Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica
Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica
290Acest Masinissa avea numai rolul de a provoca vecinic pe cartaginezi, iar aceştia n-aveau voie să se mişte,pentru a nu se pomeni c-o declaraţie de război din partea Romei. În fine totuşi a trebuit să se opuie cu armele regeluiNumidiei şi apoi s-a început un şir de tratări diplomatice în care romanii au făcut diferite presiuni asupra cartaginezilor,care n-aveau de scop decât a-i face incapabili de a rezista. Cartaginezii au îndeplinit toate condiţiile Romei — până şidezarmarea generală şi estradarea tuturor armelor în mâini romane, când iată că se iveşte ultima, neînlăturabila condiţiea Romei: „că oraşul Cartago trebuie risipit din fundament şi că orăşenii să se strămute într-o mare depărtare de la port".Atunci s-au început războiul al treilea, în care romanii aveau toate avantagele, iar cartaginezii numai desperarea lor.Sfârşitul e cunoscut de toţi.Şi astăzi e cam acelaşi lucru. Regele Masinissa se află în Peninsula Balcanică în mai multe exemplare.Turcia simte că-i este păstrată soarta Cartaginei şi că ultima „condiţie de pace" va fi ca turcii să părăseascăEuropa. De aceea nici nu sunt dispuşi să iscălească sentinţa lor sub forma unui protocol care hotărăşte că ei vor trebuisă realizeze în mod ,,sincer" reformele. Căci cine judecă dacă e sinceră sau nu realizarea? Cabinetul din St. Petersburg,Roma. Cartaginezii erau foarte sinceri în îndeplinirea condiţiilor tractatului după al doilea război. Aceasta nu i-au opritpe romani de a zice că ei nu sunt sinceri şi de a desfiinţa înfloritorul stat african.[1 aprilie 1877]CONCERTUL MICHERU[„ALALTAIERI VIOLONISTUL NOSTRU..."]Alaltaieri violonistul nostru d. Toma Micheru a dat concertul său în sala palatului înaintea unui public relativdestul de numeros şi ales.Toate piesele esecutate s-au bucurat de un succes neîndoielnic .[1 aprilie 1877]GRIGORIE GĂNESCULa 7 april st. n. a murit grabnic, în urma ruperei unei vine a inimei, scriitorul şi publicistul Grigorie Gănescu. Ela fost născut la a. 1829 şi-a făcut studiile începătoare la Paris şi a vizitat după aceea universităţi germane. Introdus încariera jurnalistică de cătră Emile de Girardin, a fondat în urmă, la 1860, foaia săptămânală „Courrier duDimanche ", care-n vremea ei a fost cel Întâi organ neatârnat al opoziţiei contra imperiului şi a numărat întrecolaboratori pe I. I. Weiss , Ranc , Prévost-Paradol şi alţi mulţi, cari de atunci au ajuns de mult la renume. Persecutat depoliţia şi judecătoriile bonapartiste şi suprimându-se „Curierul de Duminică", el l-a reânfiinţat sub titlul de ,,Nain Jaune", în care a continuat cu aceiaşi colaboratori lupta în contra imperiului; până ce autorităţile, după multe admoniţiuni şicondamnări , l-au izgonit din Franţa ca străin.În a. 1861 înfiinţă în Frankfort lângă Main o foaie mare, care apărea în toate zilele, numită ,,L'Europe " şi ţinutăcam în felul ,,Independenţei Belgice ". Cunoştinţele sale foarte varie şi întinse cu cei mai însemnaţi oameni de stat şiatracţiunea care o esercita faţă cu talente publicistice au făcut să înflorească şi această întreprindere .La 1866 generalul prusian Vogel v. Falckenstein , ocupând cu trupele sale oraşul liber Frankfort , au suprimat şiziarul ,,Europe", iar Gănescu se întoarse în Franţa, unde avea de gând să se aşeze definitiv şi unde cumpără laMontmorency locul unde fusese renumitul ermitagiu al lui J. J. Rousseau. El izbuti în fine de a căpăta naturalizareamare şi în 1868 fu ales de cătră cantonul Montmorency membru în consiliul general al departamentului Seine-et-Oise .De acuma-nainte el s-apropie de fracţiunea aceea a partidului liberal care, condusă de Emile Olivier , credea a
