Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

invitatielaortodoxie.files.wordpress.com
from invitatielaortodoxie.files.wordpress.com More from this publisher
12.07.2015 Views

290Acest Masinissa avea numai rolul de a provoca vecinic pe cartaginezi, iar aceştia n-aveau voie să se mişte,pentru a nu se pomeni c-o declaraţie de război din partea Romei. În fine totuşi a trebuit să se opuie cu armele regeluiNumidiei şi apoi s-a început un şir de tratări diplomatice în care romanii au făcut diferite presiuni asupra cartaginezilor,care n-aveau de scop decât a-i face incapabili de a rezista. Cartaginezii au îndeplinit toate condiţiile Romei — până şidezarmarea generală şi estradarea tuturor armelor în mâini romane, când iată că se iveşte ultima, neînlăturabila condiţiea Romei: „că oraşul Cartago trebuie risipit din fundament şi că orăşenii să se strămute într-o mare depărtare de la port".Atunci s-au început războiul al treilea, în care romanii aveau toate avantagele, iar cartaginezii numai desperarea lor.Sfârşitul e cunoscut de toţi.Şi astăzi e cam acelaşi lucru. Regele Masinissa se află în Peninsula Balcanică în mai multe exemplare.Turcia simte că-i este păstrată soarta Cartaginei şi că ultima „condiţie de pace" va fi ca turcii să părăseascăEuropa. De aceea nici nu sunt dispuşi să iscălească sentinţa lor sub forma unui protocol care hotărăşte că ei vor trebuisă realizeze în mod ,,sincer" reformele. Căci cine judecă dacă e sinceră sau nu realizarea? Cabinetul din St. Petersburg,Roma. Cartaginezii erau foarte sinceri în îndeplinirea condiţiilor tractatului după al doilea război. Aceasta nu i-au opritpe romani de a zice că ei nu sunt sinceri şi de a desfiinţa înfloritorul stat african.[1 aprilie 1877]CONCERTUL MICHERU[„ALALTAIERI VIOLONISTUL NOSTRU..."]Alaltaieri violonistul nostru d. Toma Micheru a dat concertul său în sala palatului înaintea unui public relativdestul de numeros şi ales.Toate piesele esecutate s-au bucurat de un succes neîndoielnic .[1 aprilie 1877]GRIGORIE GĂNESCULa 7 april st. n. a murit grabnic, în urma ruperei unei vine a inimei, scriitorul şi publicistul Grigorie Gănescu. Ela fost născut la a. 1829 şi-a făcut studiile începătoare la Paris şi a vizitat după aceea universităţi germane. Introdus încariera jurnalistică de cătră Emile de Girardin, a fondat în urmă, la 1860, foaia săptămânală „Courrier duDimanche ", care-n vremea ei a fost cel Întâi organ neatârnat al opoziţiei contra imperiului şi a numărat întrecolaboratori pe I. I. Weiss , Ranc , Prévost-Paradol şi alţi mulţi, cari de atunci au ajuns de mult la renume. Persecutat depoliţia şi judecătoriile bonapartiste şi suprimându-se „Curierul de Duminică", el l-a reânfiinţat sub titlul de ,,Nain Jaune", în care a continuat cu aceiaşi colaboratori lupta în contra imperiului; până ce autorităţile, după multe admoniţiuni şicondamnări , l-au izgonit din Franţa ca străin.În a. 1861 înfiinţă în Frankfort lângă Main o foaie mare, care apărea în toate zilele, numită ,,L'Europe " şi ţinutăcam în felul ,,Independenţei Belgice ". Cunoştinţele sale foarte varie şi întinse cu cei mai însemnaţi oameni de stat şiatracţiunea care o esercita faţă cu talente publicistice au făcut să înflorească şi această întreprindere .La 1866 generalul prusian Vogel v. Falckenstein , ocupând cu trupele sale oraşul liber Frankfort , au suprimat şiziarul ,,Europe", iar Gănescu se întoarse în Franţa, unde avea de gând să se aşeze definitiv şi unde cumpără laMontmorency locul unde fusese renumitul ermitagiu al lui J. J. Rousseau. El izbuti în fine de a căpăta naturalizareamare şi în 1868 fu ales de cătră cantonul Montmorency membru în consiliul general al departamentului Seine-et-Oise .De acuma-nainte el s-apropie de fracţiunea aceea a partidului liberal care, condusă de Emile Olivier , credea a

