OCTAVIAN GOGA – OTRÃVIT DIN ORDINUL LUI CAROL AL II-LEA

More documents

Recommendations

Info

memoria memoria arhivelor arhivelor arhivelor o suspectã uºurinþã, angajamentul asumat. Perioada domniei lui Carol al II-lea a fost, înaintea dictaturii comuniste ºi inspirându-o pe aceasta în multe privinþe, cea mai dezastruoasã pentru societatea româneascã (el a inventat, între altele, Cântarea Cântarea Cântarea Cântarea Cântarea României“ca României României României României ºi ciclu de manifestãri cultural-politice menite a aduce osanale monarhului, politica de formare a „omului nou“, asasinatul politic cu sânge rece, a încurajat subminarea fragilei democraþii interne, dezbinarea constantã a partidelor politice, manipularea guvernelor, amestecul în treburile curente ale Parlamentului ºi Guvernului, sfidarea Constituþiei ºi încãlcarea legilor þãrii etc). Ambiþiile politice, personale îl vor situa pe monarh într-o permanentã opoziþie cu clasa ºi partidele politice din România. Dupã revenirea sa în þarã ºi urcarea pe tron, Carol al II-lea îºi va fixa ca obiectiv esenþial distrugerea regimului politic democratic, subordonarea partidelor politice, crearea unui aºa zis guvern de uniune naþionalã (în realitate, un guvern total aservit camarilei regale ºi intereselor spoliatoare ale acesteia), iar în final, crearea partidului unic, desfiinþarea Parlamentului, impunerea unei noi Constituþii. Acest comportament bizar, nedemn pentru un ºef de stat, nu a rãmas fãrã urmãri, atât pe plan intern, cât ºi extern, conducând nu doar la izolarea diplomaticã, treptatã, a României, slãbirea legãturilor tradiþionale ale þãrii cu Franþa ºi Anglia, aruncarea ei în sfera intereselor expansionist-agresive ale Reichului german, ci ºi, în final, la pierderea a importante teritorii în favoarea revizioniºtilor ruºi, bulgari ºi maghiari. În atenþia machiavelicului rege va intra ºi poetul politician. Carol al II-lea va cocheta periculos pentru stabilitatea politicã a þãrii, cu extremismul, servindu-se de el pentru ºantajarea ºi exercitarea de presiuni asupra partidelor politice istorice ºi a liderilor acestora. În logica acestui joc, Carol al II-lea, sfidând rezultatele alegerilor electorale din toamna anului 1937, încredinþeazã3 formarea noului guvern lui Octavian Goga (la 29 decembrie 1937). Asta cu toate cã Partidul Naþional Creºtin, condus de Goga ºi A.C. Cuza, obþinuse doar 9,15 la sutã din voturi la alegerile generale recente. 4 Într-o deplin corectã practicã ºi conform Constituþiei, Carol al II-lea ar fi trebuit sã înceapã consultãrile cu ºefii partidelor, respectiv cu Constantin I.C. Brãtianu (35,92 la sutã) sau cu Iuliu Maniu (20,40 la sutã) 5 . E adevãrat cã, potrivit propriilor sale mãrturisiri, Carol al II-lea, vrând sã creeze o breºã ºi mai puternicã în P.N.Þ., a încercat o manevrã cu Ion Mihalache. „Considerând cã relaþiunile personale nu permiteau o bunã colaborare cu Maniu, l-am chemat pe Mihalache6 , rugându-l pe el a forma Guvernul, punându-i însã o condiþie de a colabora cu unele elemente naþionaliste de dreapta...