Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica
Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica
294celorlalte, e evident că România a fost considerată cel puţin tot pe atât de autonomă şi suverană ca şi statele germanedupă pacea vestfalică , deşi ele ,,formal" făceau parte din corps germanique . Deşi neutralitatea era de sine înţeleasă,România au făcut apel la puteri ca să fie neutralizată în mod clar şi necontroversat . Dar memoriul României au fost pusfrumuşel ad acta, căci puterile au binevoit a ne considera ca nevrednici de a ocupa un moment înalta atenţiune aprofunzilor ei diplomaţi.Departe de-a se ocupa cu ,,sinonimica " diplomaţiei europene, care dă unui ş-aceluiaş cuvânt acum un înţeles,acum altul, România nu împărtăşeşte pân - acuma interesele nici uneia din părţile litigante şi, pentru a simplificaconflictul care începe de facto abia pe malul drept al Dunării, puterile ar fi făcut bine să recunoască României o poziţieconformă cu natura neutrală a chiar aspiraţiunilor ei actuale.[10 aprilie 1877]HIMENCu vie părere de bine înregistrăm cununia d-nişoarei Eugenia Frangulea cu d. dr. Samson Bodnărescu. Mireasa afost una din cele mai inteligente institutoare din oraşul Iaşi, directoare a unei şcoli de fete şi bursieră a statului, trimisăîn Germania pentru complectarea studiilor sale pedagogice. D. dr. Samson Bodnărescu, cunoscutul poet liric care încurs de mulţi ani au îmbogăţit paginile Convorbirilor cu producerile sale înzestrate cu o deosebită adâncime şi curăţiede simţământ şi c-o formă ferită de necorectitudine şi de exagerări tropice , a fost în curs de doi ani directorulconştiincios şi inteligent al şcoalei pedagogice de la Trei-Ierarhi şi s-a bucurat în acea calitate de stima nerezervată aîntregului public luminat. cununia civilă va fi astăzi la 6 oare sara în localul primăriei, cea religioasă la 7 oare înbiserica de la Trei-Ierarhi . Cu această ocazie dorim potrivitei părechi o viaţă îndelungată şi fericită.[10 aprilie 1877][„«AGENCE RUSSE » CAPĂTĂDIN CONSTANTINOPOLE..."]„Agence RUSSE " capătă din Constantinopole următoarea ştire: ,,Poarta a primit din partea mai multor puteriasigurarea că neutralitatea României nu e stipulată prin nici un tratat; în urma acestora ca a declarat că, în momentul încare ruşii vor trece Prutul, ea va ocupa mai multe puncte strategice din a stânga Dunării".Faţă cu această telegramă, care redă opinia Angliei, esprimată de subsecretarul de stat Bourke şi care este în liniegenerală şi opinia presei liberale din Austro-Ungaria,suntem dispuşi a ne aduce aminte cu oarecare ironie de renumitele broşuri care au apărut la noi şi care stipulau cu aerulcel mai serios din lume neutralitatea reală a României, garantată în mod colectiv de puterile mari ale Europei. Afară deaceea ni mai vin în minte practicii financiari cari nu vedeau un mijloc mai bun în contra deficitului decât desfiinţareaarmatei noastre.Luând la serios reprezentaţia de marionete de la Constantinopole, în cari marchizul Salisbury, c-o contractarefoarte solemnă a fizionomiei şi c-un ton aproape bisericesc, predica intenţiile unanime ale Europei, mulţi românicredeau că lucrurile în lume se petrec astfel cum se reprezintă în teatru. Pentru orice inteligenţă mai pătrunzătoare eraînsă aproape dovedit că mijlocul cel mai puternic contra războiului, dacă acesta nu era dorit, ar fi fost neutralizareaRomâniei sub garanţia colectivă a Europei, ş-atunci desigur că Rusia nu se ispitea de-a începe o luptă contra lumiiîntregi. Motivele secrete şi înţelegerile intime între puteri se sustrag vederii publicului mare şi abia istoricul viitor vaputea să discoasă din arhive icoana adevărată a lucrurilor, în care comedia oficială nu-i va părea decât ceea ce este întradevăr:o piesă cu roluri învăţate pe de rost, în care actorii înşii nu cred în ele, deşi în momentul jocului ei se identifică