291putea regenera Francia prin parlamentarism . Culminaţiunea acestei fracţiuni a fost ministerul Olivier şi războiul cuGermania. În vremea războiului (1870) Gănescu urmă guvernul apărării naţionale la Tours şi la Bordeaux , underedactă ziarele ,,La Presse" şi ,,La Liberte ".După război se 'ntoarse la Paris şi fondă o corespondenţă autografată sub titlul de ,,Les Tablettes d'un spectateur", organ din care am văzut zeci de estrase în coloanele presei liberale din România. În aceeaşi vreme el era redactorulîndemânatic al părţii financiare din ,,La Presse" şi scria şi articole politice în acest din urmă. Tot în acest răstimp auscris şi corespondenţe în ziarul vienez ,,Neue freie Presse".Se vede a fi fost un om bine văzut pretutindenea şi că avea foarte multe cunoştinţe în lumea politică. Întreacestea se număra şi bătrânul Thiers, cu care Gănescu să fi avut relaţii destul de cordiale. Totodată i se atribuie uninstinct mai totdeauna fără greş în politică şi diplomaţie.[7 aprilie 1877][„«NICIODATĂ», DIN ACEST SINGUR CUVÂNT ..."],,Niciodată", din acest singur Cuvânt consistă tot apostilul pus de împăratul Germaniei pe demisiuneacancelarului său. În aceeaşi vreme, întruniri de cetăţeni şi meetinguri de partid îl rugară pe principe să nu demisioneze,căci soarta imperiului atârnă încă de persoana sa şi l-au asigurat că-l vor urma fără condiţii şi fără rezervă oriundecancelariul ar voi să-i ducă.„Corespondenţa provincială" scrie:Împăratul n-a primit demisia principelui Bismarck, ci, în unire cu opinia publică, au crezut cumcă puntul cel mai nalt devedere al deciziunilor sale este de-a concede cancelariului orice uşurare trebuincioasă de afaceri, nu însă de-a se învoi cu retragereasa reală. Cancelariul a putut avea simţământul penibil că nu mai poate corespunde cu cerinţele istovitoare ale chemării sale în aşamăsură încât să fie mulţămit de sine însuşi şi s-au crezut dator a-şi da demisia; totuşi însă el nu s-a putut sustrage de la cerereaîmpăratului de-a face încă o dată încercarea să-şi reânvioşeze puterile printr-un concediu mai lung. Cancelarul s-a conformat cudorinţa împăratului şi în punctul ca în vremea concediului său de câteva luni să nu se retragă în mod absolut de la conducereaafacerilor imperiului, ci, după cerere, să-i ajute împăratului cu sfatul său şi să se însărcineze cu contrasemnarea constituţională aedictelor împărăteşti pe cât va fide trebuinţă. Cancelariul va fi reprezentat: în afacerile interne ale imperiului de d. Hofmann , în cele esterne de d. deBülow, în administraţia prusiană de d. Camphausen .Astfel, prin ordin imperial, spusele de mai sus ale foii germane au şi fost publicate. Acest caz de concediu şi deînlocuire are un precedent analog în a. 1872.Reischrathul au fost încunoştinţat despre aceste dispoziţii prin următoarele şiruri autografe ale principelui:Am onoarea a vă înştiinţa cu supunere că, spre marea mea părere de rău, starea sănătăţii nu mă iartă de-a luaparte la dezbaterile de est timp ale Reischrathului . Pentru reânsănătoşirea mea împăratul a avut graţie de-a-mi da unconcediu şi au încuviinţat ca în vremea acestuia să fiu reprezentat în privirea afacerilor curente interne de d. prezident alcancelariei imperiului, în privirea afacerilor esterne de către secretarul de stat d. de Bülow.Speranţele de pace au scăzut peste noapte asemenea crescutelor ape de munte.La 11 april st.n. delegaţii muntenegrini au vizitat din nou pe Safet Paşa, care le-a declarat că e peste putinţă caTurcia să cedeze districtele Micsici , Cucci şi Colasin , pentru că adunarea deputaţilor au respins formal toate cererileprivitoare la cesiuni de teritoriu. În aceeaşi zi Senatul mai avea să dezbată cestiunea.Delegaţii muntenegrini au răspuns că ei vor întreba încă o singură dată (adică alaltaieri vineri) pentru a căpătaun răspuns definitiv şi în caz de refuz vor pleca a doua zi.În fine, s-a comunicat cabinetelor respective şi răspunsul Înaltei Porţi la protocolul din Londra. Acest răspuns, înforma unei depeşe circulare, spune că Poarta respinge protocolul şi refuză de a dezarma sub condiţiile propuse deRusia. Pacea atârnă de la modul cum Rusia va primi circulara Turciei.Faţă cu risipirea speranţelor de pace ziarul rusesc „Golos" scrie:În caz de-a se reînoi răzbelul între Muntenegru şi Poartă, ceea ce ar fi egal cu refuzul de a realiza protocolul, nuiva mai rămâne Rusiei alta decât să înainteze cu trupele adunate în marginile Turciei. Poate că-n săptămâna viitoarechiar Europa va avea dovezi clare că Rusia e hotărâtă , de-a ajunge ţinta pentru care trupele ei au fost concentrate la