“ În urma eºecului sãu în materializarea unei asemenea formule, regele a repetat, însã, practica din 1926 a tatãlui sãu, convingând o serie de fruntaºi þãrãniºti7 sã intre în guvernul prezidat de Octavian Goga. În felul acesta exercita un util control asupra primului ministru, se implica în buna funcþionare 3 Decretul regal nr. 4321 din 28 decembrie 1937 4 idem, op. cit., p. 197 5 ibidem, op.cit., p. 67 6 Carol al II-lea, Între Între Între Între Între datorie datorie datorie datorie datorie ºi ºi ºi ºi ºi pasiune. pasiune. pasiune. pasiune. pasiune. Însemnãri Însemnãri Însemnãri Însemnãri Însemnãri zilnice, zilnice, zilnice, zilnice, zilnice, Vol. Vol. Vol. Vol. Vol. III II (1904-1939), (1904-1939) (1904-1939) (1904-1939) (1904-1939) p. 232, Editura „Carte Veche“, Bucureºti, 2003 7 E vorba de Armand Cãlinescu, ministru de Interne, Vasile Potârcã, ad-int. la Min. Agr. Dom., V. Rãdulescu-Mehedinþi, ministrul Justiþiei, Dinu Simian, subsecretar de Stat la Ministerul de Interne (cf. Enciclo- Enciclo- Enciclo- Enciclo- Enciclopedia pedia pedia pedia pedia de de de de de istorie istorie istorie istorie istorie a a a a a României, României României României României Ed. „Meronia“, Bucureºti, 2002, p. 139) ºi asigura, chipurile, armonia necesarã guvernului pentru a-ºi îndeplini programul propus. Lui Carol al II-lea formarea unui guvern sub preºedinþia lui Goga i s-a pãrut unica soluþie. În jurnalul sãu, în consemnarea Marþi, Marþi, Marþi, 2 2 noiembrie noiembrie –31 –31 decembrie decembrie, decembrie decembrie regele va recunoaºte, totuºi cã: „Mi-a rãmas deci o singurã soluþie constituþionalã, aceea de a face apel Naþional Creºtinilor lui Goga ºi Cuza. Este desigur o soluþie proastã, dar totuºi cea mai puþin. Sunt perfect conºtient cã o guvernare cu aceste elemente, destul de hotãrât antisemite, nu va putea fi una de lungã duratã ºi cã dupã aceea voi fi liber sã pot lua mãsuri mai forte, mãsuri cari sã descãtuºeze atât Þara cât ºi pe mine, de tirania, adesea atât de nepatrioticã, a meschinelor interese de partid“ 8 . În acelaºi jurnal, cu cinismul ce-l caracteriza, regele recunoaºte cã, astfel, el evita venirea la putere a þãrãniºtilor, dar ºi îndepãrtarea adepþilor Gãrzii de Fier, surprinzãtoarea ocupantã a locului al III-lea în opþiunile electoratului român. Potrivit istoricului Florea Nedelcu 9 , care, la rândul sãu, îl cita pe A. Hillgruber, „Într-o comunicare fãcutã în anul 1952..., Fabricius a arãtat cã atât el cât ºi ministrul Italiei la Bucureºti, Sola, erau convinºi cã regele Carol formase guvernul Goga pentru a dovedi cã aceastã formulã nu este viabilã ºi pentru a evidenþia absurditatea politicii promovatã de Alfred Rosenberg, care-ºi pusese principala speranþã în P.N.C., pentru a cãrui formare ºi încurajare cheltuise sume importante“. Dupã cum s-a observat, „gestul regelui a produs un puternic ºoc în viaþa politicã româneascã, contribuind la adâncirea derutei ºi amplificarea «nebuniei filmului» – dupã expresia lui Goga. Reacþia a fost puternicã ºi de duratã“ 10 . Unii istorici au considerat cã decizia regelui þinea, într-un fel, cont ºi de „eventualitatea cã Reich-ul III devine realitate în Europa“ 11 . Aºa cum se va dovedi ºi cu prilejul instalãrii noului guvern, Octavian Goga, deºi vechi politician, cu contribuþii importante la lupta pentru fãurirea României Mari, nu dispunea de un program de guvernare care sã propunã soluþii viabile, complexe, pentru soluþionarea problemelor cu care se confrunta þara. Potrivit consemnãrilor din jurnalul lui Armand Cãlinescu 12 , acesta, „discutat cu regele într-o audienþã particularã în dupã masa zilei“ (de 23 decembrie 1937) cuprindea: „1. Chestia naþionalã: verificarea evreilor intraþi dupã rãzboi, sesizarea Genevei, controlul averilor evreieºti, anularea brevetelor de cârciumi evreieºti etc. 2. Probleme sociale: ieftinirea traiului, anularea delictelor silvice, libertatea fabricãrii þuicii etc. 3. Politice: ridicarea cenzurii, dizolvarea consiliilor comunale etc.