Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

322[5 iunie 1877]I. C. MAXIMÎn Bucureşti a repauzat cunoscutul profesor şi membru al Academiei I. C. Maxim. Ceremonia înmormîntării aavut loc sîmbătă la 4 a l.c. la cimitirul Şerban-Vodă. Cu greu ne-am putut hotărî să păzim zicătoarea latină ,,De mortuisnil, nisi bene". Intenţiile sale vor fi fost de sigur bune şi patriotice, deşi nu putem susţine acelaş lucru despre scrierilesale. E destul a pomeni colaborarea la Dicţionarul fantastic al Academiei, al cărui singur principiu a fost: de-a nu lăsaneschimosit nici un cuvînt românesc, pentru a arăta că filologul închinase viaţa minţii sale unor idei rătăcite. În privireaacestui dicţionar, însuşi părintele canonic Cipariu au declinat onoarea de-a-l fi inspirat cumva în tendenţele sale. Şifilologul din Blaş a şi avut drept să decline asemenea onoare, căci gramatica sa, de sigur o lucrare foarte serioasă, n-auîndreptăţit pe nimenea la clădirea babiloniei academice.[8 iunie 1877]NECROLOG [„ÎN NOAPTEA..."]În noaptea de 5 spre 6 a curentei s-au săvîrşit de liniştita moarte a drepţilor economul de la Dancu, GheorgheIonescu. Cine nu l-a cunoscut pe bătrînul de 60 de ani, care avea pentru fiecine vorbă bună şi inimă deschisă? El era înoraşul nostru un tip de înţelepciune practică, de îngăduinţă şi blîndeţă. Bătrîn cum era, alerga bucuros să îndatoreascăchiar pe oameni pe cari abia-i cunoştea, şi să stăruie pentru dînşii. Cu greu ar fi putut cineva să-i refuze o rugăminte, şiel cunoştea chiar puterea ce-o avea, farmecul persuaziv al vorbirii sale. Cine nu l-a cunoscut nici că-şi poate închipui cîtde interesantă în simplitatea ei era conversaţia bătrînului preot, întreţesută cu glume nevinovate şi maxime deînţelepciune a vieţii şi inspirată de-o estremă bunătate de inimă. Asemenea era cu neputinţă să presupui, văzîndu-l, căacest om ar fi avut în viaţă-i cea mai nensemnată pornire de mînie asupra cuiva. De cîţiva ani în pensie, el fusese unsfert de secol profesor de religie la liceul statului, unde era idolul elevilor, căci din studiul său el nu făcea un şematismsec dogmatic, ci ştia să deie obiectului său acelaş farmec care era răspîndit asupra întregei sale vieţi sufleteşti. Ieri la 4ore dup-amiazi au început în biserica Dancu prohodul, care, după rînduiala îngropăciunii preoţilor, e foarte lung şi adurat pînă la 6 1/4. Totuşi o mulţime de lume, vechii elevi şi eleve ale răposatului, studenţi şi amploiaţi împleaubiserica şi ograda. În fine pe la 6 1/2 cortegiul l-au condus de la locuinţa cea pămîntească la locuinţa cea vecinică, încimitirul Eternităţii. Domnul îndurărilor să-i îngăduie intrarea în corturile celor drepţi![8 iunie 1877]AUSTRO-UNGARIA[„«TELEGRAFUL ROMÂN» NE DĂ DETALII..."],,Telegraful român" ne dă detalii de tot interesante despre estrema bunăvoinţă cu care ne regalează fraţiimaghiari. Adevărul rămîne adevăr, n-ai ce-i face. În specialitatea fineţii academice fraţii maghiari au ajuns la ovirtuozitate neîntrecută şi cititorul va avea ocazie să vadă cu cît încunjur, cu cîtă mlădiosie stilistică ştiu jurnaliştiimaghiari să spună lucrurile ce nu le plac. Extra Hungariam non est ... ingenium.