Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

324Iacă în cîteva cuvinte tabloul posomorît dar adevărat în care se oglindeşte starea pomăritului la români.Se naşte deci întrebarea: unde şi cum să se facă cel dintîi pas spre îndreptare şi, îndeosebi, unde să se deprindănoua generaţie, copiii ţăranilor, la o esploatare mai înţeleaptă şi mai rentabilă a bogăţiilor naturale cari zac astăzidispreţuite şi ascunse în sînul pămîntului ?Pentru acei cari petrec cu luare aminte mersul progresului modern răspunsul nu poate fi decît: grădina şcolară.Grădina şcolară este fără îndoială locul cel mai potrivit unde învăţătorul ar putea instrui pe copiii ţăranilor înagricultură, profesiunea părinţilor lor. Nu poate fi vorba de o instrucţie sistematică, care pentru mintea fragedă acopiilor şi aşa ar rămînea neînţeleasă. Grădina şcolară are să fie mai mult un loc de recreare sufletească şi trupească, unloc plăcut de petrecere, unde copiii să se deprindă, oarecum jucîndu-se, la o cultură mai înţeleaptă a pămîntului şiplîntelor mai îndatinate.Manualul de faţă este un rezumat al prelegerilor din pomărit ţinute de subscrisul la Institutul pedagogic şiteologic din Sibiiu, un rezumat care s-a fost tipărit mai bine de jumătate în „Foişoara Telegrafului Român", într-o seriede articuli intitulaţi: „Pomăritul în grădina şcoalei" (Vezi ,,Foişoara Telegrafului Român" an. I, 1876).Acum la retipărire textul s-a completat în mod considerabil, s-a ilustrat cu numeroase figuri şi s-a întocmit, încîta fost cu putinţă, conform condiţiunilor ce are să întrunească un manual îndemînatic şi popular. La sfîrşitul manualuluise află un adaos, cuprinzînd foloasele, înfiinţarea şi cultura gardului viu precum şi prepararea compostului.Adevărat că legumăritul, florăritul, stupăritul etc. sînt ramuri cari şi ele trebuie introduse şi cultivate în grădinaşcolară. Însă ramul cel mai important este şi rămîne pomăritul, un ram care, pentru grădinile şcolare de înfiinţat sau decurînd înfiinţate, va servi oarecum de început şi fundament pe care să se poatăclădi mai departe. În ţările locuite de români şi cu deosebire în Ardeal, Ungaria şi Bucovina, înfiinţarea şi întocmireagrădinilor şcolare alcătuiesc o cestiune care tocmai în timpul de faţă s-a pus, cum se zice, la ordinea zilei. Cred deci aface un bun serviciu mai ales învăţătorilor, preoţilor ŞI economilor noştri publicînd acest manual, în care m-ammărginit la lucruri esenţiale, cu escluderea a tot ce ar putea împovăra şi încurca priceperea cetitorilor mai puţinîndemînatici.Aşa, precum este întocmit manualul, el mai poate fi întrebuinţat: în institutele agricole şi pedagogice, înseminare şi chiar în şcoalele săteşti.Pentru cetitorii cari ar voi să cunoască în detaliu materiile tratate reproducem tabla materiilor.Partea, I-a. Prăsirea pomilor. Capitul I. Prăsirea pomilor din sămînţă: Noţiuni generale — Sămînţa — Şcoalade sămănat — Şcoala provizorie — Pregătirea pomişorilor. Capitul II. Pregătirea pomilor din saduri, butaşi şi pui sauvlăstari: Saduri[le] — Butaşii — Pui sau vlăstări. Capitul III. Şcoala de altoit: Poziţiunea — Pămîntul — Îngrădirea —Rigolarea — Împărţirea — Distanţa altoilor — Transplîntarea. Capitul IV. Altoirea: Noţiuni generale — Surceii nobili— Pădureţii de altoit — Uneltele de altoit — Legăturile de altoit — Ceara şi răşina de altoit — Altoirea în despicătură— Copularea — Semicopularea — Altoirea laterală — Tractarea altoilor în vara dintîi. Capitul V. Cultura altoilor:Noţiuni generale — Croirea trunchiului pomiferilor — Croirea trunchiului drupiferilor şi nuciferilor — Croireacoroanei — Tractarea pămîntului în şcoala de altoit — Scoaterea şi păstrarea altoilor — Pachetarea altoilor şi surceilornobili. Capitul VI. Pomii pitici şi cultura lor: Piramida — Columna — Globul sau pomul rotund — Pocalul saucăldarea — Furca — Palmeta — Cordoanele. Partea a II-a. Cultura pomilor. Capitul VII. Alegerea şi întocmireapomătului: Clima — Poziţiunea — Pămîntul — Localităţile potrivite pentru o specie sau alta de pomi — Distanţapomilor. Capitul VIII. Plîntarea pomilor: Facerea gropilor — Alegerea pomilor — Pregătirea pomilor — Timpulplîntărei pomilor — Plîntarea însăşi — Parii şi păruitul pomilor. Capitul IX. Tractarea pomilor: Retezarea crengilor —Tractarea mai departe a coroanei — Proptirea şi brăzdarea pomilor — Întinerirea pomilor — Realtoirea pomilor bătrîni— Înlocuirea pomilor pieriţi — Tractarea pămîntului în pomăt. Capitul X. Animalele stricăcioase pomilor, boalele şialte neajunsnri. A) Animalele: Sugătoar[e]le — Paserile — Omidele — Gîndacii de mai (cărăbuşi) şi coropişniţele —Diverse alte insecte. B) Boalele: Tăciunele — Cangrena — Curgerea de gumă şi idropica — Gălbinarea şi oftica —Mana — Încolăcirea şi pătarea frunzelor — Putrezirea lemnului — Nerodirea. C) Alte neajunsuri: Muşchiul — Bureţiişi rugina — Bruma şi gerul — Seceta şi ploile — Grindina, neaua şi vijeliile. Capitul XI. Cultura diverselor specii depomi: Mărul — Parul — Gutuiul, scoruşul şi sorbul, migdalul şi cornul — Nucul, căstanul şi alunul — Frăgarul şismochinul — Strugurelul şi agrişul — Zmeura, murele şi măceşul — Viţa de vie. — Partea a III-a. Culesul,conservarea şi întrebuinţarea poamelor. Capitul XII. Culesul şi conservarea poamelor. A) Culesul: Uneltele necesare lacules — Cînd să se culeagă ? — Cum să se culeagă ? B) Conservarea: Localul de iernat — Mobilele localului de iernat— Pachetarea poamelor menite pentru transport. Capitul XIII. Întrebuinţarea poamelor. A) Uscarea poamelor. B)Prepararea lictarului; C) Prepararea vinului de poame; Pisătoarele şi pisarea — Teascurile şi tescuirea — Pivniţa —Buţile — Tractarea vinului în pivniţă; D) Prepararea rachiului, oleiului şi oţetului de poame: Rachiul — Oleiul —