Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

392slavona veche, cu flecţiunea ei bogată, cu puterea de a compune cuvinte şi cu o fonologie într-adevăr rară prinvarietatea ei, armenii c-o limbă veche şi bogată. C-un cuvînt nu găsim un singur popor în mijlocul şi în sud-ostulEuropei care să n-aibă conştiinţa identităţii sale, să samene cu venzii sau finii germanizaţi din Prusia, Mecklenburg sauSaxonia, nu este nici un popor căruia i s-ar putea face plauzibil că e mai bine sau mai frumos să vorbească cutare limbădecît a sa proprie 8 sau să se ţină de cutare naţie şi nu de-a sa 9 .De-aceea e uşor de priceput că toate stavilele artificiale cîte se pun dezvoltării acestor popoare sînt pînă [la] unpunct oarecare zădarnice, încît, pentru a le stinge, ele ar trebui esterminate. Sînt acum două feliuri de esterminări — ceaprin sabie, sigur cea mai puţin eficace, şi cea prin sărăcire, care este cea adoptată de politica economică || 3r aOccidentului şi care este cu putinţă atuncea cînd un neam răsărit la soare fără civilizaţie economică imitează ca copiiiformele intelectuale ale culturei străine, fără a crea alături corelatul acelei culturi, industria şi meseriile.Deodată cu reforma constituţională din Turcia se vor naşte o mulţime de trebuinţe între poporaţiunile de presteDunăre, căci egalitatea înaintea legii aduce egalitatea în aspiraţiuni. Deodată însă cu introducerea nivelatorului costumeuropean — o prezicem de pe-acuma — se 10 vor stinge aproape toţi breslaşii, cari produceau pîn-acuma obiectele 11trebuitoare clasei de mijloc, şi vor fi înlocuiţi repede-repede prin emigranţi europeni, cari vor pune mîna pe meseriiacolo, ca şi la noi. Poziţia cu totul privilegiată a străinilor în Turcia îi va înalţa în curînd pe aceştia deasupra indigenilorşi, pe cînd locuitorii ţării îşi vor bate capul cu reforme politice, tot atuncea toată activitatea reală se va înstrăina, încît,,otomanii" constituţiei vor fi proletari ce se vor certa între sine pentru barba împăratului, stăpîniţi în realitate de coloniiaustrieceşti.Acesta-i înţelesul întregei constituţii în afară, acelui 12 talmeş-balmeş care nu deosebeşte naţionalitate denaţionalitate, ci le condamnă pe toate ca, sub numirea de otomani, 4 r să se || certe vecinic 13 pentru limba şi 14 fiinţa lornaţională.Dar, în vremea acestei împărecheri înlăuntru, Occidentul îşi va urma opera sa de esterminare mai cu samă faţăcu burghezimea 15 slavă. Oraşele vor geme, ca şi ale noastre, de sudiţi austrieceşti şi de alte naţii, cari toţi vor trăiindirect din spinarea ţăranului transd[an]ubian, duşmănindu-i cu toate acestea limba şi fiinţa sa naţională, bunurileimobile ale turcilor şi creştinilor vor trece în curînd în mîni europene, încît peste un secol esterminarea fizică a raselor 16slavone va fi mîntuită, daca împărăţia ca totalitate nu-şi va îndrepta privirea de pe acuma la raporturile sale economice,daca nu va stabili o lege a incolatului, daca va îngădui năpustirea ordelor galiţiene în oraşele sale — precum amîngăduit-o noi.Nu ştim daca vr-o foaie slavonă de preste Dunăre va înţelege 17 de pe-acuma ceea ce voim să zicem; dar,lipsindu-i intuiţia lucrului, va crede poate că noi scriem numai cuvinte; de-aceea vom trebui să dăm cîteva reguleconcrete, cari vor face lucrul mai clar.1. după a şters 2.după nu şters şi urmat de decît şters: nu mor decît 3. cele mai multe ori supraintercalat 4.după conştii[nţa]şters 5.după lim[ba] şters 6.după şi şters 7.după mag[hiarii] şters pentru a rescrie Maghiarii 8. decît a sa proprie supraintercalat 9. şinu de-a sa supraintercalat 10. după vor pie[ri] şters11. după treb[uitoare] şters 12. după senzul şters 13. după pent[ru] şters 14. după lor şters 15. după mica şters 16. după sla[vilor]şters 17. după p şters (putea ?)[„DE LA O VREME VEDEM..."]2264De la o vreme vedem că serviciile publice (ce-i drept rău ocupate) se declară de 416 r prisos. De ce? Pentru căfuncţionarii sînt incapabili. Dar vor rămînea vecinic aşa daca se va urma înainte cu acelaşi sistem 1 de numiri, destituiri,permutări ca-n satul lui Cremene.Relele sistemului de azi sînt:1) Amploiaţii 2 nu 3 sînt speciali, pentru c-au ocupat posturi în cele mai deosebite ramuri ale mecanismuluiadministrativ.2) Prin destituiri şi reintegrări pe cîte două luni devin neoneşti, căci cine-şi va da osteneala de-a rămînea om detreabă 4 cînd ştie că bunul plac al ministrului sau al comitetelor de partid îl zvîrle 5 mîni pe uliţă oricît de bun ar fi.3) Înmulţirea clasei proletarilor condeiului, căci la venirea fiecărei nuanţe nouă se aşază 6 un nou cîrd de