Revista BANAT Lugoj - aprilie 2011 - format PDF1 - Liviu Ioan Stoiciu

2BanatCronica în imaginiPrezenţa doamnei Dorli Blaga, fiica poetului şi filosofului Lucian Blaga, la Biblioteca Municipală din Lugoj,în cadrul Festivalului “Lucian Blaga” din Lugoj – ediţia a XVII-a, 2011; distinsa scriitoare Dorli Blaga a prezentatvolumul Jurnale: 1919; 1936-1939; 1939-1940; 1959-1960 (ediţie îngrijită şi comentată de Dorli Blaga) semnat de mamasa, Cornelia Blaga-Brediceanu din Lugoj, şi propriul volum Lucian Blaga, tatăl meu; au participat: Francisc Boldea –primarul Lugojului, Henrieta Szabo – directoarea Bibliotecii Municipale Lugoj, Ioan Cerbu – protopopul Lugojului,PS Alexandru Mesian – episcop de Lugoj, Zeno Magheţiu – fostul director al Bibliotecii Municipale Lugoj,Maia Dobrin Bayer şi Monica Dobrin – verişoarele doamnei Dorli Blaga, prof. Simona Avram,Luminiţa Wallner Bărbulescu – directoarea Muzeului de Istorie şi Etnografie Lugoj, scriitorii şi jurnaliştii:Dan Floriţa-Seracin, Simion Danilă, Constantin Buiciuc, Adriana Weimer, Constantin-Tufan Stan, Cristian Ghinea,Mircea Anghel şi Alexandru Baranyai, prof. Rodica Banu, dr. Eva Reisz, dr. Traian Demeter – nepotul tenoruluiTraian Grozăvescu, Mihai Muntean – reprezentatl al Mitropoliei Banatului, Gheorghe Oniga, Pia şi Ana Pascu,prof. Monica Cerbu, prof. Rodica Ivan; 18 aprilie 2011, Casa Româno-Franceză din cadrul Bibliotecii Municipale Lugoj.Vernisajul expoziţiei de sculptură şi pictură a artiştilor plastici Marius Bacriu-Petrescu şi Elicondiu Iovan;au prezentat: Ioan Iovan, Alexandru Doroghi, Silvia Bloch; 1 aprilie 2011, Galeria “Pro Arte” Lugoj.Vernisajul expoziţiei de sculptură şi pictură a artiştilor plastici reuniţi sub auspiciile Galeriei “Axe” din Timişoara; auprezentat: Călin Chincea, dr. Trăilă Nicola, Costin Brăteanu, Ladislau Pokker, Silvia Bloch; 28 aprilie, Galeria “Pro Arte”.“Toaca la Lugoj”, la Biserica Ortodoxă “Adormirea Maicii Domnului”; au participat, alături de copiii lugojeni:primarul Francisc Boldea, deputatul Sorin Stragea şi protopopul ortodox al Lugojului, Ioan Cerbu;organizator: maestrul coregraf Puiu Munteanu; 21 aprilie 2011.Cultura la zi(d)Dorli Blaga la LugojLuni, 18 aprilie 2011, Dorli Blaga, fiicapoetului şi filosofului Lucian Blaga, s-a întâlnit,la Biblioteca Municipală din Lugoj, încadrul Festivalului “Lucian Blaga” din Lugoj– ediţia a XVII-a, 2011, cu iubitorii de literaturădin oraşul de pe Timiş. Distinsa scriitoareDorli Blaga a prezentat volumul Jurnale:1919; 1936-1939; 1939-1940; 1959-1960(ediţie îngrijită şi comentată de Dorli Blaga),volum semnat de Cornelia Blaga-Brediceanu,apărut în anul 2008, la Casa Cărţii de Ştiinţădin Cluj-Napoca. De asemenea, doamna DorliBlaga a vorbit şi despre propriul volum, LucianBlaga, tatăl meu, apărut în 2004 (ediţiaa doua a acestei cărţi va apărea, în curând, laEditura Humanitas din Bucureşti). La aceastăfrumoasă întâlnire de suflet au participat:Francisc Boldea – primarul Lugojului, HenrietaSzabo – directoarea Bibliotecii MunicipaleLugoj, Ioan Cerbu – protopopul Lugojului,PS Alexandru Mesian – episcop de Lugoj,Zeno Magheţiu – fostul director al BiblioteciiMunicipale Lugoj, Maia Dobrin Bayer şiMonica Dobrin – verişoarele doamnei DorliBlaga, prof. Simona Avram, Luminiţa WallnerBărbulescu – directoarea Muzeului de Istorieşi Etnografie Lugoj, scriitorii şi jurnaliştii: DanFloriţa-Seracin, Simion Danilă, ConstantinBuiciuc, Adriana Weimer, Constantin-TufanStan, Cristian Ghinea, Mircea Anghel şi AlexandruBaranyai, prof. Rodica Banu, dr. EvaReisz, dr. Traian Demeter – nepotul tenoruluiTraian Grozăvescu, Mihai Muntean, GheorgheOniga.Tandemul Marius Bacriu– Elicondiu IovanÎntre 1 şi 28 aprilie 2011, a fost deschisă,la Galeria “Pro Arte” din Lugoj, expoziţia depictură şi de sculptură a artiştilor plasticiElicondiu Iovan şi Marius Bacriu. La vernisajuldin 1 aprilie, criticul de artă Ioan Iovan avorbit despre vocaţia culturală a Lugojului.Criticul de artă Alexandru Doroghi a arătat căartiştii formează un tandem care vine cu o nouăviziune artistică a unor teme ce se regăsesc încreaţiile lor anterioare. Elicondiu Iovan estefidel tematicii nudului feminin, folosind tehnicidiverse. Din noua perspectivă artistul accentueazăenigmaticul feminin, prezentândmişcarea care depăşeşte staticul din lucrărileanterioare. Sculpturile lui Marius Bacriu dezvoltăo tematică variată, care însumează o seriede motive specifice unui stil propriu. Se regăsescastfel motive ale coloanei, ale zboruluica formă de manifestare spirituală, ale ferestrelorca modalităţi de deschidere spre aer şilumină. Ele sunt o formă de introspecţie a lumiipropriului eu. Mesajul artistic al sculptoruluise doreşte a fi perceput dintr-o perspectivăspirituală, menită să faciliteze legătura dintreartist şi publicul receptor.Galeria “Axe” la LugojÎn perioada 28 aprilie –19 mai 2011, a fostdeschisă, la Galeria “Pro Arte” din Lugoj, expoziţiaartiştilor plastici reuniţi sub auspiciileGaleriei “Axe” din Timişoara. La vernisajul din28 aprilie, artiştii au fost prezentaţi de criticulliterar şi de artă Călin Chincea, Ladislau Pokker,Silvia Bloch şi de curatorul galeriei, tânărul artistplastic Costin Brăteanu. A participat şiunul dintre sponsorii expoziţiei, dr. Trăilă Nicola.De asemenea, au fost prezenţi şi cei mai mulţidintre expozanţi. Lugojenii au putut admira,timp de trei săptămâni, lucrări de: Francisc RafaelMatiaş, Viorel Coţoiu, Alex Baciu, CristianBenea, Maria Bana Jichiţa, Ion Bobeică, GeorgBrandner, Mirela Ciora, Nora Blaj, CosminBrăteanu, Dan Toma, Bela Tar, Claudiu AdrianToma, Dorel Manole Olteanu, Cristi Ferkel,Vasile Dancu, Gianina Săvescu, Dorin Pantalir,Ioan Indru (pictură), Traian Abruda, JanosCsaba Torok, Ecaterina Florina Gaşpar (grafică),Eva Elvira Comisarschi (tapiserie), PetruComisarschi, Marius Bacriu, Victoria AdrianaBabadac, Maria Minodora Brăteanu (sculptură).“Toaca la Lugoj”Joi, 21 aprilie 2011, lângă Biserica Ortodoxă“Adormirea Maicii Domnului”, s-a desfăşurattradiţionala “Toacă la Lugoj”. Timp de douăore, un grup de copii a bătut toaca la numai puţin de douăsprezece toace. Li s-au alăturatmai mulţi lugojeni. Printre cei care au bătuttoaca primii, alături de copii, au fost primarulFrancisc Boldea, deputatul Sorin Strageaşi protopopul ortodox al Lugojului, IoanCerbu. Acţiunea a fost organizată de maestrulcoregraf Puiu Munteanu, conducătorul Ansambluluifolcloric “Lugojana” al Casei de Culturăa Municipiului.Drumul CruciiLuni, 18 aprilie 2011, a avut loc, la Lugoj,prima ediţie a Drumului Crucii. Spectacolulpătimirii lui Isus Cristos a fost jucat de 60 deactori care au întruchipat soldaţii romani, muceniţeleşi un grup de iudei. Rolul lui Isus afost interpretat de actorul Danel Leş din BaiaMare. Impresionantul spectacol, care a evidenţiatviolenţa extremă care a însoţit drumulMântuitorului până la locul răstignirii, a fostorganizat de pastorul Ioan Tuţac şi consilieruljudeţean Mihai Bojin.Banat BDirector:Iosif CrăciunescuRedacţia:Dorin Murariuredactor-şefSimion Dănilăredactor-şef adjunctConstantin Buiciucredactor-şef adjunctAdriana Weimersecretar general de redacţieCristian N. GhineaprozăMaria BologapoezieConstantin-Tufan StanmuzicologieEla IakabDan Floriţa-SeracinGraţiela BengaDenis Taurel (Franţa)Mihai Murariu (Germania)Concepţie grafică:Silviu NopceaTehnoredactare computerizată:Adriana WeimerAdministrator site:Dan BartocRedacţia şi administraţia:Lugoj 305500, judeţul Timiş,str. Nicolae Bălcescu nr. 1Telefon:0256-357 631; 0720-052 278site: www.revistabanat.roe-mail: revistabanat@yahoo.frISSN - 1584 - 3890Răspunderea pentru opiniile exprimaterevine, în exclusivitate, autorilor.Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.Imprimat laS.C. Bab Media S.R.L. - LugojEditori:Cenaclul „Banat” al Caseide Cultură a Sindicatelor Lugoj,Biblioteca Municipală Lugoj şiCasa de Cultură a Municipiului LugojAcest număr este ilustratcu imagini ale artiştilor plasticiMarius Bacriu (sculptură)şi Elicondiu Iovan (grafică)- Expoziţia “XXX”, Galeria “Pro Arte” Lugoj, 2011.Banat, anul VIII, nr. 4, 2011

4BanatGheorgheAzapVersuridin veacul ICSICSO, suflete!...“N-am ştiut că sufletulpoate fi o povară atât de grea!...”Boleslaw Prus / PăpuşaCât suflet, Doamne, datu-mi-ai prea greu!De mii de ori mi-e trupul mai uşor!Cu cel dintâi m-am prăbuşit mereu!Cu cel de-al doile-aş fi putut să zbor!Nu-ş’, suflete, din ce vei fi iscat,Când, să mă sprijini, ţie mă prostern;Când pururi cad, cu tine-mpovărat,Într-un coclaur opăcit şi tern.Oh, suflete, cumva, dacă-mi eraiNeatârnat, precum un şoim superb,Din plasma ta mi-aş fi iscat alai;Din astrul tău scornitu-mi-aş fi herb!O, suflete, doar tu mi-eşti inamic,Bălăcărindu-mi zilnicul hei-rup.Şi, în final, nu jăluiam nimic,De mă făceai, Părinte, numai trup!Dana Nicoleta PopescuViaţa ca ritualAbia apariţia «străinului Urvan»(3)tâlnesc niciodată direct, Urvan şi Mogu seduce până la capăt procesul disolutival acestui spaţiu spiritual şi în funcţie de aceste voci ireconciliabile.”înfruntă necruţător, romanul orânduindu-sestrăvechi. Arsenalul cuceritorului este psihologic,el se compune din două arme insidioa-Cele două voci ireconciliabile, aflate(Dorin Murariu, op. cit., p. 67).se: pânda şi povestitul.” (Brânduşa Armanca,în antiteză, simbolizează, de fapt,op. cit., p. 4). Urvan, „veneticul acela uriaş”principiile opuse ale luminii şi întunericului.Conform mentalităţii arhaice, a-(Sărbătorile, p. 48), apare ca variantă tulburede Telemah mânjit de fratricid, cu impure cestea iau în stăpânire intervale clar stabilitelegături de familie: „Cine mai ştie de mine, pentru a guverna lumea: „Timpul calendaristiceste dominat de aceste forţe care îşi îm-feciorul ţesătoarei? [...] Am ucis toţi peţitoriişi am crezut că-mi salvez tatăl... [...] Pe unul part echitabil momentele zilei, zilele săptămâniişi anotimpurile anului: astfel cele beneficesingur, păcatul din urmă al tatei, pe carenu-l ştiam, fratele meu vitreg, copilul femeii patronează ziua (lunea, miercurea, joia, vinereaşi duminica) şi vara, cele malefice devinmele, pe el ar trebui să-l caut din nou, să o-colesc pământul [...] şi să-l ucid de fiecare puternice noaptea (marţea, sâmbăta) şi iarna.dată când îmi iese în drum...” (p. 41). Om Primele sunt simbolul luminii, al căldurii, vieţiişi fertilităţii, celelalte reprezintă întunericul,harnic şi destoinic, este sortit să rămână unstrăin, bănuit de nelegiuire sau crimă. Poveştilesale miraculoase, folosite ca element de caz, lupul în al doilea, sunt animalele-totemfrigul, moartea şi sterilitatea. Calul, în primulpersuasiune, conturează o lume fascinantă, care aveau în stăpânire timpurile «bune» şidar îndepărtată de viaţa satului.timpurile «rele» ale anului.” (Ion Ghinoiu,Intruziunea veneticului atrage după sine Vârstele timpului, Bucureşti, Editura Meridiane,1988, pp. 19-20) Mogu şi Urvan, stăpâ-cunoaşterea unor relaţii sociale noi şi nedorite:ciulpăoanii află că trebuie să-i plătească nii de zi şi de noapte ai Ciulpăului, reitereazălui Marcoş din Burna pentru folosirea unor astfel dualismul puterii din legenda cosmogonicăîn care Fârtatele însufleţeşte pământulpăşuni. Bogăţia, conform tradiţiei enunţatede bătrânul Cure, vine doar prin moştenire adus sub unghii, din fundul mării, de Nefârtate(cf. Ion Ghinoiu, op. cit., pp. 20-21).sau nuntă, nu din înţelegerea cu un străin.Ajutorul oferit de Urvan este respins cu neplăcerede Vlascu: „Munţii-s ai noştri şi n-o au atacat casa Mariei; doar gospodăriile careÎn noaptea dominată de forţele răului, lupiisă plătim nimănui pentru ei! [...] Nu mă doarece gândeşti, după cum ştiu că pentru mine ţia. Lupii ce înspăimântă oamenii şi animalelenu respectă datina sunt atacate, spune tradi-nu eşti om. [...] Dacă ai fi fost om, te-ai fi deopotrivă îşi află corespondentul în Urvan,prins de oameni ca oamenii, dar nu eşti. Te fiara cea mare ce-şi va instala bârlogul perăscumperi, atât. Te răscumperi prin neaşezaredupă cum ţi-i jocul.” (pp. 315-316). Şi Multe zile din calendarul popular, grupa-pământul Goranilor.pentru Ana neaşezarea constituie păcatul de te în special în perioada de toamnă şi iarnă,moarte al celui ce-i va deveni tată vitreg: au fost dedicate lupului, culminând cu Filipii„Împricinatul cel mare e uns cu uleiul neaşezăriişi-al necredinţei în datul nostru...” (p. Şchiop (21 noimbrie), Sf. Andrei (30 noiem-de Toamnă (14-21 noiembrie), Filipul cel330). Tânăra din neamul Goranilor îl vede brie) şi Filipii de Iarnă (25-31 ianuarie). Aceştiaerau spirite supreme ale lupilor sau patronica pe o încarnare a blestemului ce-i urmăreştefamilia: „Îşi spunea că Urvan e urâtul, ierarhizaţi după putere, cel mai mare şi maide bună seamă urâtul ce şezuse în pietrele rău fiind Filipul cel Şchiop sau Gădineţulde sub casa lor, că apăruse în sat de abia Şchiop sărbătorit, de obicei, la Ovidenie saudupă ce se mistuise, fără să ştie nimeni de la Sânandrei (cf. Ion Ghinoiu, op. cit., pp. 79,unde.” (p. 50) „Pentru că îşi ridică o casă 282). „Filip nu este un cuvânt sinonim cu lup,pe locul unde arsese gospodăria Anei, fără gavăt, gădineţ; raportul ar fi asemănător cuca cineva să fi pus foc, Urvan iese din limiteleobişnuitului şi oamenii îl aşază printre cel Bătrân) şi drac.” (Ion Ghinoiu, op. cit., p.cel stabilit, de pildă, între Scaraoschi (Draculîntruchipările necuratului.” (Dorin Murariu, 284) Filip putea să fie un prenume potrivitop. cit., p. 65). Ghiţu Goran se înspăimântă pentru Urvan, lupul malefic, purtând marcaca la vederea unei arătări: „E priculiciul! [...] Diavolului. Alte semne de îndepărtare de lajumate om, jumate corabie spartă [...]!” La mentalitatea consacrată se arată în neliniştilefel, nevasta lui Mogu este încredinţată că lui Mihai, străin de lumea păstoritului, şi înstrăinul trebuie să fie strigoi sau însuşi diavolul:„Pătru a lui Urvan e mort, şi-o venit neaşezatul” (Sărbătorile, p. 380), încearcăplecarea Pătruţilor peste mări şi ţări. „Mihai,pe urma drumului lui de altădată să-şi caute mai multe deghizări sau căutări de esenţă,casa şi păcatele ce l-or hulit din sat. [...] Pipăie-lîn creştet, când l-ai prinde. Pipăie-l şi locul în lumea Ciulpăului şi a Ciulpăului în-fireşti la un dezrădăcinat care nu-şi mai aflăai să-i găseşti nodurile coarnelor.” (Sărbătorile,p. 51). Asemeni Satanei, personajul so-pilda istorisită de Mogu, omul plecat să-şitors. Personajul se oglindeşte în hoinarul dincoteşte că banii nu sunt un scop, ci un mijloc caute liniştea pe care n-o cunoaşte şi nu şi-opentru a-şi atinge visul de a stăpâni sufletele poate imagina. Mihai vrea să se facă pielar,oamenilor: „Urvan nu voia bani, le ştia gustul,îi avusese întotdeauna şi nu le ţinuse Jira, cât acesta îi lucrează o şa şi un şerpar;învaţă meseria pe furate de la un meşter dinseama. Putere voia, una mică, cât marginile apoi va încerca să se apropie de Burna. MarcelPop-Corniş (op. cit., p. 2) notează ca încer-unui sat din inima muntelui, dar întreagă [...].Mogu, dacă ar fi putut cumva să stea de cări de a scăpa de încorsetările tradiţiei aventuraultimilor generaţii de Pătruţi şi experi-vorbă unul cu celălalt, i-ar fi spus: «Străinul,a fost primul nume sub care te-am ştiut, a- mentele lui Mihai, ispitit temporar de proiectelelui Urvan şi de civilizaţia Burnei de a mo-şa vei pieri, dar pe ciulpăoani tot nu-i vei a-vea. Ţi-or plăti, şi-or plăti slobozenia, dacă derniza economia satului; prin aceasta, Mihaitrebuie plătită, dar tot liberi de tine vor fi... a lui Cure se dovedeşte un nou Manole.şi nici măcar loc de mormânt nu ţi-or lăsa Istoria neamului Pătruţ, cândva stăpâniîn Ciulpău.” (p. 370). La moartea lui Urvan, peste Ciulpău, este determinată de dorul deo bătrână din neamul Pătruţilor crede că veneticuluinu i s-a permis să intre în Ciulpăul acolo sau îşi întemeiază alte familii: „povestearătăcire: pleacă spre alte meleaguri şi se stingîntors: „O fi vrut omul să treacă în celălalt asta cu neîntoarcerea fiului risipitor dăinuiaCiulpău şi Mogu, numai Mogu, l-o zvârlit în în Ciulpău încă de la exodul Pătruţilor” (Sărbătorile,p. 176). Peregrinările lor repetă, ritu-sat, înapoi. N-o vrut să-l primească.” (p. 382).Popa Vasile, cel mai adesea incapabil alic, marile exoduri din Biblie sau trimit lasă facă faţă evenimentelor, nu este lipsit însă expediţiile de întemeiere din mitologia greacă.Întoarcerea lui Ghib — şi, la fel, a lui Mihaide inteligenţa de a le comenta: „Urvan ăsta eun Mogu întors şi umblă printre oamenii — este întâmpinată cu groază de o bătrânăCiulpăului în somn...” (p. 288). Sacerdotele din neamul Pătruţilor ca o întoarcere a morţilor,ce vesteşte sfârşitul lumii: lumea din afaraoficial, dar lipsit de har, recunoaşte indirectmeritele şamanului, cunoscător al mecanismelorlumii, în acelaşi timp plasându-i în an-Cealaltă lume. Ţinta peregrinării este relativă,Ciulpăului se dovedeşte astfel o altă lume,titeză pe Cel Sfânt şi Cel Necurat. „Ordinea schimbându-se după imaginaţie sau poziţionaregeografică: pentru sătenii din vecinătate,cutumiară reprezentată de Mogu este violentatăde modernismul agresiv, ispitit de putere, ciulpăoanii par argonauţi autohtoni (cf. Dorinipostaziat de Petru Urvan, zis şi «Străinul».”, Murariu, op. cit., p. 51), ce se află în posesiaremarcă Adrian Dinu Rachieru (Studiu de oilor cu lână galbenă ca păpădiile şi a unoretapă, p. 5). „Romanul se consumă [...] ca câini asemeni lui Cerber. Pe de altă parte,o parabolă a puterii, angajând un timp defunctşi personaje-relicvă, evoluând în cadre prin confundarea mirajului cu bogăţia. Po-referirea lui Urvan la lâna de aur se traducemitice.” Brânduşa Armanca (op. cit., p. 4), vestea baciului Pătruţ către fiul său Niculaede asemenea, receptează Sărbătorile ca parabolăa puterii, a responsabilităţii în faţa isto-aur: „Fiu şi tată, unul lângă altul, pe-uneste însoţită de imaginea soarelui ca lână deriei. Dorin Murariu notează: „Deşi nu se în-trunchi de nuc tăiat, priveau minunăţia lumii:Lâna de aur mutându-se molcom, peste ogrădină, când resfirată, când adunată ghem.”(Sărbătorile, p. 302). Prin suprapunerea unuialt mit, Marina lui Cornel, văduva bogată,reprezintă o întrupare a nimfei Calypso, doarun loc de popas pentru bărbaţii ce nu potrămâne prizonieri binelui când drumul sedes-chide înaintea lor. Devenită mai apoi femeiacu pruncul, care porneşte la drum încăutarea tatălui copilului, Marina reitereazămitul lui Psyché, constituind o variantă aMariei din Casa Ursei Mari şi un personajantitetic faţă de Ana.Din poveştile, mereu modificate deo nouă istorisire, care, iniţial, relatauperipeţiile drumului parcursde Pătruţi, se naşte epopeea: „Spune-le cevanou, ce n-au mai auzit. Plăsmuieşte. Şi ce-idacă nu e adevărat şi nu cred? Măcar te ascultăşi vor să vadă cum se termină. O poveste-io poveste şi, dacă-i spusă cu tâlc, oţine minte... Dar la fel de bine poţi să taci,să-ţi vezi de treaba ta şi să nu povesteşti nimic,sau să povesteşti doar nevestei, ea aresă creadă şi-o să mai pună ceva de la ea,mereu câte ceva, până vei veni cu o altă poveste.”(Sărbătorile, p. 308) „După soroculde cinci ani, drumul acestor picari involuntarirăzbate la suprafaţa gândurilor sub formacurgătoare a povestirii. O povestire colectivă,în care fiecare personaj e propriul săuautor, dar şi martor al modului în care datelereferenţiale s-au sedimentat în pliurile memoriei[...].” (Dorin Murariu, op. cit., p. 68).Actanţii centrali din Sărbătorile suntconstruiţi pe antiteză şi complementaritate,astfel că personalităţile lor contrastante, adunatelaolaltă, descriu cosmosul Ciulpăului.Urvan, omul mării, este alcătuit din apă, materiamelancoliei (cf. Gaston Bachelard, Apaşi visele. Eseu despre imaginaţia materiei,Bucureşti, Editura Univers, 1995, p. 75), transpusăîn povestirile sale, substanţă a vieţii şia morţii (cf. Gaston Bachelard, op. cit., p. 84)— în timp ce Maria şi-a început drumul sprelumea de dincolo, personajul evocă o călătoriede un an în cala corabiei: „în burta unuicoşciug mânat de ape” (Sărbătorile, p. 223),precum Iona în burta chitului. Marinarul însetatde pământ a găsit cândva în Salima,femeia prin excelenţă, aducătoarea de uitare,pământul său temporar. Deoarece nu posedăformă proprie, el caută stabilitatea şi a aflatîn Ciulpău un recipient care-l mulţumeşte: încearcăsă realizeze o plămadă, în care apareprezintă cleiul universal, unindu-se cu pământul(cf. Gaston Bachelard, op. cit., pp.120-122). Pentru femeile satului, Mogu trăieşteîn abur şi ceaţă: dispersat în atmosferă,a devenit duhul văzduhului — doar un spiritaerian poate evalua forţele supraomenescului,iar zborul semnifică materia transmutată(cf. Gaston Bachelard, Aerul şi visele. Eseudespre imaginaţia mişcării, Bucureşti, EdituraUnivers, 1997, p. 146). În imaginea Ciulpăuluiîntors — mitologia împărtăşită de Moguciulpăoanilor — se recunoaşte tema căderiiîn sus, cerul transformându-se într-unabis răsturnat (cf. Gaston Bachelard, Aerulşi visele, p. 109). Mihai, nestăpânitul, autodistructivul,dar şi agentul reînnoirii, posedăcâteva din trăsăturile caracteristice ale focului,în special capacitatea purificatoare (cf.Gaston Bachelard, Psihanaliza focului, Bucureşti,Editura Univers, 1989, p. 99): el estecel care curmă destinul potrivnic al Anei, o-ferindu-i împlinirea familială. Ana posedă trăsăturilepământului: rezistenţa, combinaţiadintre duritate şi moliciune (cf. Gaston Bachelard,Pământul şi reveriile voinţei, Bucureşti,Editura Univers, 1998, pp. 11, 18). Va dobândiînsă stabilitate numai prin rolul matern,figurând arhetipurile reunite: mama şi casa(cf. Gaston Bachelard, Pământul şi reveriileodihnei, Editura Univers, 1999, pp. 101-102).Pentru Val Condurache, al treilea romanscris de prozatorul timişorean îşi trage sevadin două surse esenţiale: simbolul şi arta cuvântului:„Totul se poate interpreta în Sărbătorilelui Paul Eugen Banciu, căci nu maieste vorba de o ambiguizare feminină a imaginii,ci de-o virilă luare în stăpânire a domeniuluimitologic. [...] Mecanica actelor esteeminamente celestă şi, cu licenţă, textuală.Două forţe acţionează umanitatea cărţii: mitulşi cuvântul. Prin mit, personajele au o i-nefabilă aură poetică; prin limbaj, eroii au opură existenţă paremiologică.” (Val Condurache,op. cit., p. 5). În 1985, Tudorel Urian segândea deja la un top al creaţiei lui Paul EugenBanciu, plasând Sărbătorile pe primulloc: „un roman scris din perspectiva spiritualităţiipopulare, înţesate de credinţe şi practicicu totul inaccesibile neiniţiaţilor. [...] un romancare se citeşte cu sufletul la gură, fapt,să o recunoaştem, destul de rar pentru acesttip de proză aparent lipsit de spectaculozitatela nivelul acţiunii, dar care, odată citită, produceo adevărată «sărbătoare» a trăirii, unplin sufletesc greu de exprimat în cuvinte.”(Tudorel Urian, Paul Eugen Banciu şi strategiasa narativă, „Orizont”, nr. 51, 1985, p. 2).Banat, anul VIII, nr. 4, 2011

Banat5Mihai MurariuDarius I, Mare Rege şi stăpânitorpeste întreaga lume prin vrerealui Ahura-Mazda se înalţă pemonumente uitate în Behistun, la Susa sauPersepolis, tronul său purtat pe braţe şi pe spinăride supuşi, o piramidă ridicată pe sânge,pe pace şi pe adevăr. Puterea şi dreptatea seîntrepătrund în figura reprezentantului luiAhura-Mazda pe pământ. Oamenii din jurulsău sunt simboluri, stâlpi care zugrăvesc imagineaunei lumi cu nenumărate etnii, nenumăratecredinţe, nenumărate adevăruri. În corpulsău sunt redate centrele şi limitele uneilumi. E imaginea unei lumi suficiente sie înseşi,o lume în care spaţiul, acea mărime colosalăcare putea împărţi pământul între oamenişi barbari ajunge să reprezinte un sistemînchis, păzit de ţinuturi arse de soare pede o parte şi de râuri amare pe cealaltă. Existăo permanenţă a peisajului în viaţa de zi cuzi. O prezenţă subtilă şi nemişcată a spaţialităţii.Spaţiul, peisajul şi dimensiunea sacralăasociată cu ele sunt folosite în două feluri importante.În primul rând, ele sunt expresii simboliceale unor diferite noţiuni, precum sacrificiu,comunitate, libertate sau apoteoză. Înal doilea rând, ele sunt rememorări fizice aleputerii unui regim, ale permanenţei sale, câtşi ale abilităţii sale de a disciplina, de a-şi organizacetăţenii către ţeluri comune.Cum ne afectează spaţiul? Cum ne determinămişcările, opririle şi tăcerile? Răspunsurisunt nenumărate, însă toate se leagă,în cele din urmă, de natura unor multiplefaţete. Spaţiul poate funcţiona ca o mare realizarearhitectonică, o adevărată minune atimpului său. Urmează apoi mesajul care ducespre coerciţie, spre permanenţa autorităţii. Pelângă acestea, se pot adăuga simbolurile unuitrecut comun şi cele ale unui destin. Astfel,distanţa dintre Samarkandul lui Timur, Arculde Triumf al lui Napoleon sau chiar Casa Poporuluieste mult mai mică decât te-ai aştepta.Imaginea permanenţei lor formează minţişi voci şi păreri, uneori luptându-se între elecu pasiune. Atunci când vorbim despre spaţiu,proiectul modernităţii (căci sunt mai multde o sută de motive pentru care nu ar trebuisă ne considerăm – postmoderni) oferă, înmare măsură, aceleaşi provocări de bază cucare se confruntau şi preoţii lui Assur, cu a-tâtea milenii în urmă. Fără să cădem în plasateoretică a lui Foucalt, s-ar putea sugera cădiferenţele dintre templele asiriene, mall-urilePremiile “ProCultura Timisiensis”,pe anul 2010Consiliului Judeţean Timiş a acordatPremiile “Pro Cultura Timisiensis”,pe anul 2010; 13 artiştibănăţeni au primit acest premiu: LucianAlexiu – scriitor, Dana Nicoleta Popescu –scriitoare, Puiu Marinel Munteanu – coregraf,Sorin Petrescu – pianist, Dragoş Mihăilescu– pianist, Manuela Iana Mihăilescu –pianist, Petru Galiş – artist plastic, AuroraSimionică – artistă, Dumitru Popescu – scenograf,Alexandru Winterfeld – scenograf,Stela Jupan – învăţătoare, Elena Todi Jurjescu– interpretă de folclor, Costa Roşu –profesor, Andreea Foanene – artist plastic,Filip Petru – artist plastic, Romeo Ioan –actor, Sabina Bijan – actriţă, Andrea Nistor– actriţă, Szilagyi Agota – actriţă.Fiecare personalitate premiată a avutparte de o introducere „laudatio”, făcută dealţi membri ai lumii culturale timişorene.Dintre cele 13 premii, două au fost a-cordate post-mortem: Bela Kamocsa –muzician, Ioan Viorel Popescu – profesor.În cadrul acestei sărbători ale culturii dinTimiş, un cvartet din orchestra Operei Românedin Timişoara a susţinut un recital muzical;cei patru artişti au interpretat piese alecompozitorului George Enescu.“Der-die-das” la MünsterPermanenţe (33)Adriana Weimerşi aeroporturile contemporane ţin, uneori, doarde estetică. Mişcările de trupuri şi reglarealor sunt, în fond, mult prea asemănătoare,un ritual repetat la nesfârşit de către efemeridetrecând alfabetic, lăsându-şi urma invizibilăpe un fundal aparent nemişcat, indiferentde timp, de loc, sau de atmosferă. Aşadar...Îmi părăsesc măsuţa de lemn care păzeştea doua fereastră din Café Couleur şicomand vin. Brazilianul grăsuţ de serviciupare uluit de propunerea mea şi simt prin grosimeaaerului după-amiezii de mai că l-aminsultat. Devin sigur de asta atunci când îmispune că el oricum preferă bere, pentru că edin popor. Îmi cer scuze pentru decadenţa meaşi îmi iau un ceai negru. Serata e una literară,iar, după un obicei de-al locului, cititorii suntdin toate colţurile posibile, fiecare având îngrijă câte un poet mai mult sau mai puţin cunoscutdin Germania, Rusia, lumea arabă, Letonia,Brazilia şi China. Traducerile sunt toateîn germană, cu originalul născut în litere u-riaşe, alături, pe ecran. Momente de tăcere,uimire sau amuzament în care limba rostogolitoarede pietre a nordului e amestecată cutăişuri guturale din Maghreb, suişuri şi coborâşurisinice şi dansuri suav-melancolicportugheze.Oamenii sunt plini de curiozitate.De transpiraţie. De emoţie. Chinezoaica arecel mai bun accent german, iar trecerea de lao frazalitate la alta e cel puţin ridicătoare desprâncene. Cititoarea letonă e o figură cuoasele mari şi umeri care te-ar pune pe gânduriîntr-o luptă dreaptă purtată pe o străduţăîngustă. Cu sincope săruri şi săruturi invizibile,ne citeşte despre Riga, oraşul în care etăcere, o tăcere în care te poţi ascunde caîntr-o cheie. Samir, un tunisian cu glasul susurşi miere, e răcit şi trebuie să facă un e-fort să treacă printr-un poet din secolul al 8-lea şi povestea de iubire a unui măgar mort.Iulya, o rusoaică cu sânge şi ochi aspri detătar, poartă o rochie simplă şi albă, ce paresă o ajute să stea mai drept atunci când nerecită. Picioarele ei ferme, şi totuşi graţioase,par făcute să zdrobească şi cei mai sălbaticiarmăsari, transformând-i în ponei.La sfârşit, mişcările sunt multe,frenetice, spasmodice. Vorbe suntschimbate dintr-o parte în alta, mâncărurişi fumuri din jertfe reîncălzite pentruzei cu pântece gata să pleznească. În urma lor,spaţiul e acelaşi. Râpe, căi şi trecători sculptateîn piatră şi în lemn, gata de noi corpuri.Eroul profund al poeziei lui OctavianDoclin (Locomotiva şi vrabia,Ediţie sentimentală alcătuităde Ion Cocora, Prefaţă de Mircea Martin, E-ditura Palimpsest, Bucureşti, 2006) este o entitatetriplu personalizată, un fel de arheu, ceinclude Poetul, Scribul şi Martorul (să se vadă,spre exemplu, Întâlnirea cu salvatorul, p. 158).Lumea acestui personaj straniu (poemul, poema,„domeniul poemului”, Cetatea Poemului,Cetatea rostirii, Valea) este o proiecţie acuvântului (termen omniprezent), după cumLumea (cea din exteriorul conştiinţei, dar, e-vident, şi aceea din conştiinţa însăşi) este oproiecţie a Cuvântului („…toate printr’ Însuls’au făcut şi fără El nimic nu s’a făcut din ceeace s’a făcut”, Ioan 1, 3). După opinia noastră,lirismul lui Octavian Doclin nu poate fiînţeles corect în afara acestui paralelism, înafara acestui mimesis metafizic.Dintre cele trei ipostaze ale persoaneilirice, cea mai densă şi maiproductivă, în plan estetic, ni separe a fi aceea a Scribului. Ecou al vechilorsoferim biblici, Scribul preia, deseori, manevrelestilistice ale Poetului (care experimentează,în fel şi chip, inclusiv cvasi-suprarealist,inclusiv cvasi-dadaist, mântuirea artisticăa „i-realităţii”, a materiei: „ca o dunăreprintre malurile căreia curge aer gri/ (i I-realitate)”,p. 86). El, Scribul, este un alter-egodominant al Poetului, având, însă, capacitateade a fi Martor, de a depune mărturie, şiindependent de acesta – mărturie despre artă,despre lume, despre Poetul însuşi („Faţa mise scaldă în bucurie/ fiindcă adesea am avutnorocul mărturiei”, p. 145; „O va dicta/ cândvapoate Scribului său credincios cel gata/ oricândsă-l trădeze…”, p. 157; „…de când încearcă-ncontinuusă-şi amintească despre ce/ Cartee vorba dacă a fost cu adevărat scrisă vreodată/şi mai ales de cine anume Ori numaidictată/ şi scrisă de-un alt Scrib cu mâna înaer”, p. 158 etc.).CaEugen Dorcescuurmare, pe drumul de la CetateaPoemului la Cetatea lui Dumnezeu,în desfăşurarea aşa-zicândistorică a volumului, mânuitorul de cuvintemeşteşugite (arhitectul de poeme), devineScrib al esenţei (fascinat de Ceea ce este,de Cel care este) şi, mai apoi, actant al proprieitreceri de la moarte la viaţă.Poetica non-imanenţei *De la cetatea poemului, la civitas deiPutemaplica, aşadar, recentei selecţii,mai întâi, o lectură lingvistico-estetică.Ea corespunde contactuluicu fragmentarismul, cu dispersia, cufluiditatea, cu onirismul, cu entropia imanenţeişi este ilustrată, textual, de jocul juvenilal verbului şi de aproximarea, în volute largi,delicate, a sensului (uneori, a non-sensului):„Spaţiul dintre cuvinte-tăcere-apă grea./ Cesimbol desenează în aer pasărea/ la impactulcu glonţul?/ (Apoi toată viaţa./ Apoi toatămoartea.)/ Spaţiul dintre cuvinte-tăcere-apăgrea./ Apă grea” (p. 38); sau: „Am ieşit în grădină/Tocmai înflorise cireşul./ Mirosea grădinaca o lună arată./ Voi coborî pe-o catedralăîn pământ./ Atunci să asculţi: un ceasde apă/ va suna blând” (p. 22); şi iarăşi: „copil/cuvintele cu ochiul le înţelegeam/ (adică măzăreau)// adolescent/ ele îmi zburau pe la u-rechi/ precum vântul (le cântam deci)// bătrânastăzi/ îmi scapă/ din mână…” (p. 90).StatutulScribului, într-o lume căzută,se clarifică, însă, treptat, şi seimpune autoritar (deşi discret), pemăsură ce eul străbate amintitul traseu dintreCetatea Poemului şi Cetatea divină. În plandiscursiv, devine nu doar posibilă, ci de-adreptul obligatorie lectura biblică, întrucât,la un moment dat, este absolut limpede că„Valea” se organizează (sau tinde a fi organizată)duhovniceşte, scripturistic: „Dar ţaraOfirului cu aurul ei fără de preţ/ cum o maipot găsi doamne eu n-am/ puterea tatălui meueu nu m-am luptat/ în groapa cu lei/ eu nu suntbărbat/ în toată puterea cuvântului aşa cumera/ tatăl meu încă din tinereţile sale chiar dacă/era iute la mânie de aceea doamne îţi cer/doar un singur lucru dă-mi înţelepciune/ săpot şi să ştiu înspre ce şi încotro/ să îndrept faţapoemului în aşa fel/ încât niciodată el să nupoată fi/ văzut şi deschis în întregime/ îşi încheiepoetul rugăciunea/ nu înainte de a seruga şi pentru înţelepciunea scribului său cael/ să ştie atunci când poetul/ îşi va întoarcefaţa de la faţa poemului său/ să răspundămulţimii ce va aştepta/ tulburată şi încordatăsă vadă/ cât aur fără de preţ pietre scumpeşi lemn de santal/ descarcă din saci cămila/o dar ţara ţara Ofirului cum o mai poţi găsi”(p. 121) (reminiscenţele, lecţiunile trimit, seconstată cu uşurinţă, la 3 Regi 3, dar şi laDaniel 6; passim, pot fi identificate alte şialte motive biblice, adânc şi deplin asimilate).Urmează,în fine, lectura existenţială.Ea urmăreşte tribulaţiilefiinţei („fanatism al abisului”, p.11; „melancolie a lucidităţii”, p. 164), descifrândintuiţia golului, a neantului (Golul, p.167), „alchimia angoasei” (p. 164), depăşireaacestei experienţe (Amintirea angoasei, p. 163),revelaţia („Atunci a auzit vocea de dincolo şiprimi revelaţia”, p. 156), trecerea de la angoasăla iluminare (Doamne, p. 145) şi de la moartela viaţă: „Acum când aproape te pregăteşti/să-ţi închei viaţa/ spunându-ţi rigid‚ am trăit/s-o văd şi pe asta’/ îţi dai seama/ de-abia a-cum îţi dai seama/ că nu de moarte te sperii/nu de această veche călătorie/ pe care nu odată o credeai înspăimântătoare/ ci numai şinumai/ de propria-ţi naştere/ fiindcă nu poţifiindcă nu ştii fiindcă nu ai cum/ să ţi-o aminteşti/fiindcă prin naşterea ta/ ai venit dintroaltă viaţă/ în prima moarte” (Acum p. 124).Unnumăr de texte, precum Fărătitlu, ori seria de invocări-rugăciuniDoamne…, contopesc, în bunămăsură, cele trei direcţii de lectură. Dar,în ansamblul său, această poveste-confesiunea Poetului – Scrib – Martor are, la pa-lierulgeno-textului, insistenţa, coerenţa, redundanţa(cu menire mnemotehnică) specificeunui discurs întemeiat spiritual. Rezumând,vom spune că Locomotiva şi vrabia transcriecondiţia Scribului, condamnat să trăiască înVale şi să aspire spre Duh: „Fiindcă, iată, de-acum/fiinţa mea va sta tot mai întreagă/ subsemnul stelelor căzătoare./ Voi lăsa pe cerulamintirii voastre/ doar o singură dâră de lumină./Mă veţi căuta, unii nerăbdători, alţii nepăsători,/chiar printre aceste litere, agresându-vă./Eu voi sta lângă ele, ascuns ca-ntr-unnor./ De-acum nevăzut. Voi, auzindu-mă./Şi uite-aşa începem o viaţă nouă./ Totîmpreună” (p. 137). Scrierile lui OctavianDoclin ilustrează, într-un mod particular, cutemeinicie şi maturitate, acea superioarăpoetică a non-imanenţei, la care ne-amreferit şi cu alte prilejuri. Orizont, 6/2007*) Fragment din volumul Poetica non-imanenţei,apărut la Editura on-line Semănătorul, Bucureşti, iulie 2008.Banat, anul VIII, nr. 4, 2011