295cu rolurile şi produc în public uimitoarea iluzie că ei sunt convinşi de ceea ce zic.Cu cât mai mult vor fi datori românii să recunoască acel just instinct istoric al Prea înălţatului nostru Domn,care au creat în ţară această oştire disciplinată şi ecuipată , pe atâta pe cât l-au iertat starea noastră înapoiată în cultură şicalamităţile economice. În acea înţelepciune a faptelor şi fără a-şi aşeza convingerile în teorii, M. S. Domnul a fostacela care-a simţit că nici un drept nud nu are putere în lumea noastră, unde puterea domneşte şi unde se desfăşură cuestremă asprime lupta pentru existenţă. Căci dacă existenţa României părea a nu avea un moment trebuinţă de tunuri şide baionete , această iluzie optică s-au născut din faptul că marile sume de puteri opuse se ecuilibraseră ca două greutăţiegale în cumpăna europeană, a cărei limbă neutrală părea a fi România. Dar în momentul ce acest ecuilibru se strică,România încetă numaidecât de-a juca acest rol şi drepturile ei, înscrise în tractatul de la Paris, erau la moment supuseimperceptibilei dialectice ale diplomaţiei, deprinsă a tăia un fir de păr în patru figuri silogistice .Cu deosebire frivolă este discutarea neutralităţii române din partea presei austro-ungare. Cunoscând prea binecă România au cerut neutralizarea pentru a da în mâna tuturor iubitorilor de pace mijlocul cel mai sigur de a facerăzboiul imposibil, totuşi ei nu încetează, după ce Europa toată ne-a lăsat în voia propriei noastre sorţi, să ne acuze derusofili , de reprezentanţi ai politicei slave. Dar de unde ştiu reporterii ce se petrece în capetele noastre, cu câtă pazăfacem orice pas şi cu cîte sacrificii amare alegem din toate relele pe cel mai mic? Toată presa română recunoaşte cănimic nu e m-ai puţin de dorit pentru noi decât războiul şi că oricine ne-ar scăpa de „ultima ratio regum " am fi primitbucuros. Şi totuşi ni se face o acuzare că apărăm cu şanţuri oraşele şi căile noastre de comunicaţie, dar binevoind a uitacă numai drumurile de fier, pe care turcii ar voi să le vadă distruse , ne costă pe noi a treia parte dintr-un miliard de leişi că de dragul lor şi pentru a da întregii Europe mijlocul de a-şi ţinea cumpăna pe malurile Dunării noi ne-am ruinateconomiceşte.Oricare ar fi cauzele ce-au făcut pe puteri a nu garanta pân - acuma în mod precis neutralitatea teritoriuluiromân, fie slăbiciune, fie reavoinţă , fie în fine rezervaţiile mentale ale diferitelor cabinete, nouă ni se pare că ele numai prezintă nici un interes pentru noi. Căci, dacă se va face ceva în favorul nostru, desigur că nu ochii noştri frumoşivor fi cauza unui asemenea eveniment; iar dacă se va face ceva în defavorul nostru, vom apăra cum vom putea ceea ceavem.Locuind pe un teritoriu strategiceşte nefavorabil şi înconjuraţi de seminţii străine nouă prin limbă şi origine,având înlăuntrul nostru chiar discordia civilă, acest patrimoniu al statelor slabe şi turburate de prea mari înrâuriristrăine, trăind sub invectivele presei europene pentru că nu dăm drepturi politice evreilor, care nici nu ne ştiu limba,toate mişcările noastre a fost tratate de vecini c-o rară lipsă de generozitate şi c-o ne-dreptate nemaipomenită faţă cualte popoară. Nu e mult de-atunci de când un diplomat maghiar a pronunţat cu linişte marele cuvânt că numai c-ocompanie de honvezi e în stare să puie pe fugă întreaga [armată a] RomânieiÎn vremea războiului între sârbi şi turci, regimentele române, se 'nţelege , erau acelea ce-au cauzat pierderilevitejilor sârbi ; iar astăzi N. Fr. Presse sfătuieşte pe turci de a pune pe fugă armata noastră cu câteva sute de başibuzuci.Şi când ne bucurăm de aşa vădite simpatii şi de bunăvoinţa fenomenală a vecinilor, mijlocul cel mai bun de-arămânea în favoarea lor era să ne legăm noi înşine mânile şi să aşteptăm ce va hotărâ despre noi gremiul jurnaliştilordin Viena şi din Budapesta . Acesta este poate singurul rol ce ni l-ar concede din toată inima.[13 aprilie 1877]RUSIA [„ALALTAIERI ÎN 11/23 APRILIE..."]Alaltaieri în 11/23 aprilie delegaţiunea plecată din Iaşi a sosit la Ungheni pe la 5 oare după amiază. Aproapeimediat după aceea sosi trenul imperial din Chişinău. Majestatea Sa Împăratul intră în salonul de aşteptare a garei ,întovărăşit de o suită numeroasă. D. Iacobsohn consul imp. rusesc din Iaşi, prezintă împăratului pe membrii delegaţiuniiromâne.Majestatea Sa adresă mai Întâi câteva cuvinte Prea S. Sale părintelui mitropolit al Moldovei şi Sucevei şiconversă apoi cu d. Vasile Gheorghian , prefectul dist . Iaşi.După aceasta Majestatea Sa încălecă calul şi, urmat de suita militară, trecu în revistă trupele cantonate laUngheni. Majestatea Sa adresă câteva cuvinte ostaşilor şi un urra general răsună ca răspuns din toate părţile.Spre sară Maiestatea Sa se întoarse cu trenul la Chişinău.