- Page 240 and 241: 240Tot astfel nebunia reflexivă ş
- Page 242 and 243: 242Sub titlul Jidovii în România,
- Page 244 and 245: 244[„« COLECTORUL LITERARPENTRU
- Page 246 and 247: 246preot, îşi bate joc de un sat
- Page 248 and 249: 248noastre, cerând drepturi de la
- Page 250 and 251: 250Publicitatea pertratărilor jude
- Page 252 and 253: 252Dodată însă vânturi nava - m
- Page 254 and 255: 254găsim un adăpost pentru bunuri
- Page 256 and 257: 256[„DIN CONSTANTINOPOL SE DEPEŞ
- Page 258 and 259: 258În privinţa „crizei" Românu
- Page 260 and 261: 260june român asupra căruia să f
- Page 262 and 263: 262[28 ianuarie 1877]CONCERT [„AS
- Page 264 and 265: 264În urma circulării principelui
- Page 266 and 267: 266mai nalt decit ele şi mai presu
- Page 268 and 269: 268[„O TELEGRAMĂ A AGENŢIEI HAV
- Page 270 and 271: 270O circulară a marelui-vizir că
- Page 272 and 273: 272din Ruşciuc prin care întâmpl
- Page 274 and 275: 274multe punturi , ea are însă o
- Page 276 and 277: 276e numai un talent, căci talente
- Page 278 and 279: 278sunt nemulţămite, cu deosebire
- Page 280 and 281: 280a lui Eliade. Întâmplările po
- Page 282 and 283: 282solfegiu şi declamaţie.Acuma c
- Page 284 and 285: 284Serata muzicală care vineri a a
- Page 286 and 287: 286îngrijire se grimase , până l
- Page 288 and 289: 288înrâurirea talentului său de
- Page 292 and 293: 292graniţă.[3 aprilie 1877]«CONV
- Page 294 and 295: 294celorlalte, e evident că Român
- Page 296 and 297: 296[13 aprilie 1877]PRELEGEREA D-LU
- Page 298 and 299: 298Muntenegrului şi au trimis la p
- Page 300 and 301: 300SCUMPIREA PÂNEIÎn momentul de-
- Page 302 and 303: 302bile, numărul de bolnavi în c
- Page 304 and 305: 304acest scop, au fost respinşi de
- Page 306 and 307: 306SHAKESPEAREÎntre multele nenoro
- Page 308 and 309: 308aceea credem că Adunarea deputa
- Page 310 and 311: 310la cele ce-am auzit aici despre
- Page 312 and 313: 312[18 mai 1877]«ROMÂNIA LIBERĂ
- Page 314 and 315: 314puternicul monarc ortodox al Rus
- Page 316 and 317: 316însă aceasta. Servind şi el t
- Page 318 and 319: 318[„DUPĂ CÂT AUZIM..."]După c
- Page 320 and 321: 320atacate de puterile principale a
- Page 322 and 323: 322[5 iunie 1877]I. C. MAXIMÎn Buc
- Page 324 and 325: 324Iacă în cîteva cuvinte tablou
- Page 326 and 327: 326Cu ocaziunea circulării otomane
- Page 328 and 329: 328Blancfort , M. Hesshaimer, M. Pa
- Page 330 and 331: 330MESERIILESe ştie că meseriile
- Page 332 and 333: 3321600 case mohametane şi 1500 ca
- Page 334 and 335: 334iar restul l-a înapoiat d-nei m
- Page 336 and 337: 336apariţiunea acestui volum, afar
- Page 338 and 339: 338s-ar mai opune nici la cooperare
291putea regenera Francia prin parlamentarism . Culminaţiunea acestei fracţiuni a fost ministerul Olivier şi războiul cuGermania. În vremea războiului (1870) Gănescu urmă guvernul apărării naţionale la Tours şi la Bordeaux , underedactă ziarele ,,La Presse" şi ,,La Liberte ".După război se 'ntoarse la Paris şi fondă o corespondenţă autografată sub titlul de ,,Les Tablettes d'un spectateur", organ din care am văzut zeci de estrase în coloanele presei liberale din România. În aceeaşi vreme el era redactorulîndemânatic al părţii financiare din ,,La Presse" şi scria şi articole politice în acest din urmă. Tot în acest răstimp auscris şi corespondenţe în ziarul vienez ,,Neue freie Presse".Se vede a fi fost un om bine văzut pretutindenea şi că avea foarte multe cunoştinţe în lumea politică. Întreacestea se număra şi bătrânul Thiers, cu care Gănescu să fi avut relaţii destul de cordiale. Totodată i se atribuie uninstinct mai totdeauna fără greş în politică şi diplomaţie.