6BanatMircea PopaMelania Cuc,Vânătoare cu şoimÎntr-una din zilele de sâmbătă ale luniiiulie, am făcut un popas în localitateaTeaca din apropiere de Bistriţa, pentrua participa la o aniversare: om al locului,scriitorul Francisc Păcurariu ar fi împlinit a-cum nouăzeci de ani. Printre participanţi, oparte din redactorii revistei „Mişcarea literară”din Bistriţa şi conducerea Editurii Dacia,respectiv directorul Ion Vădan, care a lansataici, în premieră, programul de viitor: seriaeditorială „Scriitorii la ei acasă”. La el acasăa fost şi Francisc Păcurariu, cu o nouă reeditarea romanului Labirintul, cel care reconstituiecu mult dramatism zilele întunecateale Dictatului de a Viena, dar şi cartea MelanieiCuc, scriitoare şi ziaristă, pictoriţă, poetă,eseistă şi romancieră, cu o activitate scriitoriceascădintre cele mai bogate. Micuţă destatură, cu un zâmbet cald şi ataşant, MelaniaCuc e o zvârlugă de femeie care nu stă loculuio clipă, dăruindu-se cu ardoare şi vieţiispirituale a românilor din zonă, participândla expoziţii, şezători literare, lansări de carte,întâlniri cu scriitorii, tabere de creaţie etc. Experienţasa de participantă la Tabăra de Picturăde la Lăpuşna, din zona Munţilor Gurghiului,este transpusă scriptic într-un caietde notaţii, intitulat Jurnalul de la Lăpuşna(Ed. Nico, 2010), ilustrând modul ei de a vedealumea, de a participa la viaţa micului grupde acolo şi, în fond, de a rămâne în priză,conectată la scrisul zilnic, exersându-şi spiritulde observaţie şi imaginaţa. Sunt pagini departicipare febrilă la viaţa taberei, pagini careschiţează siluete, adânceşte linii de portretşi trăieşte la modul direct întâmplările zilei.Pentru întâlnirea de la Teaca, Ion Vădani-a scos Melaniei Cuc, la Editura Dacia, ocarte nouă, intitulată Vânătoare cu şoim,subintiulată „Tablete şotron” - un mod de asurprinde scurte şi rapide „flasch-uri” dinorizontul ei de observaţie, pe care le consemnează,precum schiţele unui nou tablou, dintuşe nervoase şi grăbite. Tehnica de lucru netrimite în zona de întretăiere dintre poemulîn proză, eseu, aforistică şi tabletă, adică ungen hibrid, experimentat şi anterior de autoare,în cartea Fără nume, tablete-şotron,Târgu Mureş, 2006. Toate la un loc şi niciunulca atare. E de fapt un melanj de improvizaţii,imagini, meditaţii, cusute în haina brodatăa poetului, care travesteşte totul în jocreflexiv de proiecţii de umbre chinezeşti. Vânătoarecu şoim e cartea unor exerciţii de inteligenţă,a unor salturi în timp, dar şi a ieşiriidin timp în zona dominată de atotputernicapoezie. Ca să ţii trează şi prizonieră atenţiacititorului e nevoie de multă varietate, mobilitate,inteligenţă proiectivă. Evenimenţialul edoar un punct de plecare, un dat motivaţional,fiind când abolit, când absorbit, spre alăsa drum liber doar metaforei: „Vieţuiescprecum moneda înnodată în colţul batisteicu care bunica îşi ştergea fruntea mai înaintede-a îngenunchea la strană./ Albastre suntcearcănele genunchiului meu şi este luni,apoi... marţi, miercuri, tot zile imposibil detrecut în pomelnicul pe care îl repet pe bandămagnetică./ În rochie prelungă de seară umblăboala incurabilă, ca un neguţător desclave albe… […]/ Secolul despre care scriuziarele nici nu există decât aşa, ca un pandantivruginit printre faldurile şi păienjenişuldintr-un muzeu părăsit.” Puterea de seducţiea unei astfel de proze stă în gama largă deasociaţii multicolore desfăşurate, la fel caun caleidoscop arătat la bâlci sau ca un jocde artificii şi focuri bengale, proiectate pe ozarişte albastră, fără sfârşit. Cadenţate saunu, ele cad în rafale ca ploile nedomolite deaprilie, vădind capacitatea autoarei de a semultiplica la infinit, fără să obosească şi fărăsă se repete, aşa cum îi place să se „portretizeze”singură într-o mulţime de ipostaze:„Bucuria mea este ca efectul de seră. In jurulei balenele nu mai sunt ceea ce au fost şi a-pa se schimbă-n formulă din oră în oră, ca ogardă la platul Buckingham”; „Eu merg maideparte, imaginar şi fără pericol prin mucavauacu flori de mătase şi franjurii care seprind de gâtul meu slab ca disperatul decreanga unui castan fragil, comestibil”;„Sunt o spadă fără podoabe, fără veşmintede purpură, doar un lut în care apa dulce şisufletul cresc ca în oul pajurei două aripi”.În această forţă de a rămâne mereu proaspătăşi mereu nouă stă puterea de artistă aMelaniei Cuc.Radu CiobanuJurnalul unei Doamne *„În Lugoj am făcut eu saltul decisiv al vieţii mele: acolo am făcutcele mai mari eforturi de gândire şi am uneori impresiacă tot ce am lucrat de atunci nu e decât o realizare.”Din cauza inexistenţei unui sistemcoerent de difuzare a cărţilor, a-jungi să afli despre titluri de maximinteres la câţiva ani de la apariţia lor.E ceea ce mi s-a întâmplat cu Jurnalede Cornelia Blaga-Brediceanu, volum apărutîn 2008, despre care abia de curând am aflatşi cu greu l-am procurat. Mă interesa în primulrând în speranţa de a afla detalii despreperioada lugojeană a lui Lucian Blaga, 1924-1926, aceea când obişnuia să-şi caute ceamai prielnică atmosferă de lucru în „Casadin vie” a Bredicenilor. Din păcate, tocmaianii respectivi nu sunt cuprinşi în jurnaleleminunatei sale soţii, care ne lasă totuşi, consolator,o mărturisire a poetului din 4 mai1937, de pe când se aflau la Berna: „În Lugojam făcut eu saltul decisiv al vieţii mele: acoloam făcut cele mai mari eforturi de gândireşi am uneori impresia că tot ce am lucrat deatunci nu e decât o realizare.” Ceea ce, întreacăt fie zis, confirmă opinia lui PavelBellu, în eseul Blaga în marea trecere (1970),după care „epoca lugojeană” a lui LucianBlaga „se va prelungi, în varii forme, pânăla mormânt.”Titlul volumului de faţă este Jurnaleşi nu Jurnal, deoarece CorneliaBlaga-Brediceanu nu a fost consecventăîn ţinerea unui „ziar”, cum se ziceain illo tempore, iar însemnările sale - secvenţiale,determinate de împrejurări şi disponibilităţisufleteşti – sunt întrerupte de răstimpurimai mult sau mai puţin îndelungate. O partedintre însemnări au apărut de-a lungul timpului,iar d-na Dorli Blaga le reuneşte acum,împreună cu altele, inedite, sub titlul Jurnale.Ceea ce a rezultat e interesant şi ca structură:o Introducere de Dorli Blaga, jurnalele propriu-zise,o Addenda cuprinzând un ampluinterviu acordat de Dorli Blaga Dorei Pavelşi o bogată secvenţă iconografică din arhivafamiliei. De la început se disting două palierede interes. Primul se constituie din contribuţiad-nei Dorli Blaga în substanţiala Introducere,dar, în egală măsură în notele de subsol,în comentariile directe din textul jurnalelor,marcate prin croşete, şi în amintitul interviu.Se simte, îndeosebi în Introducere, implicareaafectivă, firească la urma urmelor, putândduce însă la edulcorări inoportune. Pericolde care d-na Dorli Blaga e conştientă, de vremece îşi previne cititorii: „Nu vreau să construiesco imagine idilică a mediului în carea copilărit Mama.” Şi, mai departe: „În fond,cartea este un omagiu adus Mamei, care scrieatât de frumos. Nicidecum o ediţie “critică“sau “semicritică“, cum se mai practică. Carteaeste un omagiu pe care îl merită din plin,şi cine i l-ar putea aduce dacă nu eu, fiicaei?” Introducerea este, de fapt, o biografie aCorneliei Blaga-Brediceanu, cu o documentatăincursiune genealogică în ascendenţaBredicenilor. Mi s-a confirmat astfel, încă odată, o mai veche convingere că toate marilefamilii, în speţă banato-transilvane, sunt, într-unfel sau altul, înrudite precum arboriipădurii prin coroanele lor. Această incursiuneîn amonte nu se putea face însă fără referirila mediul social-istoric şi, astfel, ea devineimplicit o evocare a Lugojului de odinioară,în tonuri din care o anume mândrie nostalgicănu poate fi reprimată: „Generaţia respectivă[de la 1830 – nota RC] de cetăţeni aiLugojului erau meseriaşi înstăriţi, bănuiesccă organizaţi în asociaţii profesionale şi bresle.Societatea secretă menţionată [„Constituţia”]avea în vedere şi apărarea intereseloreconomice ale românilor din oraşul Lugoj,trăind în bună vecinătate cu multe etnii (şvabicolonizaţi din landuri germane, evrei, maghiarietc.) […] Pe vremea aceea, „bunăstarea”unei familii se construia organic îndecurs de două-trei generaţii, prin muncăcinstită, de la meserii la profesii liberale (avocaţi,medici, profesori)”.Pe parcurs, se conturează portretul detinereţe al Mamei, în tuşe pregnante, carerevelează o frumuseţe atipică, în stare a provocainflamări spontane: „După gustul provincialde atunci – scrie d-na Dorli Blaga –femeile trebuiau să fie albe, grase, dacă sepoate şi cu părul roşu şi lung. Cam ca femeilepictate de Klimt. Ea contrasta cu acest «model».Era foarte subţire, puţin creolă, păr şatenbogat, cu o ţinută vioaie (practica sporturiîncă din copilărie), picioare extrem de frumoase,pe care nu se sfia să şi le arate.” Întotdeaunaelegantă, în pas cu moda AnilorNebuni, cu părul scurt şi fără complexe îna adopta rochiile scurte sau pantalonii. În1919, avea 22 de ani, Alexandru Vaida-Voievodo numeşte secretară a delegaţiei românela Conferinţa de Pace de la Paris şi nu ede mirare că a lăsat amintiri tulburătoare peunde a trecut. Cu riscul de a abuza de citate,merită reprodus un fragment din scrisoareape care i-a adresat-o un colonel italian, însoţitoral unei excursii oficiale în Italia, din careşi ea a făcut parte: „Je vois encore vos beauxyeux, vos prunelles noires, votre regardelimpide et en męme temps énergique et résolu,votre joue gauche avec cette petite plie– votre sourise franc et amical.” (“Văd încăochii tăi frumoşi, ochii negri, arată clar şi,în acelaşi timp, energici şi hotărâţi, obrazulcu aceste mici gropiţe – al dumneavoastrăsincer şi prietenos.”).Înainte de toate însă, viaţa CornelieiBlaga-Brediceanu a fost un model de jertfăşi devoţiune întru grija, apărarea şi susţinereacelor dragi, iar evocarea fiicei sale este realmenteun omagiu emoţionant. Emoţionant nupentru că ar miza pe activarea corzilor lacrimogene,ci, dimpotrivă, prin tonul ponderat,sobru, énergique et résolu, ca să folosim expresiacolonelului italian. Orice posibil excessentimental este temperat şi echilibrat de raportărilela contextul istoric, politic, social alvremii. Ca exemplu, e de remarcat astfel căd-na Dorli Blaga se numără printre puţiniicare nu se sfiesc să amintească de conflictulscurt, dar destul de sever, pe care l-am avutcu sârbii în 1919, când armata lor ocupaseîntregul Banat, situaţia fiind dificilă îndeosebiîn Lugoj şi Timişoara. Textul d-sale dobândeşteapoi un spor de nerv şi alerteţe prin accentelepolemice care însoţesc raportările laposteritatea părinţilor: „Biata Mama n-aveacum să prevadă ce se va întâmpla după 39de ani, din motive pur electorale, cu profanareacimitirului din Lancrăm şi a memorieiTatălui meu. Acum Lancrămul nici nu maiexistă pe harta României. Este aceasta o realizareunică a României, pe plan mondial: ohală de sport într-un cimitir monument istoric!”Sau, venind vorba de modul în care personalităţidin Banat şi Transilvania – id estCoriolan Brediceanu – subvenţionau şcoli şilicee, d-na Dorli Blaga nu rezistă unei reflecţiiacide: „Nu pot să nu-mi pun întrebarea cinesubvenţionează azi vreo şcoală sau care şcoalăasigură, pentru copiii săraci şi merituoşi,mese gratuite, tot pe bază de subvenţii? Sauproiecte culturale?” Întrebări retorice, desigur.Cui să-i pese?Al doilea palier de interes al cărţiiîl constituie, fireşte, chiar jurnalele.Cornelia Blaga-Brediceanun-a fost o scriitoare în accepţiunea curentăşi nici veleităţi de acest fel n-a avut. O dovedeşteşi lipsa de continuitate a jurnalului său.Ea scrie fie dintr-un preaplin sufletesc, fiedin nevoia de defulare, consecutivă unor episoadetensionate. Când Dorli Blaga spuneazi despre mama d-sale că „scrie atât de frumos”,nu se referă la genul de calofilie propriufetelor de pension, ci la eleganţa stilisticăşi expresivitatea spontană a oricărei persoaneculte şi corect educate. Ceea ce CorneliaBlaga-Brediceanu a fost cu asupra de măsură.Dincolo de toate astea avem însă în faţă însemnărileunei fiinţe de o mare discreţie şi delicateţeîn raporturile cu ceilalţi. Din pudoaresufletească, referirile la sine sunt rare şi laconice,ca în această însemnare din etapa portugheză:„Mirosul florilor de eucalipt parcăte însănătoşează. La Marinha cred că m-aşreface în câteva zile. De trei săptămâni numă simt prea bine.” Atât. Nici un detaliu înplus. Unele stări sufleteşti, reverii, nostalgii,rare şi ele, răzbat în momente de însingurare:„Toată pădurea pe lângă care am trecut eraînvelită în promoroacă groasă. E peisajul deiarnă care-mi aminteşte întotdeauna plimbărilecu Lucian din vremea studenţiei, prin pădurileVienei. Sunt douăzeci de ani de atunci.”În general, însemnările sunt sobre, rezervateafectiv. Principalele ei preocupări sunt acaparatede Lucian şi Dorli, care e adorată fărăefuziuni, reţinându-i-se toate zicerile inteligente,de enfant terrible. Cât despre Lucian,îi sunt reţinute gesturi, gânduri, cuvinte, ceintenţionează, la ce lucrează, ce îl frământă,cum îl ajută, asigurându-i liniştea, ea îndeplinindconştiincioasă şi misia de secretară. Sesimte participarea ei intensă, dar tot rezervatăîn expresie, la marile evenimente, cum a fostprimirea lui în Academie, ceremonial fastuos,desfăşurat între discursul de Laudatio al Regeluişi ricanările umorale, din culise, ale luiN. Iorga.Dorli Blaga îşi aminteşte că părinţiiei erau „o monadă”, cum însuşitatăl ei spusese. E un adevăr perceptibilîn toate însemnările Corneliei Blaga-Brediceanu, care vibrează la toate tribulaţiileşi variaţiile stărilor sufleteşti ale soţului. Areîncredere în talentul lui, în competenţa lui,nu-l ridică în slăvi niciodată, e chiar rezervată,dar participă solidară la tot ce îl solicităpe el. E amărâtă rău, bunăoară, din cauza şicanelorcare i se fac în aspiraţia de a obţineo catedră la Universitatea din Cluj: „Atâteaobstacole i se pun în cale pentru obţinereaunei catedre, la o universitate în care majoritateaprofesorilor au intrat fără concurs –ba unii chiar şi fără doctorat, numai graţieînfăptuirii României mari”. De un interesdocumentar aparte sunt apoi însemnările caredivulgă intrigile din sfera diplomaţiei româneşti,când, după debarcarea lui Titulescu,ministru al României la Viena vine un oarecareG. Gurănescu, care aduce cu sine obiceiurinoi, dâmboviţene. Făţiş ostil lui Blaga,el restructurează personalul legaţiei, aducândoameni lipsiţi de experienţă diplomatică şinici măcar cunoscători ai limbii germane.Unul dintre aceştia, un alt oarecare, Ispaşiu,„a avut chiar obrăznicia să ţipe la Lucian,lucru pe care încă nimeni nu l-a îndrăznit.Cu ocazia asta a ieşit la iveală ura lui Ispaşiuîmpotriva ardelenilor şi-n special împotrivacumnatului lui [Caius] Brediceanu – ca şi cândMinisterul de Externe ar fi o moşie rezervatăexclusiv regăţenilor!”„Viaţa Tatei – scrie Dorli Blaga – nu afost deloc comodă, dar a avut-o alături peMama, care l-a susţinut în ce priveşte creaţia,dar şi problemele vieţii, ale mijloacelor de e-xistenţă. Şi acest lucru l-a făcut până la sfârşit.”Adevăr evident în toate paginile acestorjurnale, care, dincolo de certa lor valoaredocumentară, rămân şi o mărturie a ceea ceThomas Mann numea nobleţea spiritului.Prin nobleţea spiritului său, Cornelia Blaga-Brediceanu şi-a dobândit firesc un binemeritatloc în galeria marilor Doamne ale culturiiromâneşti.*Cornelia Blaga-Brediceanu, Jurnale. 1919 ; 1936-1939 ;1939-1940 ; 1959-1960. Ediţie îngrijită şi comentată de DorliBlaga. Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2008.Banat, anul VIII, nr. 4, 2011

Banat7Adriana WeimerDorli Blaga şi tatăl ei, Lucian Blaga,şi Jurnalele Corneliei Brediceanu-BlagaLuni, 18 aprilie 2011, Dorli Blaga,fiica poetului şi filosofului LucianBlaga, s-a întâlnit, la BibliotecaMunicipală din Lugoj, cu iubitorii de literaturădin oraşul de pe Timiş. Distinsa scriitoarea prezentat volumul Jurnale – 1919; 1936-1939; 1939-1940; 1959-1960 – (Ediţie îngrijităşi consemnată de Dorli Blaga), volumsemnat de mama sa, Cornelia Blaga-Brediceanu – din Lugoj; volumul a apărut,în 2008, la Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj-Napoca.În introducerea la volumul Jurnale –1919; 1936-1939; 1939-1940; 1959-1960,Dorli Blaga scrie mult despre cunoscutelefamilii lugojene Brediceanu şi Rădulescu.Primul jurnal este cel al Corneliei Blaga-Brediceanu (mama lui Dorli Blaga), din anul1919, când autoarea a făcut parte din delegaţiaoficială la Conferinţa de Pace de laParis. Cornelia Brediceanu notează toate etapelecălătoriei spre Paris, care s-a desfăşuratprin Italia de nord.Al doilea jurnal este cel de la Viena. Elcuprinde o adevărată istorie a familiei Brediceanu.Este descris şi biroul de avocaturăal lui Coriolan Brediceanu, în care era şi unportret al celebrului tribun. De asemenea,este descrisă şi locuinţa din Lugoj a familieiBredicenilor, care corespunde unei prezentăridintr-o scrisoare a bunicii lui Dorli Blaga.La Viena au plecat Lucian Blaga şi CaiusBrediceanu, pentru că Nicolae Titulescu numai era ministru de externe. Cei doi eraucolaboratori ai lui Nicolae Titulescu. A fostun moment de cumpănă pentru LucianBlaga, tatăl lui Dorli Blaga. El a fost trimisapoi la Berna, în Elveţia, unde s-a simţitfoarte bine. A stat la Berna, din 1928 pânăîn 1930, şi a revenit la Viena, din 1933 pânăîn 1936. A mai fost la Berna încă un an,apoi a activat, tot ca diplomat, la Lisabona.Unele părţi ale jurnalului au caracter derezumat, dar, pentru perioada 1939-1940,Cornelia Blaga-Brediceanu a prezentat maimulte amănunte. Dictatul de la Viena şi refugiulsunt consemnate dramatic. Perioadaşederii la Sibiu lipseşte din jurnal şi a fostdescrisă de Dorli Blaga, într-un capitol pusîn paranteză, în care apar şi nişte scrisori.Aceste scrisori au fost publicate, fiindcă aufost unele persoane care l-au acuzat peLucian Blaga de colaboraţionism cu regimullui Ion Antonescu. Lucian Blaga a fostmembru al Academiei Române şi profesoruniversitar, dar nu a colaborat cu regimulantonescian, lucru care reiese din scrisorilerespective.Ultimul jurnal cuprinde cel din urmă ande viaţă al lui Lucian Blaga, 1959-1960, cândpoetul se pensionase şi lucra la traducereaunor versuri din lirica engleză.De asemenea, tot în cadrul prezentăriide carte de la Lugoj, doamna Dorli Blaga avorbit şi despre propriul său volum – LucianBlaga, tatăl meu – apărut în anul 2004, laEditura Apostrof din Cluj-Napoca; ediţia adoua a acestei cărţi va apărea, în curând, laEditura Humanitas din Bucureşti.Primul volum postbelicde poezii inediteDorliBlaga îşi aminteşte cum aapărut primul volum al lui LucianBlaga din perioada comunistă:„În acel an a fost o nebunie. Tata mai aveade trăit câteva luni. S-a internat la 1 decembrie1960 şi a murit la 6 mai 1961. Veneamîn vizită de la Bucureşti şi ştiu că am plecatla clinică. M-am plimbat prin Cluj cu overişoară de-a mea mai mare. M-am gânditcă trebuie să fac ceva pentru tatăl meu, sănu moară nefericit. Am venit la Bucureşti.Am văzut că tatăl meu publicase vreo douăarticole în «Contemporanul», dar el era bolnavşi reacţiile erau ezitante. Pentru «Contemporanul»era important să aibă colaboratoriîn viaţă. Cu ajutorul lui Ilie Murgulescu,ministrul Învăţământului şi al Culturii,am ajuns la Leonte Răutu. S-a întâmplat căa fost înţeleasă ideea mea şi s-a dispus săplece cineva la Cluj, ca să se facă o selecţiede poezii. La sugestia mea, m-au însărcinatpe mine, deoarece contemporanii lui tata fiecă erau în vârstă, fie că au fost ezitanţi la oasemenea propunere.Le-am zis că tata a colaborat la revista«Contemporanul». Într-adevăr, s-a făcut oselecţie de poezii care a fost prezentată tatăluimeu, la spital. Am venit la Bucureşti şi s-afăcut contractul cu Editura de Stat. Tateii-a fost dus contractul şi el l-a semnat. În 7aprilie 1961 – n-am să uit data aceasta – aCasafamilieiBrediceanudinLugojmai putut să vadă, pe prima pagină din«Contemporanul», şapte poezii inedite. Dedesubtscria: «Dintr-un volum în pregătirepentru tipar». Dar volumul tipărit tata nu aputut să-l mai vadă; a apărut în 1962 (senumea Poezii şi a fost îngrijit de GeorgeIvaşcu, n.n.). Mai târziu, în 1970, m-amhotărât să editez singură ediţia aceea de douăsprezecevolume, conformându-mă testamentuluitatălui meu, care a fost scris demână în august 1959”.Luntrea lui Caron,din sertarul ilegalist în BraziliaDupă1989, libertatea de a valorifcaopera lui Lucian Blaga a devenittotală. Editura Humanitas din Bucureştia publicat, în primii ani postdecembrişti,romanul Luntrea lui Caron. S-a pusîn vânzarea lângă Universitate, la Librăria«Eminescu». “Spre Cercul Militar, pe CaleaVictoriei, era o coadă cum nu am mai văzut.Ocolea totul, pe Edgar Quinet şi RomartaCopiilor şi se întorcea la librărie”, îşi aminteşteDorli Blaga.Ediţia Blaga, începută în 1970, a ajuns,prin eforturile lui Dorli Blaga, în diferite ţăriale lumii (Statele Unite, Marea Britanie, Germania).„Eram sigură că, orice s-ar întâmplala noi, cărţile există în străinătate. Chiar dacăar fi venit o revoluţie culturală şi mai şi decâtera, lucrările acestea erau în loc sigur”, afirmăDorli Blaga. Apoi ne povesteşte ce s-aîntâmplat cu manuscrisul romanului publicatabia în 1990: „Au fost momente grele, cândmedicii cu care lua masa tatăl meu au fostarestaţi. Romanul Luntrea lui Caron era înmanuscris. Pentru câteva luni, l-a ascunssoţul meu la fosta lui locuinţă. M-am dus laun nepot de-al lui, unde mai aveam niştemobilă. Nepotul, a cărui soţie murise în1950, a făcut parte, în perioada interbelică,din mişcarea antifascistă. Avea un birou cunişte sertare mari, adânci, care nu se încuiau.Un sertar era plin cu scrisori şi el a pus acolopachetul cu romanul. «Îl lăsăm aşa, descuiat?»,am întrebat eu. «Lasă, că ştiu eu, dinperioada mea de ilegalitate!» După vreo treiluni l-am scos de acolo şi l-am dus acasă”.O mare casă de editură din Braziliatraduce în prezent, în portugheză, romanulLuntrea lui Caron. Traducerea este făcutăde un brazilian, ataşatul cultural al Brazilieila Bucureşti. Dorli Blaga a fost solicitată săscrie prefaţa romanului şi să prezinte “cheile”care pot duce la identificarea persoanelorreale din spatele unor personaje.Lucian Blaga şi Premiul NobelBasilMunteanu, din Franţa, Rosadel Conte, din Italia, şi Vintilă Horia,din Spania, au propus, la mijloculdeceniului şase, ca lui Lucian Blaga săi se acorde Premiul Nobel pentru Litaratură.La acordarea Premiului Nobel este o regulă:trebuie să existe acceptul ţării căreia îi aparţinescriitorul respectiv. Dar Constanţa Crăciun,ministrul de atunci al Culturii, a refuzatpremiul. Ca urmare, în anul 1956, lui LucianBlaga nu i s-a acordat Premiul Nobel şi, înultima clipă, a fost premiat un poet spaniolîn exil, Juan Ramon Jimenez. “Nu a fostvorba de faptul că unul dintre ei a fost maiîn vârstă sau în exil, ci de faptul că Româniaa refuzat!”, precizează Dorli Blaga. Româniacomunistă, aplicând criteriul politic, a refuzatPremiul Nobel, care i s-ar fi cuvenit cu prisosinţăunuia dintre cei mai mari scriitori aiţării.Banat, anul VIII, nr. 4, 2011

8BanatConstantin BuiciucGeorge Achim:Dulceţuri din fructe târzii de pădureVolumul de versuri Dulceţuri dinfructe târzii de pădure de GeorgeAchim a apărut în 2010 la EdituraBrumar din Timişoara. Are două părţi distincte:Minunile vin înainte de înserare şi Marmaţia,care formează un diptic, cu diferenţeleşi apropierile necesare. Cele două părţi suntcomplementare, monografiei lirice a unui sentimentadăugându-i-se monografia lirică a u-nui ţinut. Dacă prima parte, eminamente lirică,se constituie din acumulări pe orizontală,disciplinate, ordonate de ritm, partea a doua,lirico – epico – dramatică, se dezvoltă pe verticală,cu intruziuni în domeniul prozei.În Minunile vin înainte de înserare, poetulcaută, cu obstinaţie, nobleţea din lucruri.Versurile vin în falduri somptuoase, încărcate,ornamentate, dar nu atârnă greoi, gata săse prăbuşească, ci, purtate de “metrul antic”,devin aproape imponderabile, plutind printr-oconsecventă sublimare. Poetul ştie săsurprindă inefabilul clipei, ştie să fixeze prinlargi sinestezii şi şlefuite metafore irepetabilulcare ne înconjoară fluid, repede trecător. Conştientde irepetabilitatea clipei, eul liric o învăluieîntr-o suprarealitate: “tot ce rămâneîn urmă e-o umbră subtilă de colb selenar/învăluit într-o dâră uşoară de răcoare spectralăşi foarte curând – nu e nicio îndoială/de-acum – ne va înghiţi fastuos irealitateaalbăstruie a nopţii, ca într-un tablou de Chagallcu lună halucinantă pe cer”. (p. 23). Cuprinsde reverie, poetul inventariază clipe sublime,în căutarea extazului. Îl ajută sinesteziile(“senzuale obiecte baroce”,“un sunetalbăstrui şi bine mirositor”, p. 60, “romanţădulceag parfumată”, p. 61, “dispoziţie elegiacfumurie”, p. 62), metaforele (“pieliţa gripufos iritantă a zilei”, p. 23, “Somnul ei constelatcu diamante”, p. 32, „scăriţa brumatăde urcare la cer”, p. 42, “scrii cu degete delumină”, p. 46), epitete („gerul sticlos”, p. 7,„colbul celest”, p. 9, „bătându-i fraged îngeam”, “târziul molatec de iunie”, “mirosinddulceag astringent”, p. 61, “un ou înstelat”,p. 38, “un veac Biedermeier târziu şi dulceag”,p. 42, “ţinut arămiu şi umbros”, p. 49),epitete metaforice (“umbrele pale de chihlimbar”,p. 37, “un soare de antracit”, p. 38, “trandafirulde sânge”, p. 46).Din lumea surprinsă ceremonios, din îngemănareaaromelor, a sunetelor şi a culorilorcrepusculare, se desprinde o “ea”, “o femeiefrumoasă cu ochi verzi obosiţi”, prezenţămisterioasă, strălucitoare şi discretă,în acelaşi timp. Ea apare printre senzaţiiletrecătoare, umplând clipa prea repede dusăşi nedezvălunidu-şi taina. Misterul ei nu încetează,iar prezenţa este efemeră: “ea soseade la capătul întunericului/ înmiresmată şiproaspătă şi avea flori de gheaţă în păr”. (p.12). Misterului prezenţei trecătoare a visateifemei i se adaugă exotismul, pentru a se subliniastarea de excepţie a apariţiei: „ea se strecuraîntotdeuna în odaie atât de delicat de parcăatunci ne vedeam pentru/ întâia oară, o siluetăimaterială prelungă încercuită de tăcere,desenând senzuale geometrii ale/ aerului. Mis-ar părea potrivit să-i asociez trecerea cu mirosulde castană coaptă ori cu sonoritatea/stăruitoare de fado când în aer nostalgia seface densă şi albăstruie ca fumul”. (p. 13).Misterioasa femeie devine prezenţă textualistă,amintind însă, surprinzător, de ipostazeleromantice: “Aş vrea să intru în poemul tăuîţi şopteşte abia perceptibil şi capul ei ţi se a-şază delicat/ în scobitura umărului stâng pentruca tu să-i însemni acele momente cu bătăileinimii/ aş vrea să mă zideşti acolo din joacăşi să-mi laşi numai o ferăstruică pentru sentimentele/de circumstanţă” (p. 18). Iubita seintegrează‚ în delicata sintaxă a clipei”, în „arabescurilivreşti” (p. 19), în care somptuozitateaînfăţişării este bulversantă: „o revărsarede maree solare despletite în infinite nuanţegalben roşcate şi intens aurii/ pe care rochiavaporoasă din fină dantelă subţire de Bruggesşi coapsele lungi arămii/ le reflectau fastuos,îngemănându-le cu o necontenită şi ispititoarepromisiune a nopţii”. (p. 19). Totul ajungela paroxism, ancorând în extaze. Uneori, „ea”se înfăţişează ca o magnifică formă esenţializatăa dragostei, în ţinutul exotic al ţării fadoului.Poetul o zăreşte şi o atinge, într-o domesticăplimbare cu un bătrân tramvai: „chipulacela zărit nu mai mult de o clipă rămânedoar un crochiu/ incitant desăvârşit febril deimaginaţia ta într-un fastidios exerciţiu destil şi o bulimie de forme/ din care evident nupoate lipsi părul superb ondulat – dacă l-ainumi de-abanos ar fi un clişeu –/ o abundentăstrălucire obscură topită-n reflexe metaliceşi undeva pe la tâmple descompusă în zecide şuviţe”. (pp. 28 – 29). Iubita devine o apariţieenigmatică, de un farmec rafinat, plinde străluciri şlefuite, într-un decor adecvat,fastuos, cu lumini crepusculare: “Să retrăieşti– vom conveni că eşti obligat de o implacabilăforţă –/ momentele acelea cumvaechivoce, de uimire încântată,/ foarte curândrafinată într-un neîndoielnic răsfăţ, o contemplaţie/ce nu îţi este hărăzită oricând a unorevanescenţe uitate,/ când ea apărea, imaterialăaproape, părându-ţi înveşmântată/ doarîn sariul răcoros – să-i atribuim un halou violet-/ al serilor călduţe şi tandre de octombrie,eterate în de-acum/ inenarabila lor nostalgieşi numai mătasea unduitoare a nopţii/ o-nvăluiaprotector şi complice, lipindu-i-se foşnitoarede coapse”. (p. 47). Poetul caută (şi găseşte),înainte de a cădea în extaze, clipa sublimăa femeii, inclusă într-un decor sublim.Partea a doua a cărţii – Marmaţia –diferă de prima prin conţinut, darşi prin unele elemente formale. Versullung, ordonat de “metrul antic” este degăsit şi aici, dar fastuoasele despletiri de tropi,realizate prin rafinate volute, lipsesc, fiindînlocuite de epicitate, cu un dinamism aproapemereu prezent şi în care pătrund, uneorimasiv, ardelenismele culorii locale. Ţinutula cărui monografie lirică o face poetul esteunul de graniţă, plin de interferenţe, situatîn mijlocul Europei, dar şi la marginea imperiului.Este un ţinut pătruns în suflet şi nemaiieşitniciodată de acolo: “Marmaţia e oprovincie imperială din inima mea./ Se învecineazăcu cine doreşte, hotarele ei sunt numaide fum./ Clima este blândă, de august călduţîn crepuscul./ Nu cunoaşte altă credinţă decâtNostalgia”. “Rămâne loială şi fermă într-unimperiu imens de visare”. (p. 67). ProfilulMarmaţiei este trasat de oamenii ei, surprinşi,prin evocări, într-o galerie de portretelirice. Toate poemele, cu excepţia primului,care dă şi numele ciclului, au antroponimice,ca titluri: Rozalia, Gheorghe, Achim Ana, născutăLazăr, Niculae, Baba Ilca, Mitru, Todor,Anişca, Ileana Ilie, Ieronim Ursa, Indrei. Oameniievocaţi sunt, cei mai mulţi, neamuri maiapropiate sau mai îndepărtate ale poetului.Toţi au trăit înainte de naşterea autorului,dar aceasta nu-l împiedică pe poet să le asculteconfesiunile sau chiar să dialogheze cuei. E vorba, de cele mai multe ori, de oameniharnici, plini de bunătate. Poetul ne pune înfaţă pe: Moşu’ Grigore, “cătană împărătească”;Baba Onica, “un fel de moaşă totemicăa întregului neam” (p. 73): Mitru, unchiul harnicşi chibzuit, pe care comuniştii l-au declaratchiabur şi l-au pus să taie stuf, la Periprava,în anii ‘50; Todor, ciobanul erudit, care aiubit numai o singură femeie; Moş Simion, străstrămoş,„ceteraşul şi horitorul vestit”; VictoruţHossu, vărul cel bun al bunicului, care, înscrisîn colectivă cu de-a sila, vede că lumeas-a întors pe dos; Domnişoara Letiţia, care a-prindea flacăra dragostei; Schnellenberger Andrei,şvab din Sâncrai, „misarăş”, „neam de măcelarirenumiţi de trei generaţii, de nu şi maimulte” (p. 99); Ileana, “fecioriţa curată ca lacrima”(p. 101); Onisim Paşca, unchiul lui Moşu’,“o inimă bună,/ să tai lemne pe ea” (p. 111);Pintea Văsuţ, unchi, partizan în munţi. Evocându-şiînaintaşii, în contexte şi în epoci, poetulne poartă printre ciobani şi agricultori harnici,pricepuţi, ne duce prin Viena imperială,ne face să vizităm gospodăriile înfloritoare,ne pune în contact cu soldaţii imperiali saucu luptătorii din al doilea război mondial.Marmaţia este paradisul pierdut, esteţinutul de vis peste care a trecut nemilostimpul şi pe care l-au înăsprit vitregiileistoriei. Poemele sunt ale nostalgiei, aleregretului după paradisul pierdut. Poetulevocă lumea dispărută ştiind prea bine că eanu mai are cum să se întoarcă. Marmaţiaeste paradisul de dinaintea copilăriei, edenulprenatal, ştiut de la alţii, de la ascendenţiineamului, spaţiu al reveriei, într-un timpcrepuscular. Paradisul este, în primul rând,unul naturist: „E aşa de frumos ca-nToscana, zice odată feciorul meu Nelu careera dat afară din şcoală/ şi se alipise de mine.Sta el pe-un pinten de munte şi privea numaiaşa lung, murmurând/ ce peisaj, Doamne!”(p. 112). I se adaugă paradisul domestic:“Ce mai cuptoare meşterea cu priceperedânsul, să tot rumeneşti într-însele pită şivărzare-ncreţite,/ dar apoi şură făloasă,şindrilită din draniţe uscate ori poartă cioplităpe-alese, cu împletitură/ de funii şi cununăde sori, mai puteai întâlni-n nouă sate?” (p.114). Paradisul domestic conţine un adevăratrai gastronomic: “Plăcinte, scoverze, lipie, cocârţe,/scrob dulce, gebackuri, dospeală, turnate,/cocoradă, coptură, pancove, poale creţe,/pască rotată, vărzare, balmoş tăvălit, bulzcu brânză,/ ciurigauă, chifloane, mălai, mălăieşuri,/fărină de pârgă, măcinişuri pe sită, tărâţecu miere” (p. 109). Paradisul terestru a fostmaculat de vitregiile istoriei. De aici, nostalgiapoetului. De fapt, întregul volum cuprindeun drum care se închide. Pornind din sine,eul liric evadează în lumea contextelor exterioare,dar se întoarce repede la sine şi mărturiseşteacest lucru cu o voce profund elegiacă.NicolaeNicoarăHoriaCe dragă-mi eşti...Ce dragă-mi eşti, cât nu mi se cuvine,Numai rostindu-ţi numele din Dor,Nu mă-ntreba nici el de unde vine,Cum nu se-ntreabă cerbul de izvor...Ce dragă-mi eşti, minune, şi de când?Cu tine-n cuget sunt atât de viu!Nici nu mai ştiu din zarea cărui gând,Cum nu ştiu despre versul care-l scriu...Ce linişte-i acum în cerul meuŞi gem împovăraţi de floare merii!Ce dragă-mi eşti şi o să-mi fii mereuDe-aici până la capătul Vederii...Iancule-Avram, cel viul...Mormântul de la Ţebea s-a zvârcolit substeleŞi a gemut în lacrimi ţărâna prea sărată,În Dorul lui, cel Unic, din dorurile meleNu-l vor putea ucide nemernicii vreodată!Cei care îl visează şi azi legat cu funiiŞi spânzurat de Cerul în care s-a ascuns-Prin Apuseni detună din rădăcini gorunii,Toţi mugurii din codrii se-aud pleznind în plâns.Mă doare, ce mă doare? Nu mă-ntrebaţi acum,Un fluier îşi topeşte în mine întreg amarul,Îl judecă pe Iancu şi-l spânzură postum-Ia de la mine, Doamne, plin de venin paharul...Iancule Avram, cel viul, precum mereu ţi-am zis,Mai treacă de la tine durerea şi ne iartă-Mormântul de la Ţebea s-a zvârcolit în VisŞi a gemut sub stele ţărâna prescurată...Iartă-mă, Horia...Iartă-mă, Horia, încă odată,Singura acolo pe Dealul cu furci,Din trupul cuvântului muşcă o roatăPe eşafodul tăcerii de-atunci...Lacrima lunii se frânge pe-obadă,Inima ta nu-şi mai află popas,Călăul se spală pe mâini cu zăpadă,Dar sufletul tot mai murdar i-a rămas...Pe pământ, încă, nu-i direptate,Cu jertfa jertfită să te împaci-Iartă-mă, Horia, vândutul meu frate,Iartă-mă, Horia, bunul meu baci...Cristian-Paul MozoruVersul fiinţeiUneori se întâmplă ca privirea săfie înşelătoare. Întâlnim feluritecărţi, trecem cu vederea peste titluri,peste nume de autori, peste copertelecărţilor, dar inerţia ne obligă, parcă, să mergemmai departe, ignorând cărţi ce, după lecturaprimelor pagini, au puterea să ne ţinăcaptivi până la cea din urmă.Autoarea Doina-Maria Ghiţescu, deşi seaflă la cartea de debut, deşi este un debut întâmplatîn urmă cu şapte ani, este acel tipde autor care întâmpină cititorul cu o cartece captivează încă de la primele versuri.Deşi poezia este un tărâm încercat demulte condeie, fineţea mâinii nu este un datce îl deţine orice mânuitor de peniţă.Versurile autoarei recent descoperiteconţin acea concentraţiepoetică ce poezia actuală a început,încet-încet, să o risipească. Într-unmod delicat, volumul Luminişul de fagi(Editura Hestia, Timişoara, 2004), răspândeşteacea atmosferă de linişte în jurul cititoruluipe care doar poezia sinceră o poate face. Folosindcu putere şi pasiune motive precumiubire, credinţă, conceptul dualităţii, autoareareuşeşte să deschidă fereastra labirintuluilumesc. Aflându-se într-o continuă căutare aperfecţiunii, a trăirii ideatice, speranţa nutrităîn versurile volumului Luminişul de fagi parea fi una ridicată la nivelul utopicului înceea ce priveşte realizarea acesteia în lumeamaterială. Astfel, autoarea a creat un drumcunoscut doar de ea, un drum imaginat doarde ochiul inimii ei: „Să mă hrănesc/ c-un gest,un gând,/ o privire/ tăcerile tale/ mă-nvăluieadânc/ şi mintea e goală/ şi trupu-i flămând/dorinţa alunecă-n neant/ şi eu nu mai sunt”(din poemul Tabula rasa). Împletind cu u-şurinţă credinţa cu valoarea sufletului, autoareareuşeşte a găsi liniştea în braţele poeziei,în mrejele versurilor aşternute pe coala albăba, chiar mai mult de atât, se poate spune căautoarea chiar se regăseşte în cuvântul scris,rostit, dăinuitor peste timp: „Dacă am să-itrimit/ Ultimul vers/ Cu ce să-mi înveşmântez/Sufletul// Dacă îmi fac din rugăciune/Sălaş... ” Întâlnirea cititorului cu poeziaDoinei Ghiţescu este întâlnirea cu visele fiinţeiumane, este întâlnirea cu însăşi ViaţaOmului. Cartea de faţă constituie oglinda fiecăruiadintre noi.De aceea ea trebuie purtată în buzunar,trebuie purtată în suflet,trebuie purtată pe buze şi totodatătrebuie citită cu voce tare în fiecare zi, pentrua nu uita cine suntem.Banat, anul VIII, nr. 4, 2011

