Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

292graniţă.[3 aprilie 1877]«CONVORBIRILE LITERARE»Fie-ne permis un uşor sentiment de uimire văzând că şi onorabilul ziar ,,Presa" binevoieşte a lua notiţă despre„Convorbiri". Foaia literară din Iaşi se obicinuise atât de bine cu tăcerea semnificativă şi cu amintirea şi maisemnificativă a marilor organe de publicitate din capitală, încât rândurile de mai jos ale „Presei" sunt un adevărateveniment în dulcele obicei al existenţei.Dacă serioasa fizionomie a vremii ne-ar îngădui, am avea multe de povestit din frumoasa legendă a zilelor nutocmai vechi în cari tot aceiaşi ,,Presă" avea nepărtinitoarea bunăvoinţă de-a propovădui cel puţin esterminareaprimejdioasei Direcţii nouă din Iaşi. Şi, dacă liniştea se va întoarce, nu ne îndoim că Direcţia nouă va fi din nouobiectul aceloraş frumoase sentimente ca şi în trecut, pentru că ne cunoaştem de mult:,,Căci Brutus e-un bărbat de stimă vrednicDe stimă vrednici sunt desigur toţi",după cum zice maistrul Shakespeare.[6 aprilie 1877][„PRESA ROMÂNĂ ESTE POATE..."]Presa română este poate cu intenţie puţin preocupată de ceea ce se 'ntâmplă împrejurul ţării. Departe de-aş aţintiprivirea la Calafat, a cărui apărare eventuală a fost încredinţată unuia din cei mai buni şi inteligenţi militari, presanoastră dizbate cu generozitatea ei cunoscută alegerile la Senat şi ceea ce ea numeşte „crimele" cabinetului trecut.Paralel cu lupta jurnalistică, a cării importanţă sau adâncime e afară de cadrul foii noastre, Ministeriul de războidezvoltă o deosebită activitate pentru repedea concentrare a trupelor, care uşor va succede considerând spiritul dedisciplină şi supunere a soldatului român.În fine, ministeriul nostru de esterne, condus de astădată de d. Cogălniceanu, a cărui tact şi vederi drepte nu suntcontestate de nimenea, a comunicat agenţilor din străinătate intenţia guvernului de-a nu viola nici unul din intereselenaţionale ale ambelor părţi, de-a mănţinea pacea şi a păzi strictă neutralitatea.Se 'nţelege de sine că purtarea României, care astăzi face nu politică de simpatii, ci numai de raţiune, se vaîndrepta după avizurile puterilor şi după interesul ce ele îl vor arăta pentru statul nostru. Nimeni nu va putea pretinde caRomânia să se jerfească pentru Europa când aceasta ar binevoi a sta cu mânile în sân şi nimeni nu i-o va putea ţine derău dacă, lăsată în voaia propriei sale sorţi, va alege cândva calea ce i se va părea mai conformă cu interesele ei.[8 aprilie 1877][„PAUZA GREA ŞI ATENTIVĂ..."]Pauza grea şi atentivă între ruperea relaţiilor diplomatice şi declararea războiului pare a fi sosit acum. Ziareledin străinătate nu mai cuprind nici o speranţă de pace, iar articolele lor de fond (în nesiguranţă de ceea ce se vaîntâmpla ) încep a zugrăvi eventualităţile războiului cu mai multă sau mai puţină cheltuială de fantazie. Unele văd dejazecile de milioane de moametani, din India depărtată şi până la Maroc, ridicându-se ca un singur om la desfăşurarea