderi, teoria câmpului electrodifuziv,terminologia ştiinţifică şi structurile eisemantice. A fost redactor la Lexiconul TehnicRomân (1958–1965). Din 1984 coordoneazăelaborarea structurilor Tezaurului de Concepteal terminologiei C.E.I. Membru titular (1999)al Academiei Române, membru al IEEE(1991), membru (1991) al Consiliului Ştiinţifical Asociaţiei Universităţilor Francofone,Ofiţer al Ordinului Palmes Académiques,Franţa (din 1993).Timuş, Andrei(18.10.1921, Molovata Nouă, Basarabia)Jurnalist. A absolvit Facultatea de Ziaristicăa Şcolii Politice Superioare din Moscova.Specializare la Institutul de Economie al771ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 771 31.10.2011 17:29:55

TipeiAndrei Timuş Leonte Tismăneanu Vladimir Tismăneanu Nicolae Titulescu772AŞM. Rănit în al Doilea Război Mondial.A fost vicepreşedinte al Comitetului Republicanpentru Radio şi Televiziune; directoradjunct al Editurii CC al PCM; vicepreşedinteal Comitetului Republican pentruPresă; redactor-şef adjunct şi redactor-şefal Enciclopediei Sovietice Moldoveneşti; şef desector la Secţia de filosofie şi drept a AŞM;cercetător la Institutul de Filosofie, Sociologieşi Drept al AŞM, ulterior Institutul deFilosofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice. A cercetatfactorii sociali şi economici ai creşteriieficienţei economice în complexul agroindustrial,eficienţa mijloacelor de comunicareîn masă, politicile sociale în perioada detrecere la economia de piaţă. Membru fondatoral Uniunii Jurnaliştilor din Moldova(1957). Fondator al Asociaţiei Sociologicedin Moldova (1976). Distins cu Premiul deStat al RSSM, titlul de Om Emerit, OrdinulDrapelul Roşu de Muncă şi Medalia pentruVitejie în Muncă. Membru al Academiei deŞtiinţe a Moldovei.Tipei, Nicolae(19.04.1913, Călăraşi – 16.03.1999, Bucureşti)Inginer. A absolvit Institutul Politehnicdin Bucureşti şi s-a specializat în aviaţie.Profesor la același institut, la UniversitateaStanford (din 1971) şi, în paralel, membru alLaboratorului de cercetare General Motors,Departamentul de mecanica fluidelor(1978–1983). Lucrări: Probleme de aerodinamicăşi mecanica avionului, 1942; Hidrodinamicalubrificaţiei, 1957; Lagăre de alunecare, 1961;Tribologia. Domeniul şi aplicaţiile sale, 1970;Concepţii şi tendinţe actuale în tehnica aerospaţială,1971. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1963), exclus în 1971, repusîn drepturi în 1990.Tismăneanu, Leontenume la naştere Leonid Tismeneţki(26.02.1913, Soroca, Basarabia –1981, Bucureşti)Militant politic. Evreu ca etnie. Tată al luiVladimir T. Membru al PCR din 1933.A făcut de două ori închisoare până în 1936,când a plecat să lupte în Brigăzile Internaţionaleîn războiul civil din Spania. Dupăînfrângerea stângii a plecat în Franţa, apoi înURSS. În timpul celui de-al Doilea RăzboiMondial a fost redactor la Radio Moscovapentru emisiunile în limba română (colegcu Leonte Răutu, Ana Pauker, Vasile Luca).Repatriat la iniţiativa NKVD-ului în 1948,când şi-a românizat numele. N-a deţinutfuncţii prea înalte în aparatul de partid, dartoate au fost pe linia propagandei. Exclusdin PCR în perioada 1960–1964 (sub Gheorghiu-Dej).Tismăneanu, Vladimir(4.07.1951, Braşov)Politolog. Fiu al lui Leonte T. Coleg de liceucu Nicu Ceauşescu la Bucureşti, a absolvitFacultatea de Filosofie a Universităţii dinBucureşti. Plecat din ţară în 1981 cu destinaţiaSUA, via Spania–Venezuela. Directoral Centrului de Studii ale Societăţilor Postcomunistela Universitatea Maryland, SUA,editor al jurnalului East European Politics andSocieties. Lucrări: Reinventing Politics: EasternEurope from Stalin to Havel (1992); Fantasiesof Salvation: Nationalism, Democracy and Mythin Postcommunist Europe (1998); Stalinism pentrueternitate: o istorie politică a comunismuluiromânesc (2005). La cererea preşedinteluiRomâniei, a fost preşedinte al Comisiei Prezidenţialede Analiză a Dictaturii Comunistedin România şi a scris aşa-numitul RaportTismăneanu (2007), de condamnare a comunismului(perioada socialistă) în România,unde tatăl său este folosit ca exemplu negativ.Distins cu Premiul Fundaţiei CulturaleRomâne (2001).Titulescu, Nicolae(4.03.1882, Craiova – 17.03.1941, Cannes)Diplomat şi om politic. După terminarealiceului Carol I la Craiova în anul 1900,studiază Dreptul la Paris, obţinându-şidoctoratul cu teza „Essai sur une théorieENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 772 31.10.2011 17:29:55

des droits éventuels“. În 1905 s-a întors înRomânia ca profesor de drept la Universitateadin Iaşi, iar în 1907 se mută în Bucureşti.În urma alegerilor din 1912 devine deputatpe listele Partidului Conservator-Democratcondus de Take Ionescu, iar cinci ani maitârziu devine membru al guvernului lui IonI.C. Brătianu ca ministru al Finanţelor. Învara anului 1918, împreună cu alţi fruntaşiromâni (Take Ionescu, Octavian Goga, TraianVuia, Constantin Mille), înfiinţează laParis Comitetul Naţional Român, cu scopulde a propaga în opinia publică internaţionalădreptul poporului român la unitateanaţională, comitet recunoscut oficial deguvernele puterilor aliate ca organ plenipotenţiaral naţiunii române. Între 1927 şi1936 a fost de mai multe ori ministru deExterne. Începând din 1921 a funcţionatca delegat permanent al României la LigaNaţiunilor de la Geneva, fiind ales de douăori (1930 şi 1931) preşedinte al acesteiorganizaţii. În această calitate a militatpentru păstrarea frontierelor stabilite printratatele de pace, pentru raporturi de bunăvecinătate între statele mari şi mici, pentrurespectarea suveranităţii şi egalităţii tuturorstatelor în relaţiile internaţionale, pentrusecuritate colectivă şi prevenirea agresiunii.Unii contemporani i-au reproşat apropiereanepotrivită de ministrul de Externe al URSS,Maxim Litvinov, ca şi încrederea arătatăliderilor bolşevici. Simpatia deschisă pentruacţiunile stângii europene, cu precădere înrăzboiul civil din Spania, a fost, de asemenea,rău văzută de clasa politică de dreaptadin România vremii. Şi-a bazat întreagaactivitate pe problemele majore, fundamentale,ale politicii externe a României.După instaurarea fascismului în Germania,dându-şi seama de pericolul pe care-l reprezentaacesta pentru România (ca şi pentrualte state europene), a depus o vie activitateîn direcţia întăririi colaborării internaţionale,în interesul păcii şi securităţii europene.Astfel, a semnat la Londra, în 1933,în numele Guvernului României, Convenţiade definire a agresorului şi a depus eforturiremarcabile pentru încheierea în 1933a Micii Înţelegeri şi în 1934 a ÎnţelegeriiBalcanice, pacte regionale în care vedea opavăză împotriva agresiunii potenţiale aGermaniei. În 1936, în condiţiile virajuluiprofascist al României, regele Carol al II-leaîl îndepărtează din toate funcţiile oficiale şiîl obligă să părăsească ţara. Stabilit la începutîn Elveţia, apoi în Franţa, a propagatchiar şi în exil, prin conferinţe şi articole,de ziare ideea prezervării păcii, anticipândpericolul unui nou război. Mormântul săuTocilescuse află în Şcheii Braşovului, un loc simbolical identităţii româneşti. Membru de onoareal Academiei Române (1930).Toader Diacul(sfârşitul sec. al XVII-lea, Feldru, Bistriţa,Transilvania – prima jumătate a sec. al XVIII-lea,Moldova)Cărturar. A fost preceptorul copiilor şinepoţilor boierului moldovean PătraşcuCiogolea, logofăt al lui Vasile Lupu. Aveao filosofie populară robustă şi scrierile luisunt monumente ale limbii române, vorbităunitar în Transilvania şi Moldova. Demnurmaş al cronicarilor şi predecesor al lui IonCreangă. Lucrări: Cuvântul la înmormântareaSofroniei Ciogolé, 1639.Tocilescu, Grigore(26.10.1850, Fefelei, Prahova –18.09.1909, Bucureşti)Istoric, arheolog, epigrafist şi folclorist. Dupăterminarea şcolii primare şi a gimnaziului laPloieşti, pleacă întâi la Bucureşti, unde terminăliceul la Sf. Sava, după care urmeazăstudiile superioare la Praga şi Viena. Obţinetitlul de doctor în filosofie şi licenţa îndrept. Întors în ţară, ocupă în 1881 postulde profesor de istorie antică şi de epigrafie laUniversitatea din Bucureşti, secretar generalla Ministerul Învăţământului şi senatorconservator de mai multe ori. Ca arheologa făcut săpături pe insula Torcello, de lângăVeneţia. Este unul din primii istorici cares-a ocupat de studiul civilizaţiilor de peteritoriul fostei Dacii. Ca folclorist a publicatîn colaborare o vastă culegere folclorică.Director al Muzeului Naţional de Antichităţidin Bucureşti. El a descoperit Cronograful luiMihail Moxa şi manuscrisele lui DimitrieCantemir aflate în arhivele ruseşti (trimisacolo cu sprijinul lui Alexandru Odobescuşi Mitiţă Sturdza, a locuit chiar la Arhive,a lucrat cu 10 copişti basarabeni şi a adusîn ţară copii ale manuscriselor după care aalcătuit prima ediţie – şi singura completă –de Opere D. Cantemir, 7 volume, 1878–1900).A scris Dacia înainte de romani din punct devedere geografic, istoric şi arheologic, PremiulAcademiei, 1897, şi este considerat părinteleepigrafiei româneşti prin lucrarea Monumenteepigrafice şi sculpturale ale Muzeului Naţional deAntichităţi, 1902; Marele Dicţionar Geografical României. Ca folclorist a făcut parte dinşcoala lui B.P. Hasdeu. A alcătuit culegereaMaterialuri folkloristice, 1900, bazată pechestionare. Membru al Academiei Române(1890), vicepreşedinte al ei (1895–1898),preşedinte al Secţiei literare (1898–1901) şiSecţiei istorice (1901–1903).773ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 773 31.10.2011 17:29:56

TodeaGrigore Tocilescu Alexandru Todea Cornel Todea Gavril Todică774Todea, Alexandru(5.06.1912, Teleac, Comitatul Mureş-Turda –22.05.2002, Târgu Mureş)Cardinal greco-catolic. Mitropolitul VasileSuciu l-a trimis pentru studii teologice laRoma, la Colegiul De Propaganda Fide,fiind promovat doctor în teologie în 1940.În 1938 a fost hirotonisit diacon de cătreepiscopul de Cluj-Gherla, cardinalul in pectorede mai târziu, Iuliu Hossu. În octombrie1948, Biserica Română Unită cu Roma a fostscoasă în afara legii. În aceste condiţii, în1950 a fost consacrat în clandestinitate episcoptitular de Cesaropolis, în fapt auxiliar alepiscopului Ioan Suciu, administrator apostolical Arhidiecezei de Alba Iulia şi Făgăraş(cu sediul la Blaj). În 1951 a fost arestat dinnou şi dus la sediul Securităţii din Reghin,apoi la cel din Târgu Mureş, după care a fosttransferat la Ministerul de Interne, la Jilavaşi la Uranus, unde a fost anchetat timp de13 luni, după care a urmat procesul din15 februarie 1952, unde procurorul i-a cerutcondamnarea la moarte. Tribunalul MilitarBucureşti l-a condamnat la muncă silnică peviaţă. În 1952 a fost mutat la Sighet, undedeja erau încarceraţi ceilalţi episcopi româniuniţi cu Roma. În 1990 Sfântul Scaun l-adezlegat de titlul de episcop de Cesaropolisşi, ţinând cont de preferinţele conferinţeiepiscopatului din 14 martie 1986, l-a numitarhiepiscop de Alba Iulia şi Făgăraş şi l-aconfirmat mitropolit al Bisericii RomâneUnite cu Roma (greco-catolică). În 1991a fost ridicat la demnitatea de cardinal.Lucrări: Pentru tine, învăţătoare apostolă, Blaj,1942; Cascada Tinereţii, Blaj, 1943; Rugăciuneatineretului, Blaj, 1945 (o carte de rugăciuni de400 de pagini). Membru de onoare al AcademieiRomâne (1992).Todea, Cornel(18.11.1935, Cluj)Regizor. A absolvit Institutul de Artă Teatralăşi Cinematografică la Bucureşti. A fost regizorde televiziune (peste 200 de spectacole),regizor şi director al Teatrului Ion Creangă.A regizat şi pentru Teatrul Naţional dinBucureşti, Iaşi, Cluj, Teatrul Nottara, TeatrulBulandra, Teatrul Mic, Opera din Bucureşti.Distins de mai multe ori cu Premiul APTR,Premiul UNITER. Distins cu Ordinul Munciiclasa a III-a şi Ordinul Serviciu Credinciosîn grad de Cavaler.Todică, Gavril(3.02.1877, Iclodul Mare, lângă Gherla,jud. Cluj – 23.04.1946, Geoagiu, jud. Hunedoara)Popularizator al ştiinţelor. A absolvit Facultateade Ştiinţe, Secţia fizico-chimice aUniversităţii din Bucureşti. S-a specializatla Altenburg, Franţa, în chimie industrială.S-a stabilit la Geoagiu, unde s-a ocupatde astronomie şi popularizarea ştiinţei.Şi-a creat un mic observator astronomic, acorespondat cu Camille Flammarion, a scosrevista Convorbiri ştiinţifice (1917–1923), singuracu acest profil din Transilvania vremii.Membru corespondent al Societăţii Francezede Astronomie. Membru corespondental secţiunii ştiinţifice a ASTRA. A scris şiarticole de ştiinţe social-istorice, economice,filologie şi folclor. Lucrări: Convorbiri ştiinţifice,1917–1920; Studii ştiinţifice, 1910–1912;Palavre, 1906; Hades, 1912.Todoran, Traian(1952, Sân Mihai, lângă Alibunar,Banatul Sârbesc)Scenograf şi realizator de televiziune.A absolvit Şcoala Normală la Vârşeţ şiAcademia de Arte Plastice la Bucureşti. Pictează,dar este şi realizator de documentarela Televiziunea din Novi Sad, face regie deteatru pentru spectacolele din cadrul Zilelorde Teatru ale Românilor din Voivodina,inclusiv performance. Membru al AsociaţieiZiariştilor din Serbia şi al Asociaţiei ArtiştilorPlastici din Voivodina. Premii pentrufilm documentar la festivalurile de la Kučevoşi Torac din Serbia, Ujgorod din Ucraina,Slătioara, Târgu Mureş – România şi Chişinău– Republica Moldova.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 774 31.10.2011 17:29:56

TökésEugenia Todoraşcu Sigismund Toduţă Gheorghe Tohăneanu Tökés LászlóTodoraşcu, Eugenia(11.09.1936, Hlinaia, Transnistria –20.07.2010, Chişinău)Actriţă. A absolvit Şcoala de Teatru B.Şciukin din Moscova. Actriţă la TeatrulLuceafărul, apoi la Teatrul Dramatic dinChişinău. Profesoară la liceul de teatru depe lângă Teatrul Municipal al Tineretului.A jucat în numeroase filme. Filmografie:Podurile, 1973; Bărbaţii încărunţesc de tineri,1974; Corespondentul vostru special, 1987; Ce-itrebuie omului, 1975; Trânta, 1977; Trecea olebădă pe ape, 1982; În zorii revoluţiei, 1984;Cum să devii celebru, 1984; Codrii, serial tv,1991; Volkodav, Mosfilm, 2006. Distinsă cuPre miul de Stat al RSSM. Artistă a Poporului.Toduţă, Sigismund(17.05.1908, Simeria – 3.07.1991, Cluj-Napoca)Compozitor, muzicolog, profesor. Şi-a făcutstudiile superioare la Conservatorul deMuzică şi Artă Dramatică din Cluj (1926–1930, secţia pedagogie; 1926–1932, secţiapian; 1930–1936, secţia compoziţie), undei-a avut profesori pe Marţian Negrea (compoziţie)şi Ecaterina Fotino-Negru (pian).A urmat specializări la Roma, la AcademiaSanta Cecilia (1936–1938) – cu IldebrandoPizetti (compoziţie) şi Alfredo Casella (pian) –şi, în paralel, la Istituto Pontificio di MusicaSacra (1936–1938), pentru orgă şi compoziţiereligioasă. A obţinut titlul de doctor înmuzicologie (Roma, 1938) la Istituto Pontificiodi Musica Sacra, cu tema „Transcriereaşi comentarea unor lucrări de tinereţe,necunoscute, semnate de G.Fr. Anerio“. Caurmare a acestui fapt, începând din 1970 i seîncredinţează – pentru prima dată în România– conducerea ştiinţifică a doctoratului înstilistică muzicală. A fost profesor de muzicăla Blaj (1939–1942), apoi asistent-corepetitorla Conservatorul de Muzică şi ArtăDramatică din Cluj-Timişoara (1942–1944,în timpul cedării Ardealului). După războidevine secretar artistic al Filarmonicii Ardealuldin Cluj (1945–1949). A fost profesor deteorie-solfegiu-dictat, armonie, contrapunct,fugă, forme şi compoziţie la ConservatorulGh. Dima din Cluj (1946–1973), timp încare a deţinut şi funcţia de rector, din 1962până în 1965, iar din 1973 până la moartea activat ca profesor-consultant. Între 1971şi 1974 a fost şi director al Filarmonicii deStat din Cluj. Activitatea sa creatoare a fostrecompensată cu numeroase distincţii: premiulal II-lea de compoziţie George Enescu(1940); premiul Robert Cremer (1943); Premiulde Stat (1953, 1955); premii ale Uniuniicompozitorilor (1973, 1976, 1978); PremiulGeorge Enescu al Academiei Române (1974).În cele trei perioade de creaţie se distingtendinţele de apropiere şi contopire aleintonaţiilor religioase gregoriene şi bizantinecu cele folclorice (româneşti) şi de aplicarea lor pe trunchiul marilor forme ale muziciieuropene. Este primul compozitor româncare, după George Enescu şi Paul Constantinescu,ajunge la un adevărat stil personal.În 1957 a primit titlul de Maestru Emerit alArtei. A fost membru al Academiei de ŞtiinţeSociale şi Politice (1970–1989) şi membrucorespondent al Academiei Române (martie1991). Liceul de Muzică din Cluj-Napoca îipoartă numele.Tohăneanu, Gheorghe(7.05.1925, Galaţi – 27.08.2008, Timişoara)Lingvist. A absolvit Literele şi Filosofia laBucureşti; profesor la Universitatea dinTimişoara. Specializat în stilistică literară.Lucrări: Studii de stilistică eminesciană, PremiulAcademiei, 1965; Stilul artistic al lui IonCreangă, 1969; Expresia artistică eminesciană,1975; Dincolo de cuvânt. Studii de stilistică şiversificaţie, 1976.Tökés László(1.04.1952, Cluj, România)Episcop protestant. A absolvit InstitutulTeologic Protestant din Cluj. A fost preotreformat la Braşov, apoi la Dej. Din 1986,preot la Timişoara. Critic constant al politicii775ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 775 31.10.2011 17:29:56

776româneşti a perioadei (demolarea satelor,evacuarea parohiei din Timişoara). Dat înjudecată pentru refuzul de a se muta în satulMineu, jud. Sălaj, este apărat de enoriaşi,ceea ce duce, prin solidarizare, la izbucnireaconflictelor de stradă în Timişoara(16 decembrie 1989) care s-au generalizatprin protestul din decembrie 1989. Din1990 este copreşedinte al Sinodului BisericiiReformate din România, preşedinte deonoare al Uniunii Democrate a Maghiarilordin România, care funcţionează ca un partidpolitic. Preşedinte de onoare al UniuniiMondiale a Maghiarilor. Preşedinte al ConsiliuluiNaţional Maghiar din Transilvania.Deputat în Parlamentul European şi vicepreşedinteal acestuia, în care calitate a iniţiatpropunerea (2011) de a se face la Bruxelles oreprezentanţă separată a „Ţării Secuilor“ dinTransilvania, entitate inexistentă în administraţiaromânească. Lucrări: Unde-i numeleDomnului, e şi libertatea, 1990; E timpul pentrua vorbi, 1993; În spiritul Timişoarei: ecumenieşi reconciliere, 1996. Premiul Bethlen Gábor,Ungaria (1990); Premiul Roosevelt, Olanda,1990; Marele Premiu Leopold Kunschak,Austria, 1998; Marea Cruce a OrdinuluiRepublicii Ungare.Toma, Al(exandru)(11.02.1875, Urziceni – 15.08.1954, Bucureşti)Poet. A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofiela Bucureşti. Profesor de liceu la Bucureştişi Ploieşti. Director al ESPLA. Adept alproletcultismului, folosit de PMR pentru aînlătura o parte a elitei româneşti care nu-iera favorabilă. Lucrări: Flăcări pe culmi, Cântulvieţii, Piuici şi fraţii lui mai mici. Membru titular(1948) al Academiei Române.Toma, Constantin I.(19.11.1935, Gugeşti, jud. Vaslui)Botanist-morfolog. A absolvit Facultatea deŞtiinţe Naturale la Universitatea din Iaşi. Specializarela Universitatea Catolică din Louvainla Neuve, Belgia. Profesor la Facultateade Biologie a Universităţii din Iaşi. Directoral Institului de Cercetări Biologice din Iaşi.Contribuţii în domeniul biologiei vegetale:floristică, histologie, embriologie, fitoteratologie,istoria botanicii. Lucrări: Celula vegetală;Anatomia comparată şi ultrastructura fructului lasoiuri autohtone de măr; Morfologia şi anatomiaplantelor cultivate. Membru şi vicepreşedinteal Societăţii Române de Biologie. Membrucorespondent (1991) al Academiei Române.Toma, Simion(30.08.1936, Mârzaci, Basarabia)Agronom. A absolvit Facultatea de Agronomiea Institutului Agricol din Chişinău.TomaA fost director şi şef de laborator al filialeiChişinău a Institutului Central de DeservireAgrochimică din URSS, director al Institutuluide Fiziologie a Plantelor al AŞM. Estefondatorul şcolii ştiinţifice din Moldova îndomeniul microelementelor ca vectori aiproceselor biologice. Deţine 44 de brevetede invenţie. A susţinut conferinţe invitateîn SUA, Franţa, Rusia, Grecia, Elveţia,Italia, România, Finlanda, Ucraina, Uzbekistan,Estonia. Lucrări: Микроэлементы вполеводстве Молдавии (1973); Содержаниемикроэлементов в кормах и водоисточникахМолдавской ССР (1976, în colaborare);Микроэлементы и урожай (1979, încolaborare); Микроэлементы и урожай подсолнечника(1981); Бесподстилочный навозпод зерновые культуры (1982, în colaborare);Fiziologia plantelor de cultură (vol. 1–4, 1999–2000, în colaborare). Distins cu titlul de OmEmerit în Ştiinţă, Ordinul Drapelul Roşu deMuncă, de două ori cu Insigna de Onoare, cuMedalia Academicianul N.I. Vavilov (URSS),Medalia de Aur Henri Coandă (Romania) şiMedalia de Aur OMPI (Geneva). Este laureatal Premiului Academicianul D. N. Preanişnikov,al Premiului Academiei Române, alPremiului Academiei de Ştiinte a Moldovei,al Premiului Preşedinţilor Academiilor dinUcraina, Belarus şi Moldova. Este membrual Academiei Naţionale de Ştiinţe Ecologice,membru titular al Academiei Internaţionalede Ştiinte Ecologice şi Securitate a Vieţiicu sediul la Sankt-Petersburg, membru alSocietăţii Europene de Fiziologie a Plantelor,membru al Societăţii de Fiziologie Vegetalădin Federaţia Rusă, preşedinte al Societăţiide Fiziologie şi Biochimie Vegetală dinRepublica Moldova. Membru al Academieide Ştiinţe a Moldovei şi vicepreşedinte al ei.Toma, Stelian(3.04.1860, Craiova – 25.10.1925, Bucureşti)Politician. A absolvit Dreptul la Universitateadin Bucureşti. Specializare la Paris.Magistrat şi profesor de drept comercialla Universitatea din Iaşi. Deputat liberal înParlamentul României (din 1895), când s-amutat la Bucureşti şi a devenit profesor laDrept. Ministru al Justiţiei (1907) şi al Apărării(1909), a prezidat misiunea parlamentarăa Consiliului Naţional Român de la Paris(1917–1919). Împreună cu Spiru Haret,Petru Poni şi Constantin Stere, a protestatcontra cabinetelor conservatoare succesiveGh. Grigore Cantacuzino şi P.P. Carp (Legeaţuicii, care impozita producţia ţărănească,şi Afacerea Hallier, de cedare a lucrărilorpublice din portul Constanţa unei firmefranţuzeşti). Mare amator de artă, şi-a donatENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 776 31.10.2011 17:29:56

TomescuSimion Toma Stelian Toma Svetlana Toma Victor Tomacasa şi colecţiile statului român prin testament.Înfiinţat în 1926, Muzeul Toma Steliana fost desfiinţat în socialism, devenindsediu al Uniunii Scriitorilor, iar colecţiilemutate la Muzeul Colecţiilor. În prezent estesediul PSD.Toma, Svetlana(24.05.1947, Chişinău)Actriţă. A absolvit Institutul de Arte la Chişinău.A jucat la Teatrul Dramatic Rus dinTiraspol, fiind descoperită, pentru film, deEmil Loteanu. A făcut mai multe roluri pentrufilmele produse de Moldova Film. Filmografie:Poienele roşii, 1966; Această clipă, 1968;Cadavrul viu, Lenfilm, 1968; Lăutarii, 1971;Casă pentru Serafim, 1973; Casa părintească,1973; Şatra, Mosfilm, 1976, Premiul pentrucel mai bun rol feminin la Festivalul Internaţionalde Film, Praga; Dulcea şi tandra meafiară, Mosfilm, 1977; Rădăcina vieţii, 1978; Laporţile satanei, 1981; Anna Pavlova, Mosfilm,1982; Cum să devii celebru, 1984; Vânt sălbatic(coproducţie), 1985; Luceafărul, 1986; Ţiganiimei, Gruzia-film, 1988; Cursa, 1989.Toma, Victor(14.04.1922, Leova, Basarabia –26.11.2008, Bucureşti)Inginer. A absolvit Facultatea de Mecanicăşi Electricitate a Institutului Politehnic dinBucureşti. Specializare în radiocomunicaţii laConcernul Tesla din Praga. A fost cercetătorla Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele,consilier la Consiliul Naţional pentruŞtiinţă şi Tehnologie, director la Institutul deTehnică de Calcul şi Informatică din Bucureşti.Este primul constructor de calculatoareelectronice din România (CUFA-1, 1957, cutuburi electronice). Are numeroase invenţiibrevetate în domeniul electronicii şi echipamentelorde calcul. În 1991 a elaborat unprototip de numărare electronică a voturilorşi în 1992–1993 un sistem electronic de votpentru Parlamentul României. Membru deonoare al Academiei Române (1993).Tomescu, Constantin(20.02.1890, Constanţa – 5.07.1983, Bucureşti)Teolog. A absolvit Facultatea de Teologie laBucureşti. Director al cancelariei ArhiepiscopieiChişinăului. Profesor la Facultateade Teologie din Chişinău, apoi la aceeadin Cernăuţi-Suceava. A făcut închisoareîn primii ani ai socialismului. A organizatşi condus pelerinaje la Muntele Athos şi laIerusalim. Lucrări: Episcopia Hotinului. Dateistorice şi statistice, 1925; Ştiri catagrafice dinBiserica Moldovei din 1809, 1931; Diferite ştiridin Arhiva Consiliului eparhiei Chişinău, 1932–1938; Scurtă povestire istorică despre sfântamănăstire Neamţ şi despre aşezările monahalesupuse ei (mănăstirea Secu şi schiturile Vovidenia,Pocrov, Sihăstria, Sihla şi Icoana), 1942. Distinscu titlul de Mare Dicheofilax al PatriarhieiEcumenice şi Crucea Sfântului Mormânt aPatriarhiei Ierusalimului.Tomescu, Ioan(5.11.1942, Ploieşti)Matematician. A absolvit Facultatea deMatematică la Universitatea din Bucureşti.Elevul lui Gr. C. Moisil. Profesor la Facultateade Matematică a Universităţii dinBucureşti. Profesor invitat la universităţiledin Lahore (Pakistan), Singapore, Aukland(Noua Zeelandă), Tirana (Albania). Lucrări:Introducere în combinatorică, 1972; Grafuri şiprogramare liniară. O introducere elementară,1975; Probleme de combinatorică şi teoria grafurilor,1981. Preşedinte al Comisiei Naţionalede Matematică din Ministerul Educaţiei(1983–1994), vicepreşedinte al Societăţii deŞtiinţe Matematice din România. Membrucorespondent al Academiei Române (2000).Tomescu, Mircea(2.06.1899, Broscari, com. Livezile,jud. Mehedinţi – 1973, Bucureşti)General, gânditor militar. A absolvit ŞcoalaMilitară la Bucureşti. A fost adjutant regal şidirector de studii al principelui moştenitorMihai (1934–1940), viitorul rege Mihai I777ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 777 31.10.2011 17:29:56

TomoroveanuMircea Tomescu Ilinca Tomoroveanu Constant Tonegaru Nicolae Tonitza778(1940–1947). În timpul rebeliunii legionarea încercat să-l aducă pe regele Mihai laBucureşti pentru a opri confruntarea dintrecele două tabere. Informat, Ion Antonescul-a întors pe suveran la Sinaia şi astfelşi-a pierdut slujba de la palat. A participatla evenimentele din capitală în perioada23–31 august 1944. A făcut cinci ani deînchisoare (Aiud şi Jilava), fiind turnat deun coleg că ar fi făcut declaraţii împotrivacomuniştilor. A funcţionat apoi ca profesorde matematică. Lucrări: Războiul şi politica,1944. Astăzi există un premiu care-i poartănumele, acordat de Editura Academiei deÎnalte Studii Militare.Tomoroveanu, Ilinca(21.08.1941, Bucureşti)Actriţă. Nepoată a lui Lucian Blaga dupămamă. A absolvit Institutul de Artă Teatralăşi Cinematografică din Bucureşti ca elevăa lui Costache Antoniu. Actriţă la TeatrulNaţional din Bucureşti, din 2005 directorartistic al teatrului. A jucat în teatru, la televiziuneşi în film. Roluri: de teatru – Moarteaunui artist de Horia Lovinescu, 1964; VlaicuVodă de Al. Davila, 1965; Nuntă însângeratăde Federico Garcia Lorca, 1966; Heidelbergulde altădată de Wilhelm Meyer Forster, 1968;Un fluture pe lampă de Paul Everac, 1972;Dulcea pasăre a tinereţii de Tennessee Williams,1972; Jocul ielelor de Camil Petrescu,1986; Strigoii de Henrik Ibsen, 1998; Crimăpentru pământ de Dinu Săraru, 2002; MaşinăriaCehov de Matei Vişniec, 2004; film –Mândrie, 1960; La porţile pământului, 1965;Frumoasele vacanţe, 1967; Pentru că se iubesc,1971; De-aş fi Peter Pan, 1991. Membră aUniunii Cineaştilor (UCIN), 1980; membrăa UNITER, 1990, şi a Senatului UNITER,1998. Distinsă cu Ordinul Meritul Culturalîn grad de Comandor, 2004.Tonegaru, Constant(26.02.1919, Galaţi – 13.02.1952, Bucureşti)Poet. Autodidact. Prieten cu Dimitrie Stelaru,frecventează cenaclul Sburătorul allui E. Lovinescu. A făcut parte din al doileaval al avangardei româneşti. Arestat în 1949pentru ajutorul dat intelectualilor persecutaţide regim (Asociaţia Eminescu, alăturide Vladimir Streinu, Iordan Chimet, PavelChihaia). Lucrări: Plantaţii, versuri, 1945.Tonitza, Nicolaenume la naştere Nicolae Antoniţă(13.04.1886, Bârlad – 26.02.1940, Bucureşti)Pictor. În 1908 pleacă în Germania, la München,unde este admis la Königliche BayerischeAkademie der Bildenden Künste la clasaprofesorului Hugo von Habermann. Expunela Kunstverein, trimite caricaturi la revistaFurnica şi articolul „Importanţa criticii deartă“ la revista Arta română din Iaşi, debutulsău în publicistică. Părăseşte Germania fărăa-şi fi terminat studiile şi călătoreşte în Italiaşi Franţa, unde rămâne pentru doi ani laParis. Acolo frecventează atelierul lui PierreLaprade şi face studii după pictori celebri. În1911 se întoarce în ţară şi participă la expoziţiaTinerimii Artistice. În 1912 terminăcursurile Şcolii Naţionale de Belle-Arte şiobţine prin concurs certificatul de pictorbisericesc. Va zugrăvi bisericile din Scorţeni,Silişte, Poeni, Văleni şi altele. În 1916expune la Bucureşti 94 de picturi şi desene,împreună cu Ştefan Dimitrescu. Mobilizatşi trimis pe front, cade prizonier în luptelede la Turtucaia. După război se stabileşte laBucureşti, unde – alături de participările laexpoziţii şi ilustraţie de carte – colaboreazăla publicaţii de orientare socialistă cu deseneşi cronici artistice. În 1924 expune la Bienaladin Veneţia, iar un an mai târziu se retragedin asociaţia Arta Română şi – împreunăcu Francisc Şirato, Oscar Han şi ŞtefanDimitrescu – întemeiază Grupul celor Patru.Expune şi în străinătate: Barcelona (1929),Amsterdam (1930), Bruxelles (1935). În1933 ocupă Catedra de pictură la Academiade Belle Arte din Iaşi, rămasă vacantă înurma decesului lui Ştefan Dimitrescu, iarîn 1937 devine rector al Academiei. În 1933ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 778 31.10.2011 17:29:56

şi 1934 pictează împreună cu Francisc Şiratola Balcic, realizând o serie de tablouri şidesene cu peisaje.Tonoiu, Vasile(3.02.1941, Corbeni, Argeş)Filosof. A absolvit Facultatea de Filosofiea Universităţii din Bucureşti. Profesor defilosofie la Facultatea de Filosofie a Universităţiidin Bucureşti. Preocupat de studiulfenomenologiei şi psihanalizei în relaţia lorcu epistemologia. Lucrări: Ontologii arhaice înactualitate, 1989; Gaston Bachelard şi Dialecticaspiritului ştiinţific modern, 2 vol., 1986; F. Gonseth.Filosofia deschisă, 2 vol., 1995. Membrucorespondent al Academiei Române (1997).Topârceanu, George(21.03.1886, Bucureşti – 7.05.1937, Iaşi)Scriitor. Familie sibiană la origini. Urmeazăşcoala primară la Bucureşti (1893–1895)şi la Suici, judeţul Argeş, unde părinţii sestabilesc o vreme, apoi liceul la Bucureşti(liceul Matei Basarab şi Sf. Sava, 1898–1906). Debutează în revista umoristicăBelgia Orientului (1904). Înscris la Facultateade Drept (1906), o părăseşte pentru Litere,fără a termina studiile. Ocupă diverse funcţiimărunte. Apropiat de Garabet Ibrăileanu(cu care întreţine o interesantă corespondenţă),se stabileşte la Iaşi (1911), intrândîn redacţia Vieţii româneşti. Împreună cuM. Sevastos scoate revista Teatrul (1912–1913). Mobilizat, participă la campania dinBulgaria, apoi la Primul Război Mondial,căzând prizonier în primele zile, la Turtucaia(1916), unde rămâne în captivitate până în1918. Debutează editorial cu două volume:Balade vesele și triste şi Parodii originale (1916).Întors la Iaşi, redactează împreună cuMihail Sadoveanu revista Însemnări literare,până la reapariţia Vieţii româneşti (1920), alcărei prim redactor va fi. Distins cu PremiulNaţional (1926). În 1934 începe, la RevistaFundaţiilor Regale, publicarea romanuluisatiric Minunile Sfântului Sisoe (neterminat).Membru corespondent al AcademieiRomâne din 1936.Toppeltin(us), Laurentiusnume la naştere Lorenz Töppelt(1641, Mediaş – 1670, Mediaş)Cărturar umanist. Sas ca etnie. Luteran,aflat, prin formaţia umanistă şi tentativaculturală, în linia lui Johannes Honterus(principalul exponent al Contrareformei înTransilvania) din Braşov. A studiat la Vienaşi probabil în Franţa. Contribuţii la studiuloriginii dacilor şi altor neamuri din Transilvania– face distincţia, în acest sens, întreTrandafirescuGeorge TopîrceanuI. E. Torouţiumaghiari şi secui – folosind adesea argumentelingvistice pentru a defini şi trecerilepopoarelor migratoare (cumanii, celţii).Analiza numelui vlah – la origine blah –pentru români îl duce la studierea ariei derăspândire a termenului, care acoperea fostaDacie, dar şi teritoriul de la sudul Dunăriilocuit de comunităţile de aromâni. Face deasemenea observaţia, temerară la nivelulepocii, că limbile germanice sunt înruditecu limba vorbită de urmaşii dacilor, intuindastfel trunchiul indo-european al ambelorgrupuri de limbi. Miron Costin şi DimitrieCantemir l-au folosit drept sursă documentarăîn lucrările lor. Lucrări: Origines etoccassus Transsylvanorum, seu erutae nationesTranssylvaniae, earumque ultimi temporis Revolutiones.Historica narratione breviter comprehensae,1667, Leida.Torouţiu, I(lie) E.(17.06.1888, Solca, jud. Suceava –23.11.1953, Bucureşti)Istoric literar. A luptat, încă de pe când eraîn Bucovina, pentru drepturile naţionale aleromânilor. A condus o vreme Convorbiri literare(1939). Proprietar de tipografie (Bucureşti),unde a tipărit biblioteca de popularizareBucovina, din care enumerăm: Poveştişi cântece poporale, 1911; Frunză verde. Cântecepoporale din Bucovina, 1914; Poveşti poporale,1914. A adunat nenumărate documenteliterare, însoţite de note şi indici: Studii şidocumente, 13 vol. (1931–1946). Membrucorespondent al Academiei (1936).Trandafirescu, Virgil(7.09.1907, Turnu Severin – 23.06.1944, Ploieşti)Aviator. A absolvit Şcoala Militară de Aviaţiede la Cotroceni. A luptat în Basarabia şi laOdessa în Flotila 1 de Vânătoare (1941),apoi în Grupul 5 de Vânătoare şi Escadrila51 de Vânătoare, pilotând un Hurricane.Devenit comandant al Grupului 7 deVânătoare în 1943, i-a avut colegi pe HoriaAgarici (comandantul Escadrilei 43) şi Bâzu779ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 779 31.10.2011 17:29:57

780Virgil TrandafirescuConstantin Cantacuzino (comandantulEscadrilei 58). În aprilie 1944 a apărat,alături de Flota a XV-a americană, caredecolase din Italia, teritoriul românesc(Ploieşti, Câmpina, Braşov, Turnu Severin).A fost doborât în luptă. Distins cu VirtuteaAeronautică, Crucea de Fier, Ordinul MihaiViteazul clasa a III-a.Trăilescu, Cornel(11.08.1926, Timişoara)Compozitor şi dirijor. A absolvit Conservatorulla Bucureşti, ca elev al lui GeorgeGeorgescu, Constantin Silvestri, TheodorRogalski. Dirijor al orchestrei OpereiRomâne din Bucureşti şi director al Operei(1991–1993). A dirijat, vreme de o jumătatede veac, toate spectacolele Operei. A efectuatturnee în numeroase oraşe ale lumii:Moscova, Varşovia, Sofia, Praga, Berlin,Atena, Paris, Madrid, Lisabona, Veneţia,Torino, Beirut, Belgrad, Viena, Las Palmasş.a. A compus muzică de operă (Motanulîncălţat, Dragoste şi jertfă, Bălcescu) şi de balet(Primăvara, Nastasia, Albă ca Zăpada). Distinscu Ordinul Steaua României (2001).Trebici (Trebiş), Vladimir(28.02.1916, Horecea-Mănăstirii, Cernăuţi,azi Ucraina – 13.02.1999, Bucureşti)Demograf şi sociolog. A absolvit Facultateade Litere şi Filosofie şi Facultatea de Dreptla Universitatea din Cernăuţi. A lucrat laDirecţia Centrală de Statistică din Bucureştişi la Institutul de Cercetări Economice alAcademiei Române. Director al Centruluide Cercetări Demografice al AcademieiRomâne. Recensământul din 1977 s-a desfăşuratsub îndrumarea lui. Tot el a reprezentatRomânia la Naţiunile Unite şi a condusmulţi ani Secţiunea Demografică a ONU, cao recunoaştere a valorii ştiinţelor demograficeşi statisticii româneşti. Lucrări: Statisticaeconomică, 1957; Dicţionar statistic-economic,1969; Sociologia. Prognoza şi planificarea socială,1970; Modelul cibernetic al forţei de muncă,TrăilescuCornel Trăilescu1974; Mica enciclopedie de demografie, 1975;Demografie şi etnografie, 1986; Populaţia Terrei.Demografie mondială, 1991. Membru al AsociaţieiSociologilor din România, al InstitutuluiInternaţional de Statistică, al SocietăţiiEuropene pentru Economia Populaţiei.Preşedinte de onoare al Societăţii pentruCultura şi Literatura Română în Bucovina.Membru al Academiei Române (1992).Tregubleac, Ştefan(22.08.1942, Lipnic, Republica Moldova)Inginer. A absolvit Facultatea de Transporturia Institutului Politehnic din Bucureşti.Cadru didactic la Catedra exploatarea materialuluirulant de cale ferată a Facultăţii deTransporturi din Bucureşti. Lucrări: Aparateelectrice pe vehiculele de cale ferată; Mijloace detransport şi tracţiunea trenurilor; Locomotive şiautomotoare cu motoare termice; Cercetare experimentală;Tracţiune Diesel. Membru AGIR.Trenk, Henric(1818, Zug, Elveţia – 5.07.1892, Bucureşti)Pictor. Elveţian ca origine. A absolvit Academiade Belle Arte din Düsseldorf. Şi-aînceput cariera de pictor în Austria, la Viena.A venit la Sibiu în 1847, iar în 1851 s-a mutatla Bucureşti, fiind angajat de Al. Odobescu săexecute acuarele după monumentele istoricedin Ţara Românească (a făcut 110 lucrări).A pictat portrete şi peisaje. Lucrări: portrete –Karl Sigerus, Ştefan Ludwig Roth, ConstantinCantacuzino, Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu;peisaje – Muntele Negoiu din Carpaţi,Malul lacului Căldăruşani, Târgul de iarnă,Bâlciul la Bucureşti, Conac de poştă, Peisaj cu casăţărănească, Oltul la Cârlije, Oltul la Cozia.Trifa, Valeriannume la naştere Viorel D. Trifa(28.06.1914, Câmpeni, Transilvania –28.01.1987, Estoril, Portugalia)Arhiepiscop al Bisericii Române Ortodoxepentru America şi Canada. A absolvit TeologiaMagna Cum Laude la Chişinău, apoiFilosofia la Universitatea din Bucureştişi Istoria şi Jurnalismul la UniversitateaHumboldt din Berlin. Legionar, dar contralui Horia Sima. A fugit în Germania şi a fostinternat în lagărele de la Sachsenhausen,Buchenwald şi Dachau. După război a fostsecretarul mitropolitului Visarion Puiu laViena, apoi, via Paris, a ajuns în Italia, undea predat istoria la un colegiu catolic de limbăfranceză. A plecat în SUA în 1950 şi a fostales episcop după Congresul de la Chicagodin 1951, cu sediul la Grass Lake, Michigan,subordonat Bisericii Ortodoxe din România.În 1975 Departamentul de Stat al SUA aînceput să cerceteze cazul său, deoarece laENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 780 31.10.2011 17:29:57

TudoracheValerian Trifa Virgil Trofin Liviu Tudan Corneliu Vadim Tudorintrarea în SUA ascunsese faptul că a fostlegionar. Procurorul statului Israel a cerutextrădarea lui în Israel. Şi-a pierdut cetăţeniaamericană în 1980 şi după doi ani de peregrinăria fost primit în Portugalia.Trofin, Virgil(23.07.1926, Lipovăţ, jud. Vaslui –?.06.1984, Bucureşti)Om politic. A absolvit Academia de StudiiEconomice la Bucureşti. În 1947 a devenitmembru al Comitetului Central al UniuniiTineretului Comunist, iar în 1957 a devenitprimul secretar al UTM, fiind ales în MareaAdunare Naţională (Parlamentul perioadeicomuniste). Membru al Comitetului Executival CC al PCR după moartea lui AlexandruDrăghici (1968). Din 1969, membru al Consiliuluide Apărare al ţării. Şi-a pierdut acestepoziţii în 1971. În 1972 a fost viceprimministruşi s-a ocupat de comerţul interior.Tudan, Liviunume la naştere Dumitru Tunsoiu(29.11.1947, Bucureşti)Basist şi solist vocal al grupului Roşu şiNegru. A început Conservatorul la Bucureştişi l-a terminat la Iaşi. Obsesia întregiisale activităţi muzicale a reprezentat-oopera rock, astfel că în 1970 face navetaIaşi–Bucureşti pentru a pregăti, alături degrupul fraţilor Ureche, Metronom, un spectacolpsihedelic, intitulat Sinestezie, pentrucare a obţinut Premiul I la Festivalul ClubA. În 1974 revine la Roşu şi Negru. Succese:„Imnul copiilor“, „Pădurea l-a gonit“, „Pastorala“,„Oameni de zăpadă“, „Bumerangul“.A obţinut premiul I şi premiul preseila Festivalul Şlagărului de la Dresda, 1984.Tudor, Corneliu Vadim(28.11.1949, Bucureşti)Poet şi om politic. A absolvit Facultateade Filosofie a Universităţii din Bucureştişi Şcoala de Ofiţeri de rezervă Bucureşti.Specializare la Viena (bursă Herder oferităde Eugen Barbu). A lucrat la AGERPRESşi România liberă, colaborator constant laSăptămâna Capitalei. După 1989 a înfiinţatpartidul şi publicaţia România Mare şi revistaPolitica. Senator în Parlamentul României(1992–1996), vicepreşedinte al Senatului.Reprezentant al PRM în Parlamentul European(din 2009). Lucrări: Poeme de dragoste,ură şi speranţă; Poeme, Cântece de dragoste, 2008.Tudor, Vasile(11.09.1933, Geamăna, jud. Argeş)Pilot şi istoric al aviaţiei. A absolvit Facultateade Istorie a Universităţii din Bucureşti.A învăţat să piloteze pe Aeroportul Geamănaşi a fost pilot sportiv (planorist şi paraşutist).Lucrări: Ei au forţat imposibilul, 1992; Alăturide vulturi, 2 vol., 1997, 1999; Constantin BâzuCantacuzino – prinţul aşilor, 2000; Fascinaţiaplanorismului, 2003. I s-a decernat MedaliaMuncii, 1970; Emblema de Onoare a StatuluiMajor al Forţelor Aeriene, 2008.Tudorache, Olga(11.10.1929, Oituz, jud. Bacău)Actriţă. A absolvit, în 1951, Institutul deTeatru din Bucureşti. Angajată la TeatrulTineretului din Bucureşti până în 1966,când fuzionează cu Teatrul Nottara; la noulTeatrul Mic rămâne angajată până în 1978.Din 1990 este profesoară la IATC. Roluri înteatru: Dealul vrăbiilor de Simukov, 1951; Dela patru în sus de H. Nicolaide, 1953; SimionAlbac de Th. Mănescu, 1953; Ani de pribegiede Arbuzov, 1954; Libelula de Barataşvili,1954; David Copperfield după Dikens, 1954;Cadavrul viu de Tolstoi, 1955; Suflete tari deCamil Petrescu, 1957; Antoniu şi Cleopatra deShakespeare, 1961; Vulpile de Lillian Helman,1964; Cinci schiţe de Caragiale şi Cântăreaţacheală de Eugen Ionescu, 1965; Richardal II-lea de Shakespeare, 1966; Tango deMrozek, 1968; După cădere de Arthur Miller,1972; Stâlpii societăţii de Ibsen, 1973; Philadelphia,eşti a mea de Bryan Friel, 1974; Cu cărţilepe faţă de Vallejo, 1975; Profesiunea doamnei781ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 781 31.10.2011 17:29:57

TudoranOlga Tudorache Dorin Tudoran Radu Z. Tudose Dan Tufiş782Warren de G.B. Shaw, 1974; Unchiul Vanea deCehov, 1978; Nebuna din Chaillot de Girraudoux,1978; Fluturi...Fluturi de Aldo Nicolaj,1981; Aimez vous Brahms de Fr. Sagan, spectacolla care a făcut regia şi dramatizarea,1986; Noiembrie (Sărutul) de Ana Maria Bamberger,2003. Premii şi distincţii: premiul Ipe ţară la cel de-al II-lea Concurs republicanal tinerilor actori, pentru Domnişoara Nastasiade G.M. Zamfirescu; premiul I pe ţară la celde-al treilea Concurs republican, în 1959,pentru interpretarea rolului Nila toboşara;Premiul Fundaţiei TOFAN pentru Cea maiimportantă personalitate teatrală a anului1997; Ordinul Naţional Steaua Românieiîn grad de Mare Ofiţer acordat de PreşedinteleRomâniei, 2000; Diploma OperaOmnia, Uniunea Cineaştilor, 1996; DiplomaArtistă de onoare a filmului românesc, 2001;Premiul de Excelenţă, Centrul Naţional alCinematografiei, 2002.Tudoran, Dorin(30.06.1945, Timişoara)Poet. A absolvit Filologia la Bucureşti,a lucrat ca redactor la revista Luceafărul.A emigrat în SUA în 1985 şi acolo a scosrevistele Agora şi Meridian. Lucrări: Mic tratatde glorie, debut, 1973; Cântec de trecut Akheronul,1975; O zi în natură, Premiul UniuniiScriitorilor, 1977; Uneori, plutirea, PremiulUniunii Scriitorilor, 1978; Pasaj de pietoni,1980; De bună voie, autobiografia mea, 1986;Viitorul facultativ, 1999.Tudoran, Radu(8.03.1910, Blejoi, Prahova –19.11.1992, Bucureşti)Prozator. Frate cu Geo Bogza. Ofiţer de aviaţie,prozator al unei lumi balcanice intrate înconflict cu industrializarea: Un port la răsărit,1941; Anotimpuri, 1943; Flăcări, 1945; Întoarcereafiului risipitor, 1948; Toate pânzele sus,1954; Ultima poveste, 1956; Dunărea revărsată,1961; O lume întreagă, 1964; Sfârşit de mileniu,vol. I, Casa Domnului Alcibiade, 1978, vol. II,Retragerea cu torţe, 1990.Tudose, Radu Z.(5.06.1928, Grăniceşti, jud. Suceava –5.03.2008, Iaşi)Inginer chimist. A absolvit Facultatea deChimie Industrială la Institutul Politehnicdin Iaşi. Profesor la aceeași facultate. Contribuţiiîn domeniul fenomenelor şi utilajelorde transfer de impuls, căldură şi masă pentruindustria chimică. Are 102 invenţii brevetate.Lucrări: Procese şi utilaje în industria de prelucrarea compuşilor macromoleculari, 1976; Procese,operaţii, utilaje în industria chimică, 1977;Reologia compuşilor macromoleculari, 3 vol.,1980. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1991).Tufescu, Victor(19.11/2.12.1908, Botoşani – 11.03.2000, Iaşi)Geograf. A absolvit Facultatea de Ştiinţeşi Facultatea de Drept la Universitatea dinIaşi. Specializare în geografie la Sorbona.Profesor la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi, laAcademia Comercială şi apoi Academia deŞtiinţe Economice din Bucureşti. A fost unuldintre fondatorii Institutului de CercetăriGeografice şi şef de secţie al Colectivului decercetări geografice al Academiei Române,integrat în Institutul de Geografie-Geologie.Lucrări: Un oraş în declin: Botoşanii, 1938; FundamentulPodişului Moldovenesc, 1940; Siretulinferior, 1946; Modelarea naturală a reliefului şieroziunea accelerată, 1966; Subcarpaţii şi depresiunilemarginale ale Transilvaniei, 1966; Atlasulgeografic al R. S. România, în colaborare, 1985.Preşedinte al Comitetului Naţional Românde Geografie (1972, 1979). Membru titularal Academiei Române (1992).Tufiş, Dan(5.02.1954, Bucureşti)Inginer. A absolvit Facultatea de Automaticăşi Calculatoare la Institutul Politehnic dinENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 782 31.10.2011 17:29:57