Veniţi de luaţi memorie!Veniţi de luaţi memorie!Prăvălia cu amintiriare discount-uri graselichidare de stoc scrie pe geamprintre rafturi, vânzătoriicântă refrenul moliei,clienţii lipsesc la apel.O zi pe an se dă memorie gratisşi atunci e omor,dar când e acea zi?Scrie în carte.Robia rodieiPe vremea îngheţului dictatîn Güzel Kirimul lor,un fel de Lancrăm al lui Iuda,grangurii lumii jucau o Yaltă doar în trei,trei paltonarzi sătui de negoţtăiau felii din lume, pe ghioc.Livadia cu rodiile ei dădea în pârgdin vrej şi ranguri de abacpărţile zemoase plecau dincolo de şerveţel,în market-uri sau cine nobiliare,Aici, sâmburi viermănoşi, închişierau scuipaţi între baloţii de sârmă ghimpată,kalaşnikoave, brigăzi de ocupaţie şi marşuriduşmănoase peste neamul meu.Oh, Grecie, fiţi-ar pe lume azuriul tulburel,şi tu Crimee,ce te crezi măseaua de minte a lumii,cine să ştie să te scoată mai devreme?Da, peste Prut, odată cu maşina de tocatşi a doua oară cu miros de moarte viecerul l-au îngheţat.Acasă, bunii şi străbuniipe prici îşi împietreau suflarea.Era prima zi a războiului rece,pe tablele de joc cădeau principii,precum trupurile lor, în revărsarea cărniiprintre jilţuri, pe nări trăgeau trabuce,sminteau în pace naţiuni, la zaruri.Sovroame legau în lanţuri de fiare,infernul cu zvastică îl mestecau în epilogşi lumea era dumicatul unei mese? Ripostă?Ţările retezate ca mâna unui ologlinse straşnic, cu drujba,graniţele noi, straşnic păziteprin ţevuşti înguste,libere erau doar moluştele ca să iasădeodată cu puhoiul trădării sub crustă.Ne ucidea, ţară cu ţară, chiolhanul,împotrivirea, departe, în lesă,aproape, tihnit nu lihnit, păducheledin şerveţel.În plină ocupaţie, departe de Kirim lactee,artistul de seamă juca pe scenă tragedia:De la Nistru pân’ la Don davai ceas,davai palton în băşcălieiar hohotele lui pornite ca un torentaveau să-i sape de grabă groapa la cimitir.De frica haroşiei armate,(adică prea buna şi roşcovana,zis în ghilimele) i s-a urlat să tacă,căci e mai sănătoasă tăcerea“de nu-ţi ţii gura, vine iute prohodul!”pe scenă, corul izmenea o lume tristă:“şi sus în obcinile ţării urcau în tainăpartizanii să înceapă luptasuflecă-ţi mâneca, aici, oh,prea iubite tovarăşe Irod!”Artistul legăna pe scenă, în straie de pendulă,o ultimă psaltire:“el tic, eu tac, el tic, eu tac….”A doua zi, şi trupul lui ucisîngheţase de-a pururi.Şi revista se închideapentru jumătate de veacn-a mai apucat promisa eliberare de jugiar grimasa lui şi exploziile de râs din salătic-tac-ul ceasului deşteptătortoate s-au dus, odată cu ultima-i suflare.La Yalta, cei trei fumaseră cu seteşi până la chiştocţigara unui viitor de paie.Marius GhilezanDezmiardă copilul din tine!În orice om se ascunde un copilcând el se dezmiardă, fiara din noibate apa cu aripi de ceară.Existenţa lui învinge boalaşi deschide optimismului calea.Când el se răsfăţă,speranţelor le cresc aripi,iar aripile ne înalţă în zborul loro viaţă ucigătoareunde sunt ţările tale cele mai calde?În lesăAm învăţat să-mi chibzuiesc mârlănianu-i dau valoare, nici rang,o ţin în lesă, în stare pură.Voi fi lipsit de apărareîn faţa vreunui asalt nimicitor?Am să-i asmut putereaîntr-o ripostă de clisă.Nu pricepNu ştiu de ce, dar pe minememorialiştii de serviciumari interpreţi ai adevărurilor absolutemă sperie şi îmi provoacăstări de disconfort.Lingând dosare,îşi fac impresii despre trecut,din haldele de steril ale securităţiiridică statui şi de pe soclu dau sentinţe.Precum un ciubăr cu mâncăruri regurgitatedeşartă iarmaroacelor publicistice,generoase oferte editorialenimic mai greşit,istoria nu e cuprinsă în pagini prăfuiteei, precupeţii confortului propagandistic,pentru a înţelege un anotimp şi personajelecare i-au dat savoare,trebuie să fie pătrunşi de dilemaportului de mănuşişi să cunoască semnificaţiagropilor comune,altfel nu sunt decât nişte coţcariai intereselor de spinnu spun înţeapă şi acest prezent.Iar la corvoada mărturisirilorscriu greu şi cuvintele nu se eliberează,gândul meu e prea consecventai parte de adevăr sau nupână să-l poţi pricepe?FatalitateBunicul meu, preot de ţară,mutat între uitări care plâng,ascultă cum hârâie placa stricată a ErouluiUniunii Sovietice prin despărţiri care râd,vecinătate întru veşnicie,odăi şablon, stele care cad şi îl tot îngână:la ce-o fost mai bun Dumnezeul tău?suntem oase, avem aceleaşi obsesii,în Duminica luminată,acatistele multe, mai conteazăcă eu am ucis şi tu ai miruit?”La masa cu pomeni gustoasesuntem totuna.”Cine?Cine i-a trimis la crematoriu cenuşa?gropile comune n-au gard şi nici cadastrupentru cei care au dat ripostapiepturilor goalerăpăitului de gloanţe?cine ridică altarul de jertfă?fiind parte din el,viţa de vie din porţile împărăţieiîn manuale, n-au nume,doar prin cătune întâmplările ne privescpâlpâie într-o rânăcabotinele lor plăcuţe de străzirânjeşte rugina în ele, deci sunt nimeni.Cine a fost judecat, de n-o fi cu bănat?Măritului împărat i s-au terminat în gâtlejtoate vocalele cu vervă războinică mârâieîn ventriloc consoanele din martiriul nostruşi expiră ciudat.Cine-i vinovat pentru sângele vărsat?a închegat muşuroaiecriminalii pledează nevinovatcorbii ciugulesc din bogatele leşuri.Pe moşiile bunicilor s-au ridicatagrare-zucker-uride unde solarii? Tarabemanageriate de ei, demolatorii conacelorseamănă ploaia şi pulbereaieri ne-au asigurat moartea,acum asigură viaţamerg până în pânzele albesă trăim mai bine când nu vom mai fiacum sunt păziţi în turnuri multinaţionalede security-guardgard viu pentru palatele cu piticide Luly-boys, în redingote,Doina UricariuIronic, sarcastic şi capabil de cele mairiscante triplu-salturi ale tandreţei şiconfesiunii, Marius Ghilezan scrie opoezie autentică, vie, în care îşi biciuie contemporaniipentru abandonarea de sine, păcatuluitării şi o atracţie suicidală faţă de derizoriuşi dictaturi. Întrebării lansate pe vremuri„la ce bun poeţii în vremuri de izbelişte?” îirăspunde precipitat, implicat, nerăbdător, cuiuţeala mânuitorului de lasou care e conştientcă orice mişcare greşită sau întârziere îl poatecosta viaţa sau, în cel mai fericit caz, o vânătoareratată. Poetul taumaturg şi melopeicdin vremuri mai blânde e înlocuit de purtătorulde cuvânt al unor comunităţi trădate, desolul ce descifrează dezastre şi profundedescumpăniri, o revoluţie confiscată, pierdereavalorilor naţionale şi individuale.Originar din Timişoara, de unde a începutdescătuşarea, dar şi demonismul scenariilorde compromise dictate de la Bucureşti,Marius Ghilezan scrie prima carte de poeziedin postcomunism care deplânge înlocuireacortinei de fier cu o cortină de ceaţă, de minciunişi artificii. Poemele lui ne trezesc şi nebiciuie, ne scutură din indolenţa civică şizdruncină vechi şi noi tabieturi de slujitori aiunei libertăţi care trişează, de vreme ce îngenuncheazăsuflete şi spală creiere, manipulatede picătura chinezească a ştirilor zilnicede camuflaj. Marius Ghilezan mai crede, şi bineface, în gura de foc a poeziei, într-o imposibilărecrutare. El ne previne că orice cruciadăa adevărului poate fi deturnată prin cuvinteleputerii şi contagiunea depresiei colective,pentru a deveni ofensiva învinşilor: “eun pericol ca plevuşca din voi,/ hrănită cupe posturi de controlpe ei nimeni nu-i întreabă de ce-au parcatditamai carul cu boi, în chip de gipan,pe rondul de flori.Cine sunt brigadierii-procurori care ne-auarestat memoria?la Sighet, Gherla, Aiud, Periprava,şi ne-au ucis bărbaţii de stat?Departe în timpeu stau ca blegul cu principiişi număr în afişele lorminciuna, bogăţia şi pleava.Cine e vinovat că în Decembrienu le-am pus pielea pe băţ?că i-am lăsat să se ascundă,o vreme, ca şobolaniiapoi au ţâşnit din gunoisă ne zidească pe noiîn Ordonanţele lor şi campanii.Cine sunt cei care vând prin anticuritablouri, triptice, juvaieruridin casele boiereşti şi scot la mezat pe netcărţile din biblioteca regalăpentru cornete cu seminţe sau ouăBanat 9Poeme careluptă cu viitorul de paielitre de mălai şi iluzii de viaţă/ să îngraşe rechiniipartidului devorator/ pe noi să ne înghitămarea prostime votantă de corali/ cumpăratăcu grămăjoare de urzici în piaţă”. Poemelesunt pline de paradoxuri şi de judecăţide apoi puse în versuri memorabile de un spiritclarvăzător, mirean, iconoclast şi etern a-dolescent. Această puritate salvează toate poemelede un limbaj realist, muiat în jurnalismulde atitudine şi implicare, practicat de autorulmai multor cărţi, dintre care cel puţin u-na nu poate fi uitată. Hoţia la români, carteacare pleca de la alintul ce „‘oţ e copilul meu”şi explică o acuză colectivă, îşi are în volumulde faţă – asemenea cadranului de ceas,în greutăţile şi mecanismul unor metafore şiantiteze în cascade – un corespondent liric.Sunt zeci şi zeci de versuri care sună precumaforisme şi rostesc adevăruri necruţătoareîn faţa unor interlocutori a căror mediocritatee tivită cu mult tupeu, tot astfel cum oglindaîn care se privesc reflectă marasmul moral,acea ghenă interioară: “Când ai de gând să-ţiumpli menajeria/ cu trupuri moi şi porniri viscerale,/cauţi prin ghena-oglindă/ a lumii dinvoi”. Precum într-un diptic ce ne descumpăneşte,despărţind purgatoriul şi raiul de iad,cât timp cel din urmă va fi fiind al tranziţiei,volumul trece cu viteza vagonetelor de montagne-russedin trecut în prezent, din EvulMediu balcanic şi românesc în România ceîşi exhibă europenismul şi globalismul, adâncindu-şiprovincialismul de viziune şi indiferenţafaţă de libertatea opţiunilor. Unul dintreversurile cele mai dure, descins dintr-o viziunecioraniană atinsă de literatura absurdului,evocă un popor întreg care aşteaptă papagalulsă-i citească destinul.PrinMarius Ghilezan, poezia devinepamflet şi predică, pelerinaj al spovedanieiaceluia ce nu se lasă învinsde memorie. Versurile caută sfinţi şi martirivăzuţi nu doar ca nişte relicve de închinat.Pelerinajele memoriei scurtcircuitează minciunaşi sunt ga-rante ale primenirii omului.Într-o vreme când textele se dezic de valorişi de muzica sferelor de iubire şi idealuri, MariusGhilezan defineşte conferinţa de la Yalta,fără nicio diplomaţie sau eufemism, locul undemai mari ai lumii au aprins un viitor de paiecare fumegă şi azi. Mulţi scriitori dintre ceimai tineri habar nu au că „lâna de aur” a Europeia fost împărţită la acea reuniune la nivelînalt, numită cu sadism „a argonauţilor”de cei trei lideri, Stalin, Churchill şi Roosevelt:“La Yalta, fumaseră cu sete/ şi până la chiştoc/ţigara unui viitor de paie”. De ce i-ar păsa tânăruluide azi de tragedia petrecută la Livadiaşi nu ar scrie poeme în stilul Flower Power,experimente textuale şi versuri antilirice desprealcool, sex, dezabuzare şi lipsă de orizont?Pentru că vremurile pot fi oricum, de cenuşă,de ciumă, de coşmar, de cinism, dar ele nupot fi salvate de marasm şi minciună fără ceamai liberă formă de autoritate, aceea a frumosuluişi a binelui sălăşluind în Cuvânt.şi apoi merg la Palat să ceară Suveranuluibani pe jaf, pe hoţiescotocesc în tainăchimir de chimir şi buzunare ţigăneştiîn vreme ce trece suveran şi nepedepsithoţul cel mare.Mai ridică cineva pălăriaîn calea brătienilor, cantacuzinilor,movileştilor, buzeştilor, grădiştenilor-umbre sau rude de sângecândtitlurile nobiliare se vândprin târguri, la preţ de diplome universitare?Cine? Cine achită nota de plată?Cine şi când? Cine şi când? Cine şi când?Cine ne mai sapă mormântul încă o dată?Nu scoate moartea pe nimeni din rând.N-avem!Avem palate, dar n-avem nobiliavem icoane, dar n-avem credinţăavem moşii, dar n-avem boieriavem regi, dar n-avem regatSiguri şi singuri în noi n-avem nimic.Nema noroc din nema putirinţă!Banat, anul VIII, nr. 4, 2011

10BanatMircea PoraPlecarea*Pe un plan aproape inconştient, în(4)cat. La o anume depărtare, se contura în beznăgarnitura ce urma, pe mine şi pe fiul meu,orice caz greu de controlat cu raţiunea,persoana ce putea călători să ne readucă acasă, altfel zis, mai în interiorul”cuştii”. Drumul n-a fost lung, dar, pen-în vest, devenea, pentru cei rămaşi pe loc,oricât de apropiaţi i-ar fi fost aceştia, o entitateuşor străină, puţin lunecoasă, cu tentaţia din acele hârburi de vagoane.tru ochi, obositor, din pricina luminii gălbuide a alerga decisiv spre zările care i se deschideau.Toţi ai casei începuserăm să neCher ami,uităm la soţia mea, ca la un exemplar ce, dela o zi la alta ne aparţinea tot mai puţin. Ea Te afli, după câte sunt informat, laavea la umeri nişte aripi pentru zbor şi o infuziede sânge proaspăt în vene, în timp ceputea să vezi. Dar poate cauţi ni-Frunze, unde chiar nu ştiu ce ainoi, ceilalţi, vom continua să batem pasul micul,insignifiantul,plictisitorul,cenuşiul şi,înpe loc, traversând, clipă de clipă, acelaşi acest caz, ai nimerit-o bine. Ştiu totuşi că,decor părăginit. În sfârşit, vara dădea semne în oraşul cu pricina, e o universitate la carecă se stinge, că-şi ia căldurile să plece cu au învăţat, dar ce anume doar ei ştiu, mulţiele, cât mai departe, în amintiri. Serile începuserăsă fie răcoroase, şi, după fiecare colţ coloniile lor europene. Poate prinzi şi reuşeşticonducători de elită din U.R.S.S., dar şi dinse simţea adierea unui vânt ce deschidea, să descrii un apus de soare la Frunze, o ploaie,un vânt care să rupă pomi şi acoperişe.pe nesimţite, porţile toamnei. Anotimpul frunzelorîngălbenite, al firelor de păianjen tremurândprin aer, părea să nu mai încânte targie, relativ abandon, o creionare mai vio-În starea sufletească în care mă găsesc, le-pe nimeni, căci, în spatele acestor dulci lentă, mai şocantă, a unor fenomene, chiaramorţiri ale naturii, stătea ca o năpastă, ca că mi-ar prinde bine. Prietene drag, dacă veiun animal de pradă... iarna. Ziua plecării soţieimele spre ”Oraşul Lumină”, a fost prograze,caută să parcurgi măcar o parte din Kir-mai avea energie şi bani, după episodul Frunmatăspre sfârşitul lui octombrie. În timpul ghistan şi Tadjichistan. În această din urmăpregătirilor pentru eveniment, în casă domnea,în locul unei bucurii, o atmosferă apătrânele”şi “bătrânii” locului, care, hrănindu-seţară, marile comori sunt reprezentate de “băsătoare,de aşteptare, parcă, a unei neplăcute naturist, cumpătat, la ore fixe, folosindu-sesentinţe judecătoreşti. Pentru un occidental, aici de mersul soarelui, au reuşit, mulţi dintreo deplasare din punctul geografic ”A”, spre ei, să atingă vârste abisale. Ce lucru marepunctul ”B”, ar fi fost o gimnastică de rutină.Pentru un oriental, mai apăsat, un balca-nici măcar n-a auzit de Shakespeare, Paris,să apari într-o poză, alături de un tadjic carenic, sortit de generaţii, imobilităţii, asupririlor Londra, dar are, în schimb, 120 de ani...de tot felul, lucrurile stăteau diferit... Să ieşi, Ştiind că eşti pasionat de şah, ţin să-ţi spunpentru prima dată, din lagărul socialist, fie că marele jucator Vasili Alexandrovici Kuriliov,zis şi Mako pentru alint, plimbându-seşi ca turist, însemna, totuşi, ceva. Ziua plecării,o după-amiază, fusese frumoasă, cu prin parcul Gogoberidze, din oraşul său natal,un soare ce asfinţea lent. Drumul spre gară, cu bicicleta, a căzut de pe ea şi şi-a scrântittoată familia, l-am făcut pe jos. Credeam un picior. Jurnaliştii afirmă însă că ilustrulcă toţi trecătorii se uită la noi, voind să ne sportiv e în afara oricărui pericol. Ţi-aş maighicească secretul. Eu duceam cu dificultateun geamantan destul de încărcat, în spate ta de naştere, se pregăteşte ca, împreună cuspune că preoteasa cea tânără, din localitateapăşea soacra mea cu două sacoşe balcanice cumnata ei, Aida Grigorievna, să meargă singurepe jos până în Scandinavia. Pot să zicîn mâini. Treceam cu toţii printr-un decorurban posomorât. Peronul gării nu arăta nici liniştit că, de la o vreme, ţara se mişcă, se doreştepeste tot înnoire, performanţă, cu unel mai bine... Împreună cu băiatul meu de11 ani, elev la o şcoală generală, am condus-ope soţia mea până la Arad, de unde ea urbească...Trecând acum la alte lucruri, vreau,cuvânt fapte despre care unanim să se vormasă ia trenul mai departe. Până la sosirea după cum ţi-am mai promis, să fac o prezentare,în proprie viziune, a “lagărului socia-expresului, am bâjbâit cu toţii, nici noi neştiindbine pentru ce, pe diverse străzi uniformizatede lăsarea întunericului. Totul în jur teriori. Mai degrabă o curgere a unei istorii,list”, an 1989, dar şi cu ecouri din anii an-părea străin, rece, fără bucurie. Ultima oră cu previzibil punct final, ce a presărat pede stat împreună am petrecut-o într-o aripă drumurile ei extrem de multă suferinţă. Mareleurs de la răsărit ce ţinuse în ghearele luia restautantului gării. În preajmă lume puţină,prost îmbrăcată. Noi la o masă, adânciţi decenii de-a rândul toată Europa de Est, începusede la o vreme să slăbească, să deafiecare în propriile-i gânduri. În sfârşit, cumse spune, ceasul a sunat, ne-am luat rămas semne c-ar vrea să se retragă în bârlogul luibun, în câteva minute, din vagoanele expresuluirămăsese doar o amintire. Am şi acum indiciu, că incă n-a capotat de tot. Pe acestşi doar de acolo să mai scoată vreun răget,înainte priveliştea peronului pustiu şi întune-fond, regimele de teroare impuse de monstru,timp atât de-ndelungat unor state mici,alcătuitoare ale “lagărului socialist”, se topeauvăzând cu ochii. Un suflu nou, de libertatebătea peste tot. Spaimele multiple, adâncînrădăcinate, abuzurile, samavolniciile, trebuiausă dispară. Dar, după cum bine ştii şitu, există popoare şi popoare... Să fim concreţiaici, fără poezie... Plutonul superior dinperimetrul de stăpânire sovietic îl formaserăşi continuau să-l formeze, nemţii, cehii, ungurii,polonezii. Aceştia aveau istorie, tradiţii,nu doar populare, societate civilă, personalităţi.În urma lor, la o bună distanţă, veneamnoi, bulgarii, albanezii. Cei dintâi, treptat, ledăduseră de înţeles ruşilor că nu mai suntdispuşi să-i suporte şi, mai ales, că se vorscutura de orice fel de dictaturi, pe cândnoi şi cei asemenea nouă, suportam în continuaresă fim împinşi cu bâta de la spate,de data aceasta nu atât de ruşi, cât de propriinoştri satrapi. Astfel că, pe la mijlocul anuluiîn cauză, 1989, ungurii, cehii, polonezii, o partedintre germani, ieşiseră dintr-un lung tunella lumină, în timp ce noi, alături de ceilalţi balcanici,mai sus menţionaţi, mestecând speranţe,sporindu-ne ura, mărunţismul, strigând lozinciîn care nu credeam, marşăluiam maideparte, prin beznă şi noroi... Cât de poeticţi-am scris, cât de mult m-am străduit să punghirlande şi flori unei situaţii extrem de apăsătoare.Dar, în ciuda absenţei oricărui zgomot,a oricăror precipitaţii, se simţea că anumitelimite fuseseră depăşite... Prin acest decorde patinoar cu luminile stinse, lumea circulabezmetică, dacă vrei, automatizată, dela servicii spre case, de la case spre prăvăliişi pieţe şi-n final spre noaptea care avea să-iadoarmă pe toţi... Exista un sentiment generalcă noi, românii, suntem un popor rătăcit,făcut anume pentru a fi luat în derâdere, batjocorit.Parcă circulam cu toţii pe străzi înpieile goale. Dacă te întâlneai undeva cu-ncunoscut, în plan secret, ţie-ţi era ruşine deel şi lui de tine. Doi incapabili, două umbre,două inconsistenţe şi ca noi, milioane şi milioane.Şi, de cele mai multe ori, nicio speranţă,nicio cale de ieşire. Te bucurai ca unnemernic, de un cadou oricât de mic... ociocolată, un pacheţel de cafea, o perechede ciorapi, zece caramele de dus la copii...Privind înapoi, înspre istorie, o găseai subţire,găunoasă, goală. Tot mai mulţi se întrebaudin ce plămadă eram făcuţi?... Şi, punându-lepe toate acestea la un loc, şi multealtele încă, deodată ai impresia că te afli într-uncrâng, prin care se rotesc zăpezi, vânturi,ploi... şi oameni care pot fi preoţi, academicieni,analfabeţi, susţinători ai regimuluişi cu toţii se rotesc atât de tare încât tu,într-oclipă, vezi începuturile lumii şi în cealaltă,cum se preface-n fum tot ce e în jurul tău.Dar pe urmă îţi revii şi trebuie să-ţi aminteşti...cu o geacă pe tine, ros de îndoieli, denenumărate îndoieli, în plină iarnă, în plinianuarie, te-ai dus la locul unde oficia Betty...Personajul e strident şi dacă mai ţinem contcă e şi femeie, atunci chiar că e greu de digerat.Felul de a te aborda, direct, poruncitor,îi scotea-n evidenţă simplitatea. În plan zoologic,datorită tendinţei acute spre obezitateşi a lentorii mişcărilor ai putea-o lua drept obroască ţestoasă. Gura n-ai putea să i-o a-tingi decât sub aspre ameninţări, corpul n-aiputea să i-l mângâi decât dac-ai vedea unglonţ pornit dintr-o ţeavă înspre tine. Bettyfumează mult şi, probabil, va fuma şi dupămoarte... Ea, un apendice al Securităţii, îşiare locul de muncă, amplasamentul, într-ogheretă dintr-un intrând de pe bulevardulRepublicii, prietenoasa, preţioasa şi, mai ales,adevărata noastră Republică. Îmbrăcată întotdeaunaîn negru, pe fundalul alb al zăpeziide acum, pare un tăciune. Tovarăşa reprezintăprima treaptă ce trebuie urcată, formularelemici, în efortul de obţinere al paşaportului.Aş putea-o numi şi regină a dosarelorce, pentru a ajunge mai departe, era necesarsă conţină repetate autobiografii, cereri, declaraţii,copii de diplome, certificate de naştere,căsătorie, felurite adeverinţe. Cu degetele-iboante, mişcându-le extrem de rapid,obligatoriu contra unor atenţii, permanentreînoite, constând din ţigări “lungi”, americane,ciocolată, sticle de wisiki, pachete decafea, Betty, în două, trei săptămâni de trudă,îţi confecţiona un dosar atât de plin, desănătos, încât odată ce-l aveai în mâini, copleşitde importanţa lui, îl priveai de-a dreptulcu drag. Unde-ai fi reuşit tu, biet om cu facultate,cu liceu, corect, cu lecturi, cu un anumeorizont intelectual, să produci astfel deminuni?... Dar asta nu era totul... Femeia a-ceea pocită din gheretă, cu picioarele umflate,azi veselă, mâine ţâfnoasă, răspoimâineşi una şi alta, se mai şi juca cu sufletul tău...Avea oricând în gât, gata să le elibereze înatmosferă, deci şi înspre urechile tale, felde fel de zvonuri... ”cam peste o săptămână,nu se mai poate depune nimic pentru plecare,poate, până la vară”... ”Bucureştiul nu maiaprobă nimic pentru vestul ţării, prea mulţiau fugit”... ” E vorba să se schimbe formulareleşi se va lua totul de la început”... Pentrua răzbate până la geamurile gheretei trebuiasă împingi, să dai din coate, să te uiţi urât înstânga, în dreapta, să calci pe picioare, săfii călcat, să-ţi păzeşti buzunarele, geanta cuacte. În anumite clipe haosul din jur deveneaaiuritor, pe urmă, însă, se trecea şi la un altregistru, zgomotele cele mai stridente alternândcu tăceri, în atmosfera aceea de bâlciscăpat de sub control strecurându-se pe neobservateşi fiorii reci ai climatului de cimitir.Şi, dintr-odată, ca la o comandă dată de nuse ştie cine, lumea se lipea de ziduri, destâlpi, se fuma, se vorbea pe furiş, privirileerau plecate spre pământ. “Umiliţi şi Obidiţi”,acesta era titlul scenei.Trebuia, dragă prietene, în câtevaclipe să vină cineva şi chiar şi venea,un apostol al infernului de a-ici, şeful însuşi al paşapoartelor, colonelulIon Orleanu. Ce-o fi fost la origine, puteaisă te întrebi, această creatură rotundă, acestdovleac instalat arogant, sfidător, pe douăpicioare?... Răspunsul s-ar putea să fie previzibil...origine socială modestă, tatăl cambeţiv şi aproape analfabet, mama strivită demunci joase, efectiv analfabetă, copii mulţila număr, patru băieţi şi şase fete, totul învăluitîntr-o ură surdă faţă de cei mai înstăriţi.Pentru familie era greu cu toate... mâncarede mâna a patra, ciorbe lungi, mămăligă,ceapă, ca desert, prune, îmbrăcăminte improvizată,iarna dormit în frig, la grămadă,cam puţină igienă, nici vorbă de vreo educaţie.Aproape sigur, acest film se deruleazăîntr-un sat, toamna, iarna, noroios, fără caleferată, fără medic, legat prin cine ştie cedrumuri de vreun orăşel, la rândul lui o fundătură.La un moment dat se pune întrebarea...cum să scape, în sfârşit, părinţii, deplozii zămisliţi?... au aproape toţi o vârstăcând ar trebui să-şi vadă de propria lorviaţă... Mă gândesc acum doar la individulultra-important ce-l am în faţa mea... Custraturi de ură depuse deja în suflet, cam laîntâmplare, viitorul colonel porneşte la drum.Nimereşte într-o şcoală profesională cu internat,cantină, ce pregăteşte ţării strungari,sculeri, matriţeri. Îi place şi nu-i place genulacesta de activitate. Plus că are şi-un pedagogcare-i dă ghionturi şi pumni peste cap.Dar unde să se ducă cu fruntea aia-ngustă,cu perechea de urechi clăpăuge ce nu arareoriîi dau un aer tâmp? Iată, însă, că apare-unindivid care, pe criterii bine stabilite, face recrutări...Originea sănătoasă, aceasta era bazape care se edificau toate... Şi Ion al nostrupărăseşte internatul mizer, cu şoareci, chiarcu ploşniţe, şi aterizează în ceva ce chiaraduce a hotel... Hai, de, de... o altă viaţă începeacum... Doi într-o cameră, aşternuturicurate, paturi cu saltele moi, duşuri de patruori pe săptămână, mâncare consistentă, treiori pe zi, plus gustări şi ceva bani la portmoneu.Dar fondul problemei e altul... li se spunelor, celor selectaţi, că vor fi pregătiţi pentruo mare misiune, unică în felul ei... să a-pere ţara de vrăjmaşii, mai răi decât câinii,ce-i are atât în afară, cât şi în interior. Într-oseveră disciplină, în orele de curs, profesorimaiori,profesori-colonei, le vorbesc cu neaoşismecâte ceva de istorie, Mircea, Vlad,Ştefan, Mihai, de geografie, tabla înmulţirii,punctele cardinale, dar accentul cade, ca unbolovan, pe iubirea faţă de Conducător, Partid,Patrie, dar, mai ales, pe vigilenţa, neîndurarea,ce trebuiesc manifestate faţă de oricemişcări ale răufăcătorilor de clasă. Şi, treptat,treptat, băieţii aceştia cu frunţi înguste,urechi clăpăuge, ochi inexpresivi, spoiţi cupuţină cultură, înţeleg că sunt, de fapt, unstat în stat, cu puteri depline, că, prin raportcu ei, toţi sunt duşmani ai poporului... impunându-se,prin urmare, ca aceştia, vrăjmaşii,să fie ţinuţi în hăţuri, obligaţi să muncească,să tacă din gură, să nu le fie gândul la străinătăţişi, mai ales, 24 de ore din 24, să le fiefrică... să le fie frică... Se formează astfel,în timp, cordoane de paznici ce te privesccu ochi îngheţaţi. Stele mari le strălucescadeseori pe umeri. Ei fumează “Kent”, tu,Carpaţi, cu sau fără filtru, ei beau Wisiky,şi, de fapt, orice doresc, tu, te mulţumeşti cu-nvin oarecare sau cu o bere la halbă, băutăoriunde, chiar şi iarna în aer liber, printremesele, scaunele ninse ale unei grădini devară, ei au maşini la scară, tu, de regulă, teurci într-un tramvai sau autobus... Şi, la unanume moment, în tine, dar în realitate înmilioane de suflete, se rupe ceva... se instaleazăcertitudinea că roboţii aceştia, să le zicemgeneric, colonei, sunt peste tot... în gări,şcoli, universităţi, biserici, teatre, cinematografe,trenuri, tramvaie, avioane, sub pietre,pe după pomi... şi dacă nu sunt tocmaiei,atunci vorbim de oamenii lor... iar pe a-ceştia nu mai poţi să-i ştii... Acum paraliziae totală, ziduri, ceaţă, tăcere, în singura viaţăpe care o ai...*Fragment din volumul în lucruEpistolar francez.Banat, anul VIII, nr. 4, 2011

Dan Floriţa-SeracinPoezia lui Hans DamaRecent a fost lansat la Lugoj, înprezenţa autorului, volumul depoezii În umbra timpului (ImSchatten der Zeit), în ediţie bilingvă, de HansDama. El conţine o selecţie din creaţia poeticăa scriitorului austriac cu obârşii bănăţene,stabilit de aproape patru decenii în centrulcultural european de prim rang care este oraşulViena. Hans Dama nu este la prima lansarede carte în Banat, dovada că nu şi-a smuls cutotul rădăcinile din solul natal, mai mult, a scrisnu o dată, cuprins de nostalgie, poezii dedicatelocurilor prin care şi-a purtat fără contenirepaşii până în 1974, anul emigrării sale.Apărut la Viena în 2011, volumul conţineşase cicluri de texte lirice: Jocuri de idei(Gedankenspiele), Tăvălugul destinului(Rollendes Schicksal), Textele din Gossau(Gossau-Texte), În căutarea şoaptelor solare(Suche nach Sonnengeflüster), SimptomeleTimpului (Zeit-Symptome), Natură şi interior(Natur und Innenwelt). În fruntea volumuluisunt aşezate un număr de poezii inedite. Prezentareacărţii este făcută de criticul CornelUngureanu iar traducerea textelor în limba românăeste rodul strădaniei lui Simion Dănilă.După datarea majorităţii poeziilor incluseîn antologie, istoricul literar îşi poate daseama că ele au fost elaborate într-un larg răstimp,între 21.05.1988 (În deceniul al zecelea/Im zehnten Jahrzent) şi 21.02.2011 (Însoţitorul/Begleiter), adică de-a lungul a a-proape un sfert de secol. Între inedite apareînsă şi un text (Tablou de primăvară/ Frühlingsbild),graţios pastel clasic, scris în anul1957, aşadar cu mult înainte de stabilirea autoruluiîn ţara de adopţie, dovadă a unor foartetimpurii imbolduri lirice. Despre evenimentulemigrării, care, deducem, a marcat profundpersonalitatea lui Hans Dama, autorulinseră câteva interesante mărturisiri în poeziaExodul (Weggang). După câteva fugitive mărturisiriprivind cauzele desţărării sale, autorulnotează: „Ţara-nstrăinată/ a unor dezrădăcinaţi,/a unei foste înfloriri/ mai e de noi legată/prin ruinele din suflet/ dăinuind de-a pururi:/palide amintiri.” Motivul emigrării în literaturăşi ale efectelor ei devastatoare în plan spiritualpentru cei dezrădăcinaţi ar merita o a-tenţie deosebită din partea cercetătorilor literari.Încercând să definim profilul literar allui Hans Dama, se cuvine să ne abatem puţinatenţia asupra specificului evoluţiei postbelicea literaturii din Europa de Mijloc, a aceleiMitteleuropa, cum este numit arealul căruiaşi mica Austrie îi aparţine. Este un spaţiu carea suferit grave traume în secolul trecut,după instalarea extremei drepte la conducereaţării, după nefericitul Anschluß şi dupăcumplitele distrugeri şi privaţiuni din timpulrăzboiului. Mişcarea culturală şi artistică înfloritoareanterioară înstăpânirii lor a fostdistrus de naţional-socialişti, fapt ce a conduspentru multă vreme la compromiterea e-voluţiei fireşti a tuturor formelor de manifestareartistică. La începutul anilor cincizecise încearcă o reconectare la bunele tradiţiiale culturii locului, unde cândva înfloriserăcu mare succes expresionismul şi curentelede avangardă, cu deosebire dadaismul şi suprarealismul.Expresionismul s-a bucurat deatât prestigiu în cultura veacului al XX-lea,încât efectul său asupra spiritualităţii germanea fost comparat cu acela al Reformei dinsecolul al XVI-lea. Cel mai important demersîn acest sens a fost făcut prin înfiinţarea înanul 1954 a grupării vieneze, Die WienerGruppe, o asociaţie a poeţilor îndeosebi, întemeiatde Hans Carl Artmann. Ea a promovatun fel de neomodernism, nu mult deosebitde cel românesc, în care valorile trecutuluiau fost puternic revigorate. Astfel, s-au dezvoltatorientări redenumite Expresionismultârziu (Spätexpresionismus) şi Neoavangardismul(Neoavantgardismus), ce au preluatvechile principii estetice, actualizate în funcţiede noile împrejurări. Deşi s-a autodesfiinţatdupă zece ani, Die Wiener Gruppe a exercitato influenţă hotărâtoare asupra evoluţieiartei şi culturii în Austria următoarelor decenii.Chiar şi în literatura anilor nouăzeci criticaliterară mai distinge ecouri ale orientăriiimpuse în lirică de celebra grupare vienezăîn opera unor Peter Handke, Franz JosefCzernin, Thomas Kling ş.a.m.d.Hans Dama vădeşte, la rândul său,o anumit înclinaţie spre promovareaîn lirica proprie a unor modalităţide spunere specifice tendinţelor expresionistede exprimare în artă. Spre exemplu,poezia Gânduri matinale (2007), relevă expresiadirectă a emoţiei şi imaginaţiei. Accentuleste pus pe emotivitatea subiectului creatorredată cu maximum de expresivitate:„Spaţii, deschisele,/ destramă visele/ din zoride zi, lucida zi,/ lăsând sfiiciunile,/ curândviziunile/ ni le va-mblânzi.// Fiinţa netrează-n-/cet înviază/ sub raze-proiectil;/ prin geamtrece vântul,/ nu-i curmă avântul/ nici scrinulJugendstil.// Priviri temătoare/ sorb din splendoare/prin a clipelor borţi;/ picoteli învinse,/retine destinse:/ aşa vom fi toţi.”. Poemulrelevă momentul revenirii din vis în stareade veghe, surprins cu tuşe puternice („razeproiectil”)şi prin insercţie de metafore revelatorii(„a clipelor borţi”). Finalul e sentenţios,rilke-an, concluzie a unei experienţe e-senţiale („aşa vom fi toţi”). O impresie a-semănătoare creează cititorului poezia Răstimp(2008), o elegie pe tema trecerii inexorabilea timpului: „Pendula vieţii/ peste decenii-/ extrem oscilând -,/ sortit catapultei şi totuşiîn frâu.// Pietrele kilometrice devin/ pietrezăbavnice/ pe bioasfaltul/ cu hulpave caneluri;/te spionează, / pasul îţi lunecă/ uşor pedeasupra -/ viaţa ta asemeni.” Motivul vieţiiameninţat de timp este vechi în literatură,de la acea tânguire horaţiană („eheu, fugaceslabuntur anni”), până la lamentările maimult sau mai puţin reţinute ale poeţilor moderni.Expresioniştii îl abordează de obiceiîn manieră tragică, relevând tensiuni sufleteştiajunse la paroxism. Nu altfel apare înpoezia lui Hans Dama, unde „pendula vieţii”este asociată „catapultei”, instrument de cumplitădistrugere, iar pe „bioasfaltul” vieţii pietrelekilometrice se relevă a fi „hulpave caneluri”,devoratoarele momentelor existenţei.În lirica expresionistă raportul sufletnaturăse modifică, în sensul că sufletul nuse mai orientează după natură, ci natura dupăsuflet. Imaginile descrise în pasteluri devinproiecţii ale unei stări de spirit, peisaje ale u-nor trăiri intime. La Hans Dama, lucrurilenu stau altminteri: „Mai latră un câine,/ somnulîmi cade/ din ochii grei ca pământul.//Cum trăgeam cu urechea/ adeseori – odinioară– / în nopţile fără somn…// Dar e umezeală/şi frig,/ şi-n pădurea buimăcită/ roua sfioasă/linge/ nesfârşita mătase a frunzelor.”(Singurătatea pădurii, 2003) sau „Biciuitede vânt/ şi scuturate de ploi/ se sperie cetini.//Tentaculele vântului palpează/ în transă ţopăind/visele sumbre./ Aşteptări schimbate-nspirit/ se-agaţă de arborii goi./ Biciuite devânt, scuturate de ploi/ se sperie cetini;/ brusc,oarecum nemijlocit,/ din viori dezacordaterăsună/ melodiile viitorului surâzând;/ princeas de seară târziu, picuri, infimii,/ temerardin aurul viitorului se scurg/ fecundând sărăcăciosulamurg/ cu scânteia speranţei:/ viaţă-nciuda-ntunecimii…” (Biciuite de vânt, 2010)Cele două texte, prin imaginile proiectate înexterior, trădează gravele nelinişti ale euluiliric, insomnia este o expresie a zbuciumuluilăuntric. Lipsei de confort intim îi corespundîn imaginea poetică umezeala şi frigul. Peisajule transcendent, cu „pădurea” sa „buimăcit㔺i cu „mătasea frunzelor” îmbrobonată(„linsă”) de rouă. În al doilea text imaginilenu sunt mai puţin dramatice. Surprindeaceea a vântului „în transă ţopăind”, în freneticămanifestare, altfel spus, palpând visele,totuşi, sumbre. De undeva se aud, din „vioridezacordate”, „melodiile viitorului”, închemare amăgitoare, halucinantă. Undevapâlpâie „scânteia speranţei” fiindcă, nu-i a-şa?, ea moare abia la urmă!Tentaţia exoticului, a lumilor îndepărtate,asociat cu dorinţa de evaziune,este, la fel, o temă abordatăcu obstinaţie de la romantici încoace. Iatăcum apare ea în poezia lui Hans Dama:„Nesfârşit lunecare/ spre oaza-nmiresmată;/aromă de carne în/ roua rece a dimineţii.//Delir de flaute fermecate/ în căutarea/ boboculuiînflorind/ din nişa Graalului; şoaptesolare/ prin desişul drumului mătăsii;/ în târâşulnelubrifiat al caravanelor/ gâfâind şifără-a sta pe gânduri – un sărut de mătase.”(Pe drumul mătăsii, 2008). Se creează o atmosferăşi un peisaj mirific de Halima prinsintagme precum „oaza-nmiresmată”, „flautefermecate”, „târâşul caravanelor”, „sărutde mătase”, dar ambianţa idilică este subminatăpe alocuri de violente inserţii olfactive,„aromă de carne”, sau prin insolita prezenţăa neologismului strident, „târâşul nelubrifiatal caravanelor”. O excepţie între poeziile cupronunţată tentă expresionistă pare a fi Zide noiembrie: „Alunecă prin pomi o deasăceaţă;/ suspină singuri leneşi corbi. Îmi par/întinderile nesfârşite-n faţă,/ prin care umbreputrede fug iar.// Dezmiardă ochiu-mi frunzeletrecute;/ un ultim dans le cere-un vântapoi,/ cântând – un salvator din cer căzut e–,/ pornind cu ele-n funerar convoi.// Se-audplângând păduri în depărtare;/ boceşte-alăturicunoscutul râu./ Eu pot şi-acuma săam rime rare,/ doar, contemplând, să le sloboddin frâu.// Din a speranţelor grădină-nbrumă,/ în treacăt vise coapte eu apuc./ Tăcerile-aşteptareagri o-ndrumă;/ pe gânduri,veşnicii cu ea se duc” (1991). Textul este unchanson d’automne, plin de muzicalitate, încare apar imagini şi motive mult agreate desimbolişti. E de remarcat spleen-ul, acel a-mestec de tristeţe vagă, nostalgie şi regretcare domină întregul tablou, susţinut de a-pariţia corbilor leneşi, a ceţii dense, închipuindiviri fantomatice, a pădurii plângânde,a funerarului convoi. Până şi dispreţul rimelor„rare” e tot de sorginte simbolistă, a-mintind de expresia depreciativă, bijou d’unsou, cu care în L’Arte poetique Verlaine caracterizarima cutată şi satiriza obsesia parnasienilorpentru efecte formale.După cum afirmam şi în preambulul a-cestui scurt eseu, Hans Dama nu şi-a uitatniciodată obârşiile, de aceea dedică versuriplaiurilor natale, dar nu privite prin aburuldepărtării, idealizându-le, dimpotrivă, observândcu tristeţe chipul lor mutilat de vitregiavremurilor din urmă: „De-a lungul satelormutilate/ lacom se reped pâraie/ prin imensulbelşug al deşeurilor –/ sărbătoreşti delicatesefatale/ pentru costelivele vite păscând.// Giganţiindustriali desvrăjiţi/ suport batjocuraclădirilor-fosile ce dorm/ ca frumoasa dinpădurea adormită a Kakaniei.// Speranţăvăduvită pe vecie…! (Banatul montan, 2007)Asocierea imaginii giganţilor industriali cufundaţiîn somnul părăginirii cu aceea a frumoaseidin pădurea adormită a hibridului satcezaro-crăiesc, e, trebuie să recunoaştem, unWitz deprimant.În final, un cuvânt şi despre calitateatraducerii. E îndeobşte cunoscut că traducereanu înseamnă doar o substituire a douălimbi, ci înlocuirea a două mesaje, cu risculasumat al pierderii unora din valorile stilisticeale originalului. De aici, o neîncredere în actultraducerii surprins în calamburul traduttore– traditore. Există însă şi traductori de excepţie,şi Simion Dănilă face parte dintre a-ceştia, care ştiu să diminueze handicapul i-nerent demersului său, apelând la virtuţilecompensatorii ale limbii române. De aceea,susţin iarăşi, traducătorul este el însuşi uncreator, omul înzestrat cu un excepţional simţal rostirii şi cu talentul de a turna în formenouă cele comunicate în limba sursă.Hans Dama a avut şansa să găseascăîn Simion Dănilă nu doar untraductor, ci un adevărat colaboratorîn transmiterea mesajului său în grairomânesc.Banat11Ela IakabMirceaMihăieş,Despre doliu(Un an din viaţa lui Leon W.)Despre doliu (Un an din viaţa luiLeon W.), cel mai recent eseu allui Mircea Mihăieş, pare, la primavedere, radiografierea subtilă şi elegantă a unuijurnal. Confesiune introspectivă şi lirică, cartealui Leon Wieseltier (Kaddish) transcrie o suferinţăzguduitoare şi deschide o poartă în enigmatic.Kaddish e rugăciune şi ritual, suferinţăşi exorcism, dans între intermundii şi metafizic.Despre doliu constituie, dincolo de decriptareaordonată a sensurilor ascunse într-unritual devenit „una din marile mărci identitareale iudaismului”, o peregrinare printre înţelepţişi martiri, printre efigii de regi şi amintiri deprofeţi, printre poveşti biblice şi născociri derabini. Pretutindeni, umbra lui Moise chematde Yehova în „cortul întâlnirii” şi setea păcătoşilorde divin. Intermitent, cosmologia, escatologiaşi mistica evreilor. Totuşi, eseul impresioneazăîntâi printr-o mare densitate ideaticăşi tematică: memoria şi uitarea, amintirea şivisul, grădina şi prăpastia, ispita, păcatul şiispăşirea, durerea şi finitudinea, credinţa şitradiţia, identitatea sfâşiată şi strădania regăsiriide sine, tensiunea dintre unu şi multiplu,suferinţa întunecată şi golul salvator, fiul risipitorşi tatăl înţelept, răceala umană şi iertareadivină, paradisul pierdut şi licărul luminii dedincolo. Cu toate acestea, Despre doliu creştedintr-o viziune originală, fiind o plăsmuiredialogică, o urzeală meditativ-interogativă,o alunecare a unui estet lucid în atmosferastranie a vechilor texte sapienţiale. Rostireaei conturează odiseea unui rătăcit în preajmaimplacabilului, la hotar, acolo unde experienţarăscolitoare a morţii deschide o cale pânăatunci ascunsă. Într-o clipă suspendată asupralumii, Leon Wieseltier rămâne orfan de tatăşi existenţa lui profană trece sub pecetea tenebrelor.Aici, unde noaptea fără sfârşit naşteîn rătăcitor angoasa dispariţiei totale, orfanule atins de nostalgia originilor. Din excentriculintelectual şi voluptăţile trecute, abandonateîn prag, rămâne o mască strălucind rece şi tristpe drumul dintre ceainărie şi sinagogă. Un geamăttăinuit între lectura textelor rabinice şirugăciunea goală de prezenţa lui Dumnezeu.O atitudine hieratică a celui ce ridică, temător,mâna şi glasul către un cer străin lui.Multă vreme, orfanul îndurerat rămâneînchis într-un spaţiu de interval, despărţit desine, amestecat în muzica unui rit straniu ca„într-un balet mecanic”, dintr-o conştiinţă a sacrificiului,dintr-o înfrigurare a datoriei filiale.Tragedia unui suflet sfâşiat, ajuns într-omare uitare de sine şi rămas departe de luminapromisă, iradiază mai toate paginile cărţiilui Mircea Mihăieş. E, în acest gol, un punctnodal, o margine din care creşte dimensiuneacriptică a eseului: golul se umple treptat de sonorultumultului lăuntric. Ia fiinţă un „roman”polifonic, pe o punte de ceaţă se rotesc personajede o consistenţă fragilă: spaima, oboseala,vulnerabilitatea, îndoiala, tristeţea, disperarea,vina, mânia, răzvrătirea, singurătatea. Clipa iluminării,intrarea pe un drum neisprăvit ce dăîn tărâmul luminii din cer închid intervalul deşertăciuniifără să reveleze misterul contopiriicu divinul, fără să rostească experienţele lăuntricede după începutul procesului de metanoia.Leon Wieseltier, personajul-ascet dinordinul „Fiilor Tăcerii”. Nu în ultimul rând,Despre doliu e cartea unui filolog rafinat, cititorde psihologie şi psihanaliză, filozofie şiteologie, cabală şi alchimie, prins într-un fluxal amintirii din care ţâşnesc, fulgurant, umbreale personajelor dostoievskiene, cu „frumuseţeaconfesiunii lor”, Hamlet, solitarul îndureratde moartea tatălui până la sete de extincţie,mistuit pe drumul către abis, prinţul Salina,„ghepardul” demoniac şi meditativ, Kafka,„strămoşul unei noi formule de sfinţenie: ceaîn care-şi dizolvă durerea scriitorii blestemaţisă scrie, ştiind că durerea nu dispare odată cuscrisul”. O carte a nostalgiilor livreşti, care tepoate aduce în preajma celor mai importanteromane cu şi despre evrei: povestea legendarăa rabinului-mag, creator al „golemului”, rătăcirilelui Athanasius Pernath într-o aventură mistică,dar mai ales, doctorul Charousek a căruiură metafizică îl face să se sinucidă, într-o încercarepurificatoare, la mormântul tatălui său,restituind pământului şi celui dispărut sângeleevreiesc până la ultima picătură – din Golemullui Gustave Meyrink; povestea lui Humboldt,poet şi vagabond, tragedian şi clovn, sedus şiseducător, iubit şi abandonat, adorat şi hulit,atins de beatitudinea prăbuşirii, evadat în singurătateamorţii după ce, într-o tăcere a secretului,a lăsat prietenului său Citrine un „dar” singular– din capodopera lui Saul Bellow.Banat, anul VIII, nr. 4, 2011

