Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

369mîncaţi.____________________________________ard[eleneşti]: 55poezie, filozofie în loc de poesie, filosofieAdeseori s 17 se pronunţă şi-n România ca z, însă un z amestecat cu s____________________________________(reşpéctiv 18 , prospect) ardel[eneşti] 55 rChiar pronunţia clasică începuse a despărţi binişor în două castre,dintre cari un raţionalist neci 19 n-ar fi ştiutcum s-aleagă. Pronunţia moldovenească purizată care susţinea numai acele sunete dulci cari le regăseşti pe toate înacelaşi loc şi-n dialectul toscan al limbei italiene — şi pronunţia cea din Ţara Românească ridicată azi 20 la gradul denaţională. Astfel moldovenii [zic] giudicată, gioc, dzînă, dzău, muntenii din contra judecată, 55 v joc, zină, zeu.Calitativmente (musicalmente) vei alege pe cele dentîi || logice pe cele de-a doua. || 54 v Românimea toată zice: şînă, şî21, ţînă, ţîpă, zîuă, zînă. Românenii 22 zic curat şi clar: şină, şi, ţine, ţipă, ziuă, zină.Iată puntele în care se mărgineşte posibilitatea clasif[ic]ărei 23 pronunţiei. Afară de aceste punte totul e anomaliefonetică care, suferită, într-adevăr c-ar fi în stare de-a ne aduce la dezbinare în dialecte._________________________________Arhaismii poate că-i va încetăţeni cu-ncetul poezia, dar numai ea, căci e un drept escluziv al ei de-a revificacolorile limbei prin vorbe dezgropate din mormîntul trecutului. Astfel Gothe dă lui Faust, prin arhaismi în vorbe şi-nforma versului, coloritul cel bizar al evului mediu, colorit pe care Schiller n-a înţeles a-l da lui Wallenstein al său._________________________________55 v Toate astea le-am spus din puntul meu de vedere, adică din puntul de vedere al artei dramatice. Oricît de diferitepronunţiile în viaţă şi în faptă, orcari ar fi proiectele filologiei de-a schimba pronunţia cu desăvîrşire prin principiul: Siconsuetudo vixerit, vetus lex sermonis adolebitur, totuşi pronunţia pe scenă trebuie să fie pretutindenea una şi aceeaşi,cea naţională, căreia ardelenii îi zic „frumoasă" („Vorbeşte frumos româneşte").Dacă această pronunţie va avea puterea să schimbe filologia sau dacă filologia va avea puterea să schimbepronunţia, de-asta îmi pasă mie prea puţin, eu am constatat numai o trebuinţă esenţială a teatrului, aceea a uneipronunţii pe [care] chiar publicului i convine de-a [o] numi frumoasă, care va să zică îi place.Nimic n-ar fi mai ciudat decît un teatru ai cărei membri sa aibă fiecare o coloratură diferită în pronunţie 24 .___________________________________54 vCercetările sînt foarte interesante, foarte bune, foarte folositoare ca atari, dar a trece cu ele în domeniul faptului,astfel încît fiecare descoperire nouă să fie mama unei ortografii şi-a unui sistem de limbă nouă, ni se pare a fi fapta ceamai nedreaptă faţă cu o lume ce scrie şi citeşte şi care, dotată 25 pe fiecare zi c-un alt sistem, va ajunge ca, din îndreptareîn îndreptare, să nu mai poată scrie drept 26 , [să] piardă pînă şi simţul justeţei.____________________________________Aceste cercetări, bune or rele, nu sînt scrise cu ură *, neci din punt de vedere al persoanei. În cazul uneireflexiuni, declar a priori 27 cumcă nu permit nimărui de-a-mi imputa etatea or studiile mele, neci aluziuni asupra meaca persoană. Însă, întîmplîndu-se ca cineva să-şi ia acea permisiune fără ca eu să i-o dau, cu prin însăşi uzurpareaaceasta mă voi crede îndreptăţit de-a nu răspunde nici 28 măcar ad rem._____________________________________Previn că nu rîd ca alţii de aceste defecte. Eu le voi combate din puntul meu de vedere, fără a rîde, ştiind bine 29că chiar puntul meu 30 de vedere poate să fie fals; şi, fiindcă 31 eu doresc să fiu reflectat iar nu persiflat, ce e mai naturaldecît ca eu să păzesc conveninţele acelea faţă cu alţii pe cari aş dori ca alţii să le păzească faţă cu mine?1. Pentru titlu, pentru caracterul publicistic al acestui text şi pentru ordinea de publicare a fragmentelor vezi infra, p. 794 2.după T[ocmai] şters 3. e interesant de notat că alograful are aici, cum rezultă din exemple, dubla valoare de [ă] şi de [î],diferenţă la care moldovenii erau mai puţin sensibili 4. după şi şters 5. după şi şters 6.după or şters 7.după ce a scris esersatEminescu a avut intenţia să-l modifice în esercitat, apoi a renunţat 8.urmează începe iar şters 9.corectat din moldavă 10. cu vinsupraintercalat 11.după nu şters 12. pînă azi supraintercalat 13. dar îl fac în genere a supraintercalat 14. corectat din tacâ 15. iniţialîntre cele şase exemple nu se aflau decît virgulele; parantezele au fost introduse ulterior, pentru a grupa cazurile: -â> -î, -ea>-é, -e>-i 16. între rîndul precedent şi acesta se află, şters, ardelene[şti] 17. corectat din z18. accentul pe primul e, existent în manuscris, este desigur o inadvertenţă 9. urmează nu ştia şters 20. supraintercalat 21. şînă, şîsupraintercalat 22. termenul e folosit în chip evident pentru românii din Ţara Românească, ca şi într-unul dintre fragmentele de pe 53v 23.clasif[ic]are e folosit aici cu sensul de consacrare ca fonetism clasic, deci ca normă a limbii literare generale, consacrată prin