Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica
Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica
96Cu tată-tău de 'mpreună de hurii încunjurat,Zi şi noapte dezmierdatDe melodioase sazuri lângă marele Profet.— Toate bune, maică dragă, sunt acestea care spui,Zice suspinând băiatul, şi nu am nici o 'ndoialăC-o să văd lucruri cereştiDar vrun havadiş cevaDe cele de prin cetate, dacă tata m - a 'ntreba ,Nu-mi spui ce ză 'i zic şi lui?— Ciok seleam, spune-i din parte-mi.Iar despre politiceşti Kiel-Hassan, vizir acuma, c-a ajuns numai să-i zici,Că 'nţelege el atuncea cum merg trebile pe - aici .împlinească:Dintre epigrame reproducem numai una care însă rezumă toate condiţiile pe care o epigramă trebuie să leEPIGRAMA MEA DIN PARTEA MULTORADin modestie, se vede,Tot zici că nu ştii nimic,Tu o zici făr' a o crede,Eu o cred fără s-o zic.Colecţia tipărită în anul 1845 începe cu o poezie intitulată fatalitatea, care înfăţişează ca într-un monogramnatura umorului său şi cu care noi încheiem reproducerile:FATALITATEADin frageda mea vârstă restriştea m-a gonit,De 'mpotriviri , reversuri în veci am fost izbit;Oricâte curg la alţii pe drumul lor firescLa mine sunt brodite, pe dos mă întâlnesc :Când vru să mă adoapte cutare fără fiiÎndată ceru-i dede o spuză de copii;Când unui bogat singur eram moştenitor,Nu-ş ce făcu, ce drese, că mi - ţi muri dator;De am iubit din suflet, hoţeşte - am fost vândut ;De am iubit cu punga şi starea mi-am pierdut !Gustat - am vreo plăcere? Făcut-am vreun pasPe calea desfătării? Venin mi-a dat pe nas;Slujit - am cu credinţă? Nevrednic am trecut;Prieteni obligat - am ? Ingraţi mi i-am făcut;Vreo rudă, vun de-aproape de-l rog a m-ajuta,Mi se boceşte - atâta cât trebui - a - i mai da;Să mă 'mprumute nimeni nu s' află bucuros,Iar de chezeş, de martur sunt prea trebuincios;La nuntă, la ospeţe nu ştiu să fiu chemat,Iar la de morţi parade mă 'nvită nencetat;Bolnav, de chem vreun medic, se 'ntâmplă şarlatan,Cea mai uşoară boală mi-o delungeşte - un an,Oricâţi nerozi din lume prieteni mi se fac,Câte muieri bătrâne şi slute — cu le plac,
97Săracii de oriunde mereu mă înteţesc;Bogaţii de departe văzând mă ocolesc;Nu e vreo rudă, bună ce nu m-a părăsit,Nici crud vrăjmaş în goană ce nu m-a biruit.Simpatie, dreptate nu aflu nicăiri,Până şi-n elemente cunosc împrotiviri:De-i nor şi-mi pun mantaua, vezi soare strălucit,De-i cald şi-mi lepăd haina, pe ploaie s-a pornit;Câte furtuni pe mare, primejdii pe uscat,La mine se întâmplă , pe toate le-am cercat,De şed închis în casă şi trag trist din ciubucÎmi flacără luleaua şi-mi face ursuzluc ;Iubesc mult poezia şi nu pot face-un versSă-mi placă, încai mie, căci toate şchioape ies.În ast secol de aur ce om nu-i literat?Dar mie nimeni asta, poreclă nu mi-a dat,Şi uite am pe masă toţi autorii mari !Citesc mereu jurnale şi port şi ochelari,Şi surda! şi tot surda! Nu trec nici de băsnar,Să-mi meargă vestea-n lume de mare cărturar.De-oi vrea să-mi cerc norocul la orişicare jocPe orice - oi pune mâna tot foc! şi iar tot foc!De ies noaptea, patrulea tot de om rău mă iaŞi pîn' a vedea bine, vai de spinarea mea.Când stă de pe vreo casă o piatră a cădeaAşteaptă pîn' voi trece în capul meu să dea.