TumageanianIon Tugearu Oleg Tulaev Eduard Tumageanian Marius TupanBucureşti. Specializare în limbaje informaticela Santa Cruz (California, SUA). Şef al Laboratoruluide Lingvistică Computaţională laInstitutul de Cercetări în Informatică dinBucureşti. A realizat primul sistem informaticde dialog în limba română (1984–1985), acreat un sistem întrebare-răspuns în limbajnatural (omologat 1988). Lucrări: Limbaj şitehnologie, 1996; Recent Advances in RomanianLanguage and Speech Processing, 1997. Membruîn conducerea Asociaţiei Europenede Lingvistică Computaţională. Membrucorespondent al Academiei Române (1997).Tugearu, Ion(19.11.1937, Bucureşti)Dansator şi coregraf. A studiat baletul cuFloria Capsali şi Mitiţă Dumitrescu. A fostangajat la Opera din Timişoara în 1956, apoila Teatrul Liric din Constanţa în 1957, iardin 1965 la Opera Naţională din Bucureşti,unde a devenit prim-solist din 1977. A fostprofesor la liceul de balet Floria Capsali, laOpera din Oslo, la Verona şi Bari în Italia.În 1990 a întemeiat Compania Orion Baletdin Bucureşti. Roluri: Evgheni din Călăreţulde aramă de Glier, Don José din Carmen deBizet–Scedrin, Franz din Coppelia din Delibe,Bufonul şi Rotbalt din Lacul lebedelor de Ceaikovski,Quasimodo şi părintele Frolo dinEsmeralda de Pugni-Glier-Vasilenko, Basildin Don Quijote de Mincus, Mandarinul dinMandarinul miraculos de Bartók, Mercutiodin Romeo şi Julieta de Prokofiev, Vulpaşin dinDomnişoara Nastasia de Trăilescu şi rolurileprincipale masculine din Petruşka, Sărbătoareaprimăverii şi Pasărea de foc de Stravinski, Bolerode Ravel, Simfonia neterminată de Schubert,Simfonia fantastică de Berlioz, Spărgătorul denuci de Ceaikovski, Nunta în Carpaţi de PaulConstantinescu; coregraf: Festivalul florilor,După amiaza unui faun, Proverbe româneşti,Izvoare şi rădăcini, Seară spaniolă de balet, Gândpentru García Lorca, Povestiri vieneze, Straussianaş.a. A făcut turnee în numeroase capitaleale lumii. Distins cu Ordinul NaţionalServiciu Credincios în grad de Cavaler, 2002.Tulaev, Oleg(30.03.1949, Duşanbe, Tadjikistan –1.06.2003, Chişinău)Regizor de film. Tadjic ca etnie. A absolvitInstitutul de Cinematografie la Moscova caelev al lui Mihail Romm și Lev Kulidjanov.A debutat ca actor de film la Duşanbe (Copiiidin Pamir, Isfara, Urgenţa, Plaiul lui Alfei).A fost adus la Moldova Film de regizorulRustam Ibraghimbekov pentru filmul Caiisub clar de lună. S-a atașat sufletește decineaștii locali, a rămas în continuare înRepublica Moldova şi a apărut în documentare:În stepele Bugeacului, 1982; Pulsul pietrei,1982; Drumul calului, 1983; Mă îndrept spremine, 1985; Diagnosticul: comă, 1987; Racursiu,1987; Dincolo de viaţă, 1991; Славянка ищетславянина, 1993; Ion Popescu Gopo, 1998(video); Ave Moldova, 2002.Tumageanian, Eduard(2.02.1942, Bucureşti)Bariton. A absolvit Conservatorul la Bucureştişi a fost solist al Operei Române. Din1986 trăieşte în Elveţia, iar după 1989 concerteazăîn fiecare an şi la Bucureşti. A cântatla Scala din Milano – şi-a făcut debutulpe această scenă sub conducerea muzicală acelebrului dirijor Riccardo Muti –, la DeutscheOper – Berlin, la Teatro Colon din Buenos-Aires,la Covent Garden din Londra, laOpera Comică, Opera Garnier şi la OperaBastille din Paris. A cântat, de asemenea, lateatrele de operă din Toulouse, München,Hamburg, Frankfurt, Zürich, la Opera deStat din Viena, în teatrele de operă din Bonn,Geneva, Palermo, Torino, Bruxelles, Bassel,Lisabona, Oslo, Amsterdam, Varşovia, TelAviv ş.a. Repertoriul său cuprinde titluri dincreaţia italiană, franceză, germană, rusă. Estelaureat al marilor concursuri de canto de laViena, Paris, Toulouse, Barcelona, Treviso,Vercelli, Verviers, Sofia, Hertogenbosch etc.783ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 783 31.10.2011 17:29:58

TupanEmil Turdeanu Tristan Tzara Alex. Tzigara-Samurcaş784Tupan, Marius(18.04.1945, Tâmna, jud. Mehedinţi –6.12.2007, Bucureşti)Prozator. A absolvit Filologia la Universitateadin Bucureşti. Redactor-şef al revisteiLuceafărul şi fondator al Fundaţiei Luceafărul.Lucrări: Mezareea, debut, 1974; Crisalide,1977; Coroana Izabelei, trilogie; Marmura neagră,1989; Rătăcirea Domnului, 1999; Vămiledepresiunii, 2002; Sinucidere amânată, 2005;Batalioane invizibile, trilogie. De mai multe orilaureat al Premiului pentru proză al UniuniiScriitorilor din România. Distins cu OrdinulMeritul Cultural în grad de Cavaler.Turdeanu, Emil(10.11.1911, Şibot, Hunedoara –22.01.2001, Paris)Slavist. A absolvit Şcoala Română de laFontenay aux Roses, înfiinţată de N. Iorga.A predat limba română la Sorbona dupăJean Boutière şi la Universitatea La Sapienzadin Roma după Rosa del Conte. A susţinutîn exil, la Paris, un Institut UniversitarCarol I şi publicaţiile Études roumaines(1953–1975) şi Bulletin Scientifique Roumain,ca şi revista Fiinţa românească (1963–1968).A împărtăşit condiţia generaţiei sale deintelectuali români: Alexandru Ciorănescu,P.Ş. Năsturel, Eugeniu Coşeriu. Lucrări: Dinvechile schimburi culturale între români şi jugoslavi(sec. XIV-XVIII), 1939; Legăturile româneşticu mânăstirile Hilandar şi Sfântul Pavel de laMuntele Athos, 1940; Le Dit de l’EmpéreurNicéphore II Phocas et de son épouse Theophano,1976; Apocriphes slaves et roumaines de l’AncientTestament, 1981; Études de littrérature roumaineet d’ écrits slaves et grecs des Princiapautés roumaines,1985. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1994).Tzara, Tristannume la naştere Samuel Rosenstock(4.04.1896, Moineşti – 25.12.1963, Paris)Poet. Emul al lui Urmuz. Iniţiator al dadaismului(Zürich, 1916). Din 1919 s-a mutat laParis. Din 1929 a aderat la suprarealism. Din1947 a devenit cetăţean francez. A publicatpoeme în română şi franceză: La Premièreaventure céleste de Monsieur Antipyrine, 1916;Vingt-cinq poèmes, 1918; Sept manifestes Dada,1924; L’Homme approximatif, 1931; Parlerseul, 1950; La Face intérieure, 1953. Versurileromâneşti au fost publicate de Saşa Pană învolumele: Primele poeme ale lui Tristan Tzara şiInsurecţia de la Zürich, 1934.Tzigara-Samurcaş, Alexandru(23.04.1872, Bucureşti – 1.04.1952, Bucureşti)Istoric de artă. Membru corespondent alAcademiei Române (1938). Provine dintr-oveche familie de mici boieri. Urmeazăstudiile liceale la Bucureşti, iar Facultateade Litere şi Filosofie la Paris, Berlin şiMünchen. Îl are îndrumător pe Wilhelmvon Bode, reformator al muzeelor dinBerlin. După terminarea studiilor estenumit bibliotecar, apoi director la FundaţiaCarol I şi profesor la Catedra de istoriaartei şi estetică la Şcoala de Arte Frumoasedin Bucureşti. În 1906 este numit directoral Muzeului Etnografic, de artă naţională,artă decorativă şi artă industrială, muzeudevenit în 1915 Muzeul de Artă NaţionalăCarol I. În 1948 este îndepărtat de la conducereamuzeului. Lucrări: Muzeul nostrunaţional, 1906; Arta în România. Studii critice,1909; Muzeul Naţional din Bucureşti, 1912;L’Art du peuple roumain. Aperçu historique,1935; Estetica capitalei, 1928; Vechimea portuluiţărănesc, 1945. Membru corespondent alAcademiei Române (1938), exclus în 1948,repus în drepturi în 1990.Tzincoca, Remus(1920, Iaşi)Dirijor şi compozitor. A absolvit Conservatorulla Iaşi şi s-a specializat la Conservatoruldin Paris. Discipol al lui George Enescu.A dirijat Orhestra Radiodifuziunii Româneşi a Operei la Bucureşti, după 1965 s-astabilit în Canada, la Montréal. A dirijat maiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 784 31.10.2011 17:29:58

Remus Tzincocamulte orchestre din Europa şi Americi: LondonPhilarmonic Orchestra, Lamoureux,Zürich, Radiotélévision Française, New YorkPhilarmonic, Cleveland Orchestra, CBCOrchestra. A descoperit, împreună cu AnisiaCampos, versiunea originală, în română, aCantatei Profane de Béla Bartók în arhiveleBartók din New York şi a interpretat-o înprimă audiţie la Bucureşti, 1984. A compusoratorii, simfonii, lieduri. Premiul I pentrudirijat al Conservatorului din Paris.TzipoiaGeorge TzipoiaTzipoia, Alexandru(1914, Bucureşti – 1993, Geneva)Pictor. Tată al lui George Tz. Bunicul săumatern a fost Louis-Adolphe Leyvraz,fondatorul coloniei elveţiene din România(1839). A absolvit Facultatea de Belle Artela Bucureşti, ca elev al lui Nicolae Dărăscu.A pictat mult în Italia (până în 1947), fiindinfluenţat de cubism. Lucra fără umbre saulumini, a creat volume numai din culoare.A plecat în Elveţia în 1983. După 1989 aexpus la Mogoşoaia şi Muzeul Cotrocenisub egida fundaţiei întemeiate de fiul său.Tzipoia, George(1945, Bucureşti)Pictor. Fiu al lui Alexandru Tz. A absolvitFacultatea de Arte Plastice la Bucureşti.Influenţat de simbolism şi gândirea arhetipală,încearcă să vizualizeze sensurileascunse ale cotidianului. S-a stabilit laGeneva, Elveţia, în 1982, unde a întemeiatFundaţia Pictor Alexandru Tzipoia. După1989 a expus la Mogoşoaia şi MuzeulCotroceni sub egida fundaţiei sale.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢI785ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 785 31.10.2011 17:29:58

Ţ786Ţamblac, Grigorie(1364–1420, Suceava)Presviter. A învăţat la Muntele Athos şiPatriarhia din Constantinopol. Mitropolital Kievului. A lăsat însemnări în slavonă, demartor ocular, despre domnia lui Alexandrucel Bun, ca şi despre cetatea Trapezunt, înMartiriul sântului, slăvitului martir Ioan cel Noucarele s-a martirizat la Cetatea Albă, 1402.Ţarălungă, Ecaterina(29.07.1947, Râmnicu Sărat)Istoric literar. Soţie a lui Vladimir Răsvan.A absolvit Filologia la Bucureşti, unde şi-aluat doctoratul. Călătorii de studii la Moscova,Leningrad (invitată a Academiei deŞtiinţe a URSS), Torino, Paris, Klagenfurt,Rehovot. Elevă a profesorilor Ion Coteanu,Şerban Cioculescu, Al. Graur, Mihai Pop, ZoeDumitrescu-Buşulenga, George Macovescu.A lucrat la Editura Minerva (1970–1975),Ministerul Culturii (1975–1990), a conduscolecţia Biblioteca Pentru Toţi (1990–1995),realizator de televiziune (1995–2006). Preocupatăde integrarea culturii române înpeisajul universal şi în istoria civilizaţiilor.Membru fondator al Societăţii Româno-ItalieneOvidianum (1971) şi al Casei AmericiiLatine din Bucureşti (1995). A fondatpublicaţiile Democraţia socială (1993), Reporter(1995, Râmnicu Sărat), editura Orion (1991,împreună cu Radu Cârneci), Librăria PlanetaELCO din Râmnicu Sărat (din 1993). Participarela manifestări ştiinţifice la Sofia, Madrid,Salonic, Belgrad, manifestări culturale laParis, Strasbourg, Luxembourg. Lucrări:Tudor Vianu, monografie, 1984; Misiunea deinvestigare, roman, 1987; Dimitrie Cantemir,monografie, 1989, 2004; Biblioteca pentru toţi.Catalog general 1895–1995, 1995; România viitoare.Interviuri şi teste, în perspectiva integrăriieuropene a României, 2001; Limite, versuri,2003; ediţia de Opere Petru Dumitriu, 3 vol.,2005; Scriitori români. Dicţionar ilustrat, 2007.Pentru televiziune: Cuvinte potrivite, emisiunede limba română (1995–1996); Viaţa în jurulMediteranei, documentare de istoria civilizaţiilor,1997–1998; Lumi şi cetăţi, documentaredespre oraşe europene vechi şi noi, 2000–2001; Oraşe româneşti, documentare, 2002;Bulevardul Artelor, magazin de interferenţeculturale, 2003; Genesis, documentare despreistoria minorităţilor etnice din România,2006; documentare despre Goethe, InstitutulWeizmann, Daghani, Ion Nicodim, AndreiOişteanu, Petru Dumitriu. Medalia DimitrieCantemir a Academiei de Ştiinţe a RepubliciiMoldova, 2004. Cetăţean de onoare al oraşuluiRâmnicu Sărat.Ţarălungă, Ion(22.08.1928, Tecuci – 3.09.1999, Bucureşti)Pictor. A absolvit Institutul de Arte Plasticela Bucureşti ca elev al lui Samuel Mützner.A lucrat la Studioul de Arte Plastice al Armatei,la Facultatea de Desen a InstitutuluiPedagogic şi la Institutul de Arte Plastice dinBucureşti. A expus la majoritatea expoziţiiloranuale şi bienale şi în numeroase alte ţări,singur sau împreună cu Doru Davidovici.A pictat pe teme istorice, documentate înarhive, şi de aviaţie, mai ales legate de alDoilea Război Mondial.Ţarălungă, Ion Tudor(8.06.1945, Manasia, jud. Ialomiţa)Fotbalist. A jucat la Progresul Bucureşti înechipa de aur, cu Titus Ozon şi Gino Iorgulescu– Cupa României (1959–1960), şi laUniversitatea Craiova (de şapte ori în cupeleeuropene).Ţarălungă, Maria Octavia(8.06.1930, Vaidei, com. Romoş, jud. Hunedoara)Grafician. A absolvit Facultatea de Arte Plasticela Bucureşti ca elevă a lui Jules Perahim.Profesoară de desen. A lucrat cu precăderegrafică de carte (mai ales pentru copii), dara avut şi multe expoziţii personale. A expusîn Franţa, Germania, Canada, Arabia Saudităş.a. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici.Ţarălungă, Nicolae(12.02.1950, Bucureşti)Arhitect. A absolvit Institutul de Arhitecturădin Bucureşti. Specializări la Rotterdam,Olanda; Cambridge, Marea Britanie.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 786 31.10.2011 17:29:58

ŢăranuEcaterina Ţarălungă Ion Ţarălungă Maria Octavia Ţarălungă Nicolae ŢarălungăDirector al Institutului de Studii pentruLocuinţe şi Dezvoltare Urbană din România.Expert pentru proiecte de profil înRepublica Moldova, Indiana (SUA), Albania,Serbia, Olanda. Coordonator al proiectuluinaţional de întărirea capacităţii operaţionalepentru o administrare descentralizată înRomânia. Membru al Uniunii Arhitecţilordin România, al Asociaţiei Profesionale aUrbaniştilor din România.Ţarălungă, Paul(14/27.12.1921, Prăjeşti, com. Traian, jud. Bacău)Învăţător. A absolvit Şcoala Normală laBacău şi Şcoala Militară de Ofiţeri la Breaza.Specializare în Germania. Ofiţer la unitateadin Făgăraş. Exclus din armată la reorganizareaacesteia. A absolvit Facultatea deŞtiinţe Naturale-Geografie la Universitateadin Iaşi (1962). A fost învăţător în comunaunde s-a născut. A construit la Prăjeşti, pebanii săi şi prin munca proprie, începută în1945, un Monument al Eroilor, o grădinăbotanică (400 de specii autohtone şi exoticepe două hectare) şi Complexul Muzealal Civilizaţiei Săteşti care astăzi îi poartănumele şi care cuprinde peste 3 000 depiese de geologie, paleontologie, arheologie,numismatică, etnografie, botanică, zoologie(muzeu distins cu Diploma de Onoare cuprilejul comemorării a 500 de ani de lamoartea lui Ştefan cel Mare). A amenajat însat o bază sportivă cu 5 terenuri de sport, aorganizat un cor al bătrânilor satului şi uncerc agrotehnic. Lucrări: Contribuţii la formareala elevi a concepţiei materialist-dialectice desprelume, prin predarea geografiei, 1966; Muzeulşi Grădina Botanică Prăjeşti, 1976. Distins cuOrdinul Muncii clasa a III-a, 1968, cu titlulde Cavaler al Eroilor Neamului acordat deAsociaţia Cavalerii Echităţii şi Democraţiei(2005). Clubul Lions’ Londra, i-a acordatDiploma de Excelenţă. Membru al SocietăţiiŞtiinţifice de Geografie. Membru de onoareal Asociaţiei Învăţătorilor din România.Ţăranu, Cornel(20.06.1934, Cluj)Compozitor şi dirijor. A studiat compoziţieîntre 1951 şi 1957 cu Sigismund Toduţă laAcademia de Muzică din Cluj. Profesor decompoziţie la Academia de Muzică din Cluj.Între 1966 şi 1967 a studiat teoria muzicii laConservatorul din Paris, cu Nadia Boulangerşi Oliver Messiaen. Între 1968 şi 1969 astudiat la Darmstadt în Germania cu GyörgyLygeti, Bruno Maderna şi Christoph Caskel.În 1968 a înfiinţat la Cluj orchestra Ars Nova.Din 1990 este vicepreşedintele UniuniiCompozitorilor din România. Din 1995 estedirectorul Festivalului de Muzică Modernăde la Cluj. A fost premiat pentru compoziţiilesale în repetate rânduri de către UniuneaCompozitorilor Români (1972, 1978, 1981,1982 şi 2001). Pe lângă simfonii şi alte lucrăripentru orchestră, a mai compus două opere,muzică de cameră, muzică pentru cor şilieduri, precum şi muzică de film. Membrucorespondent al Academiei Române (1993).Ţăranu, Ion(31.01.1921, Reşiţa)Medic. A studiat Medicina la Breslau şi Paris,ca bursier al guvernului francez. A fondat laParis un dispensar pentru refugiaţii românicare luptaseră în Brigăzile Internaţionaleîn războiul civil din Spania şi CăminulStudenţesc Moţa–Marin la Madrid pentrucei care fuseseră de extremă dreapta. A fostsecretarul şcolii de la Fontenay aux Roses,fondată de Nicolae Iorga. Din 1951 stabilitîn Canada, la Montréal. A fondat AsociaţiaRomânilor din Canada şi a fost primul eisecretar general. În anul 1974 fondeazăFederaţia Asociaţiilor Româneşti din Canada(FAR), al cărei preşedinte a fost în perioada1974–1980. FAR Canada a fost conceputăca un organism menit să unifice şi să coordonezeactivitatea comunităţilor româneştidin Canada, for reprezentativ în raporturilecu autorităţile guvernamentale. În anul 1970787ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 787 31.10.2011 17:29:58

ŢepeleaPaul Ţarălungă Cornel Ţăranu Ion Ţăranu Gabriel Ţepelea788inaugurează „Ora Românească“ – emisiunede radio transmisă din Montréal, iar în 1974buletinul Curierul Românesc. A fost preşedinteal Consiliului Consultativ al Etniilor dinQuébec şi al Federaţiei Grupărilor Etnicedin Québec. Distins cu Ordinul Canadei(1981); Medalia Confederaţiei Canadiene(1992); titlul Medic Emerit acordat de CentreHôspitalier S-te Jeannne d’Arc (1995).Membru al Asociaţiei Medicilor din Canada(1960), al Corporaţiei Profesionale a Medicilordin Québec, al Societăţii SpitaluluiJeanne d’Arc şi al Societăţii Americane deGeriatrie; membru de onoare al FundaţieiCulturale Române din Bucureşti (1996).Ţepelea, Gabriel(6.02.1916, Borod, jud. Bihor)Om de cultură şi politician. A absolvitFacultatea de Litere şi Filosofie a UniversităţiiRegele Ferdinand din Cluj, a obţinutdoctoratul în litere şi filosofie la Universitateadin Bucureşti. A urmat studii juridicela Facultatea de Drept a Universităţii RegeleFerdinand din Cluj. S-a înscris în PNŢ înanul 1933. Preşedintele Organizaţiei detineret a PNŢ (1945–1946). Candidat pelista de deputaţi la alegerile din 1946, arestatşi condamnat la 6 ani de închisoare pentruuneltire contra ordinii sociale. A făcut închisoarela Râmnicu Sărat. Din 1989 – membruPNŢCD. 1990–1996 – vicepreşedintelePNŢCD. 1996–2000 – prim-vicepreşedinteal PNŢCD. Activitate parlamentară: 1990–1992, 1992–1996, 1996–2000 membrual Camerei Deputaţilor, circumscriptiaelectorală PNŢCD din Bihor. 1992–1996 –locţiitor al liderului grupului parlamentar alPNŢCD şi al PER. 1996–2000 – preşedinteal Comisiei pentru cultură, arte, mijloace deinformare în masă, vicepreşedintele ConferinţeiInterparlamentare de la Santiago deChile. 1992–1996 – membru al grupului parlamentarşi al Comisiei mixte pentru ParlamentulEuropean. 1992–1996 – preşedinte algrupului parlamentar de prietenie cu Belgia.1996–2000 – preşedinte al grupului parlamentarde prietenie cu Franţa – AdunareaNaţională. Autor a 4 cursuri publicate subegida Ministerului Învăţământului în limbaromână şi 3 cursuri în limba franceză. Membrude onoare al Academiei Române (1993).Ţepeneag, Dumitru(14.02.1937, Bucureşti)Prozator. Plecat în Franţa din 1975, în urmaunui scandal generat de apariţia grupuluionirist, din care făcea parte, alături deLeonid Dimov. La Paris conduce Cahiersde l’Est (1975–1980), Nouveaux Cahiers del’Est (1991–1992), Seine et Danube (2005).A publicat şi cu pseudonimul Ed Pastenague.Lucrări: Exerciţii, debut, 1966; Frig,1967; Les noces necessaires, 1978; Le mot sablier,1984; Roman de gare, 1985; Pigeon volé, Zadarnicăe arta fugii, 1991; Arpèges, 1992; Exercicesd’attente, 1992; Înscenare şi alte texte, 1992; Ladéfense Alekine, 1993; Reîntoarcerea fiului lasânul mamei rătăcite, eseu, 1993; Hotel Europa,1996; Porumbelul zboară. Moment oniric, 1997;Nunţile necesare, 1997; Introduction à un mondede papier, 1998; Pont des Arts, trad. AlainParuit, 1998; Războiul literaturii încă nu s-aîncheiat, interviuri, 2000; Au pays de Maramuresh,2001; Destin cu Popeşti, 2001; Attente,2003, trad. Alain Paruit; La Belle Roumaine,roman, 2008.Ţepordei, Vasile(5.02.1908, Cârpeşti, Basarabia –2002, Bucureşti)Teolog. A absolvit Facultatea de Teologie laChişinău şi Seminarul Pedagogic la Iaşi. Profesorde religie la diverse licee din Chişinăuşi Bucureşti. A publicat la Raza (la începutorgan al Uniunii Clerului Ortodox dinBasarabia, apoi organ independent „de luptăşi atitudine Românească“, unde a fost şidirector între 1938 şi 1944). Arestat în 1948şi trimis în Siberia, la Vorkuta, dincolo deCercul Polar Arctic, pentru 8 ani. Eliberat în1956, a fost reintegrat în preoţie în România.Lucrări: Amintiri din Gulag, 1992.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 788 31.10.2011 17:29:59

ŢiţeicDumitru Ţepeneag Vasile Ţepordei Radu Ţeposu Dimitrie ŢichindealŢeposu, Radu G.(19.04.1954, Şirnea, jud. Braşov –5.11.1999, Baia Mare)Istoric literar. Absolvent al Facultăţii deFilologie din Cluj, Secţia română–spaniolă,1978. Profesor de limba şi literatura românăla Şcoala generală Mârşa, jud. Ilfov, între1978 şi 1983; redactor de rubrică la revistaFlacăra între 1983 şi 1987; şef de secţie şiapoi redactor-şef la Amfiteatru între 1987şi 1990; director general al publicaţiilorCuvântul din 1990. Redactor-şef şi secretargeneral de redacţie la Echinox între 1975 şi1978. Debut în revista Echinox în 1985 cuun articol despre teatrul lui Lucian Blaga.Director şi coproprietar al cotidianuluiClipa, Baia–Mare. Lucrări: Dicţionar de scriitoriromâni, 1978, în colaborare; Viaţa şi opiniilepersonajelor, 1983; Poetica romanului, 1987;Istoria tragică şi grotescă a întunecatului deceniuliterar nouă, 1995.Ţichindeal, Dimitrie(1775, Becicherecul Mic, jud. Timiş –20.01.1818, Timişoara)Fabulist şi traducător. De profesie învăţător.A sprijinit dezvoltarea învăţământului înlimba română în Banat. Lucrări: Sfaturileînţelegerii cei sănătoase prin bine înţeleptul DositeiObradovici întocmite, iară acum întăia datăîntoarse depre limba sârbească şi întru acest chipîn limba daco-românească aşezate, Buda, 1802;Arătare despre starea acestor noao introduse sholasticeştiinstituturi ale naţiei româneşti, sârbeştişi greceşti, Buda, 1813; Filosoficeşti şi politiceştiprin fabule moralnice învăţături. Acum întâiaoară culese şi într-acest chip pre limbă româneascăîntocmite..., Buda, 1814. L-a tradus pefabulistul sârb Dositei Obradovici, din cares-a şi inspirat: Adunare de lucruri moraliceştide folos şi spre veselie, prin Dositei Obradoviciîntocmită, iară acum în limba daco-româneascătraduse (1808). A lăsat o serie de lucrări înmanuscris: Despre sărbători; Istoria bisericească.Ţipoia, AlexandruV. Tzipoia, AlexandruŢipoia, GeorgeV. Tzipoia, GeorgeŢiriac, Ion(9.05.1939, Braşov)Tenisman şi om de afaceri. A absolvit Institutulde Cultură Fizică din Bucureşti. Sportivde performanţă, a jucat tenis de câmpavând performanţe remarcabile de dublu cuIlie Năstase. Component al echipei Românieide Cupa Davis (1959–1978), jucând treifinale (1969, 1970, 1972). A câştigat turneulRoland Garros (1970) la dublu. A fost apoimanager al unor tenismeni celebri: GuillermoVillas, Henri Lecomte, Boris Becker,Mary Joe Fernandez, Anke Huber şi GoranIvanisevici. A fost manager al unor turneede tenis: Eurocard Open, Austrian Open,Italian Open, Faber Grand Prix şi OpenRomânia. Preşedinte al Comitetului OlimpicRomân (1998–2004). În paralel, rămas înRFG, a devenit om de afaceri. S-a întors şi ainvestit în România din 1990. Deţine: ŢiriacHoldings Ltd., Ţiriac AIR, HVB Ţiriac Bank,Allianz-Ţiriac, Asigurări România Ţiriac,Auto Ţiriac Leasing, Tir Travel. Face partedin clasificarea Forbes pentru miliardari.Ţiţeica, Gheorghe(4/17.10.1873, Drobeta Turnu-Severin –5.02.1939, Bucureşti)Matematician. Tatăl era mecanic de vapor,originar din Buzău. A absolvit Facultatea deŞtiinţe a Universităţii din Bucureşti. Specializarela Paris. A avut 3 copii, soţia sa era franţuzoaică(Thierrine), toţi realizaţi profesional:Şerban (fizician), Radu (fizician, specializat înpetrol), Gabriela (inginer mecanic), toţi profesoriuniversitari. Profesor la Universitateadin Bucureşti şi la Şcoala Politehnică dinBucureşti. S-a ocupat în special de studiulreţelelor din spaţiul cu n dimenisuni, definiteprintr-o ecuaţie Laplace. Creator al unorcapitole din geometria diferenţială proiectivăşi afină, unde a introdus noi clase de suprafeţe,curbe şi reţele care îi poartă numele.Prin numeroasele lucrări de matematică789ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 789 31.10.2011 17:29:59

ŢiţeicaIon Ţiriac Gheorghe Ţiţeica Şerban Ţiţeica Gheorghe Ţîbîrnă790elementară şi de popularizare a ştiinţei, pecare le-a publicat de-a lungul întregii vieţi,a contribuit la ridicarea nivelului învăţământuluimatematic din România. Împreună cuIon Ionescu, A. Ioachimescu şi V. Cristescu,a înfiinţat revista Gazeta matematică, iar cuG.G. Longinescu publicaţia Natura, pentrurăspândirea ştiinţelor. Cu Dim. Pompeiu aeditat revista Mathematica. Lucrări: Geometriadiferenţială proiectivă a reţelelor, 1924; Introducereîn geometria diferenţială proiectivă a curbelor,1931. Membru al Societăţii Matematicienilordin România, al Societăţii Politehnice dinRomânia, al Academiei de Ştiinţe din Maryland,SUA. Membru al Academiei Române(1913), vicepreşedinte al ei (1924–1925,1928–1929) şi secretar general (1929–1939),ca şi membru al mai multor academii străine,Doctor Honoris Causa al Universităţii dinVarşovia.Ţiţeica, Şerban(27.03.1908, Bucureşti – 28.05.1985, Bucureşti)Fizician român. Fiu al lui Gheorghe Ţ. Esteunanim considerat fondatorul şcolii românede fizică teoretică. După absolvirea liceuluiMihai Viteazul, a studiat la Facultatea de Ştiinţea Universităţii din Bucureşti, obţinândîn 1929 două licenţe: ştiinţe fizico-chimiceşi ştiinţe matematice. A studiat şi la Conservatoruldin Bucureşti; profesor de armonieşi contrapunct i-a fost Alfonso Castaldi. Eraun bun pianist. A făcut studii de doctoratla Universitatea din Leipzig (1930–1934),sub îndrumarea profesorului Werner Heisenberg,obţinând în 1935 titlul de doctor.Disertaţia de doctorat, intitulată „Überdie Widerstandsänderung von Metallenim Magnetfeld“ („Despre modificarearezistenţei metalelor în câmp magnetic“), afost publicată integral în Annalen der Physik(Leipzig) şi a cunoscut o largă notorietate:era, şi a rămas, o lucrare fundamentală,sursa multor cercetări ulterioare. Profesor laUniversitatea din Iaşi (1941–1948), profesorla Universitatea din Bucureşti (1949–1977).În paralel a ocupat funcţii importante înmanagementul cercetării ştiinţifice naţionaleşi internaţionale: a fost şeful secţiei defizică teoretică de la Institutul de Fizică alAcademiei (1951–1955); director adjunctştiinţific al Institutului de Fizică Atomică(apoi al Institutului Central de Fizică) dinBucureşti/Măgurele (1955–1976); membru,ca reprezentant permanent al României, înConsiliul Ştiinţific al Institutului Unificatde Cercetări Nucleare de la Dubna, URSS(1956–1981) şi vicedirector al aceluiaşiinstitut (1962–1964). A fost redactor-şefadjunct, apoi redactor-şef al revistelor despecialitate ale Academiei Române: Studiişi Cercetări de Fizică şi Revue Roumaine dePhysique (1956–1985). A adus contribuţiioriginale în domenii variate ale fizicii teoretice:rezistenţa metalelor în câmp magnetic,absorbţia razelor corpusculare grele înmaterie, teoria pozitronului şi polarizareavidului, radiaţia electromagnetică multipolară,termodinamică şi mecanică statistică,dezintegrarea pionilor în muoni şi neutrini,reprezentările algebrelor Lie ale grupurilorunitare şi ortogonale. În colaborare cuCostin D. Neniţescu, a publicat şi lucrăride cinetică chimică organică. Timp de patrudecenii, a ţinut succesiv cursuri de analizămatematică, structura materiei, mecanicăanalitică, termodinamică şi fizică statistică,electrodinamică, teorie cuantică veche,mecanică cuantică. A iniţiat cursuri specialede fizică teoretică: mecanică cuantică avansată,teoria nucleului atomic, elemente deteoria grupurilor şi algebrelor Lie. Cunoşteamai multe limbi moderne şi clasice, citea înoriginal şi comenta pe marii filosofi; în 1984a ţinut la Măgurele o memorabilă prelegeredespre „Miracolul grecesc“. A practicatalpinismul în Bucegi şi Piatra Craiului,descoperind, împreună cu fratele său Radu,noi trasee. Lucrări: Über die Absorption derKorpuskularstrahlen, 1936; Contributions à lathéorie des positrons, 1940; Asupra radiaţieimultipolilor electrici şi magnetici de ordin superior,1950; Consideraţii teoretice asupra dezintegrăriiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 790 31.10.2011 17:30:00

π –› μ. Studii, 1958; Representation of infinitesimalunitary groups by infinitesimal canonicaltransformations, 1966; Elemente de mecanicăstatistică, 1956; Termodinamica, 1982; Mecanicacuantică, 1984; Curs de fizică statistică şiteoria cuantelor, 2000. Membru al AcademieiRomâne (1955) şi vicepreşedinte al acesteia(1963–1985), membru al Academiei Rusede Ştiinţe (1966), membru al AcademieiSaxone de Ştiinţe din Leipzig (1967).Ţîbîrnă, Gheorghe(16.02.1944, Sângerei, Republica Moldova)Medic. A absolvit Institutul de Medicinădin Chişinău şi s-a specializat la CentrulŞtiinţific de Oncologie al Academiei deŞtiinţe Medicale al Federaţiei Ruse dinMoscova. Cercetător la Institutul Oncologicdin Chişinău, al cărui director a devenit.Profesor la Universitatea de Stat de Medicinăşi Farmacie din Chişinău. A elaboratmetode noi de diagnostic şi tratamentchirurgical al tumorilor capului şi gâtului,în special al laringelui, glandei parotide şitiroide, a contribuit la stabilirea unor criteriide diagnosticare precoce a canceruluişi de profilaxie a acestuia. Lucrări: Лечениеместно-распространенного рака головы ишеи (1987); Лечение хронического болевогосиндрома у онкологических больных (1993,în colaborare); Ghid clinic de oncologie (2003,Premiul Academiei de Ştiinţe a Moldovei);Клиническая онкология (2005). Deţine9 brevete de invenţie. Distins cu titlul de OmEmerit al Moldovei, Ordinul Gloria Muncii.Membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Ţoiu, Constantin(19.06.1923, Urziceni)Prozator. A absolvit Literele şi Filosofia laBucureşti. Redactor la ESPLA, redactor laRomânia literară. Vicepreşedinte al UniuniiScriitorilor, scrie o proză de tip eseist, cu frazeample, bine ancorată în realitate. Lucrări:Duminica munţilor, 1967; Galeria cu viţă sălbatică,1976; Însoţitorul, 1981; Obligado, 1984;Căderea în lume, 1987; Barbarius, 1997; Răvaşedin Kamceatka. Prepeleac cinci, 2000; Memoriidin când în când, 2 vol., 2003–2004; Trompetedupă-amiaza, 2004. Premiul Naţional de Literaturăal Uniunii Scriitorilor, 2002.Ţopa, Nicolai(8.02.1929, Lipnic, Basarabia)Inginer. A absolvit Facultatea de Poduri şiConstrucţii Masive a Institutului Politehnicdin Bucureşti. Profesor la Facultatea de CăiFerate, Drumuri şi Poduri a Institutului Politehnicdin Bucureşti. Contribuţii la calcululde rezistenţă al construcţiilor confruntate cuactivitatea seismică şi calculul diafragmelorŢuculescuConstantin ŢoiuNicolai Ţopacu goluri. Membru în Comisia de atestarepentru verificatori MLPAT. Membru alAcademiei de Ştiinţe Tehnice din România.Ţopa, Vladimir(27.11.1929, Colonia Mărăcuţi, jud. Hotin,azi Ucraina – 4.11.2006)Fizician. A absolvit Facultatea de FizicăMatematică a Universităţii din Bucureşti.S-a specializat în Italia şi la Paris. Cercetătorla Institutul de Fizică Atomică dinBucureşti. Contribuţii în domeniul opticii,spectroscopiei, reacţii fotochimice urmăriteprin spectrofotometrie de absorbţie. Lucrări:Unele constante ale mastixului, 1957; Formareasticlei calcosodice indigene la dozimetria radiaţiilor,1960; Proiectarea şi realizarea rezonatoarelorcu cuarţ de joasă frecvenţă (60–200 Khz), 1973.A fost reprezentantul României în ComisiaCAER de creşteri de cristale. Membru corespondental Academiei Române (1993).Ţucherblat (Tsukerblat), Boris(27.07.1939, Ucraina)Fizician. Evreu ca etnie. A absolvit Universitateade Stat din Kazan (RepublicaAutonomă Tătară) şi s-a specializat la Tartu(Estonia). A fost profesor la Universitateadin Moscova până în 1987, apoi a venit laInstitutul de Chimie din Chişinău. Contribuţiiîn domeniul efectului Jahn-Tellerasupra moleculelor cristalelor, al interacţiunilormagnetice în aglomerările metalice.A organizat manifestări internaţionale despecialitate şi a fost profesor invitat la BenGurion University, Israel. Lucrări: GroupTheory In Chemistry And Spectroscopy: A SimpleGuide To Advanced Usage. Membru corespondental Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Ţuculescu, Ion(19.05.1910, Craiova – 27.07.1962, Bucureşti)Pictor. Se înscrie la Facultatea de ŞtiinţeNaturale a Universităţii din Bucureşti, pecare o va absolvi în 1936. Paralel frecventeazăşi Facultatea de Medicină, obţinânddoctoratul în 1939 cu calificativul MagnaCum Laude. Deşi se dedicase studiului,791ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 791 31.10.2011 17:30:00

ŢuguleaBoris Ţucherblat Ion Ţuculescu Andrei Ţugulea Petre Ţuţea792continuă să picteze şi are prima expoziţiepersonală în 1938 la Ateneul Român dinBucureşti. Dacă medicina nu l-a solicitatprea mult, cu excepţia anilor de război, când,fiind medic militar, uimeşte prin devotamentşi abnegaţie, biologia devine celălalt pol alexistenţei sale în calitate de cercetător ştiinţificla Academia Română, zilele şi nopţileîmpărţindu-le între paletă şi microscop.Postum, pictura lui provoacă o revelaţieuluitoare, descoperindu-se un mare artist.Tablourile sunt acum expuse în nenumărateexpoziţii organizate în ţară şi străinătate.Ţugulea, Andrei(19.08.1928, Unteşti, Basarabia)Inginer. A absolvit Facultatea de Electrotehnicăa Politehnicii din Bucureşti. Specializareîn URSS şi Franţa. Profesor la Facultatea deElectrotehnică a Institutului Politehnic dinBucureşti. Ministru adjunct şi secretar destat în Ministerul Învăţământului. Contribuţiila introducerea parametrilor tranzitorii încircuitele electrice cu efect de câmp, ecranareelectromagnetică şi curenţi turbionari în circuitemagnetice anizotrope. Lucrări: Câmpulelectromagnetic al unei spire parcurse de curentalternativ în prezenţa unei coji sferice conductoare,1968; O teorie de câmp structurală a unei clasede simetrie lineare, 1972; Câmpul electromagnetic,1983. Coordonator al Lexiconului tehnicromân. A brevetat invenţia unui procedeu dereducere a pierderilor de fier în generatoarelecu frecvenţă ridicată. Membru al Institute ofElectrical and Electronics Engineers (IEEE,adică Asociaţia Inginerilor Electricieni şiElectronişti Americani). Membru al AcademieiRomâne şi secretar general al ei (1999).Ţurai, Ion(17.01.1907, Bucureşti – 21.09.1970, Bucureşti)Chirurg, anatomist. A studiat Medicinala Bucureşti, fiind elevul lui Francisc IosifRainer. A fost asistent şi şef de lucrări deanatomie între 1932 şi 1948 şi profesor dechirurgie la spitalul Floreasca, între 1948 şi1970. A cercetat patologia hipertrofiei deprostată în 1949, iar mai târziu a făcut diferiteinvestigaţii clinice şi experimentale asupratensiunii arteriale. A studiat şocul chirurgicaldin punct de vedere fiziopatologic, clinic,profilactic şi al tratamentului. Lucrări: Lestroubles locaux dus au roide, Premiul AcademieiRomâne (1946); Urgenţele medico-chirurgicale(1950); Mica chirurgie fiziopatologică, Premiulde Stat (1955); Şocul (1957); Chirurgia stomacului(1963). Membru corespondent al AcademieiRomâne (1955).Ţurcanu, Nicolae(21.01.1918 –17.08.1985, Nezavertailovka, Transnistria)Poet. A absolvit Şcoala Pedagogică din Baltaşi Institutul Pedagogic din Tiraspol. Lucrări:Întâiul pahar (1940), Cântări din tinereţe(1941), Rod (1963), Vânjosul pământ (1968) şiPoezii (1983). A rămas în memoria urmaşilorca o expresie simbolică a românităţii dinTransnistria.Ţuţea, Petre(6.10.1902, Boteni, Muscel, jud. Argeş –3.12.1991, Bucureşti)Eseist şi om politic. A absolvit Facultatea deDrept la Universitatea din Cluj. Fondator alrevistei Stânga. Linia generală a vremii (1932),alături de Traian Herseni, Mihai Ralea,Petru Comarnescu şi Petre Pandrea. Dupăîntâlnirea cu Nae Ionescu devine legionar caopţiune politică. Şef de secţie la MinisterulEconomiei Naţionale, Biroul propagandă(1936–1939), şi şef de secţie la MinisterulComerţului Exterior (1940), şef de secţie înMinisterul Războiului (1940–1944). Colaboratorla Cuvântul, condus de Nae Ionescu,alături de Constantin Noica, Mircea Eliade,Radu Gyr, Gheorghe Racoveanu, MirceaVulcănescu. A făcut de două ori închisoarepolitică (1948–1953, 1956–1964), mai ales laAiud. Promovat în mod special după 1989de Gabriel Liiceanu. Lucrări: Manifestulrevoluţiei naţionale, 1998, postum; Reformănaţională şi cooperare, 2001, postum; Anarhieşi disciplina forţei, 2002, postum.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 792 31.10.2011 17:30:00

UUdler, Rubin(27.09.1925, Brăila)Lingvist. A absolvit Facultatea de Filologiea Universităţii de Stat din Cernăuţi (1951).Lector la Universitatea de Stat din Cernăuţi(1951–1952), lector la Institutul Pedagogicdin Cernăuţi (1952–1954), cercetător ştiinţificla Institutul de Istorie, Limbă şi Literaturăal filialei moldoveneşti a Academiei deŞtiinţe a URSS (1956–1960), conducător algrupului pentru alcătuirea Atlasului lingvisticmoldovenesc (1960–1961), şef de sector laInstitutul de Limbă şi Literatură al Academieide Ştiinţe a Moldovei (1961–1992).Contribuţii în domeniul dialectologiei şigeografiei lingvistice, foneticii, istoriei limbii,lexicografiei dialectale. În lucrările dedialectologie a demonstrat că la est de Prutse vorbesc graiurile moldoveneşti ale limbiiromâne. Membru al colegiului internaţionalde redacţie pentru Atlasul dialectologiccarpatic comun, vol. I-IV. Lucrări: Pronumelemoldoveneşti în regiunea Cernăuţi, Consonantism,Atlasul lingvistic moldovenesc, vol. 1, părţile I-II;Dialectologia moldovenească (coautor); Dicţionardialectal, vol. I-V (coautor) etc. Stabilit înSUA din 1992. Membru corespondent alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Udrischi, Gheorghe N.(28.10.1867, Fălticeni – 24.12.1958, Bucureşti)Chirurg veterinar. În 1886–1892 a studiatla Şcoala Superioară de Medicină. Se specializeazăla Berlin, Paris şi Bruxelles, undelucrează alături de profesori precum Fröhner,Henrick, Almy. Profesor la Şcoala Superioarăde Medicină Veterinară din Bucureşti.A fost creatorul unei puternice şcoli veterinareromâneşti. S-a remarcat prin faptul că afost primul chirurg din lume care a amputatunul din membrele anterioare la cal, totodatăa imaginat o proteză funcţională pentrumembrul amputat. Cercetările sale au fostîndreptate spre diferite aspecte chirurgicaleveterinare, printre care: anestezia cu stovaină,studierea unor antiseptice (bacilol, protargol,tonoform); a imaginat mai multe tehnicioperatorii originale în tratarea herniei,calculozei veziculare şi a malformaţiilordigestive. Lucrări: Hernie inghinală (1896);Operaţiunea criptorchidiei la cal (1901); Amputationdu membre antérieur chez le cheval, prothèseorthopédique (1906); Patologie chirurgicală. Estemembru de onoare al Academiei Române(1946), exclus în 1948, repus în drepturi în1990. Membru al Academiei Veterinare dinParis, membru corespondent al Societăţii deMedicină Veterinară din Berlin.Udrişte NăsturelV. Năsturel, UdrişteUdubaşa, Gheorghe(8.09.1938, Ocnele Mari, Vâlcea)Geolog. A absolvit Facultatea de Geologie aUniversităţii din Bucureşti. Specializare laHeidelberg. Cercetător la Institutul de Geologieşi Geografie al Academiei Române, apoila Institutul Geologic al României. Profesorla Universitatea de Nord din Baia Mare (din1997). Contribuţii de pionierat în descifrarearelaţiilor paragenetice şi structurale întreminereurile cu geneză complexă şi descifrareaproceselor metalogenetice. A elaborato metodă proprie de diferenţiere a c urgeriilavei din corpurile ne-erupte. Lucrări:Ferestre spre adâncul Pământului (1964); Oliofiteleautohtone triasice din Munţii Ţibleşului(1980); Metalogeneza complexului eruptiv Ţibleş(1984), Minerals in Romania – the State of theArt, 1991. Membru al Societăţii Geologicea României, al Asociaţiei Internaţionale deMineralogie. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1996).Ulici, Laurenţiu(6.05.1943, Buzău –15.11.2000, Pârâu, lângă Făgăraş)Critic literar. A absolvit Filologia la Bucureşti.Redactor la Contemporanul, director laLuceafărul, preşedinte al Uniunii Scriitorilor,senator, preşedinte fondator al Uniunilor deCreatori (1999). Scrie eseuri despre scriitoriiclasici şi contemporani: Recurs, 1971; Primaverba, 2 vol., 1975–1978; Biblioteca Babel,1978; Confort Procust, 1983; Nobel contraNobel · Propuneri, prezentări şi antologie, 1988;793ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 793 31.10.2011 17:30:01

UliţchiRubin Udler Gheorghe Udubaşa Laurenţiu Ulici Olga Uliţchi794Puţin după exorcism, 1991; Deceniul literar nouă,1995; Literatura română contemporană. Promoţia’70, 1995.Uliţchi, Olga(1.07.1902, Odessa, azi Ucraina –23.12.1978, Chişinău)Regizor. Rusoaică după etnie. A absolvitColegiul de Cinematografie din Odessa şiInstitutul de Învăţământ Public din Odessa.A început să lucreze în 1931 la Studioul deFilm din Odessa şi a venit la Chişinău în1948, ca regizor pentru dublarea în românăa filmelor, apoi regizor al jurnalelor de actualităţicare rulau în cinematografe la începutulfiecărui film artistic cu numele MoldovaSovietică. A fost printre fondatorii StudiouluiMoldova Film şi a realizat unul din primelefilme de succes ale acestui studio: Baladahaiducească, 1958.Ungheanu, Mihai(17.03.1939, Slobozia – 12.03.2009, Bucureşti)Critic literar. A absolvit Filologia la Bucureşti.Doctor în Litere la Universitatea dinBucureşti. Redactor şi redactor-şef la revistaLuceafărul (până în 1989), ministru adjunctla Ministerul Culturii (după 1989), senatorPRM. Unul dintre promotorii protocronismului,polemist: Campanii, 1970; Pădureade simboluri, 1973; Lecturi şi rocade, 1978;Romanul românesc şi tirania modelului, 1979;Exactitatea admiraţiei, 1985; Fiii risipitori (Noişi secolul XIX), 1988; Răstălmăcirea lui Ţepeş ·Dracula – un roman politic?, 1992; Românii şitâlharii Romei: război religios – război de imagine?,2005.Ungureanu, Alexandru(22.07.1941, Piatra-Neamţ)Geograf. A absolvit Facultatea de ŞtiinţeNaturale, Secţia geografie, la Universitateadin Iaşi. Profesor la Facultatea de Geografiea Universităţii din Iaşi. Contribuţii lastudiul geografiei populaţiei şi aşezăriloromeneşti, al resurselor naturale şi geografieieconomice în general. Lucrări: Atlasul Naţionalal României, în colaborare, 1975; GeografiaRomâniei – probleme fundamentale, 1977;Geografia resurselor naturale, 1980; Geografiaeconomică a lumii contemporane, 1992, 1993.Membru de Onoare al Societăţii Francezede Geografie. Membru corespondent alAcademiei Române (1995).Ungureanu, Cornel(3.08.1943, Lugoj)Istoric literar. A absolvit Filologia la Timişoara.Doctor în filologie. Este profesor laUniversitatea de Vest din Timişoara, a fostcronicar literar al revistei Orizont (1963–2003). Lucrări: La umbra cărţilor în floare,Premiul Uniunii Scriitorilor, 1975; Contextuloperei, 1979; Proza românească de azi, 1985 şiMircea Eliade şi literatura exilului, 1995; Imediatanoastră apropiere, vol. I, 1980; vol. II, 1990;Mitteleuropa periferiilor, 2001. Este autorulantijurnalelor: A murit în Tibet, 1998; EuropaCentrală: memorie, Paradis, Apocalipsă, 1998;Geografia literaturii române, azi, vol. I, Muntenia,2001; Despre regi, saltimbanci şi maimuţe,vol. I, 2001; vol. II, 2003; vol. III, 2004.Ungureanu, Ion(2.08.1935, Opaci, Basarabia)Regizor şi actor de teatru şi film, om politic,publicist. A absolvit Institutul PedagogicIon Creangă din Chişinău (1952–1955),Facultatea de Filologie, apoi a făcut studiila Şcoala Teatrală B. Șciukin din Moscova(1955–1960). A urmat cursurile superioarede regie la Institutul de Artă CinematograficăA.V. Lunacearski din Moscova (1963–1964),ca elev al regizorului R. Simonov. Debutulşi-l face ca actor de film în rolul lui Boris Grădinarudin filmul Când omul nu-i la locul lui,produs la Moldova Film în 1958. Lucreazăla Teatrul Luceafărul (1960–1973), din 1964fiind prim-regizor. A lucrat la Moscova:1972–1977 – regizor şi actor de teatru şi film;1977–1980 – regizor la Teatrul AcademicCentral al Armatei; între 1980 şi 1989, paralelENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 794 31.10.2011 17:30:01

