Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

327practicabilă din toate şi totodată partea cea mai avută şi mai roditoare a întregei ţări. Planul turcilor era ca Suleiman săplece din sus, de la Niksici, să străbată de-a lungul această vale, iar Ali-Saib să plece din jos, de la Spuz , şi să se'mpreune cu Suleiman la Danilograd , de unde apoi amândoi împreună să apuce spre sud-vest către capitala Cettinie.Din Constantinopole se scontase deja victoria anticipando şi s-au depeşat în toată lumea cumcă Suleiman şi Ali-Saib s-ar fi ajuns la 8 a l.c. şi au apucat împreună spreCettinie. Din Cettinic însă se vestea că Ali-Saib cercase a intra, dar între Spuz şi Danilograd căpătase o vajnică bătaie,încât se retrăsese . Suleiman de la nord înainta. El străbătuse Muntenegrul de-a curmezişul şi ajunsese după luptecontinue la Ninici , o milă şi jumătate departe de Spuz. Va să zică numai cale de două ceasuri era între colona de nordşi cea de sud. În faptă însă deja la 7 a curentei Suleiman, auzind cumcă muntenegrenii i-au închis retragerea spreHerţegovina, au ordonat trupelor sale să se întoarcă. Dar retragerea era într-adevăr aşa de bine închisă încât s-au văzutdin nou silit să cârnească la dreapta împrejur din nou spre Spuz. Dar şi aici drumul era închis. În fine la 14 c. Suleimanau scăpat pe teritoriu turcesc la Podgoriţa, mai la sud de Spuz, după ce s-au luptat şase zile de-a rândul pentru a face undrum de două ceasuri. Suleiman Paşa au pierdut într-aceste lupte 5000 de oameni, cam scump pentru plăcerea de a seprimbla prin mijlocul Muntenegrului.[19 iunie 1877]PENSIONATUL NORMAL DE DOMNIŞOARE[„DUMINECA TRECUTĂ..."]Dumineca trecută spre sară s-au închiet esamenele publice de la pensionatul normal de domnişoare, prin o seriede producţiuni muzicale.Rezultatele instrucţiei, a creşterei , apoi îndeosebi a culturei muzicale din acest institut despre cari au dat dovadăaceste esamene sunt vrednice de-o deosebită luare aminte.În privirea instrucţiei putem susţine că în timpul nostru poate sunt puţine lucruri despre care să se vorbească, aşade mult şi cu atâta interes ca de metoda cea mai priincioasă după care să se deie şcolarilor învăţătura cuvenită. Cu toţiiştim astăzi ce însemnează metoda intuitivă , însă la noi sunt foarte puţini care s-o ştie aplica bine şi încă mai puţine suntşcolile în cari acea metodă a devenit familiară şi folositoare într-adevăr. Una din aceste puţine şcoli este institutul d-neiHumpel. Învăţarea pe de rost cu scop de-a dobândi nouă cunoştinţe este aproape cu totul esclusă, memorizarearegulelor — regulă generală la noi — este înlocuită printr-o învăţătură minuţioasă , treptată şi sigură a materiei deînvăţământ ; istorie şi ştiinţi naturale se propun astfel că şcolăriţele nu rămân cu vorbe goale în minte sau cu gândiriîncâlcite şi idei nemistuite, dar ceea ce-a învăţat şi ştiu într-adevăr. Despre toate aceste s-a putut convinge oricine carese pricepe în chestiile dezvoltării intelectuale şi a asistat la esamenele de la pensionat.Despre educaţie se face la noi asemenea multă vorbă, anume despre modul cum ar trebui îmbunătăţită educaţiasexului femeiesc prin şcoale.În urmarea vorbei multe, a regulamentelor şi pararegulamentelor , avem două direcţii în practică şi amândouăgreşite, anume sau un respect estrem, în fond însă fals, sau o familiaritate peste margini. Efectul direcţiei dentâi estefăţărnicia , efectul celei din urmă lipsa de caracter şi nesupunerea .D-na Humpel întruneşte calităţile cele mai proprii pentru sădirea şi cultura unei educaţii solide. Manierifamiliare, cari totodată impun respect, un mod minunat de-a îndemna şcolăriţele la împlinirea datoriilor lor prin fapte şimăsuri pedagogice, nu prin cuvinte moralizătoare : iată mijloacele cu ajutorul cărora d-na Humpel a căutat şi caută cumult succes a forma moralitatea fetelor încredinţate d-sale.Precum în instrucţie, aşa şi în muzică la noi acela se crede a fi mai destoinic şi mai bun care ştie multe; pe cândlucrul principal este de-a şti puţin şi bine şi acel puţin săfie ales. Acest din urmă este principiul de care e condus d-nul Humpel în instrucţia muzicei şi desigur va veni timpul încare meritele d-sale pentru cultura muzicei în mijlocul societăţii noastre vor fi îndeobşte recunoscute.Cu privire la bucăţi, ele se ieu din autorii cei mai celebri . Cu privire la executare am admirat totdeaunapreciziunea şi fineţa cu care elevele mai înaintate în instrucţia muzicală s-au distins în esecutările lor.De toate au cântat la piano vreo treizeci de eleve , dintre cari merită o deosebită menţiune d-şoarele : Matilda