12BanatNietzscheanaGabriele d’Annunzio (1863-1938)La moartea unui distrugătorZis-a inimii omului: „Cândspumega-vei, inimă, plină şi largă,aidoma şuvoiului, binefacerepentru ţărmi, dar cu riscul să-i spargă,5 atunci e-nceputul virtuţii tale.“Zis-a: „În pustiul cel mai de departe,cu râsete şi strigăte,dansând şi cântând,îmi irumpe dorul şi emană10 luminos veseliile sale.În munţii fără de moarteivitu-mi-s-a-nţelepciunea inumană,pe culmile singuraticeşi feciorelnice15 în amiaza senină,în solemna dogoare;pe culmi, lângă soare,rămas-a-nsărcinatăsălbatica mea virtute20 şi născu pe stânci neprielniceodrasla-i mezină.“Zis-a: „În pustiul cel mai de departe,în nisipul roş-gălbior,sub turbare25 de soare,aspru, violent, tăcut,lacom de cunoaştereca leul hapsân,fără de dumnezeu şi nume,30 neînfricatşi înfricoşător,cu voinţă de leu,cu foame de leu,înfometat, jinduind,35 neobosit, fost-am stăpânpe pustiu şi pe lumeşi pe puterile mele secrete.Inexprimabil şi fără de numee tot ce fost-a chin40 şi bucurie a sufletului meuşi tot ce fost-a foame şi setea sufletului meu!“Zis-a: „De-otrăvitele fântâni,de focurile puturoase,45 de visurile spurcateşi de viermii din ale vieţii pânie oare nevoie?Nu eu cerşitu-mi-am clipele,viaţa, fărâmă cu fărâmă,50 ci ea, scârba mea,datu-mi-a puterile şi-arípelecare presimt izvoarelefluviilor însingurate.Şi zile şi nopţi,55 din munte-n munte,dincolo de bine, dincolo de rău,fără de-oprire şi somn, zborulputernic al meucăutat-a, căutat-a izvorul60 plăcerii; şi l-a găsit pe ’nălţimi.Din ape frumos cântătoareadăpatu-mi-s-a inima-nsetatăîn care arde vara mea mare.Inima, în care vara străluceşte,65 adăpatu-mi-s-a din ape de gheaţă,peste măsură de-mbucurată.Întreaga mea viaţăa fost o mare nădejde.O prieteni, unde-mi suntéţi?70 Hai, apropiaţi-vă-ndrăzneţide plăcerea care v-aşteaptă.Virtutea prea vi s-a-nvăţatcu câmpia cea dreaptă.Nu-i sete, fireşte,75 cea pe care-o sting pâraiele flecare,cea care burdufu-l umple de la cisternăşi-acolo zăboveşte.Ascultaţi-mă, fraţilor, deci!Întrucât din izvorul ieşit în cale-am băut,80 întreaga mea viaţăa fost o speranţă eternă,umblatu-mi-a fiecare gândprin mii de strâmtori, pe mii de potecispre viitorul pământ.85 O, veniţi, fraţilor temători,ca să v-arătnecunoscutul izvorla revărsat de zori!Cum năvalnic ţâşneşte90 şi fierbe-n spume de nea,încât pocalul abiace se umple, că se şi goleşte.Am să vă-nvăţ cum se bea.Veniţi la mine! Lăsaţi-i în şes95 pe netrebnici şi betegi.Veniţi să vă-nveselesc,fraţilor, în inima voastră.Vara fi-va mare pe stânci,cu izvoarele reci100 şi tăcerile nemăsurate.Vulturii vor aduce demâncareîn pliscurile lor coroiate.Vieţui-vom ca vânturile năprasnice.În ochii noştri adânci105 va luci viitorul pământ.Veniţi la mine cu iubirea-vă marece nu piere,cu setea voastră nicicândpotolită, voi toţi aceia câţi110 suntéţi nişte oameni crescuţidin cunoaştere şi durere,ce-aţi tăiat în viaţăcu dura voastră viaţă,ce morminte-aţi cutezat să doborâţi115 spre-a învia ba una, ba alta,ce urmat-aţi cel mai aspru făgaşca sufletul să vi-l găsiţi,ce provocat-aţi pe cel mai crunt vrăjmaşcu care să vă războiţi,120 ce-n primejdii sfinţit-aţi drastice,ne-nduplecate destine,veniţi la mine pe ultima ’nălţime!Vieţui-vom ca vânturile năprasnice.Fi-vom credincioşi pământului,125 credincioşi pământului fiilor,credincioşi pământului viitor.“Zis-a: „Muncafostu-mi-a războiul, paceafostu-mi-a biruinţa.130 Deasupra capului, ca o lege, voinţaatârnatu-mi-a mie,ca o glorie,ca un nimb de aur.La orice lucrare135 fostu-mi-a gândulsingura făclie.Fostu-mi-a silă să beaude unde şi turma băut-a,silă să privesc la cerul140 întunecat de norul cavernos;căci ştiam că-n stânca ’naltăerai tu, o izvor curat ce saltă,o frate al văzduhului,cunoşteam acel coclaur145 necesar mie ca să pot privi la tine,o cerule sfielnic şi luminos,libertate, seninătate de aur.O cerule de deasupra capului meudescoperit, un hău150 senin, vâltoarede lumină, sărbătoarea soarelui, o cerule limpezitşi fără de tunete,iată nevinovăţia mea,155 iată-mă ’nălţându-măla tine curăţitde orice lepră şi putregai,iată că sântcel ce spune da160 şi cel ce binecuvântă;şi pentru asta m-am luptat pe pământ,pentru asta m-am luat cu-atâţia la trântăşi-avui parte de-atâtea arme şi mâníi,ca slobode mâini să capăt,165 o, seninătate liberatoare,minune de aur peste lume-atârnată,mâini să capăt odată,slobode, să binecuvânt!Şi binecuvânt aşa:170 – Să te ’nalţi deasupra orişicărui lucru,ca propriu cer al tău,ca boltit acoperiş al tău,ca un clopot al tău de azurşi ca veşnică pace a ta. –175 Fericit cine binecuvântă aşa!Pentru ca izvorul pural veşniciei să fie mereufântâna-cristelniţăa tuturor lucrurilor,180 dincolo de bine, dincolo de rău;iar binele şi răul – trecătoare umbre;şi deasupra lucrurilor sumbresă se-aştearnă cerul surâzătorşi unic al sorţilor185 misterioşi;iar Pământul o masă le fie,una zeiască, pentru jocurile divine,zeilor pe care-i vei ţinepentru acela ce te iubeşte, o, Veşnicie!190 Ca eu să fiu acela ce te iubeşte,o, Veşnicie, acel ce tânjeştedupă inelul tău veşnic,acel ce voieşte de la tineinelul de nuntă195 al reîntoarceriişi al devenirii,acel ce te cheamăla jindul săuşi la ziua sa,200 o, Veşnicie, cu tine să se-mpreuneşi copii să-şi aducă pe lume,acel ce fost-a orbitde puterea soarelui tăula care-ndelung s-a hlizit,205 acel ce larg la urmă va râdeca un fulger creatorce peste lume străluceşte,acel ce-ţi iubeşte sânul,adâncul tău sân,210 o, Veşnicie, acela ce te iubeşte!“Aşa grăit-a Ascetul.Aceste cuvinte le zisecel ce cumplit trăisepentru cumplitul său ţel.215 Grăit-a astfélpeste capetele gloatei, robita,peste mulţimea moartăcel ce ani buni rătăcit-aprin labirinturi păcălitoare,220 prin toate-ntortochelileînşelăciunilor seculareşi regăsit-a vechea poartăa Vieţii frumoase.Zis-a: „Inimii omeneşti îi propovădui225 o nouă voinţă, una aparte.“Zis-a: „Omului nu iubirea de cel de-aproapei-o propovădui, ci de cel de departe,de piscul pe care el şi-l alege.Omul să-şi fie propria stea,230 să-şi fie propria legeşi răzbunătorul legii sale.“Iar răsuflarea stricată a omuluiîl înăbuşea; îl înăbuşeaduhoarea de animale235 bolnavă şi umilă.Şi umbla şi tot umbla,cu inima ursuză şi ostilă,prin văzduhul încărcat de furtună,făr’ a se teme că fulgeră şi tună,240 beat de războiul său,străluminat de virtutea sa,plin de gânduri, printre visurile deşartea mii şi mii de suflete moarte.Şi zis-a: „Spiritul tău245 şi virtutea ta să-ţi ardăşi agonia, aşa cum focul, sfântul,în amurguri arde pământul.Astfel vreau să mor,ca tu, o frate, de dragul meu250 pământul să-l iubeşti mereu;astfel vreau să mă re-ntorc, luminând,în sânul maicii mari, în pământ.“Vai, nu i-a fost datde Destinul pe care,255 din păţanie-n păţanie,iubitu-l-a cu-atâta iubire,să moară în luptă,să moară pregătit, în picioare,pentru cea mai dură-ncercare,260 cu arcul greu şi lucios,din răsputeri încordatpentru ultima săgetare,cu marele arc al lui Ulise,arc ce vibrează nervos,265 ca vestitoarea rândunică,arc pe care unul singurîl descarcă-n marea ceată inamică!Vai, Destinul nocturnl-a doborât la mijloc de lucrare!270 Iar el intrat-a-n umbrăde nicio schimbare atins,nemişcat, golit, taciturnca un crater stins.Apoi, aşa cum apele, informele,275 umplu cratérece-şi uită de focul bătăios,materia egalăegalizatu-l-a-n umbra fără hotarşi-n veşnica tăcere280 în care stau ascunse normelereîntoarcerii şi devenirii,în care toate formelefiinţei se deschid în inefabile mistere,şi moartea e viaţă, iar285 viaţa e moarte.O Adevăr cu coroană de stejar,cântă-mi-l, cântă-mipovestea acestei vieţi şi morţicu a lirei antíce putere!290 Cântă-l pentru fiii grecilorpe uriaşul Barbarce ridicat-a iarăşi seninii zeiai Eladei pe larg deschisele porţispre Viitor!295 Eu cânta-l-voi, eu,fiul de greci, într-o odă amplă,cu viguroasă arípă;căci, auzindu-l eu, cel singur, cum ţipăsingur din exilul său300 în exilul meu,zis-am: „Acesta mi-e seamăn.Barbarul acesta aspru care-a băutun pahar plin din focosul vinde Campania şi, beat de domnie305 şi de libertate, mările răsunând de-armoniele-a cutreierat râvnind la pământulunde omul păşea prin divinaatmosferă alături de zeu, înainte,şi amândoi erau ahei –310 iată cine mi-e fratele geamăn!Cu el salutat-am triremele roşiidin apele ce scaldă Salamina,doică de porumbei;dus-am o coroană şi la victorioşii315 de la Maraton din morminte.“Zis-am: „O, Viaţă, el nu ştiecă trăieşte pe ţărmii sonoriun fiu din neamul în floare.Cu orice revărsat de zori320 mă nasc. Eu ştiu cum se bea,o, Viaţă. Şi cine oareiubitu-te-a pe pământcu o patimă mai mare?Şi cine s-a ales în lupta ta325 cu răni mai adînci? Şi cinelăsat-a cu spada urme mai fine?Cine bucuratu-s-a-ntruna de tineca şi când mereu se desparte?Vai, doru-mi de tine, Viaţă,330 toate tirsurilescuturatu-şi-le-a foarte,de mii şi mii de oricând îmi ieşeai în cale,precum un dans de roşii bacante335 prin pădurile desetoate tirsurile sale!Cu orice revărsat de zorimă nasc. Fiecare treziremi-e ca o neprevăzută340 naştere la lumină:ochii mei, cu uimire,la lumină şi lume cată.El nu ştie cât de curatăîmi este privirea, o, Viaţă,345 uitându-se la cerul decent.Nu ştie cum inima-mi se revarsăca revărsarea unui torent.Ce oare, o, Viaţă,mă va mai învăţa? Eu ştiu cum se dănţuie350 deasupra de hăuri şi cum se râdecând ai primejdia-n faţăşi cum, sub vuiet de furtuni,se desăvârşeşte lucrarea austerăşi cum cu ghearele şi cu pliscul se luptă355 şi cum se ucideşi cum se-mpletesc cununidupă luptă.“Recunoscutu-i-am gândurile,frăţeştile, aşa după cum,360 de departe, simte năierul făr’ de răbdaregrădinile Italiei după acel parfumpe care i-l aduc lui vânturile.Soarele tău, Italie, soarele tăuarsese înalta lui frunte,365 coptu-i-a-nţelepciunea mareşi-n aur prefăcusefierul din săgeţile-i multe.O, Italie, Barbarul peregrinînvăţase sub alcionicu-ţi cer370 cântecul corului întraripatde prin înmiresmatele tale păduri.Băuse-ambroziacul vindin strugurii tăi profiri;culesu-ţi-a mierea din fagurii puri,375 crângurile tale de trandafiriroiesc de albine şi de turturele.Picioarele lui deveniră sprinţarepe pajişti cu viorele.Seninătatea diamantină380 ce se arcuieşte peste Alpii de gheaţă,singuratici, potolitu-i-a zvâcnetul furiei.Enigme desfăşuratu-i-au în faţăstâncile ce-n marea Ligurieica nişte sfincşi cu coroane de flori385 îşi extind asaltul.Ca Hermes, dar un altul,fără caduceu,purtat-a pe umerii săiBanat, anul VIII, nr. 4, 2011

pe copilul Dionís în Termele390 lui Carácala,în For, în Coliseu.Ca Heraclit în templul din Efés,meditat-a la propria-i doctrinăluminat de aurul cupolelor395 lui San Marco în umbra marină.Şi, suflându-i în velă-n amiezile verii,vântul răcoros făcut-a barca să-i luneceîn golful dintre Sorrento şi Cuma,unde Vezuviul nu conteneşte să fumege.400 Aici, o, tristă umbră a grecoaiceiAntigona, suflet adâncce fostu-i-ai paznic fidelîn noaptea oarbă,o, soră, ádu405 trupul mort al eroului rebelîn golful ca o semilunăşi mare ca arcul întins de el temerar.Îi vom ridica un falnic monument funerar,un foarte înalt mormânt,410 acolo unde malurilemai abrupte sânt,iar talazul încă răsunăîn mai ascunsele caverne,dând eternele răspunsuri415 la întrebările eterne.De măslin sălbatic, ghirlandeîi vom aduce şi-i vom face libaţiiîntre făclii, ca pe altar ofrande.Îi vom cânta în cor o odă420 ritmată dup-ale mării respiraţii.Cânta-vom: „Aici odihneşte,în sfânta Italie, de-acuma,la marea sirenelor, la Marea Noastră,în faţa cetăţii Cuma,425 unde ajuns-a Enéa, fiul Venerei,aducând penaţii Troieişi destinele Romei,aici odihneşte,în faţa focului nimicitor430 şi creatorce izbucneşte din inima Terrei,sub veghea vechilor Moire,fiice ale Nopţii, unice arbitreale fiecărei naşteri şi morţi,435 o, vlăstare ale grecilor,aici odihneşte, cu furiile potolitedup-atâta război purtat cu temei,uriaşul Barbarce ridicat-a iarăşi seninii zei440 ai Eladei pe larg deschisele porţispre Viitor!“F. N. XXV AUGUST MCMNote:Traducere şi note de Simion DănilăDintre toate influenţele exercitate de şcolile şi personalităţilefilozofico-literare asupra creaţiei lui GabrieleD’Annunzio, cea mai puternică a fost, fărănicio îndoială, aceea a lui Friedrich Nietzsche, pe care,abia după declanşarea nebuniei acestuia, l-a asimilat,în perioada 1889-1895, prin lectura unor traducerifranţuzeşti şi diverse scrieri în limba francezădespre gândirea nietzscheană. Scriitorul italian, carefrecventa saloanele literare pariziene (între care şipe cel al Elenei Văcărescu), poseda la perfecţie franceza,ba chiar şi-a scris direct în această limbă uneletexte literare. Imediat după moartea lui N. (25 aug.1900), a compus oda Per la morte di un distruttore,pe care a publicat-o în „Giorno“ din 9 septembrie.Traducerea noastră, confruntată cu versiunea germanăa lui Otto Freiherr von Taube, Auf den Tod eines Vernichters,din ediţia In memoriam Friedrich Nietzsche/Dichtung von Gabriele D’Annunzio, Im InselverlagLeipzig MDCCCCVI, urmează textul din Canti dellamorte e della gloria, ciclu al cărţii a doua, Elettra, avolumului Laudi del Cielo, del Mare, della Terra edegli Eroi, cu interpretare şi comentariu de EnzoPalmieri, Bologna, 1943, p. 245-283. Notele de maijos se sprijină în bună parte pe acest comentariu. Cifrelesubliniate cu o linie reprezintă numărul versului/versurilor din oda d’annunziană, iar trimiterea la paginaşi rândul din textele nietzscheene ale ediţiei româneştide la Hestia, vol. 1-7, Timişoara, 1998-2010, se face prin cifre drepte culese cu bold, respectivitalice neboldate. Sigle bibliografice utilizate:DD = Ditirambii lui Dionysos, vol. 1 şi 7; EH = Eccehomo, vol. 7; FW = Ştiinţa veselă, vol. 4; FWP =Cântecele Prinţului Vogelfrei, apendice la FW, vol.4; JGB = Dincolo de bine şi de rău, vol. 6; Za I-IV =Aşa grăit-a Zarathustra, părţile I-IV, vol. 5. Sigla Nînseamnă Nietzsche.1 sq.: cf. Za I, Despre virtutea care dăruie 1, 7320-22. – 6 sq.: cf. Za III, Despre table vechi şi noi 2,189 7-11; 17-18. – 11 sq.: cf. Za II, Copilul cu o-glinda, 80 39-81 1. – 21: odrasla mezină şi înţelepciuneainumană din versul 12 sunt aluzii la supraom.– 22 sq.: cf. Za II, Despre înţelepţii faimoşi, 10028-101 9; Za I, Despre cele trei preschimbări, 2327-29. – 38 sq.: cf. Za II, Cântecul noptatec, 103 2-8; 24-29. – 43 sq.: cf. Za II, Despre scursuri, 94 2-3;28-29. – 48 sq.: cf. Za II, Despre scursuri, 95 1-22.– 48-49: cerşitu-mi-am... fărâmă cu fărâmă: reminiscenţădin Dante (Paradisul VI 141). – 56: cf. ZaIII, La revărsatul zorilor, 159 31-33; v. şi versurile180-181. – 57-66: cf. Za II, Despre scursuri, 95 23-36. – 67-68: cf. Za I, Despre război şi ceata războinicilor,45 16-19. Expresia marea nădejde apare înmai multe scrieri ale lui N şi semnifică, în evoluţiafiinţei umane, depăşirea stadiului de om şi naştereasupraomului. – 70 sq.: cf. Za II, Despre scursuri, 9536-39; câmpia: în antiteză cu înălţimea, cu munţiiînalţi, de unde izbucneşte izvorul plăcerii, simbolizeazădecăderea morală, mediocritatea umană. – 74 sq.:setea celor ce hălăduiesc prin munţi nu este totunacu setea celor ce traversează câmpia (sugerată de pâraie)sau deşertul (sugerat de unul dintre extrem depuţinele neologisme utilizate de N în Zarathustra(cf. Za II, Despre scursuri, 94 19), şi anume cisternă,cuvânt de origine latină al cărui sens este „rezervorsubpământean pentru captarea apei de ploaie în ţinuturilesecetoase“. – 80 sq.: refuzul lui Zarathustra dea bea apă din cisterna din care beau şi „cămilarii murdari“(94 18) este în concordanţă cu doctrina vieţiipredicată de el, purtător de cuvânt al lui N, opusă tezeiegalităţii promovate de socialişti (şi nu numai deei); o lume a viitorului, a supraomului, speranţa eternăa lui N, nu poate fi clădită pe utopiile socialiste (desprerespingerea doctrinei egalităţii între oameni, cf. ZaII, Despre tarantule). – 98 sq.: cf. nota la versurile57-66. – 101 sq.: cf. Za II, Despre scursuri, 96 2-3;9-14. – 112-113: cf. Za II, Despre înţelepţii faimoşi,101 23-24; Za IV, Lipitoarea, 237 14-16.–114-115:cf. Za II, Bocetul, care începe cu: „Acolo-i ostrovulmormintelor, tăcutul; acolo-s şi morminţii tinereţiimele. Într-acolo vreau să duc coroan-a vieţii veşnicverzi.“ Şi sfârşeşte aşa: „Şi numai unde sunt morminte,sunt învieri.“ Zarathustra îşi pune întrebarea: „Şicum de sufletul meu înviat-a iar din aceste morminte?“Răspunsul pe care şi-l dă: „[...] e-n mine ceva cenu poate fi rănit şi nici înmormântat, ceva ce sfarmăstânci: se cheamă voinţa mea. Păşeşte-n tăcere şineschimbată prin ani.“ Altundeva reînvie durerea (ZaIII, Despre fericirea fără de voie, 156 33-34).– 116-117: cf. Za I, Despre calea creatorului, 60 11-12;61 29; 35.– 118-119: cf. Za I, Despre război şi ceatarăzboinicilor, 44 5-7; 13; 15-18; 20; 22; 26-30.–120 sq.: cf. nota anterioară, dar şi Za I, Precuvântarealui Zarathustra 6, 18 34, sau FW 283, 371 23. –124 sq.: cf. Za I, Precuvântarea lui Zarathustra 3,13 26-30; Despre virtutea care dăruie 2, 74 4-6; 9-12. 127 sq.: cf. Za I, Despre război şi ceata războinicilor,44 22-23. – 130 sq.: cf. Za I, Despre caleacreatorului, 60 26-28. – 134 sq.: cf. Za IV, Jertfamierii, 225 8-9. – 137-138: turma se referă aici laturma umană, la gloată.– 139 sq.: cf. Za III, La revărsatulzorilor, 158 2; 20-21; 31; 159 1 sq.–143:frate al văzduhului, adică pur, cristalin ca aerul.–145-185: cf. Za III, La revărsatul zorilor, 158 2; 4-5; 8-11; 159 13; 19-20; 22-23; 25-27; 28-36.– 186sq.: cf. Za III, Cele şapte peceţi 3, 220 14-22.–194-195: inelul de nuntă al reîntoarcerii, metaforă adragostei aproape carnale a lui Zarathustra pentruveşnicie, prin care se evocă ideea veşnicei reîntoarceria identicului, despre care N-Zarathustra vorbeşteîn mai multe locuri (cf., de pildă, Za III, Cel ce-i pecale de-a se-nzdrăveni 2, 210 18-211 12).–205 sq.:cf. Za I, Despre citit şi scris, 38 1-2; Za III, Celeşapte peceţi 6, 221 25-28; Za IV, Despre omul superior20, 279 10-11.–212 sq.: cumplit, sinonim cu primejdios(v. nota la versurile 120 sq.); ţel: supraomul,veşnica întoarcere etc. (cf. Za III, Cel ce-i pe calede-a se-nzdrăveni 2, 210 15-17).–218 sq.: cf. Za III,Despre spiritul gravitaţiei 2, 187 19-24. – 223: Viaţafrumoasă, aşa cum o concepeau grecii, dionisiacă,dar şi în sensul profund pe care-l atribuie N dionisiacului,ca, de ex., în frag. 14[89] din primăvara lui1888, Cele două tipuri:/ Dionysos şi Crucificatul,vol.13 din KSA (ediţia Colli-Montinari, după care serealizează ediţia noastră de la Hestia), 265-267: încazul zeului grec, viaţa cu veşnica ei fecunditate şireîntoarcere condiţionează chinul, distrugerea, voinţade nimicire, pe cînd, în celălalt caz, suferinţa, „crucificatulnevinovat“ trec drept reproş adus acestei vieţi,drept formulă de condamnare a ei; nu este vorba de odiferenţă cu privire la martiriu, ci de sensul suferinţei:sens creştin sau sens tragic; în cazul primului – drumulspre o existenţă fericită, în cazul celui din urmă – e-xistenţa suficient de fericită spre a mai justifica şi osuferinţă imensă; omul tragic afirmă religios viaţa,fără a o denigra şi înjumătăţi (actul sexual genereazăprofunzime, taină, veneraţie), el afirmă până şi ceamai cumplită suferinţă, fiind destul de puternic, debogat, de idolatru pentru asta; creştinul neagă până şicel mai fericit destin de pe pământ, fiind destul deslab, de sărac, de dezmoştenit pentru a mai suferi, suborice formă, din pricina vieţii, pentru el, „Dumnezeulde pe cruce“ este un blestem asupra vieţii, semn cătrebuie să se elibereze de ea; Dionysos cel ciopârţiteste făgăduinţa vieţii: veşnic va renaşte şi se va întoarceacasă din distrugerea sa.–225: o nouă voinţă, adică„voinţa de putere“.–229 sq.: cf. Za I, Despre caleacreatorului, 60 26-30; Za IV, În retragere, 247 1-3;FW 335, 397 24-26 .–232 sq.: cf. Za I, Despre noulidol, 47 31-33; Za II, Despre scursuri, 95 6-9.–236sq.: cf. DD, Glorie şi veşnicie 1, 118 10-20.– 244 sq.:cf. Za I, Despre moartea liberă, 70 36-71 3.–253sq.: pentru motivul amor fati cf. FW 276, 367 21-22(reluat şi în Epilogul de la Nietzsche contra Wagner).– 257 sq.: cf. Za I, Despre moartea liberă, 69 19-20;DD, Ultima dorinţă (vol. 7).–260 sq.: cf. JGB, epodaDin munţii ’nalţi, 170 6-8.–266 sq.: unul singur, a-dică Ulise împotriva peţitorilor.–268-269: referirela nebunia lui N declanşată la Torino în primele zileale lui 1889.–283-285: cf. FW 36, 289 29; 26, 2862-3.–290: fiii grecilor, adică cei ce sunt urmaşii direcţiai elenilor prin civilizaţie şi cultură: popoarele romanice;v. şi versul 435.–291: uriaşul Barbar, adicăN, nelatinul, care are in comun cu grecii sentimentulpăgân al vieţii, idealul perfecţiunii, cultul eroilor căzuţipentru patrie (v. infra Salamina şi Maraton).–303-304: focosul vin de Campania, aluzie la sejurul lui Nla Neapole în octombrie 1876, când, depăşind crizawagneriană, acesta lucra aici la „o carte pentru spiritelibere“: Omenesc, prea omenesc.–305: mările răsunândde-armonie, aluzie la cântecul sirenelor.–313:doică de porumbei, aşa cum este identificată de scoliastullui Eschil, Perşii 309, insula lui Aiax.–317:ţărmii sonori: ai Mediteranei.–318: neamul în floare,adică roman, italic.–320: eu ştiu cum se bea, în sensul:„vă învăţ cum se bea din izvorul plăcerii“.–321 sq.:cf. Za III, Despre marele dor 212 25-30.–343 sq.:cf. Za III, La revărsatul zorilor, 160 11-15; 22-23.–346-347: v. nota la versul 1; ib. 32-33.–349 sq.: cf.Za IV, Despre omul superior 17, 277 25;28-29; 20,278 24-25; 279 7-11.–352 sq.: cf. FW 283, 371 24-26; 28-30.–369: alcionicul cer, cf. EH, cap. Aşagrăit-a Zarathuistra 4.–370-371: cf. FWP, Vocaţiapoetului şi În Sud, 451-453.–377: sprinţare, cf. ZaIV, Cina cea de taină, 269 15-20.–388-389: aluziela celebra statuie a lui Praxitele.–393: propria-idoctrină, aluzie la Dincolo de bine şi de rău, gândităşi scrisă parţial la Veneţia.–395: umbra marină: umbraporticului din Piazza San Marco din Veneţia.–398:Cuma, lat. Cumae, veche aşezare grecească la vestde Neapole.–408-409: Ideea înălţării unui monumentînchinat lui N n-a plecat de la D’Annunzio, ci le-avenit admiratorilor „martirului“ şi „profetului“ încăîn timpul vieţii acestuia (1898). Dar oda scriitoruluiitalian a contribuit enorm la perpetuarea intenţieirespective până în 1944 în rândurile unor proeminentepersonalităţi culturale europene. E suficientsă amintim aici constituirea, în 12 martie 1911, a u-nui „Comitet de lucru pentru ridicarea monumentuluiNietzsche la Weimar“, din care, pe lângă GabrieleD’Annunzio, făceau parte Richard Strauss, GustavMahler, André Gide, Maurice Barrčs, Anatole France,George Bernard Shaw, Gerhart Hauptmann, Hugo vonHofmannsthal. Monumentul însă n-a fost ridicat niciodată.–423:Marea Noastră, Mare Nostrum aromanilor, adică Mediterana.–424 sq.: cetatea Cuma,înălţime în vârful căreia se ridica templul lui Apolo,operă a lui Dedal, ajuns acolo zburând din labirintuldin Creta; aici va acosta Enea pentru a consulta sibila;penaţii reprezintă trecutul, iar destinele viitorul, a-cela pe care Anchise i-l va revela fiului pe CâmpiileElizee.–429 sq.: cf. Za I, Despre o mie şi un singurţel, 57 12-13.–435: vlăstare ale grecilor, v. versul290.Denis Taurel3.Le Père Lachaise. Maquet et l’épouse SturdzaAutomne 2009. Feuilles mortes à la pelle,ombres qui s’étirent, fragrances d’humus,flânerie romantique au cimetière du Père Lachaise,dernière demeure parisienne de tantd’hommes illustres. Pèlerinage culturel aussi:une belle étrangère m’avait demandé de luimontrer la tombe de Frédéric Chopin. Nouserrions depuis quelques temps lorsque, parvenusen haut du chemin Montlouis, un mausoléeattira son attention. A gauche d’un portraiten bas relief se détachaient des titrescomme «La jeunesse des mousquetaire, Vingtans après, Monte-Cristo, Le Chevalier deMaison Rouge». Tandis que le nom deDumas lui venait aux lèvres, c’est celui deMaquet qui me revenait à l’esprit. Avec unedésinvolture qui sembla plaire, je donnaiquelques précisions sur les procédés de fabricationde Dumas, inventeur du «feuilletonà vapeur» à une époque ou les «usines àvapeur» étaient le dernier cri de l’industriemanufacturière. J’en vins aux polémiques,aux procès, et même à ce duel avec FrédéricGaillardet le vrai auteur de La Tour de Nesle.Auguste Maquet aussi avait plaidé contreDumas, il eut souvent gain de cause et utilisaune partie de sa fortune pour faire reconnaîtreson rôle dans la fabrication des œuvresmaitresses de l’ogre Dumas. Ce tombeau estl’expression exacte de son testament.A quelques tombes de là, nous nousarrêtâmes chez Gabrielle-Anne de Cisternesde Courtiran, marquise de de Poilow deSaint-Mars. Cette femme de lettres qui signaitcomtesse Dash a laissé des œuvres «pleinede facilité et de distinction», réunies en 34volumes. Elle était amie avec George Sandet Dumas, au point que ce dernier accepta dedémarquer plusieurs de ses œuvres, dontMémoires d’une aveugle et La dame de volupté,pour le plus grand profit de la comtessecar les éditeurs payaient à prix d’ortout ce qui portait la signature du maitre.Inattendu: Nicolas Iorga mentionneDash et son roman Michel le Moldave«…aventures d’un Michel Cantemir imaginairerevenant de Paris pour fonder le partide l’indépendance et porter au pouvoir unprince de Dacie contre les Turcs et les Polonais».La comtesse qui se maria secrètementavec Grégoire, fil du prince régnant Sturdzapassa en 1845 quelques mois en Moldavie.Ce roman fut traduit plusieurs fois enroumain et d’aucuns le considèrent commele précurseur du genre dans les principautés.Intéressant: dans Mémoires des autresDash distingue en Dumas trois personnages:- «le Dumas d’Antony, de Henri III,exalté, sentimental, passionné, vivant endehors de ce monde et s’en créant un autredans les nuages,(…) celui que les femmesrêvaient après avoir vu ses drames».- «le Dumas homme du monde,parfaitement bien élevé, distingué demanières, (…) sachant rendre à chacun cequi lui appartenait et pouvant frayer avecles plus grands seigneurs».-«le Dumas bon enfant, le Dumasspirituel, le Dumas dont la conversationétincelle, dont les mots se colportent et seretiennent, celui qui a amusé toute l’Europependant plus de trente ans, qui a tenul’univers suspendu à sa plume».Banat13Dumas, Maquet et autres nègres (suite)Mon père est un fleuve. On peut bien pisser dans un fleuve4.Les trois mousquetaires, la double imposture«Mon père est un fleuve» disait Dumasfilset d’ajouter, visant le pamphlétaire Eugènede Mirecourt auteur de Dumas fabriquede romans, «on peut bien pisser dans un fleuve».Cependant le monde des lettres connaissaitdéjà tout ou partie de la vérité, tel Balzac quiécrivit de ce pamphlet : «c’est ignoblementbête, mais c’est tristement vrai». Sans craintede nous noyer dans ce fleuve aux multiplesaffluents, tentons de comprendre la naturede la paternité de Dumas sur ses œuvres majeures,et pour cela, examinons les célébrissimesTrois mousquetaires. Que Maquet yait pris une part prépondérante ne sauraitdésormais être une surprise. Mais la secondeimposture est plus difficile à débusquer. Ainsique nombre de lecteurs et d’exégètes, jesavais que Dumas avait brodé un roman decape et d’épée sur la toile de fond historiquedu règne de Louis XIII, persuadé que cetrio de mousquetaires aux noms étonnantsétait sortit tout botté de son imagination fertile.En cette matière la préface n’est-ellepas un chef-d’œuvre de duplicité? Dumasprétend y révéler ses sources «historiques»:d’abord les mémoires de Mr. d’Artagnanpuis un manuscrit «complètement inconnu»mémoire de Mr de la Fère. Il affirme ensuitese borner à publier simplement ce derniermémoire (de pure invention) et se proclameenfin «simple parrain» du roman les troismousquetaires, ce qui parait au lecteur lecomble de la fausse modestie mais se trouveen réalité au plus près de la vérité.Pour se forger une conviction il n’estque de lire les mémoires de Mr. d’Artagnanfauxmémoires mais véritable roman-publiésen 1700 par un spécialiste du genre, Gatiende Courtil. Dès les premiers chapitres, touta un air de déjà-vu : en route pour Paris lejeune d’Artagnan est bastonné dans une auberge,il demande audience à Mr de Trévillecapitaine des mousquetaires, rencontre AthosPorthos et Aramis dans l’antichambre, ils’escrime au côté de ses ainés contre les gardesdu cardinal dirigés par Jussac. Tout estconforme : les lieux «Carmes Déchaux» et«Pré-aux clercs», et jusqu’aux nom des secondcouteaux Cahuzac et Biscarat. EtMilady ? La belle espionne vénéneuse estdéjà présente. On y lit aussi d’excellentsportraits des grands personnages! Je n’ainulle intention de me livrer ici à une analysecomparative de l’œuvre originale et de lacopie, mais je voudrais souligner que Lestrois mousquetaires sont au mieux une«adaptation» dissimulée, au pire un plagiat,et donner au passage un coup de chapeau àGatien de Courtil, ce que Maquet-Dumasn’a pas eu le panache de faire.Tout Dumas, sa vie comme son œuvre,sont ainsi pavées de faux-semblants, demensonges éhontés et de demi-vérités. N’endéplaise à ses thuriféraires, vient la légitimequestion : oui ou non devait-on accueillirDumas au Panthéon? Ma réponse tiendraen peu de mots :- Oui, si l’on assimile l’homme au meilleurde ses œuvres qui font indéniablement partied’un patrimoine, une mémoire collectivedépassant les bornes de la littérature. RogerNimier, dans sa préface aux Trois mousquetaires,ose affirmer que « cette histoire (est)notre seule épopée de puis le moyen âge ».- Non, si l’on entend mettre l’hommeà parité avec les plus grands. «Un auteurporté au panthéon doit personnifier lesqualités attribuées au génie français» écritBernard Filaire qui poursuit : «Saint laïque,il doit servir de guide éthique, comme Voltaire,Hugo, Zola». Et justement, la mise enscène de Dumas au Panthéon avec figurantsen costumes, chevaux harnachés, commentairesemphatiques, pourrait bien nous montrerla voie du consensus. Ayant admis que lesusines Dumas employèrent nombre de collaborateurspour la fabrication d’un produitde consommation culturel, ne pourrait-ondécider de faire désormais suivre le titre detoute œuvre siglée Dumas d’une liste destâcherons qui s’activèrent dans l’ombre, un peucomme on le fait au cinéma avec le «générique»?L’honnêteté y trouverait son compte.Le plaisir du lecteur n’en serait point diminué.Banat, anul VIII, nr. 4, 2011