UngureanuMihai Ungheanu Cornel Ungureanu Ion Ungureanu Teodora Ungureanucu activitatea din teatru şi cinematografie,predă arta actoricească la Şcoala Superioarăde Teatru B.V. Şciukin din Moscova. În 1989revine în Moldova şi în 1990 este numitministru al Culturii şi Cultelor. Din 1995 sestabileşte în România, unde este vicepreşedinteal Fundaţiei Culturale Române (în prezent– Institutul Cultural Român). Regie: Deziua nunţii de V. Rozov; Mai tare ca dragostea(Al 41-lea) de B. Lavreniov, Radu Ştefan, Întâiulşi Ultimul; Şi sub cerul acela de A. Busuioc;Minodora de A. Strâmbeanu, Georges Dandinde Molière ş.a.; la Teatrul Mic Academic dinMoscova – Păsările tinereţii noastre de I. Druţă(premiul I al Ministerului Culturii al URSS);la Teatrul Central al Armatei din Moscova –Sfânta sfintelor şi Revelaţia de I. Druţă, Ultimaîntâlnire de A. Galin, Un om pentru eternitatede R. Bolt, Gura lumii de A. Salînski; la TeatrulSovremennik din Moscova – Duşmanulpoporului de H. Ibsen ş.a. Este şi regizor defilm: Păsările tinereţii noastre şi Întâlniri cuEvgheni Evstigneev – filme de televiziune,turnate la Televiziunea din Moscova. Totacolo a filmat spectacolele de televiziune:Lica de A. Zurabov (Premiul Interviziunii laFestivalul internaţional de la Plovdiv) şi Noradupă H. Ibsen. Roluri în: Vicleniile lui Scapinde Molière, A 12-a noapte de W. Shake speare,Pescăruşul de A. Cehov ş.a., toate la TeatrulLuceafărul. Actor de film în: Se caută unpaznic, Favoritul, Când omul nu-i la locul lui,Armaghedon, Leacuri amare (scurtmetraj),Bariera, Serghei Lazo, Ofiţer în rezervă, Viforulroşu, Acest dulce cuvânt – libertatea (Mosfilm),Podurile, Bărbaţii încărunţesc de tineri, Povestealui Făt-Frumos, Când ai alături un bărbat,Pregătiri de examen, Dansul efemer al dragostei,Centaurii, Codrii ş.a. Ca ministru al Culturii şiCultelor din Moldova a deschis sau a redeschisnumeroase teatre, printre care şi TeatrulV. Alecsandri din Bălţi. La propunerea lui s-acreat, după modelul Inelul spiritual, un complexmuzeal la Zaim, în memoria autoruluicelui mai frumos imn al limbii române, AlexeiMateevici. A formulat o Declaraţie princare solicita reunirea Moldovei cu România.Artist Emerit al Federaţiei Ruse (1981), Artistal Poporului din Moldova (1989), laureat alPremiului Naţional (1990).Ungureanu, Teodora(13.11.1960, Reşiţa)Gimnastă. Elevă a lui Bela Károlyi de la vârstade 6 ani. La Campionatele Naţionale din1971 a ocupat locul I la individual compus.Până în 1979 s-a clasat a II-a, după NadiaComăneci. La Jocurile Mondiale Universitare(1979, Ciudad de México), ultimacompetiţie la care a participat, a luat aurul laindividual compus. A lucrat la trupa de circCornea, a antrenat 8 ani în Franţa, iar din1993 s-a stabilit în SUA unde are un club degimnastică şi arbitrează în diverse competiţiiinternaţionale de gimnastică.Ungureanu, Valentin(26.11.1931, Pârjota, Basarabia)Pedolog. A absolvit Facultatea de Biologieşi Pedologie a Universităţii de Stat dinChişinău. Director al Institutului de CercetăriŞtiinţifice în domeniul Pedologieişi Agrochimiei şi director general al AȘPFertilitatea. Fondator al ampelopedologieiîn Republica Moldova. A stabilit legăturilecantitative şi calitative în sistemul sol–viţăde vie–vin. A ţinut conferinţe la Moscova,Kiev, Bucureşti, Minsk, Alma Ata, Cluj, Iaşi,Timişoara, Freiburg (Germania), Tbilisi,Wageningen (Olanda), Montpellier (Franţa),în Vietnam. Lucrări: Почва и виноград(1979); Проблемы оккультуренности и воспроизводстваплодородия почв Молдавии(1990); Ghidul bunelor practici agricole (2004);Fundamentarea ampelopedologică a dezvoltăriidurabile a viticulturii în Republica Moldova(2004). Laureat al Premiului de Stat, ProfesorEmerit al Şcolii Superioare din RepublicaMoldova, distins cu ordinele DrapelulRoşu de Muncă, Insigna de Onoare şi GloriaMuncii. Este membru al Academiei Internaţionalea Şcolii Superioare din Moscova,795ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 795 31.10.2011 17:30:02

UrâtuValentin Ungureanu Ştefan Urâtu V. A. Urechia Serafim Urecheanu796al Societăţii Mondiale a Ştiinţei Solului, alSocietăţii Europene de Conservare a Solului.Membru corespondent al Academiei deŞtiinţe din Moldova.Urâtu, Ştefan(9.01.1951, Ustia, Republica Moldova)Fizician. A absolvit Institutul Pedagogicde Stat din Tiraspol, Facultatea de Fizico-Matematici. Profesor la Catedra de fizică aUniversităţii de Stat din Tiraspol, evacuatăla Chişinău. Membru al Consiliului Republicanal Frontului Popular din partea secţieidin Tiraspol. Fondator al Comitetuluipentru Drepturile Omului din Transnistria,preşedinte al Comitetului Helsinki pentruDrepturile Omului din Republica Moldova.Ordinul Republicii (2010).Urechia (Urechiă), V(asile) A(lexandrescu)(15.02.1834, Piatra Neamţ –22.11.1901, Bucureşti)Istoric şi scriitor, om politic. A absolvit AcademiaMihăileană din Iaşi şi Literele la Paris,unde a fondat ziarul unionist Opiniunea,organ al românilor din străinătate. A fostunul dintre fondatorii Ateneului Român(1865) şi unul dintre întemeietorii MuzeuluiNaţional de Antichităţi. A fost profesor laUniversitatea din Iaşi, apoi la cea din Bucureşti.În 1858 a editat ziarul unionist Zimbrulşi vulturul. Ministru liberal al Cultelor înMoldova (1859–1860) şi ministru al InstrucţiuniiPublice al României Mici (1881–1882). Ca istoric a avut o orientare eclectică.A editat numeroase culegeri de documenteşi hrisoave interne şi externe. Lucrări: Istoriaromânilor (14 vol., 1891–1902), Istoria şcoalelorde la 1800–1864 (4 vol., 1892–1904), Domnialui Ioan Caragea (1897–1898), Documentedintre 1769–1800 (1889), Documente relative laanii 1800–1833 (1889), Documente inedite dindomnia lui Al. Moruzzi (1895), Codex Bandinus.Memoriu asupra scrierei lui Bandinus de la 1646urmat de text, însoţit de acte şi documente (1895),Grinda de aur sau Prevederea unui părinte bun,Logofătul Baptiste Veveli, Coliba Măriucăi, Cumera ea?, Fidanţata imperatorului, Vornicu’ Bucioc,Banul Mărăcine, Curtea lui Neagoe Vodă, Schiţede istoria literaturii române (1885), Omul muntelui,proză, 1857, memorialistică şi a culeslegende populare: Legende române, 1891.Membru fondator al Societăţii AcademiceRomâne (1867). Membru corespondent alacademiilor spaniolă şi italiană şi al InstitutuluiEtnografic din Paris.Urechean, Serafim(2.02.1950, Larga, Republica Moldova)Inginer, om politic. A absolvit Facultatea deInginerie Civilă şi Industrială la InstitutulPolitehnic din Chişinău. A lucrat ca inginerpe şantierele de construcţii ale raionului Briceni.A absolvit Şcoala Superioară de Partidla Leningrad. Membru al Federaţiei SindicatelorIndependente din Republica Moldova,al cărei preşedinte a devenit. Deputat independentîn Parlamentul Moldovei (1991–1994). Primar al Chişinăului (1994–2005).Din 2003 devine copreşedinte al PartiduluiAlianţa Moldova Noastră (pe listele căruia afost ales deputat în Parlamentul Moldovei şia devenit vicepreşedinte al guvernului), iardin 2004 lider al Blocului electoral MoldovaDemocrată. Distins cu Ordinul Republicii,Ordinul Insigna de Onoare, Ordinul pentruDezvoltarea Ştiinţei şi Învăţământului,ordinele Sfântul Dumitru clasa a II-a, SergheiRadonejski şi Sf. Stanislav, acordatede Biserica Ortodoxă Rusă, diploma AdHonores a Academiei Europene de Arte.Membru corespondent al Institutului pentruAfaceri Internaţionale (Paris), membrucorespondent al Academiei Internaţionale deInformatizare de pe lângă ONU. Președinteal Alianței Moldova Noastră, care în 2011 afuzionat cu Partidul Liberal-Democrat.Uric, Gavriil(a trăit în prima jumătate a veacului al XV-lea,se pare în zona Neamţ)Călugăr, copist. A copiat, între 1413 şi 1449,13 manuscrie religioase slavone şi greceşti,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 796 31.10.2011 17:30:02

UrseanuDoina Uricariu Eugen Uricaru Urmuz Vasile Urseanupe care le-a decorat cu miniaturi, unelecerute de Alexandru cel Bun, răspânditeastăzi la Oxford, Moscova, Bucureşti. Princeea ce a lăsat ilustrează preocupările asemănătoareale călugărilor din Europa vremii,indiferent de confesiunea creştină căreiaaparţineau, dar şi apartenenţa la un bazincultural şi religios specific zonei româneşti.Uricariu, Doina(5.10.1950, Bucureşti)Poetă şi eseistă. Verişoară cu Eugen Uricaru.A absolvit Filologia la Bucureşti. A fostredactor de editură, apoi fondează şi conducegrupul editorial Du Style (1990). În prezentcăsătorită în SUA. Scrie o poezie senzuală şielevată: Vindecările, 1976; Vietăţi fericite, 1980;Natură moartă cu suflet, 1982; Mâna pe faţă,1984; Inima axonometrică, Premiul UniuniiScriitorilor, 2002, şi eseuri despre poezie:Apocrife despre Emil Botta, 1983; Ecorşeuri ·Structuri şi valori ale poeziei româneşti moderne,1989; Nichita Stănescu inegalabilul, 2000.Uricaru, Eugen(1.11.1946, Buhuşi)Prozator. Văr cu Doina Uricariu. Absolvental Facultăţii de Filologie din Cluj, Secţiaromână-italiană (1971). Face parte dingrupul fondator al revistei Echinox, alăturide Marian Papahagi; redactor-şef (1968)şi redactor-şef adjunct (1969–1971) alrevistei. Redactor la revista Ateneu (1972),Steaua (1973–1990) şi redactor-şef adjunctal revistei Luceafărul (1990–1991); ataşatcultural la Ambasada României din Grecia(1992–1995); director adjunct la Accademiadi Romania din Roma (1993), funcţionar laMinisterul de Externe al României. Membrual Uniunii Scriitorilor, vicepreşedinte al ei(1997–2001), apoi preşedinte (2001–2003),secretar de stat în Ministerul AfacerilorExterne pentru relaţia cu Parlamentul. Înprezent director al agenţiei Copyro pentrudrepturi de autor. Alte colaborări la Românialiterară, Viaţa românească, Amfiteatru, Convorbiriliterare, Vatra, Transilvania, Contemporanul,Tribuna. Scrie romane în care istoria esteprezentă: Rug şi flacără, 1977, după care s-afăcut filmul omonim, care a primit în 1979Marele Premiu la Santarem, Portugalia; Mierea,1978; Aşteptându-i pe învingători, PremiulAsociaţiei Scriitorilor din Cluj, 1981; Vladia,1982; Memoria, 1983; 1784, vreme în schimbare,Premiul Academiei, 1984; Stăpânirea desine, 1986; Complotul sau Leonard Bâlbâie contrabanditului Cocoş, 1990; Stare de fapt, MarelePremiu la San Marino, 1995.Urmuz nume la naştereDemetru Dem. Demetrescu-Buzău(17.03.1883, Curtea de Argeş –23.11.1923, Bucureşti)Scriitor. A studiat Dreptul la Bucureşti.Funcţionar. Este considerat precursoruldadaismului şi al literaturii absurdului prinprefigurarea, în proza şi versurile sale, aabsurdului de tip avangardist. S-a născut, cascriitor, din literatura târgurilor de provincieunde nu se întâmpla nimic. Tristan Tzara şiEugène Ionesco îl citează ca maestru. A fostdescoperit de Tudor Arghezi şi publicat postumde avangardişti: Pâlnia și Stamate; Algazy& Grummes, 1930.Urseanu, Vasile(9.01.1848, Bucureşti – 1926, Bucureşti)Contraamiral. A absolvit Şcoala Navală dinBrest, Franţa. În timpul Războiului de Independenţăa organizat o baterie de apărare înregiunea Calafat şi a fost trimis în misiunespecială pe lângă prinţul Serbiei, MilanObrenovici. A fost însărcinat să supraveghezeconstruirea unor nave (la Londra)pentru formarea Marinei Comerciale româneşti.Acolo a fost făcut bricul Mircea, alcărui prim-comandor a fost, dar şi Fulgerul,Griviţa, Rahova, Opones, Smârdan şi trei şalupede poliţie – Poteraşul, Grănicerul şi Sentinela.A comandat o perioadă de timp şi crucişătorulElisabeta, cu care a străbătut Marea Mediterană,Oceanul Atlantic, Marea Nordului şi797ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 797 31.10.2011 17:30:02

UrsuAndrei Ursu Ileana Ursu Ioan Ursu (fizician) Viorica Ursuleac798Marea Baltică, făcând astfel cea mai lungăcălătorie pe care o navă de război românăa întreprins-o în acele vremuri. A fost unuldintre fondatorii primei Societăţi Naţionalede Navigaţie Maritimă, fiind ales membruîn Consiliul de Administraţie al acesteisocietăţi. În ziua de 27 ianuarie 1908, în salaCamerei de Comerţ din strada Doamnei,trece oficial pe arena astronomiei româneşti,prezidând prima adunare generală aSocietăţii Astronomice Române. Lucrul celmai durabil pe care l-a realizat ca preşedinteal Societăţii Astronomice Române a fostconstruirea prin eforturi financiare proprii aclădirii Observatorului Astronomic.Ursu, Andrei(20.12.1929, Străşeni, Basarabia)Pedagog. A absolvit Universitatea de Statdin Chişinău (1953). Activităţi la AŞM: laborant,cercetător, şef de laborator, director deinstitut. Doctor habilitat în biologie (1978).Contribuţii ştiinţifice: geneza, geografia,cartografia, regionarea, transformări tehnogenice,evoluţia, solurile din Republica Moldova.Lucrări expuse în peste 400 publicaţiişi circa 10 monografii. Membru de Onoareal Academiei Agrare din România (1989).Ursu, Ileana(1954, Zrenjanin, Voivodina)Poetă și traducătoare. A tradus în sârbă peMihai Eminescu, Radu Gyr, Carolina Ilica,Liliana Ursu, Virgil Carianopol. A participatla proiectul de integrare a minoritățiiromânești din Serbia, „Svetlosti znacenia“(„Lumina cunoașterii“), alcătuind o antologiede 1200 de pagini din creația românilordin Banatul Sârbesc. A publicat volume deversuri: Pensiune în bibliotecă (1978); Abilitateavrăjitoarei (1981); Semne pe nisip și Ielabuga(ambele 1996). Conduce Departamentulpentru Minorități Naționale al MinisteruluiCulturii din Voievodina. A primit PremiulUniunii Scriitorilor din România (2000).Ursu, Ioan(26.10.1875, Caţa, jud. Sibiu – 6.10.1925, Braşov)Istoric. A absolvit Facultatea de Litere şiFilosofie la Universitatea din Bucureşti.Specializare la Berlin, München, Paris,Viena, Veneţia. Profesor la universităţile dinIaşi, Cluj, Bucureşti. A fondat Revista neamului(1915–1916). Lucrări: Cauzele de căpetenieale căderii şi măririi noastre în trecut, 1906; Dece ne-au aservit străinii, 1911; Ştefan cel Mare şiturcii, 1914; Dreptul nostru asupra Ardealului,1915. Membru corespondent al AcademieiRomâne, 1910.Ursu, Ioan(5.04.1928, Mănăstireni, jud. Cluj –16.04.2007, Bucureşti)Fizician. A absolvit Facultatea de Ştiinţe laUniversitatea din Cluj. Specializare în rezonanţămagnetică electronică şi nucleară înSUA, URSS, Marea Britanie, Elveţia, RDG.Profesor la Facultatea de Fizică a Universtităţiidin Cluj, apoi din Bucureşti. Preşedinte alComitetului de Stat pentru Energia Nucleară,preşedinte şi prim-vicepreşedinte al ConsiliuluiNaţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie.Profesor invitat la Universitatea din Trieste.A descoperit efectul de îmbogăţire izotopicăa uraniului prin rezonanţă magnetică, s-aocupat de fizica solidului, de interacţiunearadiaţiilor nucleare cu solidul. Lucrări: Energiaatomică, 1973; Fizica şi tehnologia materialelornucleare, 1982; Interacţiunea radiaţiei laser cumetalele, 1986. Membru al Societăţii Românede Fizică, de Chimie, al consiliului ştiinţifical Institutului Unificat de Cercetări Nuclearede la Dubna, al Societăţii Europene de Fizică,al Societăţii Americane de Fizică, al SocietăţiiInternaţionale de Rezonanţă Magnetică ş.a.Membru al Academiei Române (1974).Ursuleac, Viorica(26.03.1894, Cernăuţi –22.10.1985, Ehrwald, Tirol, Austria)Soprană. A absolvit Conservatorul la Viena.A debutat la Opera din Zagreb, apoi aENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 798 31.10.2011 17:30:02

UstianSerghei Urusov Aura Urziceanu George Uscătescu Ion Ustiansusţinut rolurile importante ale repertoriuluiclasic la Viena Volksoper, Opera din Frankfurt,Viena Staatsoper, Berlin Staatsoper şiOpera din München. Profesoară la SalsburgMozarteum (1964). Roluri în: Nunta luiFigaro, Don Giovanni, Fidelio, Olandezul zburător,Simon Boccanegra, Bal mascat, Forţa destinului,Don Carlos, Tosca, Turandot, Cavalerulrozelor, Othello, rolurile din Richard Strauss.Urusov, Serghei D.(7.03.1862, Iaroslavl, Rusia – 1937, Moscova)Prinţ, guvernator al Basarabiei între 1903 şi1904. A absolvit Universitatea din Moscova,Facultatea de Drept. A fost viceministrula Interne (1906) şi la Externe (1917, înguvernul provizoriu). A avut vederi liberale,a fost membru în Duma ţaristă, a organizatProtestul de la Vîborg. A militat pentrulibertăţi naţionale şi sociale ale popoarelordin Rusia. A cunoscut închisorile ţariste (dedouă ori) şi pe cele sovietice (tot de douăori). A lăsat memorii celebre: Însemnărileunui guvernator, Chişinău, 1903–1904, încare a descris societatea basarabeană, vizitala Iaşi, discuţiile cu suveranii României.Între 1916 şi 1917 a organizat şi întreţinutun tren sanitar pe frontul român.Urziceanu, Aura(14.12.1946, Bucureşti)Cântăreaţă de jazz. A început să cânte dela 16 ani şi a obținut locul II la FestivalulNaţional de Muzică Uşoară de la Mamaia,1969. A dat concerte în SUA, unde a urcatpe scenă alături de Ella Fitzgerald şi DukeEllington. Discuri: Aura (1972), Arie din suită(1973), Seară de Jazz cu Aura (1974), TakeFive (cu Cvintetul Bucureşti, 1974), Oh, MyLove (1975), Over The Rainbow (1977), Thad& Aura (cu Thad Jones, 1977), Dulce cântecromânesc (cu George Urziceanu, 1977), OnceI Loved (1981), I Found Love Again (1996), Dorde viaţă (2000). A câştigat Cupa Europeană laKnokke le Zoutte, Belgia, 1971.Uscătescu, George(5.05.1919, Creţeşti, jud. Gorj –11.05.1995, Barcelona)Istoric literar, hispanist. A absolvit Literele,Filosofia şi Dreptul la Universitatea dinBucureşti. Legionar ca opţiune ideologică,a plecat la studii în Spania – Horia Sima îşiaminteşte de el – unde a şi rămas din 1944.Profesor la Universitatea din Barcelona.Profesor invitat la Florenţa, Buenos Aires,Milano, Paris, Roma, Strasbourg. În Româniaa fost tradus înainte de 1989, graţiemai ales susţinerii revistei România literară.Lucrări: Relaciones culturales Hispano-rumanas,1950; De Maquiavello a la Razón de Estado,1951; Profetas de Europa, 1962; Séneca, nuestrocontemporáneo, 1965; Conversaciones actuales,1971; Aporías del estructuralismo, 1971; Breveteoría e historia de la cultura, 1973; Agustín,Nietzsche, Kierkegaard: nuevas lecturas de filosofíay filología, 1983; Brâncuşi şi arta secolului,1985; Procesul umanismului, 1987; Ontologiaculturii, vol. I, 1986. Preşedinte al SocietăţiiIbero-Americane de Filosofie. Membru deonoare al Academiei Române (1991).Ustian, Ion(12.09.1939, Olişcani, Basarabia)General. A absolvit în 1958 Şcoala Tehnicăde Agronomie din Cucuruzeni (fondatăîn 1893) şi a fost instructor de Komsomolpentru organizaţiile rurale din Moldova.A absolvit Academia de Ştiinţe Socialedin Moscova. Preşedinte al Sovietului deMiniştri din RSS Moldovenească (1980–1985), membru al CC al PCUS (1981–1986)şi deputat în Sovietul Suprem al URSS(1981–1989). În prezent profesor la Academiade Studii Economice a Moldovei.799ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 799 31.10.2011 17:30:03

V800Vacas, Polly(13.03.1892, Galaţi – 1949, Bucureşti)Aviator. Grec ca etnie. A absolvit Şcoala dePilotaj de la Chitila, unde a devenit apoiinstructor. În 1912 s-a transferat la LigaAeriană Naţională de la Băneasa. A luptatca pilot militar în războaiele balcanice.A fost pilot de vânătoare în Primul RăzboiMondial. A fost şef de trafic la Companiade Transport Aerian SARTA, iar în 1946comandant al aeroportului Băneasa.Vaida-Voevod, Alexandru(1872, Bobâlna – 19.03.1950, Sighet)Politician, susţinător al unirii Transilvanieicu România Mică, membru, alături de VasileGoldiş, Iuliu Hossu şi Miron Cristea, înconsiliul care a proclamat Unirea cea Mare.Greco-catolic. A făcut parte din delegaţiaromânească la Conferinţa de pace de laParis (1919). Prim-ministru în 1919 şi 1926,fondator al Partidului Naţional Tărănesc. Înpreajma celui de-al Doilea Război Mondiala fost deschis mişcarii legionare. Arestat în1944, a murit la închisoare.Vancea, Augustin(19.12.1892, Parhida, jud. Bihor –3.08.1973, Cluj-Napoca)Geolog. A absolvit Facultatea de Geografie-Geologiela Universitatea din Cluj. S-aremarcat în domeniul cercetării şi exploatăriigazului metan. Întreaga sa carieră a cercetatdepozitele neozoice din Transilvania, sprea elucida succesiunea etajelor stratigraficedin bazinul colinar al Târnavelor şi a puneîn valoare noi resurse gazeifere. Locul săude muncă a fost la Mediaş, în CentralaGazului Metan. Aici a avut la dispoziţie atâtmateria primă de cercetare, cât şi tehnologianecesară pentru cercetări. În studiul săuCercetări geologice în regiunea Grebeniş-Dobra,face o caracterizare geologică detaliată atâta elementelor de suprafaţă, cât şi a depozitelorde adâncime, a domurilor gazeifere dela Grebeniş şi Dobra. A studiat depozite deadâncime şi de mare adâncime, prin forajece depăşeau 790 m. O altă lucrare a sa esteLimita miocen-pliocen în bazinul Transilvaniei.Împreună cu L. Ungureanu este autorullucrării Asupra corelării depozitelor mio-pliocenedin Bazinul Transilvaniei pe bază de microfaună,prin care pune bazele corelaţiilor faciesurilorde aceeaşi vârstă geologică de pe o maresuprafaţă sedimentară, cu dovezi de sondă,cu similitudini fosilifere şi structurale. Principalelesale studii sunt grupate în lucrareaNeogenul în Transilvania. Membru corespondental Academiei Române (1963).Vancea, Petre(27.06.1902, Rudari, Dolj –19.12.1986, Bucureşti)Medic oftalmolog. A început Facultatea deMedicină la Bucureşti şi a absolvit-o la Cluj.Profesor la Clinica Oftalmologică din Cluj,apoi din Iaşi şi la Institutul de Medicină şiFarmacie din Bucureşti. Contribuţii la studiereapatogeniei cataractei senile, a tumorilorochiului. A preparat un medicamentpropriu, brevetat cu numele ETO (ExtractTotal de Ochi) pentru tratamentul miopieiavansate. Lucrări: Introducere în neurologia oculară,Virozele oculare; Tumorile ochiului şi anexelesale; Clasificarea funcţională a glaucoamelor.Membru al Academiei de Ştiinţe Medicaledin România, al Societăţii Internaţionale deErgo-oftalmologie, al Societăţii de Biologiedin Paris. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1963).Vancea, Zeno(8.10.1900, Bocşa Vaşiovei, jud. Caraş Severin –15.01.1990, Bucureşti)Compozitor şi muzicolog. A absolvit Conservatoruldin Cluj ca elev al lui Gheorghe Dima.Specializare la Conservatorul din Viena. Profesorla Conservatorul din Târgu Mureş, dinTimişoara şi apoi din Bucureşti. Redactor-şefal revistei Muzica şi vicepreşedinte al UniuniiCompozitorilor şi Muzicologilor din România.Lucrări: muzicale – Requiem, 1941, pentrucor şi orchestră; Rapsodia bănăţeană nr. 1,1926; Scoarţe, 1928, suită pentru orchestrăde cameră; Rapsodia bănăţeană nr. 2, 1950;Simfonietta No. 1, 1948 şi No. 2, 1967; Prologsimfonic, 1974; Sonata pentru orgă şi orchestră deENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 800 31.10.2011 17:30:03

Van LeerAlexandru Vaida-Voevod Zeno Vancea Spiridon Vangheli Lia Van Leercoarde, 1976; 8 Cvartete de coarde, 1934–1980;Sonata pentru vioară solo, 1981; Ionică, 1979,madrigal pentru cor mixt a cappella, melodieşi versuri populare; muzicologie – Muzicaeclesiastică corală la români, 1938; Creaţia muzicalăromânească în secolele XIX–XX, vol. I (1968)şi vol. II (1979). Distins cu mai multe premiide creaţie la Festivalul Internaţional GeorgeEnescu, a obţinut, de asemenea, OrdinulMuncii clasa II-a (1948), Premiul de Stat alR.P. Române (1953), titlul de Maestru Emerital Artei (1954), Premiul Herder al Universităţiidin Viena (1974).Vangheli, Spiridon(14.06.1932, Grinăuţi, Basarabia)Scriitor, editor. A absolvit Facultatea deFilologie a Institutului Pedagogic de Stat IonCreangă din Chişinău. A fost profesor deşcoală medie, apoi redactor la editurile CarteaMoldovenească şi Lumina. A scris literaturăpentru copii: În Ţara fluturilor (1962), Băieţeluldin coliba albastră (1964), Isprăvile lui Guguţă(1967), Ministrul bunelului (1971), Guguţă –căpitan de corabie (1979), Steaua lui Ciuboţel(1981), Pantalonia – Ţara piticilor (1989),Guguţă şi prietenii săi, 2 vol. (1994), Tatăl luiGuguţă când era mic (1999), Copii în cătuşeleSiberiei (2001), Taina inelului (piesă montatăla Teatrul municipal de marionete Guguţă,2003). A tradus: Peter Pan şi Wendy de JamesBarrie (1975), Pepi Cioraplung de Astrid Lindgren(1973) ş.a. A pus la îndemâna copiilordin clasele primare antologia Carte de citire şigândire, 4 vol. (2006). A fost tradus în arabă,armeană, bulgară, cehă, chineză, engleză,estonă, japoneză, germană, italiană, rusă,slovacă, turcă şi altele. Distins cu Diplomade Onoare Andersen (1974), laureat al Premiuluide Stat al Republicii Moldova (1980)şi al Premiului Ministerului Învăţământului(1982), Premiului Ion Creangă al AcademieiRomâne (1996), Premiului special al UniuniiScriitorilor din România (2002). Distins cutitlurile Maestru Emerit al Artei (1982) şiScriitor al Poporului (1992).Vanku, Milan(22.07.1923, Straja, Banatul Sârbesc –16.05.2008, Belgrad)Istoric şi publicist. Român după mamă şisârb după tată. A absolvit Dreptul şi Istoriala Belgrad. A luptat alături de Iosip BrozTito în al Doilea Război Mondial. Arestatde colaboraţionişti, a reuşit să fugă înRomânia. Specializare la Viena. Profesorla Facultatea de Filosofie din Priştina şi laFacultatea de Filologie a Universităţii dinBelgrad. Profesor invitat la Viena. A scrisîn sârbo-croată: Mala-Antanta, 1920–1938,1969 – tradusă la Bucureşti, Mica înţelegere şipolitica externă a Jugoslaviei, 1920–1938 şi înromână: Nicolae Titulescu – promotor al politiciide pace şi colaborare în Balcani, 1986. Membrufondator al Fundaţiei Europene NicolaeTitulescu de pe lângă Academia Română(1991), membru de onoare al Societăţii deLimba Română din Voivodina.Van Leer, Lia nume la naştereLia Grunberg, căsătorită Leer(4.08.1924, Bălţi, Basarabia)Cineast. A absolvit liceul fiind colegă cuEugeniu Coşeriu şi a plecat în 1940 în Palestina.A absolvit Facultatea de Ştiinţe Umanistea Universităţii Ebraice din Ierusalim. Soţulera pilot şi cineast, evreu originar din Olanda,salvat de pogromul Nopţii de Cristal de mişcareade rezistenţă. S-au stabilit la Haifa, celmai mare centru muncitoresc al ţării, şi auînfiinţat (1955) primul cineclub. Au susţinutmişcarea de formare a cinematografiei israelienefondând, cu arhivele proprii, aduse dinBasarabia, Arhiva Israelienă de Film, Cinematecaşi Festivalul Internaţional de Film(din 1984). Distinsă cu premiul decernat depreşedintele Haim Hertzog pentru activitateasa voluntară (1988); Ordinul Cavaler alArtelor şi Literaturii şi Cavaler al Legiunii deOnoare al Franţei; premiul pentru întreagaactivitate pusă în slujba cinematografului,acordat de Academia Israeliană de Film(1998). Premiul Israel (2004).801ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 801 31.10.2011 17:30:03

802Andrei VarticVarga, Ecaterinanume la naştere Varga Katalin(1802, Hălmeag, comitatul Târnava Mare –1858, Târgu Mureş)Militantă pentru drepturile iobagilor. A fostconectată la mişcarea lui Avram Iancu, s-adeplasat în Munţii Apuseni şi a scris petiţiipentru drepturile iobagilor români cătreguvernul Transilvaniei de la Sibiu şi cătreDieta de la Viena. Chestiunea de fond erasocială, precede valul revoluţionar de la1848, dar şi religioasă, deoarece una dintrepărţi afirma că drepturile românilor ortodocşisunt îngrădite din cauza catolicismuluişi greco-catolicismului, în vreme ce parteaopusă, adică Şaguna, milita pentru impunerealiniei ortodoxiei. Arestată din ordinul luiAndrei Şaguna, a stat la închisoare la Aiud şiAlba Iulia (1847–1851).Varlaam, probabil nume de botez Vasile(1585, undeva în Vrancea –1657, mănăstirea Secu, Moldova)Mitropolit al Moldovei (1632–1653). A introdusşi a răspândit tiparul în Moldova, primindtiparniţa de la Petru Movilă, mitropolitulKievului. A tipărit Cazania (1641–1643),cu o prefaţă a lui Vasile Lupu: „Cuvântîmpreună cătră toată semenţia românească“.A luptat pentru păstrarea religiei ortodoxe încondiţiile pătrunderii catolicismului dinsprePolonia, a editat Carte românească de învăţăturăla dumenecele de preste an, 1643, folosită şi înŞcheii Braşovului, contribuind la răspândirealimbii române unitare în toate ţările române.Vartic, Andrei(21.10.1948, Dânceni, azi în mun. Chişinău –2.06.2009, Chişinău)Fizician şi publicist. Familie originară de laPiatra Neamţ. A absolvit Facultatea de Fizicăla Universitatea de Stat din Chişinău. Specializatîn spectroscopie. Proromân şi antitotalitarist,a fost arestat la Moscova, Vilnius, Riga,Leningrad. A lucrat ca muncitor în Siberia.Director de programe la postul de radioVargaIon VarticVocea Basarabiei. Fondator al InstitutuluiCivilizaţiei Dacice şi al Teatrului de Poezie.A propus crearea Frontului Popular din Moldova(1987). Deputat în primul Parlament alRepublicii Moldova (1990–1994). A creatFundaţia Culturală şi Editura Basarabia(1991). A fost prim-vicepreședinte al fundaţieiîntemeiate. Lucrări: Pod peste fluviu, 1973;Scrisori din Bizanţ, 1975; Paravanul dintre actorşi rol, 1980; Catastrofa eliberării, 1996; Drumulspre Kogaionon, 1998; Variaţiuni pe o temă deLevi-Strauss, 2000; Arheologia paravanului dela Ripiceni-Izvor, 2003; Cealaltă Românie, 2007.Vartic, Ion(4.10.1944, Sibiu)Istoric literar. Absolvent al Facultăţii deFilologie din Cluj, secţia română, în 1967.Doctor în litere cu teza „Ibsen şi teatrulmodern“, în 1988. Redactor-şef adjunct la„Echinox“ între 1972 şi 1983. Şeful Catedreide teatru de la Facultatea de Litere. Secretarde stat la Ministerul Culturii (1990–1992).Directorul Teatrului Naţional din Cluj din2000. Lucrări: Spectacolul interior. Eseuri critice,Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut încritică, 1977; Radu Stanca. Poezie şi teatru, 1978;Modelul şi oglinda, Premiul Uniunii Scriitorilor,1982; Ibsen şi „teatrul invizibil“, PremiulAsociaţiei Internaţionale a criticilor de teatru,1995; Cioran naiv şi sentimental, Premiul UniuniiScriitorilor şi Premiul Asociaţiei Scriitorilordin Cluj, 2000; Clarul Caragiale, 2002;Bulgakov şi secretul lui Koroviev, 2004, 2006.Vaschide, Nicolae(5.12.1873, Buzău – 13.10.1907, Paris)Psiholog. Grec ca etnie. A absolvit Facultateade Litere şi Filosofie la Universitatea dinBucureşti. Specializare la Laboratorul depsihologie fiziologică de la École des HautesÉtudes de pe lângă Sorbona şi Facultateade Medicină din Paris. Contribuţii la formulareade terminologii specifice pentrudelimitarea tipurilor de senzaţii, formeloratenţiei, memoriei şi inteligenţei. A imaginatşi construit o gamă largă de aparate de laboratorpentru măsurarea diferitelor modalităţide sensibilitate. Concepţia şi contribuţia sala fundamentarea psihologiei experimentalesunt sintetizate într-un adevărat tratat detehnica psihologiei experimentale.Vasici-Ungureanu, Pavelnume la naştere Pavel Ungureanu(18.04.1806, Timişoara – 3.07.1881, Timişoara)Medic şi scriitor. A urmat Facultatea deMedicină la Budapesta (1826–1832) şi adevenit doctor cu teza „Pesta orientală“.După terminarea studiilor a lucrat ca medicîn diferite oraşe ale Transilvaniei. S-a implicatENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 802 31.10.2011 17:30:03

VasilePavel Vasici-Ungureanu Vasile Vasilache Nicolae Vasile Radu Vasileîn activităţi de popularizare a medicinei şia publicat numeroase articole în revisteleromâneşti ale vremii (Foaie pentru minte, inimăşi literatură, Transilvania, Telegraful român,Gazeta de Transilvania etc.). A scris manualede igienă şi dietetică dedicate şcolilor româneştidin Imperiul Habsburgic. Este creditatca întemeietorul primei reviste de medicinădin Transilvania, Higiena şi şcoala, apărutăla Timişoara (1876–1877), apoi la Gherla(1878–1880). O contribuţie importantăa fost traducerea lucrării lui Cristoph W.Hufeland Macrobiotica sau măestria de a lungiviaţa, apărută la Braşov, în două volume. Eladaugă date şi statistici despre longevitatearomânilor bănăţeni şi le corelează cu noxeleîntâlnite de aceştia în profesiile de tăbăcar,zidar, tipograf. Combate şarlatanismulmedical şi exagerările hidroterapiei, aşacum era ea practicată la acea vreme, şi facepropagandă pentru vaccinarea antivariolică.În această publicaţie aborda problemele deeducaţie, creşterea prestigiului învăţătorilor,popularizarea noilor descoperiri din lumeaştiinţei. Lucrări: Antropologia sau scurtă cunoştinţădespre om şi însuşirile sale, Buda (1830);Dietetica sau învăţătura de a păstra întreagasănătate, Buda (1831); Pesta orientală, Buda,1832; Catehismul sănătăţii, Timişoara (1870);Catehismul antropologic, Timişoara (1870).În 1843 a devenit membru al Societăţii deMedici şi Naturalişti din Iaşi, în 1847 membrual Societăţii Literare din Bucureşti, iar în1879 membru titular al Academiei Române.Vasilache, Vasile(4.07.1926, Unţeşti, Basarabia –4.06.2008, Chişinău)Scriitor. Şi-a început studiile la Iaşi, avânddrept profesor un ginere al lui Garabet Ibrăileanu,dar le-a terminat la Chişinău, undea absolvit Facultatea de Filologie a InstitutuluiPedagogic Ion Creangă. Specializare laInstitutul de Cinematografie, Secţia scenarii,de la Moscova. A fost profesor de şcoalămedie la Cetireni, azi rn. Ungheni, redactorla Cultura Moldovei, revista Nistru, membru alcolegiului şi redactor la Studioul MoldovaFilm. Lucrări: Ale tale două mâini (1964), Douămere ţigance (1964), Tăcerile casei aceleia (1971),Povestea cu cocoşul roşu (1966); Elegie pentruAna-Maria (1983), Mama-mare – profesoară deistorie (1988), Surâsul lui Vishnu (1993), Verzisuntem, verzi... (2008, postum). A tradus dinM. Saltîkov-Şcedrin (Basme, 1972), VasiliŞukşin (Pământenii, 1976), Valentin Rasputin(Adio pentru Matiora, 1979), din scriitoricehi, bulgari. Laureat al Premiului Naţionalal Republicii Moldova (1994), distins cuOrdinul Republicii (1996). Deţinător alPremiului pentru Opera Omnia al UniuniiScriitorilor din Moldova (2002).Vasile LupuV. Lupu, VasileVasile, Nicolae(16.06.1954, Ludeşti, jud. Dâmboviţa)Inginer. A absolvit Facultatea de Electrotehnicăla Institutul Politehnic din Bucureşti.Specializări la Universitatea Southampton,Marea Britanie; Wisconsin, Missouri şiNew Jersey, Newark, SUA; Milano, Italia;Fundaţia Hans Seidel, Germania. Profesorla Universitatea Politehnică din Bucureşti.Contribuţii în domeniul motoarelor sincronecu magneţi de mare energie. Autor a26 de invenţii brevetate. Preşedinte al AsociaţieiRomâne de Standardizare. Membru alAcademiei de Ştiinţe Tehnice din România.Vasile, Radu(10.10.1942, Sibiu)Istoric și om politic. A absolvit Facul tatea deIstorie a Universităţii din Bucureşti. Specializarela Salonic şi München după 1990.A lucrat la Muzeul Satului, apoi la Institutulde Istorie Nicolae Iorga din Bucureşti. Înprezent profesor la Academia de StudiiEconomice din Bucureşti. Membru al PartiduluiNaţional-Ţărănesc Creştin-Democrat(din 1990), apoi al Partidului Democrat803ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 803 31.10.2011 17:30:04

804(din 2000). Vicepreşedinte al SenatuluiRomâniei (1993–1998), vicepreşedinte alAdunării Parlamentare a Consiliului Europei(1997–1998), prim-ministru al României(1998–1999). Lucrări: Economia lumii. Căi şistadii de modernizare, 1997; Fabricius, roman,1999; Pacientul român, versuri, 2000.Vasilescu, Florin(3/15.04.1897, Călăraşi, jud. Ialomiţa –15.10.1958, Paris)Matematician. A absolvit Facultatea deMatematică la Universitatea din Iaşi ca eleval Verei Myller. A luptat în Primul RăzboiMondial. Specializare la Sorbona, apoi înGermania şi Elveţia. A lucrat ca asistent allui Ermil Pangratti la Catedra de geometriedescriptivă a Facultăţii de Matematică de laUniversitatea din Bucureşti. Specializare laUniversitatea Harvard, SUA. A lucrat la RiceInstitute din Huston, Texas. Din 1930 profesorde geometrie superioară şi diferenţială laFacultatea de Ştiinţe a Universităţii din Cernăuţi.Pleacă definitiv la Paris în 1932. A fostprofesor de matematici la universităţile dinMontpellier, Lille, Rennes. Profesor invitatla Geneva, Paris, în SUA. Contribuţii îndomeniul analizei matematice, al mecaniciifluidelor şi al teoriei elasticităţii şi rezistenţeimaterialelor. Lucrări: Sur les fonctions multiformesde variables réelles, 1925.Vasilescu, Ion(4.11.1903, Bucureşti – 1.12.1960, Bucureşti)Compozitor. A absolvit Conservatorul laBucureşti şi Schola Cantorum la Paris. A fostdirijor la Teatrul Naţional din Craiova şi laTeatrul de Estradă din Bucureşti. A predatarmonie la Conservatorul din Bucureşti. Esteunul dintre principalii creatori de muzicăuşoară românească, unde a valorificat deopotrivăfolclorul şi romanţele. Maria Tănase,Jean Moscopol, Gică Petrescu, MargaretaPâslaru, Elena Zamora, Mia Braia, DoinaBadea au fost cei mai cunoscuţi interpreţi aimelodiilor sale. Melodii: „Mi-am pus busuiocîn păr“, „Vrei să ne-ntâlnim sâmbătăseara“, „Hai acasă, puişor“, „Glasul roţilorde tren“, „Ţărăncuţă, ţărăncuţă“, „Hai să-ţiarăt Bucureştiul noaptea“, „În noaptea astatoată lumea e a mea“, „La fereastra undedoarme o pisică“, „Astă seară să dansezinumai cu mine“, „Cel mai frumos tango dinlume“, „Bun rămas, prieteni dragi“. Teatrulde Estradă din Bucureşti şi un festival demuzică uşoară îi poartă numele.Vasilescu-Karpen, Nicolae(28.11.1870, Craiova – 2.03.1964, Bucureşti)Inginer, fizician şi inventator. După terminarealiceului Carol I din Craiova urmeazăVasilescuIon VasilescuNicolae Vasilescu-Karpencursurile Şcolii Naţionale de Poduri şiŞosele din Bucureşti, pe care o absolvă caşef de promoţie, în anul 1891, pe când nicinu împlinise 21 de ani. Timp de trei ani afost inginer la Lucrări Publice și a întreprinso seamă de lucrări în domeniul căilor decomunicaţie. Atras de electrotehnică, a plecatla Paris şi a absolvit Şcoala Superioară deElectricitate şi, paralel, Facultatea de Fizicăla Sorbona. A fost profesor la Catedra deelectrotehnică a Universităţii din Lille. Seîntoarce la Bucureşti (1905), inaugurând înacelaşi an cursul de electricitate şi electrotehnicăla catedra cu acest profil înfiinţatăatunci în cadrul Şcolii Naţionale de Podurişi Şosele. A efectuat o importantă muncă depionierat în domeniul elasticităţii, termodinamicii,telefoniei la distanţă, electrochimiei,aerodinamicii, atomisticii, electrostaticii,teoriei cinetice, electromagnetismului,fizico-chimiei şi al ingineriei civile. În 1909 apropus pentru prima oară în lume, printr-onotă adresată Academiei de Ştiinţe din Paris,folosirea curenţilor purtători de înaltă frecvenţăpentru telefonia prin cablu la maredistanţă. A realizat pilele Karpen, care funcţioneazăfolosind exclusiv căldura mediuluiambiant. După aprecierea profesorului I.Solomon, preşedinte al Societăţii Francezede Fizică, a inventat pila de combustie cuo jumătate de secol înainte ca oamenii săajungă pe Lună datorită ei. A efectuat studiiasupra aderenţei fierului la beton. A construitpostul de telegrafie de la Băneasa(1914). A scris sau a participat la proiecte decentrale electrice şi la proiecte de electrificarea oraşelor (Câmpina, Constanţa). El aremeritul de a fi elaborat – pe baza unui studiuamplu, documentat şi realist – proiectul detransformare a Şcolii de Poduri şi Şoseleîn Şcoală Politehnică. Numit rector al noiiuniversităţi, a deţinut această funcţie timpde 20 de ani, până în 1940. A scris numeroasetratate. Lucrări: Recherches sur l’effectmagnétique des corps electrisés en mouvement,1904; Manual de electrotehnică generală, 1925;ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 804 31.10.2011 17:30:04

Electricitate, 1942; Fenomene şi teorii noi în electrochimieşi chimie fizică, 1957. Membru titularal Academiei Române 1955), vicepreşedinte(1929–1932; 1942–1944) şi preşedinte alsecţiunii sale ştiinţifice (1945–1948).Vasiliu, Amilcar P.(1.06.1900, Craiova – 21.06.1994, Bucureşti)Inginer agronom. A absolvit Facultatea deAgronomie din Cluj. Specializare la Königsberg,Praga, München, Zürich. Profesorla Institutul de Agronomie din Bucureşti.Contribuţii la studierea solurilor agricole înrelaţie cu nevoia de apă şi de îngrăşăminte.Lucrări: Cultura plantelor; Enciclopedia agricolă;Contribuţii la clasificarea şi bonitatea solurilornoastre; Agrotehnica; Cercetarea solului prinmetode fizice; Asolamentele raţionale. Membru alAcademiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice dinRomânia, al Societăţii Naţionale de ŞtiinţaSolului, al Asociaţiei Internaţionale de ŞtiinţaSolului. Membru titular al AcademieiRomâne (1963).Vasiliu, Emanuel (Kant)(7.09.1929, Chişinău – 14.08.2001, Bucureşti)Lingvist. A absolvit Facultatea de Filologie aUniversităţii din Bucureşti, al cărei profesora devenit. Între 1990 şi 2001 a fost directorulInstitutului de Fonetică şi Dialectologie IorguIordan–Al. Rosetti al Academiei Române.Profesor invitat la Universitatea din Chicago,la Boston College, în Austria, Germania, Italia.S-a preocupat de teoria limbii şi filosofialimbajului şi a făcut cercetări asupra maimultor aspecte ale limbii române: stabilireainventarului de foneme, fonologia istorică adialectelor limbii române, aplicarea regulilorde transformare la sintaxa limbii române,fixarea etapelor din istoria limbii române etc.A promovat în România orientările moderneale ştiinţei limbii: structuralismul (incluzândfonologia şcolii lingvistice pragheze,glosematica hjelms leviană, descriptivismulamerican), tehnicile generativ-transformaţionale,semantica, lingvistica textului etc.Lucrări: Matematică şi fonologie. Teoria grafelorşi consonantismul limbii române, cu SolomonMarcus, 1961; Fonologia limbii române, 1965;Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, 1968;Sintaxa transformaţională a limbii române, cuSanda Golopenţia Eretescu, 1969; Elemente deteorie semantică a limbilor naturale, 1970; Sens,adevăr analitic, cunoaştere, 1984; Introducere înteoria textului, 1990. Membru al SocietăţiiRomâne de Lingvistică Romanică, al SocietăţiiRomâne de Lingvistică, al AsociaţieiInternaţionale de Ştiinţe Fonetice. Membrutitular al Academiei Române (1992).VasiliuAmilcar P. VasiliuGrigore Vasiliu-BirlicVasiliu, Haralambie(17.01.1880, Hoiseşti, Iaşi – 3.11.1953, Iaşi)Agrochimist. A absolvit Facultatea de Ştiinţe,secţiile fizico-chimice şi matematici la Universitateadin Iaşi. Specializare la Hohenheimîn Germania şi Breslau (azi Wrocław)în Polonia. Profesor la Universitatea dinIaşi, Facultatea de Agricultură din Chişinău,Institutul Agronomic din Iaşi. Contribuţiila analiza chimică a diverse tipuri de sol,la producerea îngrăşămintelor azotoase.Lucrări: Analiza pământului, 1911, Problemaîngrăşămintelor în agricultura noastră, 1911;Chimia agricolă, 2 vol., 1937–1938. Membrual Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice dinRomânia. Membru post-mortem al AcademieiRomâne (1990).Vasiliu-Birlic, Grigorenume la naştere Grigore Vasiliu(24.01.1905, Fălticeni – 14.02.1970, Bucureşti)Actor de comedie. A absolvit în 1924 cursurileliceului Nicu Gane din Fălticeni, făcândparte din prima promoţie a liceului. Seînscrie la Facultatea de Drept din Cernăuţi.În paralel a făcut figuraţie la Teatrul Naţionaldin Cernăuţi. Remarcat de directorulDragoş Protopopescu, este distribuit pentruprima dată de către regizorul Aurel Maicanîn rolul unui tâmpit din comedia Musca spaniolă.În urma succesului de public obţinut,este angajat ca actor la Teatrul Naţional dinCernăuţi. Acolo cucereşte simpatia publicului,fiind remarcat mai ales datorită roluluiDandanache din piesa O scrisoare pierdută deI.L. Caragiale. Pentru admiterea la Conservatorulde Artă Dramatică din Cernăuţi atrecut prin nu mai puţin de şapte tentativenereuşite. La Conservator s-a numărat printreelevii lui Petre Sturdza şi mai târziu GinaSandri. A legat o strânsă prietenie şi cu JulesCazaban, coleg de conservator. Mai târzius-a mutat la Conservatorul din Bucureşti.Timp de un deceniu a jucat pe scenele diverselorcompanii particulare în piese regizatede Sică Alexandrescu şi Ion Iancovescu,805ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 805 31.10.2011 17:30:04

806fiind vedetă în special la Teatrul Vesel înpiese ca: Vârcolacul, Micul Weber de Arnold şiBach, Otto Elefantul de Arnold şi Bach, Ardenevastă-mea de A. Vercourt şi Jean Bever,Prostul din baie de Ernest Fiese şi Karl Fellman,Corabia lui Noe, Aşternutul de mătase deA. Birabeau şi G. Dolley, Părintele căţeilor deGlinger şi Taussig, Împăratul de Luigi Bonellietc. Din această perioadă îşi trage şi porecla,transformată mai târziu în supranume, Birlic,care era titlul unei piese scrise de vieneziiArnold şi Bach, adaptată special pentruel de dramaturgul Tudor Muşatescu şi deregizorul Sică Alexandrescu. Acţiunea dinpiesă era localizată în nordul Moldovei, erouprincipal (un funcţionar) purtând numele deCostache Perjoiu, zis Birlic, din Fălticeni. În1934 a debutat în cinematografie alături deStroe şi Vasilache în filmul Bing-Bang (cares-a păstrat până azi), apoi în Doamna de la etajulII (1937). În cadrul Festivalului Goldonidin anul 1956, Sică Alexandrescu pleacăla Veneţia cu Birlic, Alexandru Giugaru şiGeorge Calboreanu pentru a prezenta piesaBădăranii în traducerea lui Iancovescu. A foststrălucit în piesele de teatru D’ale carnavalului,Conu᾿ Leonida faţă cu reacţiunea şi O scrisoarepierdută de Caragiale, Avarul şi Burghezulgentilom de Molière, Bădăranii de Carlo Goldoni,Egor Bulîciov de Maxim Gorki, Revizorulde Nikolai Gogol, Oameni care tac de Al. Voitin,Nunta lui Krecinski de Suhovo-Kobîlin,Mielul turbat de Aurel Baranga. Jocul său eracaracterizat de un puternic timbru personalşi de o intonaţie inimitabilă. A jucat în peste25 de filme, într-o perioadă în care numărulrealizărilor cinematografice era redus. Artistal Poporului din România.Vataman, Paul(30.10.1899, Zastânca, Basarabia –1942, Siberia)Istoric. A absolvit Şcoala Normală PetruMaior la Soroca (1919) şi Universitatea laIaşi (Facultatea de Litere şi Filosofie, 1925).În 1918 a organizat apelul liceenilor şi studenţilorcătre Sfatul Ţării şi a militat pentruunirea Basarabiei cu România. Între 1929şi 1933 a fost directorul Liceului TeoreticA.D. Xenopol din Soroca. A organizat şicondus Asociaţia profesorilor secundari şide seminare din satele judeţului. A publicatmonografii cu tematica figuri sorocene.Autorităţile sovietice l-au expulzat din oraş(iulie 1940), apoi a fost arestat şi s-a pierdutîn deportare.Vatamaniuc, Dimitrie(25.09.1920, Suceviţa)Istoric literar. A făcut liceul la Cernăuţişi Filologia la Cluj. A fost cercetător laVatamanDimitrie VatamaniucIon VatamanuInstitutul de Istorie şi Teorie LiterarăG. Călinescu, profesor la Universitatea dinBucureşti. Lucrări: Ioan Popovici Bănţeanul,1959; G. Coşbuc. O privire asupra operei literare,1967; Ioan Slavici şi lumea prin care a trecut,1968; Ion Agârbiceanu, 1970; Tudor Arghezi.Bibliografie. Opera. Repere critice şi corespondenţă,2 vol., 2005. A scris şi proză: Subiect de nuvelă,1956. A fost coordonatorul ediţiei de OpereMihai Eminescu, prin care a continuat ediţiaPerpessicius (antumele, 6 vol.) şi a finalizat-opublicând integral creaţia poetului (vol. 7–16,postumele, finalizată în anul 2000). Membrude onoare (2001) al Academiei Române.Vatamanu, Ion(1.05.1937, Costiceni, jud. Hotin, azi în Ucraina –9.08.1993, Chişinău)Poet, om politic. Tată al Leontinei V.A absolvit Facultatea de Chimie a Universităţiide Stat din Chişinău (1960). A fost şefde laborator la Institutul de Chimie al Academieide Ştiinţe a Moldovei (1973–1993).Deputat în Parlamentul Republicii Moldovaşi preşedinte al Comisiei pentru Cultură şiCulte. Împreună cu poeta Leonida Lari afondat revista Glasul (Glasul Naţiunii, primapublicaţie tipărită, iniţial clandestin, în martie1989) cu caractere latine din RepublicaMoldova. Lucrări: Monologuri (1964), La mijloculierbii (1967), Liniştea cuvintelor (1971),Ora păsării (1974), De ziua frunzei (1977),Iubire de tine (1981), Măslinul oglindit(1983), Dimineaţa mărului (1986), Nimic nu-izero (1987), Atât de mult al pământului (1990).Post-mortem i-au apărut cărţile de poezieSă mă chemaţi să vă cânt (Timişoara, 2000),Poeme, 2 vol. (Bucureşti, 2002); literaturăpentru copii: Aventurile lui Atomică (1966),Teiul (1980), Izvorul cu ochi verzi (1985).A tradus Poezie americană (1977). Distins cuMedalia Mihai Eminescu (post-mortem).Vatamanu, Leontina(30.01.1974, Chişinău)Regizor. Fiică a lui Ion V. A absolvit Academiade Teatru-Film, Secţia regie, la Bucureşti.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 806 31.10.2011 17:30:04

