Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

303căror îndoită coroană împodobeşte astăzi fruntea augustă a lui Carol I. A reaminti faptele trecutului ar însemna săaţâţăm şi mai mult mândria naţională, atinsă pân' acum în mod destul de violent de Turcia. Din contra, vom lăsa încăcolbul aşezat pe cronicele noastre şi vom atrage atenţia cetitorilor în altă parte de unde ni se pare a veni adevăratulpericol.Nouă ni se pare că Turcia joacă azi faţă cu noi rolul unui agent provocator . Căci, într-adevăr, ce interes ar aveaTurcia să-şi adaoge între duşmani o oştire, în parte bine organizată, de 100 000 de oameni? Aceste atacuri făţiseîmpotriva ţării noastre nu pot fi luate drept copilării , drept îndărătnicia cavalerească de-a provoca fără cauză;asemenea nu putem crede că Turcia e atât de tare şi sigură de victorie încât să nu-i pese dacă are în contră-i o sută demii de luptători mai mult ori mai puţin. La cea dendâi privire aceste acte de provocare, cari în caz normal ar fi contrainteresului Porţii şi contra bunului simţ, trebuie să ni se pară suspecte şi ascunzând intenţii mai adânci , mai greu deîntrevăzut .Nu totdeauna ,,îndelunga răbdare" e bună, dar câteodată e un semn de înţelepciune şi de sigură prevedere.Poate că avem vecini cari n-ar fi tocmai nemulţămiţi dacă ne-ar vedea istovindu-ne puterile cu greu adunateîntr-o luptă în contra turcilor, o luptă a cării rezultate favorabile pentru noi s-ar putea prezice cu uşurinţă. Poate cătocmai siguranţa că trupele noastre ar repurta victorii fără valoare face ca unul din stimaţii vecini ai ţării să nuprivească tocmai cu neplăcere indignarea şi avântul nostru războinic .E dar precaut de-a nu începe acţiunea până ce dispoziţiile Austro-Ungariei nu vor fi clare şi bine cunoscute.Un comunicat oficios al lui „Pesther Lloyd" cuprinde câteva aluzii despre înrâurirea eventuală a Austro-Ungariei asupra consecuenţelor războiului oriental. Acest comunicat cam misterios zice că ,,guvernul austro-ungar nuare de loc intenţia de-a aştepta fapte complinite, ci mai dinainte, în vremea pregătirii unor asemenea fapte, guvernul vaţinti la înlăturarea lor. Guvernul austro-ungar e nu numai luminat în privinţa liniei unde începe pentru el acţiuneadecisivă , ci au înştiinţat pân' acum cabinetele şi n-au lăsat în nedumerire nici chiar pe Rusia asupra liniei în care el vatrece din pasivitate la acţiune şi dacă nu va trece direct la ostilitate , dar va lua desigur măsuri cari să conserve putereaşi ecuilibrul monarhiei. Aceste toate s-au tăinuit pân' acum parlamentelor ".Să nu uităm că cercurile dominante din Austria, maghiarii şi indivizii generis neutrius de dincoace de Leitha ,ni sunt mult mai duşmane decât întregul popor turcesc. Tonul obraznic al jurnalisticei evreo-maghiare e dovadă destulăde strălucitele simpatii ce le avem în stăpânitorii de preste Molna şi Carpaţi.De acea credem că linia de purtare faţă cu turcii rămâne pentru noi strictă defensivă, ca deprindere cu greutăţilerăzboiului şi cu dispreţul morţii, căci poate nu e departe ziua în care armata română să fie chemată la un rol mult maiserios, dar şi mai puţin ingrat decât acela de-a se hărţui cu başibuzucii din Vidin.[29 aprilie 1877][„KARS, CETATEA..."]Kars, cetatea astăzi împresurată de ruşi, e unul din cele mai vechi oraşe ale Armeniei . În secolul al IX şi al X-leera reşidenţa dinastiei Bagratizilor , care de acolo stăpânea Armenia mare. La 1387 Tamerlan au risipit oraşul dintemelie şi abia după două veacuri, când Armenia era încorporată cu imperiul Osmanilor, Amurat III au zidit din noucetatea ca punct de razim în bătăliile lui contra perşilor .În anul 1700 oraşul avea o sută de mii de locuitori, la 1829 numai 40 000, acuma va fi numărând abia 12 000 delocuitori.La 1829 a fost luat de cătră Paşkevici numai în patru zile. Mult mai mult a rezistat în anul 1855 contra luiMuravief . Apărătorii cetăţii, comandaţi de generalul Williams , au respins cu multă vitejie asalturile ruşilor, dar,împresurată şi pierzându-şi oastea prin foame, frig şi boale contagioase , cetatea se supuse lui Muravief la 27 noiemvrie1855.Garnizoana de astăzi a Karsului se socoteşte la 30 000 oameni cu 289 tunuri de cetate şi 66 tunuri de câmp .Fortul Arkanie din nord - vest e armat cu 30 tunuri krupp şi 68 tunuri vechi. De astă dată s-au făcut o mulţime deîntărituri nouă şi conforme cu regulele artei militare moderne.După cât se vede pân' acum , ruşii au de gând a lăsa împrejurul cetăţilor numai corpuri de observaţie. Aripadreaptă rusască au lăsat trupe de observaţie la Batum şi Ardagan şi e pe drum spre Ardanuci ; aripa stângă , pornindprin Erivan , au luat fortul Bajazid aproape fără luptă şi e în marş spre Erzerum. Astfel dar cetăţile rămân în urmaruşilor împresurate , iar armata întreagă grăbeşte spre Erzerum.Ştiri mai nouă spun că ruşii n-au putut să forseze defileul muntos de la Soghanti şi că în mai multe lupte, date cu