Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica
Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica
320atacate de puterile principale ale lui Suleiman, de 20 pîn la 25 de batalioane. Lupta a durat ziua întreagă. Deşimuntenegrenii au luat de la turci 1800 puşti şi mai multe stindarde, totuşi noaptea au fost siliţi să se retragă de la Krstaţla Piva. Krstaţ şi Muratovici au fost ocupate de turci. Trecătoarea de la Duga şi Goransko au rămas în mînelemuntenegrenilor; dar ei au pierdut 600 de morţi şi răniţi, între cari se află şi mai mulţi voievozi.Corespondenţa politică primeşte din Cattaro următoarea telegramă:După o luptă înverşunată de cincizecişicinci de ore în apropiare de Krstaţ, muntenegrenii s-ar fi retras la Banjani. De ambelepărţi pierderile s-ar fi urcînd la mai multe mii de oameni. În urma invaziunii districtului muntenegran Wasoievici de un detaşamenttare de turci, muntenegrenii s-ar fi retras şi cuartierul general al principelui Nikita s-ar fi aşezat la Ostrog.[3 iunie 1877]SERBIA [„POARTA A FOST INFORMATĂ..."]Poarta a fost informată în mod oficial despre călătoria principelui Milan la Ploieşti. Principele a plecat dinBelgrad ieri 14 (2) iunie.Principele în călătoria sa era însoţit de ministrul afacerilor străine, de generalul Protici şi de colonelii Leşianin şiHorvatovici. Acest din urmă este comandantele forţelor sîrbeşti în valea Timocului.[3 iunie 1877]ARESTAREFaptele cari s-au petrecut în tîrguşorul Darabanii din ţinutul Dorohoiului nu ni sînt încă cunoscute pe deplin şinici nu ştim dacă instrucţia procurorului trimis de Curte la faţa locului s-a mîntuit — de aceea nici n-am dat samadespre acele întîmplări, ci aşteptăm constatarea veridică şi nepărtinitoare a lor. Nouă ni se pare că chiar alarma ziarelordin capitală a fost cam pripită, de vreme ce-a dat pretest corespondentului dinBucureşti a Nouăi pr. libere să vorbească despre un adevărat masacru, un Snt. Bartolomei şi cum se mai numescespresiile tropice ale vecinic suferinzilor şi totuşi vecinic înfloritorilor evrei. Pîn-acum ni se pare mai aproape de adevărversiunea cumcă evreii din Darabani s-ar fi opus cu forţa (cu sau fără drept, nu ştim) urcării embaticului şi că în urmaacestei opuneri s-au născut un conflict între grecii servitori ai d-lui Cimara şi populaţia jidovească a tîrguşorului. D-nulCimara, care va fi dat vrun ordin în această privire, a fost arestat preventiv la staţia Paşcanii pe cînd venise cu trenul dela Bucureşti.[3 iunie 1877]PROBLEME PEDAGOGICEAm spus-o într-un rînd că ceea ce ne inspiră durerea cea mai mare şi o adevărată teamă de viitorul acestei ţărinu sînt pe atîta oamenii generaţiei actuale pe cît tinerii noştri, cari vor stăpîni în viitor soartea naţiei lor. Lucrareacontinuă a instituţiilor prea liberale au consistat la spiritele tinere în dărîmarea oricării autorităţi dumnezeieşti şiomeneşti, într-o încredere oarbă în propria persoană neînsemnată, în nerespectarea oricărui superior. Uşurinţa cu care