- Page 244 and 245: 244[„« COLECTORUL LITERARPENTRU
- Page 246 and 247: 246preot, îşi bate joc de un sat
- Page 248 and 249: 248noastre, cerând drepturi de la
- Page 250 and 251: 250Publicitatea pertratărilor jude
- Page 252 and 253: 252Dodată însă vânturi nava - m
- Page 254 and 255: 254găsim un adăpost pentru bunuri
- Page 256 and 257: 256[„DIN CONSTANTINOPOL SE DEPEŞ
- Page 258 and 259: 258În privinţa „crizei" Românu
- Page 260 and 261: 260june român asupra căruia să f
- Page 262 and 263: 262[28 ianuarie 1877]CONCERT [„AS
- Page 264 and 265: 264În urma circulării principelui
- Page 266 and 267: 266mai nalt decit ele şi mai presu
- Page 268 and 269: 268[„O TELEGRAMĂ A AGENŢIEI HAV
- Page 270 and 271: 270O circulară a marelui-vizir că
- Page 272 and 273: 272din Ruşciuc prin care întâmpl
- Page 274 and 275: 274multe punturi , ea are însă o
- Page 276 and 277: 276e numai un talent, căci talente
- Page 278 and 279: 278sunt nemulţămite, cu deosebire
- Page 280 and 281: 280a lui Eliade. Întâmplările po
- Page 282 and 283: 282solfegiu şi declamaţie.Acuma c
- Page 284 and 285: 284Serata muzicală care vineri a a
- Page 286 and 287: 286îngrijire se grimase , până l
- Page 288 and 289: 288înrâurirea talentului său de
- Page 290 and 291: 290Acest Masinissa avea numai rolul
- Page 292 and 293: 292graniţă.[3 aprilie 1877]«CONV
- Page 296 and 297: 296[13 aprilie 1877]PRELEGEREA D-LU
- Page 298 and 299: 298Muntenegrului şi au trimis la p
- Page 300 and 301: 300SCUMPIREA PÂNEIÎn momentul de-
- Page 302 and 303: 302bile, numărul de bolnavi în c
- Page 304 and 305: 304acest scop, au fost respinşi de
- Page 306 and 307: 306SHAKESPEAREÎntre multele nenoro
- Page 308 and 309: 308aceea credem că Adunarea deputa
- Page 310 and 311: 310la cele ce-am auzit aici despre
- Page 312 and 313: 312[18 mai 1877]«ROMÂNIA LIBERĂ
- Page 314 and 315: 314puternicul monarc ortodox al Rus
- Page 316 and 317: 316însă aceasta. Servind şi el t
- Page 318 and 319: 318[„DUPĂ CÂT AUZIM..."]După c
- Page 320 and 321: 320atacate de puterile principale a
- Page 322 and 323: 322[5 iunie 1877]I. C. MAXIMÎn Buc
- Page 324 and 325: 324Iacă în cîteva cuvinte tablou
- Page 326 and 327: 326Cu ocaziunea circulării otomane
- Page 328 and 329: 328Blancfort , M. Hesshaimer, M. Pa
- Page 330 and 331: 330MESERIILESe ştie că meseriile
- Page 332 and 333: 3321600 case mohametane şi 1500 ca
- Page 334 and 335: 334iar restul l-a înapoiat d-nei m
- Page 336 and 337: 336apariţiunea acestui volum, afar
- Page 338 and 339: 338s-ar mai opune nici la cooperare
- Page 340 and 341: 340Guvernul german a făcut impută
- Page 342 and 343: 342(că adică sensurile sunt singu
294celorlalte, e evident că România a fost considerată cel puţin tot pe atât de autonomă şi suverană ca şi statele germanedupă pacea vestfalică , deşi ele ,,formal" făceau parte din corps germanique . Deşi neutralitatea era de sine înţeleasă,România au făcut apel la puteri ca să fie neutralizată în mod clar şi necontroversat . Dar memoriul României au fost pusfrumuşel ad acta, căci puterile au binevoit a ne considera ca nevrednici de a ocupa un moment înalta atenţiune aprofunzilor ei diplomaţi.Departe de-a se ocupa cu ,,sinonimica " diplomaţiei europene, care dă unui ş-aceluiaş cuvânt acum un înţeles,acum altul, România nu împărtăşeşte pân - acuma interesele nici uneia din părţile litigante şi, pentru a simplificaconflictul care începe de facto abia pe malul drept al Dunării, puterile ar fi făcut bine să recunoască României o poziţieconformă cu natura neutrală a chiar aspiraţiunilor ei actuale.