VăcărescuLeontina Vatamanu Cristofor Vazaca Alecu Văcărescu Iancu VăcărescuRealizator la Televiziunea de Stat a Moldovei.Specializare în Audiovizual. Filmografie:Ţara mea – Republica Moldova, 1996; Satul dinoglindă, 1999, Premiu pentru Filmul documentar;La dolce vita sau Exodul, 2000; ciclulde emisiuni tv Portretul generaţiei mele, 1997;ciclul de emisiuni tv Impact, 1998; ciclulde emisiuni tv Clubul de presă, 2000–2001.Premiul Special la Festivalul TeleviziunilorLocale de la Kosiče, Slovacia, 1999.Vazaca, Cristofor(?.09.1912, Tulcea – ?.12.1989, Tulcea)Inginer. Grec ca etnie. A absolvit Facultateade Electromecanică la Şcoala Politehnică dinBucureşti. A fost inginer la Uzinele MetalurgiceConcordia din Ploieşti, la societateaLARES (Liniile Aeriene Române Exploatatede Stat), la societatea TARS (TransporturileAeriene Româno-Sovietice) și la InstitutulNaţional de Cercetări Tehnologice. S-aspecializat în aparate de măsură. Profesor laFacultatea de Electrotehnică a InstitutuluiPolitehnic din Bucureşti. A fost primul carea introdus la Facultatea de Electronică şiTelecomunicaţii a Politehnicii studiul disciplinelorteoria reglării automate, electronicaenergetică, electronica industrială. Lucrări:Radiocomunicaţii, 1949; Electricitate şi Electrotehnică,1950; Electronică industrială, 1951;Analiza şi sinteza sistemelor automate liniare,1961. Exclus din învăţământ în 1957, a lucratla Institutul de Proiectare în Automatizări şila Comitetul de Stat pentru Tehnica Nouă.Văcărel, Iulian(15.11.1928, Vălenii de Munte, jud. Prahova)Economist. A absolvit Facultatea de Finanţeşi Credit la Bucureşti, ca şef de promoţie.Specializare la Moscova. Secretar general,adjunct şi prim-adjunct al ministruluiFinanţelor. Contribuţii la stabilirea bugeteloranuale şi cincinale, la elaborarea balanţei şilegăturilor dintre ramurile economiei, perfecţionareainstrumentelor utilizate la proiectareaşi menţinerea în execuţie a echilibruluifinanciar pe ansamblul economiei naţionale,pe sectoare economice şi întreprinderi, precumşi în profil teritorial. Lucrări: Problemeale teoriei finanţelor, 1963; Finanţele României,1974; Finanţele publice. Teorie şi practică, 1981;Politici economice şi financiare de ieri şi de azi,1996; Politici fiscale şi bugetare în România1990-2000, 2001. Membru titular (1994) alAcademiei Române. Preşedinte al Comisieide istorie economică şi istorie a gândiriieconomice a Academiei Române (din 2001).Văcărescu, Alecu(1769, probabil Târgovişte – 1799, Bucureşti)Poet. Fiu al lui Ienăchiţă și frate cu NicolaeV. A fost educat în spiritul culturii greceştişi franceze. A scris lirică anacreontică,improvizată cu mare uşurinţă, în română şigreacă. A fost editat post-mortem: PoeziileVacăreştilor, 1908.Văcărescu, Elena(?.09.1866, Bucureşti – 17.02.1917, Paris)Scriitoare. Nepoată a lui Iancu V. A audiatla Sorbona cursuri de literatură, filosofie,estetică şi istorie. La un moment dat s-a pusproblema căsătoriei sale cu Ferdinand (eradomnişoară de onoare a reginei Elisabeta),ceea ce contravenea statutelor casei regale(de a face alianţe doar cu alte case regale),motiv pentru care a şi plecat din ţară. Stabilităde timpuriu la Paris, a avut acces la cercurileliterare franceze şi s-a afirmat ca scriitoare delimbă franceză, dar tratând o tematică românească.A scris versuri: Chants d’ amour (Cântecede iubire), Premiul Academiei Franceze,1886; Le Rapsode de la Dambovitza (Rapsodul depe Dâmboviţa), Premiul Academiei Franceze,1900; Le Jardin passionné (Grădina pasionată),1908 şi romane: Amor vincit, 1909; Le Sortilège(Vrăjitorul), 1912. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1925).Văcărescu, Iancu(1792, Bucureşti – 3.03.1863, Bucureşti)Poet. Fiu al lui Alecu şi nepot al lui IenăchiţăV. Sora lui a fost mama lui Barbu807ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 807 31.10.2011 17:30:04

VăcărescuIenăchiţă Văcărescu Nicolae Văcărescu Nicolae Văcăroiu Leontina Văduva808Catargiu. A studiat în Austria şi Italia. A deţinutfuncţii înalte în ierarhia boierească.Membru al Societăţii Filarmonice. A sprijinitteatrul în limba română şi a militat pentruemanciparea culturală a naţiunii. Poezia saeste neoanacreontică prin stil şi străbăturăde sentimente patriotice şi înnoitoare princonţinut: „Cântec românesc“, „Glasulpoporului supt despotism“, „Sfătuiri patriotice“.Poezia sa este inspirată de Anacreon,Metastasio, Marino Marini. A tradus dinKotzebue, Scribe, Racine.Văcărescu, Ienăchiţă(1740, probabil Târgovişte – 12.07.1797, Bucureşti)Poet. Tată al lui Alecu şi Nicolae V. Mareboier în Ţara Românească. Un înaintaş alsău, sfetnic al lui Constantin Brâncoveanu, afost ucis cu acesta la Constantinopol. Mamasa a fost nepoata cronicarului moldoveanIon Neculce. A scris lirică anacreontică, darşi o poezie-manifest despre datoria faţă delimba română şi cultura naţională: „Limbaromână“. S-a ocupat de limba română şi cafilolog: Observaţii sau băgări de seamă asupraregulelor şi orânduielilor gramaticii româneşti,1787 şi istoric: Istorie a preaputernicilor şi marilorîmpăraţi otomani, 1788-1793.Văcărescu, Mişu (pseudonim Claymoor)V. Claymoor.Văcărescu, Nicolae(1785, probabil Bucureşti – 12.10.1825, Braşov)Poet. Fiu al lui Ienăchiţă V. şi frate al luiAlecu. V. A sprijinit Eteria. Alături de ConstantinCâmpineanu şi Dinicu Golescu aînfiinţat la Braşov, în refugiu după înfrângerealui Tudor Vladimirescu, o societatesecretă pentru promovarea culturii române.În afara liricii anacreontice, a scris şi versuriinspirate din folclor: „Durda“.Văcăroiu, Nicolae(5.12.1943, Cetatea Albă, Basarabia, azi Ucraina)Om politic şi economist. A absolvitAcademia de Studii Economice dinBucureşti, Facultatea de Finanţe, specialitateafinanţe-credit. A lucrat la Comitetulde Stat al Planificării (1969–1990), a fostministru adjunct la Ministerul EconomieiNaţionale (1990–1991), secretar de stat laMinisterul Finanţelor, responsabil pentruDepartamentul de Impozite şi Credite,preşedinte al Comitetului Interministerialde Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior(1992), vicepreşedinte la Banca ComercialăRomână (1996–1997). A fost prim-ministrual României (1992–1996), independentcu sprijin PDSR, senator PDSR de Argeş,membru al Biroului Executiv Central alPDSR (1996–1997), vicepreşedinte al PDSR,preşedinte al Comisiei pentru privatizarea Senatului (1998–1999), preşedinte algrupului parlamentar de prietenie România-Brazilia(din 1997), vicepreşedinte alSenatului României (1999–2000), preşedinteleSenatului României şi vicepreşedinte alPartidului Social Democrat (2000–2004, realesîn 2005). În 2007 preşedinte interimar alRomâniei în luna mai. Din 2008, preşedinteal Curţii de Conturi a României. Distins cuOrdinul Naţional Steaua României în gradde Cavaler, Ordinul Naţional de Merit îngrad de Mare Cruce Extraordinară, Paraguay,Ordinul Congresului Columbiei în gradde Mare Cruce Extraordinară cu Placă deAur, Marea Decoraţie de Merit a SenatuluiRepublicii Chile, Ordinul Renaissance – FirstOrder al Regatului Haşemit al Iordaniei.Văduva, Leontinanume la naştere Liliana Dolănescu(1.12.1960, Bucureşti)Soprană. Fiică a Mariei Ciobanu și a luiIon Dolănescu. A absolvit Conservatorulla Bucureşti. Laureată a premiului I laconcursurile de canto de la Toulouse şiHertogenbosch, 1987. Locuieşte la Paris.A debutat la Opera din Toulouse. A cântatpe marile scene ale lumii: Royal OperaHouse, Covent Garden, Londra, Opera dinSan Francisco, Scala din Milano, TeatroENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 808 31.10.2011 17:30:05

Colon, Viena, München, Paris, Bruxelles,Barcelona, Moscova, Los Angeles. Roluriîn: Manon Lescaut, Boema, Pescuitorii de perle,Elixirul dragostei, Don Pasquale, Rigoletto, Nuntalui Figaro, Romeo şi Julieta, Faust. Distinsă curangul de Cavaler al Ordinului Artelor şiLiterelor al Franţei (2001) şi Meritul Culturalîn România (2003).Văideanu, Nicolae(3.03.1911, Pricaz, azi inclus în Orăştie,jud. Hunedoara – 1981, Orăştie)Inginer. A absolvit Politehnica la Bucureşti.Contribuţii practice şi teoretice la dezvoltareatehnicii rachetelor, concretizate înbrevete de invenţii (camere de ardere multiple),dozatoare şi alternatoare de propulsiepentru rachete, studii, machete. Între 1941şi 1944 a reuşit să breveteze rachetele cuardere multiplă. La Atelierele Mecanice dinPetroşani a proiectat şi a construit parţial orachetă bazată pe combustibili lichizi (udovilul),pentru care a brevetat un sistem dedirijare şi sistemele de alimentare cu propergol.La Orăştie, în casa lui, puteau fi văzute şiexaminate „farfuriile“ sale zburătoare.Vătăşianu, Virgil I.(21.03.1902, Sibiu – 15.11.1993, Cluj)Istoric de artă, medievist şi pedagog.A absolvit (în 1924) cursurile Facultăţii deDrept la Universitatea din Bucureşti. Ulteriora studiat istoria artei la universităţile dinCluj, Praga şi Viena. Şi-a luat doctoratul cuMagna Cum Laude în 1927 la Universitateadin Viena, sub îndrumarea eminentuluiprofesor Joseph Sztrygowski, cu o temă privindarhitectura românească medievală dinŢara Haţegului, „Vechile biserici de piatrăromâneşti din judeţul Hunedoara“. Între1930 şi 1931, 1934–1936 şi 1938–1946 afost secretar al Şcolii Române din Roma.Revenit în ţară, a devenit titularul Catedreide istoria artei la Universitatea Babeş-Bolyaidin Cluj. Lucrări: Vechile biserici de piatrăromâneşti din judeţul Hunedoara (1930); La„Dormitio Virginis“. Indagini iconografiche(1935); Pictorul Octavian Smigelschi, (1936);L’arte bizantina in Romania. I ricami liturgici(1945); Istoria artei feudale în Ţările Române(1959); Pictura murală românească în veacurileXIV–XVI (1965); Arhitectura şi sculptura romanicăîn Panonia medievală (1966); Metodicacercetării în istoria artei (1974); Kunstdenkmälerin Rumänien. Ein Handbuch (1986). În 1972a fost distins cu Premiul Johann Gottfriedvon Herder, acordat de Universitatea dinViena, iar în 1974 a devenit membru titularal Academiei Române. În prezent există ofundaţie care-i poartă numele.VâlcoviciNicolae VăideanuVictor VâlcoviciVâlcovici, Victor(9/21.09.1885, Galaţi – 21.06.1970, Bucureşti)Matematician. A urmat şcoala primarăşi liceul la Brăila (actualul C.N. NicolaeBălcescu), fiind des întâlnit în coloaneleGazetei matematice în calitate de rezolvitor deprobleme şi apoi de colaborator. A absolvitFacultatea de Ştiinţe a Universităţii dinBucureşti, avându-i profesori pe SpiruHaret, Gheorghe Ţiţeica, David Emmanuel.A obţinut o bursă la Universitatea din Göttingen.Întors în ţară, a preluat Catedra dematematică la Universitatea din Iaşi, undei-a succedat lui Dimitrie Pompeiu. În 1921,în urma înfiinţării Institutului Politehnicdin Timişoara, graţie stăruinţelor lui TraianLalescu, devine profesor la Politehnica dinTimişoara (primul curs specializat de mecanicafluidelor) şi rector al noului centrude învăţământ. Se stabileşte ca profesor demecanică şi aerodinamică în 1930 la Universitateadin Bucureşti. Rămâne incontestabilcreatorul hidrodinamicii şi al aerodinamiciimoderne româneşti şi primul mecaniciande anvergură pe care l-a dat România Mare.Opera sa ştiinţifică are peste 150 de lucrăridedicate mecanicii analitice, teoriei elasticităţii,astronomiei şi cosmogoniei. De numelelui se leagă importante cercetări asupra problemeide limită mixtă a lui Volterra, asuprateoremelor universale ale mecanicii, asupraprincipiilor lui D’Alambert şi Lagrange,asupra teoriei mişcării lichidelor pe suprafeţeBernoulli, asupra generalizării ecuaţiilorlui Ceaplîghin. A elaborat o teorie proprieasupra formării sistemului nostru solar.Aplicaţii la propulsia rachetelor, schemarezultată fiind azi denumită „schema Vâlcovici-Birkhoff“.Ştiinţa i-a omologat creaţiaşi în fundamentarea „suprafeţelor Bernoulli-Vâlcovici“.A elaborat teoria mişcărilorfluide cu vârtej constant. A mai participat şila crearea, împreună cu I. Stroescu, a unuinou tip de suflerie utilizată în studii de aerodinamică.Lucrări: Mişcarea fluidă discontinuă809ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 809 31.10.2011 17:30:05

810cu două linii libere, 1913; Mecanică teoretică(1959) – în colaborare cu Ştefan Bălan, RaduVoinea ş.a.; Principiile variaţionale ale mecanicii(1963); Opere, vol. I (1969); Opere, vol. al II-lea(1971); Opere, vol. al III-lea (1973). Distinscu Legiunea de Onoare a Franţei. Membrutitular al Academiei Române (1965).Vâlsan, George(21.01.1885, Bucureşti —6.08.1935, Carmen Sylva, Constanţa)Geograf. Şi-a făcut studiile la Bucureşti,Berlin şi Paris. A fost profesor la universităţiledin Iaşi, Cluj şi Bucureşti. Director alInstitutului de Geografie din Cluj, pe carel-a înfiinţat şi în jurul căruia a înfiinţat oşcoală geografică românească. A conceputgeografia ca pe o ştiinţă a marilor ansambluriteritoriale, privite în întregul lor,prin integrarea elementelor componenteîn unitatea din care fac parte. S-a ocupatde probleme de geografie generală (Sensulgeografic ca ştiinţă, editată postum), de geomorfologie(„Câmpia Română“, 1915) degeografie umană (O fază în popularea ţărilorromâneşti, 1912), de istoria geografiei (HartaMoldovei de Dimitrie Cantemir, 1926, pe carea descoperit-o şi autentificat-o la BibliotecaNaţională din Paris, după cum a comentat şihărţile ridicate de Cantemir în zona Caspică,1722–1723, din Collectanea Orientalia), deetnografie (O ştiinţă nouă: etnografia, 1927),de toponimie, de biogeografie etc. Teza sade doctorat, Câmpia Română (1915), lucrarefundamentală a literaturii geografice româneşti,este primul studiu al unei mari unităţigeografice, în bună măsură actual şi azi, maiales prin aprecierea rolului pe care l-au avutsubsidenţele locale în dispunerea reţeleihidrografice şi în evoluţia reliefului. Prinaceastă lucrare el a pus, în acelaşi timp cuConstantin Brătescu, bazele geomorfologieimoderne în România. A reprezentat Româniala numeroase congrese internaţionale degeografie, unde a deţinut un rol important.Preşedinte al Societăţii Etnografice Române.Vicepreşedinte al Secţiei de geografie fizicăa Societăţii de Geografie din Paris. Membrutitular al Academiei Române (1920).Vârgolici, Ştefan G.(13.10.1843, Borleşti, jud. Neamţ –29.07.1897, Iaşi)Critic literar, traducător şi publicist. A absolvitLiterele la Universitatea din Iaşi. Specializarela Berlin, Madrid, Paris. Profesor laFacultatea de Limba Franceză a Universităţiidin Iaşi. Lucrări: Gramatica limbii latine pentrugimnaze şi licee, 2 vol., 1875, 1883; studiiVâlsanGeorge VâlsanTheodor Vârgolicidespre Cervantes, Lope de Vega, Calderondela Barca, Byron, Schiller, Lamartine ş.a.Membru corespondent al AcademieiRomâne (1887).Vârgolici, Theodor(12.02.1930, Brăila)Istoric literar. A absolvit Filologia la Bucureşti,a fost cercetător la Institutul de Istorieşi Teorie Literară G. Călinescu, redactor-şefla Editura Minerva, colaborator constantla Adevărul literar şi artistic. Lucrări: DimitrieAnghel, 1965; Clasici şi contemporani, 1982;Interferenţe literare româno-franceze, 1977; IstoriculSocietăţii Scriitorilor Români (1908-1948),2002; Caleidoscop literar, 2003. Ediţia Opere,Gala Galaction, 7 vol., finalizată 2003; Opere,Panait Istrati, 2 vol., 2003.Vârnav, Constantin(21.08.1806, Hilişeu, jud. Botoşani –21.08.1877, Iaşi)Medic. A absolvit Medicina la Buda. Luii se datorează o serie de proiecte şi unelemăsuri de îmbunătăţire sanitară în perioadaînceputurilor progresului în Moldova.A militat pentru unirea Moldovei cu Muntenia,a figurat de mai multe ori ca deputatîn Parlamentul României, a sprijinit organizareaşi dezvoltarea spitalului Sf. Spiridonşi a maternităţii din Iaşi. Tot lui i-a revenitmenirea de a fi primul profesor de medicinăpopulară la Seminarul Teologic de la Socola,din 1842 până în 1845. El a fost unul dintrecei mai activi membri ai Societăţii de Medicişi Naturalişti din Iaşi, al cărei secretar şi vicepreşedintea fost timp de şase ani. Lucrări:Despre holera epidemiască, 1848; Despre holeraasiatică, 1872.Vârtosu, Valentin(21.09.1962, Slobozia Cremene,Republica Moldova)Sculptor. A absolvit Colegiul de Construcţiila Chişinău. A avut expoziţii în Moldova,Ucraina, Rusia, Mongolia. Lucrări pe socluENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 810 31.10.2011 17:30:05

în Chişinău, Căuşeni, Cahul, Bălţi, Ungheni.Lucrări: Mihai Eminescu, Eugen Ionescu, AlexeiMateevici. Premiul UAP pentru sculptură.Bursa de Excelenţă în domeniul Artelora Fundaţiei Söros, Moldova. Membru alUniunii Artiştilor Plastici din Moldova şi alUniunii Internaţionale a Artiştilor Plastici.Velican, Vasile N.(9.12.1904, Hărman, jud. Braşov –6.09.1984, Cluj-Napoca)Inginer agronom. A absolvit Facultateade Agronomie la Cluj. A fost director alStaţiunii Experimentale Agricole de laCâmpia Turzii şi al Staţiunii de Ameliorarea Plantelor din Cluj. Profesor la InstitutulAgronomic din Cluj. Contribuţii la crearea,prin ameliorare, a unor soiuri de porumb(Arieşan, Galben timpuriu, Românesc deStudina), grâu de toamnă (Cluj 650), orz detoamnă, cartofi (Ardeal, Merkur). Lucrări:Rezultatele experienţelor cu soiuri de orzoaică înTransilvania, 1934; Experienţe cu îngrăşămintechimice la porumb, 1943; Fitotehnica, 3 vol.,1956–1960; Tratat de ameliorarea plantelor,2 vol., 1971–1972. Membru al Academieide Ştiinţe Agricole şi Silvice din România.Membru corespondent al AcademieiRomâne (1963).Velici, Gheorghe(15.07.1938, Uzdin, Voivodina –1979, Vârşet, Banatul Sârbesc)Muzician. A învăţat acordeonul de la dirijorulfanfarei din Uzdin, iar vioara de laGheorghe Ţăran Drăga. A făcut parte dinformaţia Doina din Uzdin. A absolvit Şcoalade Muzică de la Zrenjanin, unde s-a specializatîn contrabas. A început apoi liceulde muzică Isidor Bajić din Novi Sad şi s-amutat la liceul Stanković din Belgrad, undea absolvit. La prima ediţie a Festivalului deFolclor şi Muzică Românească de la Uzdin,1959, a obţinut premiul I ca violonist din44 de participanţi. A lucrat la UniversitateaPopulară (Narodni univerzitet) dinVârşeţ şi a dirijat orchestra Petru Alb (aziLuceafărul). A fost profesor la şcoala dinGudurića, la liceul Olga Petrov-Radisić şi laŞcoala Normală din Vârşeţ, unde a înfiinţato orchestră de coarde. A îndeplinit funcţiade preşedinte al Consiliului Festivaluluide Folclor şi Muzică Românească, precumşi de membru în conducerea Comunităţiicultural-instructive din Voivodina. A fostdistins cu Insigna de Aur a Republicii Serbiaşi Scânteia Culturii a Voivodinei. A murit înnoaptea în care l-a întâlnit pe GheorgheZamfir şi au cântat împreună la Vârşeţ.VenturaValentin VârtosuMaria VenturaVelini, Anton(1812, Iaşi – 1873, Iaşi)Pedagog. Familie italiană la origini. A absolvitliceul Sf. Sava la Bucureşti şi Filosofiaşi Dreptul la Viena, fiind trimis bursier demitropolitul Veniamin Costache. A fost primuldirector al Şcolii Preparandale din Iaşi,pe care a transformat-o în Şcoala Normală(1855–1863), fiind urmat la conducerea ei deTitu Maiorescu. Din 1863 a condus InstitutulAcademic (fosta Academie Mihăileană)din Iaşi. A scris primul manual românesc depedagogie şi primul manual românesc demetodica predării matematicii.Vencov, Ştefan(17.11.1899, Buzău –8.09.1955, Karl Marx Stadt, Germania)Fizician. A absolvit Facultatea de Ştiinţe laUniversitatea din Bucureşti. Specializare laParis. Profesor la Institutul de Petrol şi Gazedin Bucureşti, apoi la Institutul Politehnic, alcărui rector a devenit. Contribuţii în domeniulopticii şi spectroscopiei, al descărcărilorelectrice în gaze, al absorbţiei în infraroşuşi ultraviolet. Lucrări: Absorbţie cantitativă înultraviolet a sticlelor foarte subţiri, 1933; Punţi dehidrogen şi spectre de vibraţie, 1942; Fotografia îninfraroşu. Aplicaţii, 1947. Membru corespondental Academiei Române (1948).Ventura, Mari(oar)a(13.07.1890, Bucureşti – 1954, Paris)Actriţă. Grecoaică după etnie. A studiat laConservatorul de Belle Arte din Bucureştica elevă a Aristizzei Romanescu şi la cel dinParis cu Silvain. A jucat împreună cu SarahBernhardt şi cu De Max, care au avut omare influenţă asupra sa. După 1919 a jucatla Comedia Franceză, a cărei societară adevenit ulterior (1922). A interpretat rolurileeroinelor lui Racine, Molière, Cehov, Shaw,Pirandello, Lenormand, Mauriac etc. Între1929 şi 1936 a dat anual spectacole la Bucureştişi în România, cu ansamblul Teatrului811ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 811 31.10.2011 17:30:05

812Maria Ventura, pe care îl conducea. A jucatîn piese de Alexandru Kiriţescu, M. Ştefănescuetc., dând un mare imbold dramaturgieiromâneşti. Artistă de mare sensibilitate,cu un simţ ascuţit al tragicului, dotată cuo voce impresionantă şi folosind o gesticăelegantă, s-a înscris în şirul marilor actoriromâni de reputaţie europeană. Prietenă cuYonnel, Constantin Brâncuşi, George Georgescu,Benjamin Fondane, Ilarie Voronca,James Joyce, Camil Ressu.Verdeţ, Ilie(10.05.1925, colonia minieră Supan, Comăneşti,jud. Bacău – 20.03.2001, Bucureşti)Om politic. A absolvit Academia de StudiiEconomice din Bucureşti. A devenit membrual PCR în 1945. A lucrat la conducereaorganizaţiei de partid a regiunii Banat până în1955, când a devenit membru supleant al CCal PCR. Prim-secretar al PCR pentru regiuneaHunedoara (1958–1959) şi membru plinal CC al PCR (1960). Viceprim-ministru din1961. Secretar al CC al PCR odată cu venireala putere a lui Nicolae Ceauşescu. Vicepreşedinteal Consiliului de Miniştri alături deGheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanuşi Emil Bodnăraş (1967–1969). Membru alConsiliului de Apărare a ţării din 1969. Preşedinteal Comitetului de Stat al Planificării(1978), prim-ministru (1979), vicepreşedinteal Consiliului de Stat, preşedinte al ConsiliuluiCentral de Control Muncitoresc şi alActivităţii Economico-Sociale (1982), Ministrual Minelor (1985). În 1990 a înfiinţatPartidul Socialist al Muncii, devenit PartidulAlianţa Socialistă în 2005.Verebceanu, Galaction(19.07.1951, Slobozia, rn. Ştefan Vodă,Republica Moldova)Filolog. A absolvit Facultatea de Filologiea Universităţii de Stat din Chişinău.Laborant, cercetător ştiinţific, cercetătorştiinţific coordonator, din 2006 – secretarştiinţific la Institutul de Filologie al AŞM.Contribuţii la studiul istoriei limbii, textologieşi editarea textelor vechi. A participatla două proiecte ştiinţifice internaţionale:Limba română vorbită în Moldova istorică(1996–1999) şi Limbă şi identitate(2003–2006). Lucrări: Viaţa lui Bertoldo. Unvechi manuscris românesc. Studiu filologic, studiulingvistic, ediţie de text şi indice de cuvinte, 2 vol.(2002), Limba română vorbită în Moldovaistorică (2001), Romänish hape ish sehr spät inmeinem Leben Gelenrt. Identität unt sprahe inder Nationalarmee (2007).VerdeţIlie VerdeţIoan VesaVesa, Ioan(27.12.1913, Orăştie, jud. Hunedoara –24.08.1971, Bucureşti)Preot. Greco-catolic. A absolvit Filosofia şiTeologia la Colegiul de Propaganda Fide dinRoma, ca bursier al Mitropoliei Greco-Catolicede la Blaj. La întoarcere a fost secretarapostolic al Mitropoliei Blajului, în carecalitate s-a ocupat de organizarea bisericilorgreco-catolice din nordul Moldovei(Pojorâta, Capu Cotului şi alte sate din zonaGura Humorului). Cultul greco-catolic afost interzis în România în 1947. S-a întorsla Orăştie şi a lucrat ca muncitor necalificat.Din 1959 a fost profesor la Institutul Teologicdin Bucureşti şi a ţinut slujbe la bisericaAntim şi biserica Sf. Ecaterina. Lucrări:Istoria Bisericii Universale, 1946, ms.Vescan, Teofil(11.07.1913, Bratislava – 9.12.1963, Iaşi)Fizician. A absolvit Seminarul Pedagogic dinCluj şi Facultatea de Ştiinţe a Universităţiidin Cluj. Specializare în fizică şi matematicăla Paris. Militant antifascist, a fost deţinut înlagărul de muncă forţată de la Breţcu, localitatesecuiască în Covasna (1941–1942).Prefect al Clujului (1944). Profesor la UniversitateaBolyai şi la Universitatea VictorBabeş din Cluj, apoi la Universitatea dinIaşi. Director al Institutului de Fizică şiŞtiinţe Tehnice din Iaşi. A fost unul dintrefondatorii Facultăţii de Fizică şi Matematicăa Universităţii din Iaşi. Contribuţii în domeniulteoriei relativităţii, al formulării hidrodinamiciirelativiste în schema pentadimensionalăKlein-Kaluza; a studiat problemarelativistă a două corpuri de masă variabilă,a elaborat o metodă nouă de obţinere ametricii Schwarzschild folosind transformăriinfinitezimale, a formulat în termenirelativişti efectul Pinch. Lucrări: Leçons sur lathéorie des spineurs (1942); L’Univers en expansion(1942); Fizica teoretică, 2 vol. (1957); Cursde teoria particulelor elementare (1963).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 812 31.10.2011 17:30:06

VicoveancaTeofil Vescan Tudor Vianu Vichentie Mangra Sofia VicoveancaVezina(jumătatea sec. I d.Hr., Dacia –începutul sec. II d.Hr., Sarmizegetusa)Mare preot. A condus Dacia ca mare preotal lui Decebal, luând parte la bătăliile cuîmpăratul roman Domitianus de la Tapae,pentru stăpânirea Moesiei (88 d.Hr.).Controlul întregului Imperiu Roman, careameninţa să se rupă în două, prin controlulteritoriilor învecinate cu el, a fost veacurila rând politica Romei în raport cu vecinii.Dacii stăpâneau atunci o suprafaţă mărginităde Pontul Euxin, Nistru, Tisa, Balcani,iar Decebal reuşise să unească într-un regatmare parte dintre aceste triburi.Vianu, Tudor(27.12.1897, Giurgiu – 21.05.1964, Bucureşti)Istoric literar, teoretician al literaturii. Evreuca etnie. A studiat Literele la Viena şi Tübingen.Profesor la Universitatea din Bucureşti.Director al Bibliotecii Academiei. Adeptal teoriei activismului în linia lui OctavianGoga. După reforma învăţământului din1947 este scos de la Catedra de estetică şipreia cursul de istorie a literaturii universale,devenind un precursor al comparatismuluiliterar la Facultatea de Litere a Universităţiidin Bucureşti. Între 1945 şi 1946 a fost ambasadoral României la Belgrad. În 1952 devinesimplu cercetător la Institutul de Lingvistică,lucrând la Dicţionarul limbii române moderneşi la Dicţionarul limbii poetice a lui Mihai Eminescu.După 1955 este reintegrat în mediulacademic universitar şi se dedică redactăriiunor studii, micromonografii despre Cervantes,Shake speare, Camoēs,Voltaire, Goethe,F.M. Dostoievski, Stendhal, Odobescu. Toateaceste studii vor intra ulterior în volumul Studiide literatură universală şi comparată. A scrisîn jur de o sută de titluri de critică literară:Masca timpului · Schiţe de critică literară, 1926;de estetică: Estetica, 2 vol., 1934–1936; destilistică: Arta prozatorilor români, 1941;de filosofia culturii: Filosofia culturii, 1944; decomparatism: Literatură naţională şi literaturăuniversală, 1956; Studii de literatură universalăşi comparată, 1960, Goethe, Premiul de Stat,1962; Despre stil şi artă literară, 1965. A scrisşi poezie: Versuri, 1956. Împreună cu ŞerbanCioculescu şi Vladimir Streinu a scris Istorialiteraturii române moderne, 1944. Membru alAcademiei Române (1955).Vichentie nume la naştere Vasile Mangra(25.05.1850, Sălişte-Săldăbagiu, jud. Bihor –1/14.10.1918, Budapesta)Mitropolit. A studiat Teologia la Arad şiDreptul la Oradea. Profesor la InstitutulTeologic din Arad. S-a călugărit în 1879.A devenit mitropolit al Ardealului în 1916.A făcut parte din delegaţia care a dus Memorandumulromânilor la curtea de la Viena.A fost unul dintre principalii organizatori aiCongresului Naţionalităţilor (români, şvabi,slovaci) de la Viena (1895). S-a preocupat deistoria Bisericii românilor din Transilvania:Mitropolitul Sava II Brancovici: 1656–1680,1906; Şaguna ca organizator constituţional,1909; Contribuţiune la istoria Bisericii române,1917. Membru al Academiei Române (1909).Vicoveanca, Sofia, nume la naştereSofia Fusa, căsătorită Micu(23.09.1941, com. Toporăuţi, azi Toporuica,jud. Cernăuţi, azi în Ucraina)Cântăreaţă de muzică populară. A absolvitŞcoala Populară de Artă din Suceava. Solistăla Ansamblul de Cântece şi Dansuri CiprianPorumbescu din Suceava, apoi la AnsamblulRapsozii Botoşanilor. Repertoriul săucuprinde melodii pe care le-a cules în Bucovina:cântece de leagăn, de nuntă sau decumetrie, doine de dragoste şi dor, colinde,bocete sau balade, dar cele mai multe suntcântece de voie bună: „Hora mare cu strigături“,„Sunt fată de moldovean“, „Cântecde nuntă“, „Când mergi, bade, la pădure“,„Cântec vechi de cătănie“, „Bucovină – mândrăfloare“, „Eu cânt că mi-i lumea dragă“,„Ca la Vicov“, „Pe-o coastă, pe-un deluşor“,„Cine la joc nu se pricepe“, „Lume, cine ţi-o813ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 813 31.10.2011 17:30:06

814zis lume“, „Vorba din bătrâni se trage“, „Ia-ţimireasă ziua bună“.Vida Géza nume la naştere Grigore Vida(28.02.1913, Baia Mare, jud. Maramureş –11.05.1980, Baia Mare)Sculptor, mai ales în lemn. A fost salvat dela înec, dintr-o fântână, pe când era copil deacela al cărui prenume l-a folosit mai apoica artist. A fost cel mai important sculptormodern din Maramureş. A făcut liceulGh eorghe Şincai din Baia Mare şi i-a avutprofesori de desen pe sculptorii EugenPascu şi Gheorghe Manu. Spirit revoluţionarşi nestăpânit, se implică în activităţi politicede stânga încă din 1930, luptând pentruîmbunătăţirea vieţii muncitorilor forestieri şia minerilor de care s-a simţit legat prin origineasa. Cel pe care l-a considerat singurulsău maestru este pictorul Alexandru Ziffer,format la Academia Bavareză de la München,la Berlin şi Paris, unde a văzut cum se impunpersonalităţi ca Picasso, Klimt, Derain,Delaunay. Convingerile sale politice îl fac săplece voluntar în Spania, unde – în timpulrăzboiului civil (1936–1939) – luptă de parteaguvernului republican, în ultima parteîn regimentul român de artilerie comandatde Valter Roman. În 1939 trece în Franţaîmpreună cu populaţia refugiată, unde vasta în lagărele de la Saint-Cyprien, Gurs şiArgélès-sur-Mer. A cunoscut artişti spaniolica Mentor Blasco şi Mendoza. După invaziagermană în Franţa, este dus la muncă forţatăîn Germania, lângă Pădurea Neagră, dar evadeazăşi ajunge la Baia Mare. Sosirea unuiromân pe teritoriul răpit prin Diktatul de laViena a fost interpretată ca trecere ilegalădin România şi a fost pus sub supraveghereapoliţiei. În cursul ocupaţiei hortyste a fost detrei ori concentrat în detaşamente de muncăforţată pentru români. În aceste condiţii, laîncurajările sculptorului Bèny Ferenczy, fiulpictorului Károly Ferenczy, va da admiterela Academia de Belle Arte din Budapesta(1942–1944). Şi de aici, în timpul verii, estedus din nou la muncă forţată. În 1944 s-acăsătorit cu pianista Elisabeta Kádár, fiicapictorului băimărean Géza Kádár, ruteandin Sighetul Marmaţiei, şi a pictat icoanepentru tâmplele şi zidurile bisericilordin Racşa-Oaş, Şişeşti, Făureşti-Chioar,Cărpiniş-Lăpuş, Sighet şi Muncaci (acumMukacevo, Ucraina). După eliberareaBudapestei, s-a înrolat voluntar în armataromână pentru eliberarea Cehiei şi Slovacieide trupele fasciste. Din 1946 este prezentîn numeroase expoziţii din ţară (Baia Mare,Cluj, Bucureşti) şi străinătate (Moscova,Belgrad, Budapesta, Sofia, Cairo, Damasc,VidaParis, Bologna, Londra, Torino, Roma, Brno,Bruxelles, Haga, Copenhaga, Oslo, Helsinkietc.) şi participă la Bienala de la Veneţia,1958 şi 1976. În 1953 este distins cu Premiulde Stat pentru basorelieful Pintea judecândun boier. În 1968 este ales vicepreşedinte alUniunii Artiştilor Plastici din România şi i sedecernează Ordinul Meritul Cultural clasa I,iar în 1971 Premiul Comitetului de Statpentru Cultură şi Artă. Lucrări: Buciumaşul(1947), Dans oşenesc (1947), Ţărancă cu coşul(1942), La fân (1958), Recolta (1960), Horitoarea(1958), Butinarul, Cosaş, La plevaşcă, Mineri,Miner ghemuit cu lămpaş, În pădure, Muncitorforestier, Monumentul Minerului din centruloraşului Baia Mare (1956), Balada lui Pintea(1957), Răscoala (1958), Horea, Cloşca şi Crişan,Monumentul Ostaşului Român de la Carei, Omulapelor, Omul nopţii, Omul pădurii, Priculiciulminei, Solomonarul, Odihna etc. Pe aceastălinie se înscrie şi ansamblul intitulat Sfatulbătrânilor din Baia Mare. Foarte cunoscuteste Monumentul de la Moisei (1966), cele 12coloane dispuse circular, ca şi zodiacul reprezentândfiguri de maramureşeni sau măştidin mitologia locală ce evocă masacrul comisla 14 octombrie 1944 de trupele hor thysteaflate în retragere, când au fost ucişi 42 delocalnici – români şi evrei – pe motiv că ar fifost partizani. Membru al Academiei Românedin 1974. În 1964 primeşte titlul de Artistal Poporului, când se inaugurează la CareiMonumentul Ostaşului Român, la împlinirea a20 de ani de la eliberarea întregului teritoriual ţării de sub ocupaţia fascistă. În 1976 apareprimul film realizat de Mirel Ilieşiu despreVida şi opera sa: Rădăcinile lui Géza Vida.Vidraşcu, Anatol(2.04.1949, Costuleni, rn. Ungheni,Republica Moldova)Editor. A absolvit Facultatea de Jurnalisma Universităţii de Stat din Chişinău. A fostredactor, şef de redacţie şi director adjunctla Editura Literatura Artistică (Hyperion).Fondator, la 3 mai 1989, al Agenţiei literareși de reclamă Litera, prima editură privatădin Republica Moldova, cu scopul declaratde a tipări literatură română în grafie latină.Împreună cu fiii săi, Dan şi Marin V., fondeazăîn 1998 la Bucureşti editura LiteraInternațional, care devine în scurt timp unadintre cele mai mari instituţii de profil dinRomânia. A editat peste 2 000 de cărţi, cuun tiraj general de câteva zeci de milioanede exemplare, între care 560 de titluri încolecţia Biblioteca şcolarului, circa 120 dedicţionare şi enciclopedii, primele dicţionareşi cărţi în versiune electronică, CD-ul Treimii de melodii populare româneşti, un CorpusEminescu în 10 volume, numeroase lucrări deENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 814 31.10.2011 17:30:06

VieruVida Géza Anatol Vidraşcu Stan Vidrighin Ion Vidureferinţă: Dicţionar universal ilustrat al limbiiromâne (12 vol.), Marele dicţionar vizual în5 limbi, Marea istorie ilustrată a lumii (9 vol.),Mileniul românesc, Statele lumii (10 vol.), Mareaenciclopedie a cunoaşterii (6 vol.), Enciclopediauniversală Britannica (16 vol.), Raftul de culturăgenerală (18 vol.), Biblia cu ilustraţii (8 vol.),Biblia ilustrată pentru copii (12 vol.), Cele maifrumoase poveşti (12 vol.), Disney (30 vol.), Descoperălumea (10 vol.), English today (26 vol.),Enciclopedia concisă Britannica, cea mai amplăediţie enciclopedică în culori apărută vreodatăîntr-un volum în România ş.a. Din17 octombrie 2003, preşedinte al InstitutuluiCultural European din Republica Moldova.Distins cu medaliile Mihai Eminescu de preşedinteleRomâniei şi de preşedintele RepubliciiMoldova (2000) şi cu Ordinul ServiciulCredincios în grad de Comandor (2004).Vidrighin, Stan(1876, Răşinari – 1956, Bucureşti)Economist. A absolvit Politehnica la Budapesta.Inginer al primăriei din Timişoara, aproiectat alimentarea cu apă şi canalizareaoraşului. A participat la Marea AdunareNaţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie1918 şi a fost primul primar al Timişoareidupă Marea Unire (Banatul s-a unit cu ţaraîn 1919, când armata sârbă a părăsit teritoriulromânesc). În această calitate a realizatalimentarea cu electricitate a străzilor oraşului(primul din Europa), alimentarea cu gazşi transportul în comun. Este, alături de TraianLalescu, fondator al Şcolii Politehnicedin Timişoara. A fost şi rector al ei (1921).În 1923 vine la Bucureşti şi face proiectulde aducţiune a apei şi de canalizare pentrucapitală. A fost director general al Poştei şiTelecomunicaţiilor, apoi al CFR.Vidu, Ion(17/30.12.1863, Mânerău, jud. Arad –7.02.1921, Lugoj)Compozitor şi dirijor. A început Conservatorulla Arad şi l-a absolvit la Caransebeş.A făcut cursuri de dirijat cu GavriilMusicescu. A predat muzica la diverse liceedin Arad şi Lugoj. A fost inspector generalde muzică pentru şcolile pedagogice dinRomânia. Preşedinte al Asociaţiei Fanfarelorşi Corurilor din Banat. A scris muzică de teatru,vocal-simfonică, pentru pian şi lucrăricorale bazate pe prelucrarea unor melodiipopulare culese chiar de el, acestea din urmăfiind cele mai cunoscute: „Din şezătoare“,„Ana Lugojana“, „Răsunetul Ardealului“,„Preste deal“, „Negruţa“, „Moartea luiMihai eroul“, „Ştefan şi Dunărea“. Existăpână astăzi la Timişoara un cor care-i poartănumele.Vieru, Anatol(8.06.1926, Iaşi – 15.10.1998, Bucureşti)Compozitor. Evreu ca etnie. A absolvitConservatorul din Bucureşti ca elev al luiPaul Constantinescu şi Constantin Silvestri.Specializare la Conservatorul din Moscovacu Aram Haciaturian, apoi în Berlinul deVest. Profesor la Conservatorul din Bucureşti.Profesor invitat în SUA, Canada, Israel,Geneva. A compus şase simfonii, opt cvartetepentru coarde, numeroase concerte şi piesede muzică corală, cu sau fără orchestră, şimuzică de cameră. Lucrări: Suita în stil vechi,1946; Concertul pentru violoncel, 1962, PremiulReine Marie José, Geneva; Trepte ale tăcerii,1968; Le Crible d’Eratosthène, 1969. A compus,de asemenea, operele Iona, după MarinSorescu, Praznicul calicilor, după MihailSorbul, Ultimele zile, ultimele ore, după Puşkinşi Bulgakov şi Telegrame – teme şi variaţiuni,după I.L. Caragiale. A primit Premiul pentrucompoziţie la Festivalul Enescu (1946),Premiul Herder (1986) şi Marele Premiu alUniunii Compozitorilor şi Muzicologilordin România (1996).Vieru, Grigore(14.02.1935, Pererita, jud. Hotin, Basarabia –18.01.2009, Chişinău)Poet. A absolvit Facultatea de Filologie aInstitutului Pedagogic Ion Creangă (azi UniversitateaPedagogică de Stat) din Chişinău.815ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 815 31.10.2011 17:30:07

VieruAnatol Vieru Grigore Vieru Igor Vieru Aurel Vijoli816A lucrat la revistele Scânteia leninistă şi Nistru,la editurile Şcoala Sovietică şi CarteaMoldovenească, a fost consultant la secţiade poezie a Uniunii Scriitorilor. A fost alesdeputat în Sovietul Suprem al URSS (1989).În 1995 a devenit membru al consiliului deadministraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune.A îndeplinit funcţia de consilierla Ministerul Culturii din România pentruproblemele Basarabiei, membru al Comisieide Stat a Moldovei pentru problemele limbii.Lucrări: literatură pentru copii – Alarma(1957), Muzicuţe (1958), Bună ziua, fulgilor!(1961), Făguraşii (1963), Făt-Frumos, curcubeul(1961), Trei iezi (1970) ş.a.; versuri – Numeletău (1968), Aproape (1974), Un verde ne vede(1976), Steaua de vineri (1978), Rădăcinade foc (1989), Strigat-am către Tine (2002),Acum şi-n veac (2004). Distins cu PremiulTineretului (1967), Premiul de Stat al RepubliciiMoldova (1978), Diploma de OnoareH.Ch. Andersen a Consiliului Internaţionalal Cărţii pentru Copii şi Tineret (1988). În1990 a fost ales membru de onoare al AcademieiRomâne, în 1993 devenind membrucorespondent al acesteia; în 2008 i s-a conferittitlul onorific Doctor Honoris Causa alAcademiei de Ştiinţe din Moldova. A fostMaestru Emerit al Artei (1985), Scriitor alPoporului din Republica Moldova (1992),distins cu Ordinul Republicii (1996), OrdinulSteaua României în grad de Comandor(1996) și, post-mortem, Ordinul SteauaRomâniei în grad de Mare Cruce, 2009.Vieru, Igor(23.12.1923, Cernoleuca, Basarabia –24.05.1988, Chişinău)Pictor. A absolvit Școala de Arte Plastice laChişinău şi Şcoala Pedagogică la Călăraşi.A fost învăţător şi profesor de franceză.Director al Muzeului de Arte Plastice dinChişinău. Este considerat, alături de MihaiGrecu şi Valentina Rusu-Ciobanu, unuldintre fondatorii şcolii de pictură a Moldoveidin a doua parte a veacului XX. Lucrări:Toamna, 1965; Vetre calde, 1966; Ctitorii satului,1966; Fericirea lui Ion, 1967; Nucarii, 1967;Sărbătoare la Cernoleuca, 1968; Mărţişorul,1973; Toamna la Cernoleuca, 1979; Vremealogodnelor, 1980; Meşterul Manole, 1982. Distinscu Ordinul Insigna de Onoare şi titlulMaestru în Arte. Artist al Poporului.Vijoli, Aurel(12.02.1902, Răşinari, jud. Sibiu –1.07.1981, Bucureşti)Economist. A absolvit Academia de StudiiEconomice la Bucureşti. Inspector de creditela Banca Naţională a României, în carecalitate a întocmit raportul ce descifra caleaexpatrierii profiturilor economice obţinuteîn România de către diverse concerne.Guvernator al Băncii Naţionale (1947).Sub conducerea lui s-au făcut stabilizărilemonetare din 1947 şi 1952 (la care s-a opus).Arestat în 1952 (şi toată echipa băncii, cam200 de salariaţi, dată afară) pentru vina afirmatăde a fi fost socialist, şi nu comunist caopţiune politică, în fapt pentru tentativa dea păstra independenţa financiară a ţării încontextul absorbţiei sale progresive în bloculprosovietic şi al lichidării tuturor băncilordin România, capitalul fiind absorbit deBNR. Reabilitat, a fost numit ministru alFinanţelor (1957–1968) şi a restabilit echilibruleconomiei româneşti prin folosireasistemului de creditare bancară. Lucrări:Sistemul bănesc în slujba claselor exploatatoare,1958; Organizarea finanţării, creditării şi decontărilor,1962; Din prefacerile sistemului bănesc şide credit, postum, 1980.Vinogradov, Viktor V.(12.01.1895, Zaraisk, Rusia –4.10.1969, Moscova)Lingvist şi filolog. Rus ca etnie. A absolvitInstitutul de Istorie şi Filologie din Petrograd,ca elev al lui Lev Șcerba şi AlekseiŞahmatov. Influenţat de Charles Bally.A făcut parte din grupul formaliştilor ruşidin Leningrad alături de Iuri Tînianov, BorisENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 816 31.10.2011 17:30:07

VişniecViktor V. Vinogradov Marius Petre Visarion Matei VişniecEichenbaum, Boris Tomaşevski, MihailBahtin. Exilat din această cauză la Viatka(1934), apoi în Siberia (1941). Din 1950director al Institutului de Lingvistică dinMoscova. Prieten cu Mihail Sadoveanu.A susţinut ideea că limba vorbită în RepublicaMoldova nu este moldovenească,ci română. În acest sens l-a apărat (chiarla rugămintea lui Sadoveanu) pe editorulIgor Creţu, care a refuzat să menţionezepe ediţia din Chişinău a romanului MitreaCocor, de Mihail Sadoveanu, că a fost tradusdin româneşte în moldoveneşte. Lucrări:O поэзии Анны Ахматовой стилистическиенаброски, 1925; Очерки по историческойграмматике русского литературного языкаXIX века, 1964; Поэтика и стилистикарусской литературы, 1971, postum. Laureatal Premiului Stalin, membru al Academiei deŞtiinţe Ruse (a făcut parte din Comitetul deConducere) şi al Academiei URSS. Institutulde Lingvistică din Moscova îi poartă numele.Vintilă, HoriaV. Horia VintilăVisarion, Marius Petre(15.08.1929, Ploieşti – 19.05.2006, Bucureşti)Inginer geofizician. A absolvit Facultatea deGeologie la Institutul de Mine din Bucureşti.A lucrat la Întreprinderea de ProspecţiuniGeologice şi Geofizice, apoi la Institutul deGeologie şi Geofizică în calitate de şef al proiectuluide descifrare a structurii geologiceadânci a teritoriului României. A participatla realizarea hărţilor geofizice ale regiunii.Lucrări: Anomalii locale de gravitate pe ariaflişului marginal şi extern din Moldova centrală;Geofizica inginerească. Membru al AsociaţieiOamenilor de Ştiinţă din România, al SocietăţiiRomâne de Geofizică, al Societăţii Geologilordin România. Membru corespondental Academiei Române (din 1991).Visarion PuiuV. Puiu, VisarionVişan, Dorel(23.06.1937, Tăuşeni, jud. Cluj)Actor şi poet. A absolvit cursurile Institutuluide Artă Teatrală şi CinematograficăI.L. Caragiale din Bucureşti (1965). A fostangajat actor la Teatrul Lucian Blaga dinCluj. În paralel cu activitatea artistică, a fostşi director al teatrului, precum şi profesorla Universitatea Babeş-Bolyai. A interpretatpeste 40 de roluri în teatru, în cea mai variatăgamă, de la Molière la Shakespeare, dela Marivaux la Buchner, iar în film a avutpeste 50 de roluri în producţii româneşti şiinternaţionale. În 1987, Mircea Danieliucl-a distribuit în filmul Iacob, film unde a realizatrolul său de referinţă. În anii următoria jucat în filmele Magnatul (2004) şi Sistemnervos (2005). Premiul pentru cea mai bunăinterpretare masculină la Festivalul FilmuluiRomânesc de la Costineşti (1981), Cel maibun actor al anului, titlu acordat de AsociaţiaOamenilor de Teatru (1987), premiulpentru interpretare masculină pentru roluldin Senatorul melcilor la Festivalul FilmuluiMediteranean de la Montpellier, Franţa(1995), Millenium – Hall of Fame – PremiulCei mai importanţi cetăţeni ai veacului XX,SUA (1998), Premiul de Excelenţă la TIFFpentru activitatea sa neîntreruptă în slujbaartei (2003).Vişniec, Matei(29.01.1956, Rădăuţi)Dramaturg. A absolvit Filosofia la Bucureşti.Format la Cenaclul de Luni al lui NicolaeManolescu de la Facultatea de Filologie aUniversităţii din Bucureşti. Plecat în Franţaîn 1987. Lucrează la Radio France International.A început cu versuri: La noapte vaninge, 1980; Oraşul cu un singur locuitor, 1982;Înţeleptul la ora de ceai, 1984, şi a continuatcu teatru postmodernist: Ţara lui Gufi, 1991,Mansarda la Paris cu vedere spre moarte, 2004;Hotel Europa complet, 2005. Ordinul SteauaRomâniei în grad de Comandor, 2002.817ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 817 31.10.2011 17:30:07

