Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

333minarete , biserici, cupole, poduri, insule, grădini şi cordele de stânci şi de ape: „Numai o Târnovă este, şi nimic maimândru nu-mi văzură ochii, încât abia îndrăzneşti să iei caietul de schiţe, pentru a însemna pe hârtie măcar aproximativminunata icoană". Formaţia stâncelor şi dâmburilor oraşului, petrecut în curbe fantastice de râul Iantra, e atât delabirintică şi aventuroasă încât nu există punct din care ar fi cu putinţă de a cuprinde unitatea părţilor oraşului, încuibatela răzămătorile deosebitelor terase de var. Amestecul de case se ridică în mod amfiteatral pe povârnişul a trei dealuriînalte. Cele două înălţimi din apus par a fi despărţite de-a treia, dar par numai, căci în realitate sunt împreunate prin ociudată formaţie a terenului , printr-un pod natural de stâncă , de 60 metri lungime. Cu păreţii lui perpendiculari , acestpod formează singura intrare, uşor de apărat (căci are o lungime numai de câţiva metri ), la dealul Cearaveţ , pe carestătea odată reşedinţa, dispărută fără urmă, a ţarilor bulgăreşti ce domneau de la Tisa pân-în regiunile Pontului . Aiceaerau domnitorii din dinastiile şişman şi Asan de pe la anul 1000 şi până la anul 1393, în care Celebi , fiul mareluiBaiazet , au plantat flamura cu semilună pe culmea rezidenţii . Patriarhul Antimie , numărat între sfinţii naţionali, careţinea locul în absenţa ţariului, s-au rugat zadarnic pentru cruţarea oraşului. Între zidirile maiestuoase risipite atunci sunt: biserica celor 40 de sfinţi a imp. Asean , biserica în care se încoronau împăraţii Sf. Dimitrie al Asanizilor , palatulîmpărătesc al lui Ioan Alexandru şi patriarhia, mama bisericei împărăţiei bulgară. De 500 de ani, de când stăpânescturcii, Târnova remăsese totuşi centrul intelectual şi comercial al Bulgariei. Drept că industria au căzut de un veac, darcu atât mai viu e comerţul. Bazarul şi magaziile negustorilor bulgari sunt bine asortate cu mărfuri. Până la întemeiereavilaieturilor (1862) Târnova era scaunul guvernamentului Bulgariei dunărene, până ce Mithad Paşa au strămutatscaunul la Rusciuc.[24 iulie 1877][„LA 20 IULIE (1 AUGUST)..."]La 20 iulie (1 august) la amiază a sosit la Viena d. Mihail Cogălniceanu, a cărui petrecere acolo fusese fixatăcam până sâmbătă . A doua zi înainte de amiazăzi d-sa au avut în palatul ambasadei engleze o conferinţă de mai multde o oră cu ambasadorul Marei Britanii lordul Buchanan . O zi în urmă d-sa a vizitat pe contele Andrassy, care pestepuţin i-au şi întors vizita.Se 'nţelege — zice Presse din Viena — că cu ocazia acestor vizite reciproce vor fi vorbit despre împrejurările politice aleRomâniei. Domnul Cogălniceanu va fi simţit trebuinţa de-a lămuri participarea României la război şi se poate că apoi conteleAndrassy au avut ocazie de a-i repeta vorbele ce le-au zis mai dăunăzi reprezentantului României, cari precum să ştie sunt : ,,cădispoziţiile militare ale României îi sunt altfel indiferente , dar nu vede scopul lor, de vreme ce ştie că dincolo de Dunăre Românianu are nici un teren pentru cuceriri.[27 iulie 1877][„D. MAIOR VLADIMIR ANDREIEVICI ..."]D. maior Vladimir Andreievici , cunoscut şi sub numele de Osman Bey, carele după cum spun unii ar fi ficiorullui Kibrizli Paşa din căsătoria acestuia c-o franceză, este cunoscut prin o broşură în care caracterizează tendenţeleevreilor, apoi prin prelegeri publice, ţinute şi aici în Iaşi, asupra războiului dintre sârbi şi turci. D-sa, despre care putempresupune că cunoaşte împrejurările Turciei, scrie în „Românul" următoarea notiţă asupra lui Mehmed-Ali,generalisimul turcesc 1 .[29 iulie 1877]CIUDATĂ BUNĂVOINŢĂComitetul central al doamnelor din Iaşi publică următoarele:Domnul Otto Max, antreprenorul grădinei Chateau-aux-fleurs , luând de la d-na membră Nathalia Soutzo 100bilete de loterie , arangiată în folosul ostaşilor români răniţi, după un interval de opt zile a vândut numai un singur bilet,