Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

invitatielaortodoxie.files.wordpress.com
from invitatielaortodoxie.files.wordpress.com More from this publisher
12.07.2015 Views

94Ş-apoi mâni om fi cuminte.Prânzurile cele deseSănătatea văd că-mi strică,Hotărâsem dar de meseŞi s-aud să-mi fie frică.Dar când te 'nvit cu - amicieSă refuzi găseşti cuvinte?Încă azi o nebunieŞ-apoi mâni om fi cuminte.De - adunările frivoaleZiceam, zău, să fug departe,Şi-n loc de capete goaleNumai cu 'nţelepţi s' am parte,Dar schimbi lesne lumea vieCu acele barbe sfinte?Încă azi o nebunieŞ-apoi mâni om fi cuminte.Aşadar mintea, văd bine,Că pe mâni e de - aşteptat ;Dar ast mâne iar de mâneVăd că fuge nencetat;Cugetul cu 'ncredinţareÎmi zice ca s-o aşteptIar inima-mi strigă tareC-o să mor neînţelept.Fabula, acel gen greu de scriere, deşi în aparenţă atât de uşor, se potrivea asemenea cu spiritul nepreocupat alautorului nostru, aşa încât afară de Gr. Alexandrescu el e singurul care a mai scris fabule bune în Ţara Românească.Căci fabulele lui Eliade, pline de aluzii politice şi de partidă, nu merită acest nume, iar cât despre alţii tăcerea asupră-lee mai folositoare pentru ei decât vorba.MAGARUL ŞI BOULUn măgar la un prinţ mare ajunsese favorit;Dar pentru ce, cum şi ce fel nu mă 'ntreba că, nu ştiu —Calităţile din fire astui neam nepricopsitDe comun fiind ştiute, de prisos să mai descriu.Lăcomia, viclenia, sumeţia şi mândriaÎntocmeau tot caracterul şi acestui fericit.Dar cu Toate - aceste daruri orice măgării făceaToate-i erau lăudate, toate lui i se trecea.Era de toţi linguşitŞi neîncetat curtenitŞi onori şi căutareAvuţie, 'mbelşugarToate le - avea cu prisos.Dar ce folos ?Că, măgaru - i tot măgarAjungă orice măcar.De multele deci năravuri nemaifiind suferit,

95Fu ezilatŞi condemnat.Să, trăiască. iar la ţară după, teapa sa cea vecheŞi să, fie soţ de muncă unui bou fără păreche.Scăzut acum, domnul nostru, din măririle trecute,Cătră, bou, voind să-şi facă, din nevoie o virtute,Se puse să fericească,Să, laude, să măreascăNumai viaţa câmpeneascăŞi cu multe argumente vrea să dea adeverireCă nu-i altă fericireCurată, fără căire,Ca economia casei şi lucrarea de pământ .Boul ascultă-n tăcere lungit pe un braţ de paie.În sfârşât c-un lung căscatVorbeşti, zise, ca un înger, dar ia-mi spune - adevărat ,La schimbările acestea ce acum aud că suntSă se facă 'n grajdul curţii, eşti şi tu trecut la foaie?ŢĂRANUL ŞI PESCARULUn ţăran la târg se dusePeşte vrând a-şi târguiŞ' alegându - şi un crap mare,Fără altă cercetareSerios pe loc se puseLa coadă a-l mirosi.Păscarul l - astă . vedereRăbdarea de tot pierzândZice râzând :— Om ciudat ca tine, vere,N-am văzut de când suntPe ast pământ !Nici aşa minte neroadă !Să, miroşi peştii la coadă!De e proaspăt de vrei s' afli miroase - l la cap, creştine,Că el de la cap se 'mpute şi o ştie măcar cine.— Despre cap, zise ţăranul,Nici mai este de vorbit,Căci o ştiu, o ştiu sărmanulCă de mult i s - a 'mpuţit .Vream să văd încai la coadă dacă este precum spun,Căci se poate de 'ntâmplare să rămâie ceva bun.TURCULEŢUL ŞI MUMĂ - SATurculeţu 'n agonie era acum pe sfârşit ;Iar mă - sa 'ncurajându - l îi zice: — O fătul meu !Ce ferice eşti tu astăzi că acuma negreşitO să, zbori de - aici în ceruri şi de - aici , vrând Dumnezeu,În paradis deodată o să te vezi transportatŞi desfătatCa un credincios de frunte în poala lui Mohamed

94Ş-apoi mâni om fi cuminte.Prânzurile cele deseSănătatea văd că-mi strică,Hotărâsem dar de meseŞi s-aud să-mi fie frică.Dar când te 'nvit cu - amicieSă refuzi găseşti cuvinte?Încă azi o nebunieŞ-apoi mâni om fi cuminte.De - adunările frivoaleZiceam, zău, să fug departe,Şi-n loc de capete goaleNumai cu 'nţelepţi s' am parte,Dar schimbi lesne lumea vieCu acele barbe sfinte?Încă azi o nebunieŞ-apoi mâni om fi cuminte.Aşadar mintea, văd bine,Că pe mâni e de - aşteptat ;Dar ast mâne iar de mâneVăd că fuge nencetat;Cugetul cu 'ncredinţareÎmi zice ca s-o aşteptIar inima-mi strigă tareC-o să mor neînţelept.Fabula, acel gen greu de scriere, deşi în aparenţă atât de uşor, se potrivea asemenea cu spiritul nepreocupat alautorului nostru, aşa încât afară de Gr. Alexandrescu el e singurul care a mai scris fabule bune în Ţara Românească.Căci fabulele lui Eliade, pline de aluzii politice şi de partidă, nu merită acest nume, iar cât despre alţii tăcerea asupră-lee mai folositoare pentru ei decât vorba.MAGARUL ŞI BOULUn măgar la un prinţ mare ajunsese favorit;Dar pentru ce, cum şi ce fel nu mă 'ntreba că, nu ştiu —Calităţile din fire astui neam nepricopsitDe comun fiind ştiute, de prisos să mai descriu.Lăcomia, viclenia, sumeţia şi mândriaÎntocmeau tot caracterul şi acestui fericit.Dar cu Toate - aceste daruri orice măgării făceaToate-i erau lăudate, toate lui i se trecea.Era de toţi linguşitŞi neîncetat curtenitŞi onori şi căutareAvuţie, 'mbelşugarToate le - avea cu prisos.Dar ce folos ?Că, măgaru - i tot măgarAjungă orice măcar.De multele deci năravuri nemaifiind suferit,

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!