14BanatHoraţiu SuciuVrăjitoria în literatura Antichităţii(mărturii şi întrebări despre persistenţa ficţiunii)Mi-am propus să scriu ceva despreFemeie din perspectiva bărbatului.Vrăjitoarea părea că reprezintătot ceea ce vede bărbatul în femeie: o fiinţă diferită,stranie, ciudată, slabă, iraţională şi, în a-celaşi timp, cu puteri extraordinare, înrobitoare.Mama şi iubita. Iubita şi mama. Oricum mamaşi iubită sunt unul şi acelaşi lucru. Pe măsurăce înaintam în cercetare, concluziile s-au schimbat.Asta nu înseamnă că ipoteza iniţială nu s-aîntrupat şi ea în concluzie. Să purcedem la drum.Nu e bine să visezi, mai ales dacă visezi coşmarurileunora şi reveriile altora. Iată ce ne povesteşteun istoric din secolul al IV-lea d.Hr. desprecât de periculos poate să fie să visezi: “[…] Mercurius(născut în Dacia) era numit comite al viselor[…], se vâra printre cei ce discutau pe lamese sau alte cercuri şi, dacă auzea pe cinevapovestind unui prieten că a visat ceva în timpulsomnului, când firesc fantezia este foarte slobodă,venea şi turna în urechile larg deschiseale împăratului ceea ce auzea, având grijă săcoloreze totul în negru. Pe această cale, oameninevinovaţi ajungeau să fie acuzaţi de crime deneiertat şi pedepsiţi foarte grav. Auzindu-sezvon despre astfel de învinuiri, nimeni nu mairecunoştea în prezenţa altora nici măcar căau dormit, iar cei instruiţi regretau că nu s-aunăscut atlanzi, unde se spune că visele erau necunoscute[…]” (Ammianus Marcellinus, op.cit., p.85). Apropo de vise (şi de Freud). În antichitateun popor era creditat, în mod special,cu ştiinţa interpretării lor: „[…] a urmat popasurilelui Pitagora la […] evrei. Aceştia din urmă îlinstruiră în ştiinţa interpretării viselor.” (Porphyrios,op. cit., pag. 42) şi „[…] evreii vândtălmăcirea oricăror vise vrei pe câţiva bănuţi.”(Juvenal, op. cit., p. 88). Ceva se schimba în lume.Copilăria aproape s-a încheiat. Visul se îndepărteazăde realitate. Vremea deplinei maturităţipoate începe. Până în antichitate, şi multtimp după aceea, dar tot mai puţin, lucrurile e-rau diferite. Hotarul dintre lume şi „dincolo” e-ra slab, moale, maleabil. Cine dorea şi cine nudorea trecea dintr-o parte în alta şi, uneori, înapoi:zei, molime, fantasme, animale cu înfăţişăriciudate, monştrii, vise, semizei etc. Dar suntempuşi (ei da, încă, din antichitate până acum, noioamenii), din diferite motive, în situaţia de-aridica un zid între realitate şi fantezie. Fundaţiapare făcută din autocenzură şi minciună („nimeninu mai recunoştea în prezenţa altoranici măcar că au dormit”). Desigur şi alţibolovani au întărit această fundaţie care, devenităzid, a separat lumea de ea însăşi.Grecii s-au apucat să facă ceva ordine.Hercules a ucis ceva monştri şi a făcut curăţenieîn grajdurile Augias. Tezeu a reuşit să elimine ohimeră şi, în acelaşi timp, să găsească o cale dea scăpa dintr-un labirint întortocheat, personificarea dezordinii. Romanii, destul de bigoţi înanumite privinţe, au implicat autorităţile statuluiîn această poveste, din simplu motiv că, pentruei (dar mai ales pentru conducători), orice formăde manifestare (politică, econimică, religioasă)ce nu se supunea unui control trebuia eliminată.Iar iraţionalul nu se supunea niciunui controlaşa că trebuia să dispară. Pentru a fi înţeles osă dau un exemplu. În 200 d.Hr. împăratul romanSeptimius Severus se ocupa cu ştergerea uneipărţi din trecut (cel incert, magic, secret, cel careface legătura cu „altă lume”): „(în Egipt) […]a arătat un viu interes pentru lucrurile cele maitainice […] după câte se povesteşte, din acestmotiv a adunat din toate sanctuarele toate cărţilecu învăţături secrete […] şi pe care le-a închisapoi în mormântul lui Alexandru, cu scopulca nimeni de aici încolo să nu mai fie autorizatsă viziteze mormântul sau să citească cuprinsulacestor scrieri.” (Cassius Dio, op. cit., p.420). Tiberius se implică şi el în luptă căci: „[…]porunci să fie ucişi fără excepţie toţi ghicitoriistrăini, atât cititorii în stele, cât şi prezicătorii,tot aşa oricine altul se ocupa de prevestiri, indiferentsub ce formă […]” (Cassius Dio, op. cit., p.63). Nici Vitellius, care a fost împărat câtevasăptămâni în 69 d.Hr., nu se arată mai blând,alungând fantasticul din lume: „[…] la Roma […]publică un decret prin care expulza din oraşpe toţi astrologii, obligându-i să părăseascăItalia într-un anumit termen […]. Astrologii, înfapt de noapte, răspândiră la rândul lor un manifestprin care preziceau că avea să părăseascăviaţa exact în ziua când a şi murit […]” (CassiusDio, op. cit., p. 248). Aha, asta e! E de netăgăduit,aceeaşi veche poveste. Cui nu îi e teamă, că o-dată viitorul prevestit, el se va adeveri? Şi ca săvedeţi că această frică nu e iraţională uitaţice-a păţit Domiţian (96 d.Hr.): „[…] cel mai demnlucru de mirare, dintre toate, este previziunearăspândită public a unui anume Larginus Proculus,aflat în Germania, că Domiţian va încetadin viaţă exact în ziua în care, efectiv, a şi murit.Prevestirea răspândindu-se, Larginus a fost trimisla Roma […] adus în faţa lui Domiţian, îşisusţinu prevestirea […] condamnat la moarte, e-xecuţia a fost, pentru ca să aibă loc după ceprimejdia va fi trecut. El a scăpat cu viaţă, căciîntre timp Domiţian a fost asasinat […]” (CassiusDio, op. cit., p. 296). Nici Claudius (54 d.Hr.) nuscapă mai uşor din trânta cu supranaturalul:„Agrippina fu cuprinsă de panică şi puse la calesă-l suprime pe soţul ei prin otrăvire […]; eatrimise după Locusta, vrăjitoarea, şi pregăti cuajutorul ei un fel de otravă fără antidot […]. Claudiusservi ciuperca otrăvită […], astfel căzu elvictimă uneltirilor Agrippinei […] muri […]” (CassiusDDio, op. cit., p. 180).ar ce e vrăjitoria? Majoritatea, în momentulîn care auzim cuvântul vrăjitorie,ne gândim la vrăjitoarea medievală.Acest fenomen marginal şi aproape exclusivfeminin nu este o “invenţie” a evului mediu.El există încă din antichitate şi este prezentîn toate culturile şi civilizaţiile. Vrăjtoarea anticăa trezit puţină curiozitate printre cercetători;câteva lămuriri cu privire la acestă problemăsunt binevenite. Se face de obicei o confuzie întrevrăjitorie şi magie, pentru că vrăjitoria estemagie, dar magia nu înseamnă numai vrăjitorie.Magia este termenul folosit pentru tehnicilereligioase care fac posibilă apropierea, comunicareasau chiar dominarea lumii “celeilalte”. Înmomentul în care acestor tehnici li se alătură omitoistorie, ia naştere un sistem, o religie. Toatereligiile au partea lor de magie (în biserica creştină- ritualul bisericesc este “magie”). Vrăjitoria,în schimb, este fenomenul religios, în care, cuajutorul unor tehnici practicanţii încearcă dominareaşi comunicarea cu lumea de “dincolo”.În lipsa unei mito istorii, care să fie adăugatetehnicilor religioase, vrăjitoria rămâne un fenomenîn sine, fără să devină religie. În civilizaţiilepreistorice magia se confunda cu vrăjitoria. Sfârşitulneoliticului, înlocuirea matriarhatului cupatriarhatul, structurarea primelor state şi a primelorreligii va face ca cei ce nu se integrează (dintr-unanumit punct de vedere religios) să devinăvrăjitori/ vrăjitoare şi astfel să ajungă în afaralegii, la marginea lumii (necesari dar nedoriţi).Robert Muchembled în “Vrăjitoria şi magia înEuropa” ne prezintă caracteristicile vrăjitorieidin evul mediu, perioadă pentru care fenomenula fost studiat temeinic. Vrăjitoarele pot zbura,se pot transforma în animale, îi pot transformape alţii în animale, fac farmece, ghicesc viitorul,schimbă vremea, fac legături de dragoste etc.(vezi Muchembled, op.cit.). Specialiştii considerăvrăjitoria un mit ”elaborat de inchizitori şijudecătorii laici” în evul mediu şi provenit dincultele păgâne (Carl Ginzburg, op.cit., p.305;vezi şi Mircea Eliade, Ocultism, vrăjitorie şimode culturale). Elementele vrăjitoriei existaudin antichitate. Ioan Petru Culianu e cel carevede mai departe (în trecut) şi, în opera citată,face, printre primii, o călătorie în lumea vrăjitorieiantice. În antichtate zborul nu pare fi unlucru prea greu. Ovidiu, în cartea a VII-a dinMetamorfoze, o prezintă pe Medeea zburândîntr-un car “cu ajutorul şerpilor înaripaţi.” (Ovidiu,op. cit., p.178). Medeea, vrăjitoarea prinexcelenţă, nu este singura persoană din antichitatecare zboară. Apuleius aminteşte de “vrăjitoarebătrâne (care) […] zboară cu o repeziciunede pasăre cu trupul celui răposat înainte ca alţiisă-l fi îngropat” (Apuleius, op.cit., p. 48) saude “Pamfilia (care) îşi leapădă toate hainele depe ea […] şi, luând o anumită alifie, o frecă multîn palme şi se unse […] (până cănd) îi apăru unpuf moale, apoi îi crescură pene puternice […]şi se tansformă în bufniţă […] se înălţă şi repedeîşi luă zborul afară din cameră, fâlâind din aripi.”(Apuleius, op.cit., p. 73). În “Viaţa lui Pitagora”Porphyrios ni-i prezintă pe discipolii acestuia:“mai mult decât atât, porecla […] aithrobates,purtat pe aripile eterului, (era) dată lui Abaris.Acesta din urmă, pe cât se povesteşte, străbăteaîntr-un anume fel eterul, purtat de o săgeată,primită în dar de la Apollon hiperbolianul, trecândpeste fluvii, mări, locuri inaccesibile. Capacitateade-a zbura unii i-au atribuit-o şi lui Pitagoraatunci când acesta s-a aflat în aceiaşi zi şila Metapont şi la Tauromenion pentru a sta devorbă cu adepţii săi.” (Porphyrios, op. cit., p. 49).Apollonius din Tyana (în cartea lui Filostrat despreel) afirmă că: ”poţi să-ţi închipui orice în a-fară de faptul că aş fi zburat pe un berbece […]”(Filostrat, op.cit., p. 210). Nu există negaţii fărăafirmaţii. Vrăjitoarele din antichitate, la fel ca şicele medievale, pot să se transforme şi în animale.Împăratul Domiţian îl acuză pe Apolloniusdin Tyana de vrăjitorie, crezând că el se poatetransforma în “în apă, animal sau copac” (Filostrat,op.cit., p. 186). Am văzut ce credea A-puleius despre Pamfilia: ”se transforma în bufniţă”(Apuleius, op.cit., p. 73). Tot Apuleius nevorbeşte despre vrăjitoarele din Thesalia “carese schimbă în tot felul de animale […] ele iauchip de păsări, de câini, de şoareci şi chiar demuşte.” (Apuleius, op.cit., p. 50).Aici putem intercala o interesantă istorierelatată de Lucian din Samosata: „[…] datorităiuţelii mişcărilor sale, Proteu putea să imite (prindans) apa care curge, izuhnirea năprasnică afocului, sălbăticia leului, mânia panterei, clătinareaunui copac[…]. Fiindcă, însă, mitologiapreface în mistere tot ceea ce adună, ne-a istorisitcum că iscusinţa lui Proteu îl putea face săse preschimbe în orice lucru pe care-l imita.”(Lucian din Samosata, op. cit., p. 224). Interesantăîncercare de „demitizare”. Ea duce cu gândul laşamanism. Şamanii sunt experţi în a se transformaîn animale, de-a zbura şi de-a trece în lumeade dincolo. În plus grecii (de exemplu Herculeîmbrăcat în piele de leu) nu se sfiesc să călătoreascăîn Hades. Iar dansul, tehnică de obţinerea extazului continuă până la dansul lui Zorba,cel din carte, după moartea fiului (pentruproblematica şamanismului, dansului şi tehnicilorextazului vezi Mircea Eliade, Naşteri mistice;şi desigur Ioan Petru Culianu (Călătorii înlumea de dincolo) care se întreabă dacă şamanismule vrăjitorie şi, invers, dacă vrăjitoria e şamanism?).Şi dacă tot vorbim de dansurile greceşti,presupuse tehnici spre extaz, trebuie să-lamintim pe un alt coborâtor în Hades: „[…] învechime, nu exista nicio iniţiere fără dans. Şinu ne putem îndoi cum Orfeu şi Musaimos, ceimai buni dănţuitori de odinioară, când au împământenittainele, au statornicit, ca pe un lucruminunat, legea după care iniţierile trebuie săfie însoţite de ritm şi de dans. Şi chiar aşa se petreclucrurile, dar despre taine nu trebuie să se vorbeascănimic, ca să nu afle profanii. Ştie, însă,toată lumea că despre cei care dau pe faţă tainelese spune că dănţuiesc în afara templului.” (Luciandin Samosata, op. cit., p. 224). În sfârşit,să-i dăm puţină apă la moara lui Carol Ginzburg:„În Thessalia, întratât se răspândise deprindereade-a dansa, încât thessalienii le ziceau conducătorilorşistrategilor lor şi „căpetenii ale dansului.””V(Lucian din Samosata, op. cit., p. 223).răjitoarele nu se transformă doar peele în animale ci pot să-i transformaşi pe alţii. În Odiseia Homer o dă învileag pe Circe: ”Pe tovarăşi/ Zeiţa-i duse-ncasă, unde […]/ […] le pregăti o torocală/ […]amestecată cu farmece cumplite/ […] Şi după cele dete şi-o-nghiţitură,/ Ea repede-i bătu atuncicu varga/ […] Şi porci erau cu faţa şi cu glasul/Cu părul şi cu trupul.” (Homer, op.cit., p.215). A-puleius completează cu alte transformări: ”pe unibovnic al ei […] infidel, cu o singură vorbă la transformatîn castor […], iar pe un cârciumar în broască[…] a urmat la rând un avocat […] preschimbatîn berbec” (Apuleius, op.cit., p. 19) şi iarăşi,tot autorului Măgarului de Aur: “îi transformăîn pietre, în berbeci, sau în orice alt animal, iarpe alţii îi distruge pur şi simplu.” (Apuleius, op.cit.,p. 34). Să dăm, totuşi, măgarului cei al […] niştesurse creştine. În Evanghelia arabă (şi apocrifă)a copilăriei Mântuitorului apar nişte femei cuurmătoarea poveste: „măgarul pe care-l vezi erafratele nostru, născut din acelaşi pântece ca şinoi. După moartea tatălui nostru ne-a rămas oavere uriaşă. Cum nu aveam decât un frate, amhotărât să-l însurăm şi să-I facem o nuntă omenească.Dar nişte femei roase de invidie l-au vrăjitpe ascuns. Şi într-o noapte, puţin înainte demijirea zorilor, când uşile casei erau încuiate,am văzut că fratele nostru s-a preschimbat întrunmăgar […]. Am chemat pe toţi magii şi vrăjitoriidin lume. Degeaba!” (Evanghelii apocrife, op.cit., p. 110). Chiar Isus, în copilărie, stârneşte îndoielicând: „modelase şi figurine de vrăbii şide alte păsări, care începeau să zboare sau săse oprească din zbor, după cum le poruncea el[…]. Copiii merseră acasă şi povestiră totul părinţilor.Iar aceştia ziseră: „Copii, nu vă mai jucaţicu Isus! Feriţi-vă de el şi vă păziţi, căci esteun vrăjitor!” (Evanghelii apocrife, op.cit., p. 117).Această etichetă e cu atât mai valabilă, cu câtnu e la prima năzbătie de acest gen: „[…] un grupde copii […] se ascunseră. Tot căutându-i, Isusajunse la poarta unei case unde mai multe femeistăteau la taifas […]. Se opri şi le întrebă în ceparte o apucaseră copii? Şi cum ele îi răspunserăcă nu se află nimeni acolo, Isus grăi: „dar în cuptorce sunt?” „Nişte iezi de trei ani”, răspunserăfemeile. Atunci Isus începu să strige: „Ieşiţi,iezilor, de-acolo şi veniţi la păstorul vostru!” îndatăcopii, prefăcuţi în iezi, ieşiră din cuptor[…]” (Evanghelii apocrife, op.cit., p. 117). Dacătot suntem la dosarul Isus să mai ridicăm nişteîntrebări. La întrebarea: Poate Isus zbura?răspundem cu o întrebare: Mersul pe apă se pune?:„[…] văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-sede corabie. Şi s-au înfricoşat.” (Ioan6,19). Dar, poate, există un răspuns mai bun:contează ce înţelegem prin vehicol: „Atunci diavolulL-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşinatemplului.” (Matei 4,5). Controlează el vremea?:„Au venit la El, L-au deşteptat, şi au zis:Învăţătorule, Învăţătorule, pierim! Isus S-asculat, a certat vânturile şi valurile înfuriate, caris-au potolit; şi s-a făcut linişte.” (Luca, 8,22).Şi, aşa cum afirmă Evangheliile Apocrife, a coborâtîn Sheol (precum Hercules ori Orfeu înHades)? Coborârea lui Cristos în iad: „[…] porţilede aramă se sfărâmară […] şi cum intră împăratulslavei, cu înfăţişarea omeneascp, tot întunericuliadului se lumină” (Evangheliile apocrife, op. cit.,p. 201). Vindecă Isus? Alungă el demoni? Extrageel, precum orice şaman, pe cineva din moarte?Da! Iadul a răspuns: „[…] iar slobozenia luiLazăr nu-mi pare deloc un semn bun. Căci a zburatdin mine ca un vultur, nu ca un mort […]” (Evangheliileapocrife, op. cit., p. 201). Ca un vultur?Poate fi deci Isus un şaman? E şamanismul vrăjitorie?Spre deosebire de evul mediu creştindivinaţia se practica oficial în antichitate. Vrăjitoareleo practică şi ele, dar în afara legii, căciele nu se folosesc aceleaşi tehnici ca şi religiileoficiale ci necromaţia. În Regi 28, 1 Saul apeleazăla femeia vrăjitoare din Endor: ”Rogu-te, ghiceşte-mi,chemând un mort şi scoate-mi pe cine îţivoi spune eu”. Iar când cel chemat, prorocul Samuelapare femeia vrăjitoare vede “parcă un DumnezeuOieşind din pământ” (Biblia, Regi, VIII, 13).relatare aproape identică găsim încartea a X-a din Odiseea. Circe îlînvaţă pe Ulise să intre în lumea luiHades ca “să-ntrebi nemuritorul suflet/ Al mortuluidin Teba, Thiresias,/ Prorocul orb şi-ntregla minte […]” (Homer, op.cit., p. 218). După o seriede ritualuri: ”Prorocul-ndată va veni să-ţi spuie/Ce cale ai de bătut şi cât de lungă” (Homer, op.cit., p. 220). Ovidiu scrie şi el despre Medeea ce“cu vorbe şi descântece a făcut […] să iasă maniidin mormânt” (Ovidiu, op.cit., p. 177). Lucanus,trăind în acelaşi secol (I d Hr.), cu Ovidiu, în carteaa VII-a din Pharsala, descrie şi el un episodîn care Pompei consultă o vrajitoare theslianăce îi ghiceşte viitorul înviind morţii (vezi Lucanus,op.cit., cartea a VII-a). Apollonius spunedespre Filostrat “(că) fără a săpa un şanţ caOdy-sseus, nici chemînd duhurile cu sângele,a izbutit să vorbesc(ă) cu Ahile” (Filostrat, op.cit.,p. 94). Apuleius evocă şi el un episod similar:”Zatchalas, proroc de frunte […], pentru o sumăfrumuşică, s-a învoit să readucă pentru puţintimp sufletul defunctului din infern şi să rechemela viaţă acest corp după moartea sa […]”, iarapoi, după o serie de ritualuri ”cadavrul tânăruluise ridică şi vorbeşte.” (Apuleius, op.cit., p.54) Şi un „Numerius […] în acele zile a spintecatpântecele unei femei gravide şi i-a scos fătul înaintede termen, pentru a chema manii din infernşi a-i întreba despre schimbarea domniei […]”(Ammianus Marcellinus, op.cit., p. 509)Ce alte farmece mai fac vrăjitorii/ vrăjitoareleantichităţii? Porphiryos, în „Viaţa lui Plotin”povesteşte următoarele: „[…] Olympos din Alexandria[…] îl privea cu dispreţ pe Plotin […] aîncercat să atragă asupra-i, prin magie, o insolaţie[…] făcăturile i se întorc împotrivă […] Plotina simţit totuşi lovitura lui Olympos, fiindcăa mărturisit că în clipa aceea trupul i s-a zbarcitca o pungă strânsă bine din băieri, iar mădularelei s-au chircit unul înr-altul.” (Porphiryos, op.cit., p. 135). Mai mult, vrăjitoarele “suflete vi/ Vârăîn groapă, chiar dacă ursita mai datorează/ Încăani să trăiască, deoodată survine, constrânsă,moartea.” (Lucanus, op.cit., p. 104). În ecuaţie potintra şi alamanii: „Auzind câte ceva despre stareaîmpăratului, câţiva alamani mărturisiseră căîntradevăr făcuseră apel la practici magice pentrual scoate din minţi […]. Adesea îi apăreau înfaţă imaginile tatălui şi fratelui său, care-l urmăreaucu sabia scoasă” (Cassius Dio, op. cit. p. 453).Cassius Dio scrie şi despre puterile de vindecareale vrăjilor: „Cu ajutorul magiei şi al descântecelorhadrian izbuti să elimine apa din organism,dar nu după vreme hydropsia reveni”,(Cassius Dio, op. cit. p. 335), iar Flavius Josephus îlaminteşte pe „[…] Josephus, fiul lecuitoarei […]”(Flavius Josephus, op. cit., p. 38). Juvenal vorbeştedespre „un eunuc (care) […] prezice lucruri marişi-i spune stăpânei să se teamă […], dacă nu se curăţăde păcate, dându-i o sută de ouă şi nişte hainevechi de culoarea frunzei veştede, pentru caprimejdia neaşteptată şi mare ce-o aşteaptă săse ducă în hainele acelea […]. (Juvenal, op. cit., p.87) şi despre „un şarlatan (ce-)i-aduce nevesteidescântece de vrajă, altul îi vindece farmecetesaliene prin care poate să zdruncine minteabărbatului […]” (Juvenal, op. cit., p. 91). Dar, aşacum bine ştim, ”îndeosebi îndrăgostiţii suntvic-timele acestei arte” (Filostrat, op.cit., p. 189),ne explică Filostrat, căci, continuă Lucanus: ”pecei ce nu-i leag-a comunelor paturi/ Pace şi niciatractiva putere a frumuseţii/ Firele toarse cu ofurcă magică îi lănţuie zdravăn” (Lucanus, op.cit.,p. 101), iar aceste legaturi de dragoste se fac, caşi în evul mediu, folosindu-se părul celui ce trebuialegat. (Apuleius, op.cit., p. 67). Şi, ca deobicei,Lucian din Samosata perverteşte totul într-undialog: „Epicur: ...Dacă Plăcerea s-ar folosi devrăji şi băuturi fermecate, pentru ca cel pe carePorticul îl numeşte ”iubitul său Dionysios” să-lsilească a fugi de la el şi să vină la ea, am fi îndreptăţiţisă-i dăm Plăcerii numele de vrăjitoare,iar voi aţi putea hotărâ că e vinovată, întrucâtfoloseşte farmecele împotriva iubiţilor altuia.”(Lucian din Samosata, op. cit., p. 277).De asemenea, vrăjitorii/ vrăjitoarele potschimba vremea. Pamfilia lui Apuleius ameninţă”soarele că-l va învălui într-o negură de nepătruns”(Apuleius, op.cit., p. 67). Lucanus ne aratăcă ele “acum îmbibă cu ploaie/ Totul şi trag pesteFebus aprinsul, nori în valuri/ Fără ştiinţa luiJupiter cerul cu vocea,/ nori umezi alungă departe.”(Lucanus, op.cit., p. 103). Diocassius povesteşteşi el că în 177 d.Hr., într-o bătălie „[…] romaniiajunseră la limita rezistenţei fizice în urmaoboselii, rănilor, arşiţei şi a setei […] iată că dintr-odată s-au strâns nori negri şi a căzut o ploaie torenţială[…] se spune că un mag egiptean, Arnuphis,care-l însoţea pe Marcus Antonius, a invocatprin descântece diferriţi demoni, în deosebipe mercur, zeul văzduhului şi, datorită lor,izbuti să aducă ploaia.” (Cassius Dio, op. cit., p.345). Şi iar „Hodius se afla într-o grea cumpănă[…], când un localnic dintre aliaţi îl sfătui să recurgăla incantaţii şi magie, spunându-i că adeseaei izbuteauprin aceste mijloacesă obţină ploaia.Şi aşa s-a şi întâmplat. De îndată începu o ploaietorenţialăsă curgă din ceruriaşa că soldaţiiîşi potoliră setea...” (Cassius Dio, op. cit., p. 151).Arsenalul folosit pentru punerea în practicăa acestor farmece este vast ”arome de tot felul,plăci de metal cu litere indescifrabile, jalnicerămăşiţe de corăbii naufragiate, având înăuntruBanat, anul VIII, nr. 4, 2011

ucăţi de cadavre omeneşti […], nasuri şi degete,bucăţi de carne smulse de pe cruci de la criminaliirăstâgniţi, sânge păstrat de la oamenii măcelăriţi,capăţâne pe jumătate mâncate de fiare”(Apuleius, op.cit., p.71). O descriere identică cu ceaa lui Apuleius, găsim şi la Lucanus, în Pharsalia.Cassius Dio ne arată că la moartea lui Germanicus:„[…] pe când trăia încă, s-au găsit în casaîn care locuia oase îngropate şi lamele deplumbpe care era înscris numele lui, împreună cu blesteme.”(Cassius Dio, op. cit., p. 67). Filostrat ne aratăcă se foloseau şi “pietre, unele scoase din adâncuriletainice ale pământului, altele căzute din lunăşi din stele, precum şi toate parfumurile ce ledau la iveală grădinile” (Filostrat, op.cit., p. 189), iarOvidiu ne vorbeşte despre diferite ierburi pe careMedeea “pe unele le-a scos din rădăcină, pealtele le-a tăiat cu o seceră de aramă” (Ovidiu,op.cit., Cp. 177).um arată vrăjitoarele antichităţii? Odescriere găsim la Ovidiu: ”Cândluna a strălucit plină şi cu chipul întrega privit pământul, Medeea a ieşit din casăîmbrăcată în haine, cu picioarele goale şi cu părulrevărsat pe umerii goi. Neînsoţită de nimeniîşi poartă paşii rătăcitori în tăcerea mută a nopţii[…] întinzându-şi braţele de trei ori îşi stropipărul cu apă luată dintr-un fluviu şi de trei ori deschizândgura scoase nişte strigăte pătrunzătoare[…]. În vremea asta, licoarea cu putere minunată,pusă într-un vas de aramă fierbe, sare însus şi se albeşte de spumă umflată.” (Ovidiu,op.cit., p. 177). Ca şi în evul mediu statutul vrăjitoarelordin antichitate este de acela marginal.Sunt persoane la marginea societăţii sau chiarîn afara ei. “Lucrul […] aduce binenţeles, maricâştiguri” (Filostrat, op.cit., p. 189), ne explică Filostrat,deşi şi ”pentru câţiva gologani dezvăluietainele destinului” (Apuleius, op.cit., p. 43), aratăApuleius. Totuşi vrăjitoria este interzisă (şiurmărită) de legile civile sau religioase şi […] înmulte rânduri acceptată tacit. În Deuteronom(18,10-12) se spune “să nu se găsească la tine deaceia care trec pe fiul sau fica lor prin foc, niciprezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător.Nici descâtător, nici chemător de duhuri,nici magnici de cei ce grăiesc cu morţii; căci urâciuneeste înaintea Domnului tot cel ce face asta.”Tocmai de aceea “Saul […] izgonise pe cei cechemau morţii şi pe ghicitorii din ţară.”( Biblia,I Regi, 28, 1). Şi în lumea greco-romană vrăjitoriaera “îndeletnicire condamnată de legi şi fire” (Filostrat,op.cit., p. 189) şi ”tainele cruzilor magi […] dezei (sunt) blestemate” (Lucanus, op.cit., p. 96). Juvenalîl aminteşte pe ”haruspicele armean sau comagen[…] el poate spinteca inimi de pui şi măruntaiede câini, ba câteodată chiar de copil: facetot ce ar putea el însuşi denunţa […]” (Juvenal,op. cit., p. 88). Faptul este confirmat şi de Apolloniusdin Tyana, care răspunde acuzaţiilor de vrăjitorieîntr-un proces judecat înaintea împăratul Domiţianastfel: ”mi-a vorbit în faţa tuturor, într-untemplu, or, se ştie că vrăjitorii se feresc să intreîn templele zeilor, căci aceste lăcaşuri nu sunt potriviteartei lor” (Filostrat, op.cit., p. 196). Dacă autorităţilenu intervin populaţia este gata să ia problemaîn mâinile proprii. Un bărbier din operelelui Apuleius alungă o fată ce culegea părul unuiclient: ”Dacă nu renunţi la aceste mijloace criminale,am să te dau fără şovăire, pe mâna magistraţilor”(Apuleius, op.cit., p. 67), iar dacă nu seîntâmplă nimic şi “indignarea a devenit obştească”[…] ”lumea a hotărât s-o pedepsească omorând-ocu pietre” (Apuleius, op.cit., p. 18). Şi “Numerius…a ucis deasemenea ca vinovată, pe obiată bătrână care făcea descântece pentru alecuii frigurile şi care, chemată cu ştirea lui, îivindecase fica.” (Ammianus Marcellinus, op.cit.,p. 511). Ammianus Marcellinus ne face să înţelegemmai bine care e situaţia, atunci când se implicăatorităţile: „Apronianus, prefectul CetăţiiEterne […] îşi dădea osteneala să aresteze pevrăjitori, al căror număr era în scădere […] a luataceste măsuri, fiindcă promovat în post de cătreIulianus, pe când se găsea în Syria, pe drum îşipierduse un ochi şi, bănuind că această pierderei-a fost provocată de blestemata artă a vrăjitoriei,cu mânie îndreptăţită, dar cu metode neobişnuite,făcea cercetări pentru a descoperipe practicanţii unor astfel de delicte…” (AmmianusMarcellinus, op.cit., p. 412). Şi delicvenţiisunt numeroşi: „un senator […] a încredinţat unsclav, prin toate formele, în afară de cele scrise,unui profesor de vrăjitorie, pentru a fi iniţiat înastfel de ştiinţe oculte […] (un altul) şi-a dat fiul,unui vrăjitor pentru a-l învăţa lucruri interzisede lege… dând ordin să fie executaţi în circuri,sub privirile mulţimii adunate […],” (AmmianusMarcellinus, op.cit., p. 412). […]. Fortunatianus […]a dat în judecata prefecturii pretoriene pe unoarecare Palladius […] ca vrăjitor […] şi pe Heliodorus,ghicitor al viitorului după data naşterii,pentru ai constrânge să spună ce ştiu […]Fidustius […] a mărturisit deschis că el, împreunăcu Hilarius […] şi cu Patricius, care erau experţiîn profeţii, cercetând viitorul […] prin artesecrete (Ammianus Marcellinus, op.cit., p. 498) […]Faustinus […] a fost torturat şi ucis de un călău,sub acuzaţia că a ucis un măgar pentru a îndepliniun ritual magic, cum afirmau cei care-l reclamaseră,sau, cum a declarat el însuşi, pentru a pregătiun leac contra căderii părului. (AmmianusMarcellinus, op.cit., p. 546).Cum e de aşteptat, nici creştinismul nu faceconcesii. Într-o Apocalipsă, un Pavel ajungeîn Iad şi „gropa (în care) se scurg toate pedepsele”vede „bărbaţi şi femei cufundaţi până labuze. Cine sunt aceştia, Doamne? Mi-a zis:„Sunt răii care au pus la îndemâna bărbaţilor şifemeilor vrăji făcătoare de rele (maleficia magica),nelăsându-i în pace până la moarte.” (Apocalipsalui Pavel, op. cit., p. 98).Însă cred cu adevărat anticii în vrăjitorie?Ca de obicei părerile sunt împărţite. Cassius Dionu se îndoieşte căci, afirmă el,: „[…] Antinous[…] favoritul lui Hadrian […] murise în Egipt, fiecăzând în Nil, cum scrie Hadrian însuşi, fie adusca jertfă umană, după cum pare să fie adevărul(sic!). Căci Hadrian […] recurgea la practici demagie şi divinaţie.” (Cassius Dio, op.cit., p. 63). Şidacă trecem pestea acest adevăr, bineînţelescă sunt unii, ca totdeauna, care se îndoiesc. Suspectăe atitudinea lui Augustus care: „[…] nuse preocupa câtuşi de puţin de cele ce-l priveaupersonal. Merse până acolo că dădu dispoziţiasă i se afişeze horoscopul, ca lumea să afle înce lume e născut.” (Cassius Dio, op.cit., p. 25). Şi nuvreau să zic nimic de frustratul de Juvenal, darnici Lucian, ironizând şi demitizând tot, nu emai bun: „[…] mulţi dintre cei care intră în caselecelor sus puşi, şi nu ştiu să facă nimic folositor,spun că se pricep la farmece şi vrăjitorie, făgăduindca, prin asemenea mijloace să-i facăiubiţipe cei care sunt dornici de acest lucru, mai punându-lela îndemână şi descântece împotrivaduşmanilor...”, (Lucian din Samosata, op.cit., p. 353)„[…] acei şarlatani care se se îndeletnicesc cumagia, făgăduiesc vrăji minunate, vestindu-le tuturorcă vor avea o mare trecere în dragoste, că zeiidin infern vor fi stârniţi împotriva duşmanilor lor,că vor descoperi comori şi vor culege moşteniri.”(Lucian din Samosata, op.cit., p. 353). Dar săavem grijă! Nu trebuie să luăm în derâdere anumiteputeri. Cine râde la urmă râde mai bine:„[…] un oarecare, întâmpinând un mort purtatcu alai prin For, s-a aplecat spre urechea acestuiaşi i-a şoptit ceva. Întrebat de cei din jur cei-a spus, răspunsul a fost că l-a rugat pe decedatsă-l înştiinţeze pe Augustus (care era mort)că deocamdată nimeni n-a primit nimic din ceeace i se cuvine (sumele lăsate prin testament deAugustus). Tiberius îl condamnă de îndată lamoarte, cu remarca, plină de ironie că acest omsă fie el însuşi purtătorul de cuvânt pe lângăAugustus.” V(Cassius Dio, op.cit., p. 61).răjitoria nu este un fenomen religioscaracteristic evului mediu, aşa cumse crede de obicei, ci este un fenomencare apare odată cu primele societăţi patriarhale(şi apariţia primelor state şi religii oficiale),odată cu apariţia unor noi religii şi marginalizareacelor vechi. Realitatea vrăjilor poate fi negată,realitatea vrăjitoriei nu. Funcţionalitatea fenomenuluipoate fi negată, existenţa lui nu. Fascinantăeste persistenţa lui din antichitate pânăîn zilele noastre. Ea depune mărturie despre dorinţaoamenilor de inexactitate şi despre neputinţade-a trăi într-o lume dominată exclusiv delegi. Iraţionalul erupe detestând prea multul raţional.Oamenii dores, dar se tem să domine lumeacomplet. Neputinţa de-a accepta infinită puterecrează supape. Realitatea simte nevoia să fiecomplenată de ficţiune. Visul ne este necesar.Dar nu e bine să visezi (sau să fi visat: „[…] Tiberius[…]primind în vis porunca să dea baniuneipersoane […] a interpretat mesajul în sensulcă o divinitate l-a avertizat pe această cale magicăşi l-a ucis pe cel semnalat în vis...” (CassiusDio, op.cit., p. 63). Desigur nu e bine nici să te naşti.„Căci, după câte povestea Antonius, judecânddupă poziţia constelaţiilor din momentul naşteriicelor mai deseamă cetăţeni din preajma sa, el(Tiberius) putea să-şi dea seama de afecţiuneasau de ura pe care aceştia i-o purtau. Urmareaa fost că mulţi dintre aceştia s-au ales fie cu maricinstiri, fie cu moartea.” (Cassius Dio, op.cit., p. 463).Bibliografie:1. Apocalipsa lui Pavel, Editura Polirom, Iaşi,1997.2. Apuleius, Metamorfoze sau Măgarul de aur,Editura Univers, Bucureşti, 1996.3. Ammianus Marcellinus, Istorie romană, EdituraŞtiinţifică, Bucureşti, 1982.4. Biblia, Editura Institutului Biblic, 1988, Bucureşti.5. Cassius Dio, Istoria romană, vol. III, EdituraŞtiinţifică, Bucureşti, 1985.6. Culianu, Ioan Petru, Călătorii în lumea dedincolo, Editura Nemira, Bucureşti, 1996.7. Eliade, Mircea, Naşteri mistice, EdituraHimanitas, Bucureşti, 1995.8. Eliade, Mircea, Ocultism, vrăjitorie şi modeculturale, Editura Himanitas, Bucureşti, 1997.9. Evanghelii apocrife, Editura Polirom, Iaşi, 2002.10. Filostrat, Viaţa lui Apollonios din Tyana,Editura Polirom, Iaşi, 1997.11. Ginzburg, Carol, Istoria nocturnă, EdituraPolirom, Iaşi, 1996.12. Homer, Odiseea, Editura de Stat pentruLiteratură şi Artă, Bucureşti, 1959.13. Josephus, Flavius, Autobiografie, Contra luiApion, Editura Hasefer, Bucureşti, 2002.14. Juvenal, Satire, Edirura Univers, Bucureşti,1986.15. Lucanus, Farsalia, Editura pentru literatură,Bucureşti, 1976.16. Lucian din Samosata, Scrieri alese, EdituraUnivers, Bucureşti, 1983.17. Muchembled, Robert, Magia şi vrăjitoria înEuropa, Editura Humanitas, Bucureşti,1997.18. Ovidiu, Metamorfoze, Editura Ştiinţifică,Bucureşti, 1959.19. Porphyrios, Viaţa lui Pitagora, Viaţa luiPlotin, Editura Polirom, Iaşi, 1998.Laurian LodoabăFără toacă între cer şi destinAnii trecuţi odată s-au duscei săraci cei avuţiBanat15Între agonie şi ignoranţăBiserica Romano-Catolică din Bobda (1860), satul Bobda, comuna CeneiÎn 2007, toate turlele bisericii erau îndreptate spre cer. Astăzi, una din cele douăturle mici, gemene, nu mai există. În curând, şi turla centrală va dispărea. Existăun proiect de reabilitare, care aşteaptă fonduri, dar care nu mai sosesc!Biserica Romano-Catolică din Babşa (1906)În 1906, au venit primii colonişti maghiari din Ungaria de Nord şi din sudul Slovacieide azi. Colonia a dispărut cu timpul, la fel şi cele 55 de case. În 1992, mai erau 4catolici maghiari. Astăzi, Biserica Romano-Catolică din Babşa există doar în evidenţapăsărilor negre, care au adus cantităţi uriaşe de crengi în altar. Biserica va rămâne doar înaceastă fotografie, fiind unicul simbol al coloniei maghiare din Babşa. Nu există niciunproiect de conservare!Biserica Romano-Catolică din Nevrincea (1911)Biserica, construită dintr-un milion de cărărmizi, riscă să devină doar o amintirefotografică. Este o construcţie unicat, care nu se aseamănă cu nicio bisericădin zona Lugoj-Făget. Astăzi, peisaj sinistru; enoriaşii au plecat unii pe colinadin apropiere, pentru totdeauna, iar alţii au emigrat în masă la mijlocul anilor 1970.stau cumini şi privescprin ochiul străinflori albe de spincum turla bisericii lorunde s-au rugatşi jurat până-n ultim destine încă o carne curatăca plânsul unui copilciorile dau rotocoale – târcoaleîn jurul cruciişi fierul plânge odată cu cerulprăbuşit în tăcerepeste clopotul negrucare-şi aşteaptă sfârşitulcând deodată o ceaţă lăptoasădin senin s-a lăsatpeste biserica noastră(în nartex pe veci ferecată)doar ciorile se audcum pătrund croncănindprin ochiuri de vitralii sparteşi grinzi sfârtecate se prăbuşescîntr-o liturghie de plâns.Nevrincea/04/2011Banat, anul VIII, nr. 4, 2011

