Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

380Această clasă se îmflă rânduri , rânduri , recrutându-şi membrii din fii clerului 24 laic 25 , din slugile foştilorboieri şi fiii acestor slugi, din negustorii retraşi şi din fiii acestor negustori, mişcarea merge crescând , clasa de mijloc apierit, ea s-a schimbat într-o clasă de proletari ai condeiului, fără nici o însămnătate pozitivă în stat, fără nici oînsămnătate pentru naţie, o clasă de turburători de meserie. ||226rTot în această vreme se exterminează prin procese nedrepte clasa răzeşască, tot în această vreme 26 răzeşiile vechidevin moşii de privilegiaţi mici şi, pe când un boier care avea 10 000 de fălci apăsa foarte uşor asupra supuşilor săi,unul care are 27 300 apasă foarte greu asupra satului. Desfacerea parţială a latifundiilor înmulţeşte numărul claseifeodale, apăsarea devine atomistică, ţăranul începe a sărăci şi a da înapoi. Şi asta merge crescând . Şi aceastădisoluţiune a claselor pozitive creşte, creşte — creşte şi azi.E 28 greu de a espune o idee fundamentală cu ramificaţiunile ei aşa încât să deie un tablou unitar. Ideea esistătoată implicite în cap, dar spre a o espune ne servim de cuvinte, de şiruri ce au un 29 început, au un sfârşit . De aceea voiilustra prin fapte aceste teorii 30 .227r 42Un boier poseda 31 — e indiferent unde, destul că era boier românesc — 250 000 de fălci într-un hotar. Era unom de un caracter rău — avar, răpitor, ambiţios fără margini. Dar era un om. Ce simţeau ţăranii 32 cum este boieriul [ !]Ţăranii 33 săi erau bogaţi, căci 34 apăsarea 35 unuia numai 36 , împărţită asupra unei 37 mase atât de mari de pământ şi deoameni, e aproape nesimţită. El a murit, pământurile s-au dus în bucăţi prin procese şi moşteniri. Nici 38 unul din aceian-a fi avut caracterul aprig al boierului nostru şi cu toate astea supuşii 39 lui au dus-o mai rău sub moştenitori decât subel. În locul unui 40 subiect erau acum mai multe subiecte, cu aceleaşi trebuinţe, cu aceleaşi cheltuieli şi cu mai micăavere 41 . || Un 43 mic bulgăr de omăt căzând din vârful unui munte se face din ce în ce mai mare, rupe cu el copaciicodrilor, strică ogoarele, astupă 44 un sat. Un mic sâmburegreşit în organizaţia soţietăţii 45 , în viaţa economică creşte şi îngroapă 46 o naţiune. Ne mirăm cu toţii de mulţimeacrâşmelor în ţara noastră, de 47 mulţimea judanilor — cauza e mulţimea rachiului, mulţimea velniţelor, dar oare aceastămulţime de unde vine? Sub domnia turcească au existat micul sâmbure , o dispoziţie de export. Exportul grânelor eraoprit. Prin urmare grânele neconsumate trebuiau prefăcute în obiect exportabil, în vite. S-au combinat lucrurile. Velniţaconsuma 48 prisosul şi da hrană vitelor. Velniţa producea rachiu, rachiul trebuie consumat — şi era mult 49 . S-au făcutmulte crâşme . Pentru acestea trebuiau crâşmari . S-au adus mulţi evrei şi proprietarul impunea fiecăruia din supuşii săide a lua atâta rachiu pe an. Unele plăţi pentru muncă se făceau în rachiu 50 . S-au introdus exportul, într-adevăr 61 , însăvelniţele au rămas; în locul grânelor s-au luat cartofii, căci rachiul devenise o trebuinţă şi această trebuinţă cereaîmplinire. Care a fost rezultatele ei? O populaţie nesănătoasă , fără energie de caracter, fără energie economică, care 52-şi vinde munca pe băutură, o populaţie în care mortalitatea creşte în mod înspăimântător , iar 53 sudoarea mânelor ei secapitalizează în mânile unui element fără patrie, fără limbă, fără naţionalitate ... Nu e de mirat că 54 influenţa austriacă emare.Să comparăm acuma suma 55 puterilor soţiale de astăzi cu suma 56 puterilor soţiale de sub patriarcalul prisacariIoan Sandul Sturza Voievod.Boierii mari proprietari de latifundii, care-şi cruţau populaţia în mod instinctivBoierii mici slujbaşi 57Breslele târgoveţilor cu 58 starostiile lorRăzăşii, ţărani liberiIobagii, ţărani supuşi, c-un drept asupra unei părţi de pământ 59 .Să ne 'nchipuim că prisacariul ar fi fost din dinastia Muşăteştilor, necontestat 228 r de nimeni. La influenţelesecolului al XIX-lea el n-ar fi rezistat. Un drept civil venit mai târziu ar fi dat o viaţă în stat clasei de mijloc, acelaşidrept asigura proprietatea răzăşilor. Mitropolitul 60 ar fi asigurat o dezvoltare clerului laic 61 , având şi cele trebuincioasepentru aceasta. Dreptul civil ş-ar fi creat o clasă de amploiaţi, dar 62 aceşti amploiaţi ar fi fost stabili sub o domniestabilă, căci numai unde vodă se perândează , se mănâncă şi pita lui vodă pe rând . Negustorul ar fi rămas negustor,meseriaşul — meseriaş, nu s-ar fi născut goluri economice atât de simţite. În sfârşit , în a.D. 1860 ar fi venit IoanSandul al III-lea posito — sub ce împrejurări ! Firmele de pe 63 uliţa mare ar fi româneşti 64 . Se deschid camerele, sevotează legea împroprietăririi. Atunci s-ar fi făcut 65 într-adevăr vuiet mult, dar se 66 spărgea de stânca maiestăţii. S-ar fiplătit pământul în 90 de ani şi nu în 15, dar nu rămâneau atâtea neplătite ca astăzi 67 . Din şcoalele poporale ar fi ieşitoameni ştiutori de carte care rămâneau ce erau şi nu se făceau subperceptori de perceptori, căci intrarea întreadministratori 68 ar fi fost grea într-un corp stabil, care nu se răstorna la orice schimbare de ministeriu... În sfârşit , IoanSandul al Iv-lea moştenea un stat românesc cu care te-ai fi putut făli 69 . Atunci războiul 70 din 54 ne aducea Besarabia,cel din 59 Bucovina, cel din 66 Transilvania 71 .Dar acum cum s-au dezvoltat lucrurile? De toate dezastrele vecinilor noştri noi nu ne-am folosit decât spre a ne