Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

310la cele ce-am auzit aici despre modul cu care pretutindene unde lucrurile se interpretează corect sunt priviteevenimentele în Anglia, după lungi dezbateri. Ele sunt privite astfel: nu s-au luat nici o hotărâre care să conţine vroinstrucţie. Helfy (întrerupând ): Nici noi nu voim asta.Ministrul - prezident . Ba să mă iertaţi, aţi binevoit a zice: dacă Adunarea nu mai poate da instrucţii guvernului,e mai bine să numim pe ministru - prezident dictator şi să se dizolve parlamentul. Eu zic: guvernul englez n-au căpătatnici o instrucţie şi totuşi toată lumea pricepe că, prin voturile date acolo, guvernul au căpătat deplina libertate de acţiunepentru a-şi realiza politica lui. E numai un drum în această privire, şi de aceea înrâurirea Camerei nu-i o iluzie; — acestdrum este: dacă nu exista încrederea că guvernul va dirige politica esterioară conform cu interesele ţării şi dacă ladezbaterea după o interpelaţie guvernul rămâne în minoritate, el face loc aceluia în care Adunarea are încredere. Dar şinoului guvern îi va fi permis de a-şi realiza liber şi fără instrucţii politica sa, căci politica esterioară nu se poate conducecu instrucţii parlamentare .Acesta-i uzul constituţional, precum se interpretează pretutindenea unde constituţionalismul e privit de unespedient practic. Vă voi spune şi de ce-am răspuns d-lui deputat. Am răspuns fiindcă ştiu că pentru Ungaria nu va fi omângâiere dacă istoria va scrie « a lui Tisza a fost cabinetul care au ruinat Ungaria ». Tocmai pentru că simt aceasta amvoit — deşi mă razim pe providenţă şi sper că va succede silinţelor noastre patriotice — să mântuim patria de pericoleleposibile — am voit pentru ca în vacanţe să pot lucra fără piedeci, să fac să se manifeste parlamentul înainte deîmprăştierea lui şi să văd dacă mai există atâta încredere în acest guvern pentru a putea conduce mai departe afacerile înîmprejurările grele de astăzi sau, dacă nu mai există această încredere, guvernul să facă loc altuia.Parlamentul cu mare majoritate au luat act de acest răspuns.Din aceasta vedem că d. Tisza a cerut un vot de încredere pentru politica sa esterioară şi a obţinut acest vot.Politica sa esterioară însă este: să nu sufere a se întări sau a se forma state la marginea Dunării cari ar avea simpatiipentru slavii sau pentru românii din Ungaria, iar această politică d-sa va realiza-o cu mijloace potrivite cu împrejurările,va să zică cu arma. Sapienti sat.[13 mai 1877][„DE LA TEATRUL RĂZBOIULUI..."]De la teatrul războiului puţine. La 16/28 c. o şalupă rusească de-o construcţie proprie au izbutit să aşeze sub celmai mare monitor turcesc o torpilă prin a cărei esploziune monitorul a fost zvârlit în aer. Se vede că acest monitor eraHifs e Rachman , cel mai marece rămăsese în urma lui Litfi Djelil , de-a cărui sfărâmare în faţa Brăilei cititorii îşi vor aduce uşor aminte. Pe malurileDunării s-au început bombardamente serioase între Giurgiu şi în Ruşciuc, Islaz şi Nicopole, Calafat şi Vidin. Din Asiase vestesc încăierări uşoare şi bombardamente pe ţărmurii mării locuite de triburi abhazice ; asemenea bombardamentulKarsului şi a locului Topra Kale . Pe când însă împărăţia Osmanilor e într-un pericol neîndoielnic, softalele dinConstantinopole au început din nou demonstraţiile lor politice, încât criza internă ameninţă a fi mai acută decât ceaesternă. Camera turcească a hotărît darea în judecată a lui Mahmud Paşa, poziţia cabinetului Ehdem Paşa se considerăde zdruncinată , încât se poate ca-ntr-o bună dimineaţă să ne trezim în Ţarigrad cu-n nou sultan, cu-n nou ministeriu şicu multe alte lucruri nouă. Deocamdată în Constantinopole s-au proclamat stare de asediu, prin care se opreşte purtareaarmelor, adunarea pe uliţe şi se ordonă percheziţiuni în locuinţele private pentru căutarea de arme sau muniţii. Seasigură că guvernul austro-ungar au protestat contra proclamării stării de asediu.[18 mai 1877]STRADELE [„ROMÂNIA ESTE..."]