Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

330MESERIILESe ştie că meseriile în Moldova au trecut din mânile românilor în ale străinilor şi aceasta din multe cauze, dintrecare vom arăta şi noi vro câteva . Una este modificarea răpede a portului şi lepădarea în pripă a tuturor costumelorvechi, încât clasa veche de croitori n-au putut să urmeze această răpede schimbare. Drept dovadă aducem tablele vechiale croitorilor jidovi , pe care stă scris: croitor de straie ,,nemţeşti", un semn că moldovenii lucrau numai straiemoldoveneşti, pe când clasele superioare se lepădaseră deja de portul bătrânesc , iar, pentru a le îmbrăca , trebuiaucroitori străini, familiarizaţi cu croială nouă. O a doua cauză e concurenţa fabricatului gata, adus din străinătate. Iaşulînsuşi geme de straie şi încălţăminte gata, aduse din Viena; fabricate rele, însă ieftene, cari se vând uşor într-o societateca a noastră, lipsită de simţul economiei. O a treiacauză e lipsa de precauţiune care-a domnit la întroducerea tuturor reformelor sociale. La dezrobirea sclavilor, o măsurăîn sine negativă, nimeni n-a mai gândit la soarta acestor oameni cari, puşi în libertate, au rămas cu totul în grija sorţii,fără ca societatea să creadă că mai are nevoie de a gândi câtuşi de puţin la ei. Cu ocazia dezrobirii au pierit o mulţimede industrii indigene , căci cei ce le profesau n-au mai fost privegheaţi , nimeni n-au căutat a-i statornici şi a-i deprindecu o libertate bine înţeleasă. Meseriaşii aceştia au devenit proletari şi s-au stins cu totul. A patra cauză a fostdesfiinţarea breslelor corporative şi a privilegiilor lor. În fine cauza principală a căderii meseriaşilor români au fostintroducerea pripită a egalităţii sociale în România, care nu trebuie confundată cu egalitatea înaintea legii. Egalitatea n-au însemnat la noi prefacerea claselor de sus în clase muncitoare — cu o muncă superioară se 'nţelege — ci ,,boierirea" claselor de jos, infectarea acestora cu ruşinea de muncă şi bolirea de deprinderea claselor vechi de-a câştiga mult prinmuncă puţină. Progeniturei meseriaşilor români, care învăţase două buchi , i-au fost ruşine de-a se mai ocupa cumeseriile părinţilor, ci s-a prefăcut toată în amploiaţi şi în persoane ce fac politică înaltă, pun toate ţările Europei lacale şi aspiră de-a deveni ministri, o glorie uşor de ajuns la noi, unde mai nu e om îndestul de mărginit pentru a nuputea deveni deputat sau ministru sau orişice.Dar alături cu boierirea tuturor se întinde din ce în ce mai mult sărăcirea tuturor, care devine cu atât maisimţitoare cu cât esportul productelor agricole scade prin concurenţa producţiei americane şi ruseşti.În anul 1835 nu era încă pe uliţa mare un singur negustor evreu, astăzi mai că nu găseşti negustor creştin peaceastă uliţă, şi tot aşa şi pe celelalte. Afară de aceea evreii formează ei în de ei un fel de societate tacită de consum , eiîşi vând în de ei toate lucrurile mai ieften (poate în urma unei înţelegeri, stabilite prin zecile de şcoli evreeşti ), încât unromân, ce are întocmai aceleaşi trebuinţe ca şi un evreu, cheltuieşte totuşi cel puţin c-o a treia parte mai mult decât unevreu. Asiguraţi odată contra concurenţei creştinilor, evreii au două liste de preţuri, una pentru evrei, alta pentrucreştini. Poporul boieros al quiriţilor plăteşte 33 la sută pentru onoarea de-a putea deveni deputat şi pentru capriţul de-anu fi devenit meseriaş sau negustor.Am espus răpede această stare de lucruri şi adăogim numai că în vremea din urmă s-au ivit o reacţiune,deocamdată încă nu destul de puternică, dar de care trebuie să ţinem samă. Un început de îndreptare este şcoala demeserii din Iaşi, care ne va da poate cu vremea meseriaşi români. Drept semn că silinţele şcoalei sunt apreciate citămbinevoitoarea încercare ce-au făcut-o d-nul Scarlat Pastia de a trimite pe doi dintre absolvenţii acelei şcoale la Paris,pentru a se perfecţiona unul în croitorie , altul în ciubotărie. Aceşti doi se vor întoarce în curând în patrie, vor deschideateli [er ]ile lor şi vor fi totdeodată şi maistri la şcoală.Acuma d. Pastia au înştiinţat „reuniunea femeilor române" că e dispus a trimite şi pe-o absolventă a şcoaleiprofesionale de fete, pentru a se perfecţiona în croitorie . Eleva va primi o bursă de 2000 l.n. pe an şi 300 l.n. pentrucheltuielele de călătorie. Fapta se laudă de sine şi merită de a fi imitată.[6 iulie 1877][„ÎNSĂMNĂTATEA CRIZEI