Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

98colorată, de sticlă sau de lut ars, colorile naturei. La lucrări de o simetrie geometrică sau unde acele erau menite de-a fivăzute de departe, bucăţile puteau fi mai mari, fără a prezenta ochiului asprimi în trecerile de la umbră la lumina, şivice-versa; la picturi însă menite să fie privite de aproape, bucăţile mineralice înfăţişau puncte colorate şi erau numai degrosimea unui ac. Artistul îşi taie din sticlă şi din marmură ţinte de grosimea indicată, acopere o placă de metal c-un felde aluat (care uscat devine vârtos ca piatra) şi, pe când e moale încă, el schiţează desemnul său şi apoi înfinge ţintele decolori una lângă alta, des şi într-un amestec hotărît de mai nainte. O pictură în puncte de marmură, un fel de broderie înpiatră; ci pe când la broderia comună colorile deosebite sunt reprezintate printr-un fir deosebit, la mozaic fiecareîmpunsătură cere un alt ac. După ce placa era pe deplin lucrată şi uscată, suprafaţa se netezea şi i se da o poleitură carete face să crezi că întregul tablou a crescut în piatră şi nu ar fi făcut de mâni omeneşti.Difficiles nugae. A înfige o singură ţintă colorată pe răbdătoarea hârtie nu e nimic, dar a le aşeza cu aceaprofuziune cu care o face autorul cărţii ΨEY∆O – KYNHΓETIKOΣ, cu vremea devin nimicuri foarte grele. Epistolă,menită a fi precuvântarea cărţii ,,Manualul vânătorului ", ea a crescut sub mânile autorului ei într-un volum deobservaţii, aluziuni, descrieri, ironii şi pagine de erudiţie. Stilul deci e cel epistolar — al scrisorilor intime. Scrisoareaintimă înlocuieşte graiul viu, conversaţia, de aceea lipsesc din ea grămădirile de abstracţii, perioadele încărcate cupropoziţii subordinate; ca şi în conversaţii, vorbirea se mişcă în scurte propoziţii principale şi relaţiile logice alecugetărilor se cunosc mai mult din cuprinsul propoziţiilor decât din forma gramaticală a combinării lor. Niciinorânduirea materiei nu e atât de strict ţinută şi cugetările se înfăţişează în şirul în care s-au prezentat ca inspiraţii alemomentului. În sfârşit , autorul se serveşte de toate prerogativele stilului epistolar, chiar de post-scriptum. Astfel, luândvînătoarea din anticitate, din evul-mediu, din vremea modernă, tablouri vii ce urmează când cu răpeziciune, cândîncetinel, îmbrăcate într-o melancolică descripţie, până ce sfârşeşti cartea, fără să ştii cum ai ajuns la capătul ei. Limbae curată şi are farmecul noutăţii. O mulţime de cuvinte şi forme idiomatice, pânăacum scrise puţin sau de fel, dar a căror origine întăritoare este limba poporului nostru, fac cartea preţioasă şi din punctde vedere lexical; citaţiile arată gustul şi cultura autorului, în sfârşit , pentru a ne servi de o locuţiune din care provineoriginea cuvântului nuga (arcaic noga, nogae), nu se poate zice despre cartea autorului ceea ce se poate spune pentrualtele: ,,non nauci esse". De-aceea nu ne place capitolul XII, dar ca aluziune la ,,Societatea Academică" treacă!Fiindcă e propriu scrierilor bune că nu pot fi analizate aşa încât să se deie o idee despre cuprinsul şi forma lor şiîn urmă totuşi reproducerea se însărcinează cel puţin parţial cu icoana operei, de aceea, urmând acest vechi şi comodobicei, reproducem cap. X şi XI mai în întregimea lor. În ele se vor găsi: farmecul limbei, modul de-a scrie şi de-aadnota a autorului precum ş-o frumoasă poveste.[1 aprilie 1875 ]DIN PERIODICE: 1876TURCIA [„ZIARULUI «TIMES» I SE TELEGRAFIAZĂ..."]Ziarului ,,Times" i se telegrafiază din Paris că deja cabinetul englez au răspuns la memorandul celor trei puteride nord privitor la Cestiunea Orientului. El refuză de [a] adera la hotărârile acelui memorand. Acest refuz se 'ntemeiazămai cu samă din cauza unuia din articolele memorandului din Berlin în care se stipulează: că, dacă intervenţiuneaamicală a puterilor n-ar fi în stare de-a pacifica Turcia, cele şase puteri să dezbată în unire asupra întrebuinţărei unoralte mijloace mai cu efect. Aceasta însă însemnează intervenţiunea armată în Turcia. Deşi pentru o asemeneaintervenţiune s-ar cere învoirea tuturor puterilor, totuşi Anglia, văzând în ea o ameninţare împrotiva libertăţei şiautonomiei împărăţiei turceşti, au declinat de a lua parte la acest pact. Turcia a refuzat asemenea primirea propunerilornouă. O telegramă din Londra din 14/26 mai ne înştiinţează că Anglia refuză a primi şi memorandul modificat, încâtsau voieşte să ieie în această privire o poziţie fermă şi hotărâtă , sau că nu e mulţumită cu aceste modificări, iar Rusianu se va fi arătând dispusă de a mai face şi altele. Paralel cu această declarare, armarea maritimă a Angliei ia din ce înce dimensiuni mai mari. În Mediterana se află acum 15 corăbii de război, din care 6 fregate cuirasate. Aceste se vorînmulţi încă, încât escadra, pusă sub comanda admiralului Drummond, va fi de 20 corăbii cu 5 000 oameni. Escadracanalului, compusă din 7 corăbii cuirasate cu 6 000 oameni, se va trimite la Gibraltar.După Tages-Presse memorandul susţine şepte din punctele cerute de insurgenţi şi lasă a se întrevedea dorinţaRusiei ca guvernul turcesc să ieie drept mijlocitor pe principele Nikita al Muntenegrului, căruia pentru negoţierile salesă i se deie o compenzaţiune în teritoriu. Afară de aceea: repararea bisericelor şi caselor insurgenţilor, întreţinerea lor pecheltuiala statului, pe câtă vreme va dura armistiţiul, concentrarea într-un singur punct a trupelor otomane, acumîmprăştiate în Herzegovina, esecutarea reformelor sub supravegherea consulilor.[19 mai 1876]