“ Un asemenea program, care fãcea abstracþie de probleme care împinseserã þara într-o profundã crizã social-economicã ºi politicã, era departe de prioritãþile ºi urgenþele momentului. 8 Carol al II-lea, Între Între Între Între Între datorie datorie datorie datorie datorie ºi ºi ºi ºi ºi pasiune. pasiune. pasiune. pasiune. pasiune. Însemnãri Însemnãri Însemnãri Însemnãri Însemnãri zilnice, zilnice, zilnice, zilnice, zilnice, vol. vol. vol. vol. vol. III II (1904 (1904 (1904 (1904 (1904 - - - - - 1939), 1939) 1939) 1939) 1939) p. 233, Editura „Carte Veche“, Bucureºti, 2003 9 Florea Nedelcu, De De la la Restauraþie Restauraþie la la Dictatura Dictatura Dictatura Regalã Regalã, Regalã Editura „Dacia“, Cluj-Napoca, 1981, p. 386 10 Mihai Fãtu, Cu Cu Cu Cu Cu pumnii pumnii pumnii pumnii pumnii strânºi, strânºi strânºi strânºi strânºi Ed. „Globus“, Bucureºti, 1993, p. 266 11 Dr. ªerban Milcoveanu, Corneliu Corneliu Corneliu Corneliu Corneliu Z. Z. Z. Z. Z. Codreanu Codreanu Codreanu Codreanu Codreanu altceva altceva altceva altceva altceva decât decât decât decât decât Horea Horea Horea Horea Horea Sima, Sima Sima Sima Sima Biblioteca „Învierea“, Bucureºti, 1996, vol. I, p. 106-107 12 Armand Cãlinescu, Însemnãri Însemnãri Însemnãri Însemnãri Însemnãri politice politice politice politice politice 1916-1939, 1916-1939 1916-1939 1916-1939 1916-1939 ediþie îngrijitã ºi prefaþatã de dr. Al. Gh. Savu, Editura „Humanitas“, Bucureºti, 1999, p. 362-363 2 SAECULUM SAECULUM 4/2006 4/2006 PRO PRO
Totuºi, regele nu avea deplinã încredere în primul sãu sfetnic. Elocventã, în acest sens, este chiar aprecierea monarhului: „Cum era de aºteptat, atât a aºteptat Goga, era împlinirea ambiþiilor sale; umflându-se ca un broscoiu, primeºte a forma guvernul în condiþiunile pe cari i le-am impus“. 13 Aceasta cu atât mai mult cu cât Goga, la rându-l sãu, condiþionase formarea guvernului de acceptarea, ca ministru al Armatei (Apãrãrii Naþionale), a generalului Ion Antonescu, care îl sfidase, în anul 1935, pe rege, obligându-l sã-l surghiuneascã. Chiar regele e nevoit sã recunoascã 14 : „I. Antonescu la Apãrarea Naþionalã, o ultimã încercare cu acest ambiþios nestabil“. 15 Aºa cum va sublinia ºi Pamfil ªeicaru 16 : „Aceastã formaþie eteroclitã era de la început sortitã eºecului“. Dar Octavian Goga, acceptând formarea guvernului, avusese în atenþie posibilitatea organizãrii unor noi alegeri electorale. „Goga considera ... cã el conduce un «guvern de alegeri»... Credea cã viitoarea consultare a corpului electoral va consacra victoria P.N.C. ºi în bãtãlia urnelor“ 17 . În acest sens, el se preocupa de redactarea unui manifest cãtre þarã, prin care sã îºi facã cunoscutã politica, dar ºi intenþia organizãrii unui nou scrutin. De remarcat, însã, cã regelui nu-i surâdea deloc o asemenea iniþiativã 18 . El recursese la aceastã formulã hibridã pentru a da o loviturã puternicã lui Iuliu Maniu ºi, în egalã mãsurã, pentru a demonstra clasei politice, dar ºi opiniei publice necesitatea suspendãrii