Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

invitatielaortodoxie.files.wordpress.com
from invitatielaortodoxie.files.wordpress.com More from this publisher
12.07.2015 Views

96Cu tată-tău de 'mpreună de hurii încunjurat,Zi şi noapte dezmierdatDe melodioase sazuri lângă marele Profet.— Toate bune, maică dragă, sunt acestea care spui,Zice suspinând băiatul, şi nu am nici o 'ndoialăC-o să văd lucruri cereştiDar vrun havadiş cevaDe cele de prin cetate, dacă tata m - a 'ntreba ,Nu-mi spui ce ză 'i zic şi lui?— Ciok seleam, spune-i din parte-mi.Iar despre politiceşti Kiel-Hassan, vizir acuma, c-a ajuns numai să-i zici,Că 'nţelege el atuncea cum merg trebile pe - aici .împlinească:Dintre epigrame reproducem numai una care însă rezumă toate condiţiile pe care o epigramă trebuie să leEPIGRAMA MEA DIN PARTEA MULTORADin modestie, se vede,Tot zici că nu ştii nimic,Tu o zici făr' a o crede,Eu o cred fără s-o zic.Colecţia tipărită în anul 1845 începe cu o poezie intitulată fatalitatea, care înfăţişează ca într-un monogramnatura umorului său şi cu care noi încheiem reproducerile:FATALITATEADin frageda mea vârstă restriştea m-a gonit,De 'mpotriviri , reversuri în veci am fost izbit;Oricâte curg la alţii pe drumul lor firescLa mine sunt brodite, pe dos mă întâlnesc :Când vru să mă adoapte cutare fără fiiÎndată ceru-i dede o spuză de copii;Când unui bogat singur eram moştenitor,Nu-ş ce făcu, ce drese, că mi - ţi muri dator;De am iubit din suflet, hoţeşte - am fost vândut ;De am iubit cu punga şi starea mi-am pierdut !Gustat - am vreo plăcere? Făcut-am vreun pasPe calea desfătării? Venin mi-a dat pe nas;Slujit - am cu credinţă? Nevrednic am trecut;Prieteni obligat - am ? Ingraţi mi i-am făcut;Vreo rudă, vun de-aproape de-l rog a m-ajuta,Mi se boceşte - atâta cât trebui - a - i mai da;Să mă 'mprumute nimeni nu s' află bucuros,Iar de chezeş, de martur sunt prea trebuincios;La nuntă, la ospeţe nu ştiu să fiu chemat,Iar la de morţi parade mă 'nvită nencetat;Bolnav, de chem vreun medic, se 'ntâmplă şarlatan,Cea mai uşoară boală mi-o delungeşte - un an,Oricâţi nerozi din lume prieteni mi se fac,Câte muieri bătrâne şi slute — cu le plac,

97Săracii de oriunde mereu mă înteţesc;Bogaţii de departe văzând mă ocolesc;Nu e vreo rudă, bună ce nu m-a părăsit,Nici crud vrăjmaş în goană ce nu m-a biruit.Simpatie, dreptate nu aflu nicăiri,Până şi-n elemente cunosc împrotiviri:De-i nor şi-mi pun mantaua, vezi soare strălucit,De-i cald şi-mi lepăd haina, pe ploaie s-a pornit;Câte furtuni pe mare, primejdii pe uscat,La mine se întâmplă , pe toate le-am cercat,De şed închis în casă şi trag trist din ciubucÎmi flacără luleaua şi-mi face ursuzluc ;Iubesc mult poezia şi nu pot face-un versSă-mi placă, încai mie, căci toate şchioape ies.În ast secol de aur ce om nu-i literat?Dar mie nimeni asta, poreclă nu mi-a dat,Şi uite am pe masă toţi autorii mari !Citesc mereu jurnale şi port şi ochelari,Şi surda! şi tot surda! Nu trec nici de băsnar,Să-mi meargă vestea-n lume de mare cărturar.De-oi vrea să-mi cerc norocul la orişicare jocPe orice - oi pune mâna tot foc! şi iar tot foc!De ies noaptea, patrulea tot de om rău mă iaŞi pîn' a vedea bine, vai de spinarea mea.Când stă de pe vreo casă o piatră a cădeaAşteaptă pîn' voi trece în capul meu să dea.În cale-mi vreo groapă de cumva s - a 'ntâmplatDe buruieni ascunsă, într-însa eu am dat.De fac călătorie, din drum mă rătăcesc,Când voi să merg la munte, la baltă mă trezesc.De fac negustorie, nimic nu folosesc,Căci vremea priincioasă nu pot s-o nimeresc;Sau marfa nu se cată, sau preţul l-am greşit,Sau c-am sosit la punctul când târgul s-a sfârşit .În scurt, orice voi face, restriştea e aiciCu mâna pe-a mea chică a trage sau brânci .Când am noroc nainte, eu stau atunci pe loc.După cât ştim, C. Bălăcescu trăieşte în Bucureşti ca pensionar al statului. Dacă aceste puţine şiruri ar fi în starede a reîmprospăta numele său în aducerea - aminte a publicului român şi de a arăta totodată cum, alături cu direcţiastrăină în idei şi forme inaugurată în acel oraş, el a scris fireşte, foarte puţin influinţat şi fără pretenţie, că a avut meritulde a se arăta cum a fost, iar nu de a afecta simţiri străine lui şi poporului său, atunci scopul acestei dări de seamă esteîmplinit.[1 noiembrie 1874]DIN PERIODICE: 1875ΨEY∆O – KYNHΓETIKOΣDE A. I. ODOBESCUBucureşti, 1874, un volum 8°Lucrul muziv sau mozaicul e genul acela de pictură care cearcă a imita, prin bucăţi de marmură, de piatră