În cale-mi vreo groapă de cumva s - a 'ntâmplatDe buruieni ascunsă, într-însa eu am dat.De fac călătorie, din drum mă rătăcesc,Când voi să merg la munte, la baltă mă trezesc.De fac negustorie, nimic nu folosesc,Căci vremea priincioasă nu pot s-o nimeresc;Sau marfa nu se cată, sau preţul l-am greşit,Sau c-am sosit la punctul când târgul s-a sfârşit .În scurt, orice voi face, restriştea e aiciCu mâna pe-a mea chică a trage sau brânci .Când am noroc nainte, eu stau atunci pe loc.După cât ştim, C. Bălăcescu trăieşte în Bucureşti ca pensionar al statului. Dacă aceste puţine şiruri ar fi în starede a reîmprospăta numele său în aducerea - aminte a publicului român şi de a arăta totodată cum, alături cu direcţiastrăină în idei şi forme inaugurată în acel oraş, el a scris fireşte, foarte puţin influinţat şi fără pretenţie, că a avut meritulde a se arăta cum a fost, iar nu de a afecta simţiri străine lui şi poporului său, atunci scopul acestei dări de seamă esteîmplinit.[1 noiembrie 1874]DIN PERIODICE: 1875ΨEY∆O – KYNHΓETIKOΣDE A. I. ODOBESCUBucureşti, 1874, un volum 8°Lucrul muziv sau mozaicul e genul acela de pictură care cearcă a imita, prin bucăţi de marmură, de piatră
- Page 46 and 47: 46În Recitind proza politică a lu
- Page 48 and 49: 48mult mai eficace şi mai adîncit
- Page 50 and 51: 501. Textele iscălite cu iniţiale
- Page 52 and 53: 52Reamintim că un cuvînt care are
- Page 54 and 55: 54îndeplinit, reprezintă exigenţ
- Page 56 and 57: 5671 FED ,,Federaţiunea", Pesta, 1
- Page 58 and 59: 58„Archives israelites", 1876 „
- Page 60 and 61: 60Cuprinde: [,,Schema cursului natu
- Page 62 and 63: 62Calendar pe anul 1878, [,,Bukovin
- Page 64 and 65: 64Vezi descrierea ediţiei în Oper
- Page 66 and 67: 66[„Şi-au pierdut sărita..."],
- Page 68 and 69: 68pe care le dă editorul în ediţ
- Page 70 and 71: 70franţuzeşte ..."], Revista teat
- Page 72 and 73: 72educaţie, limbă. În Note se co
- Page 74 and 75: 74cutezat-o) merită de la mai mult
- Page 76 and 77: 76Pentru că e vorba de-o persoană
- Page 78 and 79: 78mi va răspunde unul încrezut î
- Page 80 and 81: 80Dar mi va replica cineva cumcă p
- Page 82 and 83: 82Un altul ni spune cumcă am face
- Page 84 and 85: 84otate pretensiunile noastre comun
- Page 86 and 87: 86pentru scopuri de o altă natură
- Page 88 and 89: 88prin semnătura Domnitorului pre
- Page 90 and 91: 90Însă unul din cele mai mari def
- Page 92 and 93: 92De ce unda tot curge şi iarba de
- Page 94 and 95: 94Ş-apoi mâni om fi cuminte.Prân
- Page 98 and 99: 98colorată, de sticlă sau de lut
- Page 100 and 101: 100insurecţiei, chiar în poziţii
- Page 102 and 103: 102Recomandăm această carte cu to
- Page 104 and 105: 104Corpul cel mai tare va trece pes
- Page 106 and 107: 106Paul Ditia este un rol dificil,
- Page 108 and 109: 108Bocche di Cattaro.IV) Regatul Ro
- Page 110 and 111: 110SERBIA [„LA ÎNTREBĂRILE POR
- Page 112 and 113: 112de atacuri care i-ar veni de din
- Page 114 and 115: 114interesele monarhiei.Altfel şi
- Page 116 and 117: 116clasică în oraşul său natal.
