Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

293flamurei verzi a prorocului şi împlând nefericita Europă cu rânduri de sânge şi de flăcări, încât , după cuvântul biblic,neamuri străine vor intra cu plugul pe locurile unde au stătut oraşele noastre şi turmele de vite ale triburilor asiatice vorpaşte iarba răsărită din ruinele sfinte ale civilizaţiei. Astfel se va ridica în contra crucii întreg Aliotmanul şi astfel sezugrăvesc ca pe-o pânză albă umbrele negre ale viitorului.Un redactor din Iaşi care, primind depeşile biuroului de corespondenţă din Viena, se făcuse răsunetul multorfantazii jurnalistice ar fi fost chemat se zice la prefectură şi prevenit a limpezi izvoarele ştirilor de senzaţie careneliniştesc fără cauză publicul. Chiar dacă aceasta nu s-a întâmplat , totuşi lumea era în drept s-o creadă, atât deneliniştite erau ştirile comunicate de biuroul din Viena şi atât de puţin vrednice de crezare.Pozitiv este că războiul nu se va declara imediat. Daily-News primeşte o telegramă de la St. Petersburg în carese zice că mai sunt formalităţi de îndeplinit până se va ridica arma. Mersul evenimentelor va fi probabil acesta: ,,Rusiava lămuri situaţia printr-o notă cătră puteri, apoi va rechema ambasada sa din Constantinopole şi pe toţi consulii săi dinimperiul turcesc, după ce va fi pus mai întâi pe supuşii săisub protecţia altor ambasade . Aceasta va dura câteva zile. Apoi împăratul va porni la Chişinău, de unde se crede că vafi datată şi declaraţia de război".Presa engleză este toată contra Rusiei, exceptând foaia Daily-News. „Times", vorbind despre ţinuta probabilă aAngliei în faţa războiului ce va avea loc, recomandă o strictă neutralitate pe câtă vreme lupta va fi îndreptată numaicontra cauzelor turburărilor . Reaua administraţie turcească face cu neputinţă apărarea cauzei otomane.[8 aprilie 1877][„O ŞTIRE CAM SERIOASĂ..."]O ştire cam serioasă sosită la 6 l.c. a produs multă senzaţiune în publicul din Bucureşti.O depeşă din Londra spune că generalul englez consideră pe România ca făcând parte din Imperiul otoman şică neutralitatea specială a României nu e garantată prin nici un tratat.[10 aprilie 1877][„DECLARAŢIA SUBSECRETARULUI DE STAT..."]Declaraţia subsecretarului de stat Bourke , făcută ca răspuns la întrebarea lui Sandhurst asupra neutralităţiiRomâniei, are o importanţă deosebită pentru vederile cabinetului englez în privirea războiului. Bourke a spus căneutralitatea României n-a fost stipulată nici prin tratatul de la Paris, nici prin alte tratate şi că România, oficialprincipatul Moldo-Valahiei , e privită în toate relaţiile sale cu celelalte puteri ca parte integrantă a Imperiului otoman.Aceste puţine cuvinte ale subsecretarului de stat nu sunt de loc îndreptate contra Rusiei, că adecă, trecândPrutul, ea ar viola teritoriul otoman, ci ele vor să constituie numai un drept pentru Turcia de-a încălca teritoriul românoricând i-ar dicta-o aceasta vederile sale strategice. Pe de altă parte guvernul englez mai pare a zice că, ţara noastrănefiind neutrală, ci formând parte integrantă a Turciei, nici se poate opune ocupării din partea trupelor otomane şi, dacăar încerca a se opune, Turcia ar avea dreptul să ne trateze ca pe o ţară inamică, ca pe-o provinţie răsculată chiar.Fără a ne preocupa de înţelesul pe care Albion cearcă a-l da poziţiei internaţionale a României, vom aducenumai aminte că purtarea acesteia pân-în momentul de faţă a fost cea mai corectă din lume. Pusă sub garanţia colectivăa puterilor, neavând nici o legătură reală cu Imperiul otoman, ea era şi este neutrală prin natura lucrurilor, chiar dacăneutralitatea n-ar fi fost stipulată prin un anume tratat. Când art. XXII a tratatului de Paris spune că nici o putere n-arevoie să s-amestice în cele dinlăuntru aleţărei şi art. XXVII că nici Turcia chiar n-are voie de-a interveni cu armata în România fără învoirea tu[tu]ror puterilor