Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

338s-ar mai opune nici la cooperarea Serbiei.[5 august 1877]TURCIA [,,«DAILY TELEGRAPH » CREDE..."],,Daily Telegraph " crede a putea susţine în mod autentic întâi că generalul Gurko au părăsit cu totul Balcanii, aldoilea că Osman Paşa au mutat tabăra de la Plevna, pentru a ocupa o altă tabără întărită în Balcani . Din Bucureşti sevesteşte că avangarda lui Suleiman Paşa au trecut Balcanii şi merge spre Gabrovo , apoi că prinţul egiptean Hassan auocupat Bazardjicul , părăsit de ruşi, şi în fine că la o luptă lângă Rasgrad (unde-i Ahmed-Eiub) turcii a fi luat, după cumei susţin, cinci tunuri.[5 august 1877]MALTRATARE [„AFLĂM CU PĂRERE DE RĂU..."]Aflăm cu părere de rău că d-na directriţă a institutului Gregorian (de maternitate ) din cauze necunoscute ar fifost maltratată de una din elevele acelui institut, tocmai în momentul în care d-na directriţă asista pe o pacientă . Ne-amobicinuit a vedea că asemenea neorânduieli în şcoli nu provin totdeauna dintr-un spirit latent denesupunere (cetitorii îşi vor aduce aminte de turburările din şcoala tecnică), ci sunt câteodată produse în mod artificialde înrâuriri străine cercului elevilor, pentru a da un caracter îndoielnic poziţiei învăţătorului contra căruia suntîndreptate. Deocamdată însă nu ne permitem a bănui nimic, mai ales că atât parchetul cât şi onor. epitropie a spitalelorSt. Spiridon au primit ştiinţă despre acest incident regretabil şi aceste autorităţi sperăm că vor fi în stare, una adescoperi cauzele neorânduielii , cealaltă a opri repetarea ei.[10 august 1877]« GLOBUL »La 6 august curent au apărut în Bucureşti cel dendâi număr al foii ilustrate Globul, care făgăduieşte a fi o foaiede literatură populară, ilustrată . O literatură ilustrată ne este pân - acuma o idee necunoscută şi ne aminteşte mai multrolurile de papyros egiptean scrise ideografic , unde într-adevăr fiece noţiune e totodată şi ilustrată . Dar să lăsămaceastă greşală de construcţie şi să ne ţinem de foaia de ,,literatură populară".O asemenea foaie esista la români sub titlul de „şezătoarea ", redactată de d. Iosif Vulcan, din Pesta. Nu zicemcă foaia din Pesta e bine redactată , dar d. Vulcan pare a fi avut o idee sigură de ceea ce va să zică literatura populară,căci cearcă a da ca în oglindă cugetarea şi maniera de a vedea a poporului chiar. Literatura populară nici se poate numialtceva decât sau cugetarea şi productele fantaziei poporului însuşi, cari devin literatură în momentul în care sereproduc prin scriere, sau produceri a clasei mai culte, cari se potrivesc însă aşa de bine cu gândirea poporului încâtdacă acesta nu le-au făcut, le-au putut însă face.Literatura populară are la români foarte puţini reprezentanţi, pe care-i şi cităm după cât ni-i aducem aminte:Anton Pann (Valahia), Vasile Aron şi Ioan Barac (Transilvania), Const. Negruzzi şi Alexandri (în unele scrieri) pentruMoldova şi, între cei mai noi, fără contestare Slavici, povestirea umoristică (Ungaria), şi Creangă, povestea fantastică(Moldova). Dacă mai adăogăm unele scrieri mai vechi de agronomie ale d-lui Ioan Ionescu, cari sunt scrise cu totul înlimba şi-n maniera de-a gândi a poporului, am cam mântuit cu literatura populară română. Ţăranul, breslaşul şiînvăţătoriul mic (preotul, învăţătoriul sătesc şi cel de oraş) sunt poporul în înţelesul strâns al cuvântului , şi chiar numaiîn înţelesul lor poate fi vorba de literatură populară. Ţăranii şi breslaşii au feliul lor propriu, adesea prea original şifrumos, de-a vedea lumea, iar învăţător şi preot coboară cultura în jos şi traduc limba cosmopolită , nesemnificativă şiabstractă a ştiinţei, care e de domeniul lumii întregi, în formele vii, mlădioase şi încântătoare prin originalitate a