Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

277care face declamaţia nespus de monotonă . Să nu se teamă că prin vorbirea apăsată şi energică s-ar pierde ceva dinsimţirea ce voieşte a esprima. Oricât de energic pronunţate vor fi cuvintele, simţirea adevărată va pătrunde prin ele.Nu ştim de unde şi până unde actorii români au pronunţii atât de străine. Limba românească este din acele cudreaptă măsură; ea n-are consoane pre moi, nici prea aspre, nici vocale prea lungi sau prea scurte: mai toate sunetelesunt medie şi foarte curate. Cu toate acestea în teatru avem ocazie de a auzi vorbindu-se cu ton franţuzesc (nazal) sauspaniol (gutural ). Gâtul d-lui Manolescu de ex. joacă un mare rol în declamaţia d-sale, deşi în limba românească pânăşi consoanele guturale c, g , ch nu se produc în gât chiar, ci aproape de el la capătul ceriului gurei.E drept că o ortoepie românească, o carte despre buna rostire lipseşte, dar nu lipseşte rostirea vie a claselorculte, nu lipsesc scrierile bune, nu lipseşte limba scrisă, a cărei dreaptă rostire este fixată de două sute de ani şi maibine. Ba chiar actorii români vorbesc foarte omeneşte acasă şi cu prietenii lor; pe scenă-i altceva, acolo trebuie săvorbească ca franţujii şi spaniolii. Ce bine şi natural rosteşte de ex. d. Bălănescu, deşi idiomul său e puţin cammoldovenesc.Părăsind terenul ortoepiei , anunţăm din nou că astăzi se vor reprezenta în beneficiul d-rei Dănescu piesele„Judita şi Olofern" şi „O palmă în sala teatrului".[6 martie 1877][,,«CURIERUL FINANCIAR», OGLINDA..."]„Curierul financiar", oglinda afacerilor de bursă din Bucureşti, de mai multe săptămâni nu mai credea în războişi trebuie să mărturisim că instinctul omului de afaceri a fost în cazul de faţă drept. Cu toate ştirile pesimiste aduse deziarele din străinătate, cu toată noutatea gravă că Rusia ar voi să se despăgubească c-o bucată din pământul românescpentru sacrificiile băneşti ce le-a făcut cu mobilizarea armatei sale, poşta din urmă ne aduce numai perspective de pace.Ignatief, în misiunea sa la curţile europene, a avut succesul de stimă pe care nimene nu-l poate refuza marei împărăţiiruseşti, iar în momentul de faţă Anglia — cea mai puţin accesibilă — a primit asemenea procesul-verbal european,care se va semna în comun acord. Alaltăieri, luni, generalul Ignatief avea să se întoarcă înapoi la Paris, ducând cu sineimpresia bunei primiri pe care au găsit-o in Anglia. În puntele principale puterile sunt înţelese şi mai rămân numaicâteva puncte de detaliu de dezbătut.Consimţirea cabinetului din St. Petersburg cu schimbările aduse procesului-verbal de cătră Anglia se aşteptaîncă de alaltăieri. După sosirea acelei consimţiri , textul procesului-verbal, în forma sa revăzută de Anglia, va fi aprobatîn mod formal şi de celelalte puteri.Prin acest proces verbal puterile mari ale Europei vor declara cumcă ele continuă a se interesa ca şi pân - acumade ţelurile Rusiei şi se obligă de-a înştiinţa Poarta despre intenţiile lor, invitând-o să realizeze reformele propuse deconferinţă. Această declaraţie guvernul rusesc o va privi ca o garanţie suficientă pentru cauza creştinilor şi ca osatisfacere pentru interesele şi onoarea Rusiei. În urma acestora Rusia va demobiliza .[9 martie 1877][,,«NEUE FREIE PRESSE» COMUNICĂ..."]„Neue Freie Presse" comunică următoarea depeşă de la Ismail:În partea despre miazăzi a Basarabiei sunt concentrate mase extraordinare, fiind trupele aşezate deocamdată princantoane . În zilele acestea o diviziune de cazaci, vro 5000 oameni, a fost comandată la Cahul , în apropierea graniţelorromâne, unde se mută şi statul major: trupele sunt pe picior de răzbel. Aprovizionarea şi administraţiunea sanitară epretutindenea bună; dar cuartierele sunt încă rele. Atât pentru aceasta, cât şi în urma îndelungatei inactivităţi trupele