321tinerii la noi discută oameni şi lucruri, espresiile de cari se servesc, suficienţa şi lipsa de naivitate e un semn că avem aface cu oameni îmbătrîniţi înainte de vreme, cărora le-am putea prezice de pe acuma lipsă de statornicie şi impotenţămorală. Aceasta-i pedeapsa ce ne-o dă Dumnezeu pentru c-am făcut din şcoli numai unelte în care se îngrămădeşteînvăţarea unei mulţimi de cunoştinţi, fără să fi îngrijit de loc pentru creşterea inimei şi caracterului, căci niciodată tăriaunui popor n-au stat în instrucţie şi numai în instrucţie, ci totdeauna în creştere. O cunoştinţă, mai ales în şcoalelesecundare, care nu are rol educativ e o cunoştinţă stearpă şi nefolositoare.Ne-au trebuit acest proemion pentru a ajunge la faptele ce voim să le însemnăm. La 28 mai d. I. G. Ciurea s-audus în calitate de jude-instructor la hotelul ,,România" împreună cu d. prim-procuror I. Vrînceanu, d. Barbu, comisardespărţirii întîia şi, în locul grefierului, ce era ocupat, au fost luat pe d. Vasile Elefterescu, copist la parchet. Pe cînd d.jude-instructor lucra la procesul-vcrbal pentru ancheta afacerii Cimara, îi spuse copistului să ieie hîrtie şi să copiezeprocesul-verbal, ceea ce acest din urmă a şi început să facă. După ce a copiat jumătate, spuse judelui că a greşit, puindcuvintele „ne-am transportat la faţa locului", în loc de ,,ne-am transportat la otel România". D. judecător răspunse că nuface nimica, numai să puie în parenteză ,,hotel România". Dar judecătorul, trecînd cu ochii partea ce se copiase pecurat, observă lipsa încă a două cuvinte, ce denatura înţelesul construcţiei. Judecătorul zise cu mirare:— Iată, domnule, şi aci ai greşit. Bagă de samă.— A greşi este o faptă omenească, răspunse copistul.— Prea bine. A greşi este o faptă omenească, însă nu-i mai puţin adevărat că cineva trebuie să primeascăobservaţii cînd le merită.— Eu nu sînt învăţat să primesc observaţiuni.— Dacă aţi fi în cancelaria mea, aţi învăţa să primiţi observaţii, căci ori de cîte [ori] aţi face greşeli le-aşobserva.— Nu voi fi niciodată la d-ta, la instrucţie.Atunci judecătorul, văzînd că acest domn nu mai tace, îi ia procesul-verbal din mînă şi-i spune să iasă. D-nialuirăspunde că nu iesă afară, căci a venit cu d. prim-procuror. După o nouă somare ca să iasă şi după un nou refuz, d.prim-procuror ca şef nemijlocit îi ordonă să iasă, după care d. copist se depărtă. Zicem şef nemijlocit, căci la anchetelocale e ştiut că toţi agenţii publici sînt de drept la ordinele judecătorului de instrucţie.Acest act de nesubordinaţie ar fi fost în sine nimica toată şi cădea simplu asupra culpabilului, căci un judecător eîn genere prea sus pentru graţiozităţile unui copist. Dar d. Elefterescu nu s-a mulţumit cu atîta, ci a crezut a putea ceresatisfacţie pentru observaţia că nu-i în stare a copia o hîrtie corect. A doua zi, 29 mai, d-sa trimise marturi judecătorului,căci s-au mai găsit doi domni în comunitate de idei şi sentimente care să se-nsărcineză cu această misiune de ,,onoare".Se-nţelege că judecătorul a trebuit să dea din umeri dup-o asemenea copilărie. Destul că d. prim-procuror, aflînd despreaceasta, i-a observat d-lui Elefterescu că: sau să retragă provocaţia, sau să-şi dea dimisia. D. copist îşi dă demisia dinimportantul său post, întîi motivată, apoi nemotivată; apoi se duce la parchetul general şi reclamă în contrajudecătorului.După aceste incidente, cari atacau în mod atît de grav poziţia gravă de copist, trebuia neapărat să mai urmezeceva, o scrisoare publicată între inserţiunile ,,Curierului Balassan", o adevărată ilustraţie a libertăţii presei, minunatăprin eleganţa ciceroniană a espresiilor ei — a căror reproducere ar fi deja o necuviinţă. Astfel, după o insubordinaţie,acest domn pozează în martir al onoarei cavalereşti şi în insultător al superiorului său.Se-nţelege că niciodată nu ne-am fi ocupat cîtuşi de puţin de graţiozităţi de copist dacă d-sa şi martorii n-ar fistudenţi