291putea regenera Francia prin parlamentarism . Culminaţiunea acestei fracţiuni a fost ministerul Olivier şi războiul cuGermania. În vremea războiului (1870) Gănescu urmă guvernul apărării naţionale la Tours şi la Bordeaux , underedactă ziarele ,,La Presse" şi ,,La Liberte ".După război se 'ntoarse la Paris şi fondă o corespondenţă autografată sub titlul de ,,Les Tablettes d'un spectateur", organ din care am văzut zeci de estrase în coloanele presei liberale din România. În aceeaşi vreme el era redactorulîndemânatic al părţii financiare din ,,La Presse" şi scria şi articole politice în acest din urmă. Tot în acest răstimp auscris şi corespondenţe în ziarul vienez ,,Neue freie Presse".Se vede a fi fost un om bine văzut pretutindenea şi că avea foarte multe cunoştinţe în lumea politică. Întreacestea se număra şi bătrânul Thiers, cu care Gănescu să fi avut relaţii destul de cordiale. Totodată i se atribuie uninstinct mai totdeauna fără greş în politică şi diplomaţie.[7 aprilie 1877][„«NICIODATĂ», DIN ACEST SINGUR CUVÂNT ..."],,Niciodată", din acest singur Cuvânt consistă tot apostilul pus de împăratul Germaniei pe demisiuneacancelarului său. În aceeaşi vreme, întruniri de cetăţeni şi meetinguri de partid îl rugară pe principe să nu demisioneze,căci soarta imperiului atârnă încă de persoana sa şi l-au asigurat că-l vor urma fără condiţii şi fără rezervă oriundecancelariul ar voi să-i ducă.„Corespondenţa provincială" scrie:Împăratul n-a primit demisia principelui Bismarck, ci, în unire cu opinia publică, au crezut cumcă puntul cel mai nalt devedere al deciziunilor sale este de-a concede cancelariului orice uşurare trebuincioasă de afaceri, nu însă de-a se învoi cu retragereasa reală. Cancelariul a putut avea simţământul penibil că nu mai poate corespunde cu cerinţele istovitoare ale chemării sale în aşamăsură încât să fie mulţămit de sine însuşi şi s-au crezut dator a-şi da demisia; totuşi însă el nu s-a putut sustrage de la cerereaîmpăratului de-a face încă o dată încercarea să-şi reânvioşeze puterile printr-un concediu mai lung. Cancelarul s-a conformat cudorinţa împăratului şi în punctul ca în vremea concediului său de câteva luni să nu se retragă în mod absolut de la conducereaafacerilor imperiului, ci, după cerere, să-i ajute împăratului cu sfatul său şi să se însărcineze cu contrasemnarea constituţională aedictelor împărăteşti pe cât va fide trebuinţă. Cancelariul va fi reprezentat: în afacerile interne ale imperiului de d. Hofmann , în cele esterne de d. deBülow, în administraţia prusiană de d. Camphausen .Astfel, prin ordin imperial, spusele de mai sus ale foii germane au şi fost publicate. Acest caz de concediu şi deînlocuire are un precedent analog în a. 1872.Reischrathul au fost încunoştinţat despre aceste dispoziţii prin următoarele şiruri autografe ale principelui:Am onoarea a vă înştiinţa cu supunere că, spre marea mea părere de rău, starea sănătăţii nu mă iartă de-a luaparte la dezbaterile de est timp ale Reischrathului . Pentru reânsănătoşirea mea împăratul a avut graţie de-a-mi da unconcediu şi au încuviinţat ca în vremea acestuia să fiu reprezentat în privirea afacerilor curente interne de d. prezident alcancelariei imperiului, în privirea afacerilor esterne de către secretarul de stat d. de Bülow.Speranţele de pace au scăzut peste noapte asemenea crescutelor ape de munte.La 11 april st.n. delegaţii muntenegrini au vizitat din nou pe Safet Paşa, care le-a declarat că e peste putinţă caTurcia să cedeze districtele Micsici , Cucci şi Colasin , pentru că adunarea deputaţilor au respins formal toate cererileprivitoare la cesiuni de teritoriu. În aceeaşi zi Senatul mai avea să dezbată cestiunea.Delegaţii muntenegrini au răspuns că ei vor întreba încă o singură dată (adică alaltaieri vineri) pentru a căpătaun răspuns definitiv şi în caz de refuz vor pleca a doua zi.În fine, s-a comunicat cabinetelor respective şi răspunsul Înaltei Porţi la protocolul din Londra. Acest răspuns, înforma unei depeşe circulare, spune că Poarta respinge protocolul şi refuză de a dezarma sub condiţiile propuse deRusia. Pacea atârnă de la modul cum Rusia va primi circulara Turciei.Faţă cu risipirea speranţelor de pace ziarul rusesc „Golos" scrie:În caz de-a se reînoi răzbelul între Muntenegru şi Poartă, ceea ce ar fi egal cu refuzul de a realiza protocolul, nuiva mai rămâne Rusiei alta decât să înainteze cu trupele adunate în marginile Turciei. Poate că-n săptămâna viitoarechiar Europa va avea dovezi clare că Rusia e hotărâtă , de-a ajunge ţinta pentru care trupele ei au fost concentrate la