- Page 118 and 119: 118C-un cuvânt , toate lucrările
- Page 120 and 121: 120[„LUCRAREA DIN CARE MAI JOS PU
- Page 122 and 123: 122al Sf. Mitropolii din Blaş, G.
- Page 124 and 125: 124întăriturilor de la Babina-Gla
- Page 126 and 127: 126aceasta din limba românească,
- Page 128 and 129: 128Turcia.Ca situaţie geografică,
- Page 130 and 131: 130cutremur mulţimea vitează a ur
- Page 132 and 133: 132(bazată adică pe liberul schim
- Page 134 and 135: 134Prin împrejurarea că a trecut
- Page 136 and 137: 136Din Constantinopole să depeşaz
- Page 138 and 139: 138Austria prin susţinerea dreptur
- Page 140 and 141: 140stabilităţii. În 33 de ani el
- Page 142 and 143: 142Tot în această vreme se exterm
- Page 144 and 145: 144foarte multe puşti; iar corpul
97Săracii de oriunde mereu mă înteţesc;Bogaţii de departe văzând mă ocolesc;Nu e vreo rudă, bună ce nu m-a părăsit,Nici crud vrăjmaş în goană ce nu m-a biruit.Simpatie, dreptate nu aflu nicăiri,Până şi-n elemente cunosc împrotiviri:De-i nor şi-mi pun mantaua, vezi soare strălucit,De-i cald şi-mi lepăd haina, pe ploaie s-a pornit;Câte furtuni pe mare, primejdii pe uscat,La mine se întâmplă , pe toate le-am cercat,De şed închis în casă şi trag trist din ciubucÎmi flacără luleaua şi-mi face ursuzluc ;Iubesc mult poezia şi nu pot face-un versSă-mi placă, încai mie, căci toate şchioape ies.În ast secol de aur ce om nu-i literat?Dar mie nimeni asta, poreclă nu mi-a dat,Şi uite am pe masă toţi autorii mari !Citesc mereu jurnale şi port şi ochelari,Şi surda! şi tot surda! Nu trec nici de băsnar,Să-mi meargă vestea-n lume de mare cărturar.De-oi vrea să-mi cerc norocul la orişicare jocPe orice - oi pune mâna tot foc! şi iar tot foc!De ies noaptea, patrulea tot de om rău mă iaŞi pîn' a vedea bine, vai de spinarea mea.Când stă de pe vreo casă o piatră a cădeaAşteaptă pîn' voi trece în capul meu să dea.În cale-mi vreo groapă de cumva s - a 'ntâmplatDe buruieni ascunsă, într-însa eu am dat.De fac călătorie, din drum mă rătăcesc,Când voi să merg la munte, la baltă mă trezesc.De fac negustorie, nimic nu folosesc,Căci vremea priincioasă nu pot s-o nimeresc;Sau marfa nu se cată, sau preţul l-am greşit,Sau c-am sosit la punctul când târgul s-a sfârşit .În scurt, orice voi face, restriştea e aiciCu mâna pe-a mea chică a trage sau brânci .Când am noroc nainte, eu stau atunci pe loc.După cât ştim, C. Bălăcescu trăieşte în Bucureşti ca pensionar al statului. Dacă aceste puţine şiruri ar fi în starede a reîmprospăta numele său în aducerea - aminte a publicului român şi de a arăta totodată cum, alături cu direcţiastrăină în idei şi forme inaugurată în acel oraş, el a scris fireşte, foarte puţin influinţat şi fără pretenţie, că a avut meritulde a se arăta cum a fost, iar nu de a afecta simţiri străine lui şi poporului său, atunci scopul acestei dări de seamă esteîmplinit.[1 noiembrie 1874]DIN PERIODICE: 1875ΨEY∆O – KYNHΓETIKOΣDE A. I. ODOBESCUBucureşti, 1874, un <strong>vol</strong>um 8°Lucrul muziv sau mozaicul e genul acela de pictură care cearcă a imita, prin bucăţi de marmură, de piatră