la Universitate, dacă acestea n-ar fi pentru noi un semn al vremilor ce ne aşteaptă. După a noastră părereorganele statului nu există pentru a fi batjocorite de oricine şi pentru ca inferiorii să-şi poată face mendrele înlăuntrulorganismului social. D. Elefterescu ar fi trebuit destituit şi d. procuror-general a fost prea delicat în asemeneaîmprejurări cerîndu-i numai demisiunea.Se-nţelege de sine că judecătorul, admiţînd provocaţia ce i s-au făcut, s-ar fi coborît pe un nivel de care trebuiesă se ferească orişicine, căci atît ar mai trebui ca organele statului să se apere cu arma la orice observaţie îndreptăţităvor face. Cine ocupă un post inferior şi nu-nvaţă a se supune acela n-are decît să privatizeze şi să-şi lucreze moşiile,dacă le are, căci a ocupa un post nu este un drept, ci un serviciu anume plătit de stat, înlăuntrul căruia cineva trebuie sărespecteze ierarhia şi autoritatea superiorilor, căci altfel nu mai e cu putinţă nici orînduială, nici armonia societăţii, şinici societatea nu mai poate respecta organe cari nu sînt destul de apărate de frumoasele roade ale creşterii subalternilorlor.Înc-un pas pe această cale a civilizaţiei şi vom ajunge idealele stări de lucruri din Grechia, Mexico, Guatemala şialte asemenea state cari, în privirea respectului autorităţii, vor fi servit de model celor ce ne-au înzestrat cu acest spiritde ... subordonaţie.
- Page 270 and 271: 270O circulară a marelui-vizir că
- Page 272 and 273: 272din Ruşciuc prin care întâmpl
- Page 274 and 275: 274multe punturi , ea are însă o
- Page 276 and 277: 276e numai un talent, căci talente
- Page 278 and 279: 278sunt nemulţămite, cu deosebire
- Page 280 and 281: 280a lui Eliade. Întâmplările po
- Page 282 and 283: 282solfegiu şi declamaţie.Acuma c
- Page 284 and 285: 284Serata muzicală care vineri a a
- Page 286 and 287: 286îngrijire se grimase , până l
- Page 288 and 289: 288înrâurirea talentului său de
- Page 290 and 291: 290Acest Masinissa avea numai rolul
- Page 292 and 293: 292graniţă.[3 aprilie 1877]«CONV
- Page 294 and 295: 294celorlalte, e evident că Român
- Page 296 and 297: 296[13 aprilie 1877]PRELEGEREA D-LU
- Page 298 and 299: 298Muntenegrului şi au trimis la p
- Page 300 and 301: 300SCUMPIREA PÂNEIÎn momentul de-
- Page 302 and 303: 302bile, numărul de bolnavi în c
- Page 304 and 305: 304acest scop, au fost respinşi de
- Page 306 and 307: 306SHAKESPEAREÎntre multele nenoro
- Page 308 and 309: 308aceea credem că Adunarea deputa
- Page 310 and 311: 310la cele ce-am auzit aici despre
- Page 312 and 313: 312[18 mai 1877]«ROMÂNIA LIBERĂ
- Page 314 and 315: 314puternicul monarc ortodox al Rus
- Page 316 and 317: 316însă aceasta. Servind şi el t
- Page 318 and 319: 318[„DUPĂ CÂT AUZIM..."]După c
- Page 322 and 323: 322[5 iunie 1877]I. C. MAXIMÎn Buc
- Page 324 and 325: 324Iacă în cîteva cuvinte tablou
- Page 326 and 327: 326Cu ocaziunea circulării otomane
- Page 328 and 329: 328Blancfort , M. Hesshaimer, M. Pa
- Page 330 and 331: 330MESERIILESe ştie că meseriile
- Page 332 and 333: 3321600 case mohametane şi 1500 ca
- Page 334 and 335: 334iar restul l-a înapoiat d-nei m
- Page 336 and 337: 336apariţiunea acestui volum, afar
- Page 338 and 339: 338s-ar mai opune nici la cooperare
- Page 340 and 341: 340Guvernul german a făcut impută
- Page 342 and 343: 342(că adică sensurile sunt singu
- Page 344 and 345: 344oameni învăţaţi, iar pe de a
- Page 346 and 347: 346luptătorilor, este o cifră des