Constituþiei ºi justeþea instalãrii dictaturii regale, aºa cum îl sfãtuise, încã din primãvara lui 1937, Constantin Argetoianu 19 . Din pãcate pentru el, Octavian Goga nu conºtientizase deloc cã regele, în realitate, se temea de el, îl dispreþuia, dar se folosea de el pentru a-ºi materializa diabolicele planuri. Pamfil ªeicaru, potrivit propriilor declaraþii 20 , a încercat sã-l aducã la realitate pe naivul politician poet. Intervenþia lui ªeicaru pare sã-l fi bulversat pur ºi simplu pe acesta, dar el va avea tãria sã declare, totuºi: „Dacã în loc de ºef de guvern, regele cautã un cãlãu, las lui Cãlinescu (Armand – n.n.) aceastã misiune. Dar 13 Carol al II-lea, op. cit. p. 233 14 Carol al II-lea, op. cit., p. 233 15 Aceastã observaþie tãioasã, ca ºi alte pasaje din Jurnal, Jurnal Jurnal Jurnal Jurnal în care regele a încercat sã se disculpe sau sã dea vina exclusiv pe ceilalþi factori politici, ne întãresc convingerea cã, mult dupã plecarea din þarã, în raport cu noile realitãþi vest-europene, Carol al II-lea a vrut sã convingã posteritatea cã el nu s-a fãcut vinovat de nimic. Cu alte cuvinte, dând dovadã de o crasã laºitate, acest om nefast pentru poporul român în unul din cele mai grele momente ale istoriei sale, nu are demnitatea sã îºi vadã ºi asume greºelile care au produs atâta suferinþã ºi mizerie þãrii ºi poporului. Tocmai cel caracterizat ca „ambiþios nestabil“ va încerca sã salveze þara ºi sã elimine marile erori politice sãvârºite de Carol al II-lea, plãtind, însã, cu viaþa pentru temerara sa implicare. 16 Pamfil ªeicaru, Poezie Poezie Poezie Poezie Poezie ºi ºi ºi ºi ºi politicã politicã politicã politicã politicã Octavian Octavian Octavian Octavian Octavian Goga, Goga Goga Goga Goga Editura „Carpaþii“, Madrid, 1956, p. 27 17 Mihai Fãtu, op. cit., p. 274 18 Carol al. II-lea, op. cit., p. 233-234. Regele nu scapã, însã, nici un cuvânt mãcar în legãturã cu o asemenea idee a alegerilor anticipate. Prin aceasta el confirmã jocurile murdare, de control dictatorial ºi manipulare, de care nu ºi-a scutit nici cei mai apropiaþi colaboratori. 19 În audienþa acordatã acestuia la 19 aprilie 1937, Constantin Argetoianu a insistat, cu argumente diverse, asupra necesitãþii unui guvern de mânã forte. În opinia sa, „Soluþia era ca regele Carol al II-lea sã ia personal puterea în mânã pentru a instaura «un fel de cvasi-dictaturã cu schimbarea Constituþiei»“ (apud Cristian Troncotã, Mihail Mihail Mihail Mihail Mihail Moruzov Moruzov Moruzov Moruzov Moruzov ºi ºi ºi ºi ºi Serviciul Serviciul Serviciul Serviciul Serviciul Secret Secret Secret Secret Secret de de de de de Informaþii Informaþii Informaþii Informaþii Informaþii al al al al al Armatei Armatei Armatei Armatei Armatei Române, Române Române Române Române Editura „Evenimentul Românesc“, Bucureºti, 1997, p. 102) 20 Pamfil ªeicaru, op. cit. p. 28-29 PRO PRO SAECULUM SAECULUM 4/2006 4/2006 memoria memoria arhivelor arhivelor refuz sã cred. Este absurd, monstruos; ar fi saltul dement în prãpastie pe care l-ar face monarhia... Nu cred. Înseamnã o loviturã de moarte datã instituþiei monarhice“ 21 . Evenimentele interne ºi internaþionale tensionate îl încurajaserã pe Carol sã treacã la materializarea mult visatei dictaturi personale. Decizia urgentãrii ei a fost motivatã de apropierea între O. Goga ºi Corneliu Zelea-Codreanu 22 (care, la aceleaºi alegeri, obþinuse 15,58 la sutã 23 . Pamfil ªeicaru afirma, însã, cã scorul electoral obþinut de Garda de Fier ar fi fost de 17 la sutã 24 ) ºi acordul încheiat între ei. Nu numai Goga fusese interesat de apropierea de Garda de Fier. Demersuri, în acest sens, fãcuserã ºi partidele istorice, inclusiv P.N.