Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

77are nefericirea de-a fi de-o opiniune contrarie celeia a criticului, — ne va ierta lumea dacă nu vom fi în stare să numimaceasta procedură:manieră şi educaţiune bună.Trebuia apoi să mai ştie că, lovind cu măciuca în demnitatea unui om, înseamnă a uita că măciuca are douăcapete — şi că adversariul pe care şi l-a făcut are dreptul de a-l califica cu aceleaşi epitete dulci şi măgulitoare. Printoată broşura se ţese tendinţa de-a lovi mai cu deosebire într-o persoană care, prea nobilă şi prea recunoscută deopiniunea publică, nu-şi va pune mintea cu asemene împunsături de ac.Critica d-sale — şi ni permitem mult numind-o astfeli — dac' ar fi avut conştiinţa puterei sale, ar fi putut sărămână în limitele demnităţei, chiar nejudecând altfeli decât din aşa - numitul punt de vedere vulgar, fără pătrundereaştiinţifică (lucru care n-ar fi apărat-o, se 'nţelege de sine, ca adevărurile sale obiective să nu fie decât părute, decâterori subiective), — critica d-sale, pusă pe calea criticei filozofice, ar fi avut meritul adevărului absolut; sub formaînsă în care ni se prezintă, cu spărturile ei de pe ici, de pe colea, prin cari pătrund razele murdare ale politicei zilii, cuaruncătura una peste alta a unor observaţiuni fără sistemă, nepătrunse de un singur principiu, — fie acel principiu uzul,fie etimologismul, fie fonetismul, fie combinarea amândurora , astfeli... riscăm mult numind-o critică.Declar că, fără să combat neci pro neci contra celor combătute de d-l critic, n-am vrut decât să spun că şi criticaşi - are limitele sale, că şi ea nu e doară proprietatea uzurpată a aşa - numitelor genii pierdute, cu batjocurile lor celemici, cu sarcasmele lor meschine, a acelor desperados cari cred cumcă lumea şi ştiinţa e a lor tocmai pentru că nu e alor;ci şi critica e a oamenilor cari au pătruns, au înţeles obiectul aşa cum el trebuie să fieînţeles, adecă fără scrupule, fără prejudeţ subiectic. Apoi părerea mea sinceră, ca să nu zic amicală, ce voi a o spune d-lui critic, e că nu e acesta modul de-a dezbăra pe oameni de relele lor obiceiuri şi de defectele lor cele mici sau mari.Mijlocul ce-l întrebuinţează d-sa — chiar de-ar fi pentru realizarea unui scop bun — totuşi nu serveşte decât spre a oţărîmai mult sufletele şi a le face să persevereze în calea apucată odată.Şi-apoi, esprimându-i această părere a noastră, cine ştie dacă n-o facem mai mult în interesul junelui nostrucritic decât într-acela al adversarilor săi. Ce ar fi, d.e., dacă un spectru, inamic neîmpăcat al goliciunei de idei, fie astaîmbrăcată până şi în vestmântul cel sunt al versurilor, ar arunca razele sale pătrunzătoare şi reci în mormântul de versurifrumoase ale junelui nostru poet?... Ce palide şi ce desfigurate ar apărea ele, când acuma... sardanapaliză încă înopiniunea cea încântată a publicului, şi poate tocmai graţie acelei foi a Societăţii umilite, pe care d-sa o blamă, şi carepoate tocmai din cauza umilinţei sale n-a deşteptat încă ochiul ager a criticei adevărate, ce taie fără scrupul şimizericordie tot, din fibră în fibră. — Am cetit cumcă în America ar fi o fată cu două capete şi că un poet ar fi compuso poezie despre ea... Dar poezia era ciudată... Ei i lipsea tocmai partea ce o avea prea mult eroina sa. Oare poeziilejunelui literat n-ar avea în ochii criticei adevărate soartea poemei americane?[7/19 ianuarie — 9/21 ianuarie 1870]REPERTORIUL NOSTRU TEATRALFiindcă ideea creării unui teatru naţional dincoace de Carpaţi prinde din ce în ce mai mult aripi şi dimensiune,fiindcă capacităţi tinere însemnate s-au simţit îndemnate de a spune şi ele câte - o vorbă în astă privinţă, cred că-mi vafi permis şi mie să mă întind la vorbă asupra acestei cestiuni tot atât frumoase, pre cât şi de folositoare.Frumoasă, da..., dar folositoare? la ce? ... mi va replica poate o minte mai rigoroasă întru dejudecarea aparinţeiacestei instituţiuni omeneşti care-n partea ei cea mai mare e aşa de decăzută şi de cuprinsă de gangrenă.Şi 'ntr-adevăr cumcă omul nostru, judecând după cele mai multe zidiri ce pretind a fi teatre, va avea dreptate săîntrebe cum pot fi folositoare locale şi societăţi cari propagă fără conştiinţă libertinajul în idei, în simţiri şi-n fapte?Pentru ca să feresc pe onorabilii cetitori ai acestor şire de confundarea teatrului - arte şi teatrului - meserie , mi-am luatlibertatea de-a uza de coloanele ziarului d-voastre, d-le redactor, se 'nţelege că fără pretensiunea cumcă vorbele melevor avea tăria aceea care învinge şi convinge.Care dincotro, cum am mai spus, a dat espresiunea părerilor sale în privinţa aceasta. Un domn colaboratoriual ,,Familiei" a spus d.e. cumcă lucrul ce ni trebuie înaintea tuturora este un loc din care să ni şoptească geniul naţional.Să ni şoptească geniul naţional ! Bine ! ... Dar ce? Pentru ca să şoptească trebuie înainte de toate să aibă ce şopti. — O !