Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

95Fu ezilatŞi condemnat.Să, trăiască. iar la ţară după, teapa sa cea vecheŞi să, fie soţ de muncă unui bou fără păreche.Scăzut acum, domnul nostru, din măririle trecute,Cătră, bou, voind să-şi facă, din nevoie o virtute,Se puse să fericească,Să, laude, să măreascăNumai viaţa câmpeneascăŞi cu multe argumente vrea să dea adeverireCă nu-i altă fericireCurată, fără căire,Ca economia casei şi lucrarea de pământ .Boul ascultă-n tăcere lungit pe un braţ de paie.În sfârşât c-un lung căscatVorbeşti, zise, ca un înger, dar ia-mi spune - adevărat ,La schimbările acestea ce acum aud că suntSă se facă 'n grajdul curţii, eşti şi tu trecut la foaie?ŢĂRANUL ŞI PESCARULUn ţăran la târg se dusePeşte vrând a-şi târguiŞ' alegându - şi un crap mare,Fără altă cercetareSerios pe loc se puseLa coadă a-l mirosi.Păscarul l - astă . vedereRăbdarea de tot pierzândZice râzând :— Om ciudat ca tine, vere,N-am văzut de când suntPe ast pământ !Nici aşa minte neroadă !Să, miroşi peştii la coadă!De e proaspăt de vrei s' afli miroase - l la cap, creştine,Că el de la cap se 'mpute şi o ştie măcar cine.— Despre cap, zise ţăranul,Nici mai este de vorbit,Căci o ştiu, o ştiu sărmanulCă de mult i s - a 'mpuţit .Vream să văd încai la coadă dacă este precum spun,Căci se poate de 'ntâmplare să rămâie ceva bun.TURCULEŢUL ŞI MUMĂ - SATurculeţu 'n agonie era acum pe sfârşit ;Iar mă - sa 'ncurajându - l îi zice: — O fătul meu !Ce ferice eşti tu astăzi că acuma negreşitO să, zbori de - aici în ceruri şi de - aici , vrând Dumnezeu,În paradis deodată o să te vezi transportatŞi desfătatCa un credincios de frunte în poala lui Mohamed