Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

296[13 aprilie 1877]PRELEGEREA D-LUI A. D. XENOPOLDESPRE CRITICISM[Prelegerea d-lui A. D. Xenopol despre criticism avut loc duminecă în 3 april. Domnia sa a arătat mai Întâi cum,religiunele neputând rezolvi pe deplin întrebările metafizice, capetele mai eminente încearcă o rezolvare pe altă cale,acea a filozofiei. Dar toate sistemele filozofice din anticitate până în timpurile mai nouă păcătuiau printr-un puntcapital, acela de a lua lumea esistentă ca ceva real, fără a lua în bagare de samă că cunoştinţa noastră despre lume edatorită la două elemente, unul esterior, cauza impresiunelor noastre, şi unul interior , mintea ce le percepe , cu altecuvinte lumea se reflectează în mintea noastră ca într-o oglindă şi de la forma oglinzei va atârna în mare parte aspectulacelei lumi în inteligenţa noastră. Cel Întâi filozof care supuse unei critice această minte a noastră pentru a videa pânăîntru cât ea reproduce cu esactitate lumea ce ne încunjoară a fost Locke , care a trăit pe timpul revoluţiei engleze.El deosebeşte în corpuri calităţi primare şi calităţi secundare: acele primare sunt astfel că fără de ele nu neputem închipui corpurile, precum sunt : întinderea şi nepătrunzibilitatea . Calităţile secundare sunt acele ce noi lepunem în corpuri prin simţurile noastre, precum mirosul, gustul, care nu sunt decât nişte emanaţii ; sunetul şi colorile,care nu sunt decât nişte mişcări. Prin urmare aceste nu esistă în lumea reală, ci numai câtîn mintea noastră. Kant, filozof german mort la 1804, merse mai departe cu această osebire între partea reală alucrurilor şi partea lor ideală, adecă acea ce o punem noi în corpuri. El susţine că chiar spaţiul şi timpul, prin urmarecalităţile primare a lui Locke ni sunt decât nişte forme ale inteligenţei noastre, carile nu esistă în lumea reală; dar că noine putem numai cu greu hotărâ a admite această părere, fiindcă spaţiul şi timpul sunt formele prin care noi vedemlumea şi nu ne este cu putinţă a ne închipui că ea să fie altfel de cum ne apare. Suntem asemenea orbului de colori, carenu poate nici într-un caz se vadă coloarea roşă şi îşi închipuie că lumea e astfel precum o vede el, adecă lipsită de aceacoloare. Lumea aceasta mai este apoi pentru noi ca un fel de curcubău care nu esistă decât pentru oamenii puşi într-opoziţiune anumită , pe când acolo unde el ne apare nu sunt decât picături de ploaie. Oratorul dezvoltă apoi dovezileprincipale aduse de Kant în susţinerea acestei teorii. Kant însă lasă neesplicat ce este lumea în sine, neatârnată deformele timpului şi a spaţiului. Un alt filozof, Schopenhauer, mort în 1860, se sili a demonstra că lumea în sine nu estealta decât ceva analog cu voinţa omului. D. Xenopol desvăli şi această teorie şi sfârşi discursul prin comparaţia luiPlaton în care acesta arată că omul nu vede din lucruri decât umbra lor, iarcă esenţa lor adevărată îi rămâne pentru vecinecunoscută.[13 aprilie 1877]ÎNCHEIEREA PRELEGERILOR JUNIMEIDuminică în 10 l.c. d-nul V. Conta a ţinut prelegerea sa asupra materialismului. Făcând o dare de samăretrospectivă asupra tuturor prelecţiunilor ţinute în anul acesta, d-sa a arătat legătura ce există între deosebitele manierede-a privi şi a-şi esplica lumea. Interesantă a fost dezvoltarea opiniei cumcă tot ce omul nu pricepe el esplică în modmetafizic, dar cu cât esperienţa creşte şi terenul celor necunoscute devine din ce în ce mai mic, cu atâta ideilemetafizicei spiritualiste se retrag pe terenul, necunoscut încă, în care se apără ca dintr-o cetate în contra înaintării line aesperienţei şi a deducerilor acesteia. Pentru a nu anticipa convingerile intime ce fiecare din public şi le formează desprelume şi omenire, d-sa a espus atât dovezile dualiştilor , cari împart lumea într-o substanţă materială şi alta spirituală, câtşi dovezile contrarie ale materialiştilor , cari reduc toate fenomenele creaţiunii la un singur principiu, la materie. Acestedezvoltări paralele au fost urmate cu mare interes de public. La urmă prelectorul a încheiat dând conturele principale aleicoanei universului astfel cum ea se zugrăveşte în creierul unui materialist .