Viaļa în Gorj • joi, 24-30 septembrie 2009 • 3 - Viata in Gorj

6 • Viaa în Gorj • joi, 24-30 septembrie 2009COTIDIANLa pas prin Târg...Un bulgăre de zăpadăAtracţia copiilor pe mica scenă din faţa Teatrului ElviraGodeanu a fost acea apariţie ciudată a unui câine atât de albşi frumos şi blând, de care numai în filme vezi, pe care copiiil-au şi comparat cu un bulgăre de zăpadă. Se lasă mângâiat,îmbrăţişat, pipăit, ciufulit, pupat. Blândul „Bulgărede zăpadă” este obişnuit cu drăgălăşeniile micuţilor şi chiarse bucură de... bucuria lor. Dar nu-i înţelege pe cei careîncă îl mai pipăie, nevenindu-le să creadă, convinşi că eleste din pluş sau... jucăria lor.Atenţie la sensul giratoriuDacă la intersecţia din faţa magazinului Parâng s-aamenajat rondul acela cu flori şi cu semnul de „sens giratoriu”,pentru con-ducătorii auto, totaşa a înţeles şi în-grijitorul de la DSCsă cosească iarba cumotocoasa în ace-laşi sens. Căci alfelse încurcă circulaţiaşi intră sub... inci-denţa legii. Că doarşi motocoasa aremotor. Chiar dacănu are pusă la punctpartea de semnalizare.Mai problema-tic este cu parcareala umbră şi cu cen-tura de siguranţă...Panou-ghid pentru turiştiMai nou, chiar în interiorul şantierului unde se executălucrările de reamenajare peisagistică, vizitatorii interesaţide aceste peisaje selenare se pot bucura de serviciile panouluimontat chiar în centru, care poate fi zărit şi de pe pă-mânt, pe care este semnalată fiecare groapă, fiecare budăecologică, fiecare şanţ,fiecare fragment de navădezmembrată. Turiştiine-au sugerat că ar maifi binevenite câtevabănci, pompe de apă,semne indicatoare pentrupericole şi, de cenu?, se poate amenajaaici o peşteră-muzeu cuvechile relicve ale insta-laţiilor de apă, cablurisubterane şi alte minuni.Ca mărturii ale statornicieineamului nostru...Tovarăşi de joacăUnde sunt copii, acolo tragşi porumbeiii. Pentru că au încredereîn ei şi sunt buni la suflet.Că nu-i rabdă inima să mă-nânce ceva şi să nu împartă cuei. Chiar şi un corn este binevenit.Unii bunici mai grijulii, în-soţindu-i pe pici, nu uită să ia şipunguţa cu grăunţe pregătitepentru aşa ceva. Că oricât le-aida nu se mai satură. Că şi po-rumbeiii parcă se uită în ochiilor, mai ales a celor care au venitcu mâna goală, parcă reproşându-lecă nu au adus nimic deciugulit...Şi îngerilor le placeîngheţataAlexandra este o mai veche cu-noştiinţă de-a noastră, pentru că amai fost surprinsă şi în alte „secven-ţe” din viaţă la fel de frumoase. Dedata aceasta chiar nu se aştepta săfie surprinsă într-un astfel de mo-ment... la o mică îngheţată. Cât debună e îţi dai seama după chipul eigingaş. Şi are nişte ochi aşa de fru-moşi şi un zâmbet de înger. Seamănăcu mami ca două picături de apă,spun fetele de la îngheţată, ştiind cămica prinţesă nu se deoache.Sunt convins că ne vom mai întâlni...Guliver în Ţara UriaşilorMicuţul Rex se simte foartebine în compania celor doiprieteni care îl alintă toată ziua făcându-i toate poftele. Nuse dă înapoi nici de la o plimbare prin oraş, mai ales pecentru, unde încă se mai lucrează la amenajarea peisagisti-că, pe o asemenea vreme frumoasă. Îi place să alerge peiarba