Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

309Unde? Într-o ţară care are o autonomie oarecare, va să zică e întrucâtva mulţămită. Nu va fi mirare dacă trupele ruseşti,intrând în Austria, ar fi întâmpinate de acelaş imn care au jignit urechea unuia din cei mai simpatici Habsburgi. Unsemn că simpatiile cele mai tari se istovesc , călcate fiind în picioare de cătră gustul de supremaţie al maghiarilor şi alamicilor Nouăi prese libere.Acest memento ne-au trebuit spre a trece la interpelaţia făcută de d. Helfy în şedinţa de la 4/16 mai în Cameradeputaţilor din Pesta.Iată acea interpelaţie:Considerând că ministrul - prezident , când au răspuns la interpelaţiile asupra războiului ruso-turc, au declarat căministeriul de esterne al monarhiei s-au silit de la începutul conflagraţiunii orientale de a menţinea pacea, dar că, izbucnindrăzboiul, ministerul se va sili mai cu samă să-l localizeze;Considerând că, prin agresiunea Rusiei, silinţele pentru mănţinerea păcii au fost nimicite şi că, în urma celor întîmplate decurând în România, războiul au luat o întindere şi mai mare;Considerând că prin această nouă violare a tratatelor războiul s-au apropiat nemijlocit de fruntariile ţării, prin care sepericlitează în orice caz interesele amândoror statelor, dar cu deosebire acelea ale Ungariei;Întreb pe d. ministru - prezident :Nu crede că a sosit vremea ca să ia o poziţie hotărâtă faţă cu aceste împrejurări şi să facă pe ministeriul nostru de esterne ca,în înţelegere cu celelalte puteri, să realizeze mănţinerea tractatului de Paris ?Răspunsul, destul de străveziu, al d-lui ministru - prezident Tisza e următorul:Rog să mi se deie voie de-a da un scurt răspuns la interpelaţie, căci s-au emis multe păreri pe cari eu le cred eronate şi n-aş voica în vacanţa Parlamentului aceste păreri să se împrăştie şi mai mult fără să fi fost rectificate . În treacăt observ că cu greu s-arputea demonstra din istorie aserţiunea d-lui deputat că articolul relativ la Cestiunea Orientului şi la România pe care d-sa îl citează dintratatul de Paris s-au stabilit în interesul monarhiei austro-ungare.Cine cunoaşte cursul de atunci al afacerilor nu va zice că aserţiunea e îndreptăţită. D-sa nu va putea asemenea să-mi găseascăîn tratat, al cărui test nu-l am înaintea mea, că vrouna din puteri e obligată de-a ridica protest sau a se amesteca dacă o altă putere s-auamestecat. Pentru aceasta, puterile au drept numai ,,en cas d'agression extérieure ". Acest caz nu s-au întâmplat , căci ştim că ruşiin-au intrat în România ca agresori , ci în înţelegere cu România.Apoi mai observ încă un lucru, fără a voi să dizbat asupra lui, anume: întrucât teritoriu României este sau nu neutral . Maicu samă cu acest scop am luat cuvântul , ca să zic: că teritoriul României nu-i neutralizat prin tratatul de la Paris. După a meapărere, nici n-avem cauză ca să ne pară rău de aceasta. Dac' ar fi vorba ca teritoriul român să se neutralizeze de acu înainte,monarhia austro-ungară şi mai cu samă Ungariaa trebui să se 'ntrebe dacă e în interesul lor propriu să accepte această neutralitate D. deputat au citat răspunsurile cele-am dat cu altă ocazie, dar au lăsat afară o parte a lor prin care spuneam: că guvernul a crezut şi crede încă de datoriede-a lua sama ca în urma războiului să nu se realizeze formaţiuni (de state) cari ar putea primejdui interesele monarhieiaustro-ungare. În acelaşi răspuns am spus-o hotărît că guvernul va, crede de datorie de a priveghea aceasta în modul şicu mijloacele pe cari le vor cere împrejurările. Dincolo de această declaraţie nu pot trece nici astăzi.D. deputat îmi poate crede că guvernul simte deosebirea între gradul său de responsabilitate şi acela aldeputaţilor în parte. I-e uşor deputatului să rostească părerile şi dorinţele sale când poate adăoga : ,,iar cât despre cele ces-ar întâmpla , nu-i treaba mea, ci a guvernului". Astfel cineva poate esprima din când în când idei insinuante , pot zicecă fără răspundere , pe când guvernul din contra trebuie să cumpănească fiecare cuvânt pe care-l spune în asemeneaîmprejurări.În procederea lui, guvernul e condus de acest simţământ al responsabilităţii . Guvernul crede de a sa datorie —chiar dacă nu admite că d. deputat cutare sau altul e interpretul opiniei publice — să urmărească cu atenţie toatesimptomele, şi această datorie guvernul au îndeplinit - o pân - acuma şi va îndeplini-o şi-n viitor. El va hotărâ actelesale precum o vor cere interesele monarhiei şi ale ţării. Guvernul poate rămâne în tăcere când vede că paşii lui într-odirecţie sau în alta, făcute cu cea mai mare bună credinţă, se taxează a priori de trădare a ţării: de o parte, când ia odirecţie, de alta, când ia altă direcţie. Acest cuvânt (trădare) trebuie aplicat cu mare pază, tocmai pentru că e un cuvântgreu şi pentru că nu se poate aplica nici unei greşeli când ea s-a comis bona fide; cu atât mai puţin se poate aplicaanticipat şi fără să se ştie ce se va face. Vom urmări cu atenţie opinia publică şi dezvoltarea întâmplărilor . Credincioşidirecţiei ce-am însemnat-o , vom urmări ţinta relevată cu mijloacele ce le vor cere împrejurările. Dacă unui guvern careare responsabilitatea cruţă cât poate sângele şi banii naţiei nu merită imputări, ba chiar numai un asemenea guvernmerită ca în anume cazuri ţara să nu economisească nici bani, nici sânge .La mai multe observări ale deputatului Helfy ministrul prezident au mai răspuns:Numai asupra unui punct sunt silit să revin . D. deputat a zis: Dacă, ministrul nu mai răspunde, va fi mai bine sălnumim dictator şi să trimeată parlamentul acasă. Să mă iertaţi, dar nu pot împărtăşi această opinie şi mă refer tocmai