Þ.-ul lui Iuliu Maniu 25 , având în vedere orientarea electoratului românesc spre extrema dreaptã. Însuºi Carol al II-lea era conºtient cã: „elementele extremiste ale Gãrzii de Fier iau un avânt 26 “. Dupã instalarea noului executiv, „la sfârºitul lunii ianuarie (1938 – n.n.) ºeful legionarilor acorda presei un interviu în care fixa urmãtoarea atitudine faþã de guvernul Goga: «Faþã de guvernul Goga, Garda de Fier menþine o atitudine binevoitoare; chiar colaborare... Este totuºi un guvern naþionalist... nu pot nici sã-l atac, nici sã-l combat»“ 27 . Dar, în paralel cu asemenea declaraþii – menite a pune pe gânduri, totuºi, pe ºeful statului – „Garda de Fier se organiza tot mai fãþiº în vederea ducerii rãzboiului civil. În acest scop, conducerea legionarã a trecut la intensificare pregãtirilor militare ºi la crearea unor noi organizaþii înarmate“ 28 . Autoritãþile statului se dovedesc destul de neputincioase în stãvilirea ºi descurajarea acþiunilor legionare. De aceea, cu „trecerea timpului, cutezanþa Gãrzii a degenerat în ameninþãri deschise la adresa conducerii statului ºi în pregãtiri de luptã, antrenând sute de cadre înarmate“ 29 . Cercurile carliste au considerat cã se impunea intensificarea mãsurilor menite sã preîntâmpine degenerarea acestei crize politice într-un rãzboi civil, regele însuºi cerând lui Armand Cãlinescu, dar ºi generalilor Gabriel Marinescu ºi Bengliu sã iniþieze acþiuni armate împotriva forþelor gardiste. Întreprinse în numele guvernului Goga, asemenea acþiuni, care au condus inclusiv la arestãri, morþi ºi rãniþi din rândurile forþelor legionare, au creat nemulþumiri din partea lui C.Z. Codreanu, care a cerut explicaþii primului ministru. Pe bunã dreptate s-a subliniat faptul cã, speriat de perspectiva unor înþelegeri dintre PNC ºi Garda de Fier, prin miniºtrii pe care i-a impus în Cabinetul Goga, regele a urmãrit, cu cinismu-i specific, declanºarea unei lupte între cele douã forþe politice de extremã dreaptã, facilitând monarhiei trecerea la mãsuri de 21 Pamfil ªeicaru, ibidem, op. cit. p. 29 22 Este ºtiut faptul cã generalul Ion Antonescu s-a deplasat la Predeal, unde C.Z. Codreanu se afla la schi, ºi i-a propus, din însãrcinarea lui Goga, un pact de neagresiune. ªeful legionar a acceptat ºi, astfel, a rupt acordul anterior încheiat cu Iuliu Maniu ºi P.N.Þ. (cf. C. Troncotã, op. cit., p. 104) 23 ibidem, op. cit. p. 67. 24 Pamfil ªeicaru, op.cit., p. 22 25 Este vorba de pactul de aºa-zisã neagresiune electoralã încheiat între Iuliu Maniu ºi C.Z. Codreanu, semnat în noiembrie 1937, cf. Mihai Fãtu, idem, op. cit., p. 261 26 Carol al II-lea, op. cit., p. 232 27 Mihai Fãtu, op. cit., p. 274 28 Olimpiu Matichescu, op. cit., p. 367 29 ibidem, op. cit. p. 368 3
Page 1: Dan Dan Dan Dan Dan Brudaºcu* Brud
Page 5 and 6: Gestul lui Octavian Goga l-a surpri
Page 7 and 8: Moruzov 49 ºi-a fãcut efectul. Me
Page 9 and 10: versitar doctor Iuliu Haþieganu, m

OCTAVIAN GOGA – OTRÃVIT DIN ORDINUL LUI CAROL AL II-LEA

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?