Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

281fără comentar miniştrilor statelor în care m-a dus boala mea de ochi. Nu eu am tratat cu Anglia. S-au lucrat adesea făr'a mă consulta pe mine. Am voit numai să văd lucrurile de aproape. Acuma nu-mi mai rămâne nimic de făcut şi nurămân un minut. Cei care-au făcut răul să-l îndrepteze." Tot „France" spune că în urma rezistenţei Angliei, Ignatief vaîncerca să puie la cale o nouă întâlnire a celor trei împăraţi.O telegramă pe care „Gazeta de Colonie" o primeşte din Paris pune în gura generalului următoarele cuvinte:,,Plec la Viena cu convingerea că tratările nu vor ajunge la nici un rezultat; Austria nu va iscăli protocolul.Noi n-am avut niciodată intenţia de-a dezarma, ci numai de-a retrage de la graniţă trupele noastre şi a aşteptaîntâmplările din Turcia; nu putem dezarma după ce-am trezit entuziasmul naţiei, cu-n cuvânt : cred în război".Veştile cele pacinice din Londra se 'ntemeiau , după cum se zice, pe o neânţelegere . Contele Şuvalof,întorcându - se de la Paris la Londra, urmase cu prea mare zel tratările cu cabinetul englez şi se vede că zelul prea mareîn diplomaţie atrage neîncredere. Destul că contele au promis dezarmarea şi alte concesii, iar când Ignatief sosi laLondra găsi protocolul conceput într-o formă care nu-i mai păru admisibilă, drept care îşi făcu rezervele sale. Acesterezerve au fost aprobate din Sant . Petersburg. Iar opinia Rusiei despre dezarmare e următoarea: Rusia se declară gata adezarma când pacea cu Muntenegru va fi încheiată şi Turcia va fi-nceput să dezarmeze. Rusia se teme că redifiicongediaţi ar putea să provoace neorânduieli şi să atace pe creştinii ce i-ar găsi în cale, deci ea va dezarma atunci cândTurcia va fi dovedit că poate dezarma fără turburări.„Norddeutsche Allgemeine Ztg ", organ care stă în oarecari relaţii cu Ministerul de esterne ale imperiuluigerman, crede că ,,episodul protocolului" se poate privi ca terminat.Scopul venirei la Viena a generalului este însă de a cere asigurări precise despre ţinuta Austriei în caz de război.De la cabinetul din Berlin generalul are asigurări definitive pe care le comunică contelui Andrassy cu observarea că laPetersburg se aşteaptă la o ţinută identică din partea Austriei.[18 martie 1877]CONSERVATORUL DIN IAŞILa anul 1864, sub Cuza Vodă şi sub domnia statului, s-a înfiinţat două scoli de muzică şi de declamaţie, una înBucureşti, cealaltă în Iaşi. Domnia lui Vodă Cuza e istoriceşte cea mai însemnată de la fanarioţi încoace, atât în binecât şi în rău. Se poate spune că toate creaţiunile acestei domnii au acest îndoit caracter: sub impulsiunea îngrămădiriitrebuinţelor moderne, românii au pierdut pentru multă vreme dreapta măsură a lucrurilor; instituţii, legi, limbă, c-uncuvânt toate formele vieţei publice aveau un aer pripit şi netemeinic . Numele înlocuia aproape pretutindenea fondul,haina magistratului francez avea să reprezinte în România capacitatea juridică, titlul profesorului din Franţa, câştigataicea cu multă înlesnire, ţinea locul învăţăturii lui.Luând în serios proverbele că ,,haina-l face pe om" şi că ,,acela căruia D-zeu îi dă o slujbă îi dă şi minte destulăpentru ea", România pare încă a fi statul despre care Oxenstierna spunea regelui său să meargă să vadă cu ce micăporţie de înţelepciune se pot „ferici" statele.Pe cât domnea însă într-o parte a generaţiei trecute o suficienţă nemaipomenită, tot pe atâta cealaltă parte ainteligenţii naţionale se împluse de neîncredere faţă cu toate creaţiunile lui Cuza Vodă, faţă chiar cu acele a cărornecesitate s-ar fi putut discuta până la un punct oarecare, al căror caracter îndoielnic era poate cauzat mai mult prinrelele baze ce li se pusese decât prin sine înşile. Se 'nţelege că generaţia actuală nu este în stare de a hotărâ care dinaceste două direcţii spirituale are dreptate, cea încrezută şi optimistă sau cea sceptică şi pesimistă, căci nici una nicicealaltă nu sunt încă atinse de indeferentism , n-au renunţat de a voi binele comun.Între creaţiile cari sufereau de neajunsuri în chiar bazele lor era şi şcoala de muzică din Iaşi, asupra căriapărerile erau diametral opuse. Partea care-i imputa lipsa de rezultate a desfiinţat-o într-un rând . Reânfiinţându-seconstatăm de astă dată încercarea de-a o complecta şi îmbunătăţi . Treisprezece ani s-a predat în şcoală numai principiide armonie, piano, violină şi canto, încât oricare profesor putea uşor, la întrebarea asupra succeselor dobândite , să aratecă asemenea succese nu se capătă într-o şcoală în care nu sunt reprezentate nici instrumentele neapărat trebuitoare unuiorchestru . Ministeriul actual a înfiinţat deci toate catedrele cîte mai lipseau , încât de-acum înainte vor fi clase deviolină, violoncel , contrabas , clarinet , hoboe , corn, trombă şi trombon , pe lângă cel de armonie, canto, principii de