Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

325Oţetul. Adaus: I. Cultura gardului viu: Foloasele — Prăsirea păduceilor — Pregătirea terenului — Plîntarea păduceilor— Croirea şi tractarea — împletirea şi tractarea mai departe.Autorul ni e cunoscut prin colaborarea sa la „Calendarul bunului agronom pe a. 1877", care din cauza multelorsale articole practice au avut două ediţii, lucru desigur rar, mai ales la un calendar. Preţul cărţii de faţă este un fiorinv.a.Astfel dar gospodariul şi fiecine care are o grădină cu pomi roditori sau vrea s-o aibă de-acum-nainte, apoiînvăţătorul sătesc, preotul găsesc în acest manual, scris limpede şi cu ortografie fonetică, tipărit cu caractere mari şilesne de cetit, toate povăţuirile trebuincioase pentru cultura pomilor. Noi îi dorim autorului ca răspîndirea cărţii sale să-lîncurajeze a lucra cu aceleaşi vederi şi celelalte ramuri ale economiei agricole.[10 iunie 1877]MUNTENEGRU [„CREADĂ CINE CE-I PLACE..."]Creadă cine ce-i place, căci ştirile din Muntenegru sînt foarte contrazicătoare. O depeşă venită dinConstantinopole sub data 8/20 iunie spune că muntenegrenii au fost bătuţi, că s-au reproviantat Niksici şi că trupeleotomane au ocupat înălţimile de la Ostrog şi mai multe localităţi. Acestea de la Suleiman Paşa, deşi o depeşă directă asa n-au sosit încă. Ali-Saib care intră dinspre Albania (Spuz) spune că-şi urmează marşul, că trupele otomane au luat înputerea lor înălţimile de la Martiniţ şi Garoviţa şi că au cauzatmari pierderi muntenegrenilor. În fine Mehemed-Ali vesteşte din Reştina că trupele otomane au ocupat două ţinuturi aleMuntenegrului. O depeşă din Petersburg însă confirmă numai ştirea despre proviantarea cetăţii Niksici. Din Cetiniechiar se spune că într-o luptă ce au avut loc la Spuz în ziua de 8/20 c. oştirea lui Ali-Saib au fost pe deplin bătută demuntenegrenii comandaţi de Bozo Petrovici.[12 iunie 1877]NECROLOG [„LA 9/21 L.C. S-AU SĂVÎRŞIT..."]La 9/21 l.c. s-au săvîrşit din viaţă de un atac de apoplexie d-na Fanny Neuschotz, născ. Vittner, soţiacunoscutului bancheri Jacques de Neuschotz. Răposata era în etate de 53 de ani şi altfel de-o constituţie viguroasă.Înmormîntarea au avut loc a doua zi la 10/22 iunie, 5 ore după-amiazi. Cu toate că în obiceiurile ritului mozaic par a seevita parada şi înglotirea publicului, totuşi aceste datine n-au putut fi păzite,de vreme ce toate cercurile izraelite erauprea de aproape atinse de cazul dureros întîmplat în această familie. Atît curtea templului cît şi uliţa mare erau pline deoameni şi trăsuri cari adăstau pe-o căldură cumplită mîntuirea ceremoniei religioase. Familia Neuschotz se bucură denume bun în cercurile ei şi e cunoscută ca binefăcătoare atît faţă cu săracii îndeosebi, cît şi faţă cu institutele de creştereale comunităţii religioase. Răposata însăşi era fondatoarea unui orfelinat şi prezidenta comitetului de administraţie aunei şcoale de fete. De aceea participarea la ultimele onori date unei membre a familiei n-au putut fi decît foarte vie.[12 iunie 1877][„CU OCAZIUNEA CIRCULĂRII..."]