moale şi catifelată, ba chiar să se rostogolească prinea. A auzit el ceva că oamenilor mici sau mari nu prea li sedă voie să calce pe acolo, însă celor mici ca el le este permisacest lucru. Abia aşteaptăsă se facămare, încât să nu semai teamă de nimeni.Uneori aresenzaţia că seamănăcu Guliver aflat înŢara Uriaşilor...Tristeţea lui MiticăPutem să spunem că Mitică a crescut sub ochii noştri.De mai mulţi ani îl zărim în centru, de la Frizeria Modernpână la colţul intersecţiei cu Eroilor. Funcţie de anotimp,venind tocmai de la Scoarţa, cu flori, cu nuci, cu gutui, struguri,mere. Ce mai găseşte şi el prin grădină. Uneori se bu-cură când reuşeşte să vândătotul. Locuieşte cu mama luişi e fericit când duce şi el unban acasă, din munca lui. Înfotografie însă este surprinspuţin necăjit că nu a vândutmai nimic. Întrebat ce va facecu strugurii, a răspuns pe unton mai şters, cu regret: „Îimănânc cu mami, iar mâineculeg alţii...”Coşuri moderne pentru hârtiiPoate noile coşuri pentru hârtii îi vor atrage şi pe ceicare obişnuiesc să arunce hârtiile pe jos, încât să se debara-seze de asemenea obicei neplăcut. Cu ocazia asta nu au fostuitaţi nici fumătorii pentru care la aceste coşuri au fost ata-şate la vedere şi scrumiere.Dacă vor să înţeleagă că trebuiesă păstrăm curăţenia înoraş. Să ne mândrim cu acestoraş european la a cărui faimăcontribuie din plin şi opereleTitanului de la Hobiţa. Dacănu..., vor fi nevoiţi să bagemâna în buzunar şi să achitecontravaloareaamenzilor,dacă le mai dă mâna. Dacănu, să meargă la ţară...Pe urmele omului primitivStupoare! La un magazin aşa de frumos, cu vitrine atră-gătoare, pe pervazul cărora ne-am obişnuit să zărim dincând în când câte o vrabie sau câte un puiuţ de om pe careîl dureau picioruşele, am fost surprinşi când am zărit „ur-mele” unui om primitiv care a lipsit mai multe... epoci deacasă! O conservă în care cu câteva minute înainte eramâncare de fasole boabe cu costiţă de porc afumată, pe ohârtie albă ce servise drept faţă de masă, multe firimituri depâine. Să fi fost un om de Neanderthal? Mai mult ca sigurcă în loc de furculiţă şi-a folosit degetele. Că oamenii deNeanderthal nu aveau la ei, la acea vreme, briceguţ cu lin-guriţă sau furculiţă. Apoi dus a fost, fără să cureţe masa, deparcă ar fi avut slugi. Păcat că nu l-am prins la masă...A fost spart CEC-ul!Să fie vorba de o nouă spargere de proporţii? Oare câţibani au reuşit spărgătorii să sustragă din fichetele metalice?Chiar aşa, să spargă ditamai vitrina şi în locul ei să pună celedouă plăci de pfl ca să mascheze lipsa geamului? Chiar seaşteptau să răsune de dincolo de panouri câteva focuri dearmă. Or mai fi şi acum înăuntru..., îşi dădeau cu părereacâţiva cetăţeni în acea dimineaţă frumoasă de septembrie, înfaţa vitrinei sparte de la CEC-ul din str. Tudor Vladimirescu,nedumeriţi că nu zăreau nici măcar un poliţist prin preajmăsau măcar un salariat al acestei bănci. Curios, cel de la pază,a ieşit şi el în stradă să vadă de ce se adună cetăţenii în drep-tul instituţiei, apoi zâmbind pe sub mustaţă le-a spus calm:„Se înlocuiesc geamurile cele vechi şi se pun din acestea...”Ionel Moşu