- Page 348 and 349: 348ci ele sînt scrise ,,cu restrî
- Page 350 and 351: 350ţinutul Vasluiului. Încercarea
- Page 352 and 353: 352Mestchersky fiind ucis, fu înlo
- Page 354 and 355: 354dobîndă.Unii ţărani erau vec
- Page 356 and 357: 356AUSTRO-UNGARIA [„DESPRE INTRAR
- Page 358 and 359: 358parapete , de care n-aveau cuno
- Page 360 and 361: 360SINUCIDERE [„ÎN HOTEL DE PARI
- Page 362: 362Viena-n 4 mart 870Domnilor şi f
- Page 365 and 366: 365datoria cea mare a statului, car
- Page 367 and 368: 367Deficit lîngă deficit, împrum
- Page 369 and 370: 369mîncaţi.______________________
320atacate de puterile principale ale lui Suleiman, de 20 pîn la 25 de batalioane. Lupta a durat ziua întreagă. Deşimuntenegrenii au luat de la turci 1800 puşti şi mai multe stindarde, totuşi noaptea au fost siliţi să se retragă de la Krstaţla Piva. Krstaţ şi Muratovici au fost ocupate de turci. Trecătoarea de la Duga şi Goransko au rămas în mînelemuntenegrenilor; dar ei au pierdut 600 de morţi şi răniţi, între cari se află şi mai mulţi voievozi.Corespondenţa politică primeşte din Cattaro următoarea telegramă:După o luptă înverşunată de cincizecişicinci de ore în apropiare de Krstaţ, muntenegrenii s-ar fi retras la Banjani. De ambelepărţi pierderile s-ar fi urcînd la mai multe mii de oameni. În urma invaziunii districtului muntenegran Wasoievici de un detaşamenttare de turci, muntenegrenii s-ar fi retras şi cuartierul general al principelui Nikita s-ar fi aşezat la Ostrog.[3 iunie 1877]SERBIA [„POARTA A FOST INFORMATĂ..."]Poarta a fost informată în mod oficial despre călătoria principelui Milan la Ploieşti. Principele a plecat dinBelgrad ieri 14 (2) iunie.Principele în călătoria sa era însoţit de ministrul afacerilor străine, de generalul Protici şi de colonelii Leşianin şiHorvatovici. Acest din urmă este comandantele forţelor sîrbeşti în valea Timocului.[3 iunie 1877]ARESTAREFaptele cari s-au petrecut în tîrguşorul Darabanii din ţinutul Dorohoiului nu ni sînt încă cunoscute pe deplin şinici nu ştim dacă instrucţia procurorului trimis de Curte la faţa locului s-a mîntuit — de aceea nici n-am dat samadespre acele întîmplări, ci aşteptăm constatarea veridică şi nepărtinitoare a lor. Nouă ni se pare că chiar alarma ziarelordin capitală a fost cam pripită, de vreme ce-a dat pretest corespondentului dinBucureşti a Nouăi pr. libere să vorbească despre un adevărat masacru, un Snt. Bartolomei şi cum se mai numescespresiile tropice ale vecinic suferinzilor şi totuşi vecinic înfloritorilor evrei. Pîn-acum ni se pare mai aproape de adevărversiunea cumcă evreii din Darabani s-ar fi opus cu forţa (cu sau fără drept, nu ştim) urcării embaticului şi că în urmaacestei opuneri s-au născut un conflict între grecii servitori ai d-lui Cimara şi populaţia jidovească a tîrguşorului. D-nulCimara, care va fi dat vrun ordin în această privire, a fost arestat preventiv la staţia Paşcanii pe cînd venise cu trenul dela Bucureşti.[3 iunie 1877]PROBLEME PEDAGOGICEAm spus-o într-un rînd că ceea ce ne inspiră durerea cea mai mare şi o adevărată teamă de viitorul acestei ţărinu sînt pe atîta oamenii generaţiei actuale pe cît tinerii noştri, cari vor stăpîni în viitor soartea naţiei lor. Lucrareacontinuă a instituţiilor prea liberale au consistat la spiritele tinere în dărîmarea oricării autorităţi dumnezeieşti şiomeneşti, într-o încredere oarbă în propria persoană neînsemnată, în nerespectarea oricărui superior. Uşurinţa cu care