Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

92De ce unda tot curge şi iarba de ce creşte,De ce iar pe noi cerul suspendă nencetat,De ce iar piere ziua şi iarăşi se iveşteŞi omul de ce trece, de ce oftând trăieşte,Iar tu, insectă slabă, ce ştii, sau ce-ai aflat?Cu cugete, neastâmpăr de ce folos ţi-e ţieO viaţă efemeră să, vrei a-nvenina?Ziua de azi e scumpă mai mult decât o mieDin secolul ce încă cutezi a aştepta.Gustaţi cu tinereţă, din fructul frumuseţei;Iubiţi, iubiţi plăcerea pân' la confinul vieţii,Înţelepciune numai acestea pot a fi.Fără amor, plăcere vrun bine - a fi nu poate,Minciuni, deşertăciune sunt celelalte toate,Spre amăgire bune, iar nu a folosi.O ! voi, care ca umbra, ca fumul care pierePlecaţi pe astă vale de plângeri şi suspin,Pe - acest glob de 'ntuneric , de gemet, de durere,Ai mei fraţi în mizerii, în luptă şi în chin,De ce ast' opintire şi astă nebunie —Ca să aflaţi aceea ce nimeni zău nu ştie ? ...Nu ştiţi ce este astăzi... dar mâne ce va fi !Uşoare umbre treceţi, încai voioase treceţiUnde părinţii voştri v-aşteaptă, să petreceţiLângă strămoşii voştri în pace a dormi.următoarea:O poezie care descrie plăcerile vieţii câmpeneşti , însoţite întotdeauna de un mic revers de neplăceri, esteTOAMNACe dor îmi e de ţară!Brumarul iată plin de mânieCu grele vifori, cu brumă groasă,Jale întinde peste câmpie .La glasul iernei eu fug acasă.Vă las o ţărmuri încântătoare ,Mă duc că doară voi fi scăpat„De - aceste friguri ce la răcoare,L-a umbra voastră am căpătat".O lac măreţe, adu - ţi aminteCu ce plăcere pluteam pe tine;Ce fericire ! cugete sfinteUndele tale aţâţă 'n mine,Grijă, necazuri le uităm toateCu undiţa 'n mână , lângă păscari;Ş' adormind vesel pe cât se poate„Mă trezeam bute orb de ţânţari ".Dragele mele nevinovate,Copile tinere de graţii pline,De la voi iată, că plec departeDe-acum în pace sânteţi cu mine.Galant al vostru, gelos, fierbinte,Deşi - alt nimica n-am câştigat ,Dar totdeauna îmi vor fi 'n minte,,Acele palme ce mi le-aţi dat".