97Săracii de oriunde mereu mă înteţesc;Bogaţii de departe văzând mă ocolesc;Nu e vreo rudă, bună ce nu m-a părăsit,Nici crud vrăjmaş în goană ce nu m-a biruit.Simpatie, dreptate nu aflu nicăiri,Până şi-n elemente cunosc împrotiviri:De-i nor şi-mi pun mantaua, vezi soare strălucit,De-i cald şi-mi lepăd haina, pe ploaie s-a pornit;Câte furtuni pe mare, primejdii pe uscat,La mine se întâmplă , pe toate le-am cercat,De şed închis în casă şi trag trist din ciubucÎmi flacără luleaua şi-mi face ursuzluc ;Iubesc mult poezia şi nu pot face-un versSă-mi placă, încai mie, căci toate şchioape ies.În ast secol de aur ce om nu-i literat?Dar mie nimeni asta, poreclă nu mi-a dat,Şi uite am pe masă toţi autorii mari !Citesc mereu jurnale şi port şi ochelari,Şi surda! şi tot surda! Nu trec nici de băsnar,Să-mi meargă vestea-n lume de mare cărturar.De-oi vrea să-mi cerc norocul la orişicare jocPe orice - oi pune mâna tot foc! şi iar tot foc!De ies noaptea, patrulea tot de om rău mă iaŞi pîn' a vedea bine, vai de spinarea mea.Când stă de pe vreo casă o piatră a cădeaAşteaptă pîn' voi trece în capul meu să dea.În cale-mi vreo groapă de cumva s - a 'ntâmplatDe buruieni ascunsă, într-însa eu am dat.De fac călătorie, din drum mă rătăcesc,Când voi să merg la munte, la baltă mă trezesc.De fac negustorie, nimic nu folosesc,Căci vremea priincioasă nu pot s-o nimeresc;Sau marfa nu se cată, sau preţul l-am greşit,Sau c-am sosit la punctul când târgul s-a sfârşit .În scurt, orice voi face, restriştea e aiciCu mâna pe-a mea chică a trage sau brânci .Când am noroc nainte, eu stau atunci pe loc.După cât ştim, C. Bălăcescu trăieşte în Bucureşti ca pensionar al statului. Dacă aceste puţine şiruri ar fi în starede a reîmprospăta numele său în aducerea - aminte a publicului român şi de a arăta totodată cum, alături cu direcţiastrăină în idei şi forme inaugurată în acel oraş, el a scris fireşte, foarte puţin influinţat şi fără pretenţie, că a avut meritulde a se arăta cum a fost, iar nu de a afecta simţiri străine lui şi poporului său, atunci scopul acestei dări de seamă esteîmplinit.[1 noiembrie 1874]DIN PERIODICE: 1875ΨEY∆O – KYNHΓETIKOΣDE A. I. ODOBESCUBucureşti, 1874, un <strong>vol</strong>um 8°Lucrul muziv sau mozaicul e genul acela de pictură care cearcă a imita, prin bucăţi de marmură, de piatră

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!