16BanatGraţian SzékelyPe ceafăsau puţin mai susPământul s-a mişcat, aripa s-a cutremurat,apa a stat. Tu ai făcuttoate acestea. Tu ai făcut toate a-cestea să dispară. Tu ai fost întotdeauna celcare mi-a spus ce fac. Tu ai făcut toate a-cestea să stea. Dacă aş fi avut o inimă, aş fistrigat: „Stai! Tu ai făcut ca toate acestea sădispară. Tu! Tu, care nu eşti mama mea şitotuşi m-ai creat.” Dacă aş fi avut o inimă. Dacăaş avea ceva în locul în care obişnuia săstea o inimă... Am început să mă tem. Tu ai făcuttoate acestea. Şi eu cu ce am rămas? Cumai îndrăznit? Eu nu aş putea! Eu m-am născutazi, încercând să aflu cine sunt cu adevărat.Eu aproape m-am sinucis. Ce am ajuns?După toate. După ce am trăit toate. Dupăce ai avut toate. După ce ai avut trecutul meu.Aş vrea să mă dezbrac de viaţa mea. De corpulmeu fără inimă. Am nevoie de ziua deazi. Tu ai fost altcineva. Eu am fost doar ostea pe cerul tău infinit. Dacă te-aş mai întâlni,toate acestea ţi-aş spune. Şi ţi-aş spune:„Eu am fost mâna care te-a ţinut în spatesau pe ceafă.” Eu cred că pot să ghicesc viitorul.Cred că pot să visez. Cred că obişnuiamsă am o voce. O voce care să-ţi spună:„Eu te iubesc!” O voce care nu putea să scoatăalt sunet. Eu nu ştiu să fac altceva decâtceea ce simt. Decât ceea ce am fost învăţată.Fiecare zi e exact la fel. Simt că ochiităi mă privesc, cred că-mi pierd minţile dinnou. Câteodată am impresia că sunt fericită.Câteodată. Dar asta nu se întoarce, pentru cănu-mi pot aduce aminte cum a început, nu-mipot aduce aminte exact cum a început nebunia.Vreau să mă ascund în mintea mea saua altcuiva. Mai bine. Dacă aş mai avea o o-cazie ţi-aş spune: „Dacă ai vrea să te întorci,ar fi O. K.” Ai fi O. K. pentru mine. Ai fi O. K.pentru toţi prietenii mei.Dacă aş fi normală,ţi-aş spune: „E în regulă să te întorci la mine.”Dar ceva în locul inimii a încolţit. Şi acelceva îţi spune: „Nu ai loc aici. Locul tău e înaltă parte.” Şi motivul îl ştii. E prea aglomerat.Ai crezut că ai găsit un prieten ca să te scoatădin monotonia ta, cineva pe care să te sprijiniatunci când vrei să uiţi. Cerul mi-e martorcă nu ai avut nicio şansă. În mintea mea aifost doar o imaginare a iubirii ce nu poate e-xista, chiar dacă ţi se pare că ai găsit-o. Atinge-mădacă poţi, du-mă în tărâmul viselor,ştiu că e doar o nălucire. Simt că buzele meleplutesc fără să te atingă. Atinge-mă, dacă poţi!Ai fugit. Ai promis că mă duci în tărâmulbasmelor. Dar nu e ziua aceea frumoasă.M-ai aruncat în sus fără să mă prinzi.Lumina din ochii tăi nu m-a salvat. Şi nicicurcubeul. Tu mi-ai dat o iubire ciudată. Amsimţit că te pierd. Am simţit o arsură atuncicând te căutam. Acum nu mă mai mir. Te-ampierdut. Sau poate nu te-am avut niciodată.Iubirea ar trebui să fie dulce. Amăreala dinsuflet îmi spune că nu erai pentru mine.Un băiat şi o fată stau îmbrăţişaţi într-opoză. Nu suntem noi. Ochii tăi negri tânjeaucătre un fel de iubire de care eu nu sunt înstare. Îmi place zâmbetul tău, îmi place stilultău, dar nu e ce îmi doream. Nu e ceea ce auzeamatunci când încercam să adorm, să a-dorm gândindu-mă la prinţul meu. Şi ce dacăeşti frumos? Nu de asta te iubesc. Te iubeampentru că eşti tu. Doar tu. Dar tu... Nu eraitu. Erai doar o imagine. Doar tu. Şi de astate-am iubit. Pentru că credeam că eşti tu.Doar tu. Îmi plăcea felul în care priveai, felulîn care te pierdeai atunci când stăteai în braţelemele. Nu te iubeam pentru că erai deosebit.Te iubeam pentru că erai deosebit şitotuşi aproape de mine şi mă simţeai, şi eute simţeam. Şi mă doreai aşa cum te doreamşi eu. Erai frumos, dar nu de asta te doream.Acum nu sunt sigură că ştii adevăratul motivpentru care te iubeam: pentru că erai tu. Doartu. Edina îşi frânse şirul gândurilor. Îşi luăîn grabă rolele aruncate după pat, le puse înpicioare fără să mai reflecteze la ceva. Strânseîn grabă şireturile şi ieşi pe uşă alunecând.Un picior după altul. Mintea îi era limpede,fără vreun gând, fără vreun regret. Îşi mai trecumâna prin părul cârlionţat, de parcă ar fivrut să alunge ultima fărâmă de îndoială. Eraea, Edina. Povara creaturii pe care o ducea înspate, pe ceafă mai ales, sau puţin mai sus, rămăsesepe pat, în cameră. Acum ieşea singură,cu mintea limpede, fără speranţă, fără regrete.Ar fi trebuit să facă asta demult. Picioarelealunecau parcă fără voia lor, sau poate numaicu voia lor, Edina doar la urmă.Olimpia BercaLucian P. Petrescu– vindecarea, rugăciunea şi poezia inimii –Cunoscut pentru excepţionalele saleperformanţe de clinician cardiolog,Lucian P. Petrescu, profesoruniversitar doctor la Universitatea de Medicinădin Timişoara, s-a impus, în paralel, prinnu mai puţin importantele rezultate ale uneiconsecvente şi asumate activităţi de literat.Autor al unui număr de romane, ce au stârnit,deopotrivă, interesul cititorului de rând şi alcriticii, prezent în dezbaterile artistice pro-moderniste(este coautor al proiectului epic avangardist“Atelier de proză”), cunoscător, dininterior, al vieţii culturale, Lucian P. Petrescuîşi afirmă ideile şi îşi apară convingerile, constant,cu neabătută fermitate, în ciuda aeruluisău retras, modest şi vag abstras. Într-un felori altul, cărţile de proză, pe care le-a pubilcat(Anonimul îndrăgostit, 1990; Căutându-l peAdam, 1996; Haos: despre imprescriptibilavinovăţie a obiectelor. Fals tratat de autarhiea regnurilor, 1998; Antijurnal sau despre vocaţiaeternă a ratării, 1999; Vedere spre curteainterioară, 2006) sunt, dincolo de circumstanţeletextuale, pledoarii puternice, în numeleunei poetici angajate. În 2009, scriitoruldă tiparului un volum de poezii (Dezorbirea,anume treizeci şi trei de poeme, şi tot în modfiresc, eşuate, Brumar, Timişoara), răspunzând,astfel, unei chemări mai vechi: în aniidebutului, citea versuri la Cenaclul “PavelDan”, pe care le şi publica în revistele vremii.Pe de altă parte, Cornel Ungureanu se referă,într-o succintă prezentare din “Orizont”2010, la existenţa, încă de pe atunci, a uneiplachete inedite de stihuri.Poeziile, aşadar, par a fi premers prozei,după cum (s-a observat, de altfel), în mod firesc,între cele două formule artistice suntnumeroase conexiuni (“Între poezia lui LucianP.Petrescu / ... / şi proza sa /… / existăo evidentă continuitate de fond şi de perspectivă”,remarcă Eugen Dorcescu: Despreantinomia nimicului, “Agero”, Stuttgart,14nov. 2009; “Orient latin”, 2-3-4, 2009). A-semenea prozei, întemeiată, integral şi necondiţionat,“pe valori non-imanente” (EugenDorcescu, Poetica non-imanenţei, Ed.Palimpsest, Bucureşti 2009, p. 189), versurilese sustrag determinărilor directe, fiindgenerate de ceea ce autorul însuşi numeşteconfiguraţia sa “arhetipală sentimentală şimentală” (cf. Lucian P. Petrescu, cu RobertŞerban, la emisiunea “Piper pe limbă“, TVTimişoara, 2010; v. şi “Orizont”, februarie2010). Cu unele excepţii, comentatorii opereilui Lucian P. Petrescu vorbesc despre dificultateadecriptării sensurilor, ascunse în reţeauaelaborată a structurilor romaneşti. Diminuareaepicului, fragmentarismul construcţiei,capcanele discursului şi cantitateamare de informaţie culturală ori existenţialăsunt trăsături comune ale prozelor lui LucianPetrescu şi, deopotrivă, obstacole, pe care scriitorulle ridică în calea cititorului, determinând-lsă depăşească stadiul comod al lecturiidelective. În mod surprinzător, însă, cele33 de poeme ale volumului de poezii comunică,cel puţin la prima lectură, cu generozitate.Comprimate, transmiţând o tensiunebine temperată, versurile rezonează direct şifocalizează, fie în manieră discursivă, fie înregistru vag narativ, reperul unor conexiunisau filiaţii, pe care cititorul îl descoperă rapid.Accesibilitatea nu este însă decât unefect de regie textuală, o falsă imagine, pecare autorul o realizează prin construirea discursuluidupă principiul contrariilor, al glisăriiîntre ambiguităţi. Conflictul generatorde text artistic este chiar cel dintre fond şiformă. Altfel spus, între spectacolul lumii,aflat într-un brutal proces de degradare, şimodul în care acest spectacol este fixat întipare artistice. Dinamismul pe care îl degajăexpozeul poetic e în contrast cu cvasi-previzibilitateasonorităţilor, versurile fiind, înmare parte, rimate. Dispuse două câte două,ori, mai ales, în curgere continuă (monorime),ele închid, parcă, textul într-o carapace protectoare,atenuând rumoarea, încordarea dramaticăa conţinutului. Deconstrucţiei i seopune dorinţa de a reface, de a construi structurifixe, sigure. Derutei, certitudinea calmă.Sub aparenta linişte a armoniilor fonetice,deprimarea eului liric dobândeşte, astfel, unplus de accente grave. Această antinomiede structură (ea dirijează organizarea discursului)pare să domine, separat, şi în parte,toate palierele textuale. Asistăm, mai întâi,la tendinţa de ambiguizare a sensurilor. Autorulînsuşi recunoaşte, de altfel, că “Antinomianimicului nu se poate repovesti” (Singuraticele),căci, notează el, lumea e “o acoladăvelină întoarsă pe dos”. Un prim traseu porneştechiar de la titlu, uşor decodabil, dar, înfond, echivoc, fluctuant, de vreme ce dezorbireaduce la o afirmaţie precum “sînt orb şiclar“. Ce descoperă poetul, invocând “homericiochi“, pentru a dobândit vederea (“dezorbirea“,v. prima piesă a volumului: Dezorbirea)?Enunţul pare să fie o aluzie la acuitateaspecială, ce caracterizează actul estetic;privirea poetică vede, dincolo de vălul opacal aparenţei, adevărul crud despre lume. Esteun tablou haotic, dezarticulat, o realitate decăzută,în absenţa oricărui jalon spiritual,priveliştea degradării umane. E “aventuraşaşie“, pe care eul liric o clamează cu dezgust(“şi-o greaţă înceată, feroce şi gri/ pe dea-ntregulînvins, mă inundă…“ – Ca-dillaculploios). Dezolat, el deplânge criza societăţii,ce şi-a pierdut sentimentul continuităţii în istorie(Pentru ce atîta grabă?), a uitat perspectivatranscendenţei (“Doamne, cînd m-amdepărtat atît de tare/ de liniştea ta? – Fă-măvin şi ulei). Poetul constată, deopotrivă, tareleexistenţiale ale fiinţei, în genere (Vanitasvanitatis), şi, plin de amărăciune, ale propriuluisine, neputincios, şovăielnic, anonim(“un bărbat palid şi rătăcitor/.../ inutil obosind,neştiut călător”). Însă, nu doar semnificaţiaoscilează, ci şi edificiul său constitutiv.Autorul monologhează (în manierăpostmodernistă), pe motive (specifice,de altfel, codului înainteamintit), precum criza societăţii, recuperarea,cu prudenţă (şi maliţie), a trecutului, pierdereainocenţei, a identităţii şi a valorilor, sentimentulvacuităţii. Se recunosc, cu uşurinţă,alături de dominanta sarcastic-ironică, propriegeneraţiei (iată, de pildă, poetul se autodefineştedrept ”şoarecele leneş de bibliotecă“– Lamentările), alături de compunerileantifrastice (v. Zăpezile, aluzie, cu sens răsturnat,la cunoscuta sintagmă a lui Villon),încă alte tendinţe. Printre ele, delectarea înexerciţii intertextuale. Sunt invocaţi (şi evocaţi)autori din cei mai divergenţi: de la clasiculHomer, la “sfîntul” Platon, de la Vermer,Velásquez ori Tizian, “cu lumina aia/a lor coborîtădin cer” (Cadillacul ploios), la reprezentanţiai arhitecturii avangardiste (printrealţii, Lina Bo Bardi - Casa ca un pîntec), oriai muzicii moderne (Billie Holiday, T. Monketc. – MP3). Formula expozitivă (predilectă)se concretizează într-un gen de monolog,aparte, dinamic, o convorbire, mai exact, odispută cu sine. Solilocviul alunecă adeseaspre dialog, fie indirect, prin procedeul invocării(“O, voi, homerici ochi,/ şi tu, preatainică lumină,/ ce dor îmi e de iambul tău,/de metrul antic alizeu...” - Dezorbirea), fieprin adresare propriu-zisă (“nu vedeţi Balamucul?“şi: “Vezi, îmi scriu toate cărţile cugîndul la soare”). Poetul caută un interlocutorîn “sordida rumoare” a mulţimii (v. Îmiscriu toate cărţile cu gîndul la soare), dar,mai ales, un martor (”...Doamne,/ nu-ţi cer,nicidecum,/ pe de-a-ntregul, un alt început,/pentru trupul ce-mi zace/ nevolnic, eretic,pe scut…” - Aşteptările). Oscilând între u-niversurile pierdute ale culturii (“...nu visasupus, treaz, la atîtea dulci şoapte,/ la cununăşi rai, că-n Arkadia-i noapte”- Singuraticele)şi idealul iubirii atotcuprinzătoare prin apocatastază(“...dulcea dragoste,/ apocatastazadin fine, iertîndu-ne demonii,/ şi adunîndu-iîn cete de albi dansatori/ de cantori de imnuriaduse luminii,/ iartă-mă, de atîtea ori, şi fă-oşi-acum..“ Fă-mă vin şi ulei), poetul încercăo ieşire, o “salvare”. Fără îndoială, o găseşteprin întoarcere: “fă-mă luntre şi punte pestelume-ngheţată,/ fă-mă inima mea, de prin noriadunată,/ fă-mă veşnic novice în a ta misiune,/aşteptînd, de iertare, o vestire să sune“ (Ibidem).Centru al vieţii organice şi spirituale,inima are în universul liric al lui Lucian P.Petrescu un loc privilegiat. Tămăduitor de inimi,prin profesie, poetul se întoarce spre propriainimă, tărâm sacru al visării şi alpurificării, loc luminos al cunoaşterii spirituale:“Inima mi-e pasăre în colivie,/ iar coastele- zăbrele de coral,/ întinderea trecutului,pustie,/ îmi dă, încet, semnalul vesperal.//Inima, oşteanul cu simbrie/ în trupul meu,abia ajuns la mal,/ un albatros, bătrîn, zburîndîn vrie,/ răpus, tîrziu, de dragoste de val.//Inima, desenul pe hîrtie,/ copilul sacru, călărindpe cal,/ bătrîn precum psaltirea argintie,/ajuns-a noaptea, chiar la Domnu-n Graal...”(Inima).GheorgheLuchescuLugojul,climat cultural şivatră folclorică(1)Lugojul, mai demult, cuprindea douăpărţi, cu două denumiri distincte:partea nemţească, aflată lastânga Timişului, şi partea românească, rânduităla dreapta liniştitului râu, ambele suboblăduirea molcomului Deal al Viilor. Aici,şesul cu dealul parcă şi-au dat întâlnire, încădin cele mai vechi timpuri, fiind locul unde“a răsunat mai mult doina şi cântarea poporalădin piepturile voinicilor şi ale surioarelorlor. Mlădiţele române şi până în ziua de aziunicele sunt, cari la lucru şi când pleacă dela lucru, cântă, încât până unde străbate sunetulvoacei lor dulce, tot înveseleşte.” 1 Aşase explică, credem, vechimea şi frumuseţeacântecului românesc în această parte de ţară,cântec care era, şi sperăm, va rămâne, un adevăratblazon pentru fiecare locuitor al urbei,încă de la cea mai fragedă vârstă, respectulpentru cântare transmiţându-se, în chip firesc,de la o generaţie la alta, cu grijă şi preţuire, nealterate,precum ceva sacru. Desigur, la primeleînceputuri nu se cunoşteau notele muzicale,dar se cânta într-o mare consideraţie, atâtpentru melodie, cât şi pentru vers. Nu în zadar,acelaşi autor avea să constate: “Aceşticântăreţi şi cântăreţe poporale, naturale, fărănote, cari fac versul şi cântarea, şi din graiuîn graiu, din inimă în inimă, din tată în fiu şidin mamă în fată, o sădesc, o cresc, o iubescşi o predau urmaşilor moştenirii, aceştia sunturmele neperitoare, dovezi, că cântarea a a-vut locaş prielnic în inimile româneşti, de cândsunt românii pe lume şi, totodată, aceştia suntlegătura de continuitate între cântarea vecheşi cea de azi” 2 . Întreaga gamă de sentimenteumane se regăseşte din belşug în cânteculpopular în special doina aflându-se la un locprivilegiat. Nicio clipă românul lugojean n-auitat să-şi respecte limba şi naţia sa. Argumenteleinvocate merită totală consideraţie:“Plăcerile şi năcazurile vieţii, iubirea, suferinţa,patima, amintirile şi speranţele, au fostdoinite şi cântate de când e lumea, – ţin însăcă la români iubirea cântării româneşti şi amuzicei naţionale a crescut laolaltă cu iubirealimbii şi naţiunii. Plăcutu-i-a românuluişi farmecul trecător al auzirii unei cântăriarmonioase, dar mai bine s-a încălzit şi seîncălzeşte el şi azi de cântarea şi muzica saromânească, la auzul căreia îi creşte inima,i se încălzeşte simţirea, şi care îl deşteaptă,întăreşte, ţine laolaltă, înalţă şi-l însufleţeşteşi îi deschide sufletului său porţile virtuţilorducătoare la mărire.” 3 Atmosfera culturalălugojeană a fost una generatoare de idei, decântece şi producţii teatrale şi, bineînţeles,de folclor autentic, adevărate prilejuri de manifestarealeasă pentru lăutari şi cântăreţi,momente în care doinele erau la mare cinste,totul petrecându-se întru respect pentru valorileperene ale muzicii noastre naţionale.Aşa se explică, considerăm, opinia lui CoriolanBrediceanu, care, fiind prezent în mijloculevenimentelor de tot felul, a putut constata:“La credinţi, la nunţi, la praznice şi la colinde,s-au ţinut obiceiul de toţi cei de faţă cântaulaolaltă, întocmai ca şi poporul lucrător lacules de vii, la cules de cucuruz, sau când seîntorceau de la secerat, fiecare cânta dupăglasul său, toţi aceeaşi arie, însă întocmeaucântarea aşa, că glasurile subţiri cu cele groasesă se armonizeze între ele” 4 . Deşi nu a fostmuzician, C. Brediceanu îşi permite să constateunele aspecte legate de muzica lăutărească,prezentă, în chip specific, în toateprovinciile româneşti, dar, în mod deosebitla Lugoj, lucrurile s-au petrecut într-o manierăaparte, deoarece „cântarea şi muzica lumească”au precedat evenimentele ce urmausă se petreacă în cadrul “Reuniunii Românede Cântări şi Muzică”. Astfel, „lăutarii dinvechime, şi la noi în Bănat, aria, care o ziceaupe laută, o cântau din gură cu versuri; – aşaa cântat încă pe la anii 1860 – 1865, Ianoşţiganul, tatăl primaşului Filip, din banda luiNica Iancu-Iancoviciu, de la care au moştenitNica şi Filip cele mai pătrunzătoare şiremarcabile arii româneşti” 5 .Note: 1 Coriolan Brediceanu, Date şi reminiscenţe..., Lugoj, 1942, p. 3.2Ibidem, p. 3.3Ibidem, p.3.4Ibidem, p. 4.5Ibidem, p. 4.Banat, anul VIII, nr. 4, 2011

Banat17Petru Sebastian HamatAlbert Camus şi Marin Sorescu:figura mitică a lui Iona şisimboluri ale eternei reîntoarceriNaraţiunea Jonas sau artistul lalucru a lui Albert Camus şi piesade teatru Iona a lui Marin Sorescuse constituie în două texte care interpunperspectivei interpretative şi contextuale douăplanuri: camera-atelier în care artistul-pictorGilbert Jonas reflectează asupra artei, şiburta peştelui unde Iona sorescian caută sădefinească exerciţiul ieşirii la lumină. Acestedouă spaţii sunt simbolic plasate între realitateşi iluzie, reprezentând o eternă reîntoarcerespre configuraţia Centrului 1 : la Gilbert Jonasse constată reîntoarcerea spre creaţie şi problematicasubiacentă a condiţiei artistice, întimp ce pentru Iona este vorba despre o revenireîn acelaşi spaţiu închis al burţilor peştilorşi, implicit, este dezlănţuită o imagisticăa psihologiei chestiunilor despre existenţă.Gaston Bachelard scrie că „burta apareca o cavitate primitoare” 2 , motiv pentru carepersonajul sorescian suferă o mutaţie la nivelulconştiinţei, anume se petrece o transfigurarea evoluţiei destinului prin acceptarealui. Acest lucru devine element al semanticiiteatrale propuse de Sorescu, iar eterna reîntoarceredefineşte un personaj care luptă împotrivaproblemelor existenţei într-un spaţiuînchis. Bachelard continuă afirmând că Iona„este un caz particular al procesului de identificare”3 , ceea ce vizează, evident, această a-firmaţie este eroul sorescian care se particularizeazăprin jocul memoriei, imaginile careagresează limbajul prin funcţia textualuluiconceptual, mama şi soţia sa devenite arhetipuriale dorinţei, evenimentele care îl provoacăsă ia decizia finală a suicidului, toate acesteadevin transcendenţe ale unei lumi in absentia.Întâlnirile cu cei doi pescari se încadreazăîn panoplia estetică devenită caz particularîn procesul de identificare al cărui punctde convergenţă distinge trecerile dintr-un spaţiuîntr-altul, adică o revenire la punctul comunal ideii de Centru. Se dezvoltă o asimilarea cărei particularitate este complexul tragical logosului şi al memoriei, precum şicel al achiziţiei şi al redescoperirii trecutului,al asimilării momentului transgresiunii individuale.Iona lui Sorescu se regăseşte în a-ceastă asimilare prin dorinţa de identificare,de a deveni un altul, prin ceea ce poate finumit o duplicitate a strategiei umane de areda imaginea mitică sau aşa cum afirmă GastonBachelard, în cazul lui Iona, este vorbadespre „o fiinţă închisă, protejată, ascunsă,o fiinţă redată profunzimii misterului său.” 4Există un mister care acţionează şi gestioneazăîn cadrul discursului sorescian, osolitudine a lui Iona ca efect al eternei reîntoarcerideoarece personajul este eclipsat îninteriorul strategiei arhitecturale, este, cu altecuvinte, o subiectivitate a poziţionării vocilorteatrale, a apartenenţei la complexul identităţiiîn cadrul doxei: „Când lumea noastră nune mai vede şi nu ne mai aude, oricât amvorbi şi am dispera, am înceta să-i mai a-parţinem. Închisoarea lui Iona este cumplitasa singurătate.” 5 Se poate subînţelege şi „sentimentulunei singurătăţi cosmice” 6 , anumea unei matrice conceptuale a lipsei logosului,un act de limbaj existent ideatic, o pierderea identităţii în interiorul purgatoriului: „Ionaeste pescarul, care a vorbit prea mult şi atrebuit să ispăşească trecând prin purgatoriulburţii chitului spre lumină [...] este o încarnarelarg deschisă a unui mod de a trăi: moduleroismului stoic, sec, modul iscoditor,aspirativ.” 7Structural, discursul sorescian din piesaIona argumentează superficialitatea problematiciiexistenţiale, astfel clişeul metodic almitului eternei reîntoarceri se constituie întrecerea din interiorul unui peşte într-altul,este modalitatea complexă de a se defini pesine în condiţia absurdă a individului carese revoltă în afara limbajului, în spaţiul u-topic, vid, al căderii în psihoză : „Iona întrupeazăfigura speranţei eterne până la ultimulsău gest pe care îl săvârşeşte în acest sens.Dumnezeu retras din orizontul şi din conştiinţaumană, Dumnezeu, înmormântat de mentalitateamodernă, nu mai are puterea de aavertiza fiinţa asupra amânării învierii.” 8Mitul biblic al lui Iona estetranspus în discursul narativcamusian din Jonas sau artistulla lucru în perspectiva unei duble interpretări:imaginea camerei în care artistullucrează, şi cea a mansardei în care acestareflectează asupra esteticii artei sale. Axialitateadefineşte problematica existenţială dezvoltată,precum şi reinterpretarea mitului biblicprin intermediul vocilor narative, este, aşadar,recognoscibil spaţiul camerei, spaţiu artisticşi carceral camusian, în care aventura e-roului contrastează cu aceea a odiseei camerei9 . Potenţialitatea mitului transformă discursulnarativ, îl decodifică prin înlocuireastrategiei cu aceea a duplicităţii, astfel descriereaspaţiului, în care personajele gravitează,denotă perspectiva unei reîntoarceri defiecare dată în acelaşi spaţiu al apartamentului,cu alte cuvinte, ele disting o suplinirea doxei prin intermediul dinamicii. Mitul eterneireîntoarceri frapează în textul lui Camusprin plasarea protagonistului în aceleaşi coordonate,camera apartamentului, în care a-cesta se întoarce mereu pentru a crea şi redefiniestetica artei sale. Reîntoarcerea lacreaţie se realizează graţie dorinţei de a continuasă picteze, camera devenind simbol alspaţiului pictural, creativ, dar şi cel în careGilbert Jonas pierde din reputaţie, este, structural,centrul unei lumi în care eroul plasticizeazătrăirile, iar lipsa conştiinţei îl readucela condiţia iniţială, strictă: „În artă, ca în natură,nimic nu se pierde, spunea el. Este unefect al stelei”. Mitul eternei reîntoarceritransformă personajul naraţiunii, agonia şisuperficialitatea în a desemantiza sensurilelumii moderne şi mondene pariziene, nopţilepetrecute alături de alte femei decât Louise,substituie condiţia artistului-pictor cu aceeaa artistului-damnat, a celui care îşi revendicăinutilitatea prin reîntoarcerea în acelaşi spaţiu,cu speranţa regăsirii identităţii prin artă:„O să pictez. Trebuie să pictez”.Mansarda, a doua etapă a structurii mituluieternei reîntoarceri, constituie o dramăîn sine prin specificitatea elementului perturbator– lumina pe care nu o va regăsi, GilbertJonas fiind nevoit să reflecteze asupra arteisale. Este momentul separării de familie şiprietenul său Rateau, în încercarea de a recucericondiţia de artist în mijlocul mondenităţiipariziene. Această a doua etapă dezvoltămitul reîntoarcerii la creaţie, care împreunăcu acela al camerei, disting incapacitatea deadaptare a eroului la destinul artistic, celedouă cuvinte scrise de Gilbert Jonas la final,solitar sau solidar, sunt simbol al vidului, alconcepiei despre identitatea doxei, al incertitudiniiîn care acţionează artistul-damnat.Semantismul clişeic care guverneazădiscursurile narativ şi dramatic ale lui AlbertCamus şi Marin Sorescu decelează o strategiefuncţionabilă prin reprezentarea figuriimitice a profetului Iona într-un spaţiu colectivpentru Gilbert Jonas şi individual pentrupescarul Iona. Soluţia finală devine simbolal eternei reîntoarceri, al subterfugiului îninteriorul unui spaţiu în care mitul este retranscrisşi transpus prin trăirea iluziei şi reflecţiarealităţii a cărei artă este estetica imaginarului.Note:1Mircea Eliade scrie în volumul Le mythe de l’éternelretour (Gallimard, Paris, 2009) că: „Simbolismul arhitectonical Centrului poate fi formulat astfel: a. Muntele Sacru – undese întâlnesc Cerul şi Pământul – se găseşte în centrul Lumii;b. orice templu sau palat – şi, prin extensie, orice oraş sacrusau rezidenţă regală – este un munte sacru, devenind astfel unCentru; c. fiind o Axis Mundi, cetatea sau templul sacru suntconsiderate punct de întâlnire între Cer, Pământ şi Infern.”, p.24.2Gaston Bachelard, La terre et les ręveries du repos : e-ssai sur les images de l’intimité, J.Corti, Paris, 1992, p. 142.3Idem, p. 150.4Idem, p. 182.5Daniel Cristea-Enache, Lumi închise, în „România literară”,numărul 8/2 martie, 2007.6Traian T. Coşovei, Marin Sorescu – vocea din burtachitului, în „Luceafărul”, numărul 6/2008.7George Pruteanu, Marin Sorescu deocamdată, în„Convorbiri literare”, numărul 6/iunie 1975.8Mihai Constantin, Mitul scriiturii la Marin Sorescu, în„Jurnalul literar”, numerele 17-20/septembrie-octombrie 2007.9Mihai Constantin, Mitul scriiturii la Marin Sorescu, în„Jurnalul literar”, numerele 17-20/septembrie-octombrie 2007.Eugen DorcescuUniversul plastic al Maiei MartinCuvânt preliminarModernîn formă şi substanţă, perenîn tematică şi atitudine, asimilândsugestii cubiste (dacă a-vem în vedere desenul), suprarealiste (dacăpornim de la lirismul şi de la anecdotica a-bisală a visului), în mai mică măsură dadaiste(cultivarea hazardului pare a-l interesa maipuţin), universul plastic al doamnei MaiaMartin îşi revendică, drept axă tutelară, verticalitatea,cu o dinamică bivalentă (ascensiune,cădere; sus – jos) – ceea ce impune, înplan semiotic (şi, evident, în planul vizionar,al structurilor generative, de profunzime), binomulsemic teluric – celest. Aşadar, pe de oparte, Melcul, Vis asirian 1, Bunul rinocerfantastic şi, mai ales, puternicul, memorabilul,Autoportret de nisip (nisipul fiind nudoar “pământ”, rocă zdrobită, mărunţită, cişi imaginea însăşi a impermanenţei şi risipirii);pe de alta, Dăruind mană cerească,Aspiraţia spre înălţare (elan brâncuşian,ca şi în Stiliţii lui Nicolas Alquin), Tandreţepe Saturn, Păzit de înger, Dansând cu cerul(frumoasă sinteză antropocosmică, uman– eteric) şi chiar Viitura ori Vaporul şi marea,unde cuplul mineral – uranic atrage, înbalansul său, şi acvaticul. Releul teluric –celest este sublimat în corelaţia uman – divin,cum probează, spre exemplu, alăturareaaceluiaşi emblematic Autoportret de nisip(dar, fireşte, nu doar el) şi Păzit de înger, sauamintitul Dansând cu cerul (iarăşi zic: darnu numai ele). În plus, în cazuri determinate,verticalitatea - indice al spiritualităţii, al înălţăriişi căderii - este intersectată de orizontalitate,împreună figurând o posibilă cruce –semn al perfectei, al eternei, stabilităţi ontologice,precum în polisemica lucrare Să mergem.Întreg spaţiul acestui vis (niciodatăcoşmar) e consacrat dansului, zborului, levitaţiei,dar şi aşteptării grele (Aşteptarea,Te aştept), aşteptare generată de aspiraţiateluricului spre celest.În sinteza estetică a diverselor componentede sens (referinţă, ideaţie, ficţiune) şiîn configuraţia specifică a mesajului (semniconic, semn indicial, semn lingvistic), doamnaMaia Martin menţine un subtil echilibruîntre cele trei definiţii canonice ale artei –mimesis, catharsis, poiesis.Timişoara, 2011, martie 15Edenul iluzoriu*GraficaMaiei Martin ne oferă –aidoma întregii sale creaţii – reversulsenin al meditaţiei grave,chipul surâzător al unor necesare şi, desigur,neliniştite interogaţii estetice şi existenţiale.De aici – tensiunea subiacentă a părţilor, şia totului, de aici complexitatea (întindereaîn suprafaţă, în sintagmă, a structurilor formaleşi de sens, dar şi a interpretărilor şi a-socierilor posibile), de aici profunzimea (extindereaîn adâncime, în paradigmă, recuperarea,prin intuiţie, de către artistă, a pereneloraxe ordonatoare: orizontalitate, verticalitate,încrucişare, precum şi, concomitent, posibilitateadeschisă contemplatorului, inocentsau avertizat, de a descinde către fundamente).Drumul are, drept punct de plecare, un(dorit, imaginat şi, atât cât e cu putinţă, trăit)paradis, o stare de unitate şi armonie, exprimată,plastic, vizual, prin convieţuirea paşnicădintre culoarea pancosmică (principiu feminin,iraţional – afirmă autoarea) şi desen,adică linia liberă, neconstrânsă, aleatoare(principiu masculin, raţional – după spusaartistei). Momentul şi locul sunt suprinse înmai multe lucrări, precum: Compoziţie I,Compoziţie II, Compoziţie VII, CompoziţieXX etc. Un cronotop din care par alipsi naşterea, maturizarea, bătrâneţea, vrajba,boala şi moartea. Linişte. Eternitate. Desăvârşire.În această quietudine, fără marginişi fără durată, se ivesc, însă, pe neaşteptateşi, probabil, din nefericire – sub aspectontologic, existenţial, nu estetic – , semnelepremonitorii ale separării, semnele desprinderiiegoului (a eului) de Realitatea în sine,de beatitudinea Spiritului atotcuprinzător,spre a-şi construi, prin act, prin dorinţa dea fi şi de a «face», o identitate (distinctă demarea alteritate şi de mărunta alteritate).Asistăm, deci, la un fel de geneză suigeneris,evocată, pe de o parte, de vectorizarea(încă indecisă: oblicitate) a liniei, a desenului,pe de alta, de tremurul, de freamătul,de alarma, de intensitatea culorii, aşa cumse întâmplă, de exemplu, în Compoziţie Vşi, mai ales, în Compoziţie VI.În mod fatal, însă, o dată separat, o datăinstalată dualitatea, eul (egoul), torturat deirepresibile imbolduri conştiente şi subconştiente,va observa (şi chiar va genera) obiecte,va perpetua, va multiplica şi va adâncidistincţii, va fi martor şi părtaş la conflicte,va intra, altfel zis, pe deplin, în ciclul, înciclurile, existenţei. Este cea de a treia etapă– cea de a treia temă –, vizând fie alăturăricontradictorii (semele: uman – animal – vegetal)(Cu câinele pe pajişte), fie sintezeimposibile (animat – teluric: Melcul, lucrarepe care, esteticeşte vorbind, aş situa-o alăturide Compoziţie VI).Urmează resemnarea, acceptarea – calmă– a ambianţei, a unui univers dual în e-senţă, plural în manifestare, sfâşiat între nostalgiaEdenului (a intangibilei şi imaculateivacuităţi) şi teroarea trecerii, a instabilităţii,a foşgăirii fenomenale, a luptei dintre carneşi duh. Din unghi plastic, notăm o (reticentă,totuşi) invazie a formelor, o figurare a trudeişi disputei, a diferenţirii nete (dar câtde fantasmatice!) dintre materie şi spiritetc., toate încununate de apariţia, pe un planprivilegiat, a semnului lingvistic (titlul) – exprimândnevoia explicitării, a justificării, adiscursului – , căci evidenţa, în sine, şi prinsine, a sensului s-a pierdut. Iată câteva lucrăriîncadrabile în acest macro – motiv:Compoziţiile VIII – XII, Macarale, chiarBob şi Boabă împreună (personaje oprimatede o imensă bară neagră, ce le ţine locde cer), Bătălie cromatică, Duhurile cetăţiietc. Ajuns aici, eul (egoul) este constrâns,spre a supravieţui ca atare, ca identitate, sădefinească şi să (re)definească alteritatea.Şi, întrucât bucuria apartenenţei s-a şters,întrucât prăpastia dintre sine şi mediu s-ainstaurat definitiv, întrucât om şi lume nu semai autodefinesc simultan şi identic, eul caută,discursiv, cum s-a văzut, dar, în cazul defaţă, în primul rând grafic, să afle, să exprimeşi, eventual, să impună, o rânduială raţionalăa lumii. Procesul se defăşoară gradual, pornindde la impulsuri afectiv – imaginative, şise încheie cu concepte, adică, în peisajul desprecare vorbim, urmează calea de la CompoziţieXXI, de pildă, trece prin Triunghiulcel vesel în lumea culorilor, sau prin Bucuriealbastră, şi ajunge la rezumativa, concluzivaCosmogonică.AlbumulMaiei Martin evocă, aşadar,în întregul lui, prin mijloacestrict artistice, fără teorii şi preconcepţii(cu analize şi teoretizări e datoarehemeneutica), acest pasaj de la Paradisul iluzoriu(Paradisul pierdut), altfel spus, de laconcordia edenică originară, suficientă sieşi,în unitatea şi fericirea spiritului, la disoluţia,disarmonia şi suferinţa existenţei duale, determinatede conflictul materie – spirit, caracteristic,se crede şi se afirmă, lumii fenomenale(numită, de unii, samsara).De fapt, subliniem noi, în finalul acestuisuccint comentariu, nici nu există, în abisulgenezic, la capătul cel mai îndepărtat al tuturorlucrurilor, nici nu există, şi nici nu ede conceput, vreo diferenţă între materie şispirit. Fiindcă ceea ce numim, în graba şiîn superficialitatea noastră, Materie nu estenimic altceva decât o închipuire, un vis – sau,poate, un delir, un coşmar – al eternului, increatuluiSpirit.Timişoara, 2011, aprilie 12*Maia Martin, Îmbrăţişază-mă-n culoare, albumde pictură, Colecţia online Cititor de proză, 2011.Banat, anul VIII, nr. 4, 2011

18BanatLiliana ArdeleanLa Vârfuri *(Fie pâinea cât de rea...)(2)Se culcau, fiecare la locul lui, în patullui, pe partea lui. Iar dacă se — Vreau să-l văd. Vreau să simt atmos-unul din castelele de pe Rin.întâmpla să se întâmple şi altceva, fera. Ei, asta ar fi o excelentă poveste pentruse trecea graniţa şi la dus şi la întors. Copii a se scrie o saga.oricum se năşteau mai din belşug şi mai cu — No, ia, nu este al meu. A aparţinutbucurie, ca o binecuvântare, nu ca în aceste familiei mele, mai exact a revenit ca proprietateunuia dintre fraţii străstrăbunicului meu.vremi sterpe, ale noastre, în care naştereaunui copil, atunci când se întâmplă minunea, Arborele genealogic este lung, faci o carteînseamnă de prea multe ori o raţiune planificată,un fel de „Treacă de la noi, hai s-o fa-— Trimite-mi-l. Sunt curioasă.numai cu el.cem şi pe asta, că tot trebuie făcută odată şi — No, ia, nu se poate, este prea lung.odată. Numai să avem grijă, să alegem momentulcel mai potrivit. S-o planificăm. Să — No, bine. O să trimit.— Nu se poate pe e-mail?nu vină tam-nesam şi să strice niscai alte N-a reuşit s-o facă. Laura n-a văzutsocoteli.” Prea multă gândire, prea multă niciodată nici arbore, nici blazon, nici peceteade pe inelul moştenit din tată-n fiu şi careştiinţă, prea mult calendar şi prea puţinădragoste. Parcă pentru a însămânţa concepereaunui fruct al dragostei ar fi necesară lui. Uneori îl suspectează că băsneşte, ca săva ajunge în posesia lui Zighi, Sigfried, fiulplanificarea gândită, socotită, argumentată, pară mai important, ca să se împăuneze. Bapotrivită, ca nu cumva să deranjeze pe cineva,cu ceva. Mai ales capitolul finanţe al fa-socoteşte un bărbat cu scaun la cap, de oîl suspectează, ba găseşte explicaţii. Ea îlmiliei şi cariera.nobleţe sufletească dificil de găsit în aceastăŞi totuşi, în acest sat pitit între creste epocă a megaraţiunilor şi intereselor materiale,când se zice şi se face orişice, numaide munte, a rămas întronat un alt fel de trai,unul aparte, ca din altă lume. În cucuiul patului,tocmai în mijloc, tronează o păpuşă să-l bage în aceeaşi oală cu ceilalţi, dar, avândpentru a-ţi atinge scopul. Îi este imposibilmare cât un nou-născut, dacă nu ceva chiar în vedere cum e lumea în general, uneori îimai mare. Mai mare, sigur că da. Laura şi-a mai trec şi prostii prin cap. „Dar dacă? Îladus aminte în acel moment cum, atunci cunoşti de puţină vreme şi ştii şi mai puţinecând ea a fost însărcinată cu feţiţa ei, mami despre el. Singura sursă de informaţii estea luat măsură, ca să facă o perină lungă pentrubebeluşul ce avea să se nască. A luat ea se revoltă împotriva propriilor gânduri şichiar el. Ai încredere?” Gândind astfel, totmăsura pe o astfel de păpuşă, care aparţinea se admonestează. „Fii serioasă! Te-i fi prăjitnepoţicii vecinei lor. Perina a fost prea lungă tu, aproape dincolo de limita suportabilului,pentru bebe, deci, păpuşa mai mare. Cea de nu o dată în viaţă, şi acum sufli şi-n iaurt,pe patul aflat în vorbă, al verişoarei lui Harry, dar totul are o limită. Mai bine ai face să teeste îmbrăcată ca o prinţesă, toată numai uiţi la el, să vezi cum e, cum îţi zâmbeşte,tul şi volane. Stă ţanţoşă, aşezată în fund, cum se poartă cu tine, ca şi când ai fi decu spatele drept ca vergeaua. Noptiere înalte, porţelan şi-i e frică să nu te spargi şi apoi săcu o oglinjoară ovală în mijlocul spetezei, vorbeşti. Cum poţi gândi atât de aiurea?..încadrată de o ramă, uşor ieşită-n relief. Pestedrum, la picioarele patului, se află, masive ochilor şi dăruirea din zâmbet? E foarte po-Te-a chiorât Dumnezeu? Nu-i vezi luminaşi importante, două dulapuri, cu uşi sobre, sibil să fie ceea ce zice. Poate că în acelegătite tot în sculpturi făcute de daltă măiastră, secole îndepărtate, treisprezece, doisprezece,s-o fi găsit un strămoş. Lumea a evoluat,ghirlande de flori şi frunze, în măsuri descrescendo,dinspre mijloc spre margini. Sunt oamenii au migrat. Din cine ştie ce ramurăla fel ca şi pe tăbliile paturilor şi ca la noptiere.Doar dimensiunea modelului diferă, evi-şi-au fost oameni ca toţi oamenii. Deşi, dupăa familiei, unii au venit colonişti în Româniadent, în funcţie de mărimea obiectului ornamentat.În colţ, lângă fereastră, o oglindă Sute de hectare de pământ, cu păşune, cuceea ce spune Harry, au fost putred de bogaţi.mare, tot ovală şi tot cu ramă sculptată. Are livezi, cu pădure, cu curs de apă. Oameniîn părţi balamale, ca s-o poţi direcţiona în ca toţi oamenii şi nu chiar.”sus sau în jos, mai oblic sau mai drept, după — Uite acolo, sub terasă, acolo a fostcum se ivesc necesităţile. Pe ferestre, perdeluţede dantelă, făcute cu acul de croşetat, a făcut un canal şi toată lumea aducea viteleapa, este şi acum când plouă. Bunicul meupe pervaz, muşcate roşii, înflorite ca nebunele.Laura simte cum o năpădesc amintirile O livadă întinsă cât vedeai cu ochii. O livadăaici la adăpat. Se află în grădină. Ce grădină?!copilăriei, când buna a învăţat-o să coase plină cu pruni şi meri. Din loc în loc se aflăcu acul şi aţă numită moline, din bumbac grămezi mari de crengi uscate care au fostcolorat, modele pe pânză. Scene cu o gospodinăîn bucătărie, purtând şorţ şi cu lingura — Astea le-am tăiat pe toate numai eutăiate din pomi.de lemn în mână, în faţa unei oale fierbânde şi cu Zighi. Acum n-am ce face cu ele. Ampe şporhertul din tuci, cuptorul de gătit adică,care se încălzea cu lemne. Lemnele troz-voie, că, dacă se vede fum, vin pompieriivrut să le dau foc, dar mi s-a spus că nu eneau, arzând. Aceste bucăţi de pânză, astfel de la oraş şi primesc o amendă mare. Amîmpodobite şi cu colţurei pe de margini, făcuţicu igliţa, erau mari de un metru lungime, că ei nu or să le cheme pe pompieri.vorbit cu poliţia şi ei mi-au zis să o fac liniştit,pe cincizeci, lăţime şi se aşezau deasupra „Na, iar l-au apucat dezacordurile. Oaremesei. Mai erau şi alte modele. O pisică, un de ce uneori vorbeşte perfect, iar alteori vorbeşteaşa de stricat?... Când e mai nervos?căţel, un El şi o Ea, în ipostaze tandre, darcât se poate de decente şi nevinovate. Dar acum nu are de ce să fie nervos. PoateAstfel de lucruri se găsesc în casa verişoareilui Harry şi se pare că în mai toate copilăriei, devine altul. E mai sensibil, e maipentru că, ori de câte ori este în acest loc alcasele din sat. În cele ale nemţilor, căci în deschis, e plin de sentimentele aducerilor a-cele ale majorităţii domnilor de la oraş, care minte. Este emoţionat, deşi se simte în elementullui, mai mult ca oriunde altundeva.şi-au cumpărat case de vacanţă, troneazămobilă modernă, nichel, crom, sticlă, alamă Este ca vulturul în văzduh, cu aripile desfăcute,planând deasupra steilor din munte.şi cristal şi scări în spirală, saltele cu apă,pentru o destresare cât mai eficientă. Oare? Pare că scutură de pe el o platoşă masivă,Când s-au întors la ei, adică la casa lui greu de purtat şi dintr-odată se simte uşor,Harry, dar aşa ziceau ei, „la noi”, el a spart se simte eliberat. Probabil asta este, însă cinelemne cu toporul, ea a adus surcele înăuntru să-l mai ştie! Câteodată devine straniu, curios,greu de descifrat şi de pătruns, deşi,şi a aprins focul în acelaşi fel de şporhertdin tuci, ca al lui buna.alte ori, pare o carte deschisă. De fapt mi-a— Lasă că aprind eu focul, tu nu ştii. şi spus că, în prezenţa mea, are senzaţia că— Nu zău? Ia să vedem.nu ştie să vorbească româneşte calumea,Laura a crescut şi ea la sat, a aprins focuride acestea de nu le ştia numărul. română.fiindcă eu sunt aşa o specialistă în limba— Da’, văd că te pricepi!— Tu eşti scriitoare, vorbeşti ca savanţii,nu te înţelege lumea obişnuită. Nu am— Iubire, ţi-am mai spus că nu ştii cucine stai de vorbă. Ai în faţă perfecţiunea putut să citesc ce ai scris. Nu am înţeles.întruchipată, aşa să reţii mătăluţă, dom’ sânge-albastru.proza din poemele lirice e mai dificilă pentru— Nu ai citit tu ce trebuie. Într-adevăr,Ştia că-l enervează când îl numeşte un străin, dar citeşte romanele. Acelea suntastfel, însă el fusese acela care i-a mărturisit perfect accesibile oricui.că, din partea tatălui, se trage dintr-o familieveche de nobili germani, de prin secolul al* Fragment de romantreisprezecelea şi că familiei lui i-a aparţinutTeodor OancăProfesorul se instalase în camera dela drum. În mod obişnuit, camerade la drum e rezervată oaspeţilor.Prin unele părţi i se mai spune şi „camera cugutui”, pentru că iarna nu se face foc, iar fructelese păstrează bine la rece. Golise portbagajulde plase şi pachete, căci nu venise cumâna goală. Mai schimbase o vorbă cu tuşaAnica, până ce aceasta îi pregătise aşternutcurat, cum îi spusese Emilia când au discutatde şederea profesorului în vacanţa scurtăde o săptămână. Bădică se arătase onorat decinstea care i se făcea să primească un asemeneaoaspete.„Bag seama că aici suntem în vecheavatră a satului, îşi zise profesorul. Şi caseleparcă arată altfel. Jos, la şosea, e oarece mişcare,mai trece câte o maşină, dar pe coastăsatul pare încremenit. Doamne, câtă linişteşi ce aer curat!” De cealaltă parte a văii se vedeaudouă sate răsfirate tot pe culme de deal,sau de munte, dar parcă mai sus. „Cum o fisă te uiţi noaptea într-acolo, când munteledispare, iar stelele se întretaie cu luminiledin ferestrele caselor?”După o vreme apăru şi Bădică în prispă.— Gata, domnule profesor, ajunge peziua de azi. De acum ne putem aşeza la masă.Tuşa Anica şterse muşamaua cu un şervetşi aşternu o faţă de masă curată. Apoi a-duse două farfurii şi tacâmuri.— Adu cârpătorul cu mămăligă, îi spusebărbatului.Profesorul remarcă la Anica un uşor tremural mâinilor. Bădică puse cârpătorul pemasă, apoi aduse o strachină cu brânză şitigaia cu ouă făcute ochiuri. Aşeză tigaia înfaţa farfuriilor, pe un platou rotund de lemn.— Vă rog să vă serviţi, domnule profesor.Bădică aruncă o privire peste întreagamasă, făcu semnul crucii şi spuse : „Doamneajută!”— Tuşa Anica nu mănâncă cu noi? întrebăprofesorul.— Ea mănâncă aparte, domnule profesor.E o poveste lungă şi amară.Îşi puse fiecare în farfurie şi mâncarăîn linişte. Pe profesor îl încercă un sentimentde regret că tulbură pacea acestor oameni.„Or fi certaţi, gândi el, iar eu stau acum pecapul lor. Dar Emilia, ea n-o fi ştiind nimic?Îmi spunea şi renunţam.” Masa nu dură mult.Profesorul mulţumi gazdei pentru masa gustoasă,dar parcă evita să ridice privirea spreBădică. Se simţea stingherit. Bătrânul o ajutăpe tuşa Anica să strângă masa, reveni în prispăşi scoase pachetul cu ţigări.— Fumaţi, domnule profesor?— M-am lăsat de mulţi ani.— Eu, după cum vedeţi, mai pufăi. N-aşzice că sunt un fumător înrăit. Nici când e-ram tânăr nu fumam mult, iar acum nicipe-atât.— E bine aşa, aprobă profesorul.Bădică întinse mâna după o farfuriuţăde pământ, care ţine loc de scrumieră, scă-Al treilea colăcel(2)pără un chibrit şi trase cu sete din ţigară.— Greu, domnule profesor, toată viaţaam dus-o greu. De muncă nu m-am plâns niciodată,am avut pe ce pune mâna, că mi-aplăcut să am, să nu duc lipsă. Dar parcăm-a blestemat Dumnezeu cu nevasta de-oam. Toată viaţa aşa am trăit. A muncit alăturide mine, dar numai viaţă n-a fost.— Ce s-a întâmplat? întrebă profesorulabia şoptit.— Doamne, câţi ani au trecut de atunci!O viaţă de om. Ne-am cununat în primăvaralui 1944. Am dat zece oi şi o capră să scapde război. De scăpat n-am scăpat, dar nicipe front n-am ajus. Am rămas în zonă la a-chiziţii de furaje. Veneam acasă destul dedes. În anul următor, ştiţi şi dumneavoastră,s-a terminat războiul şi am venit acasă. Nicinu ştiam de ce să mă apuc mai întâi. În iulies-au născut gemenii, c-am uitat să vă spun,nevasta rămăsese grea. La naştere era să moarăşi ea, şi gemenii. Ea şi-a revenit, dar băieţii,că erau băieţi, au suferit şi la nici douăluni s-au prăpădit amândoi. Parcă le-a luatcineva sufletele cu mâna. Mare jale a fost.Ei, ce să mai spun, după pomana de şase săptămâni,nevastă-mea s-a betejit la cap. Euaşa cred. A început să-i viseze pe gemeni.Mai des, mai rar, dar îi visa. Îi visează şi a-cum. Toată viaţa i-a visat. Zice că vorbeştecu ei, că au crescut... După fiecare vis dă fugala cimitir să-i tămâieze. De atunci, de lapomana aceea, eu n-am mai avut linişte sufletească.Nici nu e nevoie să-mi spună căiar i-a visat. Merge cu noaptea în cap la cimitirsă-i tămâieze. S-a obişnuit şi lumea cuea. Altminteri nu face rău.— N-ai fost cu ea la doctor?— N-are leac. Dacă nu face rău, e bunăşi aşa.— Vreo explicaţie?— Ce explicaţie să fie? Abia se terminaserăzboiul. Cine să umble şi să afle? Iată,vedeţi, asta e viaţa pe care am dus-o. Alţicopii n-am mai avut. Nici nevastă-mea n-amai vrut. A rămas cu cei din cimitir.Altădată Bădică ar fi lăcrimat, dar dupăatâta suferinţă îndurată de unde să i se maiumezească ochii?— Poate vreţi să vă odihniţi, domnuleprofesor. V-am necăjit cu necazurile mele...— Nu, vai de mine, îl întrerupse profesorul,pentru dumneata e o descărcare a sufletului.— Pentru mâine ce program aveţi,dom-nule profesor?— Nimic special. Emilia mi-a amintitcă mâine este Sâmbăta Morţilor şi m-a invitatla ei la masă. În fiecare familie e câte cinevade pomenit.— Aşa e. Şi Anica a făcut colaci şi colivă.O să vă împartă şi dumneavoastră.Bădică se ridică, mai vru să spună ceva,dar se răzgândi. Înclină capul:— Noapte bună, domnule profesor.— Noapte bună, domnule Bădică.Zilele revistei “Caiete Silvane”- Zalău şi Jibou, 2011 -Cea de-a patra ediţie a Zilelor revistei “Caiete Silvane” a fost marcată la Zalăuşi la Jibou, în perioada 25-26 martie 2011. Acest eveniment cultural “a fostnu doar un prilej pentru oamenii de cultură din judeţ şi din ţară de a se revedea,dar a reprezentat o acţiune pragmatică şi o dovadă palpabilă a promovării scriitorilor sălăjeni”,mărturiseşte Daniel Săuca, poet, directorul Centrului de Cultură şi Artă al JudeţuluiSălaj şi redactorul şef al revistei “Caiete Silvane”. La Zilele revistei “Caiete Silvane” 2011au fost promovaţi scriitori sălăjeni şi s-au lansat, la Jibou, primele volume din colecţia„Scriitori sălăjeni”, de la Editura Caiete Silvane din Zalău: Viorel Mureşan - Colecţia decălimări; Viorel Tăutan - Impresiile unui călător tomnatic; Simone Györfi, traducătoareaversiunii maghiare a volumului Zodia Lupilor de Sânziana Batişte; Györfi-Deák György- Curiozităţi sălăjene.Adriana WeimerBanat, anul VIII, nr. 4, 2011