818Constantin VişoianuVişoianu, Constantin(4.02.1897, Urlaţi, jud. Prahova –3.01.1994, Washington)Om politic. A absolvit Literele şi Dreptul laUniversitatea din Bucureşti. Specializare laSorbona. A fost avocat în Baroul din Bucureşti(1937), secretar al tribunalului mixt dearbitraj de la Paris (1926–1929), consiliertehnic la Liga Naţiunilor, expert la Departamentulpentru Limbi şi Naţionalităţi de laGeneva. În perioada 1931–1933 a făcut partedin delegaţia permanentă a României laConferinţa de Dezarmare a Ligii Naţiunilor,fiind apoi trimis ambasador extraordinar şiministru plenipotenţiar al României la Haga(1933–1935) şi Varşovia (1935–1936). Trimisla Cairo în 1944 pentru a negocia un armistiţiuseparat al României cu Aliaţii în calitateasa de ministru de Externe în guverneleSănătescu şi Rădescu (1944–1945). A părăsitţara clandestin, fiind condamnat în contumaciela 15 ani închisoare. La Washingtona fost preşedintele Comitetului NaţionalRomân (1948–1975), principalul său meritîn această funcţie fiind acela de a organizaemigraţia politică românească şi de a relualegătura cu regele Mihai (1969).Vitzu, Alexandru M.(23.11.1852, Săvineşti, jud. Neamţ –25.12.1902, Bucureşti)Zoolog. A absolvit Facultatea de Ştiinţedin Iaşi. Specializare la Sorbona. Profesorde zoologie la Facultatea de Ştiinţe a Universităţiidin Bucureşti. Este consideratfondatorul şcolii române de fiziologie experimentalăşi iniţiator al endocrinologiei.Contribuţii legate de regenerarea centriloroptici cerebrali şi secreţia glandelor internela rechin (una dintre cele mai vechi formecontinue de viaţă ale planetei). Lucrări:O nouă funcţiune a pancreasului, 1894; Recherchesexpérimentales sur la secrétion interne desreins, 1901. Membru al Societăţii de Biologieşi de Zoologie din Paris. Membru corespondental Academiei Române (1897).VişoianuAurel VladVlad IV CălugărulV. Basarab, Vlad IV CălugărulVlad II DraculV. Basarab, Vlad II DraculVlad III ŢepeşV. Basarab, Vlad III ŢepeşVlad I UzurpatorulV. Basarab, Vlad I UzurpatorulVlad, Aurel(25.01.1875, Turdaş, lângă Orăştie –2.07.1953, Sighet)Economist. Nepot al lui Simion Bărnuţiudupă mamă. L-a avut profesor la liceul dinOrăştie pe Elie Cristea, viitorul patriarh alRomâniei. A absolvit Dreptul la Budapestaca bursier al Fundaţiei Gojdu. Specializare laUniversitatea din Bucureşti. Membru al PartiduluiNaţional din Transilvania. Ministrual Finanţelor în primul guvern al RomânieiMari (1919). Ministru al Cultelor şi Artelor(1928) în Guvernul Iuliu Maniu. Decoratcu Ordinul Ferdinand I pentru activitateasa (1931), cu Ordinul Serviciu Credincios îngrad de Mare Ofiţer (1939). S-a retras dinviaţa politică în 1938, din cauza ascensiuniilegionarilor. Arestat în 1950 ca posesor almoşiei Bobâlna, a murit la Sighet.Vlad, Ion(24.05.1920, Feteşti, jud. Ialomiţa –28.01.1992, Paris)Sculptor. A absolvit Şcoala de Belle Arte laBucureşti. A avut expoziţii personale şi degrup la Bucureşti, Atena, Berlin, Belgrad,Istanbul, Veneţia. Plecat din ţară după 1965,a predat sculptura şi desenul la CentrulAmerican din Paris (1969–1981). A expusîn Suedia, Canada, SUA. Lucrări: statuia luiGeorge Enescu la Bârlad; basorelieful de pefaţada Operei din Bucureşti; MonumentulLibertăţii din Timişoara; decoraţie murală laMonte Carlo. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1991).Vlad, Ionel Valentin(22.09.1943, Bucureşti)Inginer şi fizician. A absolvit Facultatea deElectronică şi Telecomunicaţii la Politehnicadin Bucureşti. Specializare în Franţa.Profesor de optică la Facultatea de Fizică aUniversităţii din Bucureşti. Şef de secţie laInstitutul Central de Fizică, apoi la Institutulde Fizică Atomică. A făcut parte din colectivulcare a realizat primul laser cu mediuactiv solid din România (1968) şi primeleholograme profesionale din ţară (1970).Contribuţii la teoria generală a autodifracţieiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 818 31.10.2011 17:30:08

VladIonel Valentin Vlad Iulian Vlad Pavel Vlad Roman Vladşi difuziei simultane Brillouin. Lucrări: Introducereîn holografie, 1973; Prelucrarea optică ainformaţiei, 1976, în colaborare. Membru alSocietăţii Române de Fizică, al SocietăţiiAmericane de Optică, al Societăţii Europenede Optică. Membru corespondent (1991) alAcademiei Române.Vlad, Iulian(23.02.1931, Gogoşiţa, com. Gogoşu, jud. Dolj)General. A absolvit Institutul Pedagogic dinBucureşti, Facultatea de Drept a Universităţiidin Bucureşti, apoi Şcoala Militară deOfiţeri din Botoşani. A lucrat la Ministerulde Interne (1952–1974), devenind comandantal Şcolii de Ofiţeri a acestui minister(1974–1977), din care vor lua naştere după1989 Academia de Poliţie şi Institutul Naţionalde Informaţii. A fost ministru secretar destat la Ministerul de Interne şi şef al DepartamentuluiSecurităţii Statului (1987–1989).În această calitate i-a prezentat lui NicolaeCeauşescu raportul despre întâlnirea Gorbaciov–Bush(tatăl) de la Malta (1989) şi aparticipat la revoluţia din decembrie 1989.Trecut în rezervă în decembrie 1989 cugradul de general-colonel. Aflat în procespentru rezultatele sociale ale funcţiei pe carea avut-o, a primit 12 ani de închisoare.Vlad, Pavel(6.06.1936, Lipnic, Basarabia)Chimist. A absolvit Facultatea de Chimie aUniversităţii de Stat din Moldova. Directoral Institutului de Chimie al AŞM. A trasatnoi direcţii prioritare în studiul compuşilorterpenici şi în elaborarea metodelor de sintezăorganică fină. A creat metode generalede determinare a configuraţiei absolute aunei serii de diterpenoide labdanice şi detransformare a acestora în compuşi bi-,tri- şi tetraciclici. Au fost implementate înindustria parfumurilor metode ale sale depreparare a unui şir de compuşi odorizanţi,cât şi a unei serii de compoziţii noi dearomatizare a tutunului, din care o parteau fost implementată la Combinatul deTutun din Chişinău. Este dublu laureat alPremiului de Stat în domeniul Ştiinţei, Tehniciişi Producţiei, a fost distins cu PremiulOrganizaţiei Mondiale pentru ProprietateaIntelectuală, cu Ordinul de Onoare, OrdinulRepublicii, Medalia Dimitrie Cantemir.Membru şi vicepreşedinte al Academiei deŞtiinţe a Moldovei.Vlad, Roman(29.12.1919, Cernăuţi, Bucovina de Nord)Compozitor. A absolvit Conservatorul laCernăuţi. S-a specializat la Conservatorul şiAccademia Santa Cecilia din Roma ca eleval lui Alfredo Cassella. A rămas în Italia.A fost director artistic la Filarmonica Academieidin Roma, director artistic al OrchestreiFilarmonice a Radiodifuziunii Italiene,director artistic al Companiei de Televiziunedin Torino, preşedinte al Societăţii de ConcerteAquilana. Lucrări: Studi dodecafonici,per pianoforte, 1942; Storia di una mamma, pervoce, solo, coro e orchestra, 1951; Il dottore divetro, operă, 1961; Divertimento sinfonico perorchestra, 1968; Tetraktys per quartetto d’archi,1984. Premiul Enescu la Festivalul GeorgeEnescu, Bucureşti, 1942. Discul de Argintpentru Muzică de Film, 1950. Distins cuOrdinul Artelor şi Literelor al AcademieiFranceze în grad de Comandor. Preşedinteal Societăţii Italiene de Muzică Contemporană.Preşedinte al Societăţii Italiene aAutorilor şi Compozitorilor. Preşedinte alConfederaţiei Internaţionale a Autorilor şiCompozitorilor (1990–1994).Vlad, Ulpiu(27.01.1941, Zărneşti)Compozitor şi etnomuzicolog. A absolvitConservatorul din Bucureşti ca elev al luiAnatol Vieru. Specializare la AccademiaSanta Cecilia din Roma. Cercetător laInstitutul de Etnografie şi Folclor, profesorla Universitatea de Muzică din Bucureşti.Lucrări: Vise I pentru orchestră de coarde819ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 819 31.10.2011 17:30:08

VladUlpiu Vlad Victor Vlad-Delamarina Tudor Vladimirescu Alexandru Vlahuţă820(1972), continuată cu Vise II, Bucuria viselor,Taina viselor I, II şi III, Din bucuria viselor,Jocul viselor, Deodată visele, Legenda viselor şiÎmpletirea viselor I, II şi III; ciclul cameralvocal-simfonic Mozaic. De mai multe orilaureat al Premiului Academiei Române(1985, 1990, 1995).Vlad-Delamarina, Victor(31.08.1870, Satu Mic, azi VictorVlad-Delamarina, jud. Timiş –15.05.1896, Pietroasa Mare, Timiş)Poet. A făcut liceul la Lugoj şi la Sf. Sava înBucureşti, apoi Şcoala Militară (Marină) laConstanţa. Profesor la Academia Navală dinConstanţa. A călătorit cu bricul Mircea peMarea Neagră, Marea Egee, Marea Mediterană,Marea Adriatică. Lucrări: Poezii bănăţeneşti,postum, în grai bănăţean, 1902. Şi-apublicat în serial, în Dreptatea, 1893, jurnalulcălătoriilor pe mări, cu ilustraţii proprii. Îlprecede astfel pe Jean Bart (pe numele realEugeniu P. Botez, profesor la AcademiaNavală din Constanţa).Vladimirescu, Tudor(1770 sau 1780, Vladimiri, jud. Gorj –27.05.1821, lângă Târgovişte)Revoluţionar. A învăţat carte grecească şigermană în casa boierului aromân IoniţăGlogoveanu din Craiova, căruia apoi i-afost administrator de moşie. A devenitpandur şi a participat la războiul ruso-turc(1806–1812), fiind recompensat cu OrdinulSf. Vladimir clasa a III-a. A fost administratoral districtului de munte Cloşani până în1820. După moartea domnului AlexandruŞuţu a încheiat un acord cu Comitetul deOblăduire rămas în loc, condus de GrigoreBrâncoveanu, consolidat prin Proclamaţia dela Padeş, pentru a sprijini – cu scopul de aelibera Ţara Românească – acţiunea Eteriei,mişcare de eliberare a grecilor de subdominaţia otomană, condusă de AlexandruIpsilanti. A fortificat mănăstirile Tismana şiStrehaia. Grecii puteau traversa teritoriulţării spre a trece către Rusia. Ţarul însă,având înţelegeri cu familia Suţu, a dezavuatEteria. Dar, în ciuda avertismentelor luiNicolae Văcărescu, mişcarea de rezistenţăa revoluţionarilor munteni n-a luat sfârşit.Practic, în 1821 ţara a fost condusă deTudor. Ridicat prin trădare de la Goleşti, afost ucis de trimişii Eteriei, în virtutea unuiacord separat cu Rusia.Vladislav IV. VlaicuVlahuţă, Alexandru(5.09.1858, Pleşeşti, azi Alexandru Vlahuţă,jud. Vaslui – 19.11.1919, Bucureşti)Scriitor. A urmat timp de un an cursurileFacultăţii de Drept din Bucureşti, pe care le-apărăsit din cauza situaţiei materiale precare,devenind institutor şi apoi profesor la Târgovişte.Din 1884 până în 1893 a funcţionatca profesor la diverse instituţii de învăţământbucureştene: Şcoala Normală a Societăţiipentru Învăţătura Poporului Român, azilulElena Doamna, liceul Sfântul Gheorghe. În1888 a fost revizor şcolar pentru judeţelePrahova şi Buzău. Editează revista Vieaţa(1893–1896), apoi Sămănătorul (1901),împreună cu George Coşbuc. Din 1901 afuncţionat ca referendar la Casa Şcoalelor.VlaicuV. Basarab, VlaicuVlaicu, Aurel(6/19.11.1882, Binţinţi, azi Aurel Vlaicu, lângăOrăştie – 13.09.1913, Băneşti, lângă Câmpina)Inginer, inventator şi pionier al aviaţieiromâne şi mondiale. A terminat ColegiulReformat al Liceului Calvin din Orăştie,care din 1919 încoace a fost numit liceulAurel Vlaicu, luându-şi bacalaureatul laSibiu în 1902. Şi-a continuat studiile inginereştila Universitatea din Budapesta şiLudwig-Maximilians Universität, München,în Germania, obţinând diploma de inginerîn 1907. După ce a lucrat la uzinele Opel dinENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 820 31.10.2011 17:30:08

Rüsselsheim, se întoarce în 1908 la Binţinţi,unde construieşte un planor cu care faceun număr de zboruri în 1909. În toamnalui 1909 se mută la Bucureşti şi începeconstrucţia primului său avion, Vlaicu I, laarsenalul armatei. Avionul zboară fără modificări(lucru unic pentru începuturile aviaţieimondiale) în iunie 1910. În 1911 construieşteun al doilea avion, Vlaicu II, cu carea câştigat în 1912 cinci premii memorabile(un premiu I şi 4 premii II) la mitingul aeriande la Aspern, Austria. Concursul a reunit,între 23 şi 30 iunie 1912, 42 de piloţi din7 ţări, dintre care 17 din Austro-Ungaria, 7germani, 12 francezi, printre care şi RolandGaross, cel mai renumit pilot al vremii, unrus, un belgian, un persan. La 13 septembrie1913, în timpul unei încercări de a traversaMunţii Carpaţi cu avionul, s-a prăbuşit înapropiere de Câmpina, se pare din cauzaunui atac de cord. În anul următor, prieteniisăi Magnani şi Silişteanu finalizează construcţiaavionului Vlaicu III şi, cu ajutorulpilotului Petre Macavei, efectuează câtevazboruri scurte. Autorităţile vremii interziccontinuarea încercărilor, iar în toamna lui1916, în timpul ocupaţiei germane, avionuleste expediat la Berlin. A fost văzut ultimadată în anul 1940. Membru de onoare postmortemal Academiei Române (1948).Vlasiu, Ion nume la naştere Ion Vlas(6.05.1941, Lechinţa, jud. Mureş –18.12.1997, Bucureşti)Artist plastic. A absolvit Şcoala de BelleArte din Cluj ca elev al lui Romulus Ladea.Specializare la Praga, Belgrad, Budapesta.Deschide o expoziţie personală de picturăşi sculptură la Paris în 1938. Profesor laAcademia de Arte Frumoase din Timişoara,apoi din Bucureşti. Scrie şi literatură autobiografică.Lucrări: artă monumentală – Mamăcu gemeni, Grădina Icoanei, Bucureşti; 1962 –Iubire, Parcul Floreasca, Bucureşti; IonCreangă, Parcul Herăstrău, Bucureşti; Horia,Cloşca şi Crişan, Cluj-Napoca; MonumentulUnirii, Câmpia Libertăţii de la Blaj; AurelVlaicu, Tg. Mureş; Ion Creangă, Piatra Neamţ;pictură – Moşu’ din Ogra, Bunica, Casa bunicilordin Ogra, Autoportret, Paris 1938; Olariu dinLechinţa, Singurătate, Abisală; literatură – Amplecat din sat, roman, 1938; Poveste cu năluci,1941; Drum spre oameni, 1962; O singurăiubire, 1965; Puiul de veveriţă, 1967; În spaţiu şitimp, jurnal, vol. I, 1970, vol. II, 1971, vol. III,1973, vol. IV, 1987; Ghicitori pentru copii,1971; Lumea poveştilor, 1972; Cartea de toatezilele, 1984; Monolog asimetric, 1988; Obraze şimăşti, 1995; Vlăsiile şi alte poeme, 2004.VlădescuAurel VlaicuIon VlasiuVlădescu, Radu I.(27.04.1886, Sibiciul de Sus, jud. Buzău –15.02.1963, Bucureşti)Medic veterinar, biochimist. A absolvitFacultatea de Ştiinţe, Secţia chimie, la Paris.S-a specializat la Institutul Pasteur. A fostprofesor la Facultatea de Medicină Veterinarădin Bucureşti, unde a organizat primulLaborator de chimie biologică din România.Este cunoscut prin importante cercetăriprivind compoziţia chimică a materiei vii,metabolismul animal şi prin lucrările dindomeniul lactologiei. A elaborat metodapentru dozarea clorurilor, fosfaţilor şi altorcomponente din lichidele biologice (Valoareaalimentară a laptelui, L’interprétation des transformationsde l’énérgie dans le travail musculaire,Le dosage du sodium dans les liquides biologiquesş.a.). Lucrări: Recherches sur la présence et le rôledu zinc chez les animaux, 1921; Carence minéralechez les vaches laitières, 1932; Recherches sur lecontenu en acides aminés du suc gastrique anachlorhydrique,son importance pour le diagnostiquedu cancer, 1945. Membru titular al AcademieiRomâne (1955) şi al Academiilor de Medicinăşi Medicină Veterinară din Paris.Vlădescu Răcoasa, Gheorghe(1895, Răcoasa, jud. Vrancea – 1989, Bucureşti)Om politic şi sociolog. A absolvit Facultateade Filosofie la Universitatea din Bucureşti.Membru al PCR din ilegalitate. Profesor desociologie politică la Facultatea de Filosofiea Universităţii din Bucureşti. A lucrat,împreună cu Dimitrie Gusti şi H. Stahl, lastudiul monografic al satelor româneşti şila deschiderea Muzeului Satului (1936).A fost ministru al Minorităţilor în guverneleRădescu şi Sănătescu (alături de LucreţiuPătrăşcanu şi Constantin Vişoianu),perioadă în care s-a definitivat legislaţiareferitoare la statutul minorităţilor etnicedin România. A contribuit la înfiinţareaEditurii Cartea Rusă (1945), a Institutuluide Studii Româno-Sovietic (1947) şiMuzeului Româno-Rus (1947), împreună821ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 821 31.10.2011 17:30:08

VlăduţescuGheorghe Vodă Ion Voicu Mădălin Voicu822cu Scarlat Callimachi, muzeu unde au fostaduse pentru prima oară în România copiifotografice ale manuscriselor lui DimitrieCantemir aflate în arhivele ruseşti, inslusivHronicul a vechimei romano-moldo-vlahilor.A înfiinţat Institutul de Limba Rusă MaximGorki (1948). A fost ambasadorul Românieila Moscova (1947–1951).Vlăduţescu, Gheorghe(8.09.1937, Cărbuneşti, jud. Gorj)Filosof. A absolvit Facultatea de Filosofie laUniversitatea din Bucureşti. Specializare laSorbona. Profesor de filosofie la Facultateade Filosofie a Universităţii din Bucureşti.Lucrări: Etica lui Epicur, 1972; Introducere înfilosofia medievală, 1973; Experienţă şi inducţiela Aristotel, 1975; Filosofia în Grecia veche,1984; Cei doi Socrate, 1996; Cum mureau filosofiiîn Grecia veche, 2000; Neconvenţional, desprefilosofia românească, 2002; Teologie şi metafizicăîn cultura Evului Mediu, 2003. Membru alAcademiei Române (1999).Vodă, Gheorghe(24.12.1934, Văleni, jud. Cahul –24.02.2007, Chişinău)Poet, regizor de film. A absolvit Facultateade Filologie a Institutului Pedagogic de StatIon Creangă din Chişinău. Specializare laInstitutul de Cinematografie, Secţia scenarii,din Moscova. A fost redactor la Comitetulde Stat pentru Radio şi Televiziune, la publicaţiileMoldova socialistă, Tinerimea Moldovei şiGlasul (Glasul Naţiunii), în ultimii ani de viaţăa fost consilier pentru poezie la UniuneaScriitorilor din Moldova. Lucrări: versuri –Focuri de toamnă (1965), Ploaie ferbinte (1967),Aripi pentru Manole (1969), Pomii dulci (1972),Valurile (1974), Rămâi (1977), Inima alergând(1980), De dorul vieţii, de dragul pământului(1983), La capătul vederii (1984), Viaţa penemâncate (1999); scenarii de film – De-aletoamnei, Bariera, Nunta, Maria. A obţinut Premiulde Stat al Republicii Moldova (1986),Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova(1999), Ordinul Gloria Muncii (1996) şiMedalia Mihai Eminescu (2001). Bibliotecadin satul natal şi cenaclul literar al şcolii dinaceeaşi localitate îi poartă numele.Voicu, Ion(8.10.1923, Bucureşti – 24.02.1994, Bucureşti)Violonist. Tată al lui Mădălin V. Ţigan caetnie, aparţinea unei familii care cultivasemuzica vreme de trei generaţii. Violoncelul,vioara, contrabasul şi pianul erau instrumentecunoscute din copilărie. A luat lecţiila Conservatorul din Bucureşti de la 6 ani.La 14 ani a dat examen la Academia Regalăde Muzică şi a intrat direct în anul al V-leade studii. A fost elevul lui Constantin Niculescu.Şi-a început cariera la Orchestra Radiodin Bucureşti, al cărei solist a devenit. S-aperfecţionat la Conservatorul Ceaikovskidin Moscova cu David Oistrah. A fost trimisde statul român la Viena spre a achiziţionaşi folosi o vioară Stradivarius. A concertatîn toată lumea, cu orchestre celebre: BerlinerPhilharmoniker, London SymphonyOrchestra, London Philharmonic Orchestra,Royal Liverpool Philharmony, Het ResidentieOrchestra Haga, Tokyo Philharmony,orchestrele din Cincinnati, Los Angeles, Baltimore,Seatle, Houston Symphony Orchestra,Bayerisches Rundfunk Orchester München,Dresdener Philharmonic, MozarteumOrchester, Canadian Sym phony Orchestra,Grand Orchestre de la RTV Belge, OrchestrePasdeloup Paris, Orchestra Simfonica Brasiliera,Gewandhaus Leipzig ş.a. Membru alAcademiei Franceze pentru Ştiinţe, Litere şiArte. Artist al Poporului.Voicu, Mădălin(10.07.1952, Bucureşti)Om politic şi muzician. Fiu al lui Ion V.A absolvit Academia Naţională de Muzică(vioara). Specializări la Trier, Mainz, Stuttgart,Londra. Cursuri dirijorale cu SergiuCelibidache. Dirijor al orchestrelor simfonicedin Craiova şi Ploieşti, al Orchestrei Radio şiENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 822 31.10.2011 17:30:08

VoiculescuMihail Voicu Victor A. Voicu Dan Voiculescu Dan Virgil Voiculescual Orchestrei de Cameră Ion Voicu. Profesorde muzicologie la Conservatorul din Izmir,Turcia. A întemeiat şi conduce FundaţiileCult şi Ionel Voicu. A înregistrat numeroasepiese clasice în interpretare proprie, ca şipiese populare româneşti şi ţigăneşti. Ca ompolitic a fost preşedinte al Partidului Libertăţiişi Unităţii Sociale (1994–1996), preşedinteexecutiv al Partidei Rromilor (1996–2000),membru al Consiliului Naţional al PSD(2000–2004), deputat în Parlamentul României(1996–2008). Cavaler al Ordinului Creştin(2003). Membru de onoare al AcademieiFranceze de Ştiinţe, Litere şi Arte.Voicu, Mihail(1943, Paşcani, jud. Iaşi)Inginer. A absolvit Facultatea de Electrotehnicăa Institutului Politehnic din Iaşi şiFacultatea de Matematică (1969–1977) aUniversităţii din Iaşi. S-a specializat în automaticăla Universitatea din Karlsruhe, Germania.Profesor la Facultatea de Automaticăşi Calculatoare a Universităţii Tehnice GheorgheAsachi din Iaşi. A fost decanul facultăţii(1992–2004). Din 2004 este prorector alUniversităţii Tehnice din Iaşi. Este directorulCentrului de excelenţă teoria şi ingineriasistemelor. Opera ştiinţifică acoperă următoareledomenii: teoria sistemelor şi analizaşi sinteza sistemelor automate; automatizăriindustriale şi în energetică; dezvoltarea cercetăriişi învăţământului superior în automaticăşi calculatoare. Rezultatele obţinutese grupează astfel: modele bazate pe ecuaţiicu derivate parţiale şi determinarea distribuţiilorspaţiale ale potenţialului şi gradientuluide potenţial pentru sisteme de tip bobinăşi transformator electric; identificarea completăa proceselor dinamice liniare deterministecontinue utilizând matricea Hankelconstituită de coeficienţii Taylor ai funcţieide transfer; definirea şi analiza ca procesaleatoriu a regimului deformant din reţeleleelectrice. Activitatea ştiinţifică şi didactică seconcretizează în: 7 monografii, 107 lucrări învolume, 10 brevete de invenţie, 13 manualeuniversitare şi este recunoscută prin: PremiulAurel Vlaicu al Academiei Române pe1987, Ordinul Meritul pentru Învăţământ îngrad de Mare Ofiţer, IEEE Senior Member,Copernicus Fellow ş.a. Membru corespondental Academiei Române (2006) şi membrutitular al Academiei de Ştiinţe Tehnicedin România.Voicu, Victor A.(29.06.1939, Bolovani, Dâmboviţa)General-maior, medic şi farmacolog.A absolvit Medicina la Bucureşti. Profesoruniversitar, şeful Catedrei de farmacologieclinică, toxicologie şi psihofarmacologie laUniversitatea de Medicină şi Farmacie CarolDavila din Bucureşti (1992). Director al Centruluide Cercetări Ştiinţifice Medico-Militare(1986). Preşedinte al (2000) ConsiliuluiŞtiinţific al Agenţiei Naţionale a Medicamentului.Preşedinte al Societăţii Române deFarmacologie, Terapeutică şi Toxicologie Clinică(1998). Cercetări ştiinţifice în domeniilecompuşilor organofosforici şi antidotismuluiacestora, farmacologia radioprotectorilorchimici, farmacologia experimentală şi clinicăa antihipertensivelor şi antiaritmicelor,psihofarmacologia psihotomimeticelor şidrogurilor de abuz. Coordonator de studiide bioechivalenţă şi studii clinice de fază I.Lucrări: 20 de volume publicate, peste 290de lucrări ştiinţifice publicate şi comunicate,18 brevete de invenţie. Membru titular(2001) al Academiei Române.Voiculescu, Dan(25.09.1946, Bucureşti)Economist şi om politic. A absolvit Facultateade Comerţ Exterior a Academiei de StudiiEconomice din Bucureşti. Specializare înSUA şi la Londra. A lucrat ca economist laISCE Vitrocim (1974–1978), apoi la Camerade Comerţ a României, oficiul ARGUS,ca director (din 1982) şi director general(1984). Înfiinţează Partidul Umanist Român823ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 823 31.10.2011 17:30:09

VoiculescuMărioara Voiculescu Marin Gh. Voiculescu Vasile Voiculescu Vlad Voiculescu824(1991), devenit Partidul Conservator (2005).Înfiinţează Grivco SA Holding, acţionar laCrescent (Grupul Mass Media Intact fiindcel mai proeminent: posturi de televiziune,presă, editură). Senator în Senatul României(2004), preşedinte al grupului parlamentarde prietenie România-Austria. Vicepreşedinteal Senatului României din decembrie2008. Fondator al Asociaţiei Oamenilor deAfaceri din România. Lucrări: Industrializareaşi Comerţul Mondial, 1988; Conducerea,tehnica şi eficienţa comerţului internaţional,1989, în colaborare; Economie şi Umanism,1993; Analiza de competitivitate a economieiromâneşti – Orizont 2000–2005–2010. Soluţiistrategice alternative, 1998, în colaborare;Comerţul Exterior al României la sfârşitul secoluluiXX, 1999.Voiculescu, Dan Virgil(14.06.1949, Bucureşti)Matematician. Fiu al lui Vlad V. A absolvitFacultatea de Matematică a Universităţii dinBucureşti ca elev al lui Ciprian Foiaş. Specializatîn teoria operatorilor, entropia liberă,teoria probabilităţilor. Cercetător la Institutulde Matematică din Bucureşti, apoi la Departamentulde matematică al INCREST dinBucureşti. Profesor invitat la universităţileBerkeley, California, Montréal, Paris, Zürich,Institut Poincaré Franţa. Din 1992 profesorla Universitatea Berkeley, SUA. Distins cuPremiul pentru matematică al AcademieiNaţionale de Ştiinţe a SUA. Membru al AcademieiNaţionale de Ştiinţe a SUA.Voiculescu, Marioara(1889, Bucureşti – 3.03.1976, Bucureşti)Actriţă şi regizoare. A absolvit Institutul deTeatru din Bucureşti. Societară a TeatruluiNaţional de la 19 ani, profesoară la Institutulde Teatru. Remarcabilă în rolurile detragedie: Viorica, Spionul, Răzbunarea, Fedora,Dragoste de marinar, Amorurile unei prinţese,Dragoste la mânăstire; regie: Viorica, Spionul,Răzbunarea, Detectiv şi apaş, Urgia cerească ş.a.Voiculescu, Marin Gh.(3.08.1913, Giurgiu – 4.07.1991, Bucureşti)Medic. A absolvit Facultatea de Medicină laBucureşti. Profesor şi decan la Facultatea deMedicină Generală a Institutului de Medicinăşi Farmacie din Bucureşti. Contribuţiiîn domeniul patogeniei, tratamentului şiepidemiologiei bolilor infecto-contagioase.Lucrări: Contribuţiuni la studiul febrei tifoide,1941; Tifosul exantematic, 1949; Ce trebuie săştim despre hepatita epidemică, 1955; Virozelerespiratorii, 1963; Hepatita virală, 1977.Membru al Academiei de Ştiinţe Medicaledin România, al Societăţii Regale de Medicinădin Londra, al Societăţii de PatologieComparată din Paris, al Academiei de Medicinădin Paris. Membru titular al AcademieiRomâne (1990). Distins cu Ordinul MeritulŞtiinţific în România şi Ordinul San Carlosal preşedintelui Republicii Columbia.Voiculescu, Vasilenume la naştere Vasile Costache Voicun(27.11.1884, Pârscov, jud. Buzău –26.04.1963, Bucureşti)Medic şi scriitor. A absolvit Medicina laBucureşti şi a practicat-o. Arestat (1958),a făcut cinci ani închisoare pentru unpresupus complot politic. A fost prieten cuUrmuz. A scris poezii care evoluează de laeminescianism la tenta religioasă: Poezii,1916; Poeme cu îngeri, 1927; Destin, 1933;Întrezăriri, 1939; Ultimele sonete închipuite alelui William Shakespeare în traducere imaginarăde Vasile Voiculescu, 1964. Proza, publicatăpostum, are caracter mitic şi fantastic:Povestiri, 1966; Zahei orbul, 1970. Teatrul săuîmbină, de asemenea, realul cu fantasticul:La pragul minunii, 1932. Membru post-mortemal Academiei Române (1993).Voiculescu, Vlad(1913, Târgu Jiu – 22.02.2001, Bucureşti)Medic neurolog. Tată al lui Dan Virgil V.A urmat cursurile Facultăţii de MedicinăENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 824 31.10.2011 17:30:09

din Bucureşti şi apoi a urcat toate trepteleierarhiei universitare, devenind, în 1967,profesor la Clinica de neurologie a Institutuluide Medicină şi Farmacie din Bucureşti.În paralel cu activitatea universitară adesfăşurat o bogată activitate de cercetarela Institutul de Neurologie al AcademieiRomâne, al cărui director a devenit în1978, abordând teme interdisciplinareîn domeniul epilepsiei, bolilor vascularecerebrale, în studiul etiopatogeniei şi diagnosticuluihemoragiilor cerebrale, în bolileneuromusculare, precum şi în problemelede bază ale neurofiziologiei. Rezultatelecercetărilor sale au fost publicate în peste170 de lucrări, studii şi articole, apăruteîn ţară şi străinătate. Examinarea clinicăa unui bolnav, consideraţiile despre localizare,reflecţiile de diagnostic diferenţial,argumentarea unui diagnostic final au fostale unui profesor prin excelenţă, care ştia săexplice succint, simplu, clar cele mai complicatemecanisme etiopatogene. Membrutitular al Academiei Române (1991). A fostales membru al Royal Society of Medicine(Londra), Société Française de Neurologie,membru de onoare al Academiei de ŞtiinţeMedicale din România.Voinea, Radu P.(24.05.1923, Craiova – 12.05.2010, Bucureşti)Inginer. În perioada 1941–1946 a urmatc ursurile Secţiei de construcţii a Politehniciidin Bucureşti, obţinând în 1946 diploma deinginer constructor. În 1949 şi-a susţinutteza de doctorat cu titlul „Contribuţii lastudiul stabilităţii elastice a sistemelor staticnedeterminate“. A obţinut titlul ştiinţificde doctor inginer cu Magna Cum Laude,care i-a fost echivalat în 1963 de MinisterulÎnvăţământului cu titlul de doctor docent.În perioada 1964–1967 a fost prorector alInstitutului Politehnic din Bucureşti, iar înperioada 1972–1981 rectorul institutului.Activitatea ştiinţifică se concretizează în tratate,lucrări ştiinţifice publicate în volume,articole ştiinţifice publicate în reviste despecialitate din ţară şi străinătate, comunicăripublicate în volumele unor manifestăriştiinţifice internaţionale şi naţionale,manuale didactice şi culegeri de problemepublicate în edituri didactice în mai multeediţii etc. În cadrul activităţii de cercetareştiinţifică au fost abordate probleme demecanică teoretică, de teoria mecanismelor,de stabilitate elastică şi de dinamica autovehiculelorşi maşinilor. În 1972 a obţinuttitlul de Profesor Emerit, iar în 1974 titlulde Om de Ştiinţă Emerit. În 1987 a fost alesVoinescuRadu P. VoineaIonel Voineagmembru titular al Academiei Europene deArte, Ştiinţe şi Litere. Preşedinte al Academieide Ştiinţe Tehnice din România.Membru al Academiei Române (1974). Preşedinteal Academiei Române, 1984–1990.Voineag, Ionel(1.11.1950, Brăila)Tenor. A absolvit Conservatorul la Iaşi.Solist al Operei Naţionale din Iaşi, apoidin Bucureşti. Profesor la Universitatea deMuzică din Bucureşti. A cântat pe marilescene ale lumii din Italia, Japonia, Franţa,Bulgaria, Spania, Grecia, Portugalia, URSS,Ungaria, Coreea de Nord şi de Sud, Polonia,Olanda, Belgia, Ceholovacia, Marea Britanie,Iugoslavia, Germania de Vest şi de Est,Luxemburg, Elveţia, Austria. Repertoriu:Boema de Puccini, Aida, Macbeth, Nabucco,Traviata de Verdi, Flautul fermecat, Răpireadin Serai de Mozart, Carmen de Bizet, Oedipde Enescu, Decebal de Gh. Dumitrescu,Luceafărul de N. Bretan. A interpretat numeroaseroluri de operetă şi lieduri. Laureatal concursurilor internaţionale de canto dela Sofia (1978), Barcelona (1979), Ostende,Belgia (1980, Marele Premiu). Medalia deAur la Festivalul George Enescu (1998).Distins cu Ordinul Meritul Cultural în gradde Comandor (2004).Voinescu II, Ioan(1812, Bucureşti – 31.12.1855, Pau, Franţa)Publicist. A făcut studii militare la Bucureşti.Paşoptist. Membru al societății secrete Frăţia(1843) alături de N. Bălcescu În casa lui auavut loc întâlnirile clandestine ale revoluţionarilor.Membru în Guvernul Provizoriu.Ca publicist a colaborat la Dacia literară, Propăşirea,România viitoare, România literară ş.a.După înfrângerea revoluţiei a fost expulzatşi s-a refugiat în Franţa. Lucrări: Cugetăriasupra teatrului, 1836; Şarlatanul în mască deliterat, 1844; Arabescuri. O călătorie pe Dunăreîn ghimie, Paris, 1853.825ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 825 31.10.2011 17:30:09

VoinovDimitrie Voinov Ştefan Voitec Veaceslav Volghin826Voinov, Dimitrie(6.02.1867, Focşani – 7.07.1951, Bucureşti)Biolog, zoolog, histolog, citolog. A absolvitşcoala primară la Focşani, după care s-aînscris la Liceul Internat din Iaşi, unde a fostcoleg cu Emil Racoviţă şi Grigore Antipa. Laştiinţe naturale l-a avut profesor pe GrigoreCobălcescu, care i-a stimulat pasiunea pentrubiologie. După obţinerea bacalaureatuluia plecat la Paris pentru a se specializa îndomeniul biologiei, alături de Emil Racoviţă,Paul Bujor şi Ion Cantacuzino. La Sorbonas-a specializat în biologie (zoologie). În 1891,după susţinerea examenului de licenţă şi doiani de specializare, a revenit în ţară, unde aocupat Catedra de zoologie şi morfologieanimală a Facultăţii de Ştiinte de la Universitateadin Bucureşti, pe care a deţinut-opână în 1937. Fondatorul şcolii româneşti decitologie. A militat pentru dezvoltarea mişcăriiştiinţifice în România, în cadrul SocietăţiiRomâne de Ştiinţe, fiind vicepreşedinteal Secţiei de ştiinţe naturale şi, ulterior,preşedinte al acestei instituţii. A demonstratexistenţa a trei constituenţi celulari(protoplasmatici): condriomul, vacuomulşi sistemul golgian. Primul în lume carea descoperit aneuploidia sau polisomia laanimale. În 1902 a început seria cercetărilorcitologice, pe care le-a continuat timp detrei decenii. Lucrări: Principii de microscopie(1906), Mitocondriile (1916), Problema biologicăa diferenţierii sexelor (1929). Membru al AcademieiRomâne (1927).Voitec, Ştefan(19.06.1900, Corabia – 4.12.1984, Bucureşti)Om politic, jurnalist. A absolvit Facultateade Ştiinţe, Secţia fizică, la Universitateadin Bucureşti. Profesor de liceu la Bucureşti,a intrat în rândurile Partidului SocialDemocrat, aripa Titel Petrescu. A fostMembru al Partidului Socialist Romândin 1918, secretar între 1939 şi 1944, apoisecretar general al PSD (1944–1948). A fostmembru în comitetul executiv al PartiduluiSocial-Democrat; fusese ministru al EducaţieiNaţionale încă din vremea guvernelorprezidate de Nicolae Rădescu şi C. Sănătescu(de la 4 noiembrie 1944). Va ocupaacelaşi portofoliu, însă la conducerea guvernuluise afla deja Petru Groza (din 6 martie1945). A fost unul dintre liderii PSD care auacceptat unificarea cu PCR în anul 1948,contribuind la crearea Partidului MuncitorescRomân (din 1965 redenumit PartidulComunist Român). După congresul deunificare al PSD cu PCR (1948) a devenitmembru al CC al PCR. A îndeplinit succesivfuncţiile de vicepreşedinte al Consiliului deMiniştri (1948–1949, 1956–1961), ministrual Comerţului Interior (1955–1956) şi alIndustriei Bunurilor de Consum (1957–1959). A fost şi vicepreşedinte al Consiliuluide Stat (1961–1965, 1974–1984), preşedinteal Marii Adunări Naţionale (Parlamentulperioadei socialiste, 1961–1974).Volkers, Emil(1831, Birckenfeld, Germania –1905, Düsseldorf, Germania)Pictor. A început Academia de Belle Artela Dresda, ca elev al lui Ritsche şi Schnorrvon Carolsfeld, şi a terminat-o la München,ca elev al fraţilor Albrecht şi Franz Adam.A fost adus în ţară de Carol I pentru a imortalizamanevrele militare de la Cotroceni(1869) şi de la Buzău (1874) ale armateiromâne. Toate litografiile au fost tipărite laDüsseldorf. În plus, a realizat portrete deţărani români de la Dunăre, peisaje de satşi de câmpie, lăutari, scene de familie, depetrecere, jandarmi. Cele mai cunoscutelucrări ale sale au rămas până astăzi Ţăraniiromâni mergând la târg (muzeul din Wiesbaden)şi Familia de ţigani (muzeul din Köln).Volghin, Veaceslav(1879, Belarus – 1962, Moscova)Specialist în ştiinţe sociale. Rus ca etnie.A absolvit Universitatea la Minsk. ProfesorENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 826 31.10.2011 17:30:10

VornicescuMihai Volontir Leon Volovici David Voniga Nestor Vornicescuşi rector (1920) al Universităţii din Moscova,a lucrat la Agitaţie şi Propagandă înCC al PCUS. Membru şi vicepreşedinteal Academiei de Ştiinţe a URSS, a fosttrimis în 1946, prin rezoluţie de partid, săîntemeieze o bază de cercetări, în principalcu profil agricol, în Republica Moldova(RSSM), ca parte a Academiei URSS. Iniţialaceastă bază a inclus Institutul de CercetăriŞtiinţifice în domeniul Istoriei, Limbii şiLiteraturii, sectoarele de geologie, botanică,viticultură şi pomicultură, pedologie,zoologie, energetică, precum şi grupul demanagement al apelor, economie şi geografie.A condus această bază până la transformareaei în filiala RSSM a Academiei deŞtiinţe a URSS, în 1949, când conducerea afost preluată de P. Baranov.Volontir, Mihai(9.03.1934, Glinjeni, Basarabia)Actor. A absolvit Şcoala Pedagogică dinOrhei. Actor la teatrul din Bălţi. Interpreteazăroluri pentru Moldova Film, dar şipentru studiouri din Federaţia Rusă. Filmografie:Se caută un paznic, 1967; Aceastăclipă, 1968; Singur în faţa dragostei, 1969; Zeceierni pentru o vară, 1969; Povârnişul, 1970; Alpatrulea (Mosfilm), 1972; Acest dulce cuvânt –libertate (Mosfilm), 1972; Dimitrie Cantemir,1973; Podurile, 1973; Bărbaţii încărunţesc detineri, 1974; Nu crede ţipătului păsării de noapte,1976; Povestea lui Făt-Frumos, 1977; Rădăcinilevieţii, 1978; Fii fericită, Iulia!, 1983; Ţiganul(Ekran), 1984. Distins cu Premiul Naţionalal Moldovei (1971), Premiul Naţional alURSS (1980), Premiul Fraţii Vasiliev, URSS(1980). Artist al Poporului, 1984.Volovici, Leon(10.08.1938, Iaşi)Istoric. Evreu ca etnie. Cercetător la Institutulde Lingvistică din Iaşi, apoi la InstitutulYad Vashem pentru studierea Holocaustuluide la Ierusalim. Director de cercetarela Centrul Internaţional pentru StudiulAntisemitismului al Universităţii Evreieştidin Ierusalim. Este unul dintre iniţiatoriiSocietăţii de Studii Benjamin Fondane(Paris şi Ierusalim) şi membru în comitetulde redacţie al revistei Cahiers Benjamin Fondane.Lucrări: Nationalist Ideology and Antisemitism:The Case of Romanian Intellectuals in the30s (1991); Ideologia naţionalistă şi problemaevreiască: eseu despre formele antisemitismuluiintelectual în România anilor ‘30 (1995);Antisemitism in Postcommunist Eastern Europe:A Marginal or Central Issue? (1994); De la Iaşila Ierusalim şi înapoi (2007).Voniga, David(8.11.1867, Gyula, Ungaria –31.10.1933, Giroc, lângă Timişoara)Preot, poet, publicist. Studii teologice laArad. Editorul primei reviste în limbaromână – Lumina (1894) – din Gyula. A predatla şcoala în limba română din Gyulaşi la Institutul de Educatoare din Szárvás.A activat în cadrul societăţilor de lecturădin cele două părţi ale Gyulei: Oraşul MareRomânesc şi Oraşul Mic Românesc. Poeziilelui reprezintă un segment de referinţădin istoria literaturii române din Ungaria.Lucrări: Dor şi jale, 1896; Cuvântări bisericeşti,1903; Istorioare biblice, 1908; Mizerie, boală,crime, degenerare, 1910.Vornicescu, Nestor(1.10.1927, Lozova, Basarabia –17.05.2000, Craiova)Mitropolit al Olteniei. Văr cu AntoniePlămădeală. A urmat seminarul monahal lamănăstirea Neamţ (1946–1948) şi seminarulmonahal superior la aceeaşi mănăstire(1948–1951). A urmat Institutul Teologicdin Bucureşti (1951–1955), cursurile dedoctorat în teologie la acelaşi institut(1955–1958) şi cursuri post-universitare laBossey şi Geneva în Elveţia (1969–1970).Doctoratul şi l-a luat la Bucureşti în 1983.827ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 827 31.10.2011 17:30:10

828A fost hirotonisit ieromonah şi a slujit capreot la catedrala episcopală din Iaşi (1958–1962), fiind şi bibliotecar al Mitropolieide acolo. A fost numit stareţ al mănăstiriiSf. Ioan cel Nou de la Suceava (1960–1966.Arhimandrit din 1962, stareţ al mănăstiriiNeamţ (1966–1970). Din 1978 a devenitmitropolit al Olteniei. A participat la multecongrese, simpozioane şi alte întruniriinternaţionale la Madrid, Helsinki, Moscova,Sofia, Ierusalim, Budapesta, Praga,Varşovia, Atena, Kiev, New York, Sydney,New Delhi, Noua Zeelandă etc. A susţinutşi desfăşurat acţiuni filantropice în cadruleparhiei. A fost distins cu Ordinul CruceaSfântului Mormânt al Patriarhiei Ierusalimului,cu Ordinul Sfinţii Apostoli Petru şiPavel al Patriarhiei Antiohiei, cu OrdinulSf. Andrei al Patriarhiei Constantinopolului,cu Ordinul Sf. Sofronie Vraceanski alPatriarhiei Bulgare, cu Ordinul Sf. Vladimiral Patriarhiei Moscovei, cu Ordinul Sf. Serghiede Radonej al Bisericii Ortodoxe dinPolonia, cu Medalia Sf. Marcu a PatriarhieiAlexandriei, cu Ordinul Sf. Constantin celMare al primăriei Romei. A fost preşedinteal Comisiei sinodale pentru canonizareasfinţilor români şi preşedinte al ComisieiNaţionale Române de Istorie Eclesiastică şiComparată. În 1996 a fost ales membru deonoare al Academiei Române.Vorobchievici, Isidor(6.05.1836, Cernăuţi, Bucovina de Nord –18.09.1903, Cernăuţi)Compozitor. A absolvit Institutul Teologicla Cernăuţi şi Conservatorul la Viena.A fost profesor de muzică şi cântare coralăla Institutul Teologic din Cernăuţi. A fostprofesorul lui Ciprian Porumbescu, EusebiuMandicevschi, Tudor Flondor, IlarieV oronca, Mihai Ursuleac (tatăl VioricăiUrsuleac). A compus muzică (cântări liturgice,coruri lumeşti, coruri religioase, lieduripe versuri de Eminescu şi Vasile Alecsandri)şi a scris lucrări muzicale: Colecţiune de cântecepentru şcolile poporale, 1870; Kurze allgemaineMusiklehre für Schule und Haus, 1871; Armonia.Colecţiune de coruri, 1887; Cântări liturgicepentru cor bărbătesc, 1887; Cântări liturgicepentru cor mixt, 1890; Cântări liturgice pentrudouă voci egale, 1896.Voronca, Ilarienume la naştere Eduard Marcus(18.12.1903, Brăila – 5.04.1946, Paris)Poet. A fost descoperit la cenaclul Sburătorulde E. Lovinescu, acela care i-a şi datpseudonimul literar. Avangardist. A editatrevistele 75HP şi Integral (Bucureşti).VorobchieviciIsidor VorobchieviciIlarie VoroncaNaturalizat francez în 1938, a făcut parte dinmişcarea de rezistenţă antifascistă. A făcut„pictopoezie“ suprarealistă: Brăţara nopţilor,1923, Bucureşti şi Paris, 1927; şi dadaistă:Invitaţie la bal, 1931; Amitié des choses, 1937;Beauté de ce monde, 1939; Les chants du Mort,1947 (postum).Voronin, Vladimir(25.05.1941, Corjova, Republica Moldova)Preşedinte al Republicii Moldova. În1961 a absolvit Tehnicumul Cooperatistdin Chişinău, în 1971 Institutul Unionalpentru Industria Alimentară, în 1983 Academiade Ştiinţe Sociale de pe lângă CC alPCUS şi în 1991 Academia MinisteruluiAfacerilor Interne al URSS. Are gradul degeneral-maior. Activitatea şi-a început-oîn 1961 la brutăria din satul Criuleni. Din1966 până în 1971 a fost director al Fabriciide Pâine din Dubăsari. În următorii zeceani a activat în organele administrative destat: comitetele executive raionale Dubăsarişi Ungheni, Comitetul Executiv OrăşenescUngheni. Din 1983 până în 1985 a fostinspector, şef adjunct al Secţiei organizare aCC al PCM. În 1985 a devenit şef de secţiela Consiliul de Miniştri al RSSM. Din 1985până în 1989 a fost prim-secretar al ComitetuluiOrăşenesc Bender al PCM. Între 1989şi 1990 a fost ministru al Afacerilor Interneal RSSM. În 1993, copreşedinte al Comitetuluiorganizatoric al Partidului Comuniştilordin Republica Moldova. În 1994,prim-secretar al CC al PCRM. Deputat înSovietul Suprem al RSSM şi în ParlamentulRepublicii Moldova. La 4 aprilie 2001 esteales preşedinte al Republicii Moldova dinpartea Partidului Comuniştilor şi deţineaceastă funcţie până în 2009.Vrabie, Gheorghe(8.04.1908, Gârdeşti, com. Stâncăşeni,azi Voineşti, jud. Vaslui – 19.07.1991, Bucureşti)Folclorist. A absolvit Literele şi Filosofiala Bucureşti, doctoratul la Berlin (bursăENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 828 31.10.2011 17:30:10

VronschihGeorge Vraca Alexander Vraciu Gheorghe VrănceanuHumboldt). Profesor la Institutul dePedagogie din Piteşti şi preşedinte al AsociaţieiFolclorului Argeşean (1966–1973).A conferenţiat despre folclorul românesc laMoscova, Atena, Paris, Novi Sad, Helsinki,Darmstadt, Edinbourgh. Lucrări: Folclorul.Obiect, principii, metodă, 1947; Balada popularăromână, 1966; Folcloristica română, 1968;Folclorul. Obiect, principii, metodă, categorii,1970; Structura poetică a basmului, 1975; PoeticaMioriţei, 1984. Premiul Herder al Universităţiidin Viena (1987).Vraca, George(25.11.1896, Bucureşti – 17.04.1964, Bucureşti)Actor. Aromân. A absolvit cursurile Conservatoruluide Artă Dramatică. Actor laTeatrul Armatei (viitorul Teatru Nottara) şiTeatrul Naţional din Bucureşti. S-a remarcatprin interpretarea unor roluri principaledin repertoriul clasic şi modern, universalşi naţional în: Hamlet, Visul unei nopţi de vară,Cum vă place, Neguţătorul din Veneţia, Macbeth,Richard al III-lea de Shakespeare, Dinjale se întrupează Electra de Eugene O’Neil,Vlaicu-Vodă de Alexandru Davila, FântânaBlanduziei de Vasile Alecsandri etc. Interpretărilelui excelau prin adâncimea înţelegeriirolului, distincţia şi eleganţa ţinutei, gesticasobră şi dicţia exemplară. A fost director deteatru, animator, conducător de colectiveartistice. Ca actor de cimena s-a remarcatîn filmul Tudor. A primit titlul de Artist alPoporului. O stradă din Bucureşti îi poartănumele.Vraciu, Alexander(2.11.1918, Chicago, Indiana)Pilot. Născut din imigranţi români, a copilăritla bunicii săi în România. A absolvitUniversitatea DePauw şi s-a înscris în USNavy, ca pilot, în 1942. A luptat în al DoileaRăzboi Mondial în escadrila comandoruluiEdward H. O’Hare ca pilot pe nava de războiUSS Independence, apoi Lexington, a V-anavă ca mărime a Marinei Militare a SUA.A pilotat un V16 şi a doborât şase bombardierejaponeze deasupra Filipinelor. Erasupranumit Fantoma Albastră, iar flotiladin care făcea parte, Vulturul Urlător. Dupărăzboi a fost pilot de încercare şi profesorîn programul Naval Air Reserve pentruformarea de piloţi de vânătoare. S-a retrasdin activitate în 1995. În 2006 s-a retras înCalifornia, unde se află cei trei fii şi douăfiice ale sale.Vrănceanu, Gheorghe(30.06.1900, Valea Hogei, com. Lipova,jud. Bacău – 27.04.1979, Bucureşti)Matematician. Familie originară din ŢaraVrancei. A absolvit Facultatea de Ştiinţela Universitatea din Iaşi. Specializare laRoma, în SUA, Franţa, Elveţia ca bursieral Fundaţiilor V. Adamachi şi Rockefeller.Profesor la Universitatea din Cernăuţi,apoi la Facultatea de Ştiinţe şi Facultateade Matematică a Universităţii dinBucureşti. Creator al şcolii moderne degeometrie diferenţială, a introdus conceptenoi în studiul spaţiilor geometrice,care-i poartă numele: Geometrie analitică,proiectivă şi diferenţială; Geometrie euclidiană,geometrii neeuclidiene, teoria relativităţii, 1961;Geometrie diferenţială globală, 1973. Studiiasupra teoriei numerelor, problemelor demecanică cerească şi de mecanică pură:Introducere în teoria relativităţii, Probleme decercetare operaţională. Membru al Societăţiide Matematică din Franţa şi SUA. Membrual Academiei Române (1955).Vronschih, Mihail(25.06.1941, Palanca, jud. Tighina, Basarabia)Agronom. Rus ca etnie. A absolvit InstitutulAgricol din Chişinău. A fost agronom-şefde colhoz, în care timp s-a specializat laInstitutul Unional de Ocrotire a Plantelordin Leningrad. A lucrat la Institutul de Cercetăripentru Culturile de Câmp din Bălţi,829ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 829 31.10.2011 17:30:10

