Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

91neînsemnată, atunci va fi o dovadă cumcă a fost espresiunea unor voinţe individuale necrescute din sâmburele ideilorprezintului. E o axiomă a istoriei că tot ce e bine e un rezultat al cugetării generale şi tot ce e rău e productul celeiindividuale. De aceea meritul nostru va consista numai în formularea ideilor şi trebuinţelor esistente ale poporului, nu încrearea unor altora; ne vom lăsa îndreptaţi de cugetarea şi trebuinţele poporului nostru, nu d' ale noastre proprii,recepute poate de la străini, ne vom lăsa conduşi de curentul ideilor naţiunii şi nu vom pretinde rolul de a conduce noiprin ideile noastre individuale.Prin numele şi inteligenţa d-voastră aţi aruncat asupră-ne razele cele mai curate ale generaţiunii căreia îiaparţineţi; de aceea primiţi mulţămita noastră — nu pentru noi, a cărora nu-i nici ideea, "nici condiţiunile de realizare— ci pentru sfinţenia cauzei, a cărei flamură o urmăm cu toţii şi a cărei un moment e şi serbarea aceasta.[15 august 1871]DIN PERIODICE: 1874CONSTANTIN BĂLĂCESCUSe poate spune că alături cu zgomotul vieţei publice, cu eroii ce-şi aleg de vii piedestalul, cu autorii ce de vii îşipun singuri lauri pe frunte, pentru a nu-i căpăta după moarte, alături cu zgomotul deşertăciunii eterne ca ziua de azi,căci în ziua de azi vedem lumea cum au fost şi va fi, există naturi cu puţine pretenţii şi cu mai mult talent care,neademenite de opinia publică, ce în toată ziua e alta, zugrăvesc în linişte, sau cu pana sau cu penelul, lumea cum seprezentă ochiului lor, fără de-a întreba mult dacă mai putea fi şi altfel decum este. Şi totuş aceşti oameni nepreocupaţisunt măsura progresului intelectual la un popor, căci lor le lipseşte intenţia de a se arăta altfel de cum sunt . Din vrafulde cărţi pe care ni le-a testat ultemele decenii vedem autori care au făcut zgomot în lumea literară şi care pentru noi numai au nici o valoare, iară pe ici, pe colea găsimcâte un colţ de hârtii tipărite care au trecut nebăgate în samă, şi care totuşi samănă cu o pictură de ,,genre" —nepretenţios, şi au preţ din cauza obiectivităţii lor. Unul din aceşti autori astăzi puţin numiţi şi poate şi mai puţin citiţieste şi Constantin Bălăcescu. Dacă cineva ar împărţi oamenii în două, adică în, mulţimea ce se mişcă plină de intenţii şiinterese, iară pe de alta cei ce o privesc pe ea sau pe sine însuşi prin ochelarii liniştei sufleteşti, atunci şi acest scriitor artrebui aşezat în numărul celor din urmă. Nu ştim dacă Bălăcescu a avut triumfuri în viaţa sa; dar nu se pre pare. Eliadescrie o prefaţă la nişte fabule ale autorului în chestiune şi vorbeşte în ea despre toate lucrurile din lume numai despreceea ce ne-ar interesa pe noi, nu. Nici anul naşterei nu-i citat, nici un şir asupra vieţei sale, ba nici numele de botez.Deşi scrierile sale contrastează foarte mult, şi spre meritul lor, cu pretenţiozitatea contimporanilor vechi şi noi ce i-aavut, deşi ele sunt dictate de-un simţimânt adevărat şi de o judecată dreaptă, deşi a dezvălit cu o claritate naivă aceapărticică de filozofie pe care spiritul universului o sădise şi în el, totuşi puţini ştiu că el mai trăieşte, puţini ştiu dacăbătrâneţea lui e încunjurată de acel respect al societăţii pe care bătrânii de soiul lui au dreptul de a-l pretinde. Scrierilelui sunt puţine la număr. O comedie în trei acte Buna educaţie, un număr mic de poezii meditative şi umoristice,epigrame, fabule şi o poezie satirică mai lungă: Fă-mă tată să-ţi samăn sau Căftănitul de ţară la Bucureşti. De vor maifi şi altele nu ştim. Se spune că reprezentarea comediei au avut un succes relativ destul de mare, iar din poezii cea dinurmă e mai cunoscută, deşi nu este cea mai bună şi şi-a pierdut valoarea multora din aluziunile ei, descriind oactualitate în mare parte trecută.Pe de-o parte un spirit de observaţie pentru necazurile mici şi comice ale vieţii, pe de alta un fond de melancoliefilozofică, iată părţile constitutive ale poeziilor lui, din care cităm vreo câteva :ÎNŢELEPCIUNEA OMENEASCĂNebun e muritorul ce stă şi se gândeşte :La rătăcire omul s-a dat a fi supus.Cum să trăieşti în pace, aşa să mori sileşte,Cuvântul e dat numai acelui ce stă sus;Acela singur ştie de ce lumea pluteşte,