291putea regenera Francia prin parlamentarism . Culminaţiunea acestei fracţiuni a fost ministerul Olivier şi războiul cuGermania. În vremea războiului (1870) Gănescu urmă guvernul apărării naţionale la Tours şi la Bordeaux , underedactă ziarele ,,La Presse" şi ,,La Liberte ".După război se 'ntoarse la Paris şi fondă o corespondenţă autografată sub titlul de ,,Les Tablettes d'un spectateur", organ din care am văzut zeci de estrase în coloanele presei liberale din România. În aceeaşi vreme el era redactorulîndemânatic al părţii financiare din ,,La Presse" şi scria şi articole politice în acest din urmă. Tot în acest răstimp auscris şi corespondenţe în ziarul vienez ,,Neue freie Presse".Se vede a fi fost un om bine văzut pretutindenea şi că avea foarte multe cunoştinţe în lumea politică. Întreacestea se număra şi bătrânul Thiers, cu care Gănescu să fi avut relaţii destul de cordiale. Totodată i se atribuie uninstinct mai totdeauna fără greş în politică şi diplomaţie.[7 aprilie 1877][„«NICIODATĂ», DIN ACEST SINGUR CUVÂNT ..."],,Niciodată", din acest singur Cuvânt consistă tot apostilul pus de împăratul Germaniei pe demisiuneacancelarului său. În aceeaşi vreme, întruniri de cetăţeni şi meetinguri de partid îl rugară pe principe să nu demisioneze,căci soarta imperiului atârnă încă de persoana sa şi l-au asigurat că-l vor urma fără condiţii şi fără rezervă oriundecancelariul ar voi să-i ducă.„Corespondenţa provincială" scrie:Împăratul n-a primit demisia principelui Bismarck, ci, în unire cu opinia publică, au crezut cumcă puntul cel mai nalt devedere al deciziunilor sale este de-a concede cancelariului orice uşurare trebuincioasă de afaceri, nu însă de-a se învoi cu retragereasa reală. Cancelariul a putut avea simţământul penibil că nu mai poate corespunde cu cerinţele istovitoare ale chemării sale în aşamăsură încât să fie mulţămit de sine însuşi şi s-au crezut dator a-şi da demisia; totuşi însă el nu s-a putut sustrage de la cerereaîmpăratului de-a face încă o dată încercarea să-şi reânvioşeze puterile printr-un concediu mai lung. Cancelarul s-a conformat cudorinţa împăratului şi în punctul ca în vremea concediului său de câteva luni să nu se retragă în mod absolut de la conducereaafacerilor imperiului, ci, după cerere, să-i ajute împăratului cu sfatul său şi să se însărcineze cu contrasemnarea constituţională aedictelor împărăteşti pe cât va fide trebuinţă. Cancelariul va fi reprezentat: în afacerile interne ale imperiului de d. Hofmann , în cele esterne de d. deBülow, în administraţia prusiană de d. Camphausen .Astfel, prin ordin imperial, spusele de mai sus ale foii germane au şi fost publicate. Acest caz de concediu şi deînlocuire are un precedent analog în a. 1872.Reischrathul au fost încunoştinţat despre aceste dispoziţii prin următoarele şiruri autografe ale principelui:Am onoarea a vă înştiinţa cu supunere că, spre marea mea părere de rău, starea sănătăţii nu mă iartă de-a luaparte la dezbaterile de est timp ale Reischrathului . Pentru reânsănătoşirea mea împăratul a avut graţie de-a-mi da unconcediu şi au încuviinţat ca în vremea acestuia să fiu reprezentat în privirea afacerilor curente interne de d. prezident alcancelariei imperiului, în privirea afacerilor esterne de către secretarul de stat d. de Bülow.Speranţele de pace au scăzut peste noapte asemenea crescutelor ape de munte.La 11 april st.n. delegaţii muntenegrini au vizitat din nou pe Safet Paşa, care le-a declarat că e peste putinţă caTurcia să cedeze districtele Micsici , Cucci şi Colasin , pentru că adunarea deputaţilor au respins formal toate cererileprivitoare la cesiuni de teritoriu. În aceeaşi zi Senatul mai avea să dezbată cestiunea.Delegaţii muntenegrini au răspuns că ei vor întreba încă o singură dată (adică alaltaieri vineri) pentru a căpătaun răspuns definitiv şi în caz de refuz vor pleca a doua zi.În fine, s-a comunicat cabinetelor respective şi răspunsul Înaltei Porţi la protocolul din Londra. Acest răspuns, înforma unei depeşe circulare, spune că Poarta respinge protocolul şi refuză de a dezarma sub condiţiile propuse deRusia. Pacea atârnă de la modul cum Rusia va primi circulara Turciei.Faţă cu risipirea speranţelor de pace ziarul rusesc „Golos" scrie:În caz de-a se reînoi răzbelul între Muntenegru şi Poartă, ceea ce ar fi egal cu refuzul de a realiza protocolul, nuiva mai rămâne Rusiei alta decât să înainteze cu trupele adunate în marginile Turciei. Poate că-n săptămâna viitoarechiar Europa va avea dovezi clare că Rusia e hotărâtă , de-a ajunge ţinta pentru care trupele ei au fost concentrate la

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!