830Mihail VronschihTraian Vuiaunde a devenit director. Are contribuţii laelaborarea metodei de prog nozare a situaţieifitosanitare în agrocenozele culturilor agricoleconform principiilor analizei sistemelorpe baza matricelor lui Şatihin şi metodelorcomputerizate. Are 9 brevete de invenţie şieste coautor la 11 soiuri de hibrizi de culturiagricole, dintre care 7 sunt omologate.Distins cu Ordinul Insigna de Onoare şiOrdinul Republicii. Membru corespondental Academiei de Ştiinţe din Moldova.Vuia, Traian(18.08.1872, Surducul Mic, azi Traian Vuia,jud. Timiş – 3.09.1950, Bucureşti)Inventator, pionier al aviaţiei. În 1906 arealizat primul zbor autopropulsat (fărăcatapulte sau alte mijloace exterioare) cu unaparat mai greu decât aerul. Între 1884 şi1892 urmează şcoala la Lugoj. Aici petrecemult timp în mijlocul familiei lui CoriolanBrediceanu, care-l va sfătui, ajuta şi încurajamai târziu în cariera sa. În 1892 pleacă laBudapesta pentru a se înscrie la Politehnică.A urmat un an cursurile Politehnicii,Secţia mecanică. Neavând destui bani, se vaînscrie la Drept şi va practica în birouri deavocaţi din Banat pentru a-şi putea asiguramijloacele de trai. Astfel, o bună parte dinstudenţia lui Vuia este deviată de la adevăratelelui aspiraţii şi aptitudini. În 1901 îşi iadoctoratul în ştiinţe juridice cu teza: „Militarismşi industrialism, regimul de Statusşi contractus“. Întors la Lugoj, continuă săstudieze problema zborului uman şi începesă-şi construiască primul aparat, pe care-lnumeşte aeroplan-automobil. Din cauza lipsurilorfinanciare, nu reuşeşte să-şi ducăla capăt proiectul şi decide în schimb săplece la Paris, în iulie 1902, la Victor Tatin,un cunoscut teoretician care construise în1879 un model experimental de aeroplan.Tatin este imediat interesat de proiect.Continuă să-şi promoveze proiectul şi-l trimiteAcademiei de Ştiinţe de la Paris pe 16Vuiafebruarie 1903, prezentând posibilitatea dea zbura cu un aparat mai greu decât aerul,cât şi procedura de decolare. Se înscrie pentruun brevet, acordat pe 17 august 1903şi publicat pe 16 octombrie 1903. Invenţiabrevetată se numeşte aeroplan automobil.Aparatul este gata în decembrie, după ce ise montează motorul, şi este numit Vuia I.Avea prevăzută o greutate totală de 250 kg,o suprafaţă portantă de 14 m² şi un motorde 20 CP. Primele experimente au începutîn 1905, ca pentru un automobil, cu aripiledemontate, pentru a căpăta experienţă înmanevrarea lui. Pe 18 martie 1906, la Montesson,lângă Paris, aparatul Vuia I a zburatpentru prima dată. După o acceleraţie pe odistanţă de 50 de metri, aparatul s-a ridicatla o înălţime de aproape un metru, peo distanţă de 12 m, după care elicele s-auoprit şi avionul a aterizat. În continuare vamai breveta şi construi diferite invenţii, spreexemplu un generator de aburi, în 1925,sau două elicoptere, între 1918 şi 1922.A fost ales membru de onoare al AcademieiRomâne (1946). Astăzi Aeroportul InternaţionalTimişoara îi poartă numele.Vulcan, Iosif(31.03.1841, Holod, jud. Bihor –8.12.1907, Oradea)Scriitor. Greco-catolic. Din familia luiSamuil Vulcan. A absolvit gimnaziul laOradea, Dreptul la Pesta. În iunie 1865pune temeliile unei reviste, cu numeleFamilia, al cărei program era de a răspândicultura română în Transilvania. Acolo adebutat Mihai Eminescu, elev din Cernăuţi,în februarie 1866, cu poezia De-aş avea.A fost animator de seamă al vieţii literareşi culturale din Transilvania. Întemeietor alteatrului din Braşov şi al Societăţii Românede Teatru de la Budapesta (1869). A scrisversuri: Lira mea, 1883; teatru: Ştefan Vodăcel Tânăr, 1893; şi proză: Panteonul român,1869; Novele, 1872–1874; Ranele naţiunii,3 vol., 1887. Eminescu i-a tipărit la CernăuţiLepturariul românesc. A tradus dinAl. Dumas tatăl şi din Jules Verne. Membrual Academiei Române (1893).Vulcan, Samuil(31.08.1758, Blaj – 25.12.1839, Oradea)Cărturar. A studiat la Blaj, Oradea şi Viena.A fost vicerector al seminarului din Lemberg(Lvov, Polonia), episcop greco-catolicde Oradea (din 1807). A sprijinit material şimoral editarea Lexiconului românesc-latinescunguresc-nemţescde la Buda, 1825.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 830 31.10.2011 17:30:10

VulpeIosif Vulcan Samuil Vulcan Mircea Vulcănescu Alexandru VulpeVulcănescu, Mircea(3.03.1904, Bucureşti – 28.10.1952, Aiud)Filosof. A absolvit Facultatea de Litere şiFilosofie şi Facultatea de Drept la Universitateadin Bucureşti. Elev al lui Dimitrie Gustişi Nae Ionescu. A făcut parte din grupareaculturală Criterion (1931). Director generalal vămilor (1935-1937), director al DatorieiPublice în Ministerul Finanţelor, preşedinteal Casei Autonome a Fondului ApărăriiNaţionale. Lucrări: Teoria şi sociologia vieţiieconomice. Prolegomene la studiul morfologieieconomice a unui sat (1932); În ceasul al 11-lea(1932); Cele două Românii (1932); Gospodăriaţărănească şi cooperaţia (1933); Războiul pentruîntregirea neamului (1938); Înfăţişarea socială adouă judeţe (1938); Dimensiunea românească aexistenţei (1943). Arestat în 1946 şi condamnatcu verdictul criminal de război. A muritîn închisoare.Vulcănescu, Romulus(23.02.1912, Bucureşti – 9.11.1999, Bucureşti)Etnolog, folclorist, sociolog. A absolvitLiterele şi Filosofia la Bucureşti. Elev allui Dimitrie Gusti. Profesor de filosofie ladiverse licee. Şef de secţie la Institutul deEtnografie şi Folclor din Bucureşti. A coordonatgrupurile de cercetători care au investigatîn profunzime zona Porţilor de Fierînainte de marea mutaţie ce avea să rezulteprin construirea Complexului Hidroenergeticşi de Navigaţie. Membru al mai multorsocietăţi de sociologie şi folclor: Paris, Roma,Londra. Lucrări: Scurtă privire asupra mitologieiromâne, 1937; Troiţa, insemn solar, 1943;Caractere înrudite între portul popular românşi slovac, 1962; Cartografierea etnografică atranshumanţei în Oltenia de Vest, 1964; Metodade investigaţie etnologică în zona Porţile de Fier,1968; Rolul etnologiei în procesul autocunoaşteriiculturale, 1969; L’écho des quelques monumentsmégalithiques dans le paléofolklore et le folkloreroumain, 1971; Toponimie mitică românească,1974; Istoria etnologiei române, 1975; Isvoarede cultură, 1988. Membru de onoare al AcademieiRomâne (1990).Vulcu, Sorin(9.06.1939, Petreşti, jud. Alba)Compozitor. A absolvit Conservatorul laBucureşti ca elev al lui Ioan D. Chirescu,Paul Constantinescu. Specializare la Darmstadtcu Iannis Xenakis şi Karlheinz Stockhausen.Cadru didactic la Conservatorul dinBucureşti şi şef al studioului electro-acustical Conservatorului. Lucrările sale au fostcântate la Paris, Darmstadt, Praga, Budapestaşi la Festivalul Toamna Muzicală de laVarşovia (1977). Compune muzică pentruscenă şi coral simfonică: Multisonuri mioriticeII, 1975; Cicloide I, II, III, pentru clarinet însi bemol, clarinet în mi bemol, saxofon bariton,pian, orgă şi bandă magnetică, 1970–1974;Epica Magna, 1979; Cantata Bucuriei, 1980.Laureat al Premiului Uniunii Compozitorilordin România şi premiul al II-lea laConcursul de compoziţie corală de la Tours,Franţa (1980).Vulovici, Nicolae(8.06.1877, Calafat, jud. Dolj –8.09.1916, Miercurea-Ciuc, jud. Harghita)Căpitan, erou, scriitor. A fost căpitan înRegimentul 15 Infanterie Piatra Neamţ şi acăzut în luptă, în Transilvania. A scris versuripentru ridicarea moralului trupelor.Vulpe, Alexandru(16.06.1931, Bucureşti)Istoric şi arheolog. Fiu al lui Radu V.A absolvit Facultatea de Istorie la Universitateadin Bucureşti. Director al Institutuluide Arheologie şi profesor la Facultatea deIstorie a Universităţii din Bucureşti. A condusmai multe şantiere arheologice (Costişa,Brad, Tigveni, Susani, Davideşti, Popeşti,Năeni ş.a.) şi a adus contribuţii legate deepoca metalelor. Lucrări: Cu privire la periodizareaEpocii Bronzului în Moldova, 1961; Les831ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 831 31.10.2011 17:30:11

832phases de la civilisation de Tei, 1964; Äxte undBeile in Rumänien, 2 vol., 1970, 1975; Cetateadacică de la Polovragi, 1974; Limita de vest aSciţiei la Herodot, 1986; Geto-dacii în istoriamilitară a lumii antice, 1987; Spaţiul egeo-anatolianşi Europa sud-estică în lumina unei revizuiria cronologiei epocii bronzului, 1997. Coautoral Dicţionarului de istorie veche al României,1978. Membru corespondent al InstitutuluiArheologic German. Membru corespondental Academiei Române (1996).Vulpe, Radu(29.12.1899, Albeşti, jud. Ialomiţa –1982, Bucureşti)Istoric şi arheolog. Tată al lui AlexandruV. A absolvit Istoria şi Arheologia la Universitateadin Bucureşti. Elev al lui VasilePârvan. A fost profesor la Universitateadin Iaşi, apoi din Bucureşti şi director alMuzeului de Antichităţi din Bucureşti.Epurat în 1944, a lucrat în cercetare.A făcut săpături arheologice în Moldova(Poiana, lângă Tecuci, Piatra Şoimului[fost Calu᾿] şi Izvoare jud. Neamţ). A fostunul dintre organizatorii celui de-al II-leaCongres Internaţional de Tracologie,Bucureşti, 1976. Lucrări: Histoire anciennede la Dobroudja, 1938; Izvoare, 1957; Aşezărigetice în Muntenia, 1966; Vechi focare de civilizaţie:Istria, Tomis, Callatis, 1968; Romanii laDunărea de Jos, împreună cu Ioan Barnea,2 vol., 1968; Epoca lui Traian, 1976; Columnalui Traian, monument al etnogenezei românilor,1988; Piroboridava: aşezarea Geto-Dacică de laPoiana, 2003. A editat Dacia preistorică a luiNicolae Densușianu, 1972.Vulpescu, Ileana(21.05.1932, Bratovoeşti, jud. Dolj)Prozatoare. Soţie a lui Romulus V. A absolvitFacultatea de Limba şi Literatura Românăla Universitatea din Bucureşti. Cercetător laInstitutul de Lingvistică din Bucureşti, apoiliber-profesionistă. A scris proză inspiratădin propria experienţă existenţială, dar şiVulpeIleana VulpescuRomulus Vulpescucu referire la condiţia morală a societăţiiromâneşti. Lucrări: Rămas-bun, 1975; Artaconversaţiei, 1980; Sărută pământul acesta,1987; Rămas bun casei părinteşti, 1990; Candidaţiila fericire, 2002; De-amor, de-amar, de inimăalbastră, 2005; Viaţă, viaţă, legată cu aţă, 2007.Vulpescu, Romulus(5.04.1933, Oradea, jud. Bihor)Scriitor. Soţ al Ilenei V. A absolvit Facultateade Limba şi Literatura Română laUniversitatea din Bucureşti. Funcţionar laUniunea Scriitorilor din România. După1989, senator al Partidului România Mare înParlamentul României şi membru al ConsiliuluiNaţional al Audiovizualului. Lucrări:Proză – Exerciţii de stil (proză şi teatru), 1967;Procesul Caragiale-Caion (teatru-document),1973; Arte & meserie, 1979; Armura noastră –cartea (30 de poezii scrise şi rostite de autor),disc cu versuri proprii, Electrecord, 1986;Hâncu – ba! (două volume de polemici, deopinii şi de controverse: Zodia Cacealmalei şiPraznicul puşlamalelor), 2002; Vraiştea, versuri,2004. A tradus din François Villon, Rabelais,Dante Alighieri, Alfred Jarry, Charlesd’Orléans. Laureat al Premiilor FundaţieiRomânia Mare, al Marelui Premiu pentruîntreaga activitate al Ministerului Culturii şiCultelor (1992). I s-a decernat Ordinul ServiciuCredincios în grad de Cavaler (2004).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 832 31.10.2011 17:30:11

WXYWachmann, Ion Andrei(1807, Budapesta – 1863, Bucureşti)Compozitor. German ca etnie. A absolvitConservatorul la Viena. A fost dirijor al TrupeiLirice Theodor Müller din Timişoara,apoi profesor la Şcoala de muzică vocală şiinstrumentală a Societăţii Filarmonice dinBucureşti, dirijor al trupei Costache Caragialedin Bucureşti, al teatrelor naţionale dinBucureşti şi din Craiova. A scris muzică deteatru, opere, vodeviluri, comedii-vodevil,feerii, drame lirice, operete. A transcrispentru pian folclor românesc şi a publicattranscripţiile la Viena: Romania, recueil desdanses et d’airs valaques originaux, transcritspour le piano seul; Bouquet de mélodies valaquesoriginales, transcrites pour le piano seul; L’Echode Valachie, chansons populaires roumaines; LesBords du Danube, Chansons et danses roumaines(patru caiete). Lucrări: opera Braconierul(1832), opera Zamfira (1834), vodevilul Triumfulamorului (1835), opera Manole Meşter.Wallenştein (Wallştein), Carolnume la naştere Carol Vella(1795, Gospic, lângă Zagreb –26.12.1858, Bucureşti)Pictor. Aromân. A preluat numele părinteluisău adoptiv. A absolvit Academia de ArteFrumoase la Viena. A profesat la şcoliledin Craiova, apoi a fondat o galerie de artăîn Bucureşti (1851). S-a făcut remarcat înpictura cu subiecte de istorie. Lucrări: Luptade la Călugăreni a lui Mihai Viteazul; Jurământullui Mihai, înconjurat de boieri; Întoarcerea PrinţuluiŞtirbei din Viena, Portretul domnitoruluiGrigore Ghica.Wechsler, David(12.01.1896, Lespezi – 2.05.1981, New York)Psiholog. A emigrat copil, cu părinţii, înSUA. A absolvit Columbia University. A fostelevul lui Robert S. Woodworth, CharlesSpearman şi Karl Pearson. A fost psihologul-şefal Spitalului de Psihiatrie Bellevue.A inventat Scala Inteligenţei pentru Adulţi(WAIS), Scala Inteligenţei Preşcolare şi Primare(WPPSI) şi Scala Inteligenţei pentruCopii (WISC), care toate îi poartă numele.Weismüller, Johnny P.nume la naştere János Weissmüller(2.06.1904, Pardani, azi Meghea, jud. Timişoara –20.01.1984, Acapulco)Sportiv şi actor. Evreu după mamă, şvabdupă tată (miner ca profesie). Familia aemigrat în SUA, via Rotterdam, în 1905.A crescut în oraşul Windber, Pennsylvania,apoi la Chicago. A învăţat să înoate în laculMichigan şi a făcut parte de la 12 ani dinechipa YMKA. A câştigat primul titlu la500 m liber, ca amator, în 1921, şi medaliade aur la 400 m liber la Olimpiada de laParis, 1924. Şi-a păstrat titlul la olimpiadade vară din Amsterdam, 1928. În total adeţinut 67 de recorduri naţionale şi internaţionale,inclusiv ca membru al echipeide polo a SUA. Cu începere din 1932 asemnat un contract la Hollywood cu MetroGoldwin Mayer pentru seria de filme Tarzan(şase la număr), după care a semnat pentruColumbia contractul pentru seria de filmeJungle Jim, pentru marele ecran, ca şi pentruteleviziune. Unul dintre fiii săi, JohnnyWeissmüller Jr. (23.09.1940–27.07.2006)a fost de asemenea actor. După 1950 s-aîntors la Chicago şi a înfiinţat o companiede înot. În 1970 a deschis Jocurile Commonwealthde la Londra. În 1973 s-a mutatla Las Vegas, Nevada. Ultimul film în care aapărut a fost Won Ton Ton, the Dog Who SavedHollywood, 1976.Wiesel, Elie, prenume la naştere Eliezer(30.09.1928, Sighetul Marmaţiei)Scriitor şi activist politic. Evreu ca etnie.Deţinut la A usch witz şi Buchenwald în alDoilea Război Mondial. Prieten cu HarryMaiorovici, compozitor. După război a fostplasat într-un orfelinat din Franţa şi le-aregăsit pe cele două surori mai mari. A studiatebraica, a scris în idiş şi în franceză.833ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 833 31.10.2011 17:30:12

WinterhalderDavid Wechsler Johnny P. Weismüller Elie Wiesel Richard Wurmbrand834Prietenia cu François Mauriac l-a făcutsă-şi înţeleagă propria identitate şi condiţiade om. A plecat în SUA în 1955. Profesorla Boston University, la Eckerd College,St. Petersburg, Florida, la Barnard College(de studii iudaice). A mediat numeroasecauze pentru statul Israel: emigrarea evreilordin URSS, a celor din Ethiopia, Raportulasupra Holocaustului din România (2004).Preşedinte al Comisiei Holocaustului laMuzeul Memorial al Holocaustului dinSUA. A scris peste 40 de cărţi de eseuri şificţiune, în centrul atenţiei fiind problemaHolocaustului. Lucrări: Night, 1958; AllRivers Run to the Sea, memorii, 1994; And theSea is Never Full, memorii, 1999. Membrual Academiei Americane de Arte şi Litere(1996). Laureat al Premiului Nobel (1987).Winterhalder, Enric(1808, Viena – 1889, Krutzendorf, Austria)Economist şi compozitor. German ca etnie.Mason. A absolvit studiile economiceşi Academia de Arte la Viena. A venit înŢara Românească în 1829 şi s-a înrolat înarmata română aflată în curs de formare, iardin 1833 la Societatea Filarmonică, undepredă istoria artelor. În 1840 a înfiinţat,împreună cu C.A. Rosetti, o librărie şi otipografie: Rosetti & Winterhalder. A participatla revoluţia de la 1848 şi a înfiinţat,tot cu C.A. Rosetti, Pruncul român. Arestat(1848–1849) şi expulzat din ţară (1852). S-aîntors în 1857 şi a participat la întemeiereaRomâniei Mici. A fost secretar generalla Ministerul de Finanţe (1860–1862).Al.I. Cuza a semnat decretul de întemeiere aCEC (1864) pe baza structurii organizatorice(ca a unei bănci) făcute de el. Acesta devineşi directorul fondator (1865–1866). După1866 ia parte la campania contra lui Cuza şipentru înscăunarea dinastiei regale. A plecatdin ţară în 1869.Wurmbrand, Richard(24.03.1909, Bucureşti –17.02.2001, Glendale, California)Militant creştin (evanghelic). Evreu caetnie. Familia a încercat să plece din ţarăprin Istanbul (avea 9 ani), dar tatăl a muritpe drum. S-au întors în România (avea15 ani). A aderat la PCR, a studiat filosofiamarxistă la Moscova. Arestat de Siguranţă laîntoarcere şi trimis la Doftana. S-a convertitla creştinism în ritul evanghelic împreunăcu soţia sa (1938). Arestat din nou în 1948din cauza apartenenţei la evanghelism (atrecut prin închisorile de la Craiova, Gherla,Canalul Dunăre–Marea Neagră, Văcăreşti,Cluj, Jilava), a fost eliberat la amnistia din1964 şi a plecat în Norvegia ca militant alAlianţei Evreilor Creştini. A ajuns în SUA în1965, trecând prin Marea Britanie. A fondatîn 1967 Lumea Comunistă a lui Iisus, devenitămai apoi Vocea Martirilor, organizaţiecare înglobează creştinii persecutaţi dinfostele ţări comuniste şi din lumea islamică.În 1990 a revenit în România şi a deschiso librărie. Lucrări: Tortured for Christ, 1967;Christ On The Jewish Roads; If Prison WallsCould Speak; Marx & Satan; The Oracles ofGod; With God In Solitary Confinement.Xenakis, Iannis(1922, Brăila – 2001, Paris)Compozitor, arhitect, inginer civil. A copilăritla Brăila. A făcut studii la InstitutulPolitehnic din Atena, studii de compoziţiela Gravesano cu Hermann Scherchen şila Conservatorul Naţional Superior deMuzică din Paris cu Olivier Messiaen.A fost colaborator al lui Le Corbusier cainginer şi arhitect (1947–1960). A luptat înrezistenţa greceasă în cel de-al Doilea RăzboiMondial, a fost condamnat la moarte;refugiat politic în Franţa din 1947. Esteinventatorul conceptului de mase muzicaleENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 834 31.10.2011 17:30:12

XenopolIannis Xenakis A. D. Xenopol Jean Yonnelde muzică stochastică şi muzică simbolică, prinintroducerea calculului probabilităţlorşi a teoriei ansamblurilor în compoziţiamuzicilor instrumentale, electronice şi princomputer, este inventatorul mai multortehnici componistice, constituind linguafranca a avangardei. Arhitect al PavilionuluiPhilips, la Expoziţa Universală de la Bruxelles(1958), şi al altor realizări arhitectoniceprecum Couvent de la Tourette (1955); arealizat compoziţia Polytopes – spectacol desunet şi lumină pentru Pavilionul francezal Expoziţiei de la Montréal (1967), pentruspectacolul Persepolis, pe ruinele Persepolisului,Iran (1971), Polytope în mănăstireaCluny, Paris (1972), Polytope la Mycene, Grecia(1978), Diatope la inaugurarea CentruluiGeorges Pompidou, Paris (1978). Fondator(1965) şi preşedinte (1965) al Centruluide Matematică şi Automatică Muzicală(CEMAMU), Paris; Asociat Music Professorla Universitatea din Indiana, Bloomington(1967–1972); fondator al Centrului pentruMatematică şi Automatică Muzicală(CMAM), Indiana University, Bloomington(1967–1972); cercetător la Centrul Naţionalde Cercetări Ştiinţifice (CNRS) – Paris(1970); Gresham Professor of Music – CityUniversity Londra (1975); profesor la Sorbona,Paris (1972–1989).Xenopol, A(lexandru) D(imitrie)(23/24.03.1847, Iaşi – 27.02.1920, Iaşi)Economist, filosof, istoric. Familie anglosaxonăla origini (Brunswick). Frate cuNicolae X. Este autorul primei mari sintezea istoriei românilor, filosof al istoriei detalie mondială, cel mai mare istoric romândupă Nicolae Iorga. A făcut studii de filosofie,drept şi istorie (1867–1871) la Iaşi,la universitate, culminând cu obţinereadoctoratului în drept la Berlin şi a celui înfilosofie la Giessen, în acelaşi an, 1871. Înambele sale lucrări de susţinere a disertaţieide doctor se arată a fi un adept al modelelorde drept, filosofice şi istorice propuse desavanţii germani. Întors în ţară, a intrat înmagistratură, fiind, în 1872, prim-procuroral tribunalului din Iaşi. În 1878 obţine, princoncurs, Catedra de istorie a românilor laUniversitatea din Iaşi, urmând ca din 1883să renunţe la magistratură, integrându-setotal ca profesor, cercetător, editor, istoric,în viaţa Universităţii din Iaşi. În 1891obţine, tot prin concurs, şi Catedra deistorie universală, la aceeaşi universitate,devenind astfel unul dintre acei intelectualide forţă, capabili să susţină multiple cariereintelectuale. Între 1898 şi 1901 devine rectoral Universităţii din Iaşi. Lucrări: Istoriaromânilor din Dacia Romană, 1888–1893; LaTheorie de l’histoire (Teoria istoriei), 1908. Îndomeniul literaturii a scris istorie literară:Mişcarea literară în România liberă, 1872;Amintiri de călătorie, 1901; Tablouri din natură,1913. A devenit, în 1893, membru titularal Academiei Române, membru de onoareal Societăţii de Arheologie din Bruxelles,apoi a primit acelaşi titlu de la SocietateaAcademică din Cernăuţi, în 1901. A fostales membru al Institutului Internaţionalde Sociologie (1903) şi, respectiv, membrutitular al Academiei de Ştiinţe Morale şiPolitice din Paris (1914), vicepreşedinte alSocietăţii de Sociologie din Paris (1916).Xenopol, Nicolae(11.11.1858, Iaşi – 18.12.1917, Tokio)Economist şi scriitor. Familie anglo-saxonăla origini (Brunswick). Frate cu A.D.X.A absolvit Academia Mihăileană din Iaşi şia studiat dreptul la Liège, Belgia, cu o bursăacordată de Junimea, al cărei membru era.La întoarcere i-a părăsit pe conservatoriijunimişti şi a aderat la facţiunea conservatoarea lui Take Ionescu. A fost şef de835ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 835 31.10.2011 17:30:12

cabinet al lui I.C. Brătianu (1885–1889).A fost însă ministru al Industriei şi Comerţuluiîn al doilea Guvern Titu Maiorescu(1912–1913). Fondator al publicaţiei LeMouvement économique (1904). A fost primulambasador al României în Japonia. A scrisproză satirică, inspirat de Vasile Alecsandri,şi eseuri în spiritul junimist: Păsurile unuiamerican în România (1878–1879), Brazi şiPutregai. Moravuri provinciale române, 1880;Psihologia mulţimei, 1895.Yonnel, Jeannumele la naştere Ionel Schahman(21.07.1891, Bucureşti – 17.08.1968, Paris)Actor. A studiat la Conservatorul de BelleArte din Bucureşti ca elev al AristizzeiRomanescu şi la cel din Paris cu Silvain.Prieten cu Marioara Ventura, au debutatîmpreună pe scena pariziană, jucând alăturide Sarah Bernhardt şi De Max. A fostactor al Comediei Franceze vreme de patrudecenii. Henri de Montherlant îl apreciaenorm. Profesor la Conservatoire NationalYonnelSupérieur d’Art Dramatique. A interpretatşi roluri în film. Este considerat ultimulmare interpret în stil clasic. Roluri în teatru:Cidul de Corneille, 1926; La ce visează feteletinere de Alfred de Musset, 1926; Andromacade Jean Racine, 1926–1948; Fedra de Racine,1926–1936; Horaţiu de Pierre Corneille,1927–1940; Cu inima împărţită de TristanBernard, 1927; Sapho de Alphonse Daudet,1928; Cu dragostea nu-i de glumit de Alfred deMusset, 1928; Hamlet de Shakespeare, 1932;Mizantropul de Molière, 1940. Roluri în film:Strass et compagnie de Abel Gance, 1915; Vingtans après de Henri Diamant-Berger, 1922;Fanatisme de Gaston Ravel, 1934; Les Nuitsblanches de Saint-Pétersbourg de Jean Dréville,1937; La Part de l’ombre de Jean Delannoy,1945; La Reine morte, film de televiziune deLazare Iglesis, după La Reine morte de Henryde Montherlant (rol scris special pentruel), 1961. Societar de Onoare al ComedieiFranceze (1959).Ypsilanti, AlexanderV. Ipsilanti, AlexandruENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢI836ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 836 31.10.2011 17:30:12

ZZaciu, Mircea(27.08.1928, Oradea – 21.03.2000, Cluj)Istoric literar. Mason. A absolvit Literele şiFilosofia la Cluj. Profesor la Universitateadin Cluj, decan al Facultăţii de Litere.După 1990 s-a stabilit în Germania. A ţinutc ursuri de limba română la Universităţiledin Köln, Bonn, Aachen. Lucrări: Mascageniului (1967); Ion Agârbiceanu (1964); Glose(1970); Colaje (1972); Ordinea şi aventura(1973); Bivuac (1974); Lecturi şi zile (1975);Alte lecturi şi alte zile (1976); Teritorii (1976);Lancea lui Ahile (1980); Scriitori români (1980);Cu cărţile pe masă (1981); Viaticum (1983); Micdicţionar · Scriitori români, 1978; Ca o imensăscenă, Transilvania…, 1996; Amiaza cea mare.Corespondenţă. Aurel Sasu–Mircea Zaciu, 2009.A condus colectivul (Marian Papahagi, AurelSasu, Ioan Pop, Ion Aurel Pop) care a alcătuitdicţionarul Scriitori români: vol. I, litereleA–C, Premiul Uniunii Scriitorilor, 1994,vol. II, literele D–L, 1998; vol. III, litereleM–Q, 1999; vol. IV, R–X, 2000. A publicatJurnal, 1979–1989, vol. I–IV, 1993–1998,Premiul Uniunii Scriitorilor, 2000; Dialogepistolar (cu Ion Brad), 2003. Membru deonoare al Academiei Române (1997).Zadnipru, Petru(13.01.1927, Sauca, Basarabia –23.09.1976, Chişinău)Poet. A absolvit Facultatea de Filologie laUniversitatea de Stat din Chişinău. A ocupatdiverse funcţii de conducere la UniuneaScriitorilor din Republica Moldova. A începutcu proză şi versuri pentru copii, apois-a dedicat poeziei. Lucrări: Luminile câmpiei,1952; Tabloul fără un colţ, 1956; Însetat dedepărtări, 1959; Lume, dragă lume, 1962; Gustulpâinii, 1964; Mă caut..., 1976. Un liceu, ostradă din Chişinău şi şcoala din satul natalîi poartă numele.Zagorschi, Vasile(27.02.1926, Şevcenko, rn. Chilia, Ucraina –1.10.2003, Chişinău)Compozitor. A absolvit gimnaziul la RâmnicuVâlcea şi Conservatorul de Stat laChişinău. Director al Teatrului de Operă şiBalet din Chişinău. A compus muzică defilm pentru: Evadat de sub escortă, 1965; Mariana,1967; Riscul, 1970; Podurile, 1973; Treceao lebădă pe ape, 1982; Prietenie între bărbaţi,1983; Viaţa şi nemurirea lui Serghei Lazo, 1984.Artist al Poporului din Republica Moldova.Zaharescu, Barbunume la naştere Bercu Zuckerman(11.03.1906, Bârlad – 14.11.2000, Bucureşti)Economist. Membru al Partidului Comunistdin România din 1923, profesor la Universitateadin Bucureşti. A îndeplinit mai multefuncţii: rector al Institutului Maxim Gorki(1952), ulterior ambasador în Argentina(1955–1956), Turcia (1956–1959), China şiRPD Vietnam (1959–1961). A fost membrual CC al PCR (1955–1974), a condus Secţiade Agitaţie şi Propagandă şi a fost membrual Comisiei Centrale de Revizie (1974–1984).Lucrări: Curs elementar de economie politică(1949); Despre Capitalul lui Karl Marx (1948);Karl Marx: despre procesul de circulaţie al capitalului(1955, comentariu despre Capitalul); KarlMarx: despre procesul de ansamblu al producţieicapitaliste (1965, comentariu despre Capitalul);Manual de economie politică pentru învăţământulmediu (1948); Manual unic de economiepolitică pentru cursul superior (1945). Membrucorespondent al Academiei Române (1955).Zaharescu, Maria-Magdalenanume la naştere Maria Magdalena Demian(20.01.1938, Cluj)Chimist. A absolvit Facultatea de Chimiela Universitatea din Cluj. Specializare laLyngby, Danemarca. Cercetător la Institutulde Chimie Fizică din Bucureşti. Contribuţiiîn domeniul mecanismelor reacţiilor chimice,al aplicaţiilor la electricitate şi magnetismale materialelor oxidate, al materialelorhibride anorganic-organice, al nanocompozitelor.Membru corespondent al AcademieiRomâne (2001).Zaidman, Samuel(4.09.1933, Bucureşti)Matematician. Evreu ca etnie. A absolvitFacultatea de Fizico-Matematici la Universitateadin Bucureşti. Specializare la Sorbona.837ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 837 31.10.2011 17:30:12

ZaieceranoviciMircea Zaciu Petru Zadnipru Vasile Zagorschi Samuel Zaidman838A fost profesor invitat în Italia, la ConsiglioNazionale delle Ricerche (1961–1964); laUniversitatea din Geneva (Elveţia, 1966–1968); la Universitatea din Padova, ConsiglioNazionale delle Ricerche (1979–1980).A plecat la Montréal în 1964. Profesor laDepartamentul de Matematică şi Statisticăde la Université de Montréal. Contribuţiiîn domeniul ecuaţiilor diferenţiale ordinaresau cu derivate parţiale, analiză abstractă.Lucrări: Analogue d’un lemme de Kohn etNirenberg (1984); Abstract differential equationswith almost-periodic solutions, (1985); Remarkson very weak solutions of operator-differentialequations (1986); Some remarks on the abstractCauchy problem in the ultraweak sense (1989); înLibertas Mathematica (scoasă de ConstantinCorduneanu). Membru al Societăţii Americanede Matematică.Zaieceranovici, Grigoriiîn sârbă Zaječeranović, Grigorij(12.02.1930, Isanovăţ, com. Zaječear, plasaZaiečear, Voivodina)Profesor. A început liceul la Siseneşti (Bulgaria)şi l-a terminat la Zaiečear. A absolvitFacultatea de Filosofie a Universităţii dinBelgrad. Profesor de filosofie la Şcoala Superioarăde Ştiinţe Politice din Novi Sad, ca şila Facultatea de Filosofie din Niş, unde afost şi decan. Deputat în Parlamentul Serbieidin fosta Iugoslavie (1974–1978). Lucrări:Filosofia, 1975; Dicţionar român-sârb, Dicţionarsârb-român; Vorbesc româneşte; Isanovăţulîn spaţiu şi timp, în colaborare; Noi şi vorbanoastră, în colaborare.Zalmodegikos(secolul al III-lea î.Hr., Dacia)Rege al geto-dacilor din Scythia Minor. Regatulse afla între Dunăre (Istros) şi Marea Neagră(Pontul Euxin) şi provoca mari necazuricoloniei greceşti Histria, care avea de plătitdreptul de folosire a teritoriului extravilan şidreptul de pescuit în apele fluviului (coloniefondată de Milet în secolul al VI-lea î.Hr.pentru a fortifica dinspre nord-est apărareacontra perşilor). Plata se făcea în bani, dar şiîn oameni vii ţinuţi ca zălog, obicei perpetuatpână târziu în sud-estul Europei (DimitrieCantemir a fost zălog la Înalta Poartă).Zaman, Gheorghe(13.06.1942, com. Bucşani, jud. Giurgiu)Economist. A absolvit Facultatea de ComerţExterior la ASE Bucureşti. Specializare laCambridge, Marea Britanie, cu Richard Stoneşi în Austria, la Salzburg. Profesor la ASE.Director al Institutului de Economie Naţională.Reprezentant al Academiei Române înGrupul de lucru al Băncii Mondiale pentruelaborarea Strategiei de Reformă a Cercetăriişi Dezvoltării în România (1993–1994, grupcoordonat de Tudorel Postolache). Membruîn consiliul de administraţie al FonduluiProprietăţii de Stat (1992–1997). Lucrări:Evoluţii structurale ale exportului în România.Model de prognoză a exportului şi importului peramuri CAEN, 2005, în colaborare; TransferulTehnologic şi Investiţiile – Priorităţi ale dezvoltăriidurabile, 2006, în colaborare; Proiecteinovative performante pentru turism durabil,2007, în colaborare. Ordinul NaţionalSteaua României în grad de Cavaler, 2003.Comandor al Ordinului Meritul Cultural,2004. Membru al Asociaţiei Generale a EconomiştilorRomâni. Membru corespondental Academiei Române (2001).Zambaccian, Krikor H.(6.02.1889, Constanţa – 18.09.1962, Bucureşti)Colecţionar şi critic de artă. Armean ca etnie.A scris monografii despre Nicolae Grigorescu,Gheorghe Petraşcu, Nicolae Tonitza,precum şi volumele de eseuri Pagini de artă,Însemnările unui amator de artă etc. Sprijinitoral multor artişti de seamă, a adunat o valoroasăşi bogată colecţie de tablouri, care seregăseşte în Muzeul Zambaccian (donaţie acasei şi colecţiei de artă către statul român).A fost membru corespondent al AcademieiRomâne (1948).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 838 31.10.2011 17:30:12

ZamfirescuGheorghe Zaman Krikor H. Zambaccian Gheorghe ZamfirZamfir, Cătălin(9.02.1941, Bucureşti)Sociolog. A absolvit Facultatea de Filosofiela Universitatea din Bucureşti. Profesorla Facultatea de Sociologie, Psihologie şiPedagogie a Universităţii din Bucureşti.Director al Institutului de Cercetare a CalităţiiVieţii. Ministru al Muncii şi ProtecţieiSociale (1990–1991). A contribuit la elaborareaLegii sindicatelor, Legii contractelorcolective de muncă, Legii conflictelor demuncă, Legii salarizării. Contribuţii îndomeniul analizei genezei şi funcţionăriinormelor şi efectelor lor asupra dinamiciisistemelor sociale. Lucrări: Metoda normativăîn psiho-sociologia organizării, 1972; Strategiiledezvoltării sociale, 1977; Structurile gândiriisociologice, 1988; Incertitudinea. O perspectivăpsiho-sociologică, 1990. Membru corespondental Academiei Române (1991).Zamfir, Gheorghe(12.04.1941, Găeşti)Cântăreţ la nai. A absolvit Conservatoruldin Bucureşti. A fost mulţi ani dirijorulunuia dintre cele mai mari ansambluri folcloricedin Romania, Ciocârlia. Începândcu anii 1970, adună câţiva muzicieni şicreează formaţia Taraf, al cărei solist la naidevine. Este şi un bun teoretician al muzicii.În 1971 dă 45 de reprezentaţii la TeatrulGaité-Montparnasse din Paris şi pe scenade la Olympia. Pleacă într-un turneu mondial,din America de Sud în Japonia, dinAustralia în Scandinavia. În SUA primeşteDiscul de Aur pentru cele mai numeroaseimprimări pe disc ale muzicii sale dintretoţi muzicienii din SUA. În paralel, compunecoloana sonoră a mai multor filme,cum ar fi celebrul film al regizorului SergioLeone Once upon a time in America sau soundtrack-uldin Karate Kid, ca şi pentru binecunoscutulfilm The Tall Blonde Man withOne Black Shoe. Duke Ellington îl preţuiafoarte mult.Zamfir, Nicolae Victor(24.03.1952, Braşov)Fizician. A absolvit Facultatea de Fizică laUniversitatea din Bucureşti. Director alInstitutului Central de Inginerie şi FizicăNucleară. Profesor invitat la Köln, Germania,New York (Upton), Yale, New Havenîn SUA. Împuternicitul guvernului românla Institutul Unificat de Cercetări Nuclearede la Dubna, Rusia. Contribuţii în domeniulfenomenologiilor globale ale datelor destructură nucleară şi studiul evoluţiei lor.Proiecte: Noi evidenţieri experimentale ale simetriilordinamice în sistemele mezoscopice nucleare;Tranziţii de fază, stări nucleare şi reacţii nuclearede interes astrofizic; Spectroscopie nucleară completăprin reacţii cu proiectile uşoare, fragmentareşi fisiune, 2006. Preşedinte al Comitetului decolaborare România–CERN (Centrul Europeande Cercetări Nucleare), Geneva. Distinscu Ordinul Serviciu Credincios în rangde Cavaler. Membru al Comitetului Secţieide fizică nucleară a Societăţii Europene deFizică. Membru corespondent al AcademieiRomâne (din 2006).Zamfirescu, Dan(21.12.1933, Bucureşti)Teolog, gazetar. A studiat Teologia şi Limbileslave, specializându-se în bizantinologie.A lucrat la Biblioteca Patriarhiei şi la revistaContemporanul. Din 1990 a fondat EdituraRoza Vânturilor. Ca scriitor, a fost unul dintreadepţii protocronismului cultural românesc,susţinut mai ales în paginile revisteiLuceafărul. Lucrări: Studii şi articole de literaturăromână veche, 1967; Literatura română veche(1402–1647), 1969; România – învăţământ decivilizaţie şi sinteză. Articole şi eseuri, 1969; NeagoeBasarab şi învăţăturile către fiul său Teodosie.Probleme controversate: 1512–1521, la 460 deani de la urcarea sa pe tronul Ţării Româneşti,1972; Istorie şi cultură, 1975; Independenţă şicultură, 1977; La Philocalie slavonne de PaissyVelitchkovski. Réproduction anastatique intégrale839ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 839 31.10.2011 17:30:13

ZamfirescuDan Zamfirescu Duiliu Zamfirescu Florin Zamfirescu840de l’édition princeps, Moscou, 1793, 1990; Ortodoxieşi romano-catolicism în specificul existenţeilor istorice, 1992.Zamfirescu, Duiliu(30.10.1858, Plăineşti, jud. Râmnicu Sărat –25.02.1922, Agapia, Neamţ)Scriitor. Urmează clasele primare şi gimnazialela Focşani, iar liceul şi Facultatea deDrept la Bucureşti (licenţiat în 1880). Estejudecător la Hârşova şi Târgovişte. În 1885intră prin concurs la Ministerul de Externe,iar după trei ani, îmbrăţişând cariera diplomatică,este secretar de legaţie la Roma pânăla 1906, cunoscând perfect italiana. A mailucrat la Atena, Bruxelles, a fost membru înComisia Europeană a Dunării, preşedinteal Camerei Deputaţilor. După război a fostministru de Externe în Guvernul Averescu.A scris versuri, proză scurtă, piese de teatru,dar cea mai importantă contribuţie a sa laliteratura română o reprezintă romaneledin Ciclul Comăneştenilor (Tănase Scatiu, Înrăzboi, Îndreptări, Anna sau ceea ce nu se poate),1884–1911, care contrapune clasa vechilorboieri celei mai noi, în ascensiune, a arendaşilor.Acestea se constituie în primul cicludin literatura română, asemănător cicluluilui Émile Zola, Les Rougon-Macquart. La elese adaugă primul roman epistolar din literaturanoastră, Lydda. Preşedinte al UniuniiScriitorilor (1916–1917). Membru (1908)şi vicepreşedinte al Academiei Române(1918–1919).Zamfirescu, Florinprenume la naştere Florin Gheorghe(12.04.1949, Călimăneşti, jud. Vâlcea)Actor. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şiCinematografică la Bucureşti. Actor la Teatrulde Stat din Târgu Mureş, apoi la TeatrulGiuleşti (Odeon). Profesor şi rector la IATC.Roluri în teatru: Săptămâna Patimilor de PaulAnghel; Prinţesa Turandot de Carlo Gozzi;O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale; Cine ucidedragostea de Petru Vintilă; Steaua fără nume deM. Sebastian; Arta Conversaţiei de Ileana Vulpescuşi George Bănică; Pescăruşul de Cehov;Regele Lear de Shakespeare; Carlo contra Carlode Paul Ioachim; în film: Rămân cu tine, 1982;Năpasta, 1982; Lumini şi umbre (pentru televiziune),1982; Întunecare, 1985; Moromeţii,1988; Im Zeichen der Liebe, 1984; Senatorulmelcilor, 1995; Filantropica, 2002; Dulcea saună amorţii, 2003; Moartea domnului Lăzărescu, 2005;Inimă de ţigan (serial tv), 2005; Restul e tăcere(2008); regie: La Locandiera de Goldoni, 1988;Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea de I.L. Caragiale,1992; Norii de Aristofan, 2003.Zamfirescu, G(eorge) M(ihail)nume la naştere Gheorghe Mihail(13.10.1898, Bucureşti – 8.10.1939, Iaşi)Scriitor. Tată al actriţei Raluca Z. A desfăşurato intensă activitate publicistică, a debutatca poet şi s-a remarcat mai ales ca prozator:Maidanul cu dragoste, 1933; Sfânta MareNeruşinare, 1936; Cântecul destinelor, 1938, şidramaturg expresionist: Domnişoara Nastasia,1927; Grup revoluţionar 8, 1929; Idolul sau IonAnapoda, 1934.Zamfirescu, Ion(7.08.1907, Craiova – 31.12.2001, Bucureşti)Istoric literar. A absolvit Facultatea de Filosofiela Universitatea din Bucureşti, ca discipolal lui Dimitrie Gusti, C. Rădulescu-Motru şiNicolae Iorga. În 1943 a ocupat Catedra deistoria culturii şi filosofiei la Facultatea deFilosofie din Bucureşti, având contracandidaţipe C. Noica şi Mircea Eliade. Profesorla Institutul de Artă Teatrală şi Cinematograficădin Bucureşti. Specializat în istoriateatrului: Scrieri filosofice, 2 vol., 1943; Istoriauniversală a teatrului, 4 vol., 1958–1968; Panoramadramaturgiei universale, 1973; Problemede viaţă, teorie şi istorie teatrală, 1974; Teatruleuropean în Secolul Luminilor, 1981; Teatrulromantic european, 1984; Întâlniri cu oameni,întâlniri cu viaţa, 1990; Spiritualităţi româneşti,2001. Cetăţean de onoare al oraşului Craiova.Distins cu Ordinul Steaua României îngrad de Cavaler (2001).ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 840 31.10.2011 17:30:13

ZapanG.M. Zamfirescu Ion Zamfirescu Raluca Zamfirescu Violeta ZamfirescuZamfirescu, Raluca(1.11.1924, Bucureşti – 21.12.2008, Bucureşti)Actriţă. Fiică a dramaturgului G.M.Z. Aab solvit Conservatorul de Artă Teatrală şiFacultatea de Litere şi Filosofie a Universităţiidin Bucureşti. Actriţă a Teatrului Naţionaldin Bucureşti. Roluri: Aşteptând la Arlechinde Noel Coward; Trei surori de A.P. Cehov,O batistă în Dunăre de D.R. Popescu; Gaiţelede Al. Kiriţescu, Conu’ Leonida faţă cu reacţiuneade I.L. Caragiale; Domnişoara Nastasia şiIdolul şi Ion Anapoda de G.M. Zamfirescu.Zamfirescu, Violeta(21.07.1920, Craiova – 4.10.2006, Bucureşti)Poetă. A absolvit Dreptul la Bucureşti. Realizatorla Radioteleviziunea Română. A făcutparte din grupul Vieţii Româneşti. Lucrări:Iarba dragostei, 1955; Ceasul de slavă, 1960;Liniştea vântului, 1963; Ziua a şasea, 1966;Versuri. Colind de primăvară, 1969; Nevindecare,1972; În aerul vibrând, 1977; Lacrima pietrei,1981; Incandescenţe, 1985; Abura lumii, 1987;Floare de suflet, 1989. Membru al UniuniiScriitorilor din România.Zamorzaev Orleanski, Alexandr(23.01.1927, Leningrad – 1.11.1997, Chişinău)Matematician. Rus ca etnie. A venit în Moldovaîn anii 1960, odată cu crearea Catedreide geometrie la Facultatea de Matematică aUniversităţii de Stat din Chişinău. A fondatrevista Cristalografia (1957) şi Seminarul deCristalografie Matematică al universităţii.Lucrări: Teoria antisimetriei simple şi multiple,1976; Simetria de coloraţie, generalizări ale ei şiaplicaţii, 1978, în colaborare; Grupuri afinediscrete bidimensionale, 1981, în colaborare;P-simetria şi dezvoltarea ei ulterioară, 1986, încolaborare. Membru corespondent al Academieide Ştiinţe a URSS.Zane, Gheorghe(11.04.1897, Galaţi – 22.05.1978, Bucureşti)Economist şi istoric. A absolvit Facultateade Drept a Universităţii din Iaşi. Profesor deeconomie politică la Facultatea de Agronomiedin Iaşi. A publicat lucrări în domeniul istorieieconomice şi sociale, istoriei gândiriieconomice, economiei politice, finanţelorpublice ş.a. În cercetarea ştiinţifică a folositde preferinţă metoda istorică. Lucrări: Unveac de luptă pentru cucerirea pieţei româneşti,1926; Marx şi Bălcescu, 1927; Economia deschimb în Principatele Române, 1930; Elementepentru studiul economiei politice, 1938; Chestiunide economie politică, 1939; Industria României îna doua jumătate a secolului XIX, (1970). Membrutitular al Academiei Române (1974).Zanne, Iuliu Alexandru(11.07.1855, Brusa, Turcia –14.02.1924, Bucureşti)Folclorist. Aromân. A absolvit liceul şi Écoledes Arts et des Métiers la Paris. Inginer decăi ferate la Bucureşti. A alcătuit o culegereimpresionantă, Proverbele românilor, 10 vol.,1895–1903.Zapan, Gheorghe(8.03.1897, Dorohoi – 1976, Bucureşti)Psiholog. A absolvit Dreptul la Universitateadin Iaşi şi, în paralel, a audiat cursuri dematematică şi filosofie. Specializare la Berlinîn psihologia experimentală cu W. Kohler, înpsihologia muncii cu H. Rupp, în matematicicu R. von Wrises şi fizică chiar cu AlbertEinstein. Specializare în SUA. Profesor depedagogie şi psihologie la Institutul Naţionalde Educaţie Fizică din Bucureşti, apoi la Universitateadin Bucureşti. A fost şi fondatorulciberneticii calitative, dezvoltând ciberneticasistemelor evolutive calitative, o ciberneticăsuperioară teoriilor lui Wiener şi Shanon.A fost creatorul unor teorii ştiinţifice foarteoriginale şi importante pentru cercetărileviitoare: teoria orientării şi selecţiei profesionale;o nouă teorie a exerciţiului şi învăţării;teoria relativităţii sistemelor psihofizice, aspaţiului şi timpului psihologic, expusă înipoteza câmpurilor somatice neomogene,care este o teorie a relativităţii universuluipsihic, similară celei elaborate de A. Einsteinpentru universul fizic; teoria factorilor de841ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 841 31.10.2011 17:30:14

