Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

349însă m are existenţă (p),prin urmare şi s are existenţă (p).Dintr-aceasta e evident că, dacă autorului logicei i-au rămas în minte în mod neconştiu o idee a luiTrendelenburg, el au întrebuinţat-o mai bine, mai limpede, mai cu temei decum s-au întrebuinţat Trendelenburg pe elînsuş. Dorim multe plagiate de această natură, care să traducă idei spuse în treacăt în moneta bine tipărită a gîndiriiclare şi hotărîte, care să prefacă metalul ascuns în pietriş în metal curăţit şi preţios. În acest sens esplicarea d-nuluiMaiorescu mi se găseşte în nici o carte, căci după citatul lui Trendelenburg se vede că el însuşi admite în silogismehipotetice numai doi termini (faptul pur şi simplu al subsumţiunii). Dacă acesta e un plagiat, atunci tot ce gîndeştevreun om în lume e asemenea un plagiat, căci toţi nu facem decît a gîndi pînă la capăt ceea ce altul au gîndit în modembrionar.Adăogim spre mai marea bucurie a recenzentului că al XVIII-lea capitol din Cercetările logice, din care d.Maiorescu ar fi plagiat pe „este" ca termin mediu, e citat în apendicele logicei sale de două ori.Dar la ce discuţia aceasta? Dacă recenzentul ar fi făcut observaţii ad rem, care să arăte contraziceri sau erori întextul logicei chiar, ne-am simţi dispuşi a dizbate pînă şi controverse logice. Dar d-sa a avut bunăvoinţă a se pune lascris pentru a dovedi nu erorile autorului, de care n-au putut găsi, ci nelealitatea ştiinţifică a lui. Această manoperă nu i-au succes deloc; ea a avut numai efectul de a aşeza pe recenzent într-o lumină foarte echivocă şi pe un teren unde oricediscuţie devine de prisos.[1 septembrie 1877][„APROPOS DE «GOLOS»..."]Apropos de Golos ,,Războiul" află că principele Gorciacoff i-a adresat o notă energică prin care-l invită să-şimodereze tonul insultător ce-şi permite faţă cu România.Nu putem decît să mulţămim marelui cancelar pentru această deferenţă cătră noi, cari totdeauna am observat ceamai strictă bunăcuviinţă în limbajul nostru oricînd am vorbit despre Rusia, aliata noastră, cu al cărei sînge se amestecăazi sîngele ostaşilor români pe cîmpul bătăliei.[2 septembrie 1877]AUSTRO-UNGARIA [„JURNALELE UNGUREŞTI..."]Jurnalele ungureşti iar vorbesc de înfrăţirea cu românii, deşi, e drept, numai la ocaziuni cari le plac lor. Dacă aravea această intenţie într-adevăr, lucrul n-ar fi tocmai greu de făcut, căci n-ar avea decît să ne lese să trăim în pace, peunde sîntem răspîndiţi. Dar pentru a vedea cum înţeleg ei această înfrăţire reproducem din „Telegraful român"următorul articol: ,,Cu înfrăţire ne îmbie maghiarii!" 1 .1Vezi infra, p. 777.[2 septembrie 1877]CARTE NOUĂ [„A IEŞIT DE SUB TIPAR..."]A ieşit de sub tipar partea I a unei ,,istorii a românilor" de Grigorie Christescu, învăţător în comuna Dobrovăţ,