[10 aprilie 1877]HIMENCu vie părere de bine înregistrăm cununia d-nişoarei Eugenia Frangulea cu d. dr. Samson Bodnărescu. Mireasa afost una din cele mai inteligente institutoare din oraşul Iaşi, directoare a unei şcoli de fete şi bursieră a statului, trimisăîn Germania pentru complectarea studiilor sale pedagogice. D. dr. Samson Bodnărescu, cunoscutul poet liric care încurs de mulţi ani au îmbogăţit paginile Convorbirilor cu producerile sale înzestrate cu o deosebită adâncime şi curăţiede simţământ şi c-o formă ferită de necorectitudine şi de exagerări tropice , a fost în curs de doi ani directorulconştiincios şi inteligent al şcoalei pedagogice de la Trei-Ierarhi şi s-a bucurat în acea calitate de stima nerezervată aîntregului public luminat. cununia civilă va fi astăzi la 6 oare sara în localul primăriei, cea religioasă la 7 oare înbiserica de la Trei-Ierarhi . Cu această ocazie dorim potrivitei părechi o viaţă îndelungată şi fericită.[10 aprilie 1877][„«AGENCE RUSSE » CAPĂTĂDIN CONSTANTINOPOLE..."]„Agence RUSSE " capătă din Constantinopole următoarea ştire: ,,Poarta a primit din partea mai multor puteriasigurarea că neutralitatea României nu e stipulată prin nici un tratat; în urma acestora ca a declarat că, în momentul încare ruşii vor trece Prutul, ea va ocupa mai multe puncte strategice din a stânga Dunării".Faţă cu această telegramă, care redă opinia Angliei, esprimată de subsecretarul de stat Bourke şi care este în liniegenerală şi opinia presei liberale din Austro-Ungaria,suntem dispuşi a ne aduce aminte cu oarecare ironie de renumitele broşuri care au apărut la noi şi care stipulau cu aerulcel mai serios din lume neutralitatea reală a României, garantată în mod colectiv de puterile mari ale Europei. Afară deaceea ni mai vin în minte practicii financiari cari nu vedeau un mijloc mai bun în contra deficitului decât desfiinţareaarmatei noastre.Luând la serios reprezentaţia de marionete de la Constantinopole, în cari marchizul Salisbury, c-o contractarefoarte solemnă a fizionomiei şi c-un ton aproape bisericesc, predica intenţiile unanime ale Europei, mulţi românicredeau că lucrurile în lume se petrec astfel cum se reprezintă în teatru. Pentru orice inteligenţă mai pătrunzătoare eraînsă aproape dovedit că mijlocul cel mai puternic contra războiului, dacă acesta nu era dorit, ar fi fost neutralizareaRomâniei sub garanţia colectivă a Europei, ş-atunci desigur că Rusia nu se ispitea de-a începe o luptă contra lumiiîntregi. Motivele secrete şi înţelegerile intime între puteri se sustrag vederii publicului mare şi abia istoricul viitor vaputea să discoasă din arhive icoana adevărată a lucrurilor, în care comedia oficială nu-i va părea decât ceea ce este întradevăr:o piesă cu roluri învăţate pe de rost, în care actorii înşii nu cred în ele, deşi în momentul jocului ei se identifică