ZarifopolPaul Zarifopol Zavaidoc Jurj Zavişa842progres educativ; teoria modelării matematiceşi psihologice a profesiunilor şi activităţilorumane; teoria psihologică a procesuluide invenţie matematică. Lucrări: Cunoaştereaşi aprecierea obiectivă a personalităţii, 1984.Laureat al Premiului Herder al Universităţiidin Viena. Membru al Academiei de Ştiinţedin New York.Zarifopol, Paul(30.11.1874, Iaşi – 1.05.1934, Bucureşti)Critic literar. Grec la origini. Ginere al luiConstantin Dobrogeanu-Gherea şi prietencu I. L. Caragiale. Şi-a făcut studiile la Halleşi Leipzig. A polemizat cu Mihai Ralea şiG. Ibrăileanu şi şi-a câştigat reputaţia de ironistşi anticlasicist: Din registrul ideilor gingaşe,1926; Încercări de precizie literară, 1931; Pentruarta literară, 1934.Zarnea, George(22.09.1920, Bucureşti)Medic şi biolog. A întemeiat învăţământulde microbiologie generală la Universitateadin Bucureşti. A absolvit InstitutulMedico-Militar din Bucureşti. Profesor laFacultatea de Biologie a Universităţii dinBucureşti. Fondator al învăţământului demicrobiologie generală în facultăţile debiologie şi chimie din România. Contribuţiiîn domeniul imunologiei şi epidemiologieirickettsiilor şi rickettsiozelor, studiuluiinfecţiilor experimentale la diverse animale.Lucrări: Microbiologie gnenerală, 1970; Bioingineriapreparatelor enzimatice microbiene, 1980,în colaborare; Tratat de microbiologie generală,5 vol., 1980–1994; Imunologie, 1995; Virusologiegenerală, 1997. Distins cu Ordinul MeritulŞtiinţific, 1971, 1983. Membru titular alAcademiei Române (1994).Zavaidocnume la naştere Marin Teodorescu(8.03.1896, Piteşti – 13.01.1945, Bucureşti)Cântăreţ de romanţe. Fiu al lăutarului TănaseTeodorescu, rămas orfan din adolescenţă, aîntemeiat la Bucureşti un taraf (Fraţii Zavaidoc)primind supranumele Zavaidoc pe cândîşi făcea serviciul militar, de la generalulTraian Moşoiu. Voluntar în Primul RăzboiMondial. A cântat în refugiul din Moldovapentru a ridica moralul trupelor. După războicântă la Bucureşti, dar şi la Piteşti, Arad,Iaşi, Târgovişte, Ploieşti, Roşiorii de Vede,Caracal, Timişoara, Câmpulung-Muscel,Cernăuţi, Odessa, Tighina. A fost şi în Bulgaria,Cehoslovacia, Franţa, Rusia, Ucraina şiUngaria. A scos multe discuri la Casa de discuriColumbia. În timpul celui de-al DoileaRăzboi Mondial a fost concentrat, în 1943,la Târgovişte.Zavişa, Jurj sârbizat Zaviša, Jurj(7.01.1976, Metovniţa, plasa Bor, Valea Timocului)Inginer. A absolvit liceul la Bor şi Facultateade Metalurgie tot la Bor. Este vicepreşedinteal Consiliului Naţional al MinorităţiiNaţionale Rumâne, cu sediul în Bor. Estepreşedintele Asociaţiei româneşti AriadnaeFillum din Bor, unul dintre fondatoriiFederaţiei Rumânilor din Serbia şi membrual Comitetului de conducere al FederaţieiRomânilor din Serbia. Este coordonatorpentru proiectul Limba Rumânilor din Serbiade Răsărit (Valea Timocului). Membrual comitetului de administraţie al Centruluipentru Cultură din Bor.Zavtur, Alexandru(9.05.1929, Corjova, Republica Moldova –12.10.2008, Chişinău)Politolog. A absolvit Facultatea de Istorie aInstitutului Pedagogic din Chişinău. Specializarela Institutul de Filosofie al Academieide Ştiinţe din Moscova. Profesor la InstitutulPedagogic din Chişinău, director al Institutuluide Istorie a Partidului al CC al PCM,apoi al Institutului de Cercetări Sociale şiPolitice al Academiei de Ştiinţe a RepubliciiMoldova. În 1990 a fondat Catedra de politologiela Universitatea de Stat din Chişinău.Consilier al preşedintelui republicii pentruENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 842 31.10.2011 17:30:14

ZegreaAlexandru Zavtur Vlad Zbârciog Tudor Zbârnea Virginia Zeanipolitologie. Distins cu Ordinul Gloria Muncii.Membru corespondent al Academiei deŞtiinţe a Moldovei.Zăgănescu, Ioan(1903, Bucureşti – 1989, Bucureşti)Inginer (transporturi). Nepot al lui Pavel Z.(de fel din Slatina, primul şef al unităţii depompieri a capitalei apărută sub jurisdicţialui Al.I. Cuza. A luptat la 13 septembrie 1848în Dealul Spirii cu oştenii lui Fuad Paşa. UnDaniel Z., 18 ani, a răsturnat, cu un grupde tineri, în 16 decembrie 1989, primultramvai la Timişoara, declanşând revoltapopulară care aveau să ducă la căderea luiCeauşescu). Şi-a început cariera la Politehnicadin Timişoara (unde a fost cofondator,alături de Traian Lalescu, al Societăţii ŞcoliiPolitehnice şi al echipei sale sportive),apoi a devenit profesor la Institutul de CăiFerate din Bucureşti, unde a fost fondatoral Catedrei de material rulant (1951, numităazi ingineria transporturilor), mutat la altăcatedră în 1968. Lucrări: Transmisii hidraulicela locomotive Diesel, 1970. Profesor Emerit.Zbârciog, Vlad(22.12.1943, Horodişte, Republica Moldova)Scriitor. A absolvit Şcoala de Medicină dinTiraspol şi Facultatea de Litere a Universităţiide Stat din Chişinău. A fost reporter la ziareraionale şi la Televiziunea Naţională a RepubliciiMoldova, apoi la săptămânalele Culturaşi Literatura şi arta, director adjunct al MuzeuluiLiteraturii Române Mihail Kogălniceanuşi, concomitent, secretar pentru problemeorganizatorice al Uniunii Scriitorilor dinMoldova. Lucrări: Ţărmul din suflet (1981),Oraşul de la capătul pământului (1984), Conul deumbră (1990), Suntem ca o poveste (Iaşi, 1999),Lumina rămâne... (Timişoara, 2001), Orizontulpierdut (Timişoara, 2003), Ştefan cel Mare –voievodul românilor (2004), Impostorii (2004),Timp răstignit (2007), Eminescu – Statuie eternăa spiritului (Iaşi, 2008), Ceasul al doisprezecelea(2008). Maestru al literaturii (2010).Zbârnea, Tudor(29.12.1955, Nisporeni, Republica Moldova)Pictor. A absolvit Şcoala de Arte Plastice laChişinău şi Institutul de Arte Plastice la Iaşi.Călătorii de specializare în Germania, Italia,Turcia, Georgia, Rusia, Franţa. A avut expoziţiiîn Moldova, România, Rusia, Franţa,Belgia, Cipru, Finlanda, Italia. Membru algrupului de artişti moldoveni Zece, carese opune inovaţiilor cu orice preţ în artă.Director al Muzeului Naţional de Artă dinChişinău. Membru al Uniunii ArtiştilorPlastici din Moldova şi din România.Zeani, Virginianume la naştere Virginia Zehan(21.10.1925, Cluj)Soprană. Grecoaică după etnie. A absolvitConservatorul la Cluj. Prietenă de familiecu surorile Galaction. A rămas în Italia încădin 1950 şi s-a afirmat alături de BeniaminoGigli, Luciano Pavarotti, Placido Domingo.După ce s-a retras din activitate a fondat oşcoală de canto în Indiana, SUA, unde i-aufost elevi Sylvia McNair (distinsă de două oricu Premiul Grammy), Nova Thomas, MarilynMims, Jeanne-Michèle Charbonnet, StephenMark Brown, Elizabeth Futral, KatherynKrassović, Vivica Genaux, Angela Brown (aziprim-solistă la Metropolitan Opera), PatriciaRisley, Christina Pier, Andrea Atkins, MarkBowman, Kirsten Gunlogson, KendrickJacocks, Marina Levitt, Debra Mayer, SusanPatterson, Thomas Potter, Itzuko Shibata şiPeter Volpe. Doctor Honoris Causa al UniversităţiiNaţionale de Muzică, Bucureşti.Zegrea, Ilie T.(3.06.1949, Sinăuţii de Jos, rn. Hliboca, Ucraina)Poet. A absolvit Facultatea de Litere aUniversităţii de Stat din Cernăuţi. A lucratla ziarul raional din Hliboca, la tipografiaregională din Cernăuţi, a fost redactor deemisiuni radiofonice în limba română alCompaniei Regionale Cernăuţi pentru Televiziuneşi Radiodifuziune. Lucrări: Navigator843ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 843 31.10.2011 17:30:14

844în septembrie (1983), Crinul îngândurat (1986),Oglinda retrovizoare (1991), Singurătatea Apocalipsei(1998, Bucureşti), La marginea nopţii(2004, ediţie bilingvă, româno-ucraineană,traducere Vitali Kolodii). A tradus dinAndrei Voznesenski, Vitali Kolodii, LinaKostenco ş.a. Membru al Uniunii Naţionalea Scriitorilor din Ucraina, al UniuniiScriitorilor din Moldova şi din România.Membru fondator şi preşedinte al SocietăţiiScriitorilor Români din Cernăuţi, redactorşefal revistei Septentrion literar. Preşedintefondator al Societăţii pentru CulturaRomânească Mihai Eminescu din Cernăuţi.A organizat patru ediţii ale Festivalului eminescianinternaţional de poezie Pururi tânăr,Înfăşurat în manta-mi..., iar între 1999şi 2002, împreună cu Vasile Tărâţeanu, aorganizat patru congrese ale intelectualităţiiromâneşti din regiunea Cernăuţi, la care aufost dezbătute pe larg probleme ale folosiriilimbii române în Bucovina, starea învăţământuluiîn şcolile româneşti din Bucovinade Nord ş.a. Premiul George Bacovia alrevistei Ateneu (Bacău, 1993), Premiul MihaiEminescu al serbărilor literare De la Eminovicila Eminescu (Inspectoratul pentruCultură al Judeţului Bihor, 1995) ş.a.Zelea-Codreanu, Corneliunume la naştere Corneliu Zelinski(13.09.1899, Storojineţ, Bucovina de Nord –30.11.1938, şoseaua Ploieşti–Bucureşti)Om politic. Tată de etnie poloneză şi mamăde etnie germană. După şcoala primarăfăcută la Huşi şi Iaşi a absolvit LiceulMilitar la mănăstirea Dealu şi Dreptul laIaşi. Tentativa de laicizare a învăţământuluisuperior din 1922 a avut ca urmareformarea Asociaţiei Studenţilor Creştinila Universitatea din Iaşi, al cărei lider adevenit. Membru al Gărzii ConştiinţeiNaţionale din 1919, motivat de lupta anticomunistă,s-a implicat astfel în înăbuşireagrevelor de la CFR Nicolina, 1920. Studiazăcâteva luni la Berlin şi Jena. Întemeiază în1923, împreună cu A.C. Cuza, Liga ApărăriiNaţionale Creştine, care cere „numerusclausus“, limitarea numărului evreilor înînvăţământul superior românesc. În 1924fondează, împreună cu Ion Moţa, CorneliuGeorgescu, Ilie Gârneaţă şi Radu Mironovici,Legiunea Arhanghelului Mihail, capde serie al mişcării legionare româneşti,care luptă programatic „contra corupţieiparlamentare, evreilor şi comunismului“.Caracteristica principală era relaţia expresădintre naţionalism ca esenţă a românităţiiZeleaCorneliu Zelea-CodreanuC.D. Zeletinşi caracterul majoritar ortodox al românilor.În 1931 intră ca deputat de Neamţ înParlamentul României. În 1932 întemeiazăPartidul Totul pentru Ţară, care se implicăîn asasinarea prim-ministrului GheorgheDuca (1933) şi a ziaristului Mihai Stelescu(1936). Arestat în 1938, a fost ucis în pădureaTâncăbeşti, pe drumul dintre închisoareade la Râmnicu Sărat şi cea de la Jilava.Zeletin, C.D.nume la naştere Constantin Dimoftache(13.04.1935, Burdusaci, jud. Bacău)Eseist şi traducător. Şi-a ales pseudonimuldupă Ştefan Z., născut în aceeaşi localitate.A absolvit Facultatea de Medicină laBucureşti. Profesor la Catedra de biofizicăa Facultăţii de Medicină şi Farmacie dinBucureşti. Lucrări: traduceri - Michelangelo,Sonete, 1964; Lirica Renaşterii italiene,1966; Sonetul italian în Evul Mediu şi Renaştere,1970; Călătorie spre transparenţă, poezii, 1977;Lirica franceză modernă, florilegiu, 1981; Respiroîn amonte, eseuri, 1995; Adagii, prozăaforistică, 1999; Principesa Elena Bibescu,marea pianistă, 2008. Membru al ConsiliuluiSocietăţii Române de Biofizică Pură şiAplicată, membru al Academiei de ŞtiinţeMedicale, membru al Uniunii Scriitorilordin România. Distins cu Ordinul NaţionalServiciu Credincios în grad de Ofiţer şi cuMedalia de Aur, Edinburgh, Anglia, 1965,pentru Michelangelo, Sonete.Zeletin, Ştefannume la naştere Ştefan Motăş(1882, Burdusaci, jud. Bacău – 1934, Iaşi)Economist şi filosof. Rudă cu ConstantinMotăş. Şi-a luat numele după pârâul carecurgea prin localitate. A studiat la Berlin.Profesor la Universitatea din Iaşi. Neoliberalşi cooperatist ca opţiune social-politică.Lucrări: Evanghelia naturii, 1915; Burgheziaromână, originea şi rolul ei istoric, 1925; Neoliberalismul,1927; Din ţara măgarilor. Însemnări.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 844 31.10.2011 17:30:15

ZilotŞtefan Zeletin Ada Zevin Eugen Zgardan Gheorghe ZgurăZevin, Adanume la naştere Ada Mironova Zevina(13.09.1918, Chişinău –23.09.2005, Chişinău)Pictoriţă. Evreică după etnie. A absolvitAcademia de Belle Arte la Bucureşti caelevă a lui Francisc Şirato. A continuat laChişinău cu Auguste Baillayre şi Max (Moisei)Gamburd. A fost evacuată în timpulrăzboiului, pentru a nu suferi represaliilefasciste, în Republica Socialistă AutonomăKalmîkia şi în Georgia, unde a fost profesoarăde desen. După război s-a specializatla Institutul Academic de Stat de Arte dinMoscova şi la Facultatea de Istoria şi TeoriaArtelor de la Institutul I.E. Repin dinLeningrad. A expus în Republica Moldova,Canada şi în URSS, după 1990 şi în România.Membru al Uniunii Artiştilor Plasticidin Republica Moldova.Zgardan, Eugen(8.06.1929, Tătărăuca-Veche, Basarabia)Medic veterinar. A absolvit Colegiul Veterinarla Grinăuţi şi Universitatea de MedicinăVeterinară la Lvov, Ucraina. Specializare laInstitutul de Helmintologie K. I. Skriabindin Moscova. Fondator al Laboratorului dehelmintologie al Institutului Naţional deCercetări Ştiinţifice în domeniul Zootehnieişi Medicinei Veterinare din Chişinău. Fondatoral Facultăţii de Medicină Veterinarădin cadrul Universităţii Agrare de Stat dinMoldova. A elaborat un program integral demăsuri privind prognozarea, diagnosticul,combaterea şi profilaxia helmintozelor laanimale. Lucrări: Helmintozele animalelordomestice, 1974; Cestodozele animalelor domestice,2 vol., 1982–1984; Parazitozoonoze,probleme la sfârşit de mileniu în România,1999; Poliparazitismul la om, animale, planteşi mediu, 2001. Deţine titlul onorific deLucrător Emerit al învăţământului public alRepublicii Moldova. A fost distins cu medaliileAcademicianul K.I. Skriabin (1983),Pentru vitejie în muncă (1984), MeritulCivic (1993), Pentru progresul medicineiveterinare româneşti (1997), DimitrieCantemir (2004), Diploma de Recunoştinţăa Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1999).Membru corespondent al Academiei deŞtiinţe a Moldovei.Zgură, Gheorghe(24.09.1935, Făcăieni, Dâmboviţa –2.09.2008, Bucureşti)Inginer. A absolvit Facultatea de Mecanicăla Institutul Politehnic din Bucureşti.Specializare la Sankt Petersburg. Profesorla Facultatea de Tehnologia Construcţiilorde Maşini a Politehnicii şi rector al InstitutuluiPolitehnic din Bucureşti. Directoral Centrului Regional pentru introducereatehnologiilor pentru noile materiale (din1994). Contribuţii în domeniul prelucrăriimaterialelor prin deformare la rece, al tehnologieicarcaselor şi sudării prin topire.Preşedinte al Asociaţiei Inginerilor Mecanicidin România, preşedinte al SocietăţiiInginerilor TCM din România, membruAGIR, membru al Academiei de ŞtiinţeTehnice din România.Zilot Românulnume la naştere Ştefan Ioan Fănuţă( ~27.12.1787, Bucureşti –12.11.1853, Bucureşti)Poet şi cronicar. A învăţat la şcoala greceascădin Bucureşti. Medelnicer, apoi mare serdarîn Ţara Românească (şeful tribunaluluicapitalei). A refuzat să jure pe RegulamentulOrganic şi n-a fost de acord cu intrarea turcilorîn ţară în 1848. Şi-a scris cronica satirizândlegislaţia vremii lui Alexandru Şuţu,Alexandru Moruzzi, Constantin Ipsilanti,motiv pentru care a semnat cu pseudonim.Se afla în bune relaţii cu Grigore Brâncoveanu.Lucrări (toate publicate postum):Domnia a treia a lui Alexandru Vodă Şuţu ce ise zice şi Dracache; Judecată, alegere şi hotărîre845ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 845 31.10.2011 17:30:15

846Margareta ZirraAdrian Zmedpentru începutul Ţării Româneşti şi starea întrucare este acum supt domnia grecilor fanarioţi,leatul 1818; Revoluţia lui Tudor; Adunare de stihuri,1829. O stradă din Bucureşti îi poartănumele.Zirra, Alexandru(14.07.1883, Roman – 23.03.1946, Sibiu)Compozitor. A început Conservatorulla Iaşi şi l-a absolvit la Milano, ca elev allui Carlo Gatti. A fost profesor şi directoral Conservatorului din Iaşi, apoi din Cernăuţi.Director al Operei din Bucureşti(1940–1941). A compus opere (libretulşi muzica): Alexandru Lăpuşneanu (1930)după C. Negruzzi; O făclie de Paşti (1937)după I.L. Caragiale; Capra cu trei iezi (1939),operă-basm după Ion Creangă; Furtuna(1941); Ion Vodă Potcoavă (1943); simfonii:Ţărănească I, a II-a; a III-a; Descriptiva, 1922;poeme simfonice: Tândală şi Păcală (1925);Ţiganii (1929); Pe şesul Moldovei (1931);Hanul Ancuţei (1932); Cetatea Neamţului(1936); Poem simfonic cu vioară solo (1926);Poem simfonic cu solo de pian (1930); Rapsodia Ipentru orchestră (1930); Suită de cântece moldoveneşti(1933); suita simfonică O săptămânămuzicală (1936). A publicat un Tratat dearmonie, 1928.Zirra, Margareta nume la naştereMargareta Argentina Popescu(1.01.1930, Bucureşti)Balerină. A absolvit Academia de BaletFloria Capsali din Bucureşti ca elevă a luiAnton Romanovski, Oleg Danovski, ElenaPenescu-Liciu şi Trixi Chekais. Primbalerinăa Teatrului de Operetă din Bucureşti.Plecată din ţară în 1976, a studiat laSorbona psihologia şi medicina mişcării.Naturalizată în Canada, a fondat studioulcare i-a purtat numele şi unde s-a ocupatde tratamentul datorat deteriorărilor profesionaleşi ameliorării tehnicii baletuluişi mişcării sportivilor. A oferit expertizăZirrapentru Dance Art Academy şi echipa denataţie din Edmonton, Canada. A dansat înpeste o mie de spectacole, inclusiv în turneeîn Italia, Elveţia, Spania, Germania de Est,Germania Federală, Austria, Belgia, Olanda,Luxemburg, Bulgaria, Ungaria, Polonia.A revenit în România în 2002. Societar deonoare al Teatrului Naţional de Operetă dinBucureşti. Ordinul Meritul Cultural în gradde Comandor (2004).Zmed, Adrian(14.03.1954, Chicago)Actor de televiziune şi film. Născut dinpărinţi români (tatăl era preotul bisericiiortodoxe din Chicago), vorbeşte fluentromâna şi engleza. Căsătorit cu actriţaSusan Wood. S-a remarcat în serialul săptămânalde televiziune T.J. Hooker (poliţist,1982–1987), alături de actorul canadianWilliam Bill Shatner (distins cu premiileEmmy şi Globul de Aur) în serialul Grease 2(1970, rol reluat de John Travolta pentrumarele ecran în 1978 şi reluat de televiziuneîn versiunea iniţială în 1990), ca partener alactriţei Michelle Pfeiffer, în filmul Bachelorparty, alături de Tom Hanks. Roluri defilm: Victims for Victims: The Theresa SaldanaStory, 1984; Eyewitness to Murder, 1991;Running From the Shadows, 2000; Star Wars:Jedi Starfighter, 2002 (vocea); The Drone Virus,2004. A revenit la scena de pe Brodway în1990: Copiii Edenului (musical), Arca (rolullui Noe). A susţinut recitaluri: I Love the 80s(produs de BBC), Saturday Night Live. Distinscu Tony Award pentru Falsettos.Zmeureanu, Radu(17.08.1948, Bucureşti)Inginer. A absolvit Institutul de Construcţiidin Bucureşti. Specializare la UniversitateaConcordia din Montréal. Cadru didacticla Institutul de Construcţii din Bucureşti.Profesor invitat la Universitatea din Constantine,Algeria (1979–1983), profesor laUniversitatea Concordia din Montréal,Departamentul de construcţii şi ingineriecivilă (din 1983). A lucrat în calitate deconsultant pentru diferite organizaţii naţionaleşi internaţionale: Natural ResourcesCanada, Natural Resources Québec, BellCanada, United Nations, U.S. Department ofEnergy, World Bank, Public Works Canada,National Research Council of Canada, Cityof Montréal. Lucrări: Noninstrusive LoadDisaggregation Computer Program to Estimatethe Energy Consumption of Major End-uses inResidential Buildings, 2000, coautor; SelectionENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 846 31.10.2011 17:30:15

of Energy Conservation Measures in a LargeOffice Building Using Decision Models underUncertainty, 2000. Editează publicaţia ForumÉnergie Montréal Métropolitain. Membrual Ordinului Inginerilor din Québec, alAmerican Society of Heating, Refrigeratingand Airconditionning Engineers şi alAssociation Québecoise pour la Maitrise del’Énergie.Zoltes(sec. II î.Hr., în sudul Dobrogei de azi)Rege trac. A condus triburile de la est demunţii Hemus şi de la sud de Scythia Minor.A întreprins dese atacuri asupra coloniilorMiletului de la Pontul Euxin, aşa cum făcuseşi Zalmodegikos, cu precădere Histria, şi aobţinut tribut de la ele. Cetatea Histria s-aaliat însă cu regele get din Câmpia Munteanăde azi, Rhemaxos, şi l-a biruit definitivpe regele trac.Zotta, Mihai(15.10.1800, Bucovina de Nord – 1864, Iaşi)Paramedic. A absolvit Medicina la Viena.A fondat la Cernăuţi, împreună cu Gh. Hurmuzakişi I. G. Sbiera, în 1862, Societateapentru Cultura şi Literatura Română înBucovina şi Societatea Şcoala Română,iar în 1833 a fondat la Iaşi, împreună cuIacob Cihac (venit la Iaşi din Germania),Societatea de Medici şi Naturalişti. În 1851a fondat, tot la Iaşi, împreună cu muzicianulCarol Miculi, Biblioteca Ţării. Lucrări: L’eauminérale de Borca, 1835.Zotta, Sever I.(14/27.04.1874, Chisălău, jud. Cernăuţi,Ucraina – 10.10.1943, Orsk, Rusia)Genealog şi istoric. A absolvit Dreptul laViena şi s-a specializat la Universitatea dinBucureşti cu D. Onciul. Director al ArhivelorStatului din Iaşi, a fost primul care s-apreocupat de conservarea documentelor.A tipărit revista Arhiva genealogică la Iaşi(1912–1913). Fondator, împreună cu Gh.Ghibănescu, al Societăţii de Istorie şi Arheologiedin Iaşi. A avut simpatii legionare şi,întors în Bucovina, a fost luat prizonier desovietici şi a murit în lagăr. Lucrări: Despreneamul Cantemireştilor, Genealogia familieiHurmuzaki, Spiţa neamului Hasdeu, Dumitrupostelnicul; O soră necunoscută a lui MironCostin. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1919). Urmaşii săi au întemeiat laIaşi Institutul de Heraldică şi Genealogiecare-i poartă numele (1999).ZubRadu ZmeureanuAlexandru ZubZub, Alexandru(12.10.1934, Vârfu Câmpului, jud.Botoşani)Istoric. Deoarece a organizat în 1957 omanifestare studenţească la împlinirea a 500de ani de la înscăunarea lui Ştefan cel Mare,a făcut închisoare timp de şase ani. Dupăabsolvirea Şcolii Normale (Pedagogice)din Şendriceni–Dorohoi, a urmat cursurileFacultăţii de Istorie din Iaşi. În 1973 adevenit doctor în ştiinţe istorice. Din 1963a lucrat în cercetare, iniţial în colectivul deistorie medie, apoi în cel de istorie modernă,la Institutul de Istorie şi ArheologieA.D. Xenopol din Iaşi. Din 1990 este directoral Institutului de Istorie A. D. Xenopol.Lucrări: A. D. Xenopol, 1971; Mihail Kogălniceanu,istoric 1973; Vasile Pârvan, efigia cărturarului,lucrare distinsă cu Premiul NicolaeBălcescu al Academiei Române, 1974; VasilePârvan. Bibliografie, 1975; M. Kogălniceanu,un fondateur de la Roumanie moderne, 1978;Pe urmele lui Vasile Pârvan, 1983. Şi-a legatnumele de editarea unor lucrări de referinţăale marilor istorici români: V. Pârvan, Corespondenţăşi acte (1973); M. Kogălniceanu,Opere II (Scrieri istorice) (1976); V. Pârvan,Scrieri (1981); A.D. Xenopol, Istoria românilordin Dacia Traiană ş.a. Concepţiile saleprivitoare la istorie şi la menirea istoriculuile-a expus în volumele: A scrie şi a face istorie(1981), Biruit-au gândul (1983), De la istoriacritică la criticism (1985), Cunoaştere de sine şiintegrare (1986), Istorie şi istorici în Româniainterbelică (1989), Istorie şi finalitate (1991), Înorizontul istoriei (1994). Acestora li se adaugă:Junimea, implicaţii istoriografice (1974), Eminescu.Glose istorico-culturale (1994), La sfârşitde ciclu. Despre impactul Revoluţiei Franceze(1994), Imperiul reîntregirii (1995), Chemareaistoriei (1997), Istoriografia română la vârstasintezei: A.D. Xenopol (2004); Mihail Kogălniceanu,arhitect al României moderne (2005);Clio sub semnul interogaţiei. Idei, sugestii, figuri(2005). Membru al Academiei Române847ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 847 31.10.2011 17:30:15

848din 2004. În 2006–2009 este şeful secţieiistorice a Academiei Române. Membru alAsociaţiei Istoricilor Europeni, al AsociaţieiIstoricilor Americani, al Societăţii Internaţionalepentru studiul Timpului, al ComisieiInternaţionale de Istoriografie; Cavaler alOrdinului Artelor şi Literelor, conferit deAcademia Franţei.Zubcov, Elena(18.01.1949, Velikoserbovka, reg. Nikolaev,Ucraina)Biolog. Profesor la Facultatea de Biologiea Universităţii de Stat din Chişinău. ŞefaLaboratorului de exotoxicologie şi hidrobiologiela Institutul de Zoologie al Academieide Ştiinţe a Moldovei. Contribuţii îndomeniul descifrării proceselor de migraţieşi transformare a substanţelor chimice înmediul acvatic; al cuantificării aportuluicomunităţilor de hidrobionţi în proceselede autoepurare a apelor continentale.Lucrări: Occurrence of pesticides, polychlorinatedbiphenyls (PCBs) and heavy metals insediments from the Dniester River, Moldova, încolaborare; Dinamica substanţelor nutritive înlacul de acumulare Stanca–Costeşti şi râul Prut,2005. Distinsă cu 3 medalii de aur, 4 deargint, certificate şi diplome ale saloanelorinternaţionale de inventică şi produse noi.Este reprezentanta Republicii Moldova înReţeaua Internaţională pentru DezvoltareaAcvaculturii în Europa Centrală şi de Est –NACEE, membru al Asociaţiei internaţionaleWECF – Femeile Europei pentru unviitor comun, al Asociaţiei internaţionaleWWP – Women for Water Partnership, şial Reţelei Internaţionale Global Water Partnership(GWP).Zubcu-Codreanu, Nicolae(1852, Nisporeni, jud. Chişinău, Basarabia –1878, Bucureşti)Medic, militant narodnic. A absolvit SeminarulTeologic din Chişinău şi Facultateade Medicină la Petersburg, unde a intrat încercul narodnicilor condus de I. Pavlovski.A organizat la Chişinău primul cerc narodnicist(1874). Spre a nu fi arestat, a emigratîn România în 1875. A fost medic în jud.Tutova şi la Piteşti. Prieten cu Dobrogeanu-Ghereaşi N. Russel (nume real:Nikolai Konstantinovici Sudziłowski), aorganizat la începuturi mişcarea socialistă,pe fondul Comunei din Paris (1871) şi alrăzboiului ruso-turc care a fost şi Războiulde Independenţă al românilor (1877–1878).A organizat cercuri socialiste şi a fondatZubcovpublicaţia Socialistul (1878). Lucrări: Scrieri,1978, postum.Zubcu, Vasile(12.02.1948, Nisporeni, Republica Moldova)Actor. A absolvit Institutul de Arte laChişinău. Actor la Teatrul Luceafărul dinChişinău, în prezent la Teatrul NaţionalMihai Eminescu din Chişinău. A jucat înnumeroase filme artistice produse de MoldovaFilm: Lăutarii, 1971, debut, regia EmilLoteanu; Crestături spre amintire, 1972; DimitrieCantemir, 1973; Casa părintească, 1973;Undă verde, 1973; Bărbaţii încărunţesc de tineri,1974; Furtuni de toamnă, 1974; Mark Twainacuză…, 1975; Pe urmele fiarei, 1976; O întâmplarela festival, 1976; Povestea lui Făt-Frumos,1977; Strategia riscului, 1978; Şi va veni o zi,1979; Vreau să cânt, 1979; La porţile Satanei,1980; Casa lui Dionis, 1980; Adolescenta,1981; Cum să devii celebru, 1984; Luceafărul(Telefilm – Chişinău), 1986; Corbii prada n-oîmpart, 1988; Durerea, 1989. Maestru Emerital Artei din Republica Moldova.Zugrăvescu, Dorel(25.11.1930, Râmnicu Vâlcea)Inginer geofizician. A absolvit Institutul deMine din Bucureşti, Secţia geofizică. A fostcercetător la Institutul de Fizică din Bucureşti,apoi la Centrul de Cercetări Geofiziceal Academiei Române, din care s-a desprinsîn 1990 Institutul de Geodinamică, pecare l-a fondat. Contribuţii în domeniuldinamicii particulelor şi al structurilorconstituente ale Universului, cu aplicare laplaneta Pământ. Lucrări: Aplicarea metodelorelectrometrice în cercetarea rezervelor de materialede construcţie, 1964; Extensometru din cuarţcu traductor capacitiv, 1979; Structuring byFragmentation, revealed by 3-Dimensional Evaluation,1997; Studiul evoluţiei spaţio-temporalea câmpului electromagnetic din zona geodinamicactivă Vrancea, 1998. Este membru al Academieide Ştiinţe Tehnice din România. Deasemenea, a fost ales membru de onoare alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei, specialitateaştiinţe terestre. Membru corespondental Academiei Române (1991).Zugrăvescu, Ioan(29.05.1910, Iaşi – 12.12.1989, Iaşi)Chimist. A absolvit Facultatea de Ştiinţe laBucureşti. Profesor la Institutul de ChimieAlimentară. Contribuţii la cercetarea celulelormaligne. A obţinut noi compuşi heterocicliciînzestraţi cu proprietăţi bacteriostatice,analgezice, hipotensoare. Lucrări: Extracts ofENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 848 31.10.2011 17:30:15

ZyaraxesVasile Zubcu Dorel Zugrăvescu Ioan ZugrăvescuPrimary Hepatic Carcinoma Including Cancer inMice, 1940; Über Formolfixierung, 2 vol., 1942;Polimeri heterociclici, 1971; Sinteze organice,1973. Membru corespondent al AcademieiRomâne (1963).Zyaraxes(secolul I î.Hr.)Rege geto-dac al cărui regat se afla înnord-vestul Scythiei Minor (Dobrogea deazi). Cea mai importantă cetate era Genucla.Ca şi predecesorii săi, Zalmodegikos şiZoltes, a hărţuit Histria pentru a o păstratributară. Cum însă romanii avansau înlungul Dunării, a avut de înfruntat atacurilelui Antonius Hibrida, guvernatorul romanal Moesiei, pe care l-a biruit şi i-a luat stindardele,şi ale lui Licinus Crassus, care vizatot Histria. S-a aliat cu bastarnii din sudulDunării, dar a pierdut bătălia şi s-a refugiatel însuşi în Moesia, adică la sud de Dunăre,luând tezaurul regatului cu el.ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢI849ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 849 31.10.2011 17:30:16

Bibliografie850* * * – Antologia asociaţiilor şi personalităţilorculturale româneşti din exil (1940–1990),California, San Diego, Romanian Instituteof Historical Research, 1991* * * – Bibliografia românească modernă(1831–1918), coordonator GabrielŞtrempel, 4 vol., Bucureşti, EdituraAcademiei, 1986–1994* * * – Biographical Dictionary of EuropeanLabor Leaders, Oxford, Greenwood Press,1995* * * – Canadian Who’s Who 1999, IanLancashire editor, University of TorontoPress, 1999* * * – Cazul Patapievici (II): Tradiţia trădării,Bucureşti, Curentul, 12 august 2008* * * – Centenar Marcel Mihalovici (1898–1985), Bucureşti, Editura Muzicală, 2001* * * – Cercetări sociologice contemporane,Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,1966* * * – Cercetătorul Teodor Negoiţă pleacăspre unica bază românească din Antarctica,Bucureşti, Gândul, 12 august 2005* * * – Comemorarea Mitropolitului VasileSuciu, Blaj, Catholica, 26 ianuarie 2005* * * – Culorile avangardei. Arta în România.1910–1950, coordonator Erwin Kessler,Bucureşti, Editura Institutului CulturalRoman, Muzeul Brukenthal, 2007* * * – Cultura, ştiinţa şi arta în judeţul Galaţi.Dicţionar biobibliografic, Galaţi, BibliotecaV.A. Urechia, 1973* * * – Dicţionar al ştiinţelor speciale ale istoriei.Arhivistică, cronologie, diplomaţie, genealogie,heraldică, paleografie, sigilografie, coordonatorIonel Gal, Bucureşti, Editura Ştiinţificăşi Enciclopedică, 1982* * * – Dicţionar de istorie veche a României:paleolitic – sec. X, coordonator Pippidi,Dionisie M., Bucureşti, Editura Ştiinţificăşi Enciclopedică, 1976* * * – Dicţionar de personalităţi româneşti.Noua Românie – matricea fizică spiritualăa fiinţei noastre, Bucureşti, Fundaţia NouaRomânie, 2001* * * – Dicţionar enciclopedic, 7 vol., coordonatoriHoria Matei C., Nicolae Manolescu,Silviu Neguţ, Bucureşti, Editura Enciclopedică,1993–2009* * * – Dicţionar enciclopedic, Doina Cobet;Eugenia Dima (nume comune); GabrielaDrăgoi, Florin Faifer (nume proprii), GeorgeGheţu coordonatori, Chişinău, EdituraCartier, 2004* * * – Dicţionar enciclopedic Britannica, Chişinău–Bucureşti,Litera Internaţional, 2008* * * – Dicţionar enciclopedic de iudaism. Schiţăa istoriei poporului evreu, traducere de VivianePrager, C. Litman, Ticu Goldstein, Bucureşti,Editura Hasefer, 2000* * * – Dicţionarul enciclopedic militar,Bucureşti, Editura Academiei de ÎnalteStudii Militare, 1996* * * – Dicţionar enciclopedic român, Bucureşti,Editura Politică, 4 vol., 1962–1966* * * – Dicţionar şcolar de termeni şi expresiiistorice, coordonatori Mariana Gavrilă;Mariana Maximescu şi Liviu Baciu, Piteşti,Editura Paralela 45, 2005* * * – Dicţionarul general al literaturii române,7 vol., Eugen Simion, coordonator general,Editura Univers Enciclopedic, 2004–2009* * * – Dicţionarul literaturii române de laorigini până la 1900, coordonatori GabrielaRădoi; Florin Faifer; Dan Mănucă,Alexandru Teodorescu, Leon Volovici,Remus Zăstroiu, Bucureşti, EdituraAcademiei RSR, 1979* * * – Dicţionarul scriitorilor români, 4 vol.,coordonatori Mircea Zaciu, MarianPapahagi, Aurel Sassu, Bucureşti, EdituraFundaţiei Culturale Române, 1995–2002* * * – Dicţionarul specialiştilor în ştiinţaşi tehnica românească, coordonator MihaelaChiroşca, Bucureşti, Editura Tehnică, 2000* * * – Din istoria gândirii filosofice. Partea I.Epoca modernă şi contemporană, Manual,ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 850 31.10.2011 17:30:16

Chişinău, Universitatea de Stat a Moldovei,1999* * * – Din istoria pedagogiei româneşti.Culegere de studii, 4 vol., Bucureşti, EdituraDidactică şi Pedagogică, 1956, 1966, 1967,1969.* * * – Doctrina ţărănistă în România. Antologiede texte, coordonatori Vasile Niculae, IonIlincioiu, Stelian Neagoe, Bucureşti, EdituraAcademiei Române, 1994* * * – Dr. Vasile Lucaciu luptător activ pentruunirea românilor, culegere de articole de IonIacoş şi Valeriu Achi, Cluj-Napoca, EdituraDacia, 1988* * * – Enciclopedia civilizaţiei române,coordonator Dumitru Tudor, Bucureşti,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982* * * – Enciclopedia marilor personalităţi dinistoria, ştiinţa şi cultura românească de-a lungultimpului, 2 vol., Bucureşti, Editura Geneze,2003* * * – Encyclopedia of the Holocaust, IsraelGutman editor, New York, MacmillanPublishing Company, 1990* * * – Enciclopedia României, coordonatorDimitrie Gusti, 4 vol., Bucureşti, ImprimeriaNaţională, 1938–1943.* * * – Enciclopedia Sovietică Moldovenească,7 vol., Redactori-şefi I. Grosul, I. Varticean,Chişinău, Redacţia Principală a EnciclopedieiSovietice Moldoveneşti, 1970–1977* * * – Enciclopedia Universală Britannica,16 vol., coordonatori Cornelia Marinescu,Ilieş Câmpeanu, Editura Litera, 2010* * * – Enciclopedia valorilor perimate. Războiulîmpotriva culturii române (1944–1999),coordo natori N. Bădescu şi MihaiUngheanu, vol. I, Bucureşti, Editura ProHumanitate, 2000* * * – Europe Since 1945. An Encyclopedia,Bernard A. Cook coordonator, Kentucky,SUA, Routledge Group, 2001* * * – Familiile boiereşti din Moldova şi ŢaraRomânească. Enciclopedie istorică, genealogicăşi biografică, coordonator Mihai DimitrieSturdza, Bucureşti, Editura Simetria, 2004* * * – In ricordo di Dinu Adamesteanu, MuseoArcheologico di Lentini, 2004* * * – Istoria biologiei în date, coordonatoriGh. Mohan, L. Gavrilă, A. Ardelean şiC. Pârvu, Bucureşti, Editura ALL, 1996* * * – Istoria învăţământului din România,coordonator Ştefan Pascu, Bucureşti,Editura Didactică şi Pedagogică 1971* * * – Istoricul Liceului Andrei Şaguna, Braşov,în Anuarul jubiliar, 1924–1925* * * – Istoria Ştiinţelor în România. Biologia,Pop, E. şi Codreanu, R. coordonatori,Bucureşti, Editura Academiei R.S. România,1975* * * – Maeştri ai teatrului românesc, 2 vol.,Bucureşti, UATC, Editura Punct, 2001* * * – Mari existenţe legionare: Nae Ionescu,Madrid, revista Ţara şi exilul, nr. 7, mai 1965* * * – Mic dicţionar enciclopedic, coordonatoriAurel Martin, Valeriu Şuteu, Bucureşti,Editura Minerva, 1978* * * – Mic dicţionar enciclopedic, coordonatoriMarcel D. Popa, Alexandru Stănciulescu,Anicuţa Tudor, 3 vol., Bucureşti, UniversEnciclopedic, 2001–2004.* * * – Micul dicţionar academic, 4 vol.,coordonator Marius Sala, Bucureşti,Univers Enciclopedic, 2001–2004* * * – Nicolae Popovici, episcop – Arhiva ConsiliuluiNaţional pentru Studierea ArhivelorSecurităţii (A.C.N.S.A.S.), fond informativ,dosar 2669, vol.1 şi 2* * * – Oameni şi cărţi de altădată, vol. I, EmilTurdeanu şi Maria Magdalena Székelyeditori, Bucureşti, Editura Enciclopedică,1997* * * – Opera din Chişinău, Chişinău, EdituraPrut Internaţional, 2005* * * – Orbituary: Constantin Dascalescu,The Independent, Londra, 20 mai 2003* * * – Personalităţi ale ştiinţei. Mic dicţionar,Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,1977* * * – Personalităţi româneşti ale ştiinţelornaturii şi tehnicii (Agricultura; Arhitectura;Astronomia; Biologia; Chimia; Fizica; Geografia;Geologia; Matematica; medicina; Tehnica),Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,1982* * * – Restitutio. Viaţa şi opera lui RaduDudescu, Banca Naţională a României,6 iunie 2006, broşură* * * – Români în ştiinţa şi cultura occidentală.Enciclopedie, ARA – Dan Grindea coordonator,California, Davis Publishing House,1996* * * – Români majoritari/români minoritari:interferenţe şi coabitări lingvistice, literareşi etnologice, Iaşi, Editura Alfa, 2007* * * – Sfinţi români şi apărători ai legiistrămoşeşti, Bucureşti, BOR, 1987* * * – Sociologia românească, Bucureşti,Editura Ştiinţifică, 1971851ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 851 31.10.2011 17:30:16

852* * * – The Holocaust Encyclopedia, LaqueurWalter and Judith Tydor Baumel editors,New Haven, Yale University Press, 2001* * * – The Oxford Dictionary of Byzantium,Oxford University Press, 1991* * * – The World of Romanian Dance, AnaMaria Munteanu şi Aurora Fabritius editori,Bucureşti, Editura Plural, 2002* * * – The Virtual Jewish History Tour –Romania, The American-Israeli CooperativeEnterprise, 2006* * * – Universitatea din Cernăuţi în perioadainterbelică, Suceava, Editura Ion Grămadă,2005* * * – Viaţa Părintelui Gheorghe Calciu, dupămărturiile sale şi ale altora, Bucureşti, EdituraChristiana, 2007Acatrinei, F. – Radiodifuziunea Română de laînfinţare la etatizare (1925–1948), Bucureşti,Editura Tritonic, 2005Adrian, L.I. – Stat, majoritate şi minoritatenaţională în România (1918–1939), Cluj,Editura Eikon, 2006Agachi, Alexei; Casu, Igor; Dragnev,Demir – Dicţionar de istoria românilor,Chişinău, Civitas, 2005Agi-Amet, Gemal – Dicţionarul personalităţilorturco-tătare din România, Constanţa, EdituraMetafora, 1999Albu, Nicolae – Istoria învăţământuluiromânesc din Transilvania până la 1800, Blaj,Tipografia Lumina, 1944Albu, Nicolae – Istoria şcolilor româneşti dinTransilvania între 1800–1867, Bucureşti,Editura Didactică şi Pedagogică, 1971Alexandru, Ionel Ştefan – Dicţionar de istorie,Brăila, Editura Dunărea, 1999Alexe, Nicu – Enciclopedia educaţiei fizice şisportului din România, Constanţa, EdituraAramis, 2002Andonie, George S. – Istoria matematiciloraplicate, Bucureşti, Editura Academiei, 1971Andonie, George S. – Istoria matematiciiîn România, 3 vol., Bucureşti, EdituraŞtiinţifică, 1965–1967Andreescu, Andreea; Lucian Nastasă;Andrea Varga – Minorităţi etnoculturale.Mărturii documentare. Maghiarii din România(1956–1968), Cluj, Centrul de Resursepentru Diversitate Etnoculturală, 2003Andrei, Ştefan – În anii ’80, Franţa a fost celmai mare duşman al lui Ceauşescu!, Bucureşti,Jurnalul Naţional, ediţie de colecţie,4 februarie 2008Anghelescu, Mircea – Dicţionar de opere,Bucureşti–Chişinău, Editura Litera Internaţional,2004Anghelescu, Mircea – Introducere în opera luiPetre Ispirescu, Bucureşti, Editura Minerva,1987Anghelescu, Mircea – Ion Heliade Rădulescu:o biografie a omului şi a operei, Bucureşti,Editura Minerva, 1986Anghelescu, Mircea – Preromantismul românesc,Bucureşti, Editura Minerva, 1971Anghelescu, Victoria – Cik Damadian,Bucureşti, Adevărul literar şi artistic, 6 august2008Ansel, Bernard D. – European Adventurerin Tierra del Fuego: Julio Popper, Pittsburgh,Hispanic American Historical Review, DukeUniversity Press, vol. 50, februarie, 1970Antoniu, D.; Cicoş, G. – Vânătorul IAR-80,istoria unui erou necunoscut, Bucureşti, EdituraModelism, 2000Apostolescu, Cristian Ion – Istoria românilor:sinteze, teste, mic dicţionar istoric, Craiova,Editura Else, 2002Arimia, Vasile şi Vasile Şimăndan – Portretepolitice din anii interbelici, Bucureşti, Magazinistoric, aprilie 1975Armbruster, Adolf – Viorica Cortez. Enciclopediaunei cariere, Bucureşti, Editura Enciclopedică,1994Astaloş, George – Dicţionarul esenţial alexilului românesc. Dicţionar biobibliografic,Bucureşti, Tritonic, 2001Baba, Ioan – Lexiconul artiştilor plastici românicontemporani din Iugoslavia, Editura Lumina,Pancevo, 1999Babeş, Mircea; Calafeteanu, Ion;Popişteanu, Cristian – Politica externăa României. Dicţionar cronologic, Bucureşti,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986.Bâgiu, Lucian Vasile – Valeriu Anania. Scriitorul,Bucureşti, Editura Limes, 2006Băileşteanu, Fănuş – Personalităţi culturaleromâneşti din străinătate. Dicţionar, Bucureşti,România Press,1999Balacciu, Jana şi Chiriacescu, Rodica– Dicţionar de lingvişti şi filologi români,Bucureşti, Editura Albatros, 1978Bălan, Ion – Regimul concentraţionar dinRomânia 1945–1964, Bucureşti, BibliotecaSighet, Fundaţia Academia Civică, 2000Bălan, S.; Mihăilescu, N. S. – Istoria ştiinţei şitehnicii în România. Date cronologice, Bucureşti,Editura Academiei, 1985ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 852 31.10.2011 17:30:16

Balotă, Nicolae – Caietul albastru, 2 vol.,Editura Ideea Europeană, 2007Banciu, Paul Eugen; Aquilina Birăescu –Timişoara literară. Dicţionar biobibliografic,Timişoara, Editura Marineasa, 2007Bărboi, C. şi Mărgineanţu, D. – Dicţionarantologic de poeţi şi dramaturgi, Bucureşti,Editura Niculescu, 2001Barbosa, Octavian – Dicţionarul artiştilorromâni contemporani, Bucureşti, EdituraMeridiane, 1976Bărbulescu, M.; Deletant D.; Hitchins K.;Papacostea Ş.; Teodor P. – Istoria României,Editura Corint, 2004Bârlă, Graziela – Personalităţi publice-politice,Bucureşti, Editura Holding Reporter, 1996Bârsan, Ion – Conversaţii cu Dimitrie Cuclin,Galaţi, Editura Porto Franco, 1995Bejan, Vlad – Românii din sudul Basarabiei,Iaşi, Editura Fundaţiei Axis, 1998Beldiman, Dana – Armata şi MişcareaLegionară (1927–1947), Bucureşti, InstitutulNaţional pentru Studiul Totalitarismului,2002Berciu-Drăghicescu, Adina; OvidiuBozgan – O istorie a Universităţii Bucureşti(1864–2004), Editura Universităţii dinBucureşti, 2004Bercovici, Israil – O sută de ani de teatruevreiesc în România, Bucureşti, EdituraIntegral, 1998Betea, Lavinia – Procese politice, Bucureşti,Jurnalul Naţional, 12 iunie 2006Bianu, Ioan şi Nerva Hodoş – Bibliografiaromânească veche (1508–1830), 4 vol.,Bucureşti, Stabilimentul Grafic Socec, 1903,1910, 1912, 1944.Bogdan, Ioan – Scrieri alese, Bucureşti,Editura Academiei, 1968Bogdan, N. A. – Oraşul Iaşi. Monografieistorică şi socială ilustrată, 1913–1915, ETPTehnopress – versiune digitală, 1997Boia, Lucian – History and Myth in RomanianConsciousness, Bucureşti, Central EuropeanUniversity Press, 2001Boia, Lucian – Miturile comunismului românesc,Bucureşti, Editura Nemira, 1998Boldur, A. – Muzica românească de azi,Bucureşti, Cartea Sindicatului ArtiştilorInstrumentişti din România, 1940Boldur-Lăţescu, Gheorghe – Genocidulcomunist în România, 4 vol., Bucureşti,Editura Albatros, 2003Bologa, V.; Iszac, S. – Fapte şi oameni dintrecutul medicinei în patria noastră, Bucureşti,Editura Ştiinţifică, 1962Bolovan, P. şi Bolovan, I. – Mişcări de populaţieşi aspecte demografice în România în primajumatate a secolului XX, Cluj, Editura PresaUniversitară, 2007Borgovan, Ioan A. – Pompei Hărăşteanu,Luduş, „Publicaţia“, 53/2006Brăescu, Ion – Clasicismul în teatru,Bucureşti, Editura Meridiane, 1971Brătianu, Gheorghe I. – Marea Neagră de laorigini până la cucerirea otomană, Iaşi, EdituraPolirom, 1999Brezeanu, Stelian – Identităţi şi solidarităţimedievale. Controverse istorice, Bucureşti,Editura Corint, 2002Brucan, Silviu – Generaţia irosită, Bucureşti,Editura Teşu, 2007Bruhis, Mihail – Rusia, România şi Basarabia.1812, 1918, 1924, 1940, Chişinău, EdituraUniversitas, 1992Buculei, Toader – Prezenţe brăilene în spiritualitatearomânească. Mic dicţionar enciclopedic,Brăila, Editura Libertatea, 1993Bucur, Marin – Istoriografia literară românească,Bucureşti, Editura Minerva, 1973Buescu, Corneliu – Gheorghe Folescu,Bucureşti, Editura Muzicală, 1966Bujduveanu, T. – Moscopole. Oraş aromânescdin Balcani – Aromanian Town in the Balkans,Constanţa, Editura Cartea Aromână, 2006Bulei, Ion; Marian, Ştefan – România înpragul primului război mondial, Bucureşti,Magazin istoric, august 1976Burada, T. – Istoria teatrului în Moldova,Bucureşti, Editura Minerva, 1975Buruiană, Anastasia – Compozitori, Chişinău,AŞM, Institutul Patrimoniul Cultural, 2007Busuioc, N. – Scriitori şi publicişti ieşenicontemporani. Dicţionar (1945–2002), Iaşi,Editura Vasiliana, 2002Buzilă, Boris – Din istoria vieţii bisericeştidin Basarabia, Bucureşti, Editura FundaţieiCulturale Române, 1996Buzilă, Serafim – Interpreţi din Moldova.Lexicon enciclopedic (1460–1960), Chişinău,Editura Arc, Museum, 1996Callimachi, Scarlat – Căderea Babilonului,Bucureşti, ESPLA, 1956Călinescu, Constanţa şi Faiter, Ion – Dimensiunileunor vocaţii, Constanţa, BibliotecaJudeţeană Constanţa, 1979853ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 853 31.10.2011 17:30:16

