Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

280a lui Eliade. Întâmplările politice de la 1848 şi petrecerea sa în străinătate îi răpiră şi restul de bun simţ cât îi mairămăsese.El deveni din ce în ce mai închipuit şi mai apocaliptic , încât întors în ţara lui şi Făr' a fi încetat de-a esercita oînrâurire şi mai mare ca-n trecut, el au mai trăit ca o primejdie vie pentru orice aspirare adevărată şi serioasă. ,,Istoriaromânilor" scrisă de el este o ţesătură de închipuiri subiective şi de greşeli; o a doua ediţie a gramaticii e o adevăratăbabilonie de fantazii etimologice , iar poeziile sale sunt stârpituri de cuvintestrăine înşirate după o măsură oarecare. Aproape tot ce-a făcut Ioan Eliad modestul învăţător de la Sf. Sava a fostcaricat de Heliade-Rădulescu . Oricine va scrie o istorie a culturii pe malurile Dunărei va trebui să vadă într-acestsingur individ doi oameni cu totul deosebiţi: unul modest, îngăduitor, plin de bun simţ; celălalt suficient, invidios,trăind în ficţiuni şi lipsit de orice bun simţ.În cei din urmă zece ani ai vieţei sale îi mai rămăsese un singur instinct adevărat. Din cugetarea cu totul străinăa tineretului el a prevăzut falimentul economic şi intelectual al generaţiei de faţă; a prevăzut că oamenii cari se gerau cauriaşi nu erau decât nişte comedianţi, îmbrăcaţi franţuzeşte. S-ar putea zice chiar că acest om straniu avea în unelemomente un soi de-a doua vedere. Cu toate acestea constatăm cu durere că multe din relele ce le prevedea ş-au avutcauza în chiar direcţia pe care-o dedese el culturii române.Un alt om al cărţii căruia i se va reîmprospăta memoria este Gheorghie Lazăr. Camera a votat două mii de leipentru a se înscrie în capul listei de subscripţie . Totodată d. ministru al instrucţiei au îngrijit ca în ţintirimul din satulBolintin să se aşeze pe mormântul poetului liric Dimitrie Bolintineanu o piatră de marmură c-un basrelief ,reprezentând o mână ce depune o cunună de lauri.[11 martie 1877][„ÎN 7/19 MART PROTOCOLUL..."]În 7/19 mart protocolul s-a redijat în mod definitiv şi s-a semnat de ambasadorii acreditaţi ai marilor puteri.Diplomaţia consideră protocolul din Londra ca un protocol final al conferenţei; articolul principal zice că, dacăPoarta nu va admite obligaţiunea reformelor, puterile se vor consulta în urmă în privinţa demarşelor . Dezarmarea a fostnumai obiectul discuţiunilor , şi generalul Ignatief a vorbit în mod academic despre eventualitatea dezarmărilor Rusiei.A doua zi textul protocolului s-a comunicat lui Musurus Paşa, pe care acesta l-a înaintat la Constantinopole.La serata parlamentară din 19 martie sara, principele Bismark a zis că starea de faţă e favorabilă păcii. El s-apronunţat că Rusia probabil va dezarma.[13 martie 1877]TURCIA [„LA 12 MARTIE..."]La 12 martie 1000 de turci, comandaţi de caimacamul de la Petrovaţ , au năvălit asupra a două sate făcândmăceluri . A fost o luptă la Nasta * cu Despotovici, din care acesta a fost silit a se retrage în nişte păduri.Insurecţiunea bosniacă ia din nou dimensiuni mari. Ştirile venite din Cetinje susţin că toate încercările în comunale consulilor străini nu sunt semne favorabile păcii.[13 martie 1877][„ÎN 14/26 CURENT GENERALUL..."]În 14/26 curent generalul Ignatief au ajuns la Viena şi în aceeaşi zi au avut cu contele Andrassy o conferenţă deooară. Generalul a plecat din Paris în cea mai rea dispoziţie. După ziarul „France" el ar fi spus la plecare duceluiDecazes: „Duminică voi vedea pe contele Andrassy şi luni mă voi prezenta împăratului, apoi alerg de-a dreptul laPetersburg. Altceva n-am de făcut. Am făcut ce am putut şi ce eram dator să fac; acuma întâmple-se ce s-a întâmpla ."Către o altă persoană generalul să fi zis: ,,N-am avut niciodată o misiune proprie; am fost în fond un curier de cabinetcare-au purtat un act diplomatic. Însemnătatea acelui act îmi era într-adevăr cunoscută, dar m-am mărginit a-l prezenta