Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

3864) că m-am ferit a vorbi despre influenţa austriacă,5) că prelegerea mea a fost o propagandă politică. Toate aceste susţineri se-ntemeiază cred pe nepricepereacelor zise de mine. Ar fi mai rău pentru autorul lor de a presupune rea-credinţă din parte-i.1) N-am cercat a dovedi nicăiri că despotismul este fericirea şi progresul popoarelor. Tot ce am arătat e căputerea statului, domnia concretă a legei trebuie să fie mai tare decît tendenţele claselor sociale şi să le înfrîneze.Unde această putere a statului e în vecinică mişcare şi lovită perpetuu în centrul său, acolo se naşte despotismul uneicaste şi 1 lipsa de drept a celorlalte clase sociale 2 , se naşte despotul personal, care nu respectează nici o lege şisfîrşăşte rău, precum au sfîrşit şi despoţii din istoria românilor. C-un cuvînt:am susţinut domnia absolută a principiului armoniei intereselor, în contra despotismului, a domniei unei castesau a unei persoane pe sama celorlalte clase, lipsite de drept.2) N-am susţinut că ţăranul trebuie să rămînă ţăran etc., ci că înaintarea dintr-o clasă într-alta trebuie să fiebazată pe muncă şi nu pe privilegiu. ||3) N-am susţinut că e rău sistemul nostru constituţional, care dă drept la alegeri, 299v înlesnind scribilor a ajungela afacerile statului, ci am arătat numai că acest sistem e lărgirea vechielor privilegii asupra progeniturei claselorprivilegiate din trecut şi că nu corăspunde cu clase economice pozitive, care să găsească în el mijlocul de a-şireprezenta interesele lor în stat.4) Despre influenţa austriacă am vorbit atît istoriceşte (rolul lui Mihai Viteazul în vremea războiului de 30 deani, încercarea luărei Olteniei sub Const. Brîncoveanu, răpirea Bucovinei) cît şi asupra iufluenţei economice actuale,care devine înspăimîntătoare faţă cu o ţară ce se depopulează, faţă cu un popor care-şi pierde pe zi ce merge din mînilesale comerciul, meseriile, proprietatea fonciară urbană, ba în urmă pînă şi proprietatea fonciară rurală.5) Prelegerea mea, dacă se poate numai propagandă, n-a fost politică, ci economică. Viaţa formală (politică) astatului a fost considerată numai întru atîta întru cît are legături cu viaţa economică a poporului nostru.1. după sau şters 2. c