Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

3DE LA MUZEUL LITERATURII ROMÂNEPETRU CREŢIA stabilirea textului şi a variantelorDIMITRIE VATAMANIUC comentariile şi notele de istorie literarăEUGENIA OPRESCUColaborator externGERHARDT CSEJKA textele germaneANCA COSTA-FORUdescifrarea şi transcrierea literală a textelorPETRU CREŢIACoordonatorPUBLICISTICA LUI M. EMINESCUNu există, credem, domeniu al activităţii lui M. Eminescu care să fi avut de suferit mai mult de pe urmavariilor speculaţii decît cel al publicisticii. Ironiile lui G. Călinescu pe seama „falsei idolatrii", care vedea în poet,,începutul şi sfîrşitul", ,,cripta tuturor înţelepciunilor omeneşti", aici îşi găsesc terenul favorit de aplicaţie. Articoleleşi cugetările eminesciene au constituit hrana preferată a amatorilor de fraze grandilocvente şi de revelaţii pythice.Sintetizînd cîteva— ,,El este un profet. A prevestit prăbuşirea sistemului monetar şi reîntregirea patriei" — criticulconstata: ,,Cel mai inocent cuvînt al paginilor lui e umflat de simboluri ca o rodie coaptă” 1 .Mai grav a fost însă faptul că, extrapolîndu-se fragmente din corpul articolelor sau selectîndu-se, în chiptendenţios, diverse însemnări — puse şi acestea sub titluri inventate de editori —, s-a ajuns, nu o dată, la desfigurareachipului spiritual al marelui poet. Pornindu-se şi de la confuzia, multă vreme întreţinută, între naţional şi naţionalism,publicistica eminesciană — atît de legată de suferinţele şi aspiraţiile claselor de jos, muncitoare, străbătută de odragoste fără pereche faţă de augustele tradiţii ale neamului — a putut să fie luată în antrepriză de cele maireacţionare cercuri politice ale vechii Românii. Este semnificativ că, după relevanta culegere a lui I. Scurtu — Scrieripolitice şi literare — din 1905, în care se atrăgea atenţia asupra ,,vocaţiei" poetului pentru ,,publicistica politică", celcare s-a simţit chemat să patroneze un prezumţios volum de Opere complete, menit să scoată la iveală genialitateade ,,cugetător, în atîtea domenii" a lui Eminescu, a fost A.C. Cuza 2 .Atît de virulente au fost astfel de exerciţii 3 — adăugîndu-se şi împrejurarea că publicistica lui Eminescu nu eracunoscută în totalitatea ei —, încît critica nouă, de după 23 August 1944, s-a ocupat numai de poezie, sau de anumiteaspecte ale ei, o lungă perioadă de timp ocolindu-se sectorul publicisticii 4 ._____________________________1G. Călinescu, Cultura lui Eminescu, în ,,Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor", nr. 1—2, 1956. 2 Mihail Eminescu, Operecomplete, Institutul de arte grafice Iaşi, 1914. Volumul anunţa pe coperta interioară o prefaţă şi un studiu introductiv de A. C. Cuza.Nu se publică însă decît o scurtă prefaţă, studiul urmînd să apară ,,pe cît mai curînd". N-a mai văzut însă niciodată lumina tiparului.El a fost totuşi scris — de fapt transformat într-o voluminoasă carte, în două volume —, aşa cum o dovedeşte manuscrisul existent înarhiva A. C. Cuza de la Biblioteca Academiei. Nu ne vom lua sarcina de a-l recenza. Ne mulţumim doar să notăm ,,originalele"concluzii ale acestor perseverente eforturi: ,,Romantismul" — sub semnul căruia este pus Eminescu — corespunde ,,rasei arice",iar ,,raţionalismul" — aici sînt trecuţi Maiorescu şi ceilalţi de la Junimea — ,,rasei judaice". Nec plus ultra !3Vezi mai departe capitolul în care se analizează, concepţia eminesciană, asupra statului.4Această atitudine se putea întîlni şi la unele publicaţii democrate sau socialiste, din trecut. Astfel, la 25 de ani de la moartealui Eminescu, „Adevărul" (numerele din 15— 16 iunie 1909), apreciind marele talent al poetului, deplîngea activitatea publicistică,afirmînd că ,,dezgroparea" articolelor sale polemice ar fi constituit un act de impietate faţă, de memoria sa. (apud. D. Murăraşu,Naţionalismul lui Eminescu, Ed. ,,Bucovina", I. E. Torouţiu, 1932, p. 91).Conţine o anume semnificaţie şi intervenţia, de mai tîrziu, a lui Panait Istrati. Răspunzînd invitaţiei Comitetului executivjubiliar al Societăţii ,,România jună" de a colabora la un almanah destinat strîngerii fondului pentru o statuie a lui Eminescu, el scriaarticolul Intre neam şi umanitate, unde, deşi îşi exprima veneraţia faţă de poet, refuza să-l ia ,,întru totul drept model", deoarece ,,înaspiraţiile tale de progres uman n-ai ştiut să te ridici deasupra graniţelor, şi anume la idealul înfrăţirii universale" (între neam şiSă recunoaştem însă că şi gazetăria eminesciană, în mod obiectiv, se înfăţişa cercetătorilor sub semnul unorecuaţii complexe sau al unor formule dedalice, pentru care trebuiau găsite „cheile" potrivite. Aprecierea de,,reacţionarism", emisă de critici de prestigiu, de la Gherea la Ibrăileanu şi de aici la E. Lovinescu, acţiona ca un