Veronica BalajUn prieten planetarVeronica Balaj: Ben Todică este unprieten planetar, dacă-l parafrazăm pe unalt român de acelaşi tip..., pe dl Lucian Hetco,directorul revistei ”Agero” din Stuttgart.BenTodică realizează emisiuni deradio şi de televiziune în limbaromână, în Australia. Voluntariat,pasiune, perseverenţă în relaţia cu ţara. Oface din dragoste. Alt preţ nu cere. Publicăîn lumea largă pe orice confrate întru cultură,face parte din comitete diverse, din colectivulde redacţie al revistelor de limba românădin multe părţi ale lumii, realizează filmedocumentare, scrie carte sentimentală, cărţide afecţiune pentru locurile natale, Banatulmontan, Ciudanoviţa. Ne putem concentradoar asupra unora dintre preocupările saleşi doar secvenţial. Are o activitate frecventă,divers ferventă şi diversă. Ca orice românonorabil plecat departe, îmbogăţeşte imagineaţării cum poate el mai bine. De unde începedrumul spre lumea largă? Pentru fiecareromân care a hotărât să plece din ţară,există o hermeneutică interioară, o stilisticăa sentimentelor proprie doar lui. A fost curaj,a fost şi disperare desigur, a fost şi revoltă,dar se mai adaugă acel ceva personal, carecolorează special orice mărturie.La asta vrem să te referi.Ben Todică: Mama, Dumnezeu s-o ierte,ne citea poveşti, în special duminică seara,când era şi tata acasă. El lucra, de obicei,noaptea şi pleca de la opt seara de acasă.Poveşti cu zmei şi feţi frumoşi care plecauîn lume în căutarea adevărului şi a vieţii veşnice.Mi-aduc aminte că de la noi, de la şcoaladin Ciudanoviţa, plecaseră câţiva copii, dinclasele mai mari, pe jos, peste dealuri şi văi,până la Reşiţa. Să tot fie vreo 30 de kilometri.Deveniseră eroi peste noapte. Toţi copiii dinşcoală îi admirau, uitând de părinţii rămaşiacasă îngrijoraţi, care sufereau. După ce miliţiai-a adus înapoi, directorul şcolii, domnulSperlea Dorel, i-a purtat din clasă în clasă cupancarde legate de gât pe care scria: “Cineface ca noi, ca noi să păţească.” Eroul credcă m-a împins, şi setea de cunoaştere: “Spune-mice poveste ţi-au citit părinţii în leagănşi-ţi voi spune cine eşti.” Eu am fost un spiritindependent de mic. Părinţii fiind mai simplim-au lăsat liber şi, fiindcă nu am învăţat preabine la şcoală, nu am reuşit să învăţ fricafaţă de sistem, grătarul prin care eşti lăsatsă vezi lumea, să te conformezi. Am crezutcă pământul e liber şi că-l poţi oricând cutreiera.Mai târziu, după şcoala profesională şiliceu, când am intrat în producţie, în lumeareală, am realizat ce închişi suntem faţă delumea din afară. Că părinţii mei şi întreagafamilie n-au nicio şansă să ajungă vreodatăîn străinătate. Fapt pentru care, ca o împăcarecu mine şi spiritul meu, în timpul serviciuluimilitar de la frontieră am trecut graniţaîn Iugoslavia şi am avut un schimb de ţigăricu grănicerul sârb. Acum puteam muri, cugândul împăcat, că unul din familia noastrăa fost în străinătate. Cred că Dumnezeu s-aprăpădit de râs când a văzut asta - şi a făcutode multe ori de-a lungul vieţii mele. Ciudanoviţaa fost un loc propice de a visa. Credcă a fost o ţară în ţară. Este într-o vale adâncăîn Munţii Poiana Ruscă şi, ca să zbori dinea, trebuie să înveţi să dai din aripi puternic.Probleme cu nivelul de trai nu am avut. O duceambine. Eram mulţumit, eram un băiat săracşi, când eşti sărac, multe lucruri nu-ţi trebuieca să fii fericit. De unde începe drumulspre lumea largă? De la primul clopot al bisericiidin satul natal Iezer, care m-a ridicatla vârsta de trei ani din colbul curţii pe coşerulcu porumb, ca să văd de unde vinesunetul. Acest sunet mi-a trezit interesul dea cunoaşte, de a descoperi. Mi-a stimulat curiozitatea.Părinţii mei munceau pământul dedimineaţă până în noapte ca să-şi plăteascăimpozitele, nu au avut timp să se ocupe demine, aşa că s-a ocupat Dumnezeu - la caremama m-a învaţat să mă rog de mic. E foarteimportant să înveţi să nu fii singur. Aceastăamorsare a curiozităţii, a dorinţei de a cunoaştea fost primul pas în călătoria vieţii mele.V. B.: Tot în ideea unei coloraturi de viaţătrăită pe cont propriu în spaţiu nou, geograficşi cultural, întreb: care a fost prima întâmplarecare te-a marcat, în noua conjunctură?Mai întâi, ai fost în Italia... Să reiei descriereaacelei experienţe ar fi o pagină foarteinteresantă. Chiar te rog să o rescrii... acum.B.T.: Magazinele pline de bunătăţuri,Interviu cu cinestul Ben Todică - Australia(1)lux şi lumină, ca apoi să descopăr că toatăacea strălucire şi abundenţă e doar o iluzie alibertăţii. Să descopăr că după un an de occidentm-aş fi întors acasă cu drag, şi amcunoscut mulţi ca mine în câmpurile de refugiaţidin Italia, însă frica de ce ne aşteptala reîntoarcere ne-a obligat să ne continuămdrumul. Ce libertate e aceea fără cei dragi, fărăcultură, obiceiuri şi cunoscuţi. Boabele deporumb fiert cu zahăr la Moş Pleşa, în cârdulde copii seara lângă sobă la glume şi poveşti,nu poate fi bătut de toate bomboanele vestului.Da, este civilizaţie în vest, însă eşti singur.Totul e condus de bani şi mulţi îţi vor spune(şi aceasta e deviza), că dacă ai bani poţi săai tot ce-ţi doreşti. Şi asta fac toţi în vest: muncesc,câştigă bani şi îşi umplu casa cu lucruripe care trebuie să muncească să le achite şi,când vor termina, vor realiza că moartea lebate la uşă şi ei nu şi-au trăit viaţa. Ei aumuncit, au stat la serviciu, iar lucrurile s-auînvechit acasă. Au “robotit” 11 luni pe an,s-au dus în concediu o lună, dacă au pututeconomisi, pe un plan organizat de alţii, şiau văzut ce le-au oferit alţii. S-au întors acasăşi-au luat-o de la capăt - tot singuri. Totul ekitch în vest, totul e fabricat, e o iluzie. Chiarşi credinţa e controlată de bani. Era mult maimultă credinţă acasă în opresiunea sistemuluitotalitar decât în occidentul plin de bisericişi secte. Acasă, pentru că era ignorată de stat,lumea se ruga în felul ei, liber şi natural, moştenindde la părinţi nealterată forma. Era sufletească.Rugăciunea era pioasă şi din a-dânc. Ea nefiind în circuitul de consum, nuputea fi alterată. Acasă îţi spuneau să munceşti,te biciuiau, şi pe seama lor făceam glumeîn grup. În vest nu am văzut oameni râzândînăbuşit şi cu poftă, toţi sunt falşi pentrucă râsul a devenit parte din meniu. Aicieşti constrâns de abundenţa pe care trebuiesă o achiţi, ea te trimite la lucru, ea te biciuie,te izolează, dar ai dreptul să ţipi deznădăjduit,însă nu te aude nimeni. Proteste, demonstraţii,tot felul de scheme politice etc... Jocul cuduşmanul vizibil e mult mai liber decât cucel invizibil. Îţi zâmbesc în faţă politicoşi,dar ce se ascunde după zâmbet numai ei ştiu,şi de multe ori nimic pentru că e parte din meniu.Soţia se consumă de câte ori ieşim afarăcu eleganţă însă mereu o domolesc spunându-ica nu o vede nimeni. Aici toţi sunt preocupaţide ei înşişi. De aceea majoritateamerg la biserici - că au unde să facă paradă.Momeala în capitalism este senzaţia de împlinire-însă gândeşte: dacă nu ai cui să araţiaceste investiţii, ele sunt inexistente. Occidentulcurge, e plin de lucruri dar le văddoar săracii, doar cei care stau pe mal. Sigur,acum..., libertatea e, cum spune englezul:în ochiul privitorului. Câte moaşe, atâtea libertăţi.Sincer - parcă aveam mai mult timpde noi atunci, ca acum.V.B.: Ajuns în Australia, ai fost întâmpinatcu bucurie şi susţinut de români saude oricare persoană la care ai apelat? Vrempoveşti trăite... Poate vor fi exemplu sau regulăpentru alţii...B.T.: Când am ajuns în Australia nu neaştepta nimeni. Am fost cazaţi în lagărul deBanat19refugiaţi, de viitori noi australieni. Aici neera pregătită tranziţia în noua societate. A-veam casă şi masă, un mic ajutor financiarpentru a ne cumpăra strictul necesar şi cursuride limba engleză gratuite. Statul australiane foarte bine pus la punct cu integrarea.Sigur ei te învaţă cum să-ţi cauţi de lucru şichiar te introduc în final. Norocul meu e căam avut un coleg cu care venisem din Italia,Iulică, azi poetul Iulică Ţenea, care e o firemai aventurosă, că, dacă era după mine, eupoate aş fi rămas în lagăr toată perioada depregătire, aşa că, datorită lui, am stat în lagărdoar o lună. El a sunat câteva organizaţii comunitareromâneşti şi le-a cerut ajutor şi prinei am ajuns să-mi găsesc de lucru la Philips,unde l-am cunoscut pe Corin Izvernariu, aziReverend Corin John Izvernariu, care era delângă Oraviţa, din părinţi credincioşi, şi acestam-a ajutat să fac primii mei paşi în sistemulaustralian. El şi soţia lui Helen, suntemprieteni de 31 de ani, ne vedem şi sunămsăptămânal, mi-au dat bani împrumut să-micumpăr prima maşina, m-au ajutat să-mi închiriezo garsonieră şi m-au introdus la multălume în comunitatea română din Melbourne.Ce înseamnă să vii de pe aceleaşi meleaguri!Aici există o tradiţie printre noii veniţi: ei teajută pe tine aşa cum ei au fost ajutaţi la rândullor şi aşa vei face şi tu mai departe. Amajutat multe familii de români. Mă contactauunii chiar din lagărul de refugiaţi din Italia,înainte de a ajunge aici şi azi sunt cu toţiimersi bine la casele lor. Imigrarea de azi dinRomânia în Australia e o altă afacere, numai are statutul de refugiat dinainte de “libertate”,e doar o schimbare de domiciliu. Teduci la ambasada australiană, le ceri o vizăde lucru şi dacă îndeplineşti punctajul viişi-ţi cauţi de lucru.V.B.: Filmele tale documentare despreRomânia au fost premiate şi în ţară, sunt a-colo punct referenţial, chiar ele un documenttrăit, cum a început aceasta preocupare? Ştiucă în ţară ai fost participant la un “Cineclub,,ceva, ceva ai dus cu tine de aici acolo, darasta nu însemnă că era destul pentru a reuşi,B.T.: Da! Am adus cu mine filmul european.Când am ajuns în Australia am făcutun filmuleţ de 20 de minute, Labirint, casă-l folosesc ca prezentare la interviuri, şicei care îl vedeau comentau că e stilul defilm francez, sigur învăţasem de la maestrulFrançois Truffaut în şcoala românească defilm să folosesc camera ca stilou, mereu înmişcare, şi asta m-a făcut să fiu mândru.Cineaştii din anii ‘80 din Australia foloseaustrict stilul englez şi american de imagini statice,care nu obosesc ochiul spectatorului,şi aveau dreptate că nu obosesc, însă în majoritatealor nici nu vorbesc. Era ceea ce spuneaSir Alfred Hitchcock, maestrul suspansului:teatru filmat. Filmuleţul nu i-a impresionatpe australieni, în ciuda efortului meude a fi cât mai revoluţionar. A trebuit să treacă25 de ani ca stilul folosit de mine să fieacceptat ca limbaj comun introdus nu de mine,ci de Steven Spielberg, Quentin Tarantino,Brian De Palma, Martin Scorsese şi WesAnderson. Filmele mele rămase în ţară se parecă s-au pierdut după revoluţie. Din fericire,am găsit doar două la fosta Casa Pioneruluidin Oraviţa, unde am predat filmele şi fotocând am fugit din ţară: Cheile Nerei, 16 mmcolor, şi Banat Uraniu 25, 16mm alb negru;în rest, nimeni nu ştie nimic - cică a fost revoluţie,s-a furat, s-a dat foc etc. CineclubulApollo Film al Exploatării Miniere Banat,Oraviţa a dispărut. Cine ştie? Poate că cinevale are pe undeva. Aş da orice să le găsesc.Ce am adus din România? Am adus toată experientamea, pe care o împărtăşesc cu româniidin Australia prin programul de televiziuneîn limba română al ch 31 arctv Melbourneşi prin You Tube cu românii din întreaga lume.Pasiunea pentru film a început din fragedăcopilărie, însă primul film a apărut o-dată cu primul meu aparat de filmat, pe la15 ani. Am crescut şi învăţat singur, fiind permanentucenic în cabina de proiecţie a cinematografuluidin Ciudanoviţa. Nu am ştiutde posibilitatea de finanţare şi educare pecare o oferea sindicatul român cu cinecluburiledecât mai târziu, în viaţă la Bocşa Română,la UCMMA. Eram elev şi duminica o vizitampe sora mea, Mariana, la Timişoaracare avea un prieten student la Politehnică.El era membru la cineclubul institutului. Aiciam văzut pentru prima oară un studio defilm. Ce îmi aduc aminte bine e pasiunea cucare îmi vorbea studentul despre modificareaunui aparat de proiecţie, în lucru deja, în faţanoastră, pentru prezentare şi realizare defilm a imaginilor în relief (3D tridimensional).Eram fascinat. Nu îmi puteam lua ochiide la aparate. Erau două pelicule de 16 mmcare rulau una langă alta, aliniate la o distanţăde 7 cm. Nu voiam să mă desprind de acelloc, şi de la el am aflat de existenţa celui maimare cineclub din ţară, Cineclubul CFR Timişoara.Câteva drumuri mi-au trebuit la Timişoarapână am găsit într-o seară CineclubulCFR deschis, şi aşa am ajuns să-i cunoscpe fraţii Dragoş, pe domnul Sandu Dragoş.Ştiţi cum se recunosc pe stradă de la distanţăoamenii care lucrau la căile ferate? - Înegriţide fum! Tot aşa arătau şi fraţii Dragoş pentrumine: Developaţi în Revelator. Ca să developeziun film era nevoie de vreo 12 chimicale,care se obţineau umblând prin ţară pela diferite combinate chimice, apoi să le combiniîn laborator şi să le transformi în soluţiilua timp şi măiestrie. (Când mă gândesc a-cum la otrăvurile puternice pe care le căramca tânăr pe drumurile ţării, mă cutremur. Puteamotravi un oraş cu ele. Ce supunere oarbăaveau în ordinele partidului, pe care lecăram, de mi le dădeau.) Stând în laboratorde ani de zile sub vaporii de chimicale te decolorezi,îţi pierzi din contrast un pic - c-amca Michael Jackson, erau developaţi fraţii.De la ei am aflat de sindicat şi de ajutorul pecare mi-l pot da ei ca să pot face film şi săparticip în competiţii. Singur ca independentnu mă puteam înscrie să particip la “SecvenţaTimişeană” (festivalul cineamatorilor dinţară). Aşa am ajuns să realizez 3 filmuleţede 3 minute jumate la Bocşa. 1. Muncă voluntarăla Grădiniţa de copii a fabricii UCMMA, 2. Intrarea trenului de călători în garaBocşa Montană şi imagini din tren spreReşiţa, şi 3. Moment poetic în care doi tinerise găsesc în cimitirul din spatele gării dinBocşa Română vizitându-şi bunicii cu flori.Ea şi el au fost recrutaţi din rândurile de e-levi ai liceului din Bocşa. Acesta era al doileafilm artistic din viaţa mea de tânăr cineast.Primul fiind Copilărie, realizat la Ciudanoviţa,cu care am luat câteva menţiuni. Ceea cevreau să arăt prin această poveste este faptulcă eu am fost un cineast independent şi doardreptul de a participa în competiţii m-a făcutsă mă înscriu la o instituţie de stat cu program.Acest lucru m-a ajutat în vest să nusimt că trebuie să mă adaptez la vreun sistemeu continuând să rămân toată viaţa un cineastsau un artist independent. În ţară toate premiilepe care le-am luat pentru Cineclubul“Apollo” (Studioul “Apollo Film Prezintă” afost înfiinţat de mine, de la 15 ani, ca desenanimat al unei rachete în jurul pământului şiapoi cărat şi dat Exploatării Miniere Banat),din Oraviţa şi pentru Casa Pionerului din O-raviţa au scenariile şi subiectele (temele) alesede mine, conducerile fiind interesate doar depremii. Până azi eu am continuat să fiu interesatdoar de realizarea lor artistică, nu depremii, faimă sau bani. Am mers pe drumulmeu de mic copil. Este dansul meu cu lumeaşi viaţa şi sigur Dumnezeu. Ce am descoperitîn amândouă lagăre, cel comunist şi cel capitalist,e că nu poţi fi un artist total şi sincerdecât singur, independent de industrie şi finanţatori.Cu excepţia Rebelului, care şi ălamerge doar până într-un loc - nu se împlineşteTOTAL. Cenzura şi posibilităţile de finanţaresunt un obstacol şi în vest, doar subo altă formă. Nu ştiu dacă ştiţi sau dacă aţiobservat că în ţările saxsone nu sunt revoluţiisau artişti care să lupte prin arta lor împotrivanedreptăţii, aşa cum sunt în alte ţări, şi astae datorită sistemului lor de control supersofisticatevoluat de-a lungul anilor. Dau unexemplu din Australia, din lumea cineaştilorindependenţi. Australia Film dă anual fonduripentru 10-15 filme documentare. Pentru realizareaunui film de 50 de minute eşti finanţat,să zicem, cu 500 de mii de dolari. Aplicanţisunt cu sutele. 10 aplicanţi reuşesc iar restulsperă ca la anul să reuşească ei, şi aşteaptăcuminţi în culise sperând. Imaginează-ţi cădacă ai un scenariu suspicios niciodată nuvei avea şansa să fii aprobat, deci nu-l scrii.Şi să zicem că eşti aprobat acum, faci o orăde film, şi când vei mai avea norocul să maifii aprobat încă odată? Poate în doi, sau 10ani şi te trezeşti că toată viaţa s-a scurs şipoate dacă ai norocul faci trei sau 5 filmedocumentare. În comunism aveai 10 documentarişticu o experienţă şi filmografie bogată,de invidiat. În Australia ai o sută de documentariştifără filmografie, despre carenimeni nu va vorbi vreodată. Păi eu m-aşsugruma dacă ar trebui să aştept ca ei anide zile ca să fac un film. Păi! Duceţi-vă de-adura, Doamne fereşte-mă! Din acest motiv eulucrez independent şi voluntar, mă finanţezsingur, am control total şi prezint filmele gratuitîn toată lumea. Fac film continuu, de oviaţă, şi mor fericit că am căutat şi împărtăşitlumea aşa cum am văzut-o, am pipăit-o, cuochii şi sufletul meu de om pasionat de film,fără să aştept ca un câine în lanţ, să mi se a-runce un ciolan. Păi eu îmi caut LIBERTA-TEA! Nu? Acest lucru se întâmplă în toateformele de artă. Sistemul e foarte bine controlat.Chiar mai bine decât în comunism. Artanu dictează - propune. E ca o adiere devânt care se strecoară printre flori şi le deschidepetalele. A face film e o căutare, iar învest nu am găsit răspunsul, deci - CAUTÎN CONTINUARE.Banat, anul VIII, nr. 4, 2011

20BanatMedina Săvulescu240 de ani de învăţământromânesc la Lugojlii confesionale, considerată, într-o perioadăîn care confesiunea era asimilată cu naţiunea,o ”fortăreaţă naţională”. ”Nu de zelul ori nezelul,de sporul ori nesporul învăţământuluiîn şcolile confesionale ale Bisericii creştine românenaţionale vă doare pe dumneavoastră capul,ci de faptul, pentru noi şi poporul nostruînălţător, că în şcoala confesională vedem adevăratulînvăţământ, cultivarea iubirii de limbăşi naţiune” 21 , acuza, încă din 1901, C. Brediceanuîn Congregaţia comitatensă. Principalamăsură de apărare, care de fapt a şi stopatîncercarea de etatizare a şcolii româneşti, aconstat în ridicarea, prin eforturile comunităţii,a retribuţiei învăţătorilor, la nivelul cerinţelorlegii. 22 Cu toate acestea, între anii 1908-1918, arhiva relevă efectele politicii de deznaţionalizareprin obligativitatea (e drept, u-neori nerespectată) a completării documentelorşcolare în limba maghiară şi a maghiarizăriinumelor elevilor. Pentru anii PrimuluiRăzboi Mondial, cataloagele conţin o adevăratăcronică, realizată prin notiţe marginale,ce atestă frământările provocate de plecareape front a unor dascăli, faptul că, un timp, cursurileGimnaziului de băieţi (actualul C.N.”C.Brediceanu”) s-au desfăşurat în cadrul şcolii,ca urmare a transformării acestuia în spitalÎn cadrul instituţiei a funcţionat, începândcu anul 1869, una dintre primelebiblioteci şcolare din Banat, înfiinţatăprin grija lui Constantin Udria. În 1884,când Societatea de Lectură ”Mihai Viteazul”a elevilor de la Gimnaziul de băieţi (actualulC.N. ”C. Brediceanu”) a fost interzisă de autorităţi,biblioteca acesteia a fost adusă spre păstrarela şcoala românească. 19 Şedinţele reuniunilorculturale române şi repetiţiile viitoruluiCor ”Ion Vidu” s-au desfăşurat pentru mult timp(inclusiv în perioada interbelică) în localul şcolii20 . La începutul secolului al XX-lea, în contextulelaborării Legii Appony şi a politicii demaghiarizare a învăţămânului (sub pretextulridicării calităţii sale şi a îmbunătăţirii salarizăriiînvăţătorilor) intelectualii lugojeni, în fruntecu C. Brediceanu, V. Branişte, G. Popovici,şi-au ridicat glasul în Congregaţie, Parlamentulde la Budapesta, în sinoade, presă sau adunăripublice, pentru apărarea autonomiei şco-(2)militar sau chiar informaţii de viaţă cotidiană,ca de exemplu cutremurul simţit în oraş în 13ianuarie 1916. În perioada interbelică, începândcu anul 1921, instituţia a fost integrată sistemuluieducaţional de stat. Între 1937 -1948ea a purtat numele compozitorului Ion Vidu,funcţionând ca Şcoală de băieţi. Pe lângă modificărileprivind structura şi programa de învăţământ,apar schimbări notabile în privinţacomponenţei etnice şi confesionale a colectivelorde elevi. Astfel, spre exemplu, în anul1937, în clasa a V-a, din 42 de elevi, 23 erau români,12 maghiari, 5 germani, 1 evreu şi 1 slovac.Şi în aceşti ani Şcoala a fost locul deformare a unor personalităţi ce au sporitprestigiul oraşului Lugoj şi i-au marcat dezvoltarea:I.C.Drăgan, medicul C.Petrassevichsau istoricul, membru al Academiei Române,I.D. Suciu iar, ulterior, poetul Lucian Bureriusau scriitorul şi realizatorul TV Aristide Buhoiu.Sunt simple nume şi date care dau însăo identitate aparte unei vechi instituţii, o definescca un spaţiu în care s-a scris, timp de a-proape un sfert de mileniu, istoria oraşului.Note:1. I.Stratan, I.Muntean, Monumente istoricebisericeşti din Lugoj, Editura Mitropoliei Banatului,Timişoara, 1981, pg.81.2. Radosav Doru, Cultură şi umanism în Banat,Editura de Vest, Timişoara, 2003, pg.91.3. P.Radu, D.Onciulescu, Contribuţii la istoriaînvăţământului din Banat până la 1800, EdituraLitera, Bucureşti, 1977, pg.277.4. Nicolae Stoica de Haţeg, Cronica Banatului,Sudiu şi ediţie de D.Mioc, Bucureşti, 1969, pg.190.5. Gh. Luchescu, V.Muntean, V.Lăzărescu, Spiritualitatelugojeană, Timişoara, 1994, pg.54.6. I.Stratan, I.Muntean, op. cit, pg.91.7. Gh.Luchescu, V.Muntean, V.Lăzărescu, op. cit,pg.62.8. I.Stratan, V.Muntean, op. cit, pg.82-91.9. Vezi Anuarul Şcolii generale nr. 3 din Lugoj,jud.Timiş, pe anul şcolar 1969-1970, prof. RodicaPrecup, Intreprinderea Poligrafică Banat, UnitateaLugoj, 1970.10. P.Radu, D.Onciulescu, op.cit, pg.135.11. Anuarul Şcolii generale nr.3… pe anul 1969-1970, pg.10.12. I.Stratan, V.Muntean, op.cit, pg.91.13. Anuarul Şcolii generale nr.3… pe anul 1969-1970, pg.10.14. Arhiva Şcolii cu clasele I-VIII nr.3 Lugoj, fondcataloage şcolare.15. Vechea denumire a străzilor conform: HeinrichLay, Denumirea străzilor lugojene din cele mai vechitimpuri până în present, Timişoara, 2007.16. V.V. Delamarina, Ăl mai tare om din lume, Ed.Facla,Timişoara,1972, pg.93.17. Filaret Barbu, Partitura unei vieţi, Ed. Facla,Timişoara,1976, pg.15.18. V.V. Delamarina, op.cit, pg.93.19. Gh.Luchescu, Lugojul cultural artistic, Timişoara,1975, pg.17.20. Filaret Barbu, op.cit.21. ”Drapelul”, Lugoj, 1901, nr.78, din 28 IX/12 X.22. P.Oallde, Lupta pentru limbă românească înBanat, Editura Facla, Timişoara, pg.103.Constantin BuiciucIon Oprişor:Strigăt în ToamnăPoetul lugojean Ion Oprişor ne surprindecu fiecare nou volum apărut.În Strigăt în Toamnă (EdituraNagard Lugoj, 2010) versurile sunt epuratede orice zgură socială, conjuncturală,şi se înalţă discret, dar sigur, la cota înaltă alirismului elegiac, deşi tonul este, mai degrabă,discret, confesiv, emis cu un consecventglas şoptit. Poezia răzbeşte, cu izvoarelimpezi, din cuvinte, depăşind elegant, dezinvolt,toate imperfecţiunile, toate asonanţelecare sfidează tirania rimei. Viaţa poetului sedesfăşoară, intim, sub eternitate, eul liric fiindmereu conştient de nimicnicia noastră pământeană:“Stau prins în taină şi ascult,/ Defericire inima cum saltă/ Şi vrea să-mi spunăce ştiam demult/ Căci viaţa pe pământ e doaro haltă”. (p. 6). În efemera noastră existenţă,singurul reper care se prelungeşte spre eternitateeste iubirea. Chipul iubirii este Edenul,cu fericirea lui rotundă, împlinită, feminină,spre care tinde fără întrerupere longilinul,penetrantul principiu masculin: „E tot Edenu-nchipul tău,/ Pe cap a pus o aripă de înger/Şi pe obraz lumini din curcubeu/ Grădină-itrupul ca un lujer.// Coloana infinitului,spre tine eu”. (p. 9). Treptat, iubirea, sentimentulputernic, modelator al existenţei, devenitadesea tiranic, dominator, acapareazăspaţiul liric al poetului nostru. Iubirea devinetoamnă, plină de nelinişti, de nesiguranţe, înaşteptarea iernii dătătoare de inevitabile, recidespărţiri: “Tu te cobori din toamnă frunză/Tăcută ca o aripă de flutur,/ La margineapădurii lumina pâlpâie confuză/ Un mic spectacol,cu umbre ce se scutur.” (p. 16). Alteori,toamna devine “de vis, tăcută frunză”,care, deşi are un sens descendent, menţineo vitalitate discretă, alunecând pe “chip frumosde fată” (p. 19). Se produce o mutaţieexistentă şi în romantism, curent din caredescinde, dezinvolt, şi poetul nostru, ignorândcu nonşalanţă cuceririle poetice româneştidin ultima parte a secolului XX şi de laînceputul mileniului trei. Natura nu mai estecadru al iubirii, cum ne-au obişnuit mulţi romantici,ci este chiar iubirea, este chiar puterniculsentiment, cum ne-au obişnuit maipuţini romantici. Se produce, firesc, aproapepe neobservate, osmoza sentiment – natură,elemente ale cadrului devenind întrupări alesentimentului, în care astralitatea şi terestrialitateaparadisiacă pot comunica permanent:“Cu tine mă aflu/ pe o apă liniştită./ O picăturădintr-o stea/ a căzut în faţa noastră,/ luminândun câmp cu sânzâiene./ Podul de lumină,/ne trimite spre malul/ de unde putem săculegem/ un braţ de iubiri colorate,/ de pecare polenul/ încă nu s-a scuturat./ Suntemprinşi de tăceri./ Da…acesta este câmpul,/Pe care încă nu l-am cules”. (p. 22). Ne reţin,inevitabil, atenţia iubirile de pe care nus-a scuturat polenul. Iubirile încă fertile nedomină şi nu putem spune că nu este aşa.Poetul nu scapă ocazia de a pune sentimentulsub zodia atotputernică a timpului: “Acopărclepsidra, mă simt ca-n Olimp/ Zeiţaiubirii ne plânge şi geme/ Păgânul timp, nimenispre el,/ Şoptind să ne cheme”. (p.23).Pentru că iubirea dăinuie, prin semnele ei,prin urmele trasate delicat, dar adânc, învingândtimpul: ”Câte-o dată,/ Vreau să disparîn neant/ Să-ţi las oglinda fardată,/ Cu aripialbastre şi ochi de amant.// Pe ramă să curgăgablonzuri/ Şi lângă ea, o casetă cu amintiri/În colţuri trei aripi de fluturi/ Pe pat, o cuverturăcu trăiri”. (p. 26).Decorul bacovian - iarnă, toamnătârzie - se transformă consecventîn sentimente profunde, înipostaze triste ale iubirii. Iarna, prin răcealaei, este despărţirea: „În suflet se flutură batiste,/Când nourii plăpânzi încep să cearnă”.(p. 29). “Fulgii înlăcrimaţi”, reci, mereucăzând, sunt de-a dreptul lacrimile despărţirii.Iar stropii de ploaie sunt ochi căzuţi.Toamna, despărţirea ia forma frunzelor căzătoare.Ca şi fulgii iernii, frunzele au sens descendent.Ele se despart de crengi, pun spaţiiledespărţirii între fiinţe: “Ca un potir cu mirde fericire/ Şi frunzele ce cad în toamnă,/Purtarea ta începe să mă mire/ ca o minunedin Pompei, frumoasă doamnă.// În ochistrăbate cu săgeţi lumina/ Şi chipul strălucindca din vitralii,/ Eu cern din frumuseţea tagrădina/ Şi scutur frunze, triste funeralii”.(p. 36). Se produce un transfer din toamnă(“frunzele ce cad”), în interior (“scutur frunze”),în contextul iubirii nesigure, dătătoarede îndoieli, de îngrijorări mergând până laangoase. Toamnele sunt târzii, intrând dejaîn iarnă, culorile sunt reduse la elementaritate,alb şi negru, din care se va sintetiza cenuşiuldespărţirii, iar vântul, asociat cu timpul, unvânt bătând numai într-o singură direcţie,devine şi el, oarecum surprinzător, agent alseparării: „Misteriosul vânt, la margine detimp,/ Face hotar între mine şi ea” (p. 40).Uneori, nemeritat de rar, răzbate fericireasentimentului împlinit, întrupată în strălucitoareavară, în exuberanţa vitalistă a naturii,pe linie eminesciană: “Am plâns de fericire/În vara dulce/ Simţind aroma florilor din fân/Adăpostind polenul pe la gene,/ Coroane-npăr cu mii de sânzâiene./ De fericire-amplâns/ Când am văzut în ochi/ Şi pe la gene,/Sclipind tot soarele din râu/ Şi pe obraji, frumoşiimaci/ Ai lanului de grâu”. (p. 53). Darşi această împlinire, în puternicul anotimpal mijlocului anului, se dovedeşte a fi efemeră:“Grăbitul timp nătâng/ Toamnă şi frunze-nunduire/ Plâng”. (p. 53). Într-o târzieartă poetică, apare explicaţia convocării lumiiastrale, pe linie, iarăşi romantică: “De ce sevăd lacrimi/ atunci când îţi cânt/ Iubire cupatimi,/ Şi cerul cu stele/ Înfipt în pământ?”(p. 69). Poet al avânturilor romantice, IonOprişor se resemnează, cu un pesimismcontrolat, la fel ca romanticii. Sentimentulsău avântat ajunge pe o curbă descendentă,dar acest lucru este receptat cu deplin calm,cu o voluptatea dătătoare de noi speranţe.Banat, anul VIII, nr. 4, 2011

