Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

311România este ţara contrastelor . Venind cineva de la gară în stradele vestitului municipiu Dacorum Iassiorumrămâne încântat de podirea cu asfalt a stradelor noastre, pe care te poţi plimba ca-n salon. Dar dacă vizitatorul ar aveacuriozitatea de a merge în suburbii depărtate din şesul Bahluiului, de ex. pe şesul dintre şoseaua Ţuţorei şi înălţimile pecare se înşiră oraşul, începând de la Curtea Domnească pân-la Tătăraşi (târgul de jos, ţigănimea domnească), atunci aravea cu totul altă privelişte.Acolo în loc de strade sunt adevărate lagune de glod ; podului de lemn de preste Bahlui îi lipsesc la mijloccâteva scânduri pe cari nimeni nu se - ndură de-a le pune la loc, pe ici pe colo întâlneşti căte un mare ochi de apă, spre aaduce aminte de măreţul act al facerii lumii. Acolo locuieşte o parte a poporului ales de Dumnezeu, carele prin diferiteapucături ingenioase, prin clădirea sistematică de moviliţe de gunoaie, prin aşezarea de scânduri rupte caută a formatrecători prin împărăţia lui Neptun şi a nu sta cu totul izolaţi de restul umanităţii.Dar să lăsăm aceste formaţiuni geografice pe seama unui Herodot al viitorului şi să ne întoarcem la puncte maicunoscute. şoseua Socolei e cunoscută de toţi ca drum care duce la viile şi vilele orăşenilor din Iaşi, la seminariulSocola, la Vaslui, în fine e o cale de comunicaţie despre care nu putem presupune că trece prin mijlocul unor triburinecunoscute. Aproape în dreptul şoselei de la Ţuţora şoseua Socolei se bucura de existenţa mai multor gropi perfide,pline cu apă. Când trece o trăsură prin aceste gropi, ea se preface în corabie, caii în servitori ai lui Neptun, iar călătoriiinvocă prin imnuri steaua mărilor, ca să-i conducă la limanul dorit. Prin aceste gropi trec zilnic sute de trăsuri, mii demilitari, zeci de tunuri, încât biblica trecere prin Marea Roşie se repetează la acest punct de sute de ori pe zi. Învăţătoriidin şcoalele apropiate demonstrează băieţilor cu exemple ad oculos posibilitatea minunii biblice pe cale cu totulnaturală. Şi cu toate acestea în depărtare de o oră şi jumătate, în vârful Repedei , sunt minunate cariere de piatră şinumai cu zece, cincisprezece cară s-ar putea repara punctul în cestiune, s-ar putea pune capăt neplăcerilor miilor detrecători. Nu ştim într-adevăr cine a luat întreprinderea reparării acelei şosele, ştim însă atâta că nu se găseşte nici unmotiv care să scuze asemenea neregularităţi . Esplicăm pân-la un punct neglijarea unor strade puţin frecuentate , dar ocaleatât de frecuentată ca şi cea de la Socola trebuie să fie totdeauna practicabilă . Cu toată insistenţa atragem luarea amintea autorităţilor competente să binevoiască a lua grabnic măsuri pentru a înlătura acele adevărate vexaţiuni pentrucomunicaţia între Iaşi şi Socola.[18 mai 1877]CONCERT [„DUMINICĂ ÎN 22..."]Duminică în 22 c. profesorii şi elevii conservatoriului din Iaşi vor da un concert în grădina Chateau aux fleurs, acărui produs e menit spre ajutorarea ostaşilor români răniţi. Preţul intrării e de 2 fr.; în caz de vreme rea, serata se vaamâna pentru a doua zi. Luând cu plăcere act de acest concert de binefacere, căruia îi dorim cel mai bun succes, ne parerău că trebuie să ţinem samă de-o uşoară disonanţă — aceasta cu - atât mai mult cu cât nu vedem nici un motiv pentruproducerea ei. Ideea de-a da un concert în grădina pomenită e a violinistului Micheru; d-sa apoi a căutat să câştigeconcursul binevoitor al d-nilor profesori pentru acest scop. D-nialor s-a grăbit a promite acest preţios concurs, în urmăînsă au avut bunăvoinţă de a elimina cu totul pe d. Micheru dintre concertanţi , întrebându-se ,,ce caută printreapostoli"? Nu ştim cine dintre d-nii concertanţi n-a voit să cânte alături cu talentatul violinist , nici dacă a fost numaiunul sau dac-a fost mai mulţi, destul că ni pare rău a înregistra aceste mici graţiozităţi colegiale .Trebuie să admitem două ipoteze, pentru noi egal de dureroase. Sau că domnii în cestiune nu recunosc că d.Micher e la înălţimea artei sale, şi atunci ar fi fost datoria d-nia-lor ca, cu ocazia deselor concerte ale violinistului ,profesorul de conservatoriu, mănţiitorul bunului gust, să se pronunţe în mod critic asupra muzicantului , lucru ce nu s-aîntâmplat — şi nu se va întâmpla — sau că aceiaşi d-ni profesori evitează de-a introduce la o serată muzicală un noutermin de comparaţie, a cărui valoare ar putea să iasă în defavorul d-nialor . Atuncea simţământul care-a dictateliminarea tânărului violinist are cu totul alt nume, pe care nu-l mai spunem.Fie aceasta singura disonanţă ce ni vine la auz.