[7 aprilie 1877][„«NICIODATĂ», DIN ACEST SINGUR CUVÂNT ..."],,Niciodată", din acest singur Cuvânt consistă tot apostilul pus de împăratul Germaniei pe demisiuneacancelarului său. În aceeaşi vreme, întruniri de cetăţeni şi meetinguri de partid îl rugară pe principe să nu demisioneze,căci soarta imperiului atârnă încă de persoana sa şi l-au asigurat că-l vor urma fără condiţii şi fără rezervă oriundecancelariul ar voi să-i ducă.„Corespondenţa provincială" scrie:Împăratul n-a primit demisia principelui Bismarck, ci, în unire cu opinia publică, au crezut cumcă puntul cel mai nalt devedere al deciziunilor sale este de-a concede cancelariului orice uşurare trebuincioasă de afaceri, nu însă de-a se învoi cu retragereasa reală. Cancelariul a putut avea simţământul penibil că nu mai poate corespunde cu cerinţele istovitoare ale chemării sale în aşamăsură încât să fie mulţămit de sine însuşi şi s-au crezut dator a-şi da demisia; totuşi însă el nu s-a putut sustrage de la cerereaîmpăratului de-a face încă o dată încercarea să-şi reânvioşeze puterile printr-un concediu mai lung. Cancelarul s-a conformat cudorinţa împăratului şi în punctul ca în vremea concediului său de câteva luni să nu se retragă în mod absolut de la conducereaafacerilor imperiului, ci, după cerere, să-i ajute împăratului cu sfatul său şi să se însărcineze cu contrasemnarea constituţională aedictelor împărăteşti pe cât va fide trebuinţă. Cancelariul va fi reprezentat: în afacerile interne ale imperiului de d. Hofmann , în cele esterne de d. deBülow, în administraţia prusiană de d. Camphausen .Astfel, prin ordin imperial, spusele de mai sus ale foii germane au şi fost publicate. Acest caz de concediu şi deînlocuire are un precedent analog în a. 1872.Reischrathul au fost încunoştinţat despre aceste dispoziţii prin următoarele şiruri autografe ale principelui:Am onoarea a vă înştiinţa cu supunere că, spre marea mea părere de rău, starea sănătăţii nu mă iartă de-a luaparte la dezbaterile de est timp ale Reischrathului . Pentru reânsănătoşirea mea împăratul a avut graţie de-a-mi da unconcediu şi au încuviinţat ca în vremea acestuia să fiu reprezentat în privirea afacerilor curente interne de d. prezident alcancelariei imperiului, în privirea afacerilor esterne de către secretarul de stat d. de Bülow.Speranţele de pace au scăzut peste noapte asemenea crescutelor ape de munte.La 11 april st.n. delegaţii muntenegrini au vizitat din nou pe Safet Paşa, care le-a declarat că e peste putinţă caTurcia să cedeze districtele Micsici , Cucci şi Colasin , pentru că adunarea deputaţilor au respins formal toate cererileprivitoare la cesiuni de teritoriu. În aceeaşi zi Senatul mai avea să dezbată cestiunea.Delegaţii muntenegrini au răspuns că ei vor întreba încă o singură dată (adică alaltaieri vineri) pentru a căpătaun răspuns definitiv şi în caz de refuz vor pleca a doua zi.În fine, s-a comunicat cabinetelor respective şi răspunsul Înaltei Porţi la protocolul din Londra. Acest răspuns, înforma unei depeşe circulare, spune că Poarta respinge protocolul şi refuză de a dezarma sub condiţiile propuse deRusia. Pacea atârnă de la modul cum Rusia va primi circulara Turciei.Faţă cu risipirea speranţelor de pace ziarul rusesc „Golos" scrie:În caz de-a se reînoi răzbelul între Muntenegru şi Poartă, ceea ce ar fi egal cu refuzul de a realiza protocolul, nuiva mai rămâne Rusiei alta decât să înainteze cu trupele adunate în marginile Turciei. Poate că-n săptămâna viitoarechiar Europa va avea dovezi clare că Rusia e hotărâtă , de-a ajunge ţinta pentru care trupele ei au fost concentrate la