Banat21Mircea PoraOamenii simpli...Mă aflu cu soţia, într-o locaţie,de fapt, o expoziţie de pictură,dedicată “omului simplu”… privitde-a lungul istoriei, traversând epoci, orânduiri,sisteme sociale. În sala numărul 1, reţineatenţia publicului, pânza intitulată “Perechede oameni simpli de pe vremea tracilor“.Partenerii de viaţă, atât de îndepărtaţi de noi,sunt stranii, el având oarecari apropieri cuurangutanii, ea, cu ursoaicele, să zicem, dinmunţii Bucegi. În sala numărul 2, cu o plăcutălumină, amatorii de rafinamente estetice, sedelectează prioritar,cu o pereche de oamenisimpli de pe vremea pecenegilor. Cuplul eceva mai rasat, în sensul că cei doi nu par a fidirect din pădure, ci doar de la marginea ei. Însălile următoare, de la 3 la 15, ca numerotare,oameni simpli cu grămada, acoperind, e vorbade noi, de români, intervalul de timp secolul12 până la 1945. Bărbaţii, pentru a fi rezumativi,cu bărbi, maxilare cabaline, păr stil claie,femeile cu ochi mici, frunţi înguste, expresiide întunecime pe chip. Ca şi îndeletniciri, nespune ghida, toţi cei pe care-i privim au fostpăstori, cosaşi, încărcători, lăptari, lăptărese,bucătari, bucătărese, etc. Niciunul dintre ei,însă, precizează ghida, nu şi-a depăşit condiţia,altfel zis n-a prestat munci pentru carenu era calificat. Continuăm, străbătând altesăli, să privim chipuri de oameni simpli, peintervalul de timp 1945 şi până azi. Fizionomiilenu mai sunt chiar atât de păduratice,de încruntate, de lipsite de perspectiva luminării,dar degajă, totuşi, “un ceva“, care sugereazăfrustrare, brutalitate, tupeu. Tot ghidane spune, că în societatea nouă, imediat postbelică,unii dintre aceştia, spre exemplu, dinpaznici de animale au devenit, pe la închisori,paznici de oameni, ţinându-şi prizonierii anişi ani de zile la respect, cu înjurătura, înjosirea,la nevoie pumnii şi chiar mai mult. (Ase citi pentru informaţii detaliate “Închisoareanoastră cea de toate zilele“, de Ioan Ioanid).Alţii, aproximativ la acelaşi nivel de simplism,ceva mai norocoşi, s-au trezit, pestenoapte, colonei, generali, în mecanismele demenţinere a noii ordini, armată şi securitate,dar au fost şi nenumărate cazuri când batalioanede semianalfabeţi au devenit directoride întreprinderi, de şcoli, de instituţii culturale,şefi de birouri, informatori, profesori pela diverse şcoli cu profil politic. E uşor deintuit, căci, folosindu-ne de pretextul uneiexpoziţii, dorim, în fond, să sugerăm, prinultimele rânduri, neguroasele epoci “Dej” şi“Ceauşescu”, când, utilizându-se rezervaimensă de oameni simpli din România, toatefireştile rânduieli interbelice au fost date pestecap... Cum stau lucrurile acum, cine se află lacârma ţării...? O spunem, fără ezitare, tot oamenisufleteşte simpli, fără conştiinţă civică,în primul rând, cărora spoiala de şcoli făcutenu le-a ajutat şi nu le ajută la nimic... Să neimaginăm că un om rudimentar contemporan(din 5 în 5 minute pot fi văzuţi pe televizoare),cum, necum, ajunge la bani... Va folosi el părţidin avuţie pentru a cumpăra manuscrise rare,arătate publicului, va plăti mari instrumentiştisă concerteze la noi, va finanţa transporturide marmoră, chiar de la Paros sau Cararra,pentru ridicarea vreunui monument?... Hai,să fim serioşi!... În ce ţară trăim?... Omulprimitiv cu bani, de aici, primitivelul nostru,întâi şi întâi îşi va trage o vilă, cu 15 camere, 5băi şi tot atâtea toalete (cu biblioteca va stamai prost), apoi se va învrednici de o straşnicămaşină, poate chiar mai multe, după care,an de an, va tulbura cu grohăiturie lui şi alefamiliei, Coasta de Azur, Dubaiul, cine ştiece insule gemând de plante şi animale ciudate.Se crede cumva că mitocanul, în zbaterilelui, se va opri aici?... Nici vorbă!... Creaturanoastră, într-un total dispreţ al bunului simţ,vrea să existe şi în planul public..., astfel vaîncepe să apară la televizor, fotografiat fi-vaprin reviste, difuzat de radio, cum ţine teorii,pune diagnostice, folosind cinzeci de cuvintedin cele o sută pe care le ştie... Apoi clientul,pacientul nostru (din nefericire, pacienţii noştri),se va lupta să ajungă secretar de stat, ministru,parlamentar, europarlamentar, şi, de ce nu,chiar preşedinte al ţării!... Fraţilor, consecinţelese văd. În încheiere, tot respectul pentru omulsimplu ce-şi vede onest de treburile lui.P.S. Uitându-mă în jur, la rânduielile actuale,îţi vine să priveşti adânc în istorie şi săstrigi...: ”Să reapară din nou Paşa de Dolj!”...Adina GhişaMarin Preda la debut. Contextul anilor ’40– Mentori, iniţiatori, întâlniri esenţiale –Marin format din tineri – niciunul nuare mai mult de 21 de ani – marcaţi de faptulcă îşi trăiseră adolescenţa într-un climat deinstabilitate şi nesiguranţă politică (dictaturaregelui Carol al-II-lea, statul naţional legionar,„rebeliunea legionară”, instaurarea dictaturiimilitare). Lumea în care s-au format nu a fostcea mai bună dintre lumile posibile 1 , fapt ce explicăatitudinea noncomformistă, de continuăcontestare a ordinii lumii în care trăiesc.Mulţi dintre ei, la fel ca Marin Preda, au o origineumilă (Geo Dumitrescu, Dimitrie Stelaru,Constant Tonegaru, Sergiu Filerot, Ion Caraion)şi au avut de îndurat dificultăţi materiale.Speră toţi într-o lume mai bună, sunt atraşide poziţiile stângii, dar nu atât de mult ca „poetulde la Statistică” (Ştefan Popescu - pe careîn Viaţa ca o pradă tinerii îl ironizează) sauMiron Radu Paraschivescu, care sunt comunişti2 . Din punctul de vedere al tânărului Preda,nu primează ca importanţă orientarea politicăa grupului la care aderă. Recent venitîn Bucureşti, scriitorul nu îşi formase convingeriferme privind o opţiune politică sau alta.Interesul său venea mai mult din curiozitateaspecifică vârstei. „Politica pentru mine nu făceaparte din valorile absolute” 3 : „Stânga,dreapta, erau pentru mine noţiuni necunoscuteîn orientarea politică a cuiva”. 4 Ceea ce conteazăpentru Marin Preda este sentimentul a-partenenţei la un grup în cadrul căruia se simtevalorizat ca viitor scriitor chiar de către liderul„albatrosiştilor”, Geo Dumitrescu. În cartealui Ion Biberi 5 , Geo Dumitrescu este incluspe lista oamenilor care, în 1945, defineau„noua lume”: Geoge Enescu, Mihail Sadoveanu,Tudor Arghezi, Dimitrie Gusti, P. P. Negulescu,Lucreţiu Pătrăşcanu, Mihail Ralea,Tudor Vianu, Alice Voinescu, Al. Rosetti, FelixAderca, I. D. Gherea, K. H. Zambaccian, BasilMunteanu, Petre Pandrea, Ion Sava, PetreComarnescu. 6 Declaraţia lui poate fi pusă înlegătură cu spiritul de frondă, noncomformist,al grupării de la „Albatros”: „Despre mineşi despre camarazii mei de vârstă şi poezie,împreună cu care am început aceastăscandaloasă şi, cred, scurtă epocă literară(vezi “Albatros”, 1941) am impresia că se poatevorbi despre prima generaţie de la mahalaleşi de la ţară, care refuză să se absoarbăîn burghezie şi care, devenită obiect de calificări„intelectuale”, rămâne cu cinism la condiţiaclasei originare. Suntem o generaţie fărădascăli şi fără părinţi spirituali. Ne caracterizeazărevolta, ura împotriva formelor, negativismul.Detestăm, umăr la umăr, literaturaşi manualele de istorie naţională.” 7 În acestspirit al stimulării revoltei îşi însufleţeşte GeoDumitrescu confraţii în toamna anului 1942,când se încearcă publicarea unei noi reviste„Gândul nostru” (apărută în număr unic) încadrul căreia activa fosta echipă redacţionalăa „Albatrosului” 8 . Deloc surprinzător, revistae deschisă de un articol-editorial intitulat Protest,în care echipa editorială îşi asumă statutulde „negativişti”. Efectele acestui tip de atitudinenu întârzie să apară. Revista e suprimatăprintr-un comunicat oficial. Unul dintremembrii grupului, Sergiu Filerot, era la aceadată în închisoarea Malmaison. Momentule evocat într-un episod din Viaţa ca o pradă:„Am fost toţi şi l-am văzut la Malmaison, pePlevnei, dar nu înăuntru ci din stradă. A a-părut după gratii, care dădeau chiar spre trotuar,cu figura lui grasă, vesel, cu ochelari,ţinându-se cu mâinile de barele de fier./ - Cefaceţi, bă? ne-a zis.” 9Sergiu Filerot, „bancherul grupului” 10 ,secretar administrativ al Tiparului universitar,publicase volumul de poeme antiguvernamentaleOm, fără a primi viza Cenzurii Militarea Presei. După difuzarea cărţii, autorula fost arestat şi condamnat la moarte. Grupulprietenilor săi de la fostul „Albatros” - printrecare şi Marin Preda - asistă neputincios în salade judecată la pronunţarea sentinţei. Suntsolidari cu prietenul lor, faţă de soarta căruiase simt într-un fel răspunzători, căci Filerotsuferă repercusiunile unui tip de atitudine lacare se raliaseră toţi: „Adică cum? Filerot vafi omorât, împuşcat? De ce? El? Pentru ce?Era printre noi făcea parte din viaţa noastră,de ce să fie el împuşcat? Atunci trebuia săfim toţi împuşcaţi, tot grupul!”. 11 Ulterioraflăm că poetului Sergiu Filerot i se va comutapedeapsa cu moartea în muncă silnicăpe viaţă.Preda e asimilat din mers(2)de membrii unui anturaj literarLocul de start al marelui prozatorva fi ziarul „Timpul”, unde ajungesă fie angajat tot prin intervenţialui Geo Dumitrescu. Marin Preda îi are dreptcolegi pe foştii „albatrosişti” Virgil Untaru/Ierunca şi Marin Sârbulescu. Redacţia avea unredactor şef (Mircea Grigorescu), un secretar(Ştefan Roll) şi pe Miron Radu Paraschivescualcătuitor al paginii literare a ziarului„Popasuri”. De asemenea, la redacţie mai lucreazăca redactor un tânăr de viitor, StelianDiaconescu, care se va consacra sub numelede Ion Caraion 12 . În Istoria secretă a literaturiiromâne, Cornel Ungureanu subliniază semnificaţiafaptului că Marin Preda va debuta cusprijinul lui Miron Radu Paraschivescu: „Anii’40, ’50, ’60, ’70 ai literaturii române devin deosebitde expresivi, dacă insistăm asupra deveniriipatrulaterului Miron Radu Paraschivescu- Ion Caraion - Geo Dumitrescu - Marin Preda.Sunt oameni ai stângii cu o evoluţie abruptă.(…) Liderul junilor este Miron Radu Paraschivescu.Este intelectual verificat în bătăliilestângii, prieten cu şefi comunişti, cu ziarişticare primeau uneori, stipendii moscovite.(…) E vedetă la revista „Era nouă”(1936 ). Este in anii ’30 un om al subteranei.El îl va descoperi pe Marin Preda.” 13La începutul anilor ’40, în Româniamişcarea de stânga exercită o influenţă limitatăasupra intelectualilor. 14 Vladimir Tismăneanusubliniază faptul că în perioada interbelică„stânga era departe de a fi o forţăintelectuală şi socială semnificativă în cadrulculturii politice tradiţionale, dominată dePartidul Naţional Liberal şi de cel NaţionalŢărănesc.” 15 Tinerii şi intelectualii care se apropiede mişcarea de stânga (într-o perioadă încare P.C.R. este în ilegalitate din 1921), fie cădevin membri activi, fie că rămân la statutulde simpatizanţi, sunt motivaţi de speranţa într-olume mai bună. Vladimir Tismăneanu îl citeazăîn acest sens pe Belu Zilber: „Puţinii careveneau spre noi erau mânaţi de cele mai variatemotive, de la simplă curiozitate (în privinţa)unei organizaţii misterioase glorificatăde partizani şi blestemată de duşmani, pânăla intelectuali convinşi că acolo sunt adunaţireprezentanţii pe pământ ai unui viitor fericit.”16 . Pe de altă parte, mulţi tineri aspiraula noi idei necorupte, catartice, la modele noişi pure „scriitori precum André Malraux, RomainRolland şi André Gide erau la fel de popularila Bucureşti în anii 30 ca şi la Paris,Praga sau Barcelona . 17 După 1933, prin mânuireaabilă a simbolurilor antifasciste, P.C.R.-ul a reuşit să stabilească legături cu câţiva intelectualiromâni cu înclinaţii către stânga,(C. I. Parhon, Mihai Ralea, Petru Groza) în ciudafaptului că era o formaţiune periferică. 18Analizând evoluţia P.C.R. în perioada interbelică(în special între anii 1931-1944), VladimirTismăneanu vorbeşte despre generaţia comuniştiloridealişti –„antifascişti stalinişti” -formată nu din oportunişti, ci din credincioşinaivi care îşi asumă în totalitate indicaţiilelui Stalin cu privire la solidaritatea proletarăconform căreia: „U.R.S.S. reprezintă baza mişcăriirevoluţionare mondiale”… 19 Judecânddupă însemnările pe care le face Miron RaduParaschivescu în 1940, poate fi încadrat grupuluimai sus menţionat: „Nu cred că tot cee în Rusia lui Stalin e «cel mai bun», dar esteneapărat cel mai bun din punct de vederesocial, în comparaţie cu restul lumii. (…)…dacă nu suntem capabili să facem noi, lanoi acasă, această revoluţie socialistă, să contribuimmăcar la cea rusească aşa cum putem,adică făcând industria uşoară, făcând aceaartă pe care U.R.S.S. n-o are. E, cred, singuradatorie adevărată a omului de litere şi dearte, după ce, bineînţeles, s-a descoperit peel însuşi.(…) Eu, unul, n-am să spun niciuncuvânt rău împotriva U.R.S.S.-ului.” 20Debutul lui Marin Preda în 1942 nu estrăin – prin jocul circumstanţelor – de o numităpreocupare a mişcării de stânga 21 . Revistacomunistă „Era nouă” elogia în 1936 colectivizareaagriculturii ca moment nodal alinstalării regimului sovietic, prezentând ca oimensă realizare gruparea ţăranilor în gospodăriicolective şi lichidarea ultimelor resturiexploatatoare de la sate. 22 Reportajele despreţărani pe care Miron Radu Paraschivescu lepublică în ziarul „Timpul” tratează problemaprin prisma revoltei, rupturii sau a schimbăriiordinii existente. Ţăranii trebuie să fie altfeliar literatura viitorului trebuie să-i prezinte într-olumină nouă. 23Lectura schiţei Pârlitu’ constituieo revelaţie în mai multe sensuri.Pe de o parte vine în întâmpinareainteresului pe care îl are Miron Radu Paraschivescufaţă de psihologia ţăranului. Pe de altăparte, va pecetlui apropierea lui de Marin Preda.Faptul că devine mentorul tânărului scriitor,nu rezultă doar din necesitatea poetului saupublicistului de a găsi răspunsuri. Marin RaduParaschivescu, la fel ca şi Geo Dumitrescu arevocaţia şi plăcerea de descoperi talente noi.Certitudinea unei descoperiri de acest fel eevidentă într-un episod evocat de către MarinPreda în Viaţa ca o pradă. În prezenţa unuimic cerc al foştilor „albatrosişti” (Geo Dumitrescu,Marin Sârbulescu, Tiberiu Tretinescu),schiţa lui Marin Preda e citită în „interpretarea”lui Miron Radu Paraschivescu, care,entuziasmat şi fără ezitare, rosteşte cuvintelepe care tânărul scriitor dorea să le audă dinmomentul sosirii lui în Bucureşti: „Domnule,îmi spuse, debutezi. Scrie! Dar tot aşa de-astea[…]. Să nu scrii altele, cel puţin o vreme,mă avertiză el. Mai târziu lărgeşti aria, tepriveşte, dar pentru început e bine aşa, să teţii de acest filon.” 24 Însemnările lui Miron RaduParaschivescu din Jurnalul unui cobai confirmăşi completează părerea acestuia desprescriitorul Marin Preda: „Îl citeam pe Marin Predacare e un geniu elementar […] şi mă simţeamumilit. Raporturile pe care el le stabileşteîntre lucruri şi lume sunt grave, simple şiprimordiale. […] Cum spunea foarte bine MirceaGrigorescu, Marin Preda n-are predecesor.El e generaţia spontanee.” 25Marin Preda debutează în ziarul „Timpul”(aprilie1942) cu schiţa Pârlitu’, momentevocat într-una dintre cele mai patetice paginidin Viaţa ca o pradă. Iniţiatorul e MironRadu Paraschivescu, maeştrii de ceremoniisunt Geo Dumitrescu şi Dimitrie Stelaru, debutule aidoma unui act de investitură. 26 Paginidin Viaţa ca o pradă şi Jurnalul unui cobaine ajută să înţelegem natura specială a influenţeipe care Miron Radu Paraschivescu oare asupra foştior „albatrosişti”. Tinerii scriitori(Virgil Untaru, Tiberiu Tretinescu, DumitruBărbulescu) recunosc în el un „şef de şcoală”27 , lucru care-l bucură. Se află pe aceeaşilungime de undă mai ales cu Geo Dumitrescu,în care mărturiseşte că se recunoaşte.Indiferent de opţiunile ulterioare care potsuda sau destrăma prietenii literare, Marin Preda,Miron Radu Paraschivescu, Geo Dumitrescu,Ion Caraion şi ceilalţi tineri scriitori ceau gravitat în jurul „Albatrosului” şi al ziarului„Timpul” rămân uniţi prin apartenenţa lor lao generaţie marcată de efectele războiului.Destinul literar al lui Marin Preda – spre deosebirede cel al unor colegi de generaţie – afost patronat de o zodie norocoasă care l-aferit de marile accidente ce pot obstrucţionacariera unui scriitor: detenţia (cazul lui IonCaraion, sau Constant Tonegaru), exilul (VirgilIerunca) sau izgonirea, chiar şi vremelnică,din literatură. Noncomformismul tinerilorscriitori din ilegalitate, arhitecţi idealişti ai u-topiei, devine indezirabil în regimul comunisttotalitar care respinge orice abatere de la normă.Geo Dumitrescu, Ion Caraion, DimitrieStelaru, Dinu Pillat şi alţii vor reveni în peisajulvieţii literare după 1964, marcaţi de sentimentulfrustrării.Note:1cf. Al Cerna-Rădulescu, Ultima invazie, Bucureşti,Editura Eminescu, 1996, p.11.2cf. Mihai Ungheanu, Vocaţie şi aspiraţie,Timişoara,Editura. Amarcord, 2002, p.18.3Marin Preda, Viaţa ca o pradă, Bucureşti, Editura.Albatros, Bucureşti, 1977, p.101.4Idem, ibidem, p.254.5Ion Biberi, Lumea de mâine,Bucureşti, Ed. Forum,1945p.233.6cf. Cornel Ungureanu, Istoria secretă a literaturiiromâne, Braşov, Ed.Aula, 2007, p.268.7cf. Mihai Ungheanu, op. cit., p.19.89Cf. Sergiu Filerot, Reîntâlnir,i Bucureşti, EdituraCartea Românească, 1985, p.51.10.Marin Preda, Viaţa ca o pradă ,Bucureşti, Editura.Albatros, 1977, p.297.11cf. Mihai Ungheanu, op. cit., p.16.12Marin Preda, op. cit., p.29913cf. Mihai Ungheanu, Vocaţie şi apiraţie ,Timişoara,Editura .Amarcord, 2002, p.18.14Cornel Ungureanu, Istoria secretă a literaturiiromâne, Braşov, Editura Aula, 2007, p.265.15cf. Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentrueternitate. O istorie politică a comunismului românesc, Bucureşti, Editura, Polirom, 2005, p.98.16Vladimir Tismăneanu, Fantoma lui Gheorghiu-Dej, Bucureşti, Ed. Univers, 1995, p.27.17Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate.O istorie politică a comunismului românesc, p.98.18Idem, ibidem, p.84.19cf. Idem ,Ibidem, p.99.20Idem, Ibid., p.96.21Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai,Cluj, Editura, Dacia, Cluj, 1994, p.154.22cf. Cornel Ungureanu, op. cit., p.265.23cf. Zigu Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptăromânească, Bucureşti, Editura Fundaţiei CulturaleRomâne, 1995, p.28.24cf. Cornel Ungureanu, op. cit., p.266.25Marin Preda, op. cit., p.291.26.Miron Radu Paraschivescu, op. cit, p.145.27cf. Cornel Ungureanu, op. cit., p.265.28Miron Radu Paraschivescu, op, cit., p.132.Banat, anul VIII, nr. 4, 2011

22BanatAlexandruDoroghiRecidiva unui tandemIată că permanenţa ineditului, de carevorbeam cu prilejul vernisajului Salonului“Bucuria” din luna februarie aanului curent, se confirmă prin expoziţia de picturăşi sculptură a artiştilor Elicondiu Iovan şiMarius Bacriu-Petrescu, ultimul dintre ei fiindproaspăt susţinător a tezei de doctorat în cadrulUniversităţii de Vest din Timişoara, Facultateade Arte Plastice. Este pentru a doua oarăcând aceşti artişti, cunoscuţi atât în spaţiulexpoziţional bănăţean, cât şi în cel naţional şiinternaţional, expun, în ambianţa primitoare aGaleriei “Pro Arte” din Lugoj, un “tandem” (remarcaîi aparţine publicistului şi scriitoruluiCristian Ghinea), ce revine în faţa publiculuilugojan cu o nouă viziune artistică a unor temeşi motive ce se regăsesc în creaţiile anterioare.Astfel, Elicondiu Iovan, fidel tematicii nuduluifeminin, prezintă un set de lucrări realizateîntr-o tehnică mixtă, în care predominănuanţele de acrilic picurate pe pânză, în combinaţiecu elementele specifice graficii, ce contureazăvoluptatea nudului dintr-o perspectivaposterioară, şi nu numai, accentuând, prinaceasta, noua modalitate de exprimare plastică,ideea enigmaticului feminin. Este o tehnicăprin care artistul încearcă să transfere e-moţia din actul creator, într-o posibilă şi perceptibilămişcare, depăşind, astfel, condiţia staticului,o mişcare transformată în acţiune, caredevine, în ultimă instanţă, comunicare, ocomunicare ce doreşte să familiarizeze publiculreceptor cu demersul lui Elicondiu Iovande a-şi sonda propriul eu artistic. Totodată,traiectele de culoare se întretaie într-o ameţitoaremişcare spaţială, angajează relaţii armonice,dezvoltă un discurs cromatic în consonanţăcu structura sufletească specifică femininului,în timp ce suprafaţa pânzei dă senzaţianemărginirii, eliminând, în acest fel, posibilitateafixării într-un cadru imobil, a discursuluipictural. Se simte adierea suflului celuimai important reprezentant al picturii gestuale,Jackson Pollok, cu menţiunea că ea se constituiedoar ca punct de pornire într-un demersde tehnică picturală, şi nicidecum din punctde vedere al unei viziuni artistice specificeunui plastician care trăieşte cu onestitate şisinceritate dezarmantă actul creativ în sine.Lucrările lui Marius Bacriu-Petrescu seraportează la o tematică variată, ce însumeazăo serie de motive specifice unui stil propriude complementare a acestora, în structuralitateamaterialului, prin actul sculpturii. Regăsimîn aceste sculpturi motive ale: coloaneiîn care structurile de repetiţie contribuie la percepereaunei anumite logici vizuale a cărei substanţăspecifică se regăseşte în claritate şi simplitate,prin utilizarea golului inert specific formelorde sculptură pe spaleţi; zborului ca formăde manifestare spirituală într-un spaţiu încare liniştea şi calmul sunt atributele specificestării de plutire ascensională; densităţilor polarizate,în care emergenţa eului artistic joacăun rol esenţial; refugiilor în materie, ca locuride meditaţie, de renaştere şi reconversie spirituală;străpungerilor şi reliefurilor ca pasajede trecere, de parcursuri sinuoase în actul creativ;ferestrelor, ca modalităţi de dechidere spreaer şi lumină, de introspecţie in lumea euluipropriu; ofensivelor aeriene şi ale construcţiilorpentru aer, în care descoperim atributeleverticalităţii ca simbol de ascensiune şi progres,de metamorfozare a condiţiei umane a-flată pe drumul devenirii sale; golurilor şi fluctuaţiilorplinurilor, în care percepem un echilibrucreat de structura materialului şi de vibraţiafronturilor de aer ce eliberează armoniisonore abia perceptibile. Structurile de repetiţie,ca de altfel şi cantitativul ca fenomen, unitateaelementelor, succesiunea pe orizontalăsau verticală, permanenţa schimburilor dintresubstanţă şi energie, reconsiderarea structurilormateriale, echilibrarea armonioasă reprezintătot atâtea atribute ale unor semnificaţiisimbolice înglobate într-un mesaj artistic cese doreşte a fi perceput dintr-o perspectivă spiritualămenită să faciliteze legătura dintre artistşi publicul receptor.Deşi, în aparenţă, diferite prin tematică,există în lucrările celordoi artişti o anumită conexiune,o unitate dată de dinamica interioară ce serăsfrânge, în mod benefic, în mesajul artisticpropus receptorului vizual, o posibilă formăde dialogare spirituală.Adelina Hora„Am conştiinţa că m-am străduit din răsputeri,timp de peste 40 de ani, să contribui la aura delocalitate culturală de frunte din Banat, pentru Făget”Domnul Ion Căliman apare foartedestins, într-o sâmbătă, spre prânz,îl însoţesc la pâine, apoi îl aşteptîn faţa vechii primării, până se întoarce de acasă.Reapare în 5 minute, cu două cărţi la subraţ,o imagine obişnuită a domnului Căliman, încăde pe când îmi era profesor şi diriginte la liceu.Mergem la o cofetărie, alegem o masă înaer liber, la soare. E abia început de primăvară,sâmbăta dinaintea Sfintelor Paşti, aşa căprofităm de fiecare rază.Adelina Hora: Spuneaţi că dragostea,înclinaţia pentru folclor o aveţi datorită buniciidumneavoastră, care, mic fiind, vă delectacu legende şi poveşti bătrâneşti. Dar dragosteapentru poezie cum aţi descoperit-o? Cinev-a descoperit talentul?Ion Căliman: Cred că mi l-am descoperitla prima tentaţie a iubirii. Aceasta se întâmplape la 12 ani, când am compilat versuride Eminescu, făcând dedicaţii unor colege,fete din copilăria mea. Apoi, la liceul dinFăget, am continuat să scriu, fapt pe care-lfăceau şi alţi colegi, iar acest interes al nostrupentru literatură, artă şi frumos l-a determinatpe profesorul de limba şi literatura română,Dumitru Iliescu, să întemeieze pentrunoi un cerc literar. Era prin februarie 1964 şiţin minte că mie mi-au revenit sarcini în conducereacercului, cât şi responsabilităţi în coordonareagazetei de perete a cercului literar.Dar în liceu au existat tentative creatoare dinpartea unor elevi încă înainte de acest an.Mi-i amintesc pe Vasile Lupulescu, PuiuIsari, Petru Frâncu, Doru Buneanu, NicolaeNăstase, Horia Gana. Împreună, am întreţinut,timp de doi ani, gazeta literară a liceului,pe care trebuia să o primenim tot la două săptămâni,şi să avem mare grijă, deoarece profesorulnostru era foarte exigent la „ieşirile”noastre literare în public. Apoi am luat legăturacu scriitori adevăraţi, precum SorinTitel, Iosif Lupulescu, care mi-au deschis înţelegereacătre tărâmul mirific al ficţiunii, almetaforei, şi, desigur, al artei literare în general.Au urmat timidele tentative de publicarea creaţiilor poetice, cât şi corespondenţe cu diferiteziare şi reviste, dintre care îmi amintesc“Drapelul roşu”, “Orizont”, ambele dinTimişoara, de “Scânteia Tineretului”, “Albina”şi altele, din Bucureşti. Desigur, în acestereviste am şi debutat cu poezie în anii 1967-1968. A urmat apoi activitatea entuziastă, inclusivîn domeniul poeziei şi literaturii, susţinutăîn cadrul Cenaclului Literar “VictorVlad Delamarina”, devenit ulterior “GeorgeGârda”, înfiinţat în 6 octombrie 1967, pe lângăCasa Raională de Cultură din Făget.A. H.: Aţi făcut din micul orăşel de peBega un centru cultural de referinţă al regiunii.Aici se află inclusiv sediul AsociaţieiScriitorilor în Grai Bănăţean. Nu aţi regretatniciodată că aţi rămas în Făget?I. C.: Trebuie să recunosc că da, maiales în momentele în care înregistram, la multelemele activităţi, nereuşite, neînţelegeri şirăutăţi din partea celor din jur. Am trecut întotdeaunapeste acestea, cu gândul că existăundeva o recompensă, pe care, însă, n-am aşteptat-oniciodată, dar nici nu am primit-o.M-aş bucura dacă aceasta s-ar oglindi în preţuireatinerilor, pe care i-am îndrumat profesionalpentru literatură, artă şi frumos, pentrupoezie. Am conştiinţa împăcată că m-amstrăduit din răsputeri, timp de peste 40 de ani,să contribui la aura de localitate culturală defrunte din Banat, pentru Făget…A. H.: Cu multe sacrificii financiare,dar şi cu ajutorul unor oameni iubitori defolclor şi tradiţii, aţi reuşit să aduceţi revistala lumina tiparului de patru ori pe an,aceasta ajungând de la 8 la 48 de pagini,în prezent. Cum vă este răsplătit efortul?I. C.: Nu aştept nicio răsplată. Cea maimare bucurie este că se poate scrie simpluşi din suflet, şi că se poate publica şi în graiulbănăţean, care, prin naturaleţea, nuanţelesale şi prin specificitatea fonetismului său,are o însemnătate deosebită la îmbogăţirealimbii naţionale. Consider că este o datorieprofesională a dascălului de litere, pornitdintr-un sat al Banatului, în care dialectuleste la mare preţ, să continue să-l cinstească,să-l valorifice şi să-l promoveze sub toateformele, inclusiv cea tipărită.- Interviu cu scriitorul Ion Căliman -A. H.: Românii din toate colţurile lumiivă solicită revista. Pentru a aminti câtevaţări: Canada, Australia, SUA, Franţa, Serbia,Ungaria. Sunt românii de aici la fel deinteresaţi?I. C.: Da, mai ales cei proveniţi din mediulrural, care mai poartă încă o dragoste,aş putea spune, veche şi întemeietoare, pentrudulcele grai bănăţean. De altfel, am sesizatcă bănăţenii, chiar devenind orăşeni,nu-şi uită uşor graiul de acasă, pe care îlduc cu ei oriunde s-ar afla; fie întrebuinţându-lîn familie, cu cei dragi şi apropiaţi, fiepăstrându-l undeva, în suflet, cu nostalgie,pentru că, cred eu, îi reprezintă în deplinătateafiinţei lor omeneşti. De altfel, proverbul“Poartă-te cum ţi-e vorba şi vorbeşte cumţi-e portul” traduce şi această legătură indestructibilăa bănăţeanului cu ceea ce ţinede identitatea sa străveche şi mereu actuală.A. H.: Sediul Asociaţiei Scriitorilor înGrai Bănăţean este la Casa de Cultură dinFăget. Nu vi s-a oferit până acum un alt sediu,mai mare?I. C.: Pentru a avea statut juridic, aceastăasociaţie trebuie să aibă un sediu stabil undeva,dar activitatea ei se desfăşoară în maimulte localităţi din Banat, nu numai la Făget,ba chiar în Caraş-Severin, în satul Ohaba-Mâtnic, din comuna Copăcele, Asociaţia dispunede o casă de creaţie, singulară din acestpunct de vedere, pentru creatorii bănăţeni,indiferent dacă scriu în limba literară sau îndialect. Aşadar, sediul nu este legat neapăratde o activitate constantă şi concentrată într-unsingur punct din Banatul istoric, aşacum nici revista nu este apanajul celor dinFăget sau din zonă, ci este deschisă tuturorscriitorilor în grai bănăţean, indiferent căsunt în America, Canada, Ungaria, Serbia sauîn arealul bănăţean, românesc sau sârbesc.A. H.: Cornel Veselău este cel care v-aatras atenţia asupra folclorului şi asupra„bogăţiilor” nedescoperite din zona Făgetului.În ce alte zone ale ţării aţi mai culesfolclor? Sau aveţi intenţia să o faceţi?I. C.: Cornel Veselău rămâne unul dintrecei mai buni prieteni ai tinereţii mele, unrapsod autentic şi mare iubitor al cânteculuipopular din zona Făgetului, cât şi un culegătorharnic de folclor. L-am cunoscut mai binedin toamna anului 1966, când am fostangajat ca instructor-metodist la Casa Raionalăde Cultură (în cadrul căreia am răspunsde formaţiile de montaje literar-muzicale, brigăziartistice, teatru şi recitatori), unde eramcolegi. Fiind îndrăgostit de folclor, prin origineamea într-un mediu rural, în familia mea,în care bunica îmi povestea frumos basme şilegende, iar în serile lungi de iarnă îl însoţeampe bunicul la poveşti pe la diferite familiidin sat, aceste elemente de cultură populară,tradiţii, obiceiuri, datini, legende, snoaveşi întâmplări din trecut, mi-au rămas întipăriteîn minte şi suflet, iar prin Cornel Veselău,un mare îndrăgostit de folclorul zonei, am îndrăgitşi mai mult cultura tradiţională dintr-unspaţiu geografic şi existenţial care aconservat-o destul de bine. Aşa am început,de altfel, şi primele culegeri, primele catalogărişi clasificări, cu alte cuvinte, o iniţiereştiinţifică în valorificarea folclorului zonal.Nu am cules folclor din alte zone, decât înstudenţie, în judeţul Caraş-Severin, dar amparticipat la multe manifestări cu caracterfolcloric prin ţară, la colocvii, sesiuni de comunicăriştiinţifice şi am cercetat cu atenţiediverse culegeri şi interpretări ştiinţifice alefolclorului de pe întreg arealul românesc.M-ar interesa să cunosc mai aproape, în teren,cultura populară din spaţiile limitrofeale zonei Făgetului (Valea Mureşului, din judeţulArad, Ţinutul Pădurenilor, din Hunedoaraşi altele).A. H.: Sunteţi profesor la Brăneşti şiFăget din 1973. Nu simţiţi, uneori, impulsulde a renunţa la învăţământ, pentru a vă dedicaîn întregime scrisului?I. C.: Am simţit de multe ori aceastătentaţie, dar, biologic, omul are nevoie de câştigulnecesar întreţinerii vieţii, adică, cum spunelatinul, “Primum vivere, deinde philosophare”.Mai ales astăzi, foarte puţini scriitoriprofesionişti reuşesc să trăiască din scris.Este de recunoscut faptul că scrisul, cultura,arta, în general, nu sunt o afacere, cel puţindeocamdată… şi nici nu reprezintă vreuninteres pentru societatea românească de azi,pentru politicieni şi oameni de afaceri, careîşi văd de propriile interese şi… buzunare…A. H.: Aţi avut o activitate bogată înTimişoara, în timpul studenţiei. Cum de nuaţi rămas acolo, pentru că aveaţi toate şanselesă vă afirmaţi?I. C.: Ca student, am făcut parte din câtevacercuri literare semnificative ale vremiirespective, din Timişoara: Cenaclul „PavelDan” de pe lângă Casa Studenţilor, Cenaclul„Generaţii”, de pe lângă suplimentul cu acelaşinume al ziarului “Drapelul roşu”, CenaclulMare al Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara,Cenaclul „Hyperion” al Facultăţiide Filologie al Universităţii de Vest, apoi Cerculde Folclor al Universităţii, de mare prestigiuîn vremea aceea în ţară şi străinătate,cât şi din redacţiile unor publicaţii, dintrecare amintesc revista “Forum” a StudenţilorUniversităţii de Vest. Am fost chemat ca a-sistent în cadrul Catedrei Străine a Universităţiitimişorene, în 1976-1977, dar loculnatal m-a cuprins cu mirajul său mereu proaspătşi mereu nou pentru tânărul dascăl deatunci, interesat de cultura tradiţională şi departicularităţile etnografico-folclorice ale a-cestei zone, nu mai puţin, de bunătatea, hărniciaşi frumuseţea sufletească a oamenilor.A. H.: Aţi cochetat, cum spuneaţi, cujurnalismul. Ceea ce faceţi acum se situeazăundeva la graniţa dintre presă şi literatură?I. C.: Da, putem zice şi astfel. Nu amfăcut, însă, niciodată jurnalism, în sensulpropriu al cuvântului, ci mai mult microeseistică,legată mai puţin de faptul cotidian,de relatarea obiectivă, de faptul divers. Cândam făcut-o, m-am oprit mai ales la consemnareaunor evenimente cu caracter culturalsau artistic. Fiind o fire lirică, nu puteam fiîntru totul obiectiv în demersul jurnalistic,aşa că am insistat, mai ales, pe eseul maiapropiat literaturii şi culturii.A. H.: Cu ani în urmă, aţi încurajatelevii să scrie poezii. Încă o mai faceţi, sautinerii din ziua de azi şi-au pierdut interesulpentru poezie, creaţie literară, în general?I. C.: Încă o mai fac, deşi tinerii şi-aucam pierdut interesul pentru poezie, dar şipentru lectură, e la modă să faci altceva. Maisunt unii romantici mai întârziaţi, care potsă urmeze un Hidalgo contemporan, demodatpentru zilele noastre. Ca dovadă, unelecărţi în care apar creaţii ale foştilor elevi, precumPaşii de rouă, unde apar poezii, desene,pictură, cântece folk ale foştilor elevi de laliceu, cartea de poezie Intemperiile fericirii,scrisă de Realdo Tokacs, un tânăr de perspectivă,apoi două cărţi de eseuri, referate, compuneri,interviuri şi creaţii originale, una intitulatăCartea de admiraţie, dedicată lui MihaiEminescu, şi cealaltă Sub zarea cuvântului.De remarcat, în aceste două cărţi este debutulîn proză al elevei Elena Otescu. De asemenea,adaug la acestea participarea elevilorcu eseuri şi referate la simpozioane şi sesiunide comunicări ştiinţifice, cât şi la diferiteolimpiade şi concursuri şcolare şi alteproiecte.A. H.: Vă mulţumesc!Banat, anul VIII, nr. 4, 2011

Banat23Constantin-Tufan StanContribuþii la istoria muzicii bãnãþeneDe la Sabin Drăgoi la György LigetiAvatarurile unei capodopere: balada Mioriţa, varianta din comuna BelinţSabin Drăgoi preia şi prelucreazătezaurul muzical belinţean şi încreaţia sa simfonică. Rapsodie română(Dorică) (partitură inedită, manuscrisulaflându-se în posesia prof. Horia Sabin Drăgoi,nepotul compozitorului), cunoscută şi subnumele de Rapsodia din Belinţ sau Rapsodiabănăţeană, în care sunt citate, în exclusivitate,melodii culese la Belinţ, finalizată în 1942 şidedicată lui George Enescu, a fost interpretatăîn primă audiţie la Bucureşti, în 12 decembrie1943, pe scena Ateneului Român, de orchestraFilarmonicii bucureştene, chiar subbagheta lui Enescu. Într-o scrisoare adresatălui Sabin Drăgoi, datată 14 decembrie 1942,George Enescu făcea referire la Rapsodie română,aflând că-i fusese dedicată: „ScumpeDomnule Drăgoi, Mă vezi adânc fericit şi recunoscătorpentru dedicaţia Domniei Tale.Sper să văd lucrarea cât de curând şi dinaintemă bucur să-i fac cunoştinţa. […] Îţi strângmâna cu prietenie şi cu tot ce ştii Domnia Tacă gândesc despre Drăgoi ca om şi muzician”(Enescu 1974, 371). Lucrarea a avut parte,chiar de la prima sa audiţie, de aprecierileSabin V. Drãgoi(bust de Aurel-Gheorghe Ardeleanu)critice ale lui George Breazul, prezent la eveniment.Astfel, marele muzicolog „exprimăunele rezerve asupra «tempo-ului», prea rar,care ar fi «deformat» compoziţia, alterând caracteruloriginar al citatelor muzicale folositeîn lucrare (şi provenite dintr-o proprie colecţiefolclorică a lui Sabin Drăgoi). Obiecţiilesale – sprijinite, poate, şi de autor (?) – sunt interesanteîn măsura în care apar ca simptomaticepentru un fenomen spiritual mai larg, şianume confruntările de opinii – adeseori violente– ce agitau la acea vreme mişcarea folcloristicăşi, în genere, pe toţi acei implicaţiîn culegerea, cercetarea, valorificarea cânteculuipopular. Etapă adăpostind, desigur, exceseşi nedreptăţi, dar neîndoios necesară înautentificarea unor valori şi consacrarea u-nor personalităţi, în maturizarea ca disciplinăEugen Cuteanu(4)George Enescu (arhiva Dr. Franz Metz)a folcloristicii româneşti. (Nu este exclus, pede altă parte, ca însăşi interpretarea în cauză,urmând cunoscutei înclinaţii a lui Enescuspre lent şi rubato, să fi contravenit dispoziţiilorexpresive ale lucrării lui Sabin Drăgoi.)”(Voicana 1971, 996, 998) 1 . Opusul, construitpe modul doric, într-o concepţie arhitecturalătributară variaţiunilor de tip rapsodic (cutransparente aluzii sonore enesciene), este structuratîn două secţiuni, partea secundă (Allegro)urmând fără întrerupere (attacca subito).Incipitul tematic al primei fraze, rândulmelodic iniţial al baladei Mioriţa (motivul1, în măsura de 8 optimi – 2 + 3 +3), este expus de trompete, con sordino, pe suportulunui interval armonic de cvinte perfecteexecutate de viori. După un pasaj descendental corzilor, pe acelaşi suport (într-un Lentocontrastant), motivul tematic este reluat detromboane şi tubă. După o figură cadenţialăa harpei, clarinetul preia un duct melodic dincel de-al treilea rând melodic al cântecului cunr. 25 din Monografie (doina Frunză verdefrunzuliţă), cu mici variaţii ritmice, într-o mişcarelentă, melopeea fiind continuată de flauteşi oboi. Cea de-a treia frază are aceeaşi evoluţie,însă cu o expunere variată melodic, decătre clarinet, a motivului doinei din Monografialui Drăgoi. Prima articulaţie (perioadaA) este conturată de cea de-a patra frază, caredebutează cu acelaşi incipit al trompetelor,expus însă la terţă mică descendentă, şi ceade-a cincea, printr-o amplă cadenţă destinatăviorii solo (intercalată de o nouă intervenţiemotivică datorată trompetelor), care face tranziţiaspre cea de-a doua articulaţie. Cea de-adoua perioadă (B) debutează cu o nouă temă,expusă la clarinet, vioara I şi violoncel,alcătuită din primele două rânduri melodiceale doinei (nr. 25), variată ritmic şi melodic,cu un interval iniţial de octavă, utilizat şi înpasajele tranzitorii. Motivul din primul rândmelodic al Mioriţei apare de această datăintercalat în finalurile celor două fraze carecompun perioada.Un pasaj cromatic, expus tutti, facetranziţia spre B1, unde clarinetul1 (dublat, în fraza a II-a, devioara I), apoi flautul expun integral melodicadoinei Frunză verde frunzuliţă. O nouă temă,creată de Sabin Drăgoi în caracterul melodiilorbelinţene, este intonată de trompete, preluatăapoi de viori. După o secvenţă pasageră,motivul din primul rând melodic al Mioriţeieste suprapus peste un ostinato ritmic alcorzilor. Punctul culminant al primei secţiunieste atins prin intonarea în întregime, de cătrecorzi, a melodiei Mioriţei. În finalul primeisecţiuni, Drăgoi apelează şi la colindulnr. 20 din Monografie (Colo-n susu, p. 55), cuanumite variaţii ritmico-melodice, dar şi launele elemente preluate dintr-un alt colind,Pe plai înfloritu (nr. 34, p. 70). În partea a II-asunt citate dansurile Măzărica şi Pe loc (nr.5, respectiv nr. 19 din cap. IV al Monografiei),în final, într-o antrenantă Codă, regăsindelementul tematic al doinei Frunză verdefrunzuliţă, din secţiunea I, aflat într-un debordantdialog cu melodica dansului Măzărica.Elementele folclorice belinţene se regăsescşi în creaţia camerală a lui Sabin Drăgoi,ultima parte a Cvartetului în Re major (Andantino)cuprinzând o temă, tratată variaţional,bazată pe un cântec popular bănăţean comunicatcompozitorului de Liviu Tempea, regăsitşi cules ulterior de Drăgoi la Belinţ în Monografiasa (Rădulescu 1971, 84).Un alt creator care s-a inspirat din melosulfolcloric belinţean este Eugen Cuteanu(1900, Deva – 1968, Timişoara), fost profesorde vioară la Conservatorul Municipal dinTimişoara, în Suita românească pentru orchestră(Suita I „Românească”), compusăîn 1934 (anul în care Sabin Drăgoi a elaboratMonografia muzicală a comunei Belinţ), publicatăîn 1964 la Editura Muzicală a UniuniiCompozitorilor din RPR. Opusul este alcătuitdin 7 părţi: Doină (Valea Almăjului), Colindă(colinda nr. 5 din Monografia lui Sabin Drăgoi,prelucrată sub formă de fugă, într-o mişcarede Allegro moderato – v. p. 19-24 ale partituriiSuitei), Chindia, Doină, De doi (ValeaAlmăjului), Baladă şi Brâu 2 . O nouă investigaţiesociologică (comparativă, fiind vizată şi comunaComana, din judeţul Constanţa) a fostrealizată între anii 1966 şi 1968 de către uncolectiv de sociologi de la Institutul de Filozofieal Academiei RSR. Secţiunea muzicalăa avut o pondere redusă, anchetatorii rezumându-sesă constate vechea tradiţie coralăbelinţeană şi să înregistreze nostalgia ţăranilorpentru vremurile de altădată 3 .Bibliografie:Bodó 2005 = Bodó Maria, Creaţia bănăţeană pentrupian în perioada interbelică, Editura Marineasa, Timişoara.Enescu 1974 = George Enescu, Scrisori, vol. I, Ediţiecritică de Viorel Cosma, Editura Muzicală, Bucureşti.Fernbach 2007 = Ioan Fernbach, Portret de muzician.Eugen Cuteanu, Editura Eubeea, Timişoara.Popescu 1979 = Mihai Popescu, Repertoriul generalal creaţiei muzicale româneşti, vol. I, Editura Muzicală,Bucureşti.Rădulescu 1971 = Nicolae Rădulescu, Sabin V. Drăgoi,Editura Muzicală, Bucureşti.Stahl 1970 = Institutul de Filozofie al AcademieiRepublicii Socialiste România, Colegiul de radacţie:H. H. Stahl, M. Cernea, Gh. Chepeş, Două sate. Structurisociale şi progres tehnic, Editura Politică, Bucureşti.Voicana 1964 = Academia RPR, Institutul de IstoriaArtei, George Enescu, volum apărut sub îngrijirea luiGeorge Oprescu şi a lui Mihail Jora, autori: FernandaFoni, Nicolae Missir, Mircea Voicana şi Elena Zottoviceanu,coordonator: Mircea Voicana, Editura Muzicalăa Uniunii Compozitorilor din RPR, Bucureşti.Voicana 1971 = George Enescu. Monografie deMircea Voicana, Clemansa Firca, Alfred Hoffman, ElenaZottoviceanu, în colaborare cu Myriam Marbe,Ştefan Niculescu şi Adrian Raţiu, coordonator: MirceaVoicana, volum editat sub egida Academiei de ŞtiinţeSociale şi Politice a Republicii Socialiste România,Institutul de Istoria Artei, Editura Academiei RepubliciiSocialiste România, Bucureşti.Voiculescu 1956 = Lucian Voiculescu, George Enescuşi opera sa Oedip, ESPLA, Bucureşti.Note:1Manuscrisul Rapsodiei române cuprinde 70 de pagini.Pe prima filă, înainte de enunţul titlului opusului,Rapsodie română (Dorică), Sabin Drăgoi face menţiunea:„Maestrului George Enescu omagiu”. În nota desubsol, autorul specifică provenienţa citatelor melodice:„Toate temele acestei rapsodii le-am cules dincomuna Belinţ (jud. Timiş-Torontal)”. Pe ultima filăa manuscrisului, compozitorul notează locul şi data finalizării:„Timişoara, 22 August 1942”. Aparatul orchestralal Rapsodiei române este alcătuit din 2 flaute,2 oboaie, 2 clarinete, 2 fagoturi, 4 corni, 3 trompeteîn C, 2 tromboane, tubă, timpane, trianglu, tamburină,Constantin-T. StanDespre plagiatşi plagiatori,sine ira et studio(3)Un act de plagiat, săvârşit de unmuzician care activează în spaţiulcultural bănăţean, a fost semnalat,în 2009, de Viorel Cosma, unul din corifeiimuzicologiei româneşti contemporane:„Fostul doctorand al UNMB [UniversitateaNaţională de Muzică Bucureşti], director artistical Centrului de Cultură şi Artă al JudeţuluiTimiş, instrumentist şi profesor, MariusCîrnu, a aplicat de curând [plagiatul], pentrua obţine statutul de membru al Uniunii Compozitorilorşi Muzicologilor. Asumându-şi a-tribuţia de a-i evalua activitatea ştiinţifică şipublicistică, Viorel Cosma a semnalat Birouluide muzicologie un caz de plagiat. Este vorbade lucrarea de doctorat susţinută laUNMB de Marius Cîrnu, devenită ulteriorcarte: Instrumentele aerofone în Banatul secolului20 (Editura Tempus, 2007)” (Muzicologulşi criticul muzical Viorel Cosma semnaleazăun nou caz de plagiat, articol semnatde prof. univ. dr. Valentina Sandu-Dediu, în„Acord”, Bucureşti, I, 3, iunie 2009, 4 – materialulpoate fi accesat pe internet, la adresawww.unmb.ro). V. Sandu-Dediu, cea care semnaleazăcititorilor plagiatul, reproduce, cu permisiuneamaestrului Viorel Cosma, câtevapasaje conclusive din referatul întocmit cuacel prilej: „Autorul preia identic, pagină cu pagină,frază cu frază, cuvânt cu cuvânt [inclusivcu notele de subsol – n.n.], întregul text dincărţile subsemnatului [Figuri de lăutari, EdituraMuzicală, Bucureşti, 1960, şi Lăutari deieri şi de azi, Ediţia a II-a, Editura Du Style,Bucureşti, 1996], fără a folosi ghilimele, fărăa cita autorul la subsolul paginii şi fără a facenicio menţionare a celor două volume laBibliografia finală a tezei de doctorat”.Valentina Sandu-Dediu, una din celemai titrate muzicologe românecontemporane, vizibil afectată deaceastă nefericită întâmplare, concluzionează:„Pare că asemenea cazuri sunt descoperitegraţie hazardului: ce s-ar fi întâmplat dacăaltcineva ar fi fost desemnat să facă referatuldespre Marius Cîrnu, fără să reţină pasajeleoriginale din Viorel Cosma şi fără săse gândească a le controla? Probabil că aşas-a întâmplat şi cu conducătorul de doctoratşi cu comisia care i-a acordat titlul de doctorîn muzică aceluia care pare a crede că preluareaunor informaţii înseamnă copierealor * . Întrebarea mai gravă de-abia urmează:dacă Marius Cîrnu a tratat cu asemenea «dezinvoltură»un capitol al lucrării sale, nu o fifăcut la fel şi cu altele? […] Pe de altă parte,e imposibil să nu te surprindă atitudinea unuimuzician care, după ce primeşte titlul de doctorcu o asemenea lucrare, nu se opreşte aici,ci o publică şi accede la statutul de membrual secţiei de muzicologie a UCMR”. Temereadistinsei muzicologe (o adevărată invitaţiela reflecţie, dar şi la lectură) fiind justificată,ne propunem să parcurgem, pe viitor, şi celelaltecapitole ale tomului, pentru a constataalte eventuale tratări „dezinvolte” şi pentrua evita „hazardul” unor asemenea descoperiri.*Sublinierile aparţin autoarei articolului.tambur piccolo, harpă şi cvintet de coarde. Lucrareadurează 12 minute şi 25 de secunde (Sabin V. Drăgoi,Rapsodie română, manuscris, şi Popescu 1979, 65).Segmentul dintre p. 10 (Lento) şi 19 (Allegro), prezentîn manuscris, apare înlocuit, în interpretările audiate(datorate Orchestrei Filarmonicii din Oradea, dirijatede Erwin Aczel, şi Orchestrei de Cameră Radio, sub baghetalui Ludovic Bács), cu altă versiune.În programul concertului prezentat de George Enescupe scena Ateneului Român au figurat şi opusuri semnatede Gluck–Wagner, Ravel şi Enescu (Simfonia în Mibemol). A evoluat, ca solist, tenorul Constantin Stroescu,care a interpretat trei piese pentru voce de MarţianNegrea şi o lucrare de Paul Jelescu (v. Voicana 1964 şiVoiculescu 1956).2Există şi o variantă pentru pian solo, inedită, aSuitei româneşti (v. Bodó 2005, 137). Detalii desprebiografia şi creaţia lui Eugen Cuteanu, în Fernbach2007.3„«Veneam seara de pe câmp, îmbucam ceva şiplecam degrabă la cor, unde cântam până târziu înnoapte». Dirijorul «simţea cântarea», era legat de comună,cu dragoste de glie şi-şi dădea tot interesul pentrucor. Acum însă «corul începe devreme, dirijorul se uitămereu la ceas, unii fumează, alţii dorm; dirijorul senecăjeşte, şi la ora 21, hai acasă!»” (relatarea lui AdamI. Constantin, zis Moş Belinţan, de 61 de ani, corist dela vârsta de 8 ani, în Stahl 1970, 119).Banat, anul VIII, nr. 4, 2011

24BanatCarteBiblioteca din VestBanat, anul VIII, nr. 4, 2011