854Călinescu, G. – Istoria literaturii române de laorigini până în prezent, Bucureşti, FundaţiaRegală pentru Literatură şi Artă, 1941Câmpineanu, Victor – Mitropolitul SavaBrancovici. Legăturile cu Rusia şi lupta sa împotrivacotropitorilor turci, Bucureşti, în B.O.R.,LXXIII nr. 6/1955Caragiani, I. – Studii istorice asupra românilordin Peninsula Balcanică, Bucureşti, EdituraProfile, 2001Caraman Fotea, Daniela – Meridianele cântecului,Bucureşti, Editura Muzicală, 1989Caraman Fotea, Daniela şi Titus Andrei –Alternative pop-dance, Bucureşti, EdituraHumanitas, seria Humanitas Educaţional,2003Caranfil, Tudor – Dicţionar de filme româneşti.Lungmetraje de ficţiune, Chişinău–Bucureşti,Editura Litera Internaţional, 2002Carol, Anne; Garrigues, Jean; Ivernel,Martin – Dicţionar de istorie a secolului XX,traducere: Simona Ceauşu, ConstantinVlad, Bucureşti, Editura All, colecţia AllEducational, 2000Cartojan, Nicolae – Istoria literaturii românevechi, Bucureşti, Editura Minerva, 1980.Catalan, Gabriel şi Mircea Stănescu – Scurtăistorie a Securităţii, Bucureşti, Sfera Politicii,nr. 109/2004Ceaicovschi-Mereşanu, Gleb – Învăţământulmuzical din Moldova de la origini până la sfârşitulsecolului XX, Chişinău, Editura GrafemaLibris, 2005Cemortan, L. – Teatrul şi dramaturgianaţională din Republica Moldova în perioadadeceniilor 1920–1970, Chişinău, 1993Cemortan, L. – Teatrul Naţional din Chişinău(1920–1935). Schiţă istorică, Chişinău,Editura Epigraf, 2000Cernăteşti, Puiu – Remember Ion PopescuGopo, Bucureşti, Observatorul, 25 noiembrie2004Cernovodeanu, Dan – Ştiinţa şi arta heraldicăîn România, Bucureşti, Editura Ştiinţificăşi Enciclopedică, 1977Cernovodeanu, Paul şi Marian Ştefan –Pe urmele Magherilor, Bucureşti, EdituraSport Turism,1983Chalfen, Israel, transcription MaximilianBleyleben – Celan Paul: A Biography of HisYouth, New York, Persea Books, 1991Chihaia, Lăcrămioara; Lucia Cifor;Alina Ciobanu; Mircea Ciubotaru;Doina Cobet; Eugenia Dima; CristinaFlorescu; Maria Teodorovici şi ConstantinTeodorovici – Dicţionarul enciclopedic ilustrat,Chişinău, Editura Cartier, 1999Chindriş, Ioan – Chipuri din hronicul neamului,Bucureşti, Editura Albatros, 1977Chiper, Ioan – România şi Germania nazistă.Relaţiile româno-germane între comandamentelepolitice şi interesele economice (ianuarie 1933–martie 1938), Bucureşti, Editura Elion, 2000Chiriac, Al. – Membrii sfatului ţării(1917–1918). Dicţionar, Bucureşti, EdituraFundaţiei Culturale Române, 2001Chiva, Ionuţ; Adrian Şchiop – Boieriicomunişti (interviu cu Dimitrie Callimachi,fiul lui Scarlat Callimachi), Bucureşti, Prezent,21 noiembrie 2006Cimpoi, Mihai – O istorie deschisă a literaturiiromâne din Basarabia, Chişinău, Editura Arc,1997Ciobanu, Nicolae – Armand Călinescu. Jertfăpentru liniştea şi independenţa ţării. «Omulde oţel» împotriva Gărzii de Fier, Bucureşti,Dosarele Istoriei, iunie 1999Ciobanu, Nicolae; Zodian, Vladimir; Mara,Dorin – Enciclopedia primului război mondial,Bucureşti, Editura Teora, 2000Ciobanu, T. – Domnitori şi regi de seamă dinistoria poporului român, Timişoara, EdituraExcelsior, 2000.Ciobanu-Vieru, Valerian – Popas la ValeaAdâncă, Chişinău, Editura Pontos, 2005Ciupală, Alin – Femeia în societatea româneascăa secolului al XIX-lea, Bucureşti, EdituraMeridiane, 2003Coja, Ion – Legionarii noştri, Bucureşti,Editura UMC, 2001Cojocaru, Constantin – Brâncoveni, cuibşi leagăn al marilor Basarabi. Monografie,Slatina, Editura Didactic Press, 2006Colan, Horia – Dezvoltarea ştiinţelor tehnicedupă Marea Unire (1918–1940), Bucureşti,Noema, 1/2003Colan, Horia – Sur quelques anciens travauxroumains dans le domaine de la métallographie,Bucureşti, Academia Română, RevueRoumaine des Sciences Techniques-Métallurgie,2/1964Colan, Horia şi Mihăilescu, T. – InstitutulPolitehnic Cluj, 1948–1973. Itinerar istoric.Realizări. Perspective. Începuturile şi dezvoltareaînvăţământului tehnic în Cluj, în Noemavol. II, nr. 1/2003, 1974Colesnic, Iurie – Basarabia necunoscută, 6 vol.,Chişinău, Editura Museum, 1993–2006Colesnic, Iurie – Femei din Moldova. Enciclopedie,Chişinău, Editura Museum, 2000ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 854 31.10.2011 17:30:16

Coman, Pr. prof.; Ioan, G. – Scriitori bisericeştidin epoca străromână, Bucureşti, EdituraInstitutului Biblic şi de Misiune al BisericiiOrtodoxe Române, 1979Comarnescu, Petru – Curente în arta romaneascămodernă a sec. XX. Stilistica lui Petraşcu,Pallady şi Dărăscu, Bucureşti, Arta plasticănr. 1/1966Comşa, N. şi Teodor Seiceanu – DascăliiBlajului 1754–1948, Bucureşti, EdituraDemiurg, 1994Condraţchi, Silvia – O pionieră a aviaţieiromâneşi: Nadia Russo, Chişinău, Timpul,nr. 352/2006Conea I. – Basarabii de Argeş. Despre originealor teritorială şi etnică, Bucureşti, Magazinistoric, nr. 5/1987Constantin Gheorghe, Miliana Şerbu –Miniştrii de Interne (1862–2007). Micăenciclopedie, Bucureşti, Editura MinisteruluiInternelor şi Reformei Administrative, 2007.Constantin, Tudor V. – Bâzu Cantacuzino –prinţul aşilor, Bucureşti, Editura Modelism,2000Constantinescu, Miron; Ovidiu Bădina şiGall Ernö – Gândirea sociologică din România,Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,1974Constantiniu, Florin – O istorie sinceră apoporului român, Bucureşti, Editura UniversEnciclopedic, 1997Corciovescu, Cristina; Bujor T. Râpeanu –Cineaşti români, Bucureşti, EdituraŞtiinţifică, 1996Cosma, Octavian Lazăr – Opera românească.Privire istorică asupra creaţiei lirico-dramatice,2 vol., Bucureşti, ESPLA, 1962Cosma, Octavian-Lazăr – UniversitateaNaţională de Muzică din Bucureşti la 140 deani, Bucureşti, Editura Universităţii.Naţionale de Muzică, 2008Cosma, Viorel – Muzicieni români. Lexicon,Bucureşti, Editura Muzicală, 1970Costea, Ştefan; Maria Larionescu şi IonUngureanu – Sociologia românească contemporană,Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,1983Dalametra, I.; Ștefan Mihăileanu – Dicţionarmacedo-român, Bucureşti, Academia Română,1910Dănilă, Aurelian – Opera din Chişinău,Chişinău, Editura Prut Internaţional, 2005Daşkov, S. B. – Dicţionar de împăraţi bizantini.Traducere de Viorica Onofrei, Dorin Onofrei,Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1999Datcu, Iordan – Dicţionarul etnologilor români,2 vol., Bucureşti, Editura Saeculum I.O.,1998Datcu, Iordan; S.C. Stroescu – Dicţionarulfolcloriştilor. Folclor literar românesc, Bucureşti,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979Datcu, Iordan – Dicţionarul folcloriştilor.Folclor muzical, coregrafic şi literar românesc,Bucureşti, Editura Litera, 1983Deac, Iuliu – Dicţionar enciclopedic al matematicienilor,vol I-IV, Editura Universităţii dinPiteşti, 2001Deac, Mircea – Impresionismul în România,Bucureşti, Editura Meridiane, 1975Deac, Mircea – 50 de ani de pictură(1890–1940). Dicţionarul pictorilor dinRomânia, Bucureşti, Oficiul de InformareDocumentară pentru IndustriaConstrucţiilor de Maşini, 1996Deletant, Dennis – Hitler’s Forgotten Ally:Ion Antonescu and His Regime, Romania,1940–1944, Londra, Palgrave Macmillan,2006Deletant, Dennis; M.E. Sharpe – Ceauşescuand the Securitate. Coercion and Dissent inRomania (1965–1989), New York, Armonk,1995Deletant, Dennis – România sub regimulcomunist, Bucureşti, Fundaţia AcademiaCivică, 1997Deveau, Scott – Canadian poet Irving Laytondies at 93, Toronto, The Globe and Mail, nr. 4,ianuarie 2006Dinulescu, Constanţiu; Valentin Gherghelşi Laurenţiu Stan – Dicţionar istoric. Pentruexamenul de capacitate şi bacalaureat, Piteşti,Editura Paralela 45, 1999Dinulescu, Ştefan – Viaţa şi activitateamitropolitului Ţării Româneşti Antim Ivireanul,Cernăuţi, revista Candela, 1986Djindjihaşvili, Fanny – Antim Ivireanul,cărturar umanist, Iaşi, Editura Junimea, 1982Djuvara, Neagu – Iarăşi despre Negru Vodăşi Descălecătoare, Bucureşti, Magazin istoric,nr. 8/2000Dobrescu, Emilian M.; Mureşan, Maria;Bodea, Gabriela; Mureşan, Dumitru –Dicţionar de istorie economică şi istoria gândiriieconomice, Bucureşti, All Beck, 2005Drăgoescu, Dragoş – Arma politică a reabilitărilor.Caruselul crimelor şi liderii comuniştiromâni, Bucureşti, Dosarele Istoriei 2/I, 1996Dragomir, Silviu – Avram Iancu, Bucureşti,Editura Ştiinţifică, 1965855ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 855 31.10.2011 17:30:16

856Drăgulin Pr. Dr., Gheorghe I. – Teologiromâni de seamă din prima jumătate a veaculuial XIX-lea, Bucureşti, Studii teologice, seriaa II-a, iulie-august/1991Dumitrescu, Nicolae – Ploieşti, orizonturiculturale, Ploieşti, Editura Lumina Tipo,2005Dumitrescu-Staia, Venera E. – In MemoriamCella Delavrancea (1887–1991), Montréal,Observatorul, 12 februarie 2002Duţu, A. şi Retegan, M. – Război şi societate,Bucureşti, Editura RAO, 2000Duţu, Alexandru; Dobre Florica şi LoghinLeonida – Armata Română în al doilea războimondial (1941–1945). Dicţionar Enciclopedic,Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1999Eremia, Anatol – Unitatea patrimoniuluionomastic românesc. Toponimie. Antroponimie,Chişinău, Centrul Naţional de Terminologie,Editura Iulian, 2001Esinencu, Alexandru – Lideri ai economieinaţionale, Chişinău, Editura Esin & Co.,2005Eskenasy, Victor – La dispariţia violoncelistuluiRadu Aldulescu, Bucureşti, Editura Polirom,Suplimentul de cultură, nr. 69 / 25–31 martie2006Eşan, Ioan – Maeştrii culiselor secrete. File dinistoria spionajului, Bucureşti, Editura Logos,1997Fransua, Alexandru – Istoria Politehnicii dinBucureşti, a Facultăţii de Electrotehnică, Bucureşti,Universitatea Politehnica, 1995Filotti, Alexandru Gabriel – Frontiereleromânilor, Brăila, Editura Istros, 2007Fonseca, Cosimo Damiano – Addioad Adamesteanu fece rinascere Heraclea,în Repubblica, 22 ianuarie 2004Frangopol, Petre T. – Elite ale cercetătorilordin România. Matematică, fizică, chimie, Cluj,Editura Casa Cărţii de ştiinţă, 2004Fornade, Dan – Who’s Who – Româniidin America, 500 de personalităţi din SUAşi Canada, Montréal, Editura DanwayPublications, 2000Frunză, Victor – Istoria stalinismului în România,Bucureşti, Editura Humanitas, 1990Găină, Alexandru – Astronomi din Basarabia,Chişinău, Moldova Suverană, 24 ianuarie1995Găină, Alexandru – Matematicieni din Basarabia,Chişinău, Foaie matematică, nr. 1/1996Galloway, George şi Bob Wylie Downfall –The Ceausescus and the Romanian Revolution,Londra, Futura Publications, 1991Gane, Constantin – Trecute vieţi de doamneşi domniţe, 2 vol., Bucureşti, Fundaţia pentruliteratură şi Artă Regele Carol II, 1935Geller, Iaacov – Rezistenţa spirituală a evreilorromâni în timpul Holocaustului, Bucureşti,Editura Hasefer, 2004Geneş, George – Dicţionar istoric, Piteşti,Editura Carminis, 2002Georgescu, Haralambie – Dicţionarul enciclopedicmilitar, 2 vol., Bucureşti, Editura Academieide Înalte Studii Militare, 1996–1997Georgescu-Tistu, Nicolae – Les bibliothèqueset la bibliographie roumaine, Paris, LibrairieAncienne Honoré Champion, 1927Gherman, Ion – Românii din jurul României,Bucureşti, Editura Vremea, 2003Ghibu, Onisifor – Pe baricadele vieţii înBasarabia revoluţionară (1917–1918). Amintiri,Chişinău, Editura Universitas, 1992Ghibu, Onisifor – Pentru o pedagogie românească.Antologie de scrieri pedagogice, Bucureşti,Editura Didactică şi Pedagogică, 1977Ghibu, Onisifor – Portrete pedagogice, Bucureşti,Editura Universala Alcalay, 1932Ghinolu, Ion – Panteonul românesc. Dicţionar,Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2001Giurcă, Marin – Portrete călărăşene, Călăraşi,Editura Alas,1993Giurescu, C. – România în al doilea războimondial, Bucureşti, Editura ALL, seria ALLIstoric, 1999Giurescu, C. şi Dinu C. Giurescu – Istoriaromânilor din cele mai vechi timpuri până astăzi,Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1975Giurescu, Dinu C.; Matei, Horia C.; Nicolescu,Nicolae C. – Istoria României în date,Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2003.Gross, Peter – Mass-media şi democraţiaîn ţările Europei de Est, Bucureşti, EdituraPolirom, 2004Haan, Francisca de, Krasimira Daskalova,Anna Loutfi – Biographical Dictionary ofWomen’s Movements and Feminisms in Central,Eastern, and South Eastern Europe: 19th and20th Centuries, Central European UniversityPress, 2006Hangiu, I. – Dicţionar al presei literareromâneşti (1790–1982), Bucureşti, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, 1987Harţuche-Vicol, Ana Maria – Istoricul pinacoteciioraşului Brăila, Brăila, în Istros, V/1987Heinen, Armin – Legiunea „ArhanghelulMihail“. Mişcare socială şi organizaţie politică.O contribuţie la problema fascismului internaţional,Bucureşti, Editura Humanitas, 1999ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 856 31.10.2011 17:30:16

Hitchins, Keith – The Romanians, 1774–1866, Oxford, Clarendon Press, 1996Hitchins, Keith – România (1866–1947),Bucureşti, Editura Humanitas, 1998Hogg, Ian V. – Dicţionarul marilor bătălii,traducere de Ligia Caranfil, Bucureşti,Editura Artemis, 2000Holban, Ioan – Istoria literaturii române contemporane,3 vol., Iaşi, Editura TipoMoldova,2006Horia, Vintilă – Dicţionarul papilor, traducerede Ana Vădeanu, Bucureşti, Saeculum I.O.,1999http://acad.moldnet.md/http://altmarius.weblog.ro/2008-05-31/390201/Dictionar-al-ziaristilor-dinsecolul-al-XIX-leahttp://biblior.net/istoria-literaturii-romane/http://doctorate.ulbsibiu.ro/obj/documents/CVhttp://membres.lycos.fr/romanianamericana/http://national.is.edu.ro/http://port.ro/http://www.antipa.ro/http://www.artnet.com/library/http://www.asm.mdhttp://www.biochimie.lx.ro/biografie/http://www.bjbc.ro/publicatiihttp://www.bnrm.md/publicatii/http://www.bucuresteni.ro/http://www.cdep.ro/pls/parlam/http://www.cs.ubbcluj.ro/http://www.filmoteca.ro/actor/http://www.cinemagia.ro/actori/http://www.cinemarx.ro/persoane/http://www.classicalarchives.com/composershttp://www.cnaa.md/personhttp://www.compendium.rohttp://www.crispedia.rohttp://www.cs.ubbcluj.rohttp://www.festivalenescu.ro/eng/artisti/http://www.filmoteca.rohttp://www.fin.ase.ro/http://www.fondationmatteidogan.orghttp://www.gov.mdhttp://www.ici.ro/romania/en/cultura/http://www.mapn.ro/fotodb/ministriihttp://www.marxisthistory.org-Early-American-Marxismhttp://www.nationmaster.com/encyclopedia/List-of-Romanian-Jewshttp://www.polirom.ro/catalog/autori/http://www.referatele.com/.../Matematica-si-invatamantul-matematic-in-Romania-intre-1918-si-1949http://www.romaniaculturala.rohttp://www.romanianjewish.org/ro/realitatea_evreiascahttp://www.stdb.ro/arta/http://www.tnb.rohttp://www.worldwar2.rohttp://www.ziare.com/comentopedia/http://www.youtube.comIancu, Napoleon Toma – Dicţionarul actorilorde film, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,1977Ieva, Nicolae şi Ovidiu Vişan Mehedinţi –Timp şi istorie, Drobeta Turnu Severin,Editura Hermes, 1994Ignat, Mircea – Ingineria electrică româneascăîn perioada 1940–1947. Începutul distrugeriiinstituţiilor şi elitelor, Bucureşti, în Noemavol. III, 1/2004Ionescu, Ghiţă – Communism in Romania(1944–1962), Londra, Oxford UniversityPress,1964Ionescu, Radu – Nicolae Dărăscu, Bucureşti,Editura Meridiane, 1987Ionescu, Şerban N. – Who Was Who inTwentieth-Century Romania, New York, EastEuropean Monographs, Boulder PublishingHouse, 1994Ionescu, Ştefan – Bucureştii în vremea fanarioţilor,Cluj, Editura Dacia, 1974.Ioniţoiu, Cicerone – Cartea de aur a rezistenţeiromâneşti împotriva comunismului, 2 vol.,Bucureşti, Editura Tipografia Hrisovul,1995-1996Iordăchescu, Dan – Un drumeţ al cântului.Scrieri autobiografice, Bucureşti, EdituraEminescu, 1990Iorga, Nicolae – Istoria Bisericii româneşti şi avieţii religioase a Românilor, 2 vol., Bucureşti,Universitatea din Bucureşti, 2005Iorga, Nicolae – Istoria învăţământului românesc,Bucureşti, Editura Minerva, 1971Iorga, Nicolae – Istoria literaturii române însecolul al XVIII-lea, 3 vol., Bucureşti, EdituraDidactică şi Pedagogică, 1969857ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 857 31.10.2011 17:30:16

858Jianu, Ionel – Artiș ti români în Occident,Bucureşti, Editura Logos şi InstitutulNaţional pentru Memoria ExiluluiRomânesc, 2005.Kazhdan, Alexander P. – Oxford Dictionaryof Byzantium, Oxford University Press, 1991Kellogg, Frederick – The Road to RomanianIndependence, West Lafayette SUA, PurdueUniversity Press, 1995Lane, Thomas A – Biographical Dictionaryof European Labor Leaders, Westport,Greenwood Press, 1995Lazăr, Virgil – Ilie Lazăr. Consecvenţa unuiideal politic, Bucureşti, în România Liberă,nr. 9, octombrie 2008Lăcustă, Ion – De la o unire la alta: memoriesau memorialişti (1859–1918), Bucureşti,Editura Albatros, 2005.Lecca, Octav-George – Dicţionar istoric,arheologic şi geografic al României, Bucureşti,Editura Universul, 1937Lechinţan, Vasile – Oficiali de stat românidin Transilvania (1368–1918). Dicţionar,Cluj-Napoca, Argonaut, 2003Lefter, Ion Bogdan – Mic dicţionar de scriitoribucureşteni din secolul XIX sau Despre cumse trăia altădată fala de a reprezenta Capitala,Piteşti, Editura Paralela 45, 2001Lipan, Vasile – Paulina Cruceanu – primafarmacistă din Romania (130 de ani de la naştereasa), Bucureşti, Editura Impex ‘92, 1995Liţu, M. – Iacob Cihac (1800–1888). Iniţiatorulprimului curs de chirurgie, Iaşi, în Jurnalulde Chirurgie, Nr. 2/2008, vol. 4Livezeanu, Irina – Cultural Politics in GreaterRomania: Regionalism, Nation Building andEthnic Struggle, 1918–1930, Ithaca, NewYork, Cornell University Press, 2000Lupu, Marin – Dicţionar de istorie pentru elevi,Focşani, Editura Terra, 2001Luttwak, Edward Nicolae – Coup d’etat:A practical handbook, Cambridge Massachussets,Harvard University Press, 1980Macarovici, Constantin Gh. şi GeorgetaMunteanu – Raluca Ripan, Bucureşti,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982Maftei Ionel – Un enciclopedist: DimitrieAlexandresco. 155 de ani de la naştere –05-10-2005, Iaşi, în Evenimentul regionalal Moldovei, 27 iunie 2009Maftei, Ionel – Actorul Miluţă Gheorghiu.105 ani de la naştere, Bucureşti, în Evenimentulzilei, 9 octombrie 2002Maftei, Ionel – Personalităti ieşene, Iaşi,Comitetul Judeţean de Cultură, 1972Magda, Ileana – Scrisori de la cititori: GligorPopi, legenda vie a culturii. Omagiu la împlinireacelor 85 de ani de viaţă, Bucureşti, în Curierulnaţional nr. 11/1999Majuru, Adrian – Familia Minovici. Universulspiritual, Bucureşti, Editura InstitutuluiCultural Român, 2005Malinschi, V. – Economiştii la AcademiaRomână, 2 vol., Bucureşti, EdituraAcademiei, 1994Mamina, Ion; Ioan Scurtu – Guverneşi guvernanţi (1916–1938), Bucureşti,Editura Silex, 1996Mamina, I. – Monarhia constituţională înRomânia. Enciclopedie politică (1866–1938),Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2000Manea, Mihai – Mic dicţionar de termeniistorici, Bucureşti, Editura All, 1999Manolescu, Florin – Enciclopedia exiluluiliterar românesc (1945–1989: scriitori, reviste,instituţii, organizaţii), Bucureşti, EdituraCompania, 2003.Manolescu, Florin – Literatura S.F.,Bucureşti, Editura Univers, 1980Marcello, Ronald E. – Oral History Project –Alex Vraciu, University of North Texas, 1994Marin, Gheorghe Gaston – În serviciul Românieilui Gheorghiu-Dej. Însemnări din viaţă,Bucureşti, Editura Evenimentul Românesc,2000Marin, Mihai – Cazul Patapievici. Războiulagenţilor secreţi. Tradiţia trădării, în Curentul,12 august 2008Matei, Horia C. – Enciclopedia antichităţii,Bucureşti, Editura Meronia, 2004Matei, Horia C.; Neguţ, Silviu; Nicolae,Ion – Enciclopedia statelor lumii, Bucureşti,Editura Meronia, 2005Matei, Horia C. – Lumea antică. Mic dicţionarbiografic, Bucureşti, Editura Danubius, 1991Matei, Horia – Istoria României în date,Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1971,ediţie revăzută, 2003Matei, Rodica; Gheorghe D. Anghel – Expoziţieomagială 1904–1966, Bucureşti, Muzeulde Artă – Album-catalog, 2009Mârza, Iacob – Şcoală şi naţiune (Şcoliledin Blaj în epoca renaşterii naţionale), Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1987Mihalache, Marin – Pictura românească înimagini, Bucureşti, Editura Meridiane, 1970Mihăescu, Doru – Bucovina şi Basarabia, Iaşi,Editura Tehnopress, 2005ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 858 31.10.2011 17:30:16

Mihăiţă, Mihai; Florin Teodor Tănăsescuşi Mihai Olteneanu – Repere ale inginerieiromâneşti, Editura AGIR, 2000Mihail, Pr. Paul – Pagini despre Basarabia.Mărturii de spiritualitate românească dinBasarabia, Chişinău, Editura Ştiinţa, 1993Mioc, Marius – Revoluţia fără mistere. Începutulrevoluţiei române: cazul László Tokés, Timişoara,Editura Almanahul Banatului, 2002Mircioiu, Crişan şi Şerban Polverejan –Ghibu Onisifor – Amintiri despre oameni pe carei-am cunoscut, Cluj, Editura Dacia, 1974Mitican, Ion – Evreii din Târgul Cucului, Iaşi,Editura Tehnopress, 2005Morărescu, Dulciu – Personalităţi din alte ţăridespre România. Dicţionar, Bucureşti, EdituraPaideia, 1997Moraru, Anatol – Literatura română postbelică(Integrări, valorificări, reconsiderări), Chişinău,Firma editorial-poligrafică TipografiaCentrală, 1998.Moraru, P. – Basarabia, basarabenii şi serviciilesecrete (1918–2005). Dicţionar alfabetic.Chişinău, Editura Tipografia Elena, 2005Moşoia, Cătălin – Jurnalism de ştiinţă,Bucureşti, Editura Tritonic, 2007Murariu, Ioan – Dicţionar de arhaismeşi termeni istorici, Bacău, Editura VasilePârvan, 2002Mureşan, Ovidiu – De la antichitatea târziela amurgul Evului Mediu (sec. IV–XIII), Cluj-Napoca, Editura Todesco, 2004Mureşanu, Camil – Laicism şi religiozitate încultura românească interbelică, Cluj, Institutulde Istorie George Bariţ, 2002Murgescu, Costin – Mersul ideilor economicela români, Bucureşti, Editura Enciclopedică,1994Nagy-Talavera, Nicholas M. – The GreenShirts and the Others: A History of Fascism inHungary and Rumania, Stanford University,Hoover Institution Press, 1970Neagoe, Stelian – Istorici români de azi: micăenciclopedie, Bucureşti, Editura Machiavelli,2003Neagoe, Stelian; Petculescu, Constantin;Arvatu, Cristina – Enciclopedia istoriei politicea României: 1859–2002, Bucureşti, EdituraInstitutului de Ştiinţe Politice şi RelaţiiInternaţionale, 2003Negrea, Ştefan – Istoria biologiei în perioadainterbelică (1918–1940), Bucureşti, în Noemanr. 2/2003Nestorescu-Bălceşti, Horia – Enciclopediailustrată a francmasoneriei din România, 3 vol.,Bucureşti, Centrul Naţional de StudiiFrancmasonice, 2005Netea, Vasile – Spre unitatea statală apoporului român. Legăturile politice şi culturaleîntre anii 1859–1918, Bucureşti, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, 1979.Neumann, Victor – Tentaţia lui homo europaeus.Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi deSud-Est, Iaşi, Editura Polirom, 2006.Neumann, Victor – Istoria evreilor din România.Studii documentare şi teoretice, Timişoara,Editura Amarcord, 1996.Nicola, Traian – Valori spirituale tutovene,5 vol., Bârlad, Editura Sfera, 2003Nicolescu, Constantin D. – Calvarulneamului românesc după 23 august 1944, Iaşi,Editura Polirom, 1993Nicolescu, N. – Şefii de stat şi de guvernai României. 1850–2003. Mică Enciclopedie,Bucureşti, Editura Meronia, 2003Nicu, Alexe; Valentin Costandache; AnghelVrabie şi Teodor Roibu – Enciclopedia educaţieifizice şi sportului din România – sursă deinformare profesională, învăţare şi creaţie socială,4 vol., Bucureşti, Editura Aramis, 2002Nistor, Simona – Miliţa Petraşcu, Bucureşti,Editura Meridiane, 1973Niculescu, Nicolae C. – Şefii de stat şi deguvern ai României (1859–2003). Mică enciclopedie,Bucureşti, Editura Meronia, 2003Nedelcu, Florea – De la Restauraţie la DictaturaRegală, Cluj, Editura Dacia, 1981Nistor, I. – Originea românilor din Balcanişi Valahiile din Tesalia şi Epir, Bucureşti,Editura Domino, 2003Nuţu, Roşca – Închisoarea elitei româneşti.Compendiu, Sighetu Marmaţiei, AskaGrafika, 2006Olteneanu, Mihai în Univers ingineresc6/2003 – despre Negoiţă Dănăilă;4/2003 – despre Plautius Andronescu;5/2003 – despre Radu Botezatu; 8/2003 –despre Traian Săvulescu; 9/2003 – despreElie Radu, Radu Voinea; 10/2003 – despreMircea Petrescu; 13/2003 – despreAurelian Stan, Dimitrie Leonida; 15/2003 –despre Petre I. Antonescu, AristideDodu; 16/2003 – despre C.A. Dissescu;17/2003 – despre George I. Lahovary;18/2003 – despre Matei G. Marinescu;19/2003 – despre Anton Şesan; 20/2003 –despre Elie Radu; Gheorghe Petriceanu;21/2003 – despre Gheorghe Spacu;22/2003 – despre Tudor D. Ionescu;23/2003 – despre Paul Cristian Olaru;24/2003 – despre Vladimir Popovici, ElisaLeonida Zamfirescu; 1/2004 – despre859ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 859 31.10.2011 17:30:16

860George Panaitescu; 3/2004 – despre MartinBercovici; 4/2004 – despre Remus Răduleţ;5/2004 – despre Gheorghe Asachi; 6/2004 –despre Alexandru A. Codarcea, AlexandruDiacon, Eugeniu Pavel; 7/2004 – despreRadu Manicatide, Romeo Butnaru; 9/2004 –despre Octavian Popa, Dorin Pavel;10/2004 – despre Anghel Saligny; 11/2004 –despre Constantin C. Teodorescu;12/2004 – despre Anton D. Constantinescu,Dorin Pavel, Vinicius Constantin Brătescu;13/2004 – despre Dragomir Hurmuzescu;14/2004 – despre Mircea Ieremia; 15/2004 –despre Emilian Bratu şi Pagini din istoriaaviaţiei româneşti;16/2004 – despreNicolae Malaxa şi Pagini din istoria aviaţieiromâneşti; 17/2004 – despre DumitruDumitrescu, Gheorghe Ilie; 20/2004 –despre Hermann Oberth; 21/2004 – despreGheorghe Manea; 22/2004 – despre VasileVelican, Aurel Daraban; 23/2004 – despreMihail Manoilescu; 1/2005 – despreNicolae Vasilescu-Karpen; 2/2005 – desprePetrache Poenaru; 3/2005 – despre TraianVuia; 5/2005 – despre Ion S. Antoniu;7/2005 – despre Ioan S. Gheorghiu;8/2005 – despre Alexandru I. Proca;9/2005 – despre Constantin Ghiulai;10/2005 – despre Şerban Ţiţeica; 11/2005 –despre Eugen Bădărău; 12/2005 – despreAurel Avramescu; 13/2005 – despreAlexandru Dimitrie Bitang; 14/2005 –despre Gleb Drăgan, Dumitru Minovici;16/2005 – despre Ionel I. Purica, ŞtefanGrosu; 17/2005 – despre Ştefan I. Procopiu;18/2005 – despre Ştefan Grosu; 19/2005 –despre Constantin Buşilă; 20/2005 – despreTiberiu Dimitrie Babeu, Grigore Brişcu;21/2005 – despre Ştefan Georgescu-Gorjan;22/2005 – Dr.ing. Teodor Gh. Negoiţăs-a întors din Antarctica; 2/2006 – despreIon Ionescu-Bizeţ; 3/2006 – despre E.Bacaloglu; 5/2006 –Centenarul aviaţieiromâne; 6/2006 – despre Grigore Moisil;10/2006 – despre Corneliu Cassasovici;11/2006 – despre Dumitru Prunariu;14/2006 – despre Decebal Anastasescu,Nicholas Georgescu-Roegen; 15/2006 –despre Eugen Angelescu; 16/2006 – despreHenri Coandă, Petru Ghenghea; 17/2006 –despre Petru Ghenghea; 21/2006 – despreDan Ghiocel; 23/2006 – despre HoriaColan; 24/2006 – despre Dan Mateescu;1/2007 – despre Victor Atanasiu; 4/2007 –despre Gheorghe Cartianu; 5/2007 –despre Iulian Dogaru; 6/2007 – despreNicolae Petrulian; 8/2007 – 135 de ani deînvăţământ de marină. Marinari ingineriîn ştiinţa românească şi despre Ioan Ursu,N.I. Manolescu; 10/2007 – despre CoriolanDrăgulescu; 11/2007 – despre RaduPrişcu; 12/2007 – Din istoria inginerieiromâneşti; 14/2007 – despre NicolaeBudişan; 16/2007 – despre PetrachePoenaru, Ioan Vladea; 17/2007 – despreGheorghe Ionescu-Şişeşti, ConstantinIonescu; 18/2007 – despre Gabriel VictorPopescu; 19/2007 – despre GheorgheDuca, Octavian Coşovliu; 20/2007 – despreElisa Leonida Zamfirescu; 24/2007 –despre Ion Gh. Popescu-Zeletin, TraianRaicu; 1/2008 – despre Mario Duma;4/2008 – Personalităţi ale familiei Leonida;7/2008 – despre Constantin P. Olănescu;8/2008 – despre Şerban Ţiţeica; 9/2008 –despre C.I. Popovici; 10/2008 – desprePetre S. Aurelian; 12/2008 – despre MarinBănărescu; 15/2008 – despre GheorgheLazăr, Mircea D. Raţiu, Marta Stan;16/2008 – despre Elie Radu; 17/2008 –despre Gheorghe Balş; 18/2008 – despreMircea Cazacu; 19/2008 – despre VasileCătuneanu; Ioan Bejan; 20/2008 – despreDragomir Hurmuzescu, Octavian Pruteanu;21/2008 – despre Gavril Creta; 22/2008 –despre Gheorghe Cartianu, GeorgeEmil Palade; 23/2008 – despre FloreaChiriac; 24/2008 – despre Constantin N.Dinculescu; 1/2009 – despre PetrachePoenaru, Corneliu Ungureanu; 2/2009 –despre Dumitru Fodor; 3/2009 – despreNiculae Gh. Constantinescu; 4/2008 –despre Toma Alexandru Romulus; 5/2008 –despre Ecaterina Ciorănescu Neniţescu;6/2009 – despre Ilie Murgulescu; 7/2009 –despre Constantin I. Aramă, TeodorGheorghe Negoiţă; 9/2009 – despre OliviuRusu, Pavel Eugen Diniş; 10/2009 – despreRemus Răduleţ; 11/2009 – despre Petre P.Teodorescu; Adelaida Mateescu; 12/2009 –despre Ioan Novac; 14/2009 – despre MihaiKonteschweller.Onciulescu, Radu; P. Dumitru – Contribuţiila dezvoltarea învăţământului din Banat, Timişoara,Casa Corpului Didactic, 1976Oprescu, George – Manual de istoria artei.Realismul. Impresionismul, Bucureşti, EdituraMeridiane, 1986Oprescu, George – Sculptura Românească,Bucureşti, Editura Meridiane, 1965Oprescu, George – G. Petraşcu, Bucureşti,Academia Română, Publicaţiile FonduluiElena Simu, Imprimeria Naţională, 1940Opriş, Ioan I. C. – Radu Florescu. Necrologşi lista de lucrări, Constanţa, în PonticaXXXVII– XXXVIII, 2004–2005Oprişiu, Mircea şi Ion Mariş – Mic dicţionarcu personalităţi care s-au născut, au trăit şi aucreat, ori au avut legături cu meleagurile sibiene,Sibiu, Biblioteca ASTRA, 1997ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 860 31.10.2011 17:30:16

Ornea, Z. – Anii treizeci. Extrema dreaptăromânească, Bucureşti, Editura FundaţieiCulturale Române, 1995Ornea, Z. – Curentul cultural de la Contemporanul,Bucureşti, Editura Minerva, 1977Dr. Pr. Mircea – Sfinţi daco-romani şi români,Iaşi, Editura Mitropoliei Moldovei şiBucovinei, 1994Palaghiţă, Pr. Şt. – Istoria Mişcării Legionare,Bucureşti, Editura Roza Vânturilor, 1993Palaghiţă, Ştefan – Garda de Fier spre reînviereaRomâniei, Bucureşti, Editura RozaVânturilor, 1993Paliga, Sorin – Mitologia tracă, Bucureşti,Meteor Press, 2008Palmowski, Jan – Dicţionar Oxford de istorieuniversală contemporană: de la 1900 pânăazi, traducere de Simona Ceauşu, 2 vol.,Bucureşti, Editurile ALL, 2005Panaitescu, P. P. – Călători poloni în ŢărileRomâne, Bucureşti, Cultura Naţională, 1930Pană, Saşa – Născut în 02, Bucureşti, EdituraMinerva, 1973Paradais, Claudiu – Ştefan Dimitrescu,Bucureşti, Editura Meridiane, 1978Parrish, Thomas – Enciclopedia războiului rece,Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic,2002Pavel, Amelia – Pictori evrei din România,Bucureşti, Ed. Hasefer, 1996Pauleanu, Doina – Pictori români la Balcic,în Monitorul oficial, Bucureşti, 2008Păcurariu, Mircea – Dicţionarul TeologilorRomâni, Ed. Univers Enciclopedic,Bucureşti, 1996Păcurariu, Pr. Mircea – Istoria Bisericii OrtodoxeRomâne, Chişinău, Editura Ştiinţa, 1993Păiuşan, Robert şi Mihail Manoilescu –Repere biobibliografice, Bucureşti, EdituraASE, 2005Pelin, M. – Opisul emigraţiei politice. Destineîn 1222 de fişe alcătuite pe baza dosarelordin arhivele Securităţii, Bucureşti, EdituraCompania, 2002Pelin, Mihai – Un veac de spionaj, contraspionajşi poliţie politică. Dicţionar alfabetic, Bucureşti,Editura Elion, 2003Peneş, Nicolae – Dr. C. Angelescu: povesteaunei vieţi, Bucureşti, Editura Monteoru,1998Petraş, Irina – Panorama criticii literare româneşti(1950–2000). Dicţionar ilustrat, Cluj,Casa cărţii de ştiinţă, 2001Pintescu, Florin – Concepţii politice la IancuFlondor şi Ion Nistor, Suceava, Analele Ştiinţificeale Universităţii, seria Istorie, 1995Pirogan, Vadim Ştefan şi Boris Movilă –Destine româneşti, Chişinău, TipografiaCentrală, 2003Piru, Alexandru – Introducere în opera luiVasile Alecsandri, Bucureşti, Editura Minerva,1978Plaistow, Stephen – Obituary for GyörgyLigeti, Londra, în The Guardian, 14 iunie2006Popa, Marcel D. şi Matei, Horia C. – Micăenciclopedie de istorie universală, Bucureşti,Editura Enciclopedică, 2002Popescu, Eugen – Antologia personalităţilorculturale din exil 1940–1990, California, SanDiego, Davis Publishing House, 1992Popescu, Sorin şi Tudor Prelipceanu –Medalion Romulus-Florin Ionescu, în Buletinde informare legislativă nr. 4/2007Pop, Ion – Dicţionarul esenţial al scriitorilorromâni, Bucureşti, Editura Albatros, 2000Pop, Ion – 100 cei mai mari scriitori români,Ed. Lider-Star, Bucureşti, 2002Pop, Ion – Amintirea lui Jules Perahim,Bucureşti, în Observator cultural,nr. 156/2008Pop, Ioan Aurel – Românii şi România.O scurtă istorie, Bucureşti, Editura FundaţieiCulturale Române, 1998Popa Marian – Dicţionar de literatură românăcontemporană, Bucureşti, Editura Albatros,1971Popa, Ştefan N. – O istorie a literaturii românedin Voivodina, Pancevo, Libertatea, 1997Popa, Vasile Viorel – Istoria unui secol şijumătate de medicină veterinară românească,Bucureşti, Editura Printeh, 2006Popescu, Eugen – Antologia asociaţiilorşi personalităţilor culturale româneşti din exil1940–1990, California, San Diego, RomanianHistorical Research Institute, 1991Popovici, Eusebiu – Istoria bisericească universalăşi statistica bisericească, 2 vol., TipografiaCărţilor Bisericeşti, Filiala mănăstireaCernica, 1926Popovschi, Nicolae – Istoria Bisericii din Basarabiaîn veacul al XIX-lea sub ruşi, Chişinău,Editura Museum, 2000Porumb, Marius – Dicţionar de picturăveche românească din Transilvania: secoleleXIII–XVIII, Bucureşti, Editura AcademieiRomâne, 1998861ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 861 31.10.2011 17:30:16

862Preda, Constantin – Enciclopedia arheologieişi istoriei vechi a României, 3 vol., Bucureşti,Editura Enciclopedică, 1994Predescu, Lucian – Enciclopedia României(Cugetarea), ediţie anastatică, Bucureşti,Saeculum I.O., Vestala, 1999Preutu, Marina – Gabriela Manole-Adoc;Gheorghe Adoc, Bucureşti, Editura Meridiane,1987Pricop, Lucian – Dicţionarul esenţial al exiluluiromânesc, Bucureşti, Editura Dominor, 2005Protopopescu, Lucia – Contribuţii la istoriaînvăţământului din Transilvania, 1774–1805,Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,1966.Prut, C. – Dicţionar de artă modernă şicontemporană, Bucureşti, Editura UniversEnciclopedic, 2002.Puia, Ilie – Mic dicţionar pentru tineretde istorie a economiei româneşti, Bucureşti,Editura Politică, 1988Puşcariu, Ioan – Date istorice privitoarela familiile nobile române, 2 vol., EdituraSocietăţii Culturale Pro Maramureş DragoşVodă, Cluj-Napoca, 2003Razba, Maria – Personalităţi hunedorene.Dicţionar, Deva, Biblioteca Judeţeană OvidDensuşianu, 2000Razba, Maria; Rosian, Radu – Voievozi,principi şi regi ai României, Bucureşti, EdituraEmina, 2006Rădulescu, Mihai Sorin – Genealogia românească.Istoric şi bibliografie, Brăila, EdituraIstros, 2000Răduleţ, R. – Istoria cunoştinţelor şi a ştiinţelortehnice pe pământul României, Bucureşti, 2000Rees, Philip – Biographical Dictionary of theExtreme Right Since 1890, New York, Simon& Schuster, 1991Rezachevici, Constantin – Cronologia criticăa domnilor din Ţara Românească şi Moldova(1324–1881), Bucureşti, Editura Enciclopedică,2001Rezachevici, Constantin – Enciclopediadomnilor români. Cronologia critică a domnilordin Ţara Românească şi Moldova. 1324–1881.Bucureşti,Editura Enciclopedică, 2001Rogers, Rosemarie – Handbook of MajorSoviet Nationalities, New York, The FreePress/Macmillan Publishing Co. Inc., 1975Ronnett, Alexander E. – Romanian Nationalism.The Legionary Movement, Chicago,Loyola University Press, 1995.Roşca, Timofei – Literatura română postbelică(Integrări, valorificări, reconsiderări), Chişinău,Firma editorial-poligrafică TipografiaCentrală, 1998Roşu, Costa – Lexiconul jurnalisticii româneştidin Iugoslavia, Pancevo, Editura Libertatea,1998Roşu, Costa – Dicţionarul literaturii românedin Iugoslavia, Novi Sad, Editura Libertatea,1989Roşu, Costa – Personalităţi din Voivodina,Pancevo, Editura Libertatea, 2004Rotaru J., Burcin; O. Zodian; V. Moise –Mareşalul Antonescu la Odessa, Bucureşti,Editura Paideia, 1999Rucăreanu, Costin – Personalităţi din energeticaromânească, Bucureşti, Institutul NaţionalRomân pentru Studiul Amenajărilorşi Folosirii Surselor de Energie, 2003Rusu, Dorina N. – Membrii Academiei Române1866–1999. Dicţionar, Editura AcademieiRomâne, 2003Sachelarie, Ovidiu; Stoicescu, Nicolae –Instituţii feudale din Ţările Române. Dicţionar,Bucureşti, Editura Academiei RepubliciiSocialiste România, 1988Sârbu, V. – Pagini din istoria chirurgiei româneşti,Bucureşti, Editura Academiei Române,2002Sassu, Aurel – Dicţionarul scriitorilor românidin Statele Unite şi Canada, Bucureşti, EdituraAlbatros, 2001Satco, Emil – Enciclopedia Bucovinei, Iaşi,Editura Princeps Edit, 2004Scafes, C.; Şerbănescu, H., Scafes, I.;Andonie, C.; Danilă, I.; Avram, R. – Armataromână (1941–1945), Bucureşti, EdituraR.A.I., 1996Scorpan, Costin – Istoria României. Enciclopedie,Bucureşti, Editura Nemira, 1997Scurtu, Ioan; Alexandrescu, Ion; Bulei, Ionşi Mamina, Ion – Enciclopedia de istorie aRomâniei, Bucureşti, Editura Meronia, 2002Scurtu, Ioan – Istoria contemporană a României(1918–2007), Bucureşti, Editura FundaţieiRomânia de Mâine, 2007Scurtu, Ioan – Monarhia în Romania (1866–1947), Bucureşti, Editura Danubius, 1991Scurtu Ioan – Rolul politic al Brătienilorîn istoria României, Bucureşti, în DosareleIstoriei, 1/VI, 2001Scurtu, I. şi Gh. Buzatu – Istoria românilorîn secolul XX (1918–1948), Bucureşti,Editura Paideia, 1999Scurtu, I. – Istoria contemporană a României(1918–2001), Bucureşti, Editura ArsDocendi, 2002ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 862 31.10.2011 17:30:16

Sima, G. – Şcoala românească din Transilvaniaşi Ungaria. Desvoltarea ei istorică şi situaţia eiactuală, Bucureşti, în Revista învăţământului,1915Sima, Horia – Mari existenţe legionare, GeneralulCantacuzino Grănicerul, în Ţara şi exilul,Anul I, Nr. 10, 1 august 1965, MadridSima, Horia – Situaţia României după 19 anide sclavie comunistă şi politica puterilor occidentale.Declaraţia Mişcării Legionare, EdituraDacia, Rio de Janeiro, 1963Sima, Horia – Histoire du Mouvement Légionnaire,Rio de Janeiro, Editura Dacia, 1972Simion, Eugen – Dimineaţa poeţilor, Bucureşti,Editura Cartea Românească, 1980Simion, Eugen – Scriitori romani de azi,4 vol., Bucureşti, Editura Cartea Românească,1974 –1989, şi Ştiinţifică şi Enciclopedică,1984–1996Simonescu, Dan – Un mare bibliolog român:Constantin I. Karadja, în Analele UniversităţiiBucureşti, 1971Sipoş-Fluieraş, Lucreţia – Profesorii careau predat la Institutul Superior de Educatoaredin Szarvas, Baia Mare, în Acrostih. Revistăde cultură şi spiritualitate, 8/2005Smeu, Georgeta – Dicţionar de istoria românilor,Bucureşti, Editura Trei, 1997Smirnov, Dmitri – A Geometer of SoundCrystals – A Book on Herschkowitz, Berlin,Verlag Ernst Kuhn, 2003Soare, I. – Nume proprii în medicină. Dicţionar,Bucureşti, Editura Etna, 2003Solomovici, Teşu – Istoria evreilor din Româniade la începuturi şi până astăzi, Bucureşti,Editura Teşu, 2005Solomovici, Teşu – Securitatea şi Evreii;vol. I – Despre călăi şi despre victime,Bucureşti, Editura Ziua, 2003; vol. II –Teroare. Crime. Turnători, Colaboraţionişti,Bucureşti, Editura Teşu, 2004Soltan, Petru – Calendar Naţional, Chişinău,Biblioteca Naţională a Republicii Moldova,2008Stan, M.; Vornicu, C. – Dicţionar. 101personalităţi şi evenimente istorice, Bucureşti,Editura Niculescu, 2003Stancu, Ioan – Dicţionar de istorie a religiilor,Piteşti, Editura Universităţii, 2002Stănescu, Ioan Roşca – A murit SergiuCunescu, Bucureşti, în Ziua, 17 martie 2005Stoenescu, Alex Mihai – Istoria loviturilor destat din România, 4 vol., Bucureşti, EdituraRAO, 2005Stoianov, Carmen – Centenar Marcel Mihalovici(1898–1985), Bucureşti, Ed.Muzicală,2001Stoica, Stan – Dicţionarul partidelor politicedin România (1989–2003), Bucureşti, EdituraMeronia, 2003Stoica, Stan – Dicţionar biografic de istorie aRomâniei, Bucureşti, Editura Meronia, 2008Stoicescu, Nicolae – Dicţionar al marilordregători din Ţara Românească şi Moldova.Sec. XIV–XVII, Bucureşti, Editura EnciclopedicăRomână, 1971Straje, Mihail – Dicţionar de pseudonime,alonime, anagrame, asteronime, criptonime alescriitorilor şi publiciştilor români, Bucureşti,Editura Minerva, 1973Suciu, Coriolan – Dicţionar istoric al localităţilordin Transilvania, Bucureşti, EdituraAcademiei Republicii Socialiste România,1967–1968Suciu, D. – Destine istorice. Românii transilvănenidespre Marea Unire (1848–1918). Studii,Bucureşti, Editura Academiei, 2006Şandru, Dumitru şi Gheorghe I. Florescu –Victor Slăvescu (1891–1977), Bucureşti,Editura Academiei Române, 1993Ştefănescu, Ştefan – Enciclopedia istoriografieiromâneşti, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, 1978Tatomirescu, Ion Pachia – Generaţia resurecţieipoetice (1965–1970), Timişoara, EdituraAugusta, 2005.Taton, R. – Istoria generală a ştiinţei, 3 vol.,Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,1972Tavitian, Simion – Armenii dobrogeni în istoriaşi civilizaţia românilor, Constanţa, EdituraEx Ponto, 2003Tănase, Ion Constantin – Enciclopedia elevului,Bucureşti, Editura Oscar Print, 2004Tănase, Stelian – Avangarda româneascăîn arhivele Siguranţei, Iaşi, Editura Polirom,2008Tănase, Stelian – Dej – omul resentimentului,Bucureşti, în Magazin Istoric, ianuarie 2002Tănase Stelian – Cristian Racovski, Bucureşti,în Magazin istoric, anul XL, nr. 12/decembrie2006Thomas, Robert Mcg. Jr şi MichaelJanofsky – Citizen Karolyi, în The New YorkTimes, 10 martie 1987Timofte, I. – Personalităţi ieşene, Iaşi, EdituraPIM, 2004Tismăneanu, Vladimir – Fantoma lui Gheorghiu-Dej,Bucureşti, Editura Univers, 1995Tismăneanu, Vladimir – Stalinism pentrueternitate, Iaşi, Editura Polirom, 2005863ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 863 31.10.2011 17:30:16

864Todea, Ioan Dorel – 305 ani de la moarteahaiducului Pintea Viteazul, Baia Mare, EdituraNord, 3/1969Tomescu, Mircea – Istoria cărţii româneşti dela începuturi până la 1918, Bucureşti, EdituraŞtiinţifică, 1968.Treptow, Kurt W., Popa, Marcel D. –Historical dictionary of Romania, Lanham Md.,Scarecrow Press, 1996Tripşa, I., Hătarescu, O. ş.a. – Din istoriametalurgiei româneşti, Bucureşti, 1981Tronaru, Doinel – Gigi Căciuleanu despremistica dansului, Bucureşti, în Evenimentulzilei, 15 februarie 2009Troncotă, Cristian – Mihail Moruzov şi frontulsecret, Bucureşti, Editura Elion, 2004Troncotă, Cristian – Eugen Cristescu. Asul serviciilorsecrete româneşti. Memorii (1916–1944),Bucureşti, Editura Roza Vânturilor, 1994Tudor, Constantin – V. Bâzu Cantacuzino –Prinţul aşilor, Bucureşti, Editura Modelism,2000Tudor, Vasile – Războiul aerian în România(1941–1944), Piteşti, Editura Tiparg, 2006Turdeanu, Emil – Oameni şi cărţi de altădată,ediţie îngrijită în colaborare cu MariaMagdalena Székely, Bucureşti, EdituraEnciclopedică, 1997Ţarălungă, Ecaterina – Dicţionar ilustrat alscriitorilor români, Bucureşti–Chişinău, LiteraInternaţional, 2007Ţarălungă, Ecaterina – Ion Adamache,Bucureşti, în Univers ingineresc, 18/2008Ţârcovnicu, Dorel – Maria Ciobanu, Curteade Argeş, în Ziarul de Vâlcea, 29 martie 2007Urwin, Derek W. – Dicţionar de istorie şipolitică europeană (1945–1995), traducerede Areta Voroniuc, Iaşi, Institutul European,2000Urseanu, Tilde; Ion Ianegic şi LiviuI onescu – Istoria baletului, Bucureşti, EdituraMuzicală, 1967Ursu, N. A. – Contribuţii la istoria literaturiiromâne, Iaşi, Editura Cronica, 2003Vălenaş, L. – Memorialul Apocalipsei,Bucureşti, Editura Saeculum, 2002Vasary Istvan – Cumans and Tatars,Cambridge University Press, 2005Vasiliu, Pr. Dr. Cezar – Sfinţi Români,Bucureşti, Buletinul Calea de lumină,nr. 7/noiembrie1994Vatamanu, N. – De la începuturile medicineiromâneşti, Bucureşti, Editura Ştiinţifică,1966Veiga Francisco – Istoria Gărzii de Fier,1919–1941: Mistica ultranaţionalismului,Bucureşti, Editura Humanitas, 1993Victor Marian – Figuri de fizicieni români,Bucureşti, Editura Tehnică, 1969Vida, Mariana – Theodor Aman (1831–1891),Bucureşti, Muzeul Naţional de Artă alRomâniei, Cabinetul de Desene şi Gravuri,1993Vida, Mariana – Un caricaturist uitat: IonValentin Anestin, Bucureşti, în Ziarul financiar,04.08.2006Voinea, Radu – Pagini din istoria inginerieiromâneşti, Bucureşti, în Academica, nr. 3/2002Vollmer, Hans – Allegemeines Lexikon derBildenden Künstler des XX Jahrhuderts, 5 vol.,Leipzig, E. A. Seemann, 1953-1962Vohn, Cristina – Transilvania, în planurileURSS, Bucureşti, în Jurnalul Naţional,16 februarie, 2006Vulcănescu, Romulus – Dicţionar de etnologie.I. Terminologie. II. Personalităţi, Bucureşti,Editura Albatros, 1979Zavadschi, Iurie – Dicţionar de istorie mediea Moldovei. De la descălecatul Ţării până laînceputul domniilor fanariote (1359–1711),Chişinău, Editura Museum, 1995Xenopol A. D. – Nicolae Kretzulescu(1812–1900). Viaţa şi faptele lui, Bucureşti,Atelierele Grafice Socec & Co, 1915ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢIdict LZ.indd 864 31.10.2011 17:30:16