Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

52Reamintim că un cuvînt care are asterisc la umăr (de pildă: tunuri*) reprezintă odescifrare foarte probabilă, dar nu absolut certă, iar triplul asterisc *** marchează defiecare dată segmentele rămase nedescifrate şi niciodată omiterea voită a vreunui cuvîntsau pasaj. Parantezele drepte [ ] marchează întregirile introduse de editor, iar cele < >segmentele necontextuale la a căror eliminare totală editorul nu s-au crezut îndreptăţit sărecurgă. Notele culese cu acelaşi corp de literă ca textul îi aparţin lui M. Eminescu.Numele proprii menţionate de Eminescu au fost păstrate cu forma în care apar la el(cu excepţia greşelilor de tipar evidente), dar ele sînt înregistrate (şi) cu forma corectă înindicele de nume proprii.Titlurile de ziare şi reviste apar la Eminescu cînd fără nici un semn special în afarăde majusculă (şi chiar şi aceasta lipseşte în cîteva cazuri), cînd în ghilimele, cînd culesecu cursive, cînd şi una şi alta. În locul unei formule cosmetice de unificare, în fondanacronică, am preferat să le lăsăm aşa, pentru a păstra pînă la prezenta ediţie academicăceva din graba, fervoarea şi fireasca ignorare a neesenţialului cu care au fost scriseaceste texte, într-o redacţie plină de zgomot şi întreruperi, de către un om el însuşi cu oînfăţişare neglijată, dar, cît priveşte esenţialul, de o impecabilă ţinută intelectuală 4 .4. COMENTAREA TEXTULUI ŞI ANEXELE VOLUMULUI. Cîteva lămuriri cu caracter tehnicsînt necesare în ce priveşte secţiunea de comentarii, unde fiecărei unităţi din partea detext îi corespunde un discurs special, precedat de fiecare dată de indicarea primeiapariţii, a republicărilor din timpul vieţii lui Eminescu şi a primei tipăriri, antumă saupostumă, în volum. Acolo unde prima tipărire în volum nu este indicată (şi este cazul cumai bine de două treimi din titluri) se subînţelege că textul respectiv apare pentru primaoară în volum în ediţia de faţă. Tot în nota liminară se specifică rubrica în care se aflăîncadrat textul respectiv, precum şi, pentru puţinele articole semnate, ce formă asemnăturii poartă.În cuprinsul comentariului, alături de încadrarea strict necesară în contextul istoric saucultural respectiv, s-a acordat o atenţie specială determinării cît mai exacte a raportuluiîn care stă textul eminescian cu sursele sale, precum şi a eventualelor ecouri pe care le-atrezit la rîndul său. În acest scop a fost necesară investigarea, atît cît permiteau colecţiilenoastre, a unei foarte largi arii de presă (vreo 65 de ziare şi reviste) ale cărei componentemai importante trebuie menţionate aici. Dintre ziarele româneşti s-au cercetat, pentrustudiul comparativ al textelor, publicaţiile ieşene „Curierul. Foaia intereselor generale",„Steaua României", ,,România literară", ,,Independenţa României", ,,Apărătorul legei",iar din presa centrală „Românul", ,,Telegraful", ,,Unirea democratică", ,,Timpul", ,,LeJournal de Bucarest", ,,Trompeta Carpaţilor", ,,România liberă", ,,Presa". S-a acordat deasemenea cuvenita atenţie presei românilor din Imperiul austro-ungar, ,,Albina",,,Familia", ,,Federaţiunea", ,,Transilvania", ,,Gazeta Transilvaniei", ,,Telegraful român",„Foaia Societăţii pentru cultura şi literatura română în Bucovina". S-au cercetatdeopotrivă toate ziarele şi revistele astăzi disponibile pe care le prezintă Eminescu în,,Curierul de Iaşi", precum şi aproape întreaga presă străină necesară elucidăriichestiunilor de paternitate, dispersată la Bucureşti, Cluj